Sunteți pe pagina 1din 3

IONA TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Perioada postbelica are, in literatura romana, caracteristici determinate


de factorul politic: epoca stalinista, traversarea obsedantului deceniu al
proletcultimsului si subordonarea esteticului fata de idologia comunista.
Sfarsitul anilor 60 aduce insa o relaxarea idologica, in urma careia literatura
infloreste, marcand intrarea in neomodernism.
Prima experienta a lui Marin Sorescu in domeniul dramaturgiei este
piesa Iona, ce face parte din trilogia Setea muntelui de sare, descirsa de
autor drept o carte de filozofie. Aceasta nu a imbracat forma teatrului
sistematic, ci pe cea a teatrului de idei, in care nu conteaza reprezentarea
realista, ci sensul simbolic.
O prima trasatura ce incadreaza textul Iona in neomodernism este
valorificarea miturilor si reinterpretarea acestora. Piesa lui Marin Sorescu este
o relectura a mitului biblic al lui Iona, personaj trimis sa propovaduiasca
invatatura Domnului in cetatea Ninive. Refuzand sa fie proroc, Iona vrea sa
fuga in cetatea Tarsis cu o corabie, dar este vazut de Dumnezeu si pedepsit. In
timpul unei furtuni puternice, corabierii il arunca pe Iona in mare si, Inghitit de
un chit, acesta petrece trei zile si trei nopti in burta balenei, timp in care se
pocaieste si este eliberat. Marin Sorescu pastreaza in piesa lui numai contexul
(personajul inghitit de un peste) pe care il reconstruieste si caruia ii da o noua
semnificatie. Eroul creat de Sorescu nu a savarsit niciun pacat pe care sa- si-l
ispaseasca, singura lui vina fiind conditia umana, in limitele careia traieste.
Modificand mitul biblic din perspectiva vietii moderne, autorul creeaza un
personaj atipic, simbol al individului insingurat, al carui strigat este o incercare
de regasire a indentitati, dar si o forma de revolta.
O alta traatura neomodernista o reprezinta utilizarea unui decor minimal,
esntializat, menit sa sugereze, mai mult decat sa reprezinte realitatea. In primul
tablou, scena este impartita in doua: apa, reprezentata de niste cercuri desenate
cu creta, iar, in spatele eroului, gura chitului. Langa Iona se afla un acvariu in
care inoata niste pestisori, Pestisorii fiind pentru Iona ceea ce Iona este pentru
chit, simboluri ale incapacitatii depasirii conditiei. In urmatoarele doua
tablouri, protagonistul traieste experienta captivitatii in burtile bestilor, din care
incearca sa se elibereze. Ultimul tablou il prezinta pe o plaja, iesit din burta
pestilor, dar nu eliberat, fiindca orizontul insusi este constituit din burti de
peste.
Tema textului o reprezinta singuratatea, dezvaluita chiar din prefata in
care Marin Sorescu marturisea: Stiu numai ca am vrut sa scriu despre un om
singur, nemaipomenit de singur. In viziunea autorului, societatea este un sir de
limite, o constrangere continua, adevarata libertate putand fi obtinuta doar prin
cunoasterea de sine. Incercand sa se elibereze, Iona spintecta peretii panteleclor
mistuitori ai sirului de pesti, intr-o succesiune concentrica, sugernand ca
eliberarea dintr-un cerc al existentei este posibila numai prin inchiderea in altul.
Iesirea din limitele vechi inseamna, deci, intrarea in limite noi toate lucrurile
sunt pesti.

