Ce este si ce nu este consilierea psihologica?

Autor: Diana Ioane, psiholog

Consilierea, spus in termeni foarte simpli, este un tip de relatie in care o

persoana specializata, acorda ajutor, la cerere, unei persoane care traverseaza o
perioada mai dificila a vietii sale.
Consilierea presupune existenta unei persoane care are temporar sau
permanent rolul de consilier si care ofera sau accepta in mod explicit sa acorde
timp, atentie si respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de
client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora,
descoperi si clarifica moduri de a trai valorificandu-si resursele, ceea ce conduce
la sentimentul de bine interior, indreptandu-se spre o cat mai buna existenta
(Asociatia Britanica pentru Consiliere, 1991).
Exista mai multe tipuri de consiliere: consiliere psihologica, educationala, in
domeniul carierei, juridica, imobiliara, in afaceri, pastorala; pentru fiecare din
aceste domenii exista consilieri specializati in activitatea respectiva.
Consilierea este o relatie proactiva care declanseaza o schimbare, este o relatie
de ajutor orientata dinspre consilier spre client, o relatie cu o durata limitata.
Ceea ce-ti ofera consilierea dupa ce s-a incheiat este sa te ajute sa te ajuti
singur.
Diferentele dintre consiliere si psihoterapie ar fi: consilierea are rol de preventie,
psihoterapia fiind un tip de interventie in cazul unor probleme cronice si in cazul
unor situatii de criza, consilierea este centrata pe rezolvarea unor probleme
punctuale, psihoterapia pe restructurarea personalitatii, consilierea are o durata
mai scurta in timp ce psihoterapia dureaza mai mult (uneori chiar cativa ani).
Scopul consilierii psihologice:
- autocunoasterea si autodescoperirea propriului potential
- crestere si dezvoltare personala
- asumarea responsabilitatilor pentru deciziile luate
- acceptarea de sine si acceptarea celorlalti
- relatii pozitive cu ceilalti
- cresterea gradului de toleranta la frustrare
- imbunatatirea starii de sanatate fizica si psihica
- stare de bine interior
- descoperirea bucuriei de a trai.
Consilierea:
- este o relatie
- este o forma speciala de comunicare

- implica ascultarea
- previne situatiile de criza rol proactiv
- presupune ca o persoana este ajutata de alta
- presupune ca o persoana ajuta un grup de persoane
- este o forma confidentiala de a oferi ajutor
- se bazeaza pe principiul dezvoltarii personale
- presupune imputernicirea persoanelor care cauta ajutor
- inseamna a-i ajuta pe altii sa-si identifice si sa-si clarifice problemele
- este activitate efectuata de profesionisti
- se ghideaza dupa anumite teorii si dupa metode specifice domeniului (Hough,
1998)
Consilierea nu este:
- relatie de prietenie
- a avea grija asemenea unui parinte
- a trata pe cineva ca un doctor
- a instrui sau a preda
- a sfatui
- a judeca
- doar folosirea deprinderilor si abilitatilor de consiliere (Sanders, 1999)
Calitatile unui bun consilier
Empatia este, de departe, considerata cea mai importanta calitate a unui
consilier. Ce inseamna a fi empatic? Inseamna sa ai abilitatea de a-l simti pe
celalalt, de a simti ce simte el, de a rezona in plan emotional cu el, altfel spus, de
a fi pe aceeasi lungime de unda.
Intuitia este aceea calitate care ii da posibilitatea consilierului de a simti dincolo
de cuvinte, de a auzi atat ceea ce se spune in sedinta, dar mai ales ceea ce nu
se spune, dar se simte. Exista elemente non-verbale care-ti comunica despre
client mult mai multe decat discursul sau: tacerile clientului, elemente de
vestimentatie, coafura, postura, mimica, tonul vocii, intonatia, ritmul vorbirii etc.
A fi un bun ascultator si a respecta principiul confidentialitatii. Consilierul bun
vorbeste in cabinet mai putin decat clientul sau, nu intrerupe, pune intrebari doar
atunci cand dorese mai multe informatii sau vrea sa-si clarifice ceva (nu intreaba
pentru propria lui curiozitate) deci intrevine doar cand are ceva important de
spus.
Capacitatea de a socializa, de a comunica cu usurinta cu ceilalti este necesara
intrucat in meseria noastra avem de-a face cu cateva mii de clienti; ne intalnim in
cabinet cu intreaga paleta a diversitatii umane. Nu exista doua personalitati la fel

si atunci consilierul trebuie sa aiba capacitatea de se adapta fiecarui client.

