Sunteți pe pagina 1din 2

Facultatea de Medicin General

Catedra de Anatomia Omului

REZUMAT
al Lucrrii de Licen intitulat
Contributii la studiul anatomic descriptiv si functional al elementelor stabilizatoare pasive in
articulatia genunchiului

elaborat de absolventa Petrovic Sanja, sub conducerea stiintifica a Sef lucrari. dr.
Neamtu L. R.

Articulaia genunchiului este cea mai mare articulaie din corp, la om fiind
femurotibial, datorit dimensiunii mari a epifizei proximale a tibiei, n timp ce la
vertebratele inferioare, femurul se articuleaz cu ambele oase ale gambei. Articulaia
genunchiului este un trohoginglim. Articulaia propriu-zis a genunchiului se face ntre
epifiza distal a femurului i proximal a tibiei, la aceasta adaugndu-se un rol deosebit
n flexia i extensia genunchiului, articulaia femuropatelar.
Suprafaa articular a condililor femurali se continu anterior cu faa patelar, prin
care femurul se articuleaz cu rotula. Aceast fa poate fi limitat de faa articular a
condililor printr-o creast transversal, numit linia condilotrohlear. Condilii femurali
sunt acoperii de cartilaj hialin.
Epifiza superioar a tibiei particip n aceast articulaie prin feele superioare ale
condililor (vezi osteologia). Faa posterioar a patelei este mprit de o creast n dou
suprafee articulare, una lateral i alta medial acoperite de cartilaj hialin. Din studiul
formei suprafeelor articulare ale femurului i tibiei, se constat c acestea sunt
incongruente. Incongruena dintre ele este corectat parial de ctre meniscurile
intraarticulare.

In studiul anatomic descriptiv si biomecanic al articulatiei genunchiului am


utilizat cadavre de fat si adult formolizate si cadavre de adult conservate in solutie de
alcool si glicerina; pentru disectie cat si pentru partea experimentala am apelat la
instrumentarul aflat in dotarea laboratoarelor din cadrul Catedrei de Anatomia Omului a
Universitatii de Medicina si Farmacie din Craiova.
Articulaia genunchiului este o articulaie cu conducere ligamentar. Datorit
ligamentelor puternice i muchilor motori, articulaia genunchiului este una dintre cele
mai solide din organism, luxaia traumatic fiind foarte rar. Ea functioneaz dup
principiul prghiei de gradul trei, rezistena fiind la nivelul gambei, fora la inseria
muchilor flexori i extensori, iar sprijinul n articulaie. n aceast articulaie se fac
micri de flexie-extensie, rotaie medial i lateral i n anumite condiii, de
lateralitate.
Deplasarile componentelor osoase ale articulatiei genunchiului indemn
anatomic sunt complexe. Datorita formei condililor femurali, platourilor tibiale,
dispozitiei componentelor capsuloligamentare atunci cand tibia este supusa actiunii unei
forte, deplasarea are nu una, ci mai multe componente.
Sectionarea selectiva a structurilor capsuloligamentare a demonstrat ca
principalul limitator al translatiei anterioare este ligamentul incrucisat anterior, in
extensie completa contribuind si capsula posterioara. Sectionarea capsulei posterioare
creste foarte mult (cu 100%) laxitatea posterioara in extensie, neavand nici un efect in
flexie. Sectionarea ligamentului incrucisat anterior produce cresterea laxitatii anterioare
cu 10 mm in extensie, 13 mm in flexie de 30 si 7,5 mm in flexie de 90 la aplicarea
unei forte ce antreneaza tibia anterior avand valoarea de 100N.
Frecventa crescuta a traumatismelor ce implica articulatia genunchiului justifica
pe deplin investigarea rolului stabilizator al fiecarei structuri ligamentare. Autorul
puncteaza

si

demonstreaza

experimental

contributia

ligamentelor

incrucisate,

ligamentelor colaterale si a capsulei articulare. Lucrarea are si implicatii terapeutice,


ajutand la stabilirea unei indicatii chirurgicale corecte, in contextul unei adevarate
explozii de tehnici de ligamentorafie si ligamentoplastie.