Referat

Tema : Starea de anxietate ,discomfort ,agitaie psihomotor

si psihoz acut.Definiie manifestrile clinice ,
ajutorul de urgen.

Grupa : 4106
A efectuat : Coliban Octavian

Chiinu 2011

Anxietatea:

Anxietatea (frica) este o stare emotionala, de neliniste, de teama nedeterminata, nsotita de

schimbari/tulburari fiziologice si comportamentale.
Fiecare dintre noi simtim uneori anxietate. Este normal sa avem anxietate fata de ceva
periculos sau sa reactionam fata de ceva care ne pune instinctul de conservare sau confortul
personal la incercare. Anxietatea irationala (sau patologica) apare atunci cand individul se
simte si se comporta ca si in cazul unui pericol major, in cazul unui pericol minim sau inexistent. De
exemplu o persoana cu fobie de microbi, va ingheta de frica la gandul ca trebuie sa dea mana cu
cineva.
Faptul ca suntem nelinistiti cu cateva zile inainte de un examen, este un exemplu de anxietate
perfect normala. Aceasta ne poate determina sa ne mobilizam energiile si sa invatam mai mult/bine
si sa luam acel examen, eventual cu o nota buna. Cand insa cineva se simte anxios in mod
continuu cu luni de zile inainte de examen, sufera de insomnie din acesta cauza si cand intra in sala
nu poate raspunde la intrebari sau nu poate scrie doua vorbe la lucrarea scrisa, aceste reactii pot fi
denumite tulburari anxioase. La fel, atunci cand o mama se ingrijoreaza excesiv si continu, daca
copilul ajunge teafar acasa dupa o zi obisnuita la scoala, se poate spun ca ea sufera de tulburari
anxioase, sau simplu, ca "sufera de anxietate".
Anxietatea poate afecta persoane de la varsta adolescentei pana la cea mijlocie sau chiar mai
tarziu. Tulburarile anxioase par sa afecteze de doua ori mai mult femeile decat barbatii, desi practic
nu este o diferenta atat de mare intre cele doua sexe; psihologii cred ca barbatii se plang mai putin
medicului cand au aceste tulburari sau chiar se feresc sa recunoasca a le avea.
Cu toate acestea, persoanele suferind de tulburari anxioase constientizeaza ca frica lor este
irationala si lupta impotriva ei, dar nu o pot invinge. Aceste persoane functioneaza perfect normal cu
execptia faptului ca au dificultati in a-si controla frica. Anxietatea, din fericire, raspunde la tratament,
daca acesta este ales corespunzator, functie de conditia persoanei respective. Este adevarat ca
stresul omniprezent in viata de zi cu zi, cum ar fi presiunea de la locul de munca sau datorat
conflictelor personale pot contribui la aparitia tulburarilor anxioase. Cercetarile din medicina alopata
arata ca acestea (tulburarile anxioase) se datoreaza factorilor biologici si psihologici.
Constitutia si personalitatea celui care sufera de tulburari anxioase, contribuie deasemenea la
declansarea aceste conditii. Anumite culturi sau obiceiuri care cer copiilor performante foarte inalte
pot contribui in mod nefericit la crestera procentuala a aparitiei tulburarilor anxioase.
Manifestari clinice - Simptome
Simptome care insotesc un AP pot fi: respiratie grea si sacadata, stari de claustrofobie, palpitatii,
dureri in zona inimii care mimeaza infarctul miocardic, ameteala, bufeuri de caldura sau frisoane,
tremuraturi, amortirea sau mancarimi in extremitatile membrelor, transpiratii, sentiment de ireal,
perceperea anormala a trecerii timpului, senzatie de moarte inimenta. Deasemenea, sipmtomele
pot avea alte efecte cumulative cum ar fi dureri surde sau carcei, miscari involuntare ale muschilor
sau intepenirea lor, depresie, insomnie, cosamruri, trezire foarte de dimineata, libidou scazut, stari
anormale de tensiune si incapacitatea de relaxare. Femeile pot prezenta schimbari ale ciclului
mestrual dureri si stari de rau premenstrual accentuat.

Agitatia psihomotorie.
Agitatia psihomotorie este definit ca o hiperactivitate psihic si motorie mai mult sau mai putin
dezordonat cu acte si miscri necontrolate, fr controlul gndirii si vointei, fr un plan sau scop
adevrat
Este cea mai frecvent si evident urgent psihiatric datorit impactului brutal n relatia
ambiental. Orice sindrom psihiatric sau afectiune somatic se poate acompania de agitatie
psihomotorie, ndeosebi n formele grave. De obicei starea de agitatie declanseaz o nlntuire

aleatorie de interventii medicale si nemedicale din partea familiei, anturajului, oficialittilor care
accentueaz complexitatea manifestrilor si contribuie la agravarea caracterului zgomotos si
panicard.
Agitatia psihomotorie poate prezenta dou forme: non-agresiv si agresiv, fiecare putnd mbrca
aspectul agitatiei verbale sau nonverbale. Substratul neurobiologic al agitatiei si agresivittii
reprezint punctul de pornire al terapiei; trunchiul cerebral, hipotalamusul, mezencefalul, amigdala,
cortexul temporo-limbic si prefrontal, aria orbito-frontal contin numeroase zone care, prin stimulare
sau lezare, produc un comportament agresiv, motiv pentru care sunt considerate zone cu maxim
susceptibilitate pentru agresivitate. n reglarea comportamentului agresiv sunt implicati si
neurotransmittorii. Serotonina are un rol major, scderea activittii afecteaz capacitatea
individual de control al comportamentului; nivele crescute de dopamin si acetilcolin se asociaz
cu cresterea agitatiei si agresivittii; potentarea activittii GABA inhib comportamentul agresiv si
scade conflictualitatea .
Manifestarile clinice.
Scopul principal al interventiei medicale n cazul agitatiei psihomotorii l reprezint controlul
terapeutic n vederea evitrii manifestrilor violente cu consecinte medico-legale urmat de
evaluarea rapid a diagnosticului clinic si etiologic. Agitatia psihotic poate s apar n toate tipurile
de schizofrenie, att la debut ct si n timpul evolutiei psihozei, n tulburrile delirante persistente/
halucinator-delirante, n demente, manie/depresie, tulburri psihotice organice, etc. De cele mai
multe pri agitatia este consecinta simptomatologiei productive: halucinatii, idei delirante, derealizare
si depersonalizare, comportament bizar si dezorganizat, simptome catatonice

