Sunteți pe pagina 1din 125

Rachel Caine

Vampirii Din Morganville


Vol. 1 - Banchetul Nebunilor

Unu.
Greu de nchipuit cum ar fi posibil ca situatia lui Claire sa devina mai r
ea dect era - chiar si dupa standardele din Morganville - dar asta numai pna cnd va
mpirii care o tineau ostatica si-au dorit sa ia micul dejun.
- Micul dejun? repeta ea, nedumerita.
Arunca o privire spre fereastra livingului, doar ct sa-si demonstreze sie
si ca, da, era nca ntuneric afara. Si se ntuneca tot mai mult.
Tustrei vampirii o priveau. Si-asa era destul de neplacut sa aiba parte
de o astfel de atentie din partea celor doi cu care nca nu facuse cunostinta cum
trebuia - barbat si femeie, sinistru de aratosi - dar, n clipa n care privirea rec
e a batrnilor ochi ai domnului Bishop se concentra asupra ei, i veni sa se faca gh
em si sa se ascunda ntr-un coltisor.
i sustinu privirea timp de cinci secunde numarate, dupa care si-o lasa n j
os. Aproape ca-l putu simti cum zmbeste.
- Micul dejun, i explica el cu blndete, este masa de dimineata. Diminetile
, n cazul vampirilor, nu depind de rasaritul soarelui. Si mie-mi plac ouale.
- Jumari sau ochiuri moi? se interesa Claire, straduindu-se ca vocea sa
nu-i sune la fel de anxioasa pe ct se simtea. Sa nu spui ochiuri moi. Nu ma price
p sa fac ochiuri moi. Nici macar nu-mi dau seama de ce am pomenit de asa ceva. S
a nu spui ochiuri moi.
- Jumari, raspunse el, iar aerul din plamnii lui Claire navali afara, usu
rat.
Domnul Bishop statea pe confortabilul fotoliu din living pe care n mod no
rmal l ocupa colocatarul ei, Michael, cnd cnta la chitara. Numai ca, spre deosebire
de Michael, domnul Bishop l facea sa para un tron. n parte, din cauza ca toti cei
lalti stateau n picioare: Claire, cu iubitul ei, Shane, nvrtindu-se protector pe lng
a ea; Eve si Michael, la mica distanta, tinndu-se de mini. Claire risca o privire
spre Michael. Parea. calm. Suparat, normal, dar stapn pe sine, cel putin.
Claire se temea mai mult pentru Shane. El avea antecedente serioase n dom
eniul actiunilor negndite, cel putin cnd venea vorba despre siguranta personala a
celor la care tinea. l apuca de mna, iar el i arunca o privire rapida, ntunecata, in
descifrabila.
Nu, n privinta lui nu putea sa fie absolut deloc sigura.
Vocea rece si rastita a domnului Bishop i atrase din nou atentia asupra l
ui.
- Ai anuntat-o pe Amelie de sosirea mea, fato?
Aceasta fusese cea dinti porunca data de Bishop: fiica lui sa fie anuntat
a ca el a sosit n oras. Fiica? Amelie - conducatoarea vampirilor din Morganville
- nu parea ndeajuns de umana nct sa-ti nchipui ca ar avea rude, nici macar unele att
de nspaimntatoare ca domnul Bishop. Gheata si cristal, asta era Amelie.
Bishop astepta raspuns, asa ca fata ncropi n graba unul.
- Am sunat-o. Mi-a raspuns mesageria vocala, zise ea, straduindu-se sa n
u dea impresia de scuza.
Bishop si ncrunta sprncenele.
- Asta nseamna, presupun, ca i-ai lasat un mesaj.
Claire ncuviinta pe muteste. El ncepu sa bata darabana, nerabdator, pe bra
tul fotoliului.
- Foarte bine, zise apoi. n asteptare, mncam. Oua, jumari, cum am spus. Ma
i vrem si bacon, cafea.
- Biscuiti, adauga, taraganat, femeia rezemata de bratul fotoliului. Ado
r biscuitii. Si mierea.
Domnul Bishop i arunca o privire ngaduitoare, de genul celei cu care oamen
ii si nvaluie animalul de companie preferat. Femeia avea n ochi acel licar nghetat s
i miscarile att de line si de tacute, nct nici gnd s-o poti confunda cu o fiinta uma

na n toata legea. Si nici nu-si ascundea caracteristicile, asa cum ncercau sa si l


e mascheze unii dintre vampirii din Morganville.
Femeia zmbea n continuare, cu ochii ei negri atintiti asupra lui Shane. Lu
i Claire nu-i placea deloc felul n care-l privea. Semana a. lacomie. Femeia-vampi
r avea si un accent cleios si dulceag, unul care nu parea tocmai sudist, dar nic
i ntru totul altceva.
- Biscuiti, aproba domnul Bishop, cu o ciudatenie de zmbet. Si-ti voi sat
isface pofta chiar mai mult, permitndu-ti si sos pentru friptura, copila.
Zmbetul pieri n clipa n care se ntoarse spre cei patru aflati n fata lui.
- Atunci, duceti-va sa va vedeti de treaba. Imediat.
Shane o apuca de mna pe Claire si, practic, o trase dupa el spre bucatari
e. Dar, orict de repede s-ar fi miscat el, tot Michael ajunse primul, mpingnd-o pe
usa pe Eve.
- Hei! protesta Eve. Pot si eu sa merg pe picioarele mele!
- Da, dar cu ct mai repede, cu att mai bine, replica Michael.
Chipul sau, n mod normal angelic, era acum rigid, numai colturi; nchise us
a bucatariei de ndata ce-i vazu pe toti nauntru, n siguranta.
- Bun, zise apoi. Se pare ca nu prea avem de ales. Prin urmare, sa facem
exact ce ne cere si sa speram ca Amelie poate sa rezolve totul, cnd ajunge aici.
- Eu crezusem ca tu ai fi Vampirul cel Mare si Rau, n zilele noastre. Doa
r e casa ta. Cum se face ca nu poti sa-i azvrli afara si gata?
Era o ntrebare destul de rezonabila, iar Shane izbutise s-o pronunte fara
sa para provocatoare. n fine, nu prea mult. n bucatarie era frig, constata Claire
: ca si cum temperatura ntregii case ar fi scazut, constant si considerabil. Se c
utremura.
- E complicat, raspunse Michael, n timp ce smucea usile dulapioarelor si n
cepea sa strnga toate cele necesare prepararii unei cafele proaspete. Mda, este c
asa noastra - accentund, dupa cum sesiza Claire, pe noastra - nsa si daca-i revoc
invitatia lui Bishop, el tot o sa ne faca praf, asta v-o garantez.
Shane se sprijini cu fundul de masina de gatit si-si ncrucisa bratele pe
piept.
- Crezusem doar ca tu ar trebui sa fii mai puternic dect ei, pe propriul
teren.
- Ar trebui. Dar nu sunt, l corecta Michael, punnd cafea n filtru cu lingur
ita. Si nu face pe javra cu mine acum, fiindca n-avem timp pentru asa ceva.
- Gagiule, nici nu ncercam, protesta Shane.
Si Claire putea sa-si dea seama ca, de data asta, chiar era sincer. Si M
ichael paru sa remarce acelasi lucru, asa ca-i expedie lui Shane o privire de sc
uza.
- Eu doar ncerc sa-mi dau seama ct de mare e mormanul de rahat n care ne af
lam, continua Shane. Nu te nvinovatesc, frate.
El ezita o clipa, apoi continua:
- De unde stii? Daca ai sau nu o sansa?
- Dac-ar fi fost oricare alt vampir din cti cunosc, as fi stiut ce sanse
am n fata lui. Daca e mai puternic, daca e mai slab, dac-as putea sa-l nving ntr-o
lupta dreapta, sau nu, n cazul n care s-ar ajunge la asa ceva, explica Michael, tu
rnnd apa n aparat si apasnd comutatorul pentru fierbere. Cu astia, stiu al naibii d
e bine ca n-am nici cea mai mica sansa. Cu niciunul dintre ei, cu att mai putin c
u toti trei, nici chiar daca m-ar ajuta casa ntreaga. Sunt duri, frate. Cu adevar
at dintre cei mai afurisiti. O sa fie nevoie de Amelie, sau de Oliver, daca e so scoata cineva la capat cu ei.
- n consecinta, aprecie Shane, morman de rahat ct America de mare. E bine
de stiut.
Eve l mpinse deoparte din drum si ncepu sa scoata tigaile din bufet, cu ct m
ai mult zgomot.
- Daca tot nu ne luam la bataie, ar fi cazul sa pregatim micul dejun, zi
se ea. Claire, tu rezolva cu ouale, fiindca tot ne-ai nscris ca bucatari voluntar
i pentru comenzi la minut.
- Mai bine dect ca voluntari pentru a fi mncati la micul dejun, i atrase at
entia Shane, facnd-o sa pufneasca.

- Dumneavoastra, zise ea, mpungndu-l cu un deget n mijlocul tricoului purta


t si raspurtat. Dumneavoastra, stimate domn, pregatiti sosul pentru friptura.
- Vrei sa murim cu totii, sau ce?
- Gura! Eu ma ocup de biscuiti si de bacon. Michael.
Se ntoarse, privindu-l cu ochii ei mari si negri, pe care creionul dermat
ograf goth i facea sa para aproape ct ai personajelor din filmele anime.
- Tu, cafeaua, continua ea. Si cred ca va trebui sa faci si pe detectivu
l particular pe-aici. mi pare rau pentru tine.
Michael ncuviinta.
- Ma duc sa ma asigur ca le cunosc toate miscarile, imediat cum termin a
ici.
ncredintarea misiunilor de cafegiu si de iscoada lui Michael era logica,
dar le lasa celorlalti trei cea mai mare parte a muncii si niciunul dintre ei nu
era tocmai maestru bucatar n devenire. Claire se lupta cu ouale jumari. Eve njura
ntr-o soapta apriga grasimea de la bacon; ct despre Shane, indiferent ce prepara
el acolo, nu prea semana n realitate cu sosul pentru friptura.
- Pot sa va ajut?
Tresarira cu totii la auzul vocii, iar Claire se rasuci spre usa bucatar
iei.
- Mami!
Stia ca vocea i sunase panicata. n definitiv, era panicata. Uitase complet
de parintii ei: intrasera odata cu domnul Bishop, iar prietenii domnului Bishop
i mutasera n nu-prea-folositul salon din partea din fata a casei. Din tot ansambl
ul lucrurilor nspaimntatoare, Bishop si rezervase locul din fata.
Dar iat-o pe mama ei, stnd acolo n pragul bucatariei, zmbind - un zmbet frag
il, dezorientat - si aratnd. vulnerabila. Istovita.
- Doamna Danvers! sari Eve, grabindu-se spre ea si conducnd-o pna la masa
din bucatarie. Nu, nu, noi tocmai. aaa. faceam ceva de mncare. N-ati mncat, nu? Da
r domnul Danvers?
Mama ei - aratndu-si toti cei patruzeci si doi de ani pe care pretindea c
a nu i-ar fi avut - parea obosita, nesigura, oarecum derutata. Dar si ngrijorata.
n jurul ochilor si al gurii, avea cute pe care Claire nu-si amintea sa le fi obs
ervat nainte, ceea ce o nspaimnta.
- Este. Mama lui Claire se ncrunta, dupa care-si sprijini capul n palma. O
f, ma doare capul, zise apoi. Scuza-ma. Ce ziceai?
- Sotul dumneavoastra, unde e?
l gasesc eu, rosti ncetisor Michael.
Se strecura afara din bucatarie cu gratia si iuteala unui vampir. dar, c
el putin, era vampirul lor. Eve o instala la masa pe doamna Danvers, schimbnd o p
rivire neputincioasa cu Claire, trancanind agitata despre ct de lung trebuie sa f
i fost drumul cu masina pna n Morganville, ce minunata surpriza fusese mutarea lor
n oras, ct de bucuroasa va fi Claire de faptul ca-i avea acolo, lnga ea, etc., etc
., etc.
Claire continua sa amestece, amortita, ouale n tigaie. Asa ceva nu poate
sa fie adevarat. Imposibil ca parintii mei sa fie aici. Nu acum. Nu odata cu Bis
hop. Era un cosmar, din toate punctele de vedere.
- Pot sa va ajut la gatit, se oferi mama, facnd un firav efort de a se ri
dica.
Eve o privi chiors pe Claire, mimnd din buze Zi si tu ceva! Claire si nghiti
un nod nfrigurat de panica si se stradui sa-si faca vocea sa sune macar partial
stapnita.
- Nu, mami, zise ea. Nu-i nici o problema. Totul e rezolvat. Uite, mai f
acem si n plus, pentru eventualitatea n care tie si lui tati v-ar fi foame. Tu doa
r stai jos si odihneste-te.
Mama lui Claire, care de obicei avea mania sa tina sub control tot ce se
ntmpla n bucatarie, predispusa sa ia asupra ei pna si ceva att de imposibil de ratat
precum fierberea apei, paru usurata.
- Foarte bine, scumpa mea. Doar spune-mi, daca pot sa ajut cu ceva.
Michael deschise usa si-l invita n bucatarie pe tatal lui Claire. Daca ma
ma ei arata obosita, tatal ei parea doar. absent. Dezorientat. si ncreti fruntea p

rivindu-l pe Michael, ca si cum s-ar fi straduit sa deduca exact ce se ntmpla, nep


utnd totusi sa apuce firul.
- Ce se tot petrece aici? se rasti el la Michael. Oamenii astia de colo.
- Rude, zise Michael. Din Europa. Stiti ce, mi cer scuze. Stiu ca v-ati d
ori sa stati un pic cu Claire, dar poate ca ar fi mai bine sa va duceti acum aca
sa si-o sa.
Se ntrerupse, ntorcndu-se, fiindca simtise pe cineva stnd n spatele lui, n us
bucatariei. Cineva care-i urmarise.
- Nu pleaca nimeni, zise unul dintre vampirii care-i nsoteau pe Bishop: b
arbatul. Zmbea. O mare familie fericita, nu, Michael? Michael te cheama, nu?
- Ce, acum ne tutuim? riposta Michael, tragndu-l n bucatarie pe tatal lui
Claire si trntindu-i celuilalt vampir usa n nas. Bun, zise pe urma, ntorcndu-si fata
spre parintii lui Claire. Haideti sa va scoatem de-aici, adauga, deschiznd usa c
are dadea spre spatele casei. Unde va e masina? Afara, pe strada?
Afara, noaptea era neagra si pustie, nici macar luna nu se zarea. Tatal
lui Claire se mai ncrunta o data la Michael, dupa care se aseza la masa din bucat
arie, alaturi de sotia sa.
- nchide usa, baiete, zise el. Nu plecam nicaieri.
- Domnule.
- Tati., ncerca si Claire.
- Nu, draga mea, aici se petrece ceva ciudat si n-am de gnd sa plec. Cel
putin, pna nu stiu ca sunteti cu totii bine.
- si ntoarse la loc privirea ncruntata spre Michael.
- Si mai precis cine sunt. rudele astea?
- Genul celor pe care nu si le doreste nimeni, i raspunse Michael. Exista
asa ceva n fiecare familie. Dar nu sunt aici dect pentru foarte scurt timp. Urmea
za sa plece curnd.
- Atunci, ramnem si noi pna pleaca, hotar tatal.
Claire ncerca sa se concentreze asupra oualor jumari pe care le prepara.
i tremurau minile.
- Hei, i zise Shane, n soapta, aplecndu-se spre ea. Nu-i nimic. O sa fim bi
ne, cu totii.
Era o prezenta impunatoare, masiva, calda, alaturi de ea, amestecnd ceea
ce era imposibil sa fie cu adevarat sos pentru friptura. Stia asta mai ales dato
rita faptului ca unicul talent culinar al lui Shane se manifesta la capitolul ch
ili. Totusi, macar se straduia, ceea ce nsemna ceva nou, diferit, demonstrnd proba
bil cam ct de n serios lua situatia.
- Stiu, i raspunse Claire, nghitind n sec.
Bratul lui Shane o apasa dintr-o parte, ntr-un gest deliberat, si Claire
stia ca, daca el n-ar fi avut minile ocupate, ar fi cuprins-o n brate fara ezitare
.
- Michael n-o sa-i lase sa ne faca vreun rau, continua ea.
- Ce, n-ai fost atenta? o contrazise Eve, ntr-o soapta aprinsa, venind al
aturi de ei, lnga masina de gatit si privind ncruntata baconul care sfria n tigaie. M
ichael n-are ce sa le faca. n cel mai bun caz, doar se alege cu rani grave, daca n
cearca. Asa ca, poate, ar fi cazul s-o mai suni o data pe Amelie si sa-i zici sa
-si miste fundul atotputernic ncoace imediat.
- Mda, buna idee, sa scoti din sarite singurul vampir care ar putea sa n
e ajute. Uite ce e, dac-ar fi avut de gnd sa ne ucida, nu cred ca ne-ar fi cerut
mai nti oua jumari, zise Shane. Ca sa nu mai vorbesc despre biscuiti. Cnd ceri bisc
uiti, e clar ca te consideri un soi de musafir.
Avea dreptate. Numai ca asta nu-i mpiedica minile lui Claire sa tremure n c
ontinuare.
- Claire, scumpo?
Din nou, vocea mamei. Claire sari ca arsa si fii ct pe ce sa rastoarne o
spatula plina de oua jumari pe masina de gatit.
- Oamenii acestia, ce cauta ei de fapt aici? se interesa doamna Danvers.
- Domnul Bishop. aaa. o asteapta pe fata lui, sa vina sa-l ia.
Nu era o minciuna. Absolut deloc.
- Tatal lui Claire se ridica de la masa si se ndrepta spre cafetiera, car