O prima scena menita sa surprinda tema si viziunea despre lume este


momentul in care Iona isi pierde ecoul, simbol al instrainarii de sine. Disprtiai
proprului ecou gata si cu ecoul meu...Nu mai e, s-a ispravit, pare a-i anula
existenta personajului. Pierederea ecoului este considerata de autor lucrul cel
mai ingrozitor din piesa. Acesta considera ca dintr-un om nu ramane nimic in
urma existentei sale efemere, ci doar constiinta destinului tragic si
singurateatea: Apoi nu a mai ramas decat o jumaate de ecou. Striga: Io- na si
nu se mai auzea decat Io, Io in vreo limba veche inseamna: eu..
O alta scena care accentueaza sentimentul acut al singuratatii este cea in
care Iona scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata din pielea palmei
stangi. Incercand sa trimita scrisoarea,eroul o pune intr-o basica, motivand
actiunile lui prin replica omul e dator sa incerce. La scurt timp, propriul bilet
este gasit si citit tot de el, personajul avand impresia ca este scris de un
naufragiat. Exista in aceste gesturi o anumita disperare, un refuz al acceptarii
destinului si o incercare dureroasa de compensa absenta altor fiinte.
Consider ca cele patru elemente semnificative pentru tema si viziunea
despre lume sunt: structura, timpul si spatiul, moduril de expunere si limbajul.
Din punct de vedere structural, textul este alcatuit din patru tablouri,
prezentand drumul personajului eponim spre cunoastere. Incipitul, reprezentat
de primul tablou, este unul ambiguu: apare un pescar singur, care il striga pe
Iona, fapt ce creeaza confuzie, intrucat identificarea cu protagonistul nu se
realizeaza. Avand parte de un destin absurd, Iona intruchipeaza visatorul,
ganditotul, care, intr-o societate inchisa, pragmatica, nu isi gaseste rostul. In
urmatorul tablou, Iona se afla in burta primului peste, in timp ce, in al reilea
tablou, perspectiva se adanceste, personajul fiind in interiorul celui de-al doilea
peste. Tabloul al patrulea il prezinta pe Iona ajuns pe o plaja, insa descrierea
decorului este ambigua, aceasta putand fi o alta gura de peste. Pentru a gasi
sensul vietii, personajul trebuie sa renunte la sine, utima burta spintecata fiind
cea proprie, de unde se poate deduce faptul ca intrarea in orizontul cunoasterii
se realizeaza prin depersonalizare.
Pentru teatrul parabolic, timpul si spatiul au o alta consistenta in
raport cu teatrul traditional, fiind mai mult niste categorii simolice. Spatiul in
care se petrece actiunea este initial marea, metafora a lumii si a a existentei, in
care Iona vrea sa construiasca un punct de stabilitate, o banca. Cealalta
coorodnata a spatiului, interiorul burtilor de peste, figuereaza simbolic statutul
capitivitatii. Cele patru tablouri sunt dipuse simetic din punct de vedere al
spatiului, primul si ultimul plasand actiunea afara, iar al doilea si al treilea
inauntru. Personajul este plasat intr-un vag temporal, un timp al cautarii de
sine si al explorarii existentei. Imaginea eroului cu barba lunga, asemenea
pustnicilor, prezinta singura aluzie temporala si sugereaza trecerea unei
perioade considerabile in care Iona ar fi avut suficient timp sa isi gaseasca
sensul vietii.
Din punctul de vedere al modurilor de expunere, autorul sparge tiparele
traditionale. Desi exista aparenta unui dialog, discursul este, in realiate, un
solilocviu, un monolog al personajului. Iona se dedubleaza, vorbeste cu el
insusi pe doua voci, mimand prezenta celuluilalt. Textul include elemente epice

intr-un fir narativ cu valente simbolice, dar privilegiaza monologolul la fel ca


operele lirice, reveland, astfel, dimensiunea poeticitatii piesei. Formula aceasta
inovatoare este menita sa dea expresie unei reliatati noi in care traieste omul
modern: un univers in care a disparut sacrul, lasand individul prada unei lumi al
carei vacarm il insingureaza.
Limbajul are o poeticitate care da deimensiunea sennsurilor sale
simbolice. Dintre simbolurile ce abstractizeaza textul, simbolul pestelui, al
memi, al dublului (al geamanului) si al apei au o importanta deosebita. Peste ce
il inghite pe Iona poate rerepzenta labirintul parcurs de individ spre cunoasterea
de sine, dar si un spatiu inchid prin limitari de orice fel: sociale, politice, impus
prin destinul uman. Mama este simbolul nasterii, al originii, dar si al
ireversibilitatii existetei. De aceea, ideea nasterii perpetue mai naste-ma o
data!, pare a salva individul de fatalitatea propriului destin. Simbolul
geamanului, reflectat in dedblarea pe care o presupune monologul dialogat,
poate di interpretata ca o cearta a trupului cu spiritul. Astfel, se prezinta
ipostaze ale aceluiasi personaj care duce o existenta, penduland intre biologic si
spiritual. Nu in ultimul rand, simbolul apei dobandeste atribute primordiale,
marea fiind suprema inghitiaore, lumea.
In opiniea mea, piesa lui Marin Preda este o parabola sub forma unui
monolog dramatic, in care spiritul nostru poate ciri mai multe lucruri (Eugen
Simion).
In sens restrand, orizontul plin de burti poate repzenta societatea
totalitarista in care individul, pentru a supravietiu, trebuie sa se supune
ordinelor date, sa se integreze in absursul existential, in care fiecare trebuie sasi vada de trebusoara lui.
La un nivel mai inalt de interpretare, citita dintr-o perspectiva
psihologica, drama dezvaluie problema insingurarii omului contemporan, a
introvertirii la care il obliga vacarmul lumii moderne. Aflandu-se in ipostaza de
a-si gasi sinele si implicit de a da sens vietii sale, individul este singur, orice
alta persoana jucand un simplu rol de figurant, asa cum se intampla cu cei doi
pescari tacuti, legati prin aceeasi barna, pe care o poarta pe umeni ca pe un
destin impovarator.
Astfel, ambiguitatea sensurilor face ca textul sa poate fi interpretat in
mai multe feluri, din perspective multiple.
Sintetizand, drama neomodernista Iona, de Marin Sorescu, aduce o
innoire radicala in teatrul romanesc prin minimalizarea decorurilor,
reinterpretarea miturilor biblice si prin simplitatea personajului alegoric,
construit pentru a intruchipa umanitatea.