Psihoza acuta.
La ora actuala nu exista suficiente date clinice sistematice pentru a asigura criteriile definitive
necesare clasificarii tulburarilor acute psihotice. Din aceasta cauza, trebuie folosite datele existente
(limitate) si traditia clinica care insa nu creeaza concepte clar definite si delimitate. In absenta unui
sistem multiaxial incercat si testat, metoda utilizata aici pentru a evita confuzia diagnostica este
construirea unei secvenae diagnostice care reflecta ordinea de prioritate data, pentru a selecta
trasaturile-cheie ale tulburarii. Ordinea de prioritate utilizata aici este:
(A). Un debut acut (in 2 saptamani) ca trasatura definitorie a intregului grup;
(B). Prezenta sindroamelor tipice;
(C). Prezenta unui stres acut asociat.
Clasificarea este, totusi, astfel aranjata incat cei care nu sunt de acord cu aceasta ordine de
prioritate sa poata totusi identifica tulburarile psihotice acute cu fiecare din aceste trasaturi
specificate. In plus, se recomanda ca (daca se poate aplica) sa se faca o subdiviziune ulterioara a
debutului pentru toate tulburarile acestui grup.
Debutul acut este definit ca o schimbare de la o stare fara trasaturi psihotice la o stare psihotica clar
anormala, intr-o perioada de 2 saptamani sau mai putin. Exista unele dovezi ca debutul acut este
asociat cu un deznodamant (prognostic) bun, cu atat mai bun cu cat este mai abrupt debutul.
De aceea este recomandat ca, de cate ori este posibil, sa se specifice debutul abrupt (in 48 de ore
sau mai putin).
Manifestarile clinice.

Sindroamele tipice care au fost selectionate, sunt, in primul rand, starea variabila si rapid
schimbatoare, numita aici "polimorfa", si care este considerata de autoritatile in materie din multe
tari ca proeminenta in starile psihotice acute, si in al doilea rand, prezenta simptomelor
schizofrenice tipice.
Stressul acut asociat a fost deasemenea specificat, folosind al 5-lea caracter, considerand leg_tura
sa traditionala cu psihozele acute. Dovezile disponibile, limitate, indica totusi ca o proportie
substanaiala de tulburari psihotice acute apar fara stress asociat, deci s-a luat precautia de a fi
notata prezenta sau absenta stressului. Stressul acut asociat inseamna ca primele simptome
psihotice acute apar in aproximativ 2 saptamani dupa unul sau mai multe evenimente care pot fi
considerate ca stressante pentru majoritatea persoanelor aflate in circumstante similare in spatiul
cultural in discutie. Evenimente tipice pot fi: graviditatea, pierderea neasteptata a partenerului de
viata, pierderea serviciului, mariajul sau traumele psihologice ale razboiului, terorismului si torturii.
Dificultatile sau problemele de lunga durata nu vor fi incluse ca sursa de stress in acest context.

Disconfort:
Stresul se recunoaste prin neastampar, stare de neliniste, senzatie neintrerupta de agitatie, dorinta
de a incepe multe lucruri, dar care nu se finalizeaza, anxietate, depresie, indrazneala neobisnuita,
agresivitate, nerabdare, senzatia de vinovatie in momentele cand nu exista activitate, un interes
scazut pentru propriul aspect, alimentatie intamplatoare, culcatul la ore tarzii, cu un somn
neodihnitor.
Simptomele fizice: inceput de ulcer, hipertensiune, cefalee, trezirea dimineata intr-o stare de
disconfort, lipsa de relaxare, tahicardie, greata, foame nevrotica, transpiratie abundenta, caderea
parului.
La nivel cognitiv: dificultate de concentrare, memorie labila, distragerea usoara a atentiei,
diminuarea productivitatii, ineficienta in orice actiune.
Evenimentele care pot produce aparitia stresului sunt: moartea unei persoane apropiate, divortul,
insuccesul profesional, mutarea din localitate, la alta adresa, la un alt serviciu, aparitia unor boli
grave, efectuarea unei munci monotone, hiperactivitatea, asumarea unor
STAREA DE NERVOZITATE
Persoana suferinda de nervozitate se manifesta prin neliniste, hipersensibilitate, surexcitare. Sunt
persoane predispuse natural acestei stari, care, prin autocontrol, autosugestie si un mod de viata
rational, poate fi atenuata. Stresul permanent, ambitia nemasurata, epuizarea fizica si intelectuala,
surmenajul, zgomotele, mediul ambiant daunator, conflictele psiho-sociale nerezolvate, favorizeaza
tulburarile nervoase. Fenomenele care le insotesc sunt: crampele la stomac, constipatia sau
diareea, hipertensiunea, palpitatiile, ametelile. Poate avea si cauze hormonale cum ar fi pubertatea,
menopauza, andropauza, sau poate fi provocata de consumul in exces a substantelor excitante
(alcool, cafea, tutun, alte substante excitante ale sistemului nervos).