Inteligenta peste medie, o cultura generala bogata se dovedesc a fi necesare
consilierului pentru a putea comunica cat mai bine cu fiecare client. Cei care trec
pragul unui cabinet de consiliere sunt atat persoane cu inteligenta medie cat si
supradotati intelectual, sunt oameni care nu au fost foarte dedicati studiului, dar
si oameni care au citit bilioteci intregi. De aceea este de dorit pentru consilier sa
fie cel putin la fel de destept ca si clientul sau.
Onestitatea, moralitatea, autenticitatea sunt si ele calitati absolut necesare in
aceasta meserie. Astfel fatarnicia, duplicitatea nu sunt recomandate dupa cum
nu este recomandata imprietenirea cu clientul si transformarea relatiei intr-un alt
tip de relatie sau solicitarea unor servicii clientului.
Experienta consilierului este o calitate care se castiga in timp si care da un plus
de incredere atat consilierului cat si clientului care va simti siguranta consilierului
in ceea ce face. Este foarte greu sa fii un bun consilier la 22 de ani cand abia ti-ai
incheiat studiile si ai iesit din adolescenta. Sigur ca si consilierii incepatori in
masura in care dovedesc suficient elan si dorinta de a evolua pot sa aiba
rezultate bune.
Simtul umorului pare pentru multi o calitate care ar putea lipsi unui consilier, dar
doar cei care au cunoscut persoane in meseria aceasta lipsiti de simtul umorului
isi dau seama cat este de important sa manifesti umor intr-o anumita situatie.
Pasii rezolvarii unei probleme in consiliere
1. Stabilirea problemei;
2. Descrierea problemei - se realizeaza prin descrierea comportamentelor care
insotesc acea problema, prin descrierea gandurilor si a emotiilor declansate in
respectiva situatie;
3. Identificarea posibililor factori de formare si dezvoltare a problemei;
4. Identificarea factorilor de mentinere si de activare a problemei;
5. Stabilirea planului de interventie;
6. Etapele formularii planului de interventie sunt:
a) formularea obiectivului de lunga durata;
b) formularea obiectivelor specifice obiectivele specifice trebuie formulate in
functie de componentele comportamentale, cognitive sau emotionale ale
descrierii problemei;
c) strategiile de interventie sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific in parte
si sunt realizate prin mai multe activitati specifice;
7. Evaluarea interventiei vizeaza modificarea cunostintelor, atitudinilor si
abilitatilor. Se realizeaza prin: chestionare de cunostinte, atitudini si abilitati, grile

