PRIMUL AJUTOR

TRANSPORTUL ACCIDENTATILOR
Termenul inglobeaza de fapt cateva etape distincte, la fel de importante,
care se deruleaza din momentul ridicarii victimei de la locul accidentului, pana la
asezarea sa intr-un pat, acasa sau la spital.
Vom incerca astfel, sa analizam momentele cele mai importante ale acestul
drum si anume:
1. Scoaterea victimei de la locul accidentului.
2. Ridicarea e de la sol.
3. Transportul acesteia.
4. Asezarea in pat.
Corectitudinea executarii acestor manevre poate decide soarta
accidentatului, in special in situatia politraumatismelor grave. Circumstantele in
care s-a produs accidentul, gravitatea si tipul afectiunii provocate cat si numarul
salvatorilor prezenti, reprezinta factorii care vor determina tehnica de interventie.
Totul trebuie subordonat ideii de a nu complica leziunile datorate
accidentului. Inventarul leziunilor nu-l vom putea executa corect niciodata la locul
accidentului, in special cand victima se afla in stare de inconstienta. Pentru
aceasta, in etapele amintite, mobilizarea accidentatului va trebui sa fie executata
astfel, incat segmentul format din cap-gat-trunchi-bazin sa ramana nemiscat, ca un
bloc rigid. In acest fel, coastele rupte nu vor ajunge niciodata sa perforeze
plamanul, vertebrele rupte sa sectioneze maduva spinarii, accidentatul in coma sa
se sufoce cu propria-I limba sau cu lichidul de voma etc.
Binenteles ca aceste exigente nu vor putea fi respectate intotdeauna
(accidentatul cazut in spatii foarte inguste sau foarte joase), dar si in aceste situatii
exista anumite tehnici de manevrare a accidentatului care reduce in mare parte
riscurile amintite.
1.Scoaterea victimei de la locul accidentului
a)Bolnav cazut intr-un sant adanac. In functie de adancimea santului se vor folosi
un numar variabil de chingi precum si o patura ori o panza foarte larga si lunga
care sa poate cuprinde capul si corpul victimei. Acestea vor fi introduce pe sub
capul, toracela, bazinul si eventual genunchii victimei, capetele ramanand insa in
afara santului. Punand treptat chingile in tensiune, accidentatul este ridicat la
suprafata.
b) Accident incarcerat in cabina unui vehicul avariat. Numai trei situatii ne oblige sa
extragem cu maxima viteza accidentatul din masina, cu riscul executarii unor
manevre periculoase si anume: hemoragia grava (daca nu se poate face
hemostaza provizorie, salvatorul strecurandu-se in cabina), sufocarea (prin
strivirea toracelui, zdrobirea fetei, bolnav inconstient care vomita) si in fine
incendiul vehiculului .
In afara acestor situatii, accidentatul trebuie lasat pe scaun. In aceasta pozitie se
poate realize imobilizarea membrelor fracturate. Cand scaunul vehiculului este