e se umpluse ntre timp, suiernd; turna n doua cani, pe care le aduse cu el la masa.
- Bea putina cafea, Kathy, arati obosita, zise el, cu o nuanta de blndete
n voce care o facu pe Claire sa-i arunce o privire patrunzatoare.
Tatal ei nu era tocmai cel mai sensibil dintre barbati, nsa acum parea ngr
ijorat, aproape la fel de ngrijorat ca si mama.
Tatal lui Claire si goli cana de cafea de parca ar fi fost apa, iar el si
-ar fi petrecut o ntreaga dupa-amiaza caniculara tunznd gazonul. Mama si adauga abs
enta zahar si frisca, amesteca, apoi sorbi. Niciunul dintre ei nu mai spuse nimi
c.
Michael iesi pe neobservate din bucatarie, ducndu-le vampirilor canile cu
cafea. Cnd se ntoarse, nchise usa si statu, timp de un minut, rezemat de ea. Arata
alb ca varul, ncordat, mai rau dect n toate lunile de cnd se transformase total n va
mpir. Claire ncerca sa-si imagineze ce putusera sa-i zica, de-l facusera sa arate
asa, dar nici macar nu putea sa ghiceasca. Oricum, ceva rau. Ba nu, ceva oribil
.
- Michael, i se adresa Eve, ncordata, facnd semn spre parintii lui Claire.
Mai pui cafea?
El ncuviinta si pleca de lnga usa sa ia cafetiera, nsa nu mai ajunse pna la
masa. Usa bucatariei se deschise din nou si domnul Bishop, cu anturajul lui cu t
ot, patrunse n ncapere.
nalti si semeti, parca descinsi dintr-un neam regesc al secolului al noua
sprezecelea, cei trei vampiri inspectara din priviri bucataria. Ceilalti doi era
u tineri, aratosi si nfricosatori, nsa domnul Bishop detinea comanda: era cu neput
inta sa nu-ti dai seama. n clipa n care privirea i se opri asupra ei, Claire tresa
ri si se ntoarse la ouale care sfriau n tigaie.
Femeia-vampir se apropie agale si-si nmuie degetul n sosul pe care-l tot a
mesteca Shane, dupa care si-l ridica ncetisor la gura si-l linse. n tot acest timp
, nu-si dezlipi ochii de pe Shane. Iar Shane, dupa cum si dadu seama Claire, cu o
neputincioasa si dezagreabila revelatie, i sustinu privirea.
- Acum ne vom aseza la masa, i zise Bishop lui Michael. Vei avea placerea
sa ne servesti personal. Iar daca micutii tai prieteni s-au hotart cumva sa ncerc
e sa ma otraveasca, o sa-ti scot matele si, crede-ma, un vampir poate sa sufere
timp foarte, foarte ndelungat, daca vreau eu.
Michael nghiti n sec si facu un semn scurt de ncuviintare. Claire arunca in
voluntar o privire spre parintii ei, care nu se putea sa nu fi auzit asa ceva.
Si, ntr-adevar, auzisera.
- Pardon? ntreba tatal lui Claire, ncepnd sa se ridice de pe scaunul lui. i
ameninti cumva pe copiii acestia?
Bishop si ntoarse spre el privirea nghetata, iar Claire se gndi, cuprinsa de
disperare, daca o tigaie plina cu oua jumari fierbinti ar putea sa constituie o
arma utila mpotriva unui vampir. Tatal ei ncremeni, ridicat pe jumatate.
Claire simti un val de ceva anume strabatnd ncaperea si observa ca ochii p
arintilor ei devenisera indiferenti si tulburi. Tatal ei se lasa, greoi, la loc
pe scaun.
- Gata cu ntrebarile, i avertiza Bishop. M-am plictisit de trancaneala voa
stra.
Claire se simti napadita de un val de furie cumplita, ntunecata. Si-ar fi
dorit sa sara pe batrnul acela rautacios si sa-i scoata ochii cu unghiile. Singu
rul lucru care o mai retinu, n acele doua secunde care parura mult mai lungi, era
constientizarea faptului ca, dac-ar fi ncercat, le-ar fi adus moartea tuturor.
Chiar si lui Michael.
- Cafea? rupse tacerea Eve, cu o nota de voiosie disperata, fragila, n vo
ce.
nhata vasul cafetierei din mna lui Michael si tabar pe mama si pe tatal lui
Claire, ca un ntunecat nger razbunator al cafeinei. Claire se ntreba cum o percepe
au oare parintii ei pe Eve, cu machiajul ei cu pudra de orez si rujul negru si c
reionul dermatograf care-i facea ochii ca de raton, si cu parul vopsit n negru si
tapat sub forma unor tepi salbatici.
Dar, n definitiv, le turna cafea si zmbea.
- Normal, i raspunse mama lui Claire, ncercnd sa-i ntoarca un zmbet nesigur.

i multumesc, draga mea. Asa. ziceai ca omul acela este o ruda de-a voastra? se i
nteresa, aruncnd o privire spre Bishop, care tocmai iesea din bucatarie, ndreptnduse spre masa din living.
Mai tnarul si atragatorul vampir i ntlni privirea lui Claire si-i facu cu oc
hiul, iar ea se grabi sa-si ntoarca fata spre Eve si spre parintii ei.
- Nt, replica Eve, cu o veselie alimentata de teama. Rude ndepartate de-a
le lui Michael, stiti? Frisca?
- Ouale sunt gata, anunta Claire, stingnd focul. Eve.
- Sper sa avem farfurii destule, o ntrerupse Eve, un pic mai mult dect fre
netica. Doamne, n-as fi crezut niciodata c-o sa spun asa ceva, dar unde-s portel
anurile alea ca lumea? Exista portelanuri ca lumea?
- Adica farfurii care sa nu fie ciobite pe margini? Mda. Pe-acolo, zise
Shane, aratndu-i un dulapior aflat la un metru si ceva mai sus dect capul lui Eve.
Ea l tintui cu privirea.
- Nu te uita la mine, replica Shane, ca nu ma ntind eu dupa ele. nca sunt
ranit, mai stii?
ntr-adevar, asa era. Claire uitase si de asta, n vltoarea evenimentelor: el
se simtea mai bine, nsa trecuse destul de putin timp de cnd iesise din spital. Nu
destul ct sa se vindece de-a binelea rana de cutit care fusese ct pe ce sa-i prov
oace moartea.
Mai aveau si un alt motiv ntemeiat sa nu faca valuri, dect daca era neapar
ata nevoie: fara Shane, capacitatea lor de riposta ar fi fost considerabil compr
omisa.
Eve se catara pe bufet, gasi farfuriile si i le ntinse jos lui Claire. Pe
urma, Claire i lua locul lui Shane n fata masinii de gatit, amestecnd substanta ac
eea plina de cocoloase care ar fi trebuit sa treaca drept sos pentru friptura. D
e fapt, arata a ceva care i-ar fi ntors stomacul pe dos pna si unui extraterestru.
- Fata aia, i zise Claire lui Shane.
- Care fata?
- Aia. stii tu. De dincolo.
- Adica sugatoarea de snge? Mda, ce-i cu ea?
- Se tot holba la tine.
- Si, ce-as putea sa spun? Sunt irezistibil.
- Shane, nu e de rs. Voiam doar. ar trebui sa fii atent.
- Mereu sunt.
Ceea ce era o minciuna sfruntata. Shane o fixa cu privirea, iar ea simti
un val de caldura interioara care i se urca pna la cap, nvapaindu-i obrajii. si de
stinse lent buzele ntr-un zmbet.
- Geloasa?
- Posibil.
- Fara motiv. Prefer domnitele dotate cu puls.
i lua mna, apasndu-i cu blndete degetele pe ncheietura.
- h, uite ca tu ai. Si e destul de accelerat.
- Nu glumesc, Shane.
- Nici eu.
Facu un pas spre ea, apropiindu-se suficient ct sa-si simta reciproc rasu
flarea.
- Nu exista vampir capabil sa se amestece ntre noi doi. Ma crezi?
Claire ncuviinta pe muteste. Nici sa-i fi fost viata n joc, tot n-ar fi pu
tut sa scoata o vorba n clipa aceea. Ochii lui aveau o culoare nchisa, acel maroni
u cald al catifelei, cu un subtire contur auriu. l privise foarte mult n ochi n ult
ima vreme, nsa niciodata nu remarcase chiar ct erau de frumosi.
Shane facu un pas napoi n clipa n care usa se deschise din nou. Michael si nd
repta mai nti ochii spre ei, adresndu-le o scuza muta, dupa care si-i ntoarse spre p
arintii lui Claire.
- Domnule si doamna Danvers, domnul Bishop va invita sa cinati cu el, zi
se. Dar, daca trebuie sa plecati acasa.
n cazul n care Michael ar fi sperat ca ei sa se fi razgndit ntre timp, putea
sa-i spuna si Claire ca nu era cazul. Att timp ct n mintea tatalui ei era nradacina
ta ideea ca se ntmpla ceva bizar pe-acolo, nici gnd ca el sa se comporte rezonabil.

Si, cum era de asteptat, el se ridica n picioare, tinnd cana de cafea n mna.
- Nu mi-ar strica putina mncare. N-am mai gustat pna acum jumari facute de
Claire. Kathy? Ce faci, vii?
Habar n-are de nimic, si zise Claire disperata; si totusi, daca se gndea m
ai bine, si ea fusese exact la fel de nestiutoare la nceput, cnd ajunsese n Morganv
ille. Nu luase n serios nici semnele destul de evidente, nici macar sfaturile fat
ise. Poate ca mostenise asta de la parintii ei, mpreuna cu tenul deschis si parul
usor ondulat Si trebuia sa recunoasca, n apararea lor, faptul ca domnul Bishop l
e influenta mintile.
Si ca se temeau pentru ea.
si urmari parintii cu privirea n timp ce treceau, condusi de Michael, n cam
era cealalta, dupa care o ajuta pe Eve sa aranjeze ouale si baconul si biscuitii
n farfuriile pentru servit; unele frumoase, fiindca veni vorba. Cu sosul plin de
cocoloase nu mai avura ce sa faca. l turnara ntr-o sosiera, spernd sa fie cum o fi
, dupa care dusera totul, n tacere, spre acel colt din living care constituia spa
tiul pentru masa.
Ca si n alte dati, pe Claire o izbi, asa cum se ntmpla n momentele cele mai
neobisnuite, felul n care se putea modifica starea de spirit a casei, de la o cli
pa la alta. Nu doar cea a persoanelor aflate nauntru: a casei nsesi. n clipa de fat
a, era ntunecata, rece, neprimitoare. Aproape ostila. Si, totusi, aceasta stare nt
unecata parea sa fie ndreptata spre nepoftitii vampiri.
Casa era ngrijorata si n alerta. Mobilierul masiv n stil victorian parea sa
se strnga n el, sa se gheboseze, nemaiavnd n el nimic cald, nimic primitor. Pna si l
uminile pareau sa fi slabit n intensitate si Claire simtea ceva, aproape ca o pre
zenta. asa cum uneori putuse sa-l simta pe Michael, pe cnd era captiv n casa, n chi
p de fantoma. Firicelele fine de par de pe brate i se zbrlira, iar pielea i se fa
cu de gaina.
Puse ouale si baconul pe masa din lemn si se retrase. Nimeni nu-i invita
, pe ea, pe Eve, sau pe Shane, sa se aseze, desi erau scaune libere la masa; i ca
uta privirea lui Eve si se ntoarsera amndoua n bucatarie, bucuroase sa scape. Micha
el ramase n picioare lnga masa, distribuind mncarea n farfurii. Servindu-i. Pe fata
lui se zarea o ncrncenare palida, iar n ochi i se citea o frica rece si, Dumnezeule
, daca Michael era cuprins de panica, existau motive evidente pentru ca toti cei
lalti sa fie complet nfricosati.
De ndata ce usa bucatariei se nchise dupa ele, Shane le apuca de cte un bra
t si le trase pna n cel mai ndepartat ungher al ncaperii.
- Bun, le zise el, n soapta. Acum e clar, totul devine mult mai nfricosato
r. Ati simtit?
- Mda, rosti precipitat Eve. Uau. Cred ca, daca ar fi avut dinti casa as
ta, i-ar fi rontait imediat. Trebuie sa recunoasteti, e super.
- Super, dar nu ne ajuta cu nimic. Claire?
- Ce-i? l privi nedumerita timp de cteva lungi secunde, apoi ntelese. A Cor
ect. Mda. S-o mai sun pe Amelie.
si scoase telefonul mobil din buzunar. Era nou si-l primise cu cteva numer
e importante deja salvate n memoria agendei. Unul dintre ele - de fapt, primul de
pe lista de apelare rapida - era un numar la care putea sa ia legatura cu Ameli
e, Fondatoarea orasului Morganville.
Capetenia vampirilor. Sefa lui Claire, ntr-un fel. n Morganville, termenul
oficial era de Protectoare, nsa Claire stiuse de la bun nceput ca nu era altceva
dect o exprimare mai eufemistica pentru proprietara.
Telefonul suna si - din nou - i raspunse mesageria vocala. Claire mai las
a un mesaj zorit, aproape disperat, de genul "veniti acasa, va rog. avem nevoie
de ajutorul dumneavoastra", dupa care nchise. O privi tacuta pe Eve, care suspina
si lua telefonul, apoi forma un alt numar.
- Mda, buna, zise ea, n clipa n care i raspunse cineva. Da-mi-l pe sefu'.
Urma o pauza ndelunga, n care Eve dadu impresia ca-si aduna fortele ca sa n
frunte ceva cu totul neplacut.
- Oliver. Sunt eu, Eve. Nu te mai deranja sa-mi spui ce placere ti face s
a ma auzi, fiindca nu e asa, si te-am sunat pentru afaceri, asa ca scuteste-ma d
e rahaturi. Stai un pic.

