Sunteți pe pagina 1din 5

Personalitatea histrionica

Autor: Simona Stiuriuc

Personalitatea histrionica este caracterizata de


un model de lunga durata de comportament in cautare de atentie si
emotivitate extrema. O persoana cu personalitate histrionicavrea sa fie in
centrul atentiei in orice grup social si se simte inconfortabil cand nu este
asa. Aceste persoane pot fi percepute ca fiindsubiective si se pot angaja in
comportamente sexuale seductive sau provocatoare pentru a atrage atentia
asupra lor.
Acestor indivizi le poate fi foarte greu sa dezvolte intimitate emotionala in
relatia romantica sau sexuala. Fara sa fie constienti frecvent joaca un rol:
de victima sau printesa in relatiile cu altii. Pot cauta
sa controleze partenerul prin manipularea emotionala sau seductie la un
nivel, si pe de alta parte sa prezinte independenta marcata fata de acestia.
Au frecvent relatii anormale cu prietenii de acelasi sex deoarece stilul lor
sexual interpersonal provocativ poate ameninta relatia. Plictisesc apropiatii cu
cereri de atentie permanenta. Devin depresivi si suparati cind nu sunt in
centrul interesului.
Cauta mereu noutatea, stimularea si excitarea si au tendinta de a
deveni plictisiti de rutina obisnuita. Acesti indivizi sunt frecvent intoleranti
sau frustrati de situatii care implica o atentie tardiva, actiunile lor fiind centrate
pe obtinerea satisfactiei imediat. Desi adeseori initiaza un job sau proiect cu
mare entuziasm, interesul lor dispare imediat. Relatiile de lunga durata pot fi
neglijate datorita excitarii celor noi.
Ca in toate tulburarile de personalitate, persoana afectata trebuie sa aiba cel
putin peste 18 ani inainte de a se pune diagnosticul. Este mai prevalenta
la femei decit la barbati si apare la 2 - 3 % din populatie. Severitatea
tulburarii va diminua o data cu inaintarea in virsta.
Majoritatea pacientilor nu cauta tratament. Persoanele cu tulburari de
personalitate nu cauta un medic decit atunci cind afectarea incepe sa interfere
semnificativ cu viata personala, adica cind sunt pusi in fata situatiilor noi si
stresante.
Cercetatorii de astazi nu cunosc cauzele tulburarii histrionice. Exista multiple
teorii, totusi majoritatea medicilor accepta un model cauzal biopsihosocial.
Cauzele sunt probabil complexe si cuprind factori biologici si genetici,
sociali (cum ar fi modul cum persoana interactioneaza in dezvoltarea sa
timpurie cu familia si prietenii si alti copii) si factoripsihosociali (personalitatea
si temperamentul individului, modelate de mediul in care traieste si aptitudinele
de adaptare copiate).
Tratamentul implica psihoterapie de lunga durata. Medicatia poate
deasemeni fi prescrisa pentru a ajuta unele simptome debilitante.

