Perspectiva sociologica este o cale de a privi societatea, de a studia viata sociala si de a o

explica . Perspectiva sociologica este o analiza a societatii dintr-un anumit punct de vedere.
Dintre perspectivele cele mai frecvent utilizate in sociologie, cele mai importante sunt:
Evolutionismul
conflictualismul
Functionalismul
Interactionismul.
Perspectiva evolutionista -fundamentata in lucrarile lui Auguste Comte si Herbert
Spencer. Aceasta perspectiva explica originea societatilor si cresterea lor.
Perspectivele functionalista si conflictualista pot fi apreciate drept complementare;
ele se refera la aceeasi realitate, prima insistand pe consens,armonie, ordine, iar a doua pe
instabilitate, conflicte, constrangere. Dezavantajele uneia pot fi completate de avantajele
celeilalte.
Perspectiva functionalista- formulate in lucrarile lui Auguste Comte, Herbert
Spencer,Emile Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton.
Pentru functionalisti, societatea= un sistem, un intreg compus din mai multe parti
aflate in interactiune, fiecare avand o anumita functie. Din perspectiva functionalista,
societatile tind spre echilibru, spre mentinerea ordinii. Atingerea echilibrului este dependent
de indeplinirea functiei specifice de catre fiecare parte a sistemului. Daca functiile nu sunt
realizate, sistemul se dezechilibreaza si poate sa moara. Functionalitatea sistemului social este
asigurata prin intermediul controlului social.
Anumite parti ale societatii pot sa nu-si indeplineasca functiile si atunci devin
disfunctionale. Unele elemente ale socialului pot fi si functionale si disfunctionale, in acelasi
timp. Ex. Somajul are un rol ambivalent- este functional prin incurajarea cresterii
competentei profesionale , a performantei in munca , prin crearea de locuri de munca pentru
cei din asistenta sociala
-

Este disfunctional prin problemele

sociale pe care le genereaza (saracie,
insatisfactii,devianta)

Componentele sistemului social indeplinesc functii manifeste si latente, dupa cum sustine
Merton. Cele manisfete sunt consecintele a ceea ce este intentionat,iar cele latente a ceea ce este
neintentionat.
Pentru mentinerea echilibrului si stabilitatii sistemului social este necesar sa se asigure un
consens social, adica un acord al membrilor societatii asupra a ceea ce este bine, drept si
moral. In obtinerea consensului social, un rol important revine procesului de socializare.
Puncte forte ale perspectivei functionaliste: ofera o buna interpretare a organizarii sociale, a
raporturilor dintre componentele sistemului si a rolului fiecarei componente.
Puncte slabe: capacitate explicativa redusa asupra proceselor sociale si schimbarilor care au
loc in societate.
Functionalismul insista asupra consensului, a integrarii si stabilitatii si nu acorda
importanta necesara conflictelor, instabilitatii,schimbarii.
Conflictualismul se va axa tocmai pe analiza instabilitatii si dezechilibrelor, considerand
conflictul ca o sursa a schimbarii sociale. Consensul social este vazut de conflictualisti ca o
iluzie.
Principalul initiatot ar perspectivei- Karl Marx- se concentreaza asupra conflictelor
dintre clase. Potrivit lui, fiecare mod de productie se caracterizeaza printr-un anumit tip de
conflicte intergrupale, dintre care cele mai importante sunt conflictele intre clasele sociale.
Clasele oprimate- sclavii in modul de productie sclavagist, burghezia in modul de productie
feudal si proletariatul in modul de productie capitalist- se organizeaza si schimba prin
revolutie sistemul relatiilor de putere, instaurand un nou mod de productie. O anumita
perioada se instaureaza echilibrul social, dar acesta este precar pt ca societatea este foarte
dinamica si in societate apar noi conflicte care se solutioneaza prin noi revolutii. Karl Marx
afirma ca, o data cu instaurarea modului de productie comunist, ciclul stabilitate- conflicterevolutie pare sa se incheie intrucat comunismul ar suprima toate conflictele sociale pt ca ar
inlatura exploatarea, care este sursa principala a conflictelor care conduc la schimbarea
modurilor de productie.
Adeptii contemporani ai perspective conflictualiste extind aria de cuprindere a analizei la
conflictele dintre grupe de varsta,grupuri entice sau religioase, dintre profesii etc. Ideea de
baza a acestei perspective consta in afirmatia ca fiecare societate este formata din forte sociale
intre care conflictul este inevitabil. Grupurile sociale au scopuri si interese diferite pe care nu si

le pot satisface intr-un mediu cu resurse limitate. Apare,astfel, o competitie permanenta pentru
bunuri, putere,bunastare. In aceasta lupta, unii castiga si ajung sa-i domine pe altii sau sa-i
exploateze pe altii. In urma conflictului, o categorie ajunge sa domine si, prin mijloace
constrangatoare, isi impune regulile care-i servesc la satisfacerea propriilor interese.Statul este
vazut ca o institutie de dominare, de promovare a intereselor celor care detin puterea.