i ntinse telefonul lui Claire. ncruntndu-se, fata o ntreba pe muteste: Esti s


igura? Eve i facu ostentativ gestul cu degetul mare si cel mic duse la ureche, nse
mnnd receptorul unui telefon.
Fara tragere de inima, Claire lua aparatul.
- Oliver? ntreba ea.
n difuzorul telefonului, auzi un chicotit ncet, lenevos.
- Mai, mai, zise el.
Proprietarul cafenelei din cartier, Common Grounds, avea o voce calda: n
asa fel nct o facuse sa creada ca nu era dect un tip simpatic, atunci cnd l cunoscuse
.
- Al naibii sa fiu daca nu-i micuta Claire. Eve nici n-a vrut sa auda, d
ar o sa-ti spun tie: e dragut din partea voastra sa va gnditi la mine n clipele de
nevoie. Fiindca este o clipa de nevoie, presupun, da? Si nu o invitatie de conv
enienta?
- E cineva aici, zise ea, ct de ncet fu n stare. n casa.
Toata caldura se scurse din vocea lui Oliver, lasnd n loc o sciala taioasa.
- Atunci, sunati la politie, daca aveti un spargator n casa. Eu nu sunt a
gentul vostru de securitate. E casa lui Michael. Michael poate.
- Michael nu poate sa faca absolut nimic si nu cred ca ar fi cazul sa ch
emam politia. Individul asta, zice ca s-ar numi domnul Bishop. Vrea sa stea de v
orba cu Amelie, dar pe ea nu pot s-o prind la.
Oliver i taie vorba.
- Tineti-va ct mai departe de el, zise, cu o voce care devenise si mai ta
ioasa. Nu faceti nimic. Nu spuneti nimic. Transmite-le si prietenilor tai acelas
i lucru, mai ales lui Michael, da? E mult mai presus de puterile oricaruia dintr
e voi. O s-o gasesc eu pe Amelie. Faceti ce va spune, orice v-ar spune, pna cnd aj
ungem noi.
Si Oliver nchise. Claire clipi marunt spre telefonul mut, ridica din umer
i si-si ridica ochii spre prietenii ei.
- Zice sa facem mai departe acelasi lucru, le transmise ea. Sa ascultam
ordinele si sa asteptam pna ne vin ei n ajutor.
- Formidabil sfat, comenta Shane. Aduceti-mi aminte sa-mi pun bine o tru
sa practica pentru omort vampiri aici, sub chiuveta, pentru ocazii ca asta.
- O sa scapam cu bine, zise Eve. Claire are bratara.
O apuca pe Claire de ncheietura minii si o ridica, scotnd n evidenta sclipir
ile delicate ale bratarii de identificare din jurul ei. O bratara care, n locul u
nui nume, avea gravat pe ea simbolul Ameliei. O identifica pe Claire ca fiind n p
roprietatea ei, ca pe cineva care-si nchinase viata si trupul si sufletul unui va
mpir, n schimbul unor anumite protectii si recompense. Ea n-ar fi vrut s-o faca,
dar n clipa aceea i aparuse drept unica varianta posibila prin care sa se asigure
ca prietenii ei ramn vii si nevatamati. Mai ales Shane, care deja ajunsese sa fie
rau privit de vampiri.
Stia ca bratara putea sa aduca odata cu ea un anumit risc, dar cel putin
o obliga pe Amelie (si poate chiar pe Oliver) s-o apere mpotriva altor vampiri.
Teoretic vorbind.
Claire si strecura la loc telefonul n buzunar. Shane i lua minile ntr-ale lui
si-i freca usurel articulatiile, cu o miscare blnda, linistitoare, care macar o
facu sa se simta un pic mai n siguranta, doar pentru moment.
- O sa trecem noi si prin asta, o ncuraja Shane.
Totusi, cnd ncerca s-o sarute, tresari.
Ea i puse usor o mna pe abdomen.
- Te doare, zise.
- Doar cnd ma aplec. Si, la urma urmei, de cnd te-ai facut att de mica?
- Acum cinci minute.
si rostogoli ochii n orbite, n joaca, nsa tot nelinistita se simtea. Conform
regulilor din Morganville, el era tabu pentru vampiri pe durata convalescentei;
bratara din plastic pe care o purta nca n jurul ncheieturii, cu materialul ei alb
lucitor si crucea rosie pe ea, l asigura ca oricare nsetat de snge ar ntlni n drum va
sti ca nu este o prada permisa.
Dar numai daca si vizitatorii lor ntelegeau sa respecte regulile. Ceea ce

, n cazul domnului Bishop, poate ca nu era valabil. El nu era un vampir din Morga
nville. Era cu totul altceva.
Altceva mult mai rau.
- Shane, vorbesc serios. Ct de rau te doare? insista ea, ntr-o soapta scaz
uta, numai pentru urechile lui Shane.
El i ciufuli parul tuns scurt, apoi i-l saruta.
- Sunt tare, o asigura el. E nevoie de mai mult dect un amart cu un cutit
de buzunar ca sa puna la pamnt un Collins. Poti sa fii sigura.
Nerostit ramase adevarul ca, n clipa de fata, aveau de nfruntat ceva al na
ibii de mai mult, iar el o stia.
- Sa nu faci vreo tmpenie, l preveni ea. Ca te omor cu minile mele.
- Aoleu, fata draga. Unde-a disparut dragostea neconditionata de pe-aici
?
- S-a plictisit sa te tot viziteze la spital.
i sustinu privirea timp de cteva lungi secunde.
- Orice ti-ar trece prin cap, las-o balta. Trebuie sa asteptam. Trebuie.
- Mda, asa zic toti vampirii. Asa ar trebui sa fie.
Lui Claire nu-i placea deloc sa-l auda pronuntnd astfel cuvntul, cu atta av
ersiune; cnd se ntmpla, ei mereu i fugea gndul la Michael, la ct de mult suferea cnd
mtea ca ura lui Shane dadea n clocot. Michael nu-si dorise sa fie vampir, iar acu
m facea tot ce-i statea n puteri sa se mpace cu situatia.
Iar Shane nu-i nlesnea deloc misiunea.
- Uite ce propun eu, zise Shane, cuprinzndu-i fata ntre palme si privind-o
cu sinceritate n ochi. Ce-ar fi s-o iei pe Eve si sa iesiti de-aici? Ei nu stau
cu ochii pe voi. Va acopar eu.
- Nu. N-am de gnd sa-mi parasesc parintii. Si nu te parasesc pe tine.
Dar nu mai avura timp sa-si continue discutia, fiindca dinspre living se
auzi un puternic zgomot de prabusire. Usa bucatariei zbura de perete si Michael
se mpletici de-a-ndaratelea prin cadrul ei, tinut de beregata de tnarul si chipes
ul vampir care venise mpreuna cu Bishop. Acesta l trnti pe Michael n perete. Michael
ncerca sa se mpotriveasca, nsa nu parea sa aiba prea multe sanse de succes.
Celalalt vampir deschise gura ntr-un mrit, iar coltii mari si ascutiti i scl
ipira ca doua lame de briceag.
La fel si ai lui Michael, iar Claire, instinctiv, se retrase lnga Shane.
- Hei! Da-i drumul! zbiera Shane.
- Nu! rosti Michael, sugrumat, ncercnd sa-l opreasca, dar fireste ca Shane
n-avea de gnd sa-l asculte si nici faptul ca-l tinea Claire de brat nu putea sal mpiedice.
Si totusi, ceea ce-l mpiedica fu aparitia lui Eve, cu un cutit fioros n mna
. i arunca lui Shane o privire salbatica, de avertisment, apoi se rasuci pe calcie
si-si ndrepta cutitul spre vampirul care-l tinea pe Michael.
- Tu! Da-i drumul!
- Nu, pna cnd asta nu-si cere scuze, zise vampirul, si-si accentua afirmat
ia trntindu-l nca o data pe Michael de perete, suficient de brutal nct sa faca sa za
nganeasca toata sticlaria din ncapere.
Ba nu: nu fusese impactul, ci o vibratie joasa emanata de ncaperea nsasi.
Peretii, podeaua. casa. Ca un semnal de avertizare.
- Ai face bine sa-i dai drumul, zise Claire. N-ai simtit?
Vampirul o privi ncruntat si atragatorii lui ochi verzi se micsorara, chi
ar daca pupilele se dilatasera.
- Ce tot faci acolo?
- Nimic, i raspunse Eve, gesticulnd cu cutitul. Tu faci. Casei nu-i place
cnd faci pe nebunul cu Michael. Acum, ndeparteaza-te de el, pna nu se-ntmpla ceva ra
u.
Vampirul credea ca ele blufeaza - Claire putea sa-i citeasca impresia as
ta n ochi - dar, n acelasi timp, nici nu prea gasea multe motive pentru care sa-si
forteze norocul, l elibera pe Michael, rasfrngndu-si dispretuitor buzele.
- Si tu, lasa ala jos, toanto, i zise lui Eve si, pna ca vreunul dintre ei
sa poata clipi macar, o plesni peste mna, att de tare, nct cutitul zbura de cealalt
a parte a ncaperii, nfigndu-se n perete.

Eve si apuca mna lovita cu cealalta si se retrase din fata lui.


- Cere-ti scuze, i porunci el. Implora-ma sa te iert pentru ca m-ai ameni
ntat.
- Musca-ma de cur! l repezi ea.
Ochii vampirului se nvapaiara ca doua cristale incandescente si el se aru
nca spre Eve. Atunci, Michael se misca mai repede dect oricnd l mai vazuse Claire,
doar ca o umbra nedeslusita, si, n clipa imediat urmatoare, intrusul se izbea de
masina de gatit. si ntinse ambele mini sa-si caute sprijin si Claire auzi limpede s
fritul n clipa n care palmele lui se atinsera de arzatoare, urmat de un urlet turbat
de durere.
Avea sa iasa rau de tot, iar ei nu puteau sa faca nimic, absolut nimic c
a sa mpiedice asta.
Shane o apuca pe Eve de un umar, iar pe Claire de un brat, mpingndu-le ntrun colt, pe dupa masa pentru micul dejun, unde erau macar partial adapostite. Nu
mai ca, prin asta, l lasa singur pe Michael, ntr-o lupta dezechilibrata, mpotriva u
nei creaturi care semana mai degraba a pisica salbatica, dect a barbat.
Nu trecu mult, poate doar cteva secunde, pna cnd puterile l parasira pe Mich
ael. Intrusul l trnti pe podea si-l tintui acolo, cu coltii scosi, sclipind. Tempe
ratura din bucatarie se prabusi brusc, pna la un frig de gheata, suficient nct Clai
re sa-si poata vedea aburii propriei respiratii, gfite de frica. Huruitul acela de
joasa frecventa rencepu, zgltind farfuriile, paharele si cratitele.
Eve tipa, zbatndu-se sa scape din strnsoarea lui Shane, desi nu putea sa-l
ajute cu nimic, dar cu nimic.
Usa din spate se cutremura si zbura de perete dintr-o singura si coplesi
toare lovitura. Tandarile zburara peste tot prin bucatarie si Claire auzi cum ncu
ietoarea pocneste ca o crusta de gheata sfarmata.
Oliver, cel de-al doilea vampir n topul celor mai nfricosatori din oras (b
a, cteodata, chiar primul), aparu n pragul usii, sfredelind interiorul cu privirea
. Era un barbat nalt, cu alura de alergator, vnos si cu trasaturi colturoase. Asta
-seara, renuntase la obisnuitul lui deghizament de tip cumsecade: era mbracat n ne
gru si-si prinsese parul la spate ntr-o coada. Chipul i parea sculptat n os, sub lu
mina lunii.
Plesni cu palma desfacuta aerul gol din cadrul usii, dar nimeri peste o
bariera solida.
- Prostilor! striga. Lasati-ma sa intru!
- Strainul, rznd, l smulse pe Michael de pe podea, ridicndu-l n sezut si apro
piindu-si coltii de gtul lui.
- Intra numai si-l secatuiesc de snge, ameninta. Stii ce nseamna asta. El
e prea tnar.
Claire nu stia la ce se refera, dar si dadea seama ca nu putea sa fie nim
ic bun. Poate ca Michael nici n-ar mai fi scapat cu viata.
- Invitati-ma nauntru, repeta Oliver, cu o voce ucigator de nceata. Hai, C
laire. Acum.
Claire deschise gura, dar altcineva i-o lua nainte.
- Nu mai este nevoie, rosti o voce feminina, calma.
n sfrsit, sosise cavaleria.
Amelie l mpinse deoparte pe Oliver si trecu prin bariera aceea invizibila
de parca nici n-ar fi existat; ceea ce, n cazul ei, asa se si ntmpla, din moment ce
Amelie era, practic, creatoarea si stapna casei. Chiar daca venise fara obisnuit
ii ei slujitori si bodyguarzi, n-aveai cum sa nu-ti dai seama de faptul ca ea, s
i nu Oliver, conducea ostilitatile, dupa felul n care pasi peste prag.
Ca de obicei, Claire avu impresia ca are n fata ochilor o regina. Amelie
purta un costum galben din matase, impecabil croit, iar parul blond pal i statea
legat n crestet ca o cununa lucitoare, prins cu agrafe din aur si diamante. Nu er
a prea nalta, nsa aura pe care o emana parea la fel de puternica precum o bomba ne
explodata. Avea ochii reci si foarte mari si privirea i se concentrase total asu
pra vampirului intrus care-l ameninta pe Michael.
- Lasa baiatul n pace, zise.
Claire n-o mai auzise niciodata folosind un astfel de ton, absolut nicio
data, si se cutremura, cu toate ca nu-i fusese adresat ei.

- Rareori se ntmpla sa-i ucid pe ai nostri, continua Amelie, nsa daca mi pui
rabdarea la ncercare, Franois, te nimicesc. Si nu obisnuiesc sa previn dect o data
.
Celalalt vampir nu avu dect o clipa de ezitare, dupa care i dadu drumul lu
i Michael, lasndu-l sa se prabuseasca pe podea ct era de lung. Apoi, Franois se rid
ica n picioare dintr-o singura miscare lina si gratioasa, ntorcndu-si fata spre Ame
lie.
Dupa care se nclina. Claire nu avea prea multa experienta n domeniul pleca
ciunilor la barbati, nsa aceasta de fata nu i se paruse ca ar arata tocmai respec
tuoasa.
- Stapna Amelie, rosti el, ascunzndu-si cu discretie coltii de vampir. Va
asteptam.
- Si va distrati pe socoteala mea, ntre timp, replica ea, fara ca macar s
a clipeasca, dupa cum avu impresia Claire. Haide. Doresc sa stau de vorba cu jupn
Bishop.
Franois rnji afectat.
Sunt convins ca si el doreste sa stea de vorba cu Domnia Voastra, zise.
Pe aici.
Ea se strecura n fata lui.
- mi cunosc propria casa, Franois, nu simt nevoia unui ghid.
Arunca iute o privire peste umar, spre locul n care Oliver astepta, tacut
, n cadrul usii.
- Intra, Oliver. Voi nlocui mai trziu Protectiile mpotriva ta, n favoarea ti
nerilor nostri prieteni.
Ridicndu-si sprncenele a mirare, Oliver trecu pragul. Michael tocmai se ri
dica din nou n capul oaselor. Oliver i ntinse o mna, nsa Michael nu i-o apuca. Avura
un schimb de priviri care o facu pe Claire sa simta fiori reci.
Oliver ridica din umeri, pasi peste el si porni dupa Amelie si Franois, s
pre cealalta ncapere.
n clipa n care usa bucatariei se nchise, Claire scapa un lung suspin de usu
rare si-i auzi pe Eve si pe Shane facnd acelasi lucru. Michael se chinui sa se ra
suceasca ntr-o parte si sa se ridice n picioare, dupa care se rezema de perete, cl
atinnd din cap.
Shane ii puse o mna pe umar.
- Esti bine, omule?
Michael i facu un semn afirmativ, ridicnd degetul mare, prea zguduit ca sa
poata vorbi, iar Shane l atinse usor cu palma pe spate si, n acelasi timp, o nhata
pe Claire de guler n timp ce aceasta se repezea pe lnga el, n drum spre usa bucata
riei.
- Hopa, hopa, Fulgerica, unde crezi tu ca te duci?
- Parintii mei sunt acolo!
- Amelie n-o sa permita ca ei sa pateasca ceva, o linisti Shane. Mai bin
e trage-ti sufletul. Nu e batalia noastra si tu o stii.
Acum, Shane era cel rezonabil? Uau. Se-ntorsese lumea cu fundul n sus?
- Dar.
- Parintii tai sunt bine si nu vreau sa dai tu buzna ntr-acolo. Te-ai pri
ns?
Ea ncuviinta, tremurnd.
- Dar.
- Michael, ajuta-ma. Spune-i si tu.
Michael era ocupat cu echivalentul vampiric al gfitului dupa aer, nsa ncuvii
nta, cu privirea ratacita si tulbure.
- Mda, rosti el, cu glas slab. Sunt bine. Tocmai de-asta a sarit pe mine
Franois, pentru ca m-am pus ntre el si mama ta.
- A sarit pe mama? exclama Claire, azvrlindu-se spre usa bucatariei, iar
de data aceasta, Shane abia izbuti s-o opreasca.
- Frate, nu de-un ajutor ca asta aveam eu nevoie, i reprosa lui Michael,
cuprinznd-o pe Claire cu amndoua bratele ca s-o tina pe loc. Usurel. Usurel. Ameli
e e acolo si tu stii ca ea o sa tina situatia sub control.
Claire stia. Numai ca, dupa nca o clipa de gndire, se zbatu si mai aprig,