Cauze si factori de risc:Exista putine studii obiective ale cauzalitatii


acestei tulburari de personalitate. Investigatiile raportate au rezultate
neconcludente. Explicatiile psihoanalitice fac legatura fie cu esecul rezolvarii
conflictelor oedipiene fie a conflictelor verbale. Aceasta tulburare de
personalitate este rar observata la barbati. In aceste situatii exista si alte
probleme fata de identificarea sexuala a persoanei.
Cauzele neurochimice:
Studiile arata ca pacientii cu aceasta tulburare au sisteme noradrenergice inalt
responsive, cu eliberarea excesiva a neurotransmitatorului denumit
norepinefrina. Neurotransmitatorii sunt substante care comunica impulsurile de
la un neuron la altul in creier, iar aceste impulsuri dicteaza comportamentul.
Tendinta spre o reactive emotionala excesiva la respingere comuna la pacientii
histrionici poate fi atribuita malfunctiei intr-un grup de neurotransmitatori
denumiti catecolamine. Norepinefrina apartine acestui grup.
Cauzele de dezvoltare:
Teoria psihoanalitica dezvoltata de Freud sublineaza o serie de stadii
psihosexuale de dezvoltare prin care trece individul. Aceste stadii determina
dezvoltarea psihologica de mai tirziu. S-a propus ca stadiul genital este
determinantul tulburarii. Unii cercetatori considera ca stadiul oral al lui Freud a
fi mai important in dezvoltarea tulburarii. Cei mai multi psihoanalisti sunt de
accord ca o copilarie traumatica contribuie la dezvoltarea histrionismului.
O alta component din teoria lui Freud este mecanismul de aparare.
Mecanismele de aparare sunt seturi de metode sistematice, inconstiente pe
care le dezvolta oamenii pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea.
Dupa teoria lui Freud toti oamenii folosesc aceste mecanisme, dar diferiti
oameni folosesc diferite tipuri de mecanisme. Indivizii afectati difera in
severitatea mecanismelor de aparare neadaptate pe care le folosesc. Cazurile
severe folosesc represia, negarea si disocierea.
Cauzele biosociale:
Un model biosocial in psihologie arata cum contribuie factorii biologici la
dezvoltarea personalitatii. Acestea sugereaza ca oamenii dezvolta tulburarea
din aprobarea interpersonala inconstienta oferita de parinti. Acesti indivizi au
invatat sa ia ceea ce vor de la altii prin atragerea atentiei fata de ei.
Cauzele socioculturale:
Studiile asupra diferitelor culture cu rate crescute de histrionism sugereaza
cauze sociale si culturale ale bolii. Unii cercetatori se asteapta sa gaseasca
aceasta tulburare mai ales printre culturile care tind sa valorize modul
dezinhibat de manifestare a emotiilor.
Variabilele personale:
Cercetatorii au descoperit unele legaturi intre virsta indivizilor afectati si

comportamentul manifestat de acestia. Simptomele sunt de lunga durata,


totusi caracterul histrionic se poate modifica cu virsta. De exemplu, seductia
poate fi manifestata mai frecvent de un adult tinar decit unul batrin. Pentru a
impresiona pe altii unii adulti trec de la seductia sexuala la una paterna sau
materna.

Semne si simptome:Persoanele cu aceasta tulburare pot de obicei


functiona la un nivel normal social si profesional. Au aptitudini sociale
bune, dar tind sa le foloseasca pentru a manipula pe altii si a intra in centrul
atentiei. Mai mult, personalitatea histrionica poate afecta viata sociala sau
romantic,a sau abilitatea de a face fata esecurilor. Acestor persoane le
lipseste empatia. Incep relatiile bine, dar tind sa greseaca cind este nevoie
de durabilitate sau profunzime, alternind intre extremele idealizarii si
dezinteresului. Pot cauta tratament pentru depresie cind relatia romantica se
termina.
Frecvent nu isi percep situatia personala realistic si au tendinta de a
dramatiza si a exagera problemele. Pot schimba diferite job-uri pe masura
ce devin plictisiti si au probleme de a face fata frustrarii. Pentru ca doresc
noutate si excitare se pot pune in situatii riscante. Toti acesti factori pot
conduce la dezvoltarea depresiei.
Alte manifestari cuprind:
- comportament exhibitionist, cautarea constanta a aprobarii si reasigurarii
- dramatism excesiv cu manifestare exagerata a emotiilor cum ar fi
imbratisarea cuiva abia cunoscut sau plinsul incontrolabil in timpul unui film
trist
- sensibilitate excesiva la criticism sau dezaprobare
- aspect seductiv si comportamente inadecvate
- simptome somatice folosite pentru a atrage atentia
- toleranta diminuata la frustrare
- schimbarea rapida a statusului emotional care pot apare superficiale sau
exaggerate pentru altii
- tendinta de a crede ca relatiile sunt mai intime decit in realitate
- decizii luate in graba.

Subtipurile Millon:Un individ histrionic poate prezenta nici unul sau unul
dintre urmatoarele:
Histrionicul teatral: este in special dramatic, romantic si cauta atentia.
Histrionicul infantile: include caracteristici de granita.
Histrionicul vivace: sintetizeaza seductivitatea histrionicului cu nivelul de
energie tipic hipomaniei.
Histrionicul ispititor: include caracteristici compulsive si de dependenta.
Histrionicul temperamental: include caracteristici negativiste (pasivagresive).
Histrionicul viclean: caracteristici antisociale.

Indivizii cu aceasta tulburare fac fata cu greu intimitatii emotionale in relatiile


romantice.

