Sunteți pe pagina 1din 4

O

SCRISOARE PIERDUTA

TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Scriitor reprezentativ pentru epoca marilor clasici, alaturi de Mihai


Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creanga si Titu Maiorescu, I.L. Caragiale este
pirvit drept maestrul comediei si al prozei de scurte dimensiuni. Inzestrat cu o
luciditate deoseita, Caragiale infatiseaza realitatea seclului al XIX-lea care,
dincolo de momentul istoric concret, sintetizeaza o anume tendinta dominanta a
spiritualitati romanesti.
A treia dintre comediile scrise de dramaturg, aparuta dupa O Noapte
furtunoasa si Conu Leoica fata cu reactiunea, O scrisoare pierduta vizeaza
ironizarea vietii politice si private, atrang atentia asupra adulterului, a
demagogiei, a coruptiei si a imoralitatii.
O prima trasatura ce incadreaza comedia O scrisoare pierduta in
tiparele realimsului este posibilitatea incadrarii personajuleor in anumite
tipologii. In studiul Comediile domnului Caragiale, Titu Marioescu argumenta
originalitatea operelor autorului prin punerea in scena a catorva tipuri din
viata noastra sociala si dezvltarea acestora cu semnele lor caracteristice, cu
deprinderile lor. In acest sens, tipurile create sunt: amorezul (Tipatescu),
demagogul (Catavencu, Farfuridi si Dandanache), servitorul umil (Pristanda)
sau raisonneurul (Branzovenescu). Sub aparenta tipurilor clasice, personajelor
lui Caragiale dezvaluie si o adaancime moderna. Perspectivele asupra fiecarui
personaj se multiplica, autocaracterizarea fiind dublata de caracterizari
contradictorii facute de ceilalti eroi, procedeu ce conduce la pulverizarea
personajelor. De exemplu, Zaharia Trahanache reprezinta atat tipul
incornoratului, cat si cel al politicialnului demagog, iar Zoe poate fi incadrata
in tipologia femeii voluntare, dar si a adulterinei.
De asemenea, comedia poate fi incadrata in realism prin prezentarea
unui cronotop real. In primele doua acte, spatiul este reprezentat de
anticamera bine mobilata din casa preferului, fapt ce sugereaza ca deciziile
politice nu se iau in spatiul public, ci in culise, asa cum se intampla si in actul
al treilea. Desi intrunirea pulica are loc in sala cea mare a primariei, hotararea
ca Dandanache sa fie desemnat candidat se ia in cabineului primarului, Intre
Trahanache, Tipatescu si Zoe. Ultimul act se petrece in capitala unui judet de
munte, in zilele noastre. Aceasta mentiune are rolul de a confiri
intamplarilor si tipologiie reprezentate un caracter de generalitate.
Tema comediei O scrisoare pierduta o reprezinta moravurile unei
societati dominate de coruptie, Viziunea despre lume a dramaturgului fiind una
realista, satirizanta. Aceasta este grefata prin modul unic de individualizare a
personajulelor, care se dovedesc a fi niste marionete lipsite de profunzime
sufleteasca, ce nu cunosc o evolutie pe parscurul operei, actionand sterotipic si
simplist.
O prima scena reprezentativa pentru tema si viziunea despre lume este
numararea steagurilor, Pristanda primise banii pentru 44 de steaguri, insa el
cumparase doar vreo paispce, cinspce, fapt ce denota ca politistul furase din
banii sattului. Pentru a se disculpa de aluzia lui Tipatescu despre cum a tras

frumuel condeiul, Prinstanda numara steagurile de mai multe ori si aduna


gresit, doar pentru a-si iesi la socoteala: Doua la primarie, optspce, patru la
scoli, douzeci si patru, doua la Catrindala Sf. Niculae, treizeci. Prefectul il
trateaza pe politist ca pe un subordonat si accepta furtul, intrucat asa il poate
manipula.
Semnificativa este si scena in care Trahanache, Farfuridi si
Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor
obtine. Ei insemneaza numele fiecarui alegator in parte cu o culoare: rosu
pentru cei ce voteaza cu partidul lor si albastru pentru ceilalti, stiind toate
detaliile privitoare la situatia averii acestora, situatie ce le da sau nu drept de
vot. Farfuridi recurge chiar la santaj, deoarece in calitate de avocat, el poate
aranja castigarea sau pierderea proceselor alegatorilor, punand conditia ca
acestia sa sprijine partidul lor: Sa voteze cu noi, e usor, are procesul cu
epitropia bisericii.
Consider ca cele patru elemente reprezentative pentru tema si viziunea
despre lume sunt: titlul, actiunea, conflictul si tipurile de comic.
Titlul piesei dezvaluie obiectul in jurul caruia se dezvolta intampalrile,
o scrisoare, forma articulata nehotarat a substanticului sugerand caracterul
comun al documentului. Desi titlul este la singular, in text apar doua scrisori
pierdute, una a Zoei si scisoarea becherului cu care santajeaza Dandanache,
dezvaluind repetabilitatea metodei de manipulare. Scrisoare devine un simbol
al coruptiei, vehicul livresc ce ilustreaza faptul ca functiile politice nu sunt
obtinute pe baza meritocratiei, ci apelandu-se la diverse tertipuri. Titlul scoate
in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esentea, deoarece pretinsa lupta
infocata pentru putere se realizeaza, de fapt, printro lupta avand ca element al
santajului O scisoare pierduta.
In cele patru acte ale piesei, actiunea se dezvolta prin inlantuirea
secventelor, chiar daca intriga este anterioara intamplarilor propriu-zise. Intrga,
repreentata de pierderea si gasirea unei scrisori compromitatoare de amor,
declanseaza ecouri ample. Actul inait (expozitiunea) prezinta modul in care
biletul de dragoste trimis de tipatescu catre Zoe Trahanache ajunge in mainile
adversaului politic, Nae Catavencu, Cel de-al doilea act (desfasurarea actiunii)
surprinde incercarile celor implicati de a rezolva problema: Tipatescu ordona
arestarea abuziva a lui Cataavencu, Zoe este tentata sa accepte santajul,
convingandu-si amantul sa negocieze cu nAE cATAVENCU, IAR Trahanache
gaseste o polita falsa prin care Catavencu fura din banii asociatiei. Sedinta in
cadrul caruia urma sa fie desemnat candidatul este prezentata in actul al trilea,
corespunzator pucntului culminant. Dupa discrsul lui Farfuridi si al lui
Catavencu, o telegrama de la bucuresti anunta ca deputatul este Agamemnon
dandanache. Aducand in scena un personaj nou, Caragiale a intregit imaginea
critica a vietii politice din acea vreme, in care candidatii puteau sa nu aiba nicio
legatura cu imprejurarile in care erau votati, deci nicio raspundere fata de
alegatori. In urma agitatiei iscate, Catavncu pierde paralira in captuseala careia
ascundea scrisoare, pe care o gaseste Cetateanul turmentat si i-o inapoiza lui
Zoe. Actul al patrulea (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului, actiunea
incheiandu-se cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