dndu-si seama de faptul ca Amelie era pe deplin capabila sa-i socoteasca pe parin
tii lui Claire ca nefiind indispensabili, daca asta-i slujea scopurile. Din cnd n
cnd, o socotea si pe Claire ca nefiind indispensabila. Dar Shane nu-i dadu drumul
pna cnd ea nu izbi napoi cu cotul si-l simti cum se clatina. Nu-si dadu seama de c
e facuse. pna cnd nu zari o dunga rosie subtire pe tricoul lui si pe Shane trntindu
-se cu putere pe cel mai apropiat scaun liber.
l lovise tocmai n locul n care fusese njunghiat.
- Fir-ar sa fie! suiera Eve printre dinti.
i smuci tricoul lui Shane n sus, dezgolindu-i pieptul si burta - nca pline
de vnatai - si pansamentele albe, acum proaspat patate de snge. Claire putea sa-i
simta pna si mirosul.
Si, ca ntr-un vis, sau ntr-un cosmar, se ntoarse sa-l priveasca pe Michael.
Privirea lui nu mai era acum nici tulbure, nici ratacita. Avea ochii mar
i, si concentrati, si foarte, foarte nfricosatori. Fata i era alba si nemiscata, s
i nu respira deloc.
- Opreste hemoragia, sopti el. Repede.
Michael avea dreptate. Shane era ca momeala n bazinul rechinilor, iar Mic
hael era unul dintre rechini.
Si Shane l privea tinta, n timp ce Eve i tot verifica pansamentele, asigurnd
u-se ca sunt bine strnse.
- Cred ca e bine, dar trebuie sa fii cu grija, i zise ea. Iar pansamentel
e ar trebui schimbate. E posibil sa-ti fi plesnit vreo copca, sau mai stiu eu ce
.
si strecura umarul pe sub bratul lui Shane si-l ajuta sa se ridice n picio
are. Shane avea nca privirea ndreptate spre Michael, iar Michael nu parea, fizic,
capabil sa-si ntoarca ochii de la dunga nsngerata a pansamentului de pe burta lui S
hane.
- Vrei un pic? l ntreba Shane. Hai, vino si ia-ti, liliacule!
Era aproape la fel de palid ca Michael si pe chip i se citeau ncordarea s
i furia. Totusi, Michael reusi cumva sa zmbeasca.
- N-ai grupa de snge potrivita, fratioare.
- Of, iar ma respinge, protesta Shane, nsa privirea apriga i se mai domol
i. Scuza-ma, adauga el.
- Nici o problema, raspunse Michael, ntorcndu-se spre usa bucatariei si as
cultnd pentru o clipa. nca discuta, anunta el. Uite ce e, eu ma duc sa-ti aduc par
intii ncoace, Claire. Vreau sa fie aici toata lumea care nca mai.
- Respira? sugera Shane.
- E n pericol, l corecta Michael. Vin ntr-o clipa.
Ezita doar o secunda, dupa care adauga:
- Vedeti daca puteti sa-l aranjati pna ma ntorc.
Si iata-l afara pe usa, miscndu-se nefiresc de repede, ca si cnd pentru el
ar fi fost o alinare sa se ndeparteze de mirosul sngelui lui Shane. Claire nghiti n
sec si schimba o privire cu Eve. Eve parea la fel de zguduita ca si ea, nsa se g
rabea sa tina seama de prioritati.
- OK. Unde-i trusa de prim-ajutor? se interesa ea.
- Sus, i raspunse Claire. n baie.
- Nt, e aici, jos, o contrazise Shane. Am mutat-o eu.
- Da? Cnd?
- Acum vreo doua zile, zise el. Mi-am nchipuit c-ar sta mai bine undeva u
nde sa pot si eu sa ajung la ea, din moment ce, de obicei, eu sunt ala care treb
uie bandajat. Cauta sub chiuveta.
Eve cauta si scoase de-acolo o cutie mare, metalica, nsemnata cu o cruce
rosie. O deschise si scoase de-acolo cele necesare.
- Jos tricoul, comanda ea.
- Stiam eu ca-ti place de mine numai pentru abdomen.
- Gura, fraiere. Jos tricoul.
Dupa ce arunca o privire spre Claire, Shane si-l trase peste cap si-l az
vrli pe masa, lnga el. Claire se duse cu tricoul la chiuveta si-l clati cu apa rec
e, urmarind cum sngele lui Shane coloreaza apa ntr-un roz-deschis. Nu voia sa vada
ce facea Eve acolo: privelistea ranii cu care se alesese Shane o determina sa s

e simta tulburata si neputincioasa, din cauza ca el o facuse - ca totdeauna - pe


ntru altcineva. Pentru ea si pentru Eve.
- Gata, anunta Eve, dupa cteva minute. Ar fi cazul sa nu sngerezi peste pa
nsamentul meu curat si frumos, ca altfel ti lipesc pe frunte o eticheta cu pretul
si te pun la taraba pentru urmatorul rozator de gturi.
- Mare pacoste mai esti, riposta Shane. Mersi.
Ea i raspunse cu o bezea si un semn cu ochiul.
- De parca nu s-ar pune la coada majoritatea fetelor, ca sa se joace dea infirmierele cu tine. Mda, sigur.
Claire simti un nepotrivit si complet surprinzator val de gelozie napadi
nd-o. Eve? Ba nu, nu erau dect obisnuitele ei tachinari. Nimic mai mult, da? Ea n
u era. n-ar face una ca asta. Pur si simplu, n-ar face-o.
Stoarse tricoul pna ncepura s-o doara minile, dupa care l presa ntre doua pro
soape, ca sa-l usuce ct mai bine posibil. I-l ntinse lui Shane, n timp ce Eve era o
cupata sa puna la loc n cutie materialele nefolosite, si-l ajuta sa-si traga tesa
tura umeda peste cap, apoi n jos, peste piept. Nu se putu stapni sa nu-i mngie piele
a cu degetele; si, sinceri sa fim, nici nu se stradui prea tare. De fapt, e posi
bil ca ea sa se fi miscat ceva mai ncet dect ar fi trebuit.
- Ce bine e, rosti Shane, extrem de ncet, lnga urechea ei. Tu esti OK?
Claire ncuviinta fara vorbe. El i ridica usor barbia si-i studie chipul ma
i de aproape.
- Mda, zise. Esti OK.
i atinse usurel buzele cu ale lui si privi peste umarul ei, spre usa buca
tariei, care tocmai se deschisese.
Era Michael, urmat de parintii lui Claire. Nodul din pieptul lui Claire,
cel care-i nfasura strns inima, se mai slabi cu ctiva milimetri.
Parintii ei pareau. nedumeriti. ncretindu-si fruntile, ca si cum ar fi ui
tat ceva important. Cnd ochii mamei se oprira asupra ei, Claire izbuti sa zmbeasca
.
- Nu era vorba sa mncam? ntreba doamna Danvers. Se face foarte trziu, nu-i
asa? Parca voi gateati, sau.
- Nu, o ntrerupse Michael. Mergem n oras, anunta, nsfacndu-si cheile masinii
din cuiul de lnga usa. Toti.
Doi.
Nu existau prea multe posibilitati de alegere pentru o cina trzie n Morgan
ville, n cazul locuitorilor care nu faceau parte din categoria celor dotati cu co
lti, nsa tot erau cteva localuri n apropierea campusului, cel mai remarcabil fiind
un bufet cu program nonstop. Ajunsera sa se nghesuie incomod la o singura masa, e
i patru plus parintii lui Claire, dupa o si mai incomoda calatorie nghesuita n aut
omobilul de vampir, cu geamuri fumurii, al lui Michael.
Hamburgerii erau buni, nsa Claire nu putea sa se concentreze asupra gustu
lui. Era prea ocupata sa-i studieze pe cei din afara bufetului. Unii erau studen
ti, strnsi n grupuri vesele n parcare, nelund n seama ocazionalii trecatori cu nfatis
ri palide. Lui Claire i aminteau de documentarele cu lei plimbndu-se pe lnga antilo
pele care pasteau, asteptnd ca vreuna dintre ele sa ramna mai n urma.
Si-ar fi dorit sa-i previna pe copiii aceia, dar nu putea. Bratara din a
ur de la ncheietura minii ei avea grija de asta.
Previzibil, Michael fu cel care ndura focul conversatiei parintesti. n pri
mul rnd, se descurca mai bine la asa ceva, iar prezenta lui avea ceva linistitor,
facnd ca totul sa para. normal. Parintii lui Claire nu-si prea aminteau ce se ntmp
lase acasa; n mare masura, influentati de domnul Bishop, Claire era convinsa de a
sta. Detesta faptul ca el le ravasise mintile, dar ntr-un fel se simtea si usurat
a. Un motiv de ngrijorare n minus.
Oricum, i era de-ajuns atitudinea tatalui ei fata de Shane.
- Si, tocmai zicea el, prefacndu-se ca se concentreaza asupra fripturii na
busite din farfurie, cti ani spuneai ca ai, baiete?
- Optsprezece, domnule, i raspunse Shane, cu cel mai amabil si mai politi
cos ton din repertoriul lui.
Mai avusesera discutia asta. n repetate rnduri.
- Stii ca fata mea are doar.

- Aproape saptesprezece, da, domnule, stiu.


Cutele de pe fruntea domnului Danvers se adncira.
- Saisprezece, si n-a cunoscut greutatile. Nu-mi place ca ea sa locuiasc
a ntr-o casa cu o gasca de adolescenti cu hormonii n clocot. nu te supara, sunt co
nvins ca ai cele mai bune intentii, dar si eu am fost odata tnar. Acum, ca suntem
si noi n oras, si avem o casa a noastra, probabil ca ar fi de preferat ca fata s
a se mute cu noi.
Claire nu se asteptase la asta. Absolut deloc.
- Tati! Nu ai ncredere n mine?
- Iubito, nu e vorba despre ncrederea n tine. E vorba despre ncrederea n cei
doi barbati adulti cu care locuiesti. n mod special cu cel de care-mi dau seama
ca te-ai apropiat foarte mult, chiar daca stii ca nu e ceva prea inteligent din
partea ta.
Furia izbucni nauntrul ei si tot ce mai putea zari, prin pcla rosie astern
uta pe ochi, era Shane, stnd n fata ei si a lui Eve, aparndu-le vietile cu riscul c
elei proprii.
Shane, ndepartndu-se din cnd n cnd de ea, fiindca statea mai bine - cu mult m
ai bine dect ea - n privinta autocontrolului.
Claire trase aer adnc n piept si tocmai se pregatea sa-l scoata afara mpreu
na cu un torent verbal, la volum maxim, cnd mna lui Shane se aseza peste a ei, strn
gnd-o.
- Mda, zise el. Aveti dreptate n privinta asta. Nu ma cunoasteti, iar cee
a ce stiti despre mine probabil ca nu va prea este pe plac. Nu sunt tocmai genul
preferat de parinti. Nu ca Michael, adauga Shane, aratnd cu o miscare a barbiei
spre prietenul lui, care ncerca sa scuture din cap n semn de nu, nu face asta. Cre
d ca e posibil sa aveti dreptate, continua el. Poate ar fi mai bine pentru Clair
e daca s-ar muta pentru o vreme cu dumneavoastra. V-ar da ocazia sa ne cunoastet
i mai bine pe toti, mai ales pe mine.
- Ce naiba foci? sopti nversunata Claire, fara sa-i pese ca poate o auzea
si tatal ei, sau ca Michael sigur o auzea. Nu vreau sa plec nicaieri!
- Claire, are dreptate. O sa fii mai la adapost acolo. Casa noastra nu e
tocmai o fortareata, daca ntmplarile de astazi nu ti-au patruns nca n minte, replic
a Shane. Ce naiba, cu attia straini care tot intra si ies din ea, cu taica-meu ca
re ameninta sa se ntoarca si sa termine ce-a nceput.
Claire si trnti furculita pe masa.
- Ia stai tu o clipa. mi spui ca e pentru binele meu, dac-am nteles corect
?
- Da.
- Michael? Tu n-ai nimic de zis?
Michael si nalta bratele n semn de capitulare. i ajunsese si lui, si Claire
nu prea putea sa-l nvinovateasca pentru asta.
Eve, n schimb, si drese glasul si se avnta, lipaind drept n mlastina convers
atiei.
- Domnule Danvers, zau asa, Claire e perfect n siguranta cu noi. Avem tot
i grija de ea, iar Shane nu e genul care sa profite.
- Eu n-as spune asta, interveni Shane, pe un ton mult prea blajin. Sunt
exact genul, n realitate.
Eve l sageti cu o privire asasina si-si continua pledoaria.
-. si, pe urma, el stie bine ca l-am omori amndoi dac-ar ncerca macar. Num
ai ca el n-ar face-o. Claire e foarte bine acolo unde e. Si e si fericita, n plus
.
- Da, o sustinu Claire. Sunt fericita, tati.
Michael nca nu spusese nimic. n schimb, l urmarea pe tatal lui Claire cu o
privire neobisnuit de intensa; la nceput, ea si zise: ncearca sa-i deoache, n felul
ala, al vampirilor, dar pe urma si schimba impresia. Parea mai degraba ca Michael
era sincer derutat si se straduia sa-si dea seama ce ar trebui sa spuna n contin
uare.
Tatal ei nu auzise o iota din tot ce vorbisera ei.
- Eu vreau sa te muti la noi acasa, Claire, si cu asta, basta. Nu vreau
sa mai rami n casa aia. Am ncheiat discutia.