de observare comportamentala (completata si realizata de specialist), grile de

autoevaluare comportamentala. (A. Baban, 2009).
Cele mai frecvente greseli in consiliere:
- Utilizarea excesiva a intrebarilor inchise acestea sunt intrebari prin care
consilierul dobandeste informatii factuale (ex. cat timp a durat aceea relatie?) si
nu referire la stari emotionale sau sunt intrebari la care se raspunde cu da sau
nu. Potrivit ar fi utilizarea predominanta a intrebarilor deschise (spuneti-mi cum
v-ati simtit atunci?) care dau posibilitatea clientului sa constientizeze propriile
trairi, sa reflecteze la viata sa interioara, sa invete sa asculte ceea ce simte.
- Utilizarea intrebarilor retorice la care se asteapta un anumit raspuns, fapt care
ar dovedi ca intr-o anumita situatie consilierul ar sti mai bine decat clientul sau
(ex. presupun ca ati stiut ce-o sa urmeze?) ; sa nu uitam ca cel mai bun expert
in propria lui viata este clientul si nu consilierul.
- Utilizarea intrebarilor tendentioase care tind sa-l conduca pe client spre
blocarea explorarii propriilor emotii sugerandu-i acestuia sa adopte conduite
acceptate social (ex. sper ca n-ai de gand sa te lasi coplesit de emotii si sa
renunti la aceasta casnicie?)
- Evitarea intrebarilor care incep cu de ce pentru ca acestea tind sa blocheze
clientul si sa-i dea senzatia ca este judecat si ca trebuie sa se justifice. Or sa nu
uitam ca acesta se afla in cabinetul de consiliere tocmai pentru ca nu intelege de
ce face anumite lucruri. Se recomanda utilizarea intrebarilor care incep cu cum
ce care (ex. ce anume va face sa va simtiti nemultumit in actualul loc de
munca? care sunt scopurile dumneavoastra in urmatorii cinci ani?)
Conduite complexe inhibitoare
- A judeca si evalua cu voce tare dumneata iti pierzi vremea.
- A moraliza, a atribui responsabilitatea eventualelor greseli cu apucaturile
dvs.
- Directionarea conversatiei va rog sa reluasi discusia despre.
- Asumarea rolului de conducator sa stiti ca acesta este drumul corect in
viata.
- A eticheta, a diagnostica ai complex de inferioritate.
- A crea o buna dispozitie artificiala lipsind clientul de a veni in contact cu grijile
sale nu te mai framanta, ai sa te simti bine.
- A nu accepta gandurile, reactiile sau trairile clientului, comunicandu-i direct ca
ar fi trebuit sa se comporte si sa simta cu totul altfel trebuia sa te implici, sa
arati ca esti barbat, sa nu te lasi.
- A dadaci clientul neluand in seama nevoile si dorintele sale.
- Solicitarea de a se reveni asupra unor aspecte importante.
- Suprainterpretarea boala incepatorului care a invatat acest mecanism de

interventie si care simte nevoia sa-l exerseze; lasa impresia ca vrem sa ne

construim propria versiune asupra problematicii fiind total nemultumit de client.
- Afisarea unei fatade superior-profesionale prin informarea clientului despre
cat de priceputi suntem, pe ce diplome si studii ne bazam, ce rezultate bune am
avut astfel incat cazul sau este un fleac (neincrederea consilierului).
- Vorbirea inadecvata despre sine cand incepem sa vorbim despre propriile
necazuri sau suferinte (care devin mult mai importante decat cele ale clientului).
- A fi grabit sub presiunea timpului gesturi precum consultarea ceasului,
aranjarea hartiilor sau chiar imbracarea creeaza stanjeneala si vinovatie de
ambele parti. (C. Oancea, 2002)
Bariere in calea ascultarii active
- Falsa ascultare - presupune o ascultare de fatada a clientului, o masca pe care
o pune consilierul dand senzatia ca isi asculta clientul, privindu-l in ochi,
aprobandu-l; dar de fapt gandurile consilerului sunt aiurea, fiind preocupat de cu
totul altceva sau fiind absorbit de propriile probleme. Un bun consilier chiar daca
are momente de neatentie incearca sa desluseasca ce anume l-a facut sa se
duca cu gandul in alta directie si sa afle in felul acesta mai multe atat despre sine
cat si despre client.
- Concentrarea pe aspecte nerelavente, pe detalii atentia excesiva a
consilierului asupra unor amanunte legate de vestimentatie, coafura, tonalitatea
vocii, gesturi, ticuri, cu ignorarea toatala a problematicii expuse de client.
- Respigerea tacita a ceea ce contravine modului de a gandi, valorilor
consilierului ascultare selectiva a discursului clientului, existenta unor
prejudecati din partea consilierului, ceea ce il determina pe acesta sa nu mai fie
conectat cu clientul.
- Graba consilierului in a da senzatia ca a inteles consilierul da un raspuns
inainte ca sa fi terminat fraza clientul sau consilierul da o replica de genul: stiu
exact ce vrei sa spui.
Ca o concluzie, meseria de consilier depaseste domeniul experientei imediate,
folosindu-se de anumite tehnici si strategii dobandite prin studii de specialitate,
cursuri de formare care-i vor oferi consilierului competentele necesare: empatie,
ascultare activa, capacitatea de a comunica, de a tolera diferentele si ce este
mai important de a crede in resursele clientului si in capacitatea sa de vindecare.