n ceea ce privete abordarea epistemologic, n cazul cercetrii cantitative regsim

paradigma pozitivist, conform creia exist o realitate obiectiv, exterioar nou, dar care
poate fi cunoscut. Acest tip de orientare este mprumutat din tiinele exacte, mpreun cu
modelul schemelor cauzale, legilor generale i explicaiei.
Orientarea fenomenologic este specific cercetrii calitative, locul realitii obiective
fiind luat de subiectivitate. Realitatea nu mai este una obiectiv, exterioar, static, ci una
trit i construit de subieci, este una procesual i flexibil . Testarea ipotezelor cauzale,
descrierile generale sunt nlocuite i ele de acele descrieri comprehensive.
Cercettorul cantitativ este unul distant n raport cu subiecii i terenul cercetrii,
contactele sale cu acetia fiind fie absente, fie foarte limitate. n schimb, cercettorul
abordrii calitative este unul foarte apropiat de subiecii si, i petrece mult timp n
preajma acestora, ncercnd s-i neleag i s neleag lumea prin ochii lor. Astfel, n timp
ce poziia cercettorului cantitativ este una etic, neutr, din exterior, cea a cercettorului
calitativ este una emic, din interior. Noiunile de exterior i interior fac referire la
raportul cercettorului cu subiecii, cu lumea socio-cultural a acestora. Aceste raportri eticemic fa de realitatea cercetat i ofer cercettorului abordrii cantitative locul primordial
n cadrul investigaiei, el fiind cel care o structureaz i o dirijeaz n func ie de anumite
teorii formulate deja i de anumite ipoteze testabile , n timp ce, n cadrul cercetrii
calitative, perspectiva celor studiai, a subiecilor nii este cea care orienteaz i
focalizeaz cercetarea. ntruct nu dorim s dm natere unei confuzii i anume aceea c ntr-o
abordare calitativ rolul cercettorului ar fi nesemnificativ,vom meniona abilit ile de care
trebuie s dea dovad acesta, impresionabile de altfel: capacitatea de apropiere de subieci, de
a nva despre i de la oameni, orict de obinuii ar fi, autenticitate, credibilitate, intui ie,
receptivitate, reciprocitate, sensibilitate la cuvintele i aciunile respondenilor, reflexivitate,
abilitatea de a recunoate tendina spre distorsiune, abilitatea de a gndi abstract, de a fi

flexibil i deschis la critica folositoare, capacitatea de a se lsa absorbit de munc,

devotamentul pentru procesul muncii (Strauss si Corbin,).n ambele tipuri de investigaii,
cercettorul este la fel de important. Locul primordial vizeaz mai degrab raportul teoriilor
cercettorului cu realitatea investigat: teorii care sunt elaborate i testate n cadrul cercetrii
cantitative, i emergente, n cazul cercetrii calitative.
Sub aspectul metodelor folosite, acestea difer i ele n funcie de op iunea abordrii:
vom folosi metode structurate, statistice- ancheta prin chestionar, experimentul, observaia
structurat/experimental, n cazul cercetrii cantitative, i metode nestructurate, flexibileinterviul semi-structurat, interviul nestructurat, de profunzime, observa ia participativ,
studii de caz, pentru cercetarea calitativ. Caracterul provocat/ condiiile artificiale sunt
specifice metodelor cantitative, pe cnd condiiile naturale/caracterul neprovocat le
ntlnim n cazul metodelor calitative.
Datele culese prin metodele cantitative iau forma numerelor, iar cele specifice
metodelor calitative iau forma cuvintelor. De asemenea, datele cercetrii cantitative sunt
tari,robuste, lipsite de ambiguitate, dar provocate, n timp ce datele cercetrii calitative
sunt bogate, profunde,lipsite de artificialitate/neprovocate/spontane.
n ceea ce privete dimensiunile celor dou tipuri de cercetri, referindu-ne la numrul de
subieci implicai, la tipul de eantionare folosit , avem de-a face cu un numr mare de cazuri,
alese, de obicei, printr-o eantionare aleatoare, urmrindu-se reprezentativitatea i
generalizarea datelor obinute, n cazul abordrii cantitative , i de un numr mic de cazuri,
alese, de obicei, printr-o eantionare teoretic, cutndu-se nelegerea comportamentului,
valorilor subiecilor n contextul n care are loc cercetarea, n cazul investiga iei calitative.
Astfel, cercetarea cantitativ are loc la nivel macro, iar cea calitativ, la nivel micro.
Niciuna dintre cele dou tradiii de cercetare nu este superioar celeilalte, avantaje i
dezavantaje existnd de ambele pri. Prin urmare, fie c e vorba de cercetarea cantitativ, fie c
discutm de cea cantitativ, ambele pot fi sistematice i tiinifice, iar logica inferen ei este
fundamental n cele dou abordri. n literatura de specialitate, ntlnim studii care folosesc
doar stilul cantitativ, altele care folosesc doar stilul calitativ, dar i multe cercetri care mbin
cele dou stiluri. Opiunea pentru un tip sau altul de cercetare va fi determinat de abilit ile
noastre ca cercettori, de perspectiva teoretic a investigaiei, gradul mai mare sau mai mic de
cunoatere a populaiei studiate sau a subiectului investigat, i, nu n ultimul rnd, de resursele

financiare i umane, ntruct trebuie s precizm c o cercetare calitativ consum mai mult timp
i mai muli bani.