Mama ei nu participa la discutie, ceea ce, de asemenea, era ceva neobisn


uit; nu facea dect sa-si amestece cu miscari lente cafeaua si sa ncerce sa para in
teresata de mncarea din farfuria aflata n fata ei.
Claire deschise gura sa trnteasca o replica nfierbntata, nu tocmai respectu
oasa, nsa Michael clatina din cap si-si puse mna peste a ei.
- Nu te mai obosi, i zise. Nu e ideea lor. Bishop le-a implantat sugestia
.
- Ce? De ce-ar fi facut una ca asta?
- N-am idee. Poate ca vrea sa ne desparta. Poate ca doar i place sa se jo
ace cu oamenii. Poate ca vrea s-o enerveze pe Amelie. Important, nsa, e ca nu cre
d ca trebuie sa te lasi afectata de asta.
- Sa nu ma las afectata? Michael, tatal meu sustine ca trebuie sa ma mut
!
- Nu trebuie, o contrazise Michael. Nu si daca tu nu vrei.
Chipul tatalui lui Claire, pna acum ncruntat, capata o nuanta ntunecata si
nesanatoasa de rosu.
- Ba al naibii sa fiu daca nu trebuie, se rasti el. Claire, esti fata me
a, si pna cnd nu mplinesti optsprezece ani, faci ce-ti spun eu. Iar tu. si ndrepta un
deget acuzator spre Michael. Daca va trebui sa te dau n judecata.
- Pentru? ntreba cu blndete Michael.
- Pentru. uite ce e, sa nu crezi ca nu stiu ce se petrece aici. Daca afl
u ca fata mea a fost. a fost.
Domnul Danvers nu parea capabil sa-si gaseasca vorbele. Michael l fixa n c
ontinuare cu o privire neabatuta, fara sa dea vreun semn ca ar ntelege.
Claire si drese glasul.
- Tati, zise ea, simtind cum i se nvapaiaza obrajii si reusind cu mare gr
eutate sa-si elimine tremurul din voce. Daca asta vrei sa stii, afla ca sunt nca
virgina.
- Claire! rasuna ca un pocnet vocea taioasa a mamei, retezndu-i finalul f
razei. Ajunge!
La masa, tacere deplina. Nici macar Michael nu parea sa stie cum sa reia
conversatia din acel punct. Eve parea sa aiba greutati n a se decide daca sa rda
sau sa sara ca arsa, ajungnd pna la urma la concluzia ca reactia cea mai buna cu p
utinta era sa-si nfiga lingurita n nghetata ei cu ciocolata.
Deodata, suna telefonul lui Michael. El l deschise, spuse ncetisor ceva, a
sculta, apoi nchise fara sa mai raspunda. i facu semn chelneritei.
- Trebuie sa mergem, anunta el.
- Unde?
- napoi acasa. Amelie vrea sa ne vada.
- Tu vii cu noi acasa, i zise domnul Danvers lui Claire, care scutura din
cap. Nu te contrazice cu mine, ca.
- mi pare rau, domnule, dar ea trebuie sa vina cu noi, si imediat, l ntreru
pse Michael. Daca Amelie spune ca e bine sa se mute la dumneavoastra, v-o aduc e
u personal pe Claire. Dar, deocamdata, va lasam acasa n drum si va dau de stire ct
mai curnd posibil.
Tonul lui fusese respectuos, nsa nu lasase absolut loc pentru contrazicer
i, si exista ceva anume la Michael n clipa aceea care te facea sa nu-ti doresti s
a ntinzi coarda.
Chipul tatalui lui Claire ramase totusi ncrncenat, nca rosu.
- Sa stii ca n-am terminat, Michael.
- Da, domnule, l aproba el. Macar att stiu si eu. Nici macar n-am nceput.
Drumul cu masina fu chiar si mai incomod la ntoarcere, si nu doar sub asp
ect fizic. Tatal lui Claire era vinetiu la fata, mama, rosie de rusine, iar Clai
re nsasi se simtea att de furioasa, nct nu suporta nici macar sa-i vada n fata ochilo
r, pe niciunul dintre ei. Cum puteau sa-i faca una ca asta? Chiar daca le-o fi f
acut ceva domnul Bishop, chiar daca le-o fi ravasit mintile, de ce nghitisera gal
usca pe nemestecate? ntotdeauna sustinusera ca au ncredere n ea, mereu insistasera
ca vor ca ea sa-si ia singura hotarrile, dar cnd se ajungea la o adica, nu-si dore
au sa fie altceva dect micuta lor fetita neajutorata, n definitiv.
Ei bine, sa-si puna pofta n cui. Claire ajunsese deja prea departe nct sa s

e mai lase n voia lor.


Michael opri automobilul n fata noii case a parintilor ei: o alta casa ma
re, n stil gotic, semannd aproape perfect cu a lor, daca n-ar fi fost peisajul din
fata. Casa Fondatoarei n care locuiau parintii ei avea un stejar stufos care-si n
tindea coroana falnica deasupra terenului, frunzele fosnindu-i ca hrtia uscata n b
ataia brizei de seara, iar lemnaria era vopsita n ceea ce parea, prin semintuneric
, un negru mat.
Tatal lui Claire se apleca nauntru sa-i mai arunce o ultima privire fiice
i sale.
- Astept vesti de la tine n seara asta, zise el. Astept sa ma anunti cnd v
ii acasa. Si, prin acasa, nteleg aici, cu noi.
Ea nu-i raspunse. Dupa ce prelungi mult prea mult acea privire, tatal ei
trnti portiera automobilului, iar Michael demara lin, accelernd nici prea tare, d
ar nici prea ncet.
Si cu totii rasuflara usurati cu destul zgomot dupa ce casa se pierdu n nt
unericul din urma masinii.
- Uau, comenta Shane. Da' stiu ca gagiul arunca fulgere din ochi, nu alt
a. Poate chiar aici i-o fi locul, n Morganville.
- Nu spune asta, protesta Claire.
Se lupta cu tot felul de sentimente: furie fata de parintii ei, frustrar
e din cauza situatiei, neliniste, o frica incontestabila. Locul parintilor ei nu
era acolo. Statusera foarte bine la locul lor pna atunci, nsa Amelie i dezradacina
se si-i adusese aici. Faptul ca-i avea pe parintii lui Claire aproape, ct sa-i po
ata tine sub control, i conferea mai multe prghii.
Si, mai nou, i le conferea si domnului Bishop.
Shane o lua de mna.
- Usurel, o sfatui el. Asa cum ti-a zis si Michael, nu trebuie sa te duc
i, daca nu vrei. Nu ca nu m-as simti mai bine stiindu-te ntr-un loc al naibii de
mult mai sigur.
- Nu cred ca n casa Danvers ar fi mai adapostita, l contrazise Michael. Pa
rintii ei nu nteleg regulile, nici riscurile, fiindca sunt prea noi pe-aici. Am i
mpresia ca Bishop ncearca sa se joace cu mintea Ameliei si, indiferent ce parere
am avea noi despre ea, el e cu mult mai rau. Asta v-o garantez.
Claire fu strabatuta de un frison.
- Amelie a fost la telefon, cnd eram n restaurant?
- Nu, i raspunse Michael, cu o nuanta sinistra n glas. A fost Oliver. Treb
uie sa recunosc, nu ma simt prea grozav la faza asta. Oliver n-a fost niciodata
cu adevarat de partea ei; poate ca a trecut acum de partea lui Bishop. Caz n care
, mergnd acasa, am putea sa intram direct ntr-o capcana.
- Avem de ales? se interesa Shane.
- Nu prea cred.
- Atunci, da-i n ma-sa. Sunt obosit, replica Shane, cascnd. Hai sa mergem
sa ne mannce. Macar asa o sa pot sa dorm si eu pe urma.
Nimanui nu i se paru amuzant - si cel mai putin dintre toti, lui Shane,
banui Claire - nsa, n lipsa de idei mai bune, Michael si continua drumul spre casa.
Dincolo de geamurile fumurii, Morganville era cufundat n liniste; Claire abia da
ca zarea licarul sters al luminilor, care puteau sa provina de la putinii si ndep
artatii stlpi de iluminat, sau de pe verandele caselor. n mare masura, avea impres
ia ca se afla ntr-o capsula spatiala, nsa cu mult mai etansa.
Michael parca si opri motorul. n clipa n care Eve ntinse mna spre mnerul port
ierei, el o retinu.
- Ascultati, le zise.
Ea astepta. Asteptara cu totii.
- Nu se prea poate spune ca m-as fi ales cu o mbogatire brusca a cunostin
telor atunci cnd. cnd m-am schimbat, dar sunt al naibii de sigur de un lucru. Bish
op asta. e necazul n persoana. Un necaz cum poate ca n-am mai pomenit vreodata. S
i ma ngrijoreaza. Asa ca paziti-va spatele, unii altora. Eu o sa ncerc.
Dar nu paru sa stie cum sa-si sfrseasca fraza. Eve ntinse mna sa-l mngie pe o
braz, iar el ntoarse capul spre ea, cu buzele ntredeschise. Privirile lor erau att
de graitoare, nct spectatorii erau n plus. Shane tusi, dregndu-si glasul.

- Suntem toti n barca asta, frate, zise el. O sa fie bine.


Michael nu-i raspunse, dar, la urma urmei, Claire si imagina ca nici n-ar
prea fi avut ce. Cobor primul din masina, dupa care l urmara si ceilalti. Seara nc
epuse sa fie rece, iar vntul se tot agita prin parul si prin vesmintele lui Clair
e, facndu-i pielea de gaina. Fata se nfasura mai strns cu geaca si se grabi dupa Mi
chael, spre usa din spate.
nauntru, bucataria era exact asa cum o lasasera: vraiste. Cratite si tiga
i tronau nca pe masina de gatit, dar din fericire si amintisera sa stinga arzatoar
ele nainte de plecare. Mirosul rnced de bacon unsuros si de sos precum cauciucul a
trna greu n aer, usor ntretaiat de aroma de cafea veche, fiarta peste masura.
Nu se oprira. Michael i conduse mai departe, pe usa bucatariei, spre livi
ng.
Bishop disparuse. La fel si cei doi draguti linge-blide ai lui. Nu mai e
rau dect Amelie si Oliver, stnd singuri la masa mare din lemn. mpinsesera cu nepasa
re farfuriile si cestile si paharele deoparte, ntr-un morman instabil, iar ntre ei
doi se afla o tabla de sah. Claire n-o recunostea ca fiind din casa: arata vech
e si destul de folosita. Dar si frumoasa.
Amelie avea albele. Nu le lua n seama aparitia, contemplnd n continuare tab
la de joc. Vizavi de ea, Oliver se lasa pe spatarul scaunului, si ncrucisa bratele
pe piept si le arunca o privire de nepatruns. Parea sa se simta ca la el acasa,
ceea ce o facea pe Claire sa clocoteasca de furie si sa-si imagineze cam ce sen
zatii l ncercau pe Michael n privinta asta. Oliver l ucisese pe Michael: i smulsese v
iata omeneasca si-l prinsese n captivitatea unei stari crepusculare, ntre cea omen
easca si cea vampirica, exact aici, n casa aceasta. De fapt, aproape chiar n locul
acesta. Fusese o fapta brutala, un asasinat, iar Michael nu uitase nici macar p
entru o clipa cine si ce era Oliver n realitate, indiferent de aparente.
Amelie i oferise lui Michael sansa scaparii din aceasta captivitate, iar
el o primise, chiar cu pretul transformarii ntr-un vampir veritabil. Pna acum, nu
daduse impresia ca i-ar parea rau. Adica, prea rau.
- Nu esti bine-venit aici, i zise Michael lui Oliver, care, drept raspuns
, nalta din sprncene si zmbi.
- Astepti sa ma azvrle casa afara? Mai asteapta, riposta el. Amelie, zau
ca ar fi cazul sa-i nveti bunele maniere pe catelusii tai favoriti. Data viitoare
, o sa te pomenesti cu ei rcind covorul cu ghearele si facnd pipi pe draperii.
Amelie nu-si ridica privirea.
- ncearca sa te comporti civilizat, replica ea. Esti oaspete n casa lor. n
casa mea, preciza, mutnd o piesa pe tabla. Asezati-va, voi toti. mi displace sa va
d lumea stnd n picioare.
Vorbele ei avusesera forta unei porunci regale si, pna sa se poata gndi la
ce face, Claire se si strecurase pe unul dintre scaunele din jurul mesei, n timp
ce Shane si ocupa locul lnga ea. Eve sovai putin, apoi si trase un scaun ct mai dep
arte posibil de Oliver.
Astfel, ramnea un singur scaun liber, iar acesta era chiar lnga Oliver. Mi
chael scutura din cap, si ncrucisa bratele pe piept si se rezema de perete.
Amelie i arunca o privire, dar nu forta nota.
- Asadar, l-ati cunoscut pe domnul Bishop, ncepu ea. Iar el, n modul cel m
ai evident, v-a cunoscut pe voi. Mi-as fi dorit sa nu se fi ntmplat asa, dar din m
oment ce s-a ntmplat, trebuie sa gasim modalitatile prin care sa fiti aparati de e
l si de asociatii lui.
Oliver i lua un nebun1 si-l puse alaturi. Ea nu avu nici o reactie vizibi
la.
- Altfel, conchise Amelie, ct de curnd casa aceasta va fi de nchiriat pentr
u noi locatari.
Oliver izbucni n rs. Totusi, veselia i pieri n clipa n care Amelie si efectua
mutarea, determinndu-l sa se concentreze asupra tablei de joc cu o expresie aprig
a, impenetrabila.
- Cine e Bishop? vru sa stie Michael.
- Exact cine sustine ca este. Nu are motive sa minta.
- Prin urmare, e tatal dumneavoastra? ntreba Claire.
Urma o tacere ndelunga, una pe care nici macar Oliver nu ndrazni s-o ntreru

pa. Amelie si ridica ochii cenusii si reci spre Claire, fixnd-o cu privirea, pna cnd
Claire simti imboldul nu doar de a-si ntoarce capul, ci de a fugi.
n cele din urma, Amelie rosti:
- ntr-un anume sens, cel putin, dupa cum cred ca poti sa pricepi astfel d
e lucruri. Att genealogia mea umana, ct si cea nemuritoare, trec prin el. Oliver,
grabeste-te. Simt nevoia sa ajung acasa nainte de rasaritul soarelui.
Soarele nu era nicidecum aproape sa rasara, asa ca, probabil, fusese cee
a ce ntelegea Amelie prin umorul sec. Oliver muta un pion. Amelie i-l lua fara pi
c de efort.
Michael interveni n discutie.
- Poate ca o ntrebare mai buna ar fi: unde e domnul Bishop?
- Plecat, i raspunse Oliver. L-am expediat ntr-o frumoasa limuzina cu sofe
r. O sa locuiasca ntr-o Casa a Fondatoarei.
- n care? se repezi Claire, simtind un subit val de greata, unul care se n
rautati din cauza ca niciunul dintre vampiri nu catadicsi sa-i raspunda. Doar nu
e casa parintilor mei, nu? Nu?
- As prefera sa nu ai cunostinta despre amplasamentul ei exact, rosti Am
elie, nsa acesta nu era un raspuns, n mod cert nu raspunsul potrivit.
Femeia-vampir si muta regina alba, trnd-o cu o ncetineala deliberata pe tabl
a.
- Mat, anunta ea.
Oliver examina tabla, apoi pe Amelie, cu o iritare similara, n timp ce-si
rasturna condamnatul sau rege negru.
- Va trebui sa avem o discutie pe tema asta, zise el. E limpede.
- Pe tema ntristatoarei tale carente de abilitati strategice? replica Ame
lie, naltndu-si lent sprncenele ca promoroaca. n momentul de fata, chibzuiesc la cee
a ce ar fi de facut cu oaspetii nostri. Deocamdata, du-te acasa, Oliver. Si ti mu
ltumesc pentru faptul ca ai venit.
Rostise toate acestea fara cea mai mica urma de ironie: si permitea sa-l n
departeze ca pe un servitor, dar cel putin i multumea. Ochii lui Oliver se ntuneca
ra si mai mult, nsa vampirul se ridica fara comentarii si porni spre bucatarie. C
laire auzi usa trntindu-se n urma lui.
Amelie inspira domol, apoi expira. Se ridica n picioare si-i facu un semn
cu capul lui Michael.
- Consider ca veti fi ndeajuns de feriti de primejdie n noaptea aceasta, z
ise ea. Nu permiteti nimanui sa intre, sub nici un pretext.
Un zmbet i flutura rapid, aproape insesizabil, pe buze.
- Cu exceptia mea, fireste. Pe mine nu ma puteti opri.
- Dar pe Oliver? se interesa Shane.
- Invitatia lui de a intra n casa a fost revocata. Nu va fi n masura sa va
stinghereasca, n afara cazului n care ati comite vreo nesabuinta.
Ceea ce, tinnd seama de privirea pe care i-o arunca, Amelie considera ca
fiind prea putin probabil.
- Bishop constituie problema mea, nu a voastra. Vedeti-va de treburile v
oastre si nu va amestecati. Este valabil pentru toti.
- Dar stati, parintii mei.
nsa Amelie nu statu. Cu o gratie tacuta, se ridica de la masa si ncepu sa
urce scara, iar dupa ce silueta ei luminoasa si palida disparu la etaj, Shane zi
se:
- Unde naiba se duce? Nu exista vreo iesire acolo.
nsa Claire stia. Stia totul, mult prea bine.
- Indiferent cum a facut, e clar ca a plecat.
si ntoarsera cu totii privirile spre ea, pna si Michael.
- Trebuie sa existe o iesire. Altfel, ce crezi ca face, si pune pijamaua
si se trnteste sa doarma pe canapea?
- Ce, tu crezi c-o avea asa ceva? ntreba Eve. Pentru ca eu as pune pariu
ca doarme la nudul gol.
- Eve!
- Ce-i? Hai, lasa. Chiar poti sa ti-o imaginezi n pijama din flanela? n pa
pucei cu iepurasi?

