Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea Naional de Muzic

Facultatea de Interpretare Muzical


Secia Chitar Clasic
Student Mihalcea Alexandru M.
An II, Semestrul II, Grupa III
For the guitar is the most unpredictable and least
reliable instrument in existence and also the sweetest,
the warmest, the most delicate, whose melacholic
voices awakes in our soul exquisite reveries.. 1

Emisia sunetului in tehnica


chitrii clasice
- eseu
Coarda ciupit, i gsete poate cele mai intime reflecii in undele
fluide ale subcontientului colectiv, fiind de o simplitate barbar i de o
naturalee intrinsec. Poate in fibrele proteice ce ne compun indentitea
genetic, se afl inc acel prim sunet al arcului de vntoare ce eliberat de
tensiune vibreaz voios, anticipnd parc prada ce ar cdea sub sgeata
nscut din ncordarea sa. De acolo , omul a purces un drum lung i laborios
ntru desvrirea sa artistic i nspre noi revelaii muzicale.
Chitara, o dovada vie a capacitilor imuabile de inventivitate uman,
are o istorie alambicat i nesigur, cu surse contradictorii , cu teorii ce nc
nu au fost definitivate in ceva concret i de nestrmutat. Ceea ce este cert , ar
fi faptul c acest intrument exist , si c este punctul culminant al unei
evoluii spectaculoase ce a avut loc de-a lungul istoriei europene.
Istoria timpurie a acestui instrument este nvluita n incertitudini i
speculaii , deoarece, in acele timpuri (secolele XIII XIV ) , multe
instrumente purtau nume asemantoare cu sora lor contemporan : guitarra
latina, guitarra moresca ( precizate de poetul de secol XIV , Juan Ruiz intrunul dintre poemele sale ), si mai trziu : guitarra,guiterne, gittern i
chitarra. Indiferent si independent de termeni si semantic, chitara mparte
1

Fiindc, chitara este un instrument dintre cele mai imprevizibile i lipsite de stabilitate vreodat fcute
dar i cel mai dulce, cel mai cald, cel mai delicat, ale cror voci trezesc in sufletul nostru reverii rafinate.
Adres Segovia, NTR.

cu strmoii si un mare procent din tehnica prin care sunetul era i este
produs.
Problematica emiterii sunetului este , pentru acest instrument, destul
de complicat, fiind trecut prin o sumedenie de tehnici istorice si actuale, a
diverilor maestri i practicani ai chitrii. Desigur , un interpret ce folosea o
chitara cu cinci corzi i cu un acordaj diferit de cel uzitat astzi , nu putea
avea o tehnic ce ar fi in concordan cu standardele moderne ; ns
experiena unor oameni ca Gaspar Sanz ori Don Francisco Guerau (doi
compozitori-pedagogi ai secolului VII , ce au adus multe inovaii tehnice) nu
poate fi trecut cu vederea, precum i informaiile componistice si
interpretative furnizate de marii chitariti ai secolului XVIII-XIX Sor,
Aguado, Carcassi, Giuliani , si nu in ultimul rnd, Francisco Taregga. Toi
aceti chitariti , au emis diferite teorii in ceea ce privete tehnica
instrumental, scriind tratate de tipul auto-didact in sperana de a rspndi i
populariza nite cutume chitaristice standardizate. Nu au dat gre, dar cum
multe dintre ideile lor se aflau in contradictie cu ale altora, nu s-a putut
aduna o tehnic solid dect mult mai trziu.
Francisco Tarrega a fost cel ce a pus bazele tehnicii moderne in
materie de chitar. El a sugerat ca instrumentul sa fie aezat pe piciorul
stng. A teoretizat tehnica de apoyando i susinea discreditarea ciupirii cu
unghii (era susinut i de Fernando Sor, n aceast idee).
n tehnica actual, unghiile sunt necesare spre a ajunge la un maxim
de vitez i acuratee in emiterea sunetelor. Tehnica de apoyando (ce const
in atacul unei coarde urmat de oprirea degetului pe urmtoarea coard) este
folosit in tehnica actual , ca un principal mod de atac (pe lang tehnica de
tirando, ce const in atacul unei coarde urmat de retragerea degetului nspre
centrul palmei).
Pedagogul trebuie sa cunoasc istoria in spatele tehnicii pe care
trebuie sa o transmit elevului i trebuie s se foloseasc de informaiile cel
preced in existen. Apoi, fiind contient de psihologia i capacitile de
asimilare ale elevului, trebuie s i planifice modalitile prin care l-ar putea
instrui n emiterea sunetului n ceea ce privete chitara. Totul trebuie sa
porneasc de la o pozare corect ( instrumentul aezat cu eclisa inferioar pe
piciorul stng , cu spatele instrumentului aezat uor pe piept, cu griful
ridicat n unghi ) . n cazul nceptorilor, o postur/pozare defectoas , duce
invariabil, la un atac neverosimil , greit i lipsit de calitate. n cazul unui
copil, nceptor, pozarea trebuie verificat permanent i corectat cu un
maxim de rbdare i bunvoin, pn n acel stagiu n care aezarea
instrumentului corect devine un automatism.