Conflictul principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua


forte opuse: reprezentanii partidului aflat la putere, prefecul Stefan Tipatescu si
Zaharia Trahanache si gruparea independenta, constituia in jurul lui Nae
Catavencu, avocat si proprietar al ziarului Racnetul Caraptilor. Initial apar in
prim-plan Tipatescu, Zoe si Trahanache, alarmati de un eveniment dezvaluit
partial. Apoi, apare in scena Catavencu, aceasta prezenta conturand conflictul
fundamental, care asigura unitatea de actiune a piese. La acest conflict se
adauga conflicte secundare, determinate de interventiile cuplului FarfuridiBranzovenescu, ce se teme de tradare in interiorul partidului. Tehnica de
constructie a subiectului este aceea a aplificarii treptate a conflictului, procedeu
ce presupune o serie de mijloace compozitionale (modificarea raporturilor
dintre personaje, rasturnari bruste de situatie), ce mentin tensiunea dramatica la
un nivel ridicat.
Ca o particularitate a operei dramatice a lui Caragiale, mai multe tipuri
de comic actioneaza simulatan. Comicul de situatie reise din intamplarile ce
provoaca rasul, prin caracterul lor neasteptat (aparitiile Cetateanului turmentat,
repetarea istoriei cu scrisoarea), in timp ce comicul de moravuri sruprinde
aspectele sociale pe care dramaturgul le infatiseaza, cu scopul de la le inderptea
(demagogia, adulterul). Comicul de limbaj se manifesta prin prezenta
numeroaselor greseli de vocabular, ce ilustreaza incultura personajelor:
famelie, bampir, renumeratie.
Nu in ultimul rand, Comicul de nume dezvaluie diveristatea tipologiiloe
personajelor caragialiene si potentialul lor expresiv, avand rol in caraacterizarea
indirecta a actantilor. In acest sens, numele lui Catavencu ilustreaza demadoul
de tip homo latrans, trimitand la termenul cata sau la termenul vestimentar
cataveica, haina cu doua fete, la fel ca personalitatea eroului. Onomastica lui
Zaharia Trahanache ilustreaza, pe de o parte, zahariseala, in timp ce
trahana trimite la un aluat moale, usor modelabil. Agamemnon dandanche
are un nume ce marcheaza deprecierea atributelor eroului antic grec,
Aafamemnon, cel de-al doilea nume trimitand la dandana (boacana).
In opinia mea, judecata criticului E. Lovinescu despre efemeritatea
comediei lui Caragiale, opera lui Caragiale mi se pare sapata intr-un material
putin trainic. Timpul a inceput sa-l macine incetul cu incetul, nu s-a dovedit
inderptatita.
O scrisoare pierduta are o tema actuala, pentru ca mentalitatea unei
categorii sociale nu difera de la o epoca la alta. Ambitiile, dorinta de putere, nu
tin doar de mentalitatea unei perioade limitate, ci, asa cum sustine G. Calinescu
situatiile sunt eterne si se rezolva prin limbaj.
Prin generalizarea unor intampalri si a unor tipuri, dramaturgul nu se
adreseaza doar cititorilor sau spectatorilor epocii sale, ci reeptorilor din orice
context social. Modernitatea provine din ironizarea superficialitatii, a viciilor
morale si a unui mod de viata ce se poate regasi oricand si oriunde.
Asadar, I.L. caragiale prezinta o lume actuala, ce nu isi va epuzia
niciodata publicul.

Sintetizand, O scrisoare pierduta este o comedie realista prin care


dramatugul demonstreaza un spirit de observatie necrutator, fiind un
exceptional creator de personaje.