Michael se lasa sa cada pe scaunul eliberat de Amelie, privind fix tabla


de sah. Aseza ncet piesele n pozitia de nceput, nsa Claire putea sa-si dea seama ca
n realitate nu-i statea deloc mintea la joc.
- Shane, zise el. Vrei sa te duci sa verifici daca am ncuiat bine?
Shane ncuviinta printr-o nclinare a capului si pleca, ndreptndu-se mai nti sp
e bucatarie. Claire se aseza vizavi de Michael, pe scaunul ocupat mai devreme de
Oliver.
- Esti ngrijorat, i zise ea.
- Nu, raspunse Michael, lund ntre degetele lui palide nebunul alb si rasuc
indu-l ntruna. Sunt nfricosat. Daca individul asta a fost n stare sa le provoace att
a agitatie Ameliei si lui Oliver, atunci nseamna ca noi suntem mult sub categoria
lui. Morganville e mult sub categoria lui.
si ridica privirea spre Eve, care nu avu vreo alta reactie, n afara faptul
ui ca-si strnse si mai mult buzele. Claire auzi zgomotul pasilor lui Shane ndreptnd
u-se spre usa din fata, apoi cum verifica ncuietorile si zavorul, pornind pe urma
sa ncerce ferestrele.
- Ar fi cazul sa ne odihnim putin, propuse Michael. E posibil ca mine sa
avem o zi cam lunga.
Ridicndu-se, Eve i atinse mna cu a ei, doar o mngiere extrem de usoara, si pr
ivirile celor doi se nlantuira, pentru o jumatate de secunda.
- Mda, l aproba Eve. Si eu ar trebui sa ma odihnesc.
Claire arunca n ea cu o revista ratacita pe-acolo.
- Ia-ti o camera!
- Deja platesc pentru una, riposta Eve. Si o sa am grija sa merite banii
.
Urca treptele ntr-o usoara alergare, oprindu-se aproape de vrf sa arunce o
privire napoi, spre Michael, care avea pe chip cel mai luminos zmbet cu putinta.
Clatina din cap, ca si cum nu-i venea sa creada ce-i trecea prin minte, dar tusi
ncurcat cnd observa ca era urmarit de Claire.
- Cu discretie, l sfatui Claire. Ar trebui sa va atrnati de clanta un pros
op, sau altceva.
- Taca-ti gura, o apostrofa Michael.
Cu toate acestea, el zmbea, iar atunci cnd zmbea el, ea si simtea inima naltn
u-se. Adora sa-l vada fericit. De obicei, era att de. concentrat.
- Daca ai nevoie de ceva, adauga el, stii unde ma gasesti.
- Mda, crezi?
El i facu un semn cu mna si porni pe urmele lui Eve.
Shane se ntoarse dupa ce verificase toate intrarile posibile de la parter
si se prabusi pe scaunul lasat liber de Michael.
- Unde s-au dus?
Ea i arata drept n sus.
- Aha, replica el. ntelegea mult prea bine. Asa. Ai chef sa facem un joc?
- Am chef sa-i sun pe ai mei, zise Claire. Tu chiar crezi ca Amelie l-a
lasat pe domnul Bishop sa stea n casa lor?
- Nu stiu, raspunse el. Suna, daca tu crezi ca-ti foloseste la ceva.
Claire si scoase telefonul din buzunar si forma numarul serviciului de in
formatii; parintii ei erau abonati noi, din moment ce abia sosisera n Morganville
. Ct timp astepta sa i se raspunda, Shane se ntinse peste masa si-i cuprinse mna li
bera ntr-a lui, iar atingerea calda a pielii o facu sa-si mai domoleasca un pic s
tarea de agitatie.
Cel putin, pna cnd mama ei raspunse la telefon.
- Claire! Nu m-am asteptat sa suni att de repede. Esti pregatita sa vii a
casa?
ncremeni pentru o clipa, dupa care raspunse, cu tot calmul posibil:
- Nu, mami. Am vrut doar sa ma asigur ca sunteti bine. Totul e n regula?
- Normal ca totul e n regula. De ce n-ar fi?
Claire strnse din pleoape.
- N-are de ce, zise. Doar am vrut sa vorbesc cu voi si sa aflu cum v-ati
acomodat. Cum e casa?
- Ei, mai e de lucru la ea, stii? Mai e de lucrat la instalatia electric

a si la o gramada de decoratiuni interioare, dar eu abia astept sa ma ocup de as


ta.
- Grozav. Si. asa, nu aveti musafiri, sau ceva de genul asta?
- Musafiri? repeta mama ei, izbucnind n rs. Claire, iubito, noi de-abia av
em asternuturi pe pat, n clipa de fata. Nu sunt pregatita pentru musafiri!
Asta, macar, era o informatie linistitoare.
- Minunat. Bine. mami, trebuie sa nchid. Noapte buna.
- Noapte buna, scumpa mamei. Abia astept sa te vad acasa.
Claire nchise, iar Shane i strecura un brat n jurul taliei.
- Ia zi, se interesa el. Sunt bine?
- Deocamdata. Dar el poate sa ajunga la ei, nu? Oricnd are chef.
- Poate. Numai ca la fel de usor poate sa ajunga si la noi. Uite ce e, a
cum n-ai cu ce sa-i ajuti, dar nici el nu are vreun motiv ca sa le faca rau. O s
a fie bine.
Acum, Shane era cel optimist. Asa puteai sa-ti dai seama de faptul ca si
tuatia era cu adevarat una rea. Claire se sili sa zmbeasca, deschise ochii si ncer
ca sa faca pe viteaza.
- Mda, zise. Mda, o sa fie bine. Nici o problema.
Ochii lui ntunecati i cautara pe ai fetei si Claire stiu ca Shane putea sa
citeasca n ei faptul ca mintea. Dar el nu i-o mai si spuse, probabil fiind mult
prea obisnuit cu conceptul de tagaduire.
- Asa, rosti el, n schimb. Ai chef de un frumos si civilizat joc de sah?
O bufnitura, urmata de inconfundabilul sunet al unui chicotit nfundat pat
runsera prin tavan de la etaj. Aproximativ din locul n care s-ar fi aflat camera
lui Eve.
- Hei! urla Shane spre cei de deasupra. Dati mai ncet coloana sonora a fi
lmului porno! ncercam sa ne concentram pe-aici!
Urmara alte rsete, repede nabusite. Shane si ntoarse din nou atentia spre Cl
aire, care-si simti buzele arcuindu-se ntr-un soi de zmbet ceva mai autentic.
- Sah, zise ea. Tu esti la mutare, durule.
nca o bufnitura de sus. Shane clatina din cap si-si darma regele de pe tab
la.
Da-l naibii. Ma predau. Hai sa punem un joc video si sa mai omorm ctiva zo
mbi.
Trei.
Dimineata, era. dimineata. Timp de cteva secunde pretioase dupa ce se tre
zi Claire, nimic nu era nelalocul lui, absolut nimic. ntregul trup i zbrnia de energ
ie, pasarelele ciripeau afara, iar soarele ardea, n fsii calde, de-a lungul patulu
i ei.
Miji ochii spre ceasul desteptator. Sapte si jumatate. Era momentul sa c
oboare din pat, daca mai avea de gnd sa ajunga la prima ora de curs, si sa-i mai
ramna timp pentru o cafea.
Abia dupa ce intra sub dus, iar apa fierbinte ncepu sa-i vre napoi n cap cev
a ratiune, si dadu seama ca nu totul era la locul lui. Parintii ei se aflau n oras
. Parintii ei erau prezenti pe ecranul radar al unor monstri.
Si parintii voiau ca ea sa se mute napoi cu ei.
Gndurile acestea pusera capat bunei ei dispozitii si, cnd cobor lipaind pe
scara, cu pantofii n mna si rucsacul suprancarcat de manuale pe umar, deja era ncrun
tata. Casa era vraiste. Nimeni nu-si ndeplinise corvezile, nici macar ea. n bucata
rie era n continuare dezastru, iar micul dejun se nchegase deja n vase. Bombani n ba
rba ct timp se fierse cafeaua, trnti vasele murdare n chiuveta, sa se nmoaie n apa fi
erbinte, dupa care le lasa colocatarilor ei un biletel dur. n special la adresa l
ui Shane, care trasese chiulul chiar mai mult dect ar fi fost normal.
Apoi si ncalta pantofii si porni pe jos spre scoala.
Morganville arata exact ca oricare alt oras prafuit si adormit, n lumina
zilei: oameni ducndu-se la serviciu cu masina, facnd jogging, mpingnd carucioare cu
copii, plimbndu-si cinii. Studenti cu rucsacuri, pe masura ce se apropia de campus
. Un vizitator ocazional nu si-ar fi dat seama niciodata, cel putin pe timpul zi
lei, n ce hal de ntors pe dos era orasul acesta.
Claire presupuse ca tocmai aici era spilul.

Observa cteva camionete care livrau marfa pentru magazinele locale; oare
soferii lor stiau? Soseau si plecau fara incidente? Exista vreo regula pentru va
mpiri, referitoare la persoanele pe care aveau voie sa le vneze si pe care nu? Da
, trebuia sa existe. O eventuala descindere a politiei statului n Morganville nu
le-ar fi fost deloc de folos vampirilor.
- Salut.
Claire privi chiors. Un automobil se tra alaturi, abia tinnd ritmul cu pasi
i ei. O decapotabila rosie, stridenta si stralucitoare ca sngele proaspat n lumina
soarelui. n ea, trei fete cu zmbetele la fel de false.
La volan era Monica Morrell, fata primarului din oras. Cel mai rau dintr
e dusmanii umani ai lui Claire, nca din prima zi de cnd domicilia n Morganville. Mo
nica si revenise n mare masura de pe urma recentei sale ntrevederi apropiate cu moa
rtea de pe urma drogurilor, sau cel putin asa dadea impresia: stralucitoare ca a
utomobilul, si la fel de "tare". Parul blond i sclipea si era aranjat casual, mac
hiajul era impecabil, iar daca arata doar cu o nuanta mai palida dect de obicei e
ra greu de spus.
- Salut, raspunse Claire, avnd grija sa se retraga ceva mai departe pe tr
otuar, n afara razei de actiune n care sa poata fi nsfacata cu usurinta. Cum te mai
simti, Monica?
- Eu? Minunat. Nici nu se putea mai bine, ciripi voioasa Monica. nsa n och
i avea o nuanta cu mult mai ntunecata dect n voce. Ai ncercat sa ma asasinezi, arata
re.
Claire se opri brusc.
- Ba nu, protesta ea. N-am facut asa ceva.
- Tu mi-ai dat drogul ala. A fost ct pe ce sa ma omoare.
- Tu mi l-ai luat din mna!
Era vorba despre cristalele rosii, cele pe care le sterpelise de la Myrn
in. Cele care, orict de limitat n timp i-ar fi fost efectul, i se parusera ca ar r
eprezenta o idee buna. Dar nu chiar att de buna, dupa ce vazuse impactul pe carel avusesera asupra Monicai, ca si propria imagine reflectata n oglinda, dupa ce l
e luase. Ei nu-i facusera vreun rau, nsa ntmplarea cu Monica si cu efectul exercita
t asupra ei o socase.
- Nu ma lua pe mine cu de-astea. Era ct pe ce sa ma omori, se ncapatna Moni
ca. Te-as fi dat n judecata, dar din moment ce esti favorita Fondatoarei si asa m
ai departe, nu m-as alege cu nimic. Asa c-o sa trebuiasca doar sa gasim vreo alt
a metoda prin care sa ne asiguram ca o sa platesti. N-am vrut dect sa te anunt, c
atea. povestea nu s-a terminat. Nici macar n-a nceput. Abia acum ncepe.
O mai gratula pe Claire cu un zmbet rece si dur, dupa care accelera, ndepa
rtndu-se n scrsnetul cauciucurilor pe caldarm.
Claire si trase agitata rucsacul pe umar si privi n jur. Fireste, nimeni n
u fusese atent. n Morganville, nu era deloc indicat sa te amesteci n treburile alt
cuiva.
Aici, era pe cont propriu. Eve era la serviciu, n campus, nsa Claire nu vo
ia sa-si trasca prietenii n necazurile ci. Aveau si-asa destule de-ale lor, iar Mo
nica o privea exclusiv pe ea.
Fie ca-i facea placere, fie ca nu.
Totusi, n timp ce trecea pe lnga usa nfundata a unui magazin dezafectat, se
simti privita de cineva.
ncerca sa-si alunge senzatia, creznd ca era numai rodul imaginatiei, nsa ch
iar era cineva care o urmarea cu privirea. Nu reusi sa-l distinga timp de cteva s
ecunde, iar atunci cnd reusi, avu parte de un nou soc neplacut. Un tip slabanog,
de genul dependentilor de heroina, palid, cu parul unsuros. mbracat n negru. Frate
le lui Eve.
- Jason, zise ea, rotindu-si instinctiv privirea n jur, n cautarea ajutoru
lui.
Nu era nimeni pe-acolo, nimeni la care sa poata apela. Nici macar vreo m
asina a politiei n trecere. iar politistii categoric si-ar fi dorit sa schimbe o
vorba cu Jason, dupa ciocnirea lui cu Shane.
Amintirea o tulbura nca o data: el i njunghiase iubitul. ncercase sa-l omoar
e. Politaii sustineau ca fusese legitima aparare, nsa ea stia mai bine.

Jason si scoase minile din buzunarele hainei si le ridica.