Dup ce pozarea nu mai constituie o problem , pedagogul trebuie s


instruiasc elevul (nceptorul) n poziia corect a minilor pe instrument :
mna dreapt , cu antebraul sprijinit pe eclisa superioar (superioar in
ideea c ea , este orientat ctre partea de sus a corpului), cu degetele aezate
deasupra corzilor, n timp ce ncheietura trebuie s pstreze o distan de
corpul chitrii i n nici un caz s nu se odihneasca pe el; mna stng ,
degetele trebuie curbate in ideea unui atac perpendicular pe taste, degetul
mare sprijinit pe grif , paralel fiind cu degetul 1.
Dup stabilirea acestor cutume, elevul este introdus n tipurile de atac
posibile (exemplificate de profesor) : apoyando, tirando, tehnica
flageoletului artificial, legato (ascendent , descendent) , pizzicato , pizzicato
Bartok etcetera. Apoi n studiul acestora, n funcie de nevoile interpretative
ale fiecruia.
nceptorii trebuie s cunoasc tehnica elementar de emisie a
sunetelor , n spe, apoyando i tirando, s fie mereu constiieni de
importana minii stngi n executarea unui sunet curat (degetul minii
stngi trebuie aezat aproape de urmatoarea tast, exercitnd apsarea cu o
for optim, echilibrat). Toate acestea sunt ns, de prisos fr un studiu
individual riguros.
Tehnica de legato , trebuie implementat ca o nlesnire a minii
stngi. Prin aceast tehnic , o poart a virtuozitii se deschide ,
inceptorului. El trebuie introdus inti in semiografie, spre a putea
recunoate un legato , ori spre a putea distinge un legato tehnic , de unul de
expresie. Apoi tehnica este explicat de profesor , exemplificat i
teoretizat (tehnica prin care , printr-un singur atac al minii drepte
producem dou, sau mai multe sunete , prin agarea coardei cu degetele
minii stngi). Tehnica de legato trebuie cimentat n constiina motoric a
elevului prin diferite studii repetitive .
Ex.1, fragment din Studiul nr. 3 de H. Villa-Lobos

Modalitatea prin care emitem flageoletul artificial n tehnica chitrii


clasice se rezum la folosirea a dou degete ale minii drepte n urmtoarea
manier : degetul indice se aeaz n punctul de simetrie al coardei (m refer
aici la simetria dat de sunetul ce vrem s-l obinem la octava sa superioar)
n timp ce degetul anular sau mediu atac. Aceast tehnic ine mai mult de

cei avansai dect de nceptori, deoarece necesit un grad mare de control i


acuratee. Modul n care se noteaz acest artificiu , variaz.

Ex. 2, Fragment din Invocation et Danza de J. Rodrigo ;

Ex. 3 , -II- Studiul 1 de H. Villa-Lobos

Pizzicato , in ceea ce privete chitara, este, n fapt, imitarea efectului


propriuzis de pizzicato al instrumentelor cu arcu. Acest lucru este posibil
prin, plasarea palmei drepte peste corzi (n zona inferioara rozetei), i apoi
ciupind cu policele (degetul mare) notele dorite in acest efect. Aceast
tehnic trebuie transmis elevului cu grij, spre a nu genera poziii
defectuase ale minii drepte. n semiografia muzical, se noteaz cu pizz.
Fr a exista aici vreo diferen de restul instrumentelor capabile de acest
efect.
Ex. 4 , Fragment din Muerte del Angel, A. P.Piazzolla L. Brouwer

Dup prezentarea tehnicilor, i o eficient teoretizare a acestora,


anumite principii practice ce duc la o emisie corect trebuiesc menionate :
- pozarea corect, i lipsa disconfortului de orice fel, un unghi optim de
ciupire (unde unghiile bine ngrijite ajut foarte mult), aezarea ferm i
perpendicular a degetelor minii stngi, si nu n ultimul rnd, autocontrolul
(contientizarea oricrei micri).n tehnica avanst , virtuozitate i emisia
corect, se bazeaz pe micrile deficiente de inutilitate ; gesturi mici ,
graioase (graie ce se nate, din fora i agilitatea dobndit, n studiul

ndelungat). Diferenele de timbralitate sunt produse de locul n care coarda


este ciupit (sul tasto, sul ponticello), i trebuiesc ghidate de catre profesor ,
spre a exista un echilibru sonor, ce nu abund ntr-un singur tip de sonoritate
(dect dac acea muzic cere acest lucru, prin stilistica sau maniera n care
se afl).
Indiferent de gradul de experien, de maturitate ori infantilitate
muzical, sunetul emis, asemenea scrisului ori a semnturii, ne reprezint,
fiind o dovad inexorabil a ceea ce suntem , a ceea ce devenim i a ceea ce
am fost.