detasabil, este ideal sa scatem victima cu scaun cu tot, fixand-o de acesta cu

cateva benzi trecute peste genunchi, coapse si torace. Pentru a imobiliza si
coloana vertebrala cervicala(gatul), deseori fracturata in cursul accidentelor rutiere,
se introduce o stinghie de lemn intre speteaza scaunul si spatele accidentatului.
Stinghia care se inalta deasupra capului va fi piesa fixa de care se leaga cu o
bucata de panza, fruntea accidentatului
Atunci cand scaunul vehiculului este fix, degajarea accidentatului este
bine sa fie facuta astfel, incat sa se pastreze pozitia in care acesta se afla in
vehicul, defectarea coloanei vertebrale si intinderea pe o parte, pe o patura,
facandu-se la o oarecare distanta fata de vehiculul avariat. Pentru a ajunge la
victima, la nevoie, nu trebuie sa evitam a taia chiar caroseria, cu ajutorul unui
aparat electric. Nimic nu este mai periculor decat extragerea prin forta a acestor
accidentati.
c) Pietoni striviti sub rotile unui vehicul.
Pentru degajare se vor folosi :o coarda lunga de 3-4 metri (sau cablu de depanaj),
care va avea legata la una din extremitati o cuvertura (patura sau impermeabil) si
cateva corzi mai scurte facute din cravate si curele legate intre ele, ce vor fi
petrecute pe sub corpul accidentatului (cap, umeri, bazin, coapse si picioare). Mai
multi salvatori asezati de fiecare parte a masinii, vor trage intinzand corzile, fapt
care va ridica accidentatul de la sol, in timp ce salvatorul aflat la un capat al
masinii, tragand de extremitatea libera a cablului lung, va introduce sub corpul
ridicat al accidentatului, patura legata de cealalta extremitate a cablului.
Reasezand accidentatul pe patura sau impermeabil, scaterea pe sub masina se va
face cu mare usurinta, prin tragere, fara pericole pentru bolnav. Binenteles ca
pentru usurarea manevrelor, masina va trebui la randul ei ridicate pe cric
d) Accidentat cazut intr-un spatiu foarte ingust in care nu poate patrunde decat un
singur salvator.
Indiferent de pozitia in care a cazut, accidentatul va fi intors cu fata in jos.
Salvatorul il va apuca si trage cu putere de axile, ridicandu-l in genunchi cu
toracele sprijinit de el . Salvatorul se lasa in jos, indoind genunchii si rastoarna
accidentatul peste umerii sai. Mana dreapta a salvatorului este introdusa intre
genunchii accidentatului si apuca mana dreapta a acestuia, in timp ce mana
stanga a salvatorului prinde mana stanga a accidentatului . In acest fel, salvatorul
poate echilibra greutatea accidentatului pe umerii sai. Odata ridicat in picioare,
salvatorul isi poate elibera mana stanga, lasand mana stanga a accidentatului sa
atarne la spatele sau (al salvatorului), in timp ce cu mana dreapta, apuca mana
dreapta a accidentatului care a fost trecuta pe dupa gatul sau
Mana eliberata a salvatorului ii permite acestuia sa ia sprijin pentru a escalada la
nevoie o scara, un zid etc., purtand mai departe in spinare victima.
e) Accidentat cazut intr-un spatiu foarte jos (canal, tunel ingust)
Este de asemenea o ipostaza in care nu poate intervene decat un singur salvator.
Salvatorul se apropie cu spatele de victima, inaintand in genunchi si coate . Ajuns
la aceasta, o rastoarna la nevoie cu fata in sus, ii innoada pumnii cu un batic sau o
curea, trecandu-I membrele superioare astfel legate, ca in colier, in jurul gatului
sau. Cu accidentatul astfel agatat de gat, salvatorul va porni catre iesirea din
canal, inaintand tot sprijint pe coate si genunchi

Ultimele doua solutii nu respecta, binenteles, principiile de baza ale mobilizarii

politraumatizatului si anume fixarea segmentelor axiale ale corpului (cap-gattorace-bazin), dar reprezinta totusi solutii optime pentru situatiile particulare
descries. Se por crea si alte situatii particulare in care salvatorii trebuie sad ea
dovada de multa inventivitate pentru a asigura securitatea bolnavului.
2.Asezarea victimei la sol
De cele mai multe ori, completarea manevrelor de prim ajutor medical
(pansament, hemostaza, imobilizarea fracturilor) dar in special manevrele de
resuscitare cardio-respiratorie care provoaca reluarea miscarilor respiratorii sau
ale batailor inimii, daca acestea sunt oprite, se executa la o oarecare distanta fata
de locul accidentului, dupa scoaterea victimei din focar si asezarea ei la sol, direct
sau pe brancarda.
Pozitia in care vom aseza victima, variaza in functie de sediul leziunii si
starea generala a accidentatului si anume:
-bolnavul politraumatizat, insa constient, va fi lungit pe spate.
-bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are un
traumatism cranian, va fi lungit la orizontala, insa pe o parte . -bolnavul care a
pierdut mult sange prin hemoragie externa sau interna (prezinta pulsul foarte rapid,
este palid, ii este sete, are mucoasele si buzele foarte palide) va fi culcat pe spate
cu corpul inclinat astfel, incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului
-bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate, cu coapsele flectate;
-in fracturile coloanei vertebrale, asezarea bolnavului pe burta (decubit ventral),
cu capul intors intr-o parte, permite indoirea coloanei cu concavitatea catre spate.
In aceasta pozitie, vertebrele fracturate nu mai pot sectiona maduva. Pozitia
aceasta nu poate fi folosita cand este vorba de fractura coloanei cervicale (oasele
gatului). In aceasta situatie, dar si in restul fracturilor de coloana vertebrala,
bolnavul poate fi asezat sip e spate. In aceasta pozitie, daca vertebrele fracturate
se afla sub nivelul gatului, se introduce sub spate, acolo unde bolnavul declara ca
simte dureri violente, un sul(patura rulata), care oblige coloana sa se curbeze cu
concavitatea in spate. Victima, daca a fost direct asezata pe o brancarda, va fi apoi
legata peste torace cu doua curele care se incruciseaza, fixand
pieptul si umerii si de alte 3-4 legaturi care fixeaza bazinul, coapsele, gambele si
picioarele. Daca este fracturata coloana vertebrala cervicala (gatul), capul va di
inconjurat pe partile laterale si crestet cu o haina facuta sul si va fi fixat pe
brancarda cu inca o coarda ce va trece peste frunte ;
-in traumatismele toracice cu fracture ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta
tulburari pe spate cu toracele ridicat cat mai sus, iar daca schiteaza unele din
semnele amintite, va fi plasat tot in aceasta pozitie, culcat pe partea bolnava.
Astfel, respiratia lui va fi mult usurata, plamanul situate in hemitoracele sanatos
putandu-se expansiona la maximum si suplini in acest mod sip e cel din regiunea
traumatizata.

3.Ridicarea accidentatului de la sol

Spunand ca accidentatul scos de la locul accidentului va putea fi asezat direct
pe targa, am anticipat descriind si pozitia in care acesta va trebui instalat si apoi
transportat cu targa. Aceleasi pozitii trebuie adoptate si atunci cand accidentatul
este mentinut o perioada variabila de timp la sol, timp in care se completeaza
manevrele de prim ajutor si se asteapta sosirea ambulantei.
In aceste ultime situatii, ridicarea accidentatului de la sol in vederea asezarii
sale pe brancarda trebuie sa se supuna acelorasi reguli generale, de a nu indoi cu
nici un chip nici un segment al corpului fata de segmental vecin (capul fata de
torace, coloana, membrele fata de corp etc.).
4.Transportul accidentatilor
a) Transportul cu brancarda este preferabil sa fie folosit ori de cate ori putem, chiar
daca la prima vedere starea accidentatului pare sa fie ingrijoratoare. Nenumaratele
elemente (leziuni neobservate, in special rupturile de organe interne, durerea,
frica, frigul etc.) pot altera rapid, in timpul transportului starea generala initial buna,
a bolnavului.
Transportul cu brancarda se poate face si in doi; in aceasta situatie,
salvatorii trebuie sa apuce suplimentar brancarda cu cate o chinga, legata de
barele targii si trecuta apoi pe dupa gatul lor. In aceste fel greutatea brancardei se
disperseaza mai omogenm antrenand la salvator in timpul efortului, pe langa
muschii bratelor si muschii abdominali si ai spatelui.
Transportul cu 4 si eventual chiar 5 salvatori este binenteles mult mai
comod, 2 salvatori asezandu-se la capetele targii iar ceilalti 2 pe partile laterale,
catre mijlocul ei.
Exista niste principii de baza carora, indifferent de situatia create, trebuie san e
subordonam, si anume:
- capul victimei va fi aseazat intotdeauna care directia de deplasare, pentru a
putea fi permanent supravegheat de salvatori;
- indiferent de obstacolele intalnite in cale, trebuie mentinuta pozitia
orizontala a targii;
- mersul trebuie sa fie lin. Pentru ca targa sa se balanseze cat mai putin,
salvatorii din spatele targii trebuie sa faca pasul invers fata de salvatorii din
fata (unii pornesc cu stangul, iar ceilalti cu dreptul).
Solutiile prin care pot fi respectate aceste principii, chiar in situatia trecerii unor
obstacole sunt:
Targa purtata de doua persoane
a) La urcarea sau coborarea unei pante, in functie de directia de mers, targa va
fi ridicata inegal de salvatori pentru a-i pastra pozitia orizontala.

b) La escalarea unui zid sau gard, salvatorii aflati in timpul mersului la capetele
targii, o vor pune la sol si o vor apuca de partile laterale, la mijlocul ei . Targa
ridicata din nou si bine echilibrata este intinsa si sprijinita cu barele partii din fat
ape zid . Cei doi salvatori se deplaseaza spre coada targii, continuand sa o
sustina de ambele parti. Ajunsi la capat, printr-o miscare rapida de translatie,
unul dintre salvatori trece intre barele targii, pe care le apuca acum cu ambele
maini. Primul salvator eliberat escaladeaza zidul, se plaseaza intre barele
extremitatii din fata a targii pe care o trage spre el, restul operatiunii
desfasuradu-se in continuare in acelasi fel, insa in sens invers.
c) In cazut trecerii peste un sant adanc si larg, lucrurile se vor petrece in acelasi
mod, cu singura deosebire ca in loc sa fie vorba de escaladarea unui zid,
primul salvator va intra in sant, dupa ce targa a fost depusa la sol si va apuca
barele din spate ale targii sustinand-o cu mainile intinse deasupra capului,
pentru a pastra orizontalitatea ei. Prin aceasta miscare, barele din fata targii vor
fi puse pe marginea opusa a santului, cel de-al doilea salvaror trecand de pe o
margine a santului pe cealalta, pentru a prelua de data aceasta celalat capat al
targii, respective capatul din fata.
Transportul accidentatilor fara targa
Este obligatoriu sa folosim targa atunci cand starea generala a bolnavului o
impune; chiar in lipsa unei targi conventionale, noi putem improviza una, cu
usurinta, fie din 2 bare de lemn pe care infasuram una sau doua paturi prinse apoi
cu ace de siguranta, fie trecand aceleasi vare prin manecile a doua vestoane
asezate in oglinda .
Vom folosi deci tehnicile de transport fara targa numai atunci cand starea
generala a accidentatului este buna, leziunile fiind cantonate evident numai la
periferia corpului sau cand victima trebuie deplasata prin spatii foarte inguste
sau intortochiate (scari de bloc etc.) unde brancarda nu poate patrunde.
5.Alegerea vehiculului de transport
Merita subliniata marea greseala pe care o fac multi salvatori care, din
dorinta de a transporta accidentatul in timpul cel mai scurt posibil la o unitate
sanitara competenta, apeleaza la primul vehicul care le iese in cale. Este
preferabil sa pierdem chiar si o ora pana la sosirea unei ambulante care poate
transporta victima accidentatului in conditii corespunzatoare, decat sa o
inghesuim pe bancheta unui turism sau sa o asezam in remorca unui camion a
carei suspensie deteriorate poate sa-i agraveze starea generala.
6.Asezarea bolnavului in pat
Este o manevra care trebuie sa reproduca in sens invers gesturile
descrise, de ridicare a victimei de la sol. Doi salvatori ridica targa pana la nivelul

tabliei patului, iar alti trei vor ridica accidentatul pe maini, pastrandu-i pozitia
perfect intinsa. In acest timp, primii doi lasa targa jos parasind locul, in favoarea
celor trei colegi care vor depune accidentatul in pat .