- Nu tipa, zise el. n afara de cazul n care chiar ai chef de asa ceva. Nu
vreau sa-ti fac vreun rau. Si, oricum, n-as face-o n plina zi si pe o strada aglo
merata.
Vocea i suna. altfel. Mai ciudat ca de obicei, ceea ce nsemna un nivel des
tul de nalt pe scara ciudateniei.
- Ce vrei? l ntreba, strngnd cu putere cureaua rucsacului.
n caz de urgenta, putea sa reprezinte o arma alba respectabila. Putea sal doboare cu el, sau macar sa-l faca sa se mpiedice. Nu mai avea dect o strada pna
la Common Grounds. iar Oliver era dator sa-i ofere Protectie de ndata ce s-ar fi
aflat nauntrul cladirii, chiar si fata de inamicii umani.
- Nu te mai speria, geniule. N-am venit sa-ti fac vreun rau, repeta, vrndu
-si la loc minile n buzunarele gecii. Ce mai face Shane?
- De ce te-ar interesa?
- Pentru ca.
Jason se ncrunta si ridica din umeri.
- Uite ce e, a fost legitima aparare, da?
- Tu l-ai ademenit. Ne-ai amenintat, pe mine si pe Eve. Ai vrut ca el sa
te atace.
- Mda, bine, recunosc, am trisat un pic, dar tipul si-a exersat lovitura
cu bta de baseball lundu-mi capul drept minge, n eventualitatea n care ti-a scapat
amanuntul.
Incomod, dar adevarat.
- Si cum ramne cu celelalte persoane pe care le-ai omort? Si atunci a fost
legitima aparare?
- Cine spune ca as fi omort pe cineva?
- Tu. Ti-aduci aminte? Ne-ai lasat n subsolul casei o fata moarta, ca s-o
gaseasca Shane. Ai ncercat sa-l bagi n nchisoare.
Aici, Jason nu gasi nimic de spus. Ramase doar cu privirea tintuita pe e
a, iar cum statea n umbra, ochii lui si-asa ntunecati pareau doua gauri n fata acee
a rigida si palida. Arata ca. mort. Mai mort dect majoritatea vampirilor.
- Am nevoie sa stau de vorba cu sora-mea, zise el.
- Eve nu vrea sa stea de vorba cu tine, psihopatule. Lasa-ne n pace!
- E vorba despre tatal nostru, preciza el, si desi Claire ncepuse deja sa
se ndeparteze, lasndu-l n urma cu toate problemele lui de psihopat, si ncetini mersu
l sa priveasca napoi. Am nevoie sa vorbesc cu Eve, repeta el. Spune-i ca o s-o su
n. Spune-i sa nu nchida.
Claire i facu un semn de ncuviintare, unul singur. Nu-l detesta cu nimic m
ai putin, nsa n clipa aceasta era ceva cu totul diferit la el: ceva care solicita
un armistitiu, dar fara sa ngenuncheze si sa implore.
- Nu-ti promit nimic, zise ea.
Jason ncuviinta, la rndul lui.
- Nici nu ma asteptam.
Nu-i multumi. Iar ea si continua drumul.
Cnd si ntoarse iar privirea, cadrul usii era pustiu. Zari n treacat o geaca
neagra dnd coltul pe la capatul strazii. Fir-ar sa fie, repede se mai misca, si z
ise n sinea ei, iar asta i mai provoca un fior rece. Daca Jason si vazuse dorinta nd
eplinita? Daca-l transformase cineva ntr-un vampir n toata legea, orict de greu ar
fi parut de crezut?
Se hotar s-o ntrebe pe Amelie, cu prima ocazie.
Cursurile de dimineata venira si trecura. Nu parea ca vreunul dintre ele
sa fie de o dificultate aparte, nici macar cursul de fizica superioara la care
daduse testul. Schimbase cteva dintre jalnicele ei materii de baza cu un curs de
mitologie; sau, mai degraba, Amelie insistase n privinta asta: era o chestie dest
ul de tare, si Claire se pomeni ca de-abia astepta orele. Deocamdata, nimic desp
re vampiri, din nefericire. Totul era despre zombi, voodoo, si legende populare
referitoare la acestea. Saptamna viitoare, aveau sa vizioneze Noaptea mortilor vi
i. Claire nu stia nici pe departe att de multe despre zombi ca majoritatea celorl
alti studenti; cu exceptia jocului acela video cu mpuscaturi, pe care prefera sal joace Shane, ea nu-si amintea sa fi acordat macar vreo atentie deosebita subie

ctului.
Fireste, de cnd ajunsese n Morganville, nu mai socotea nimic ca fiind impr
obabil.
Dupa ora de mitologie, care aduse cu ea o bogatie de informatii despre m
agia voodoo, de parca ei i-ar fi trebuit vreodata asa ceva, Claire avea o pauza,
nainte de nceperea sedintelor de laborator. Prin urmare, se urni din loc, pornind
spre Casa Studentilor. Aceasta consta ntr-o cladire labartata, gazduind un vast
spatiu pentru studiu, cu mese lungi si scaune aliniate pe grupuri, cuprinznd si o
librarie, o autoservire la care se serveau fantasticele sandvisuri calde cu cas
caval si salate, precum si o cafenea destul de acceptabila.
Astazi, nu era lume la rnd. Claire si plati cafeaua moca si se ndrepta spre
bar, acolo unde lucra Eve. Prietena ei arata grozav, si nu doar datorita atenti
ei cu care se ocupase de vestimentatie si de machiaj; chipul sau radia, ntr-un fe
l, de satisfactie.
Aha. Sigur ca da.
Eve i zmbi absolut naucitor si-i ntinse cafeaua.
- Salut, soricel de biblioteca. Esti bine?
- Normal. Tu?
- Nu prea rau. Ba chiar treaba merge domol si ca unsa acum, dupa navala
de azi-dimineata.
Numai ca zmbetul ei ascundea un secret.
- Si? Cum ti-ai petrecut noaptea? o tatona Claire.
Secretul trebuia mpartasit si, n plus, era si ea cam. curioasa.
- Fantastic, suspina Eve. A fost. mda. nca de cnd aveam paisprezece ani, m
i s-a pus pata pe baiatul asta, stii? Iar el nici macar nu stia ca exist. Am fos
t la absolut toate concertele lui, nca din vremea n care a nceput sa cnte, pna ultima
data, cnd a fost cap de afis la Common Grounds. Nu mi-a trecut niciodata prin ca
p. pur si simplu, nu m-am gndit c-ar putea sa mearga.
- Si cum a fost.?
Claire ridica sprncenele si lasa ntrebarea deschisa pentru oricare interpr
etari ar fi vrut Eve sa-i dea.
Zmbetul lui Eve deveni vicios.
- Fantastic.
Chicotira amndoua pe nfundate. Eve ncepu sa topaie fericita n spatele tejghe
lei, turnnd dozele ntr-un pahar, dupa care facu o pirueta. Claire n-o mai vazuse n
iciodata att de deplin fericita.
Numai ca realitatea i reveni n creier, amintindu-i pentru ce venise acolo,
n primul rnd. Avea o puternica banuiala ca era pe cale sa spulbere toata acea fer
icire paradisiaca.
Zmbetul lui Eve deja ncepuse sa se ofileasca, de parca i-ar fi rasucit cin
eva butonul de nivel al veseliei.
- Claire, ai o moaca ngrijorata. Care-i necazul?
- Am., ncepu Claire, ezitnd putin, dupa care se avnta. M-am ntlnit cu Jason.
Azi-dimineata.
Ochii negri ai lui Eve se facura mari, nsa ea nu zise nimic. Astepta doar
.
- A vrut sa-ti transmit c-o sa te sune. E vorba despre ceva legat de tat
al tau, asa zicea. Cica sa nu-i nchizi.
- De tatal meu, repeta Eve. Esti sigura?
- Asa mi-a zis. Eu i-am spus ca nu-i promit nimic.
Sorbi din moca perfect preparata, urmarind fizionomia lui Eve. n clipa de
fata, nu era prea usor de descifrat.
- N-a ncercat sa-mi faca vreun rau, preciza ea.
- La lumina zilei, pe o strada circulata? Mda, bine, o fi el nebun de le
gat, dar nu e si tmpit.
Dintr-odata, Eve parea foarte departe. Si toata stralucirea fericirii i
se stinsese.
- N-am mai vorbit cu niciunul dintre parintii mei nca de cnd am mplinit opt
sprezece ani.
- De ce?

- Au ncercat sa ma vnda lui Brandon, replica ea, categoric. Ca pe o bucata


de carne agatata n crlig, la macelarie. Habar n-am de ce l-o fi apucat brusc pe J
ason nostalgia dupa familie; nu s-ar zice deloc ca am avea amintiri fericite.
- Dar tot parintii vostri sunt.
- Mda, din nefericire. Uite, asta-i treaba cu clanul Rosser: noi suntem
originala familie nucleara. Adica, de la bomba nucleara. Ba chiar si toxica, att
timp ct nu explodeaza, adauga Eve, clatinnd din cap. Indiferent ce-o fi patit tata
, nu ma intereseaza. Si nici de ce l-ar interesa pe Jason n-am habar.
Aparu un alt student care-si platise deja cafeaua, si Eve l gratula cu un
zmbet absent, gol, ncepnd sa toarne dozele de espresso cu o precizie de robot.
- Nu-i nici o treaba, zise ea. Si cnd ma suna, i nchid telefonul. Daca ma s
una. Chiar daca e ntr-adevar ceva, oricum ma doare-n cot.
Claire i raspunse doar printr-o nclinare aprobatoare a capului. Habar n-av
ea ce-ar fi putut sa spuna. Era evident ca vestea o ntorsese pe dos pe Eve, ntr-o
mult mai mare masura dect s-ar fi asteptat ea. si flutura mna n semn de ramas-bun si
se duse la o masa pentru studiu aflata n apropiere, cufundndu-se n lectura unei ca
rti pe care o mprumutase de la biblioteca. Era teza de doctorat n fizica a cuiva c
are, dupa cum scria, dadea impresia ca nu se deranjase sa frecventeze nici macar
o ora de engleza la care se predasera tehnicile compunerii.
n schimb, tare la ecuatii. Claire era adnc absorbita de ele n clipa n care i
suna telefonul mobil.
- Alo?
Nu cunostea numarul, nsa era unul local, si nu al parintilor ei.
- Claire Danvers?
- Da. Cine e?
- Sunt doctorul Robert Mills, eu I-am tratat pe prietenul tau, Shane, cnd
l-au adus la spital.
Fu cuprinsa de o acuta senzatie de alarma.
- E vreo problema cu.
- Nu, nimic de genul acesta, o ntrerupse el, grabit. Uite, tu esti cea ca
re avea cristalele rosii, nu? Cele care aproape ca au omort-o pe fata primarului?
Efemera liniste a lui Claire se mistui fulgerator.
- Asa cred, raspunse. I le-am dat doctorului.
- Ei bine, aici e problema: le-am examinat si eu. De unde le aveai?
- Le-am. gasit.
Ceea ce, practic, era adevarat.
- Unde?
- ntr-un laborator.
- Am nevoie sa ma duci n laboratorul acela, Claire.
- Nu prea cred ca pot. mi pare rau.
- Uite ce e, nteleg ca, probabil, protejezi identitatea cuiva. a cuiva im
portant. Dar, daca asta te ajuta, afla ca am deja aprobarea Sfatului sa lucrez l
a cristalele astea si chiar am nevoie de mai multe informatii despre ele: cine l
e-a creat, cum, ce ingrediente a folosit. Cred ca pot sa fiu de ajutor.
Amelie facea parte din Sfatul Strabunilor. nsa ea nu-i spusese nimic n leg
atura cu participarea doctorului la cercetari.
- Dati-mi voie sa ma interesez ce anume pot sa va spun, i propuse Claire.
Ma scuzati. Va sun eu.
- Ct poti de repede, insista el. Mi s-a spus ca scopul consta n sporirea e
ficientei drogului cu cel putin cincizeci de procente n urmatoarele doua luni.
Claire clipi marunt, surprinsa.
- Stiti ce efecte are?
Doctorul Mills - a carui voce era placuta si normala - izbucni n rs.
- Daca stiu ntr-adevar? Probabil ca nu. Aici suntem n Morganville, unde sa inventat conceptul de secret. Dar am o banuiala destul de solida conform carei
a, indiferent ce-ar nsemna ele, oricum nu sunt destinate consumului uman.
Cam pna n acest punct putea sa discute Claire la telefon, orict de prieteno
s ar fi parut doctorul. Dupa o scuza grabita, nchise si o suna pe Amelie. Avea de
gnd sa-i lase un mesaj, dupa care, credea ea, se termina povestea.
Amelie raspunse. Claire ncepu sa se blbie, dar trase aer n piept si-i povest

i despre doctorul Mills si despre cererea lui.


- Ar fi trebuit sa-ti spun de aseara. Am decis sa-ti accept solicitarea
de a beneficia de resurse suplimentare n cadrul acestui proiect, i zise Amelie. Do
ctorul Mills este un expert demn de toata ncrederea, vechi locuitor al orasului,
si nu se va lansa n acel gen de judecati de valoare care i-ar tenta, poate, pe al
tii. n acelasi timp, este capabil sa pastreze secretele, iar acesta este un aspec
t imperios, ntelegi din ce motiv.
Claire ntelegea, mult prea bine. Cristalele reprezentau un drog care-i aj
uta pe vampiri sa-si ndeparteze efectele unei maladii degenerative: o maladie car
e-i afectase pe toti, rapindu-le capacitatea de reproducere. Amelie era cea mai
puternica dintre toti, nsa si ea suferea de maladia aceasta, iar cazurile cele ma
i grave ajungeau la dementa, cei n cauza fiind ntemnitati n subteranele din Morganv
ille.
Si, deocamdata, putini erau vampirii care aveau cunostinta despre maladi
e. Dac-ar fi stiut, poate ca nimic nu i-ar mai fi mpiedicat sa se dezlantuie, dnd
vina pe altii. Pe oameni nevinovati, probabil.
La fel de grav ar fi fost efectul si asupra populatiei umane. De ndata ce
-ar afla ca vampirii nu sunt invincibili, cti dintre ei ar mai fi cu adevarat dis
pusi sa colaboreze? Amelie si daduse de multa vreme seama ca dezvaluirea unui ast
fel de secret ar duce la distrugerea ntregului Morganville, iar Claire era destul
de convinsa de faptul ca nu se nsela.
- Dar. el vrea sa vada laboratorul lui Myrnin, zise Claire.
Myrnin, mentorul si, uneori, chiar prietenul ei, alunecase n prapastia de
mentei, aflndu-se acum ntr-o celula subterana. Cteodata era lucid, iar alteori. pri
mejdios.
- Ce sa fac, sa-l duc? ntreba ea.
- Nu. Spune-i ca o sa-i aduci la spital tot ce-i va fi necesar. Nu vreau
sa patrunda n laboratorul acela vreo alta fiinta umana n afara ta, Claire. Anumit
e secrete vor trebui pastrate si ma bazez pe tine sa te ngrijesti de problema. Re
strnge-i cercetarile numai catre perfectionarea si dezvoltarea formulei pe care a
i creat-o deja.
Semnificatia cuvintelor rostite de Amelie, n felul ei de un calm regal, e
ra ca, n eventualitatea n care Claire scapa porumbelul, se putea considera moarta.
Sau mai rau.
- Da, raspunse Claire, cu o voce firava. nteleg. Ct despre parintii mei.
- Au parte de suficienta siguranta, o informa Amelie.
Numai ca nu era acelasi lucru cu afirmatia ca ar fi n siguranta.
- Pentru moment, nu-l vei vedea pe domnul Bishop. Daca ntmplarea va face s
a-i ntlnesti pe cei doi asociati ai lui, comporta-te cu politete, dar fara frica:
sunt tinuti bine n mna.
Da, poate dupa standardele Ameliei. n schimb, Claire si facea ceva mai mul
te griji.
- Bine, rosti, cu ndoiala. Daca se-ntmpla ceva.
- Discuta cu Oliver, zise Amelie. Curios lucru, constat ca tensiunea din
tre noi doi a scazut n chip dramatic, dupa ce parintele meu s-a hotart sa ma vizit
eze. Nu exista altceva mai bun dect un inamic comun, cnd vine vorba sa unesti doi
vecini aflati n glceava.
Dupa o clipa de pauza, o ntreba, aproape stnjenita:
- Dar tu si prietenii tai? Sunteti bine?
Ce, am trecut acum la conversatii de salon? Claire se cutremura.
- Mda, suntem bine. Multumesc.
- Perfect, zise Amelie, si nchise.
Claire mima din buze un Oooo-kay si-si vr telefonul n buzunar.
n timp ce pleca, o vazu pe Eve la postul ei din spatele barului, fixnd cu
o privire absenta manetele aparatului n timp ce lucra. Acea stralucire fericita n
u-i revenise. De fapt arata chiar trista. Si speriata.
Fir-ar sa fie. De ce-a trebuit sa-i stric ziua n halul asta? Trebuia sa-i
fi dat cu flit si gata psihopatului aluia.
Claire si privi ceasul, si nhata rucsacul si porni ntr-o alergare usoara spr
e ora de laborator.

