Sunteți pe pagina 1din 4

Igienă curs 5

Doza de expunere: se determină concentraţia toxicului în toţi factorii de mediu şi în


fncţie de consumul lor (aer, apă, alimente) se calculează consumul zilnic de toxic.

Relaţia doză-efect
Descrie corelaţia între intensitatea efectelor pe sănătate şi mărimea dozei. Trebuie
stabilită relaţia între doză şi răspuns: procentul persoanelor din grupul expus la care
apare efect la o anumită doză.
În funcţie de relaţia doză-răspuns, agenţii din mediu se clasifică în:
 Necancerigeni: sub un anumit prag , nu sunt decelate efecte adverse, deci sunt agenţi cu efect
“cu prag”.
 Cancerigeni: nu există prag. Prezenţa lor în factorii de mediu arată că există
probabilitatea de apariţie a efectelor adverse, deci sunt agenţi cu efect “fără
prag”.
Efecte care apar datorită expunerii, în funcţie de doză:
 Deces înregistrat la un număr mare de persoane: accident de poluare severă
 Deces la un anumit număr de persoane, cu risc crescut
 Afecţiuni cronice, cu handicap major
 Afecţiuni cronice, cu incapacitate minoră
 Afecţiuni uşoare şi de scurtă durată
 Disconfort
 Tulburări comportamentale, neuropsihice
 Tulburări funcţionale minore, depistate prin teste biologice

Efecte cu prag
Se caracterizează prin:
 Pragul NOAEL (no observed adverse efect level): pragul până la care nu se
de4celează efecte adverse. Se stabileşte experimental.
 LOAEL (lowest observed adverse efect level): pragul la care a par cele mai mici efecte adverse.
 Doza efectivă: concentraţia care determină o creştere semnificativă a efectelor
adverse la lotul expus, comparativ cu lotul martor.
 NOEL (no observed efect level): este nivelul până la care nu se observă nici
efecte pozitive, nici efecte adverse. E folosit în farmacologie.
 ADI (acceptable day intake): aportul zilnic acceptabil. ADI=NOAEL/UF
 TDI (aportul zilnic tolerabil)=LOAEL/UF
 UF: factor de incertitudine, utilizat pentru: extrapolare animal de experiment-
om, extrapolare pentru concentraţii extreme. Valoarea este scăzută când sunt
suficiente date de bună calitate şi permit o corelare doză-răspuns.
UF=10: date experimentale suficiente, s-a evaluat aportul cronic la om. Se
foloseşte pentru a proteja persoane cu risc crescut.
UF=100: se foloseşte când nu există date experimentale suficiente pentru a
aprecia expunerea cronică la om, dar sunt date suficiente privind expunerea
cronică la una sau mai multe specii de animale.
UF=1000:există doar date privind aportul pe termen scurt.

Efecte fără prag


Se referă la efecte cancerigene. Cu cât creşte concentraţia substanţei respective,
creşte probabilitatea de apariţie a cancerului.
Indicatori:
 Riscul acceptabil:1caz la 100000persoane
 Doza specifică de risc: doza zilnică la care poate fi expusă o persoană, la un

1
Igienă curs 5
risc acceptabil.

Metale grele
Factorii care influenţează toxicitatea metalelor:
1. Metalele toxice au un metabolism similar cu elemente esenţiale: Pb cu Ca şi Fe,
Cd cu Fe.
2. Relaţia invers proporţională dintre proporţia de proteine din dietă şi Pb şi Cd.
3. Consumul de vitamina C: scade absorbţia Pb şi Cd, prin creşterea absorbţiei Fe.
4. Toxinele interferă cu elemente esenţiale (co-factori enzimatici): Pb interferă cu
Ca îm transmiterea impulsului nervos.
5. Pb influenţează mineralizarea oaselor, prin scăderea sintezei de vitamină D la
nivel renal.
6. Formează complexe proteice stabile.
7. Laptele creşte absorbţia metalelor.
8. Metalele pot provoca reacţii imune (Cr, Ni, Hg, Be), prin sinteză de IgA şi IgE.

Plumbul
Este folosit sub formă de compuşi organici şi anorganici, cu toxicitate diferită:
compuşii organici au toxicitate mult mai mare decât sărurile anorganice.
Principala sursă de poluare cu Pb o reprezintă traficul rutier (80..90%). Alte surse:
extragerea şi prelucrarea metalelor neferoase, industria chimică, acumulatori. Cea mai
mare cantitate de Pb se găseşte în sol, de unde pătrunde în apă şi vegetaţie şi în final
ajung la om. Natural, Pb se găseşte şi în roci de sedimentare (galena).
Căi de pătrundere în organism:
1. Respirator: În aer se găseşte sub formă de suspensie şi puţin sub formă de
vapori. Concentraţia variază între 0,1..0,3μg / m3, până la 1..3μg / m3. Rata
absorbţiei la nivel respirator este de 20..60%.
2. Calea digestivă: dina apă (concentraţia variază între 1..60μg / l, până la 10μg /
l)şi alimente (se concentrează în plantele foliate, rădăcinoase, fructe). Din
alimentaţie pot proveni 100..500μg / zi. Cea mai mare cantitate o conţine
vânatul. La aceasta se adaugă 500..1000μg / zi, provenind din băuturile
alcoolice.
Grupuri cu expunere crescută:
 Profesional
 Persoane care locuiesc în apropierea străzilor cu trafic intens, surse industriale,
consum de alcool
 Risc maxim prezintă copii preşcolari, din cauza inhalării de praf
Metabolism:
Absorbţia respiratorie a Pb depinde de diametrul particulelor în suspensie şi volumul
ventilaţiei pulmonare. Absorbţia digestivă e de 10%, dar copii ajung la 40..50%, mai ales
în cazul unei diete sărace în vitamina D, Fe, Ca. Ajuns în sânge, Pb are afinitate mare
pentru eritrocite, de unde trece în ţesuturile moi, apoi în oase.
La adult, 90% din Pb din organism se găseşte în oase, la copii – 70%. T1/2=20..40zile (sânge)
şi ani (oase). Pb din oase se poate mobiliza (stări febrile, acidoză). Eliminarea se face
50..60% renal şi biliar, restul prin: fanere, sudoraţie, secreţie lactată, digestiv (Pb
neabsorbit).
Mecanismul de acţiune este anti-enzimatic, legat de enzimele cu grupare –SH.
Organele ţintă sunt reprezentate de: sânge, SNC, SNP, rinichi, ACV, aparatul
reproducător, sistemul imunitar, endocrin, gastrointestinal. În cazul expunerii populaţiei,
apar: sindrom hematologic (Pb intervine în sinteza Hb), sindrom neurologic, creşte
tensiunea arterială. Celelalte efecte apar în saturnismul profesional.
Sindromul hematologic:

2
Igienă curs 5
1. Succinil-CoA + Piridoxal-fosfat à acid β-ceto-adipic
2. acid β-ceto-adipic – [sintetaza] à acid δ-aminolevulinic (ALA)
3. acid δ-aminolevulinic – [dehidraza] à porfobilinogen (PBg)
Pb poate inhiba DH, crescând nivelul acidului δ-aminolevulinic şi scăzând porfobilinogen,
care stimulează activitatea sintetazei.
4. Porfobilinogen – [PBg-dezaminaza] à uroporfirinogen
5. Uroporfirinogen – [decarboxilaza] à coproporfirinogen
6. Coproporfirinogen – [oxidaza] à protoporfirinogen
Pb poate inhiba oxidaza, cu creşterea nivelului coproporfirinogenului.
7. Protoporfirinogen – [oxidaza] à protoporfirină
8. Protoporfirină – [Fe-chelataza] à hem
În cazul intoxicaţiei cu Pb, se sintetizează o cantitate insuficientă de Hb, apărând
anemia francă (hipocromă, hipersideremică).
Marker-ii biologici pe baza cărora se stabileşte încărcarea organismului cu Pb şi
efectele acesteia sunt:
 De expunere
• Pb-emia=10μg / 100ml
• Pb-uria= 25..30μg / l
 De efecte
• ALA=2,5mg / l urină (creşte în intoxicaţii)
• ALA-DH=25 unităţi / l eritrocite (scade în intoxicaţii)
• Coproporfirina=125μg / l (creşte în intoxicaţii)
• Protoporfirina eritrocitară=50μg / 100
 Secundari, nespecifici:
• Creşterea frecvenţei hematiilor cu granulaţii bazofile (normal: 5 / 1 mil.)
• Creşterea frecvenţei hematiilor cu corpusculi Heinz (normal 5 / 1000)
• Creşte fragilitatea mecanică a hematiilor
• Reticulocitoză
• Scăderea sintezei Hb, Mb
• Modificări citoplasmatice de tip vacuolizare
Relaţia doză-efect
LOAEL al Pb din Efecte hematologice Efecte neurologice
sânge
10 Scade activitatea
enzimatică a ALA-DH
10..20 Cresc protoporfirinele Modificări electrofiziologice EEG
eritrocitare
25..30 Scade Hb. Anemie Scade viteza de conducere
uşoară neuronală. Deficit cognitiv,
disfuncţie periferică nervoasă
40..50 Cresc ALA şi Scad IQ şi capacitatea de
coproporfirinele urinare învăţare. Tulburări de auz ,
disfuncţie periferică.
60..70 Anemie francă
80..100 Simptome de encefalopatie.

Mercur
Este o substanţă toxică a cărei toxicitate este legată de anumite proprietăţi fizico-
chimice ale sărurilor de mercur (amalgame). Aceste săruri se folosesc în domeniul
medical, aparate de măsură, implicând anumite riscuri.

3
Igienă curs 5
Tensiunea superficială a mercurului e mare, astfel încât are o suprafaţă mare de
evacuare, se degajă vapori de mercur la 200C. De aceea în spaţiile în care se lucrează
temperatura trebuie să fie mică (15-160C) şi bine ventilate. Rata de absorbţie pe cale
respiratorie este foarte mare ( mai mare decât pe cale digestivă, dar în apă mercurul îşi
creşte toxicitatea).
Efecte: toxice pe SNC (encefalopatie cerebeloasă), hepatotoxice, nefrotoxice,
embriotoxice (datorită transferului placentar).

Fluor
Arte efecte benefice, dar peste un anumit nivel devine toxic. Principala cale de
pătrundere este cea hidrică. Are efect iritant asupra căilor respiratorii.

Cadmiu, Arseniu, pesticide