Diagnostic:Aspectul individului, comportamentul, istoricul, alaturi de


evaluarea psihologica, sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic.
Nu exista nici un test pentru a confirma acest diagnostic. Deoarece criteriile
sunt subiective unele persoane pot fi diagnosticate gresit ca avind tulburarea,
in timp ce altele pot sa nu fie diagnosticate niciodata. Tratamentul este de
obicei initiat pentru depresia asociata cu relatiile romantic terminate. Medicatia
ajuta ameliorarea simptomelor, precum depresia. Psihoterapia poate fi de
ajutor.
Criteriile de diagnostic ale tulburarii histrionice de personalitate cuprind
un model de emotivitate excesiva si cautarea atentiei cu debutul in copilarie si
prezentindu-se intr-o varietate de context, indicate de 5 sau mai multe dintre
urmatoarele:
- se simte inconfortabil in situatii in care nu se afla in centrul atentiei
- interactiunile cu altii sunt caracterizate de comportament sexual sau seductiv
inadecvat
- manifesta modificari rapide ale emotiilor si aparenta de superficialitate
- foloseste constant aspectul fizic pentru a atrage atentia
- are un stil de a vorbi excesiv, impresionist si fara detalii
- auto-dramatizeaza, este teatral si exagereaza expresia emotiilor
- este sugestibil, influentabil de catre altii sau de circumstante
- considera relatiile mai intime decit in realitate.

Tratament:Datorita absentei cercetarilor sutinute asupra tulburarilor de


personalitate si a tratamentului de lunga durata prin psihoterapie, descoperirile
empirice aupra tratamentului acestor tulburari ramin bazate pe metode pe caz
si nu studii clinice. Astfel tratamentul de elective este psihoterapia si/sau
terapia conitiv comportamentala, care incearca auto-dezvoltarea prin
rezolvarea conflictelor si a inhibitiilor. Terapia de grup poate ajuta indivizii
histrionici sa invete cum sa nu-si mai manifeste excesiv comportamentele
dramatice, dar trebuie monitorizata atent pentru ca poate da persoanei o
audienta pentru a-si prezenta rolul si oportunitatea de a perpetua
comportamentul histrionic.
Terapia cognitiv-comportamentala:
Este un tratament directionat spre a reduce gindurile disfunctionale ale
individului. Astfel de ginduri includ teme precum faptul ca nu este capabil sa
aiba grija de el insusi. Aceasta terapie incearca sa inlature gindurile automate
de inferioritate. Ii invata pe pacienti sa identifice gindurile automate, sa lucreze
asupra comportamentului impulsiv si sa dezvolte aptitudini mai bune de a
rezolva problemele.
Meditatia:

Este folosita pentru a asista pacientii extrovertiti cu histrionism sa se relaxeze


si sa-si focalizeze emotiile. Unii terapeuti folosesc hipnoza pentru a ajuta
pacientii sa se relaxeze cind experimenteaza o frecventa cardiac rapida sau
palpitatii in cursul unei manifestari de dramatism.
Psihoterapia:
Deoarece personalitatea umana este o parte atit de integranta din ceea ce
defineste identitatea noastra, aceasta tulburare este dificil de tratat.
Psihoterapia individuala focalizata in ameliorarea mecanismelor de copiere si
dezvoltarea aptitudinilor interpersonale pare a fi cea mai eficienta metoda de
tratament. Terapia de grup nu este in general recomandata persoanelor
histrionice deoarece comportamentului lor in cautare de atentie poate
monopoliza sedinta.
Gesturile suicidale si automutilarea, drept comportamente in cautare de
atentie sunt frecvent asociate cu histrionismul. Chiar si decesul nu este
intentia pacientului. Orice planuri de suicid trebuie luate in considerare.
Terapia recomandata este de scurta durata si doreste sa resolve problemele
imediate si dificultatile din viata pacientului.
Medicatia:
Medicatia psihiatrica nu este de obicei folosita pentru a ameliora tulburarea de
personalitate dar poate fi utilizata pentru a trata tulburarile asociate cum ar fi
anxietatea sau depresia. Prescrierea acestor medicamente trebuie facuta cu
atentie datorita posibilitatii ca pacientul sa foloseasca medicamentele
inadecvat cu ginduri auto-distructive.
Caracteristicele acestor indivizi sunt de lunga durata. Ei folosesc serviciile
medicale frecvent, nu ramin in tratamentul psihoterapeutic indeajuns de mult
pentru a face modificari. Tind sa aiba scopuri vagi si sa treaca la ceva mai
interesant. Pe masura ce indivizii imbatrinesc prezinta mai putine simptome.
Cercetatorii pun acest fapt pe seama lipsei de energie la batrinete.