Mai trziu, n aceeasi dupa-amiaza, se ntlni cu doctorul Mills la spital, n cab


inetul lui. Era un barbat din categoria medie: talie medie, vrsta medie, colorit
mediu. Avea un zmbet dragut, care parea sa-i promita ca totul va fi bine, si chia
r fiind constienta de faptul ca era doar o fantezie, Claire i raspunse la zmbet.
- Stai jos, Claire, o invita el, aratndu-i spre unul dintre scaunele alba
stre din fata biroului.
n spatele lui se vedeau bibliotecile nalte pna n tavan: carti de specialitat
e, legate la fel, cu cteva volume mai noi, din alte domenii, presarate pe ici, pe
colo, pentru varietate. Doctorul Mills avea pe un colt al biroului teancuri de
reviste si de articole xeroxate, iar pe cel opus, un vraf instabil de dosare ale
pacientilor. O fotografie nramata era cu spatele spre Claire, asa ca nu putea sa
vada daca era cu familia. Totusi, purta verigheta.
Doctorul Mills nu ncepu imediat discutia; se lasa pe spate n fotoliul din
piele, si trosni degetele si o masura o vreme cu privirea. Claire se mpotrivi tent
atiei de a se foi pe scaun, nsa nu-si putu mpiedica degetele sa tot ciupeasca, nea
stmparate, materialul blugilor.
- Stiam ca esti tnara, rosti el n cele din urma, dar trebuie sa recunosc,
acum sunt si mai surprins. Ai saisprezece ani?
- Saptesprezece, peste cteva saptamni, i raspunse Claire.
Deja se resemnase sa aiba parte de aceeasi conversatie cu absolut toti a
dultii din Morganville. Mai bine ar fi nregistrat-o, astfel nct s-o redea de fiecar
e data cnd facea cunostinta cu cineva.
- Ei bine, din nsemnarile pe care mi le-a furnizat Amelie, ai cunostinte
extrem de solide n ceea ce faci. Nu cred ca ma voi ocupa att de ndrumarea cercetari
lor tale, ct te voi asista n executarea experimentelor, mai degraba. Daca voi desc
operi ocazii de a contribui cu ceva, o voi face. Evident, laboratoarele de aici,
de la spital, dispun de echipamente mult mai sofisticate fata de cele cu care mi
nchipui ca lucrezi tu. acolo unde ti-ai produs la nceput cristalele.
Frunzari prin dosarul voluminos care statea deschis pe centrul biroului
si Claire observa fotocopii ale propriei caligrafii ordonate. nsemnarile ei, pe c
are i le predase Ameliei.
- Mi-am luat libertatea sa produc o serie de cristale pe baza formulei d
escoperite de tine, folosindu-ma de nlesnirile din laboratoarele noastre. Am desc
operit ca, n cazul n care accelerezi procesul de uscare prin intermediul caldurii,
poti sa sporesti taria dozei cu aproximativ douazeci la suta. Si am mai creat o
varianta lichida, si mai concentrata, care poate fi introdusa direct n organism
prin injectare.
Claire clipi, dezorientata.
- Prin injectare.
Se imagina apropiindu-se de Myrnin suficient ct sa-i poata nfige un ac de
seringa n brat, mai ales atunci cnd cadea prada uneia dintre urtele lui crize.
- Se poate administra prin intermediul sagetilor, o lamuri el. Cum sunt
tranchilizantele pentru animale, cu toate ca n-as folosi analogia asta fata de a
ltcineva. Ar fi lipsa de respect.
Ea izbuti sa-si compuna un zmbet.
- Ar fi. foarte util. Eu n-am ncercat sa apelez la ncalzire pentru uscarea
cristalelor. Interesant.
- N-aveai nici un motiv. Eu am ncercat din cauza ca nu am la dispozitie u
n timp nelimitat pentru uscarea lor: laboratorul nostru este foarte solicitat si
n-as fi vrut sa ma ia cineva la ntrebari cu privire la ce fac. Am rugat-o pe Ame
lie sa ne doteze cu un spatiu pentru un laborator securizat, la universitate. Ma
i convenabil pentru tine si mai sigur pentru mine. Pot sa aranjez transferarea e
chipamentului de care am avea nevoie acolo, sau chiar rechizitionarea lui, din d
ispozitia Sfatului.
Doctorul Mills si lasa capul ntr-o parte si-o privi din nou, cu ochii lui
caprui licarind de entuziasmul provocarii. La fel ca ai lui Myrnin, nsa nici pe j
umatate la fel de dementi.
- Ct despre cererea mea, de vizitare a laboratorului n care ai fabricat cr
istalele.
- mi pare rau, dar nu pot.

- Poate dac-ai ntreba-o pe Amelie.


- Am ntrebat-o.
Doctorul ofta.
- Atunci, cnd as putea sa-l examinez pe pacientul nostru?
- Nu puteti.
- Claire, n-o sa ajungem la nici un rezultat daca nu pot sa efectuez obs
ervatii de referinta asupra pacientului si sa determin care ar fi ameliorarile s
emnificative, pe masura ce modificam formula!
Ea ntelegea ideea, n definitiv, nsa gndul ca l-ar trimite pe simpaticul doct
or Mills la o distanta la care Myrnin sa-l poata nsfaca i dadea fiori.
- O sa ma interesez, promise ea, ridicndu-se. Acum, ma scuzati, dar se fa
ce trziu. Trebuie sa.
Doctorul Mills arunca o privire afara, pe fereastra cabinetului sau. Pri
n transperante, se vedea cerul ntunecndu-se de la un indigo sters la indigo pur si
simplu.
- Sigur ca da. nteleg, zise el. Uite aici o mostra din noua sarja de cris
tale. Dar, nainte sa i-o administrezi, vezi daca poti sa-mi obtii informatiile fu
ndamentale. n primul rnd, o proba de snge.
- O proba de snge, repeta ea, n timp ce doctorul deschidea un sertar si-i n
tindea o mica trusa sigilata.
Aceasta cuprindea o seringa, tampoane din tifon, comprese cu alcool si v
reo cteva eprubete vidate.
- Doar nu vorbiti serios!
- Nu afirm ca-ti va fi usor, dar daca nu ma lasi sa vin cu tine, trebuie
s-o faci tu singura.
Era capabila de multe lucruri, nsa se simtea destul de convinsa ca n-ar f
i fost n stare sa-l tina pe Myrnin asezat si sa-i nfiga un ac n vena. Cel putin, nu
ct timp era. schimbat.
Lua totusi trusa si si-o vri n rucsac.
- Altceva?
Doctorul Mills i dadu si un pistol: un pistol cu sageti, l deschise n parte
a din spate si-i arata capatul pufos al tubului.
- E ncarcat cu o doza, i explica. N-am preparat dect vreo cteva, fiindca e n
evoie de ceva timp pna sa se distileze. Ai aici si alte doua de rezerva, la nevoi
e.
Si, n timp ce Claire si ndesa si arma n rucsac, doctorul adauga:
- Nu e testata, asa ca ai grija. Cred ca efectul va fi mai puternic si m
ai de durata, dar nu stiu sigur care ar putea sa fie efectele secundare.
- Si cristalele?
Mills i dadu si cristalele. Aratau ceva mai fine dect cele produse de ea:
mai asemanatoare cu zaharul nerafinat. Luara si acestea drumul rucsacului.
- Claire, mai zise el, n timp ce fata si salta povara pe umar, ai auzit cu
mva zvonuri despre vreun vampir nou prin oras?
Claire ncremeni. Bratara ei din aur, cea avnd gravat pe ea simbolul Amelie
i, intra n contact cu lumina si scnteie. nu ca ar fi avut nevoie de ceva care sa-i
aminteasca.
- Numai despre Michael, raspunse ea. Dar asta nu e o noutate.
Am auzit ca ar fi ceva straini.
Claire ridica din umeri.
- Cred ca n-ati auzit bine.
Pleca nainte sa fie obligata sa debiteze alte minciuni. Nu se putu stapni
sa nu arunce o privire napoi spre el. El i raspunse cu o nclinare a capului si un zm
bet de la revedere.
Se simtea aiurea, nsa nu era pregatita sa ofere mai multe adevaruri, nici
macar cuiva care-i fusese recomandat de Amelie.
- Mi-ai adus hamburgerul ala?
Claire nici macar nu avusese vreme sa-si lase rucsacul pe podeaua din ho
lul de acasa, ca Eve se si napusti asupra ei ca o Clopotica neagra, mbibata de ca
feina, fluturnd o lingura de lemn.
- Aaa. ce?

- Hamburgerul. Ti-am dat un SMS.


Hopa. Claire si scoase telefonul si constata, cum era de asteptat, ca pe
ecranul lui era semnalizata primirea unui mesaj.
- Nu l-am vazut. Scuze.
- Rahat.
Eve se ntoarse si marsalui de-a lungul holului, tropaind cu ghetele Doc M
artens ntr-o admirabila nepasare fata de bunastarea podelei din lemn.
- Michael? Ia ghici! Ai de facut un drum!
Michael cnta la chitara: ceva complicat, n ritm rapid. Se tot oprea, din cn
d n cnd, si n-o lua n seama pe Eve, ceea ce, de asemenea, nu era normal. Cum trecu
de colt, Claire l vazu stnd la masa din sufragerie, aplecat sa schiteze note muzic
ale pe o coala cu portativ.
Se dovedi ca n-o ignora pe Eve, ct nu avea chef sa-i faca pe plac.
- Am treaba, replica, ncruntndu-se la coala de hrtie si interpretnd nca o dat
a aceeasi fraza muzicala, si nca o data. Scutura din cap dezamagit si sterse note
le de pe portativ. Du-te tu cu Shane, zise apoi.
- Eu gatesc! protesta Eve, dndu-si ochii peste cap. Artistii astia! Au im
presia ca se opreste lumea n loc cnd stau ei sa se gndeasca.
- Ma duc eu, se oferi Claire.
Sansa de a fi singura cu Shane, chiar cu o ocazie att de anosta ca o expe
ditie pna la bacania nonstop, era prea tentanta ca s-o rateze.
- Oricum, e mai bine asa. Doar am libera trecere, adauga ea, aratndu-si b
ratara.
Michael se sustrase de la muzica din mintea lui suficient ct s-o priveasc
a lung. Ciocani cu creionul pe masa un ritm alert.
- O jumatate de ora, hotar el. Dus-ntors. Fara pretexte. Daca ntrziati, vin
dupa voi si ma supar rau de tot.
- Mersi, tati, se maimutari Claire.
n clipa imediat urmatoare, si dori sa nu fi zis asta: nu att din cauza strmb
aturii lui Michael, ci pentru ca o dusese cu gndul la adevaratul ei tata. Si la f
aptul ca nu stia ct timp i va mai permite el sa-si pastreze actualul domiciliu.
Shane si facu aparitia din bucatarie, cu un deget n gura.
- Care-i problema?
- Spune-mi ca nu ti-ai bagat degetele murdare n sosul meu, l lua la rost E
ve, ndreptndu-si lingura spre el.
Shane si scoase grabit degetul din gura.
- n primul rnd, afla ca nu sunt murdare. Le-am lins nainte. Si, pe urma. mi
s-a parut mie, sau am auzit ceva despre un drum la magazin? Claire?
- Mda, eu sunt gata.
- Atunci, sa-i dam bataie, zise el, nsfacnd cheile masinii lui Eve de pe m
asa din hol.
Shane conducea bine si cunostea orasul ca pe propria palma; fireste, Mor
ganville nici nu se ntindea mai mult dect att si nu exista dect o bacanie nonstop, F
ood King, prin partile locului. Parcarea acesteia era luminata ca un stadion de
fotbal. Erau acolo vreo cincisprezece vehicule, apartinnd att oamenilor, ct si vamp
irilor. Shane parca drept sub un sir de becuri orbitoare si opri motorul
- Stai, i zise lui Claire, cnd o vazu ca se pregateste sa deschida portier
a. Ne-au luat cam cinci minute sa ajungem aici, cinci minute sa cumparam ce treb
uie, cinci minute ca sa ajungem napoi acasa. Asta nseamna ca ne ramne un ntreg sfert
de ora.
Ea si simti inima palpitnd si iutindu-si bataile. Shane o privea cu o inte
nsitate incandescenta.
- Si-atunci, ce-ai vrea sa facem? l ntreba, straduindu-se sa para indifere
nta.
- Sa stam de vorba, veni raspunsul, unul la care nu se asteptase. Absolu
t deloc. Nu pot sa discut despre asta acasa, i explica el. Nu se stie niciodata c
ine sta s-asculte.
- Te referi la Michael?
Shane ridica din umeri.
- Ma refer la faptul ca niciodata nu ai intimitate deplina.

Nu putea sa spuna ca n-ar avea dreptate, dar tot se simti cumplit de dez
amagita.
- Sigur, zise, stiind ca tonul i sunase rigid si ofuscat. Da-i nainte. Vor
beste.
Shane facu ochii mari.
- Ai crezut.
- Vorbeste odata, Shane.
El si drese glasul
- Am facut ceva cercetari cu privire la Bishop.
Cuvintele Shane si cercetari parca nu se potriveau ntr-o aceeasi propozit
ie.
- Unde?
- n biblioteca orasului, raspunse el, ridicnd din umeri. Prin colectiile s
peciale. O stiu pe Janice, bibliotecara. a fost prietena cu mama. M-a lasat sa i
ntru n spate, sa arunc o privire pe ceva din chestiile mai vechi, cele pe care nu
le scot pentru lectura publicului.
- Colectia despre vampiri.
Shane ncuviinta.
- n orice caz, singurul lucru pe care am putut sa-l gasesc a fost o refer
ire la un anume Bishop - poate nu unul si acelasi - care a omort o gramada de per
soane acum vreo cinci sute de ani.
- Nu suna prea iesit din comun.
- Da, numai ca n-a ucis oameni, preciza Shane. Dupa felul n care scria ac
olo, Bishop si ucidea dusmanii din comunitatea vampirilor. Vrnd sa devina stapnul l
umii. Dar deodata s-a ntmplat ceva si el a disparut din peisaj.
- Uau. Nu-i de mirare ca a bagat frica n Amelie si n Oliver.
- Daca a stat la fund att timp, si are reputatia ca ar dobor pe oricine iar sta n cale, indiferent daca-i om, sau vampir. mda. Si pe mine m-ar apuca frica
, n locul lor. n orice caz, m-am gndit ca trebuie sa stii si tu. Ar putea sa fie im
portant
- Mersi.
Shane ncuviinta, fixnd-o n continuare cu privirea.
- Altceva? l mboldi ea.
- Mda.
Se apleca si-o saruta. Centrul de greutate i se muta spre ea, determinndo sa se lase cu spatele pe portiera, facnd-o sa simta cum i se scurg toata energi
a si tot aerul din organism, lasnd locul unei frematatoare, minunate vibratii. Of
. Buzele lui Shane erau calde si umede, delicate dar nerabdatoare, si se auzi sc
otnd n replica un sunet ca un scncet. Minile lui stiau precis unde sa stea: una la c
eafa si cealalta pe talie, tragnd-o mai aproape. Lipindu-i trupul de al lui.
Att de bine se simtea, nct i se parea ca noata n lumina soarelui. Degetele i
se ncurcara n parul lui moale si ciufulit, cobornd pe urma de-a lungul spatelui, si
pentru o clipa de nebunie si nchipui cum ar fi daca, exact acolo, exact atunci, n
masivul automobil al lui Eve. Iar clipa aceea paru sa dureze la nesfrsit, o visat
oare eternitate de arsita.
Minile lui i alunecara pe umeri, trasnd contururile claviculelor, dupa care
coborra mai mult. Claire se auzi scotnd un sunet care semana mai mult a geamat de
ct a orice altceva, a implorare, n clipa n care fierbinteala atingerii lui ajunse l
a marginea de sus a sutienului, apoi cnd luneca dincolo de ea, continund sa coboar
e.
Shane se desprinse din sarutul lor, gfind, lipindu-si obrazul de al ei. Ra
suflarea lui, adiindu-i n ureche, o nfiora din nou. Att de aproape. Dumnezeule, sun
tem att de aproape.
- Ar. fi cazul sa intram, zise el.
Dadea impresia ca se lupta din rasputeri sa vorbeasca normal, nsa era la
kilometri distanta de asa ceva, iar cnd se lasa la loc pe scaunul lui, tot ce mai
putea Claire sa vada erau hotarrea nfierbntata din ochii lui si buzele umede, nrosi
te, numai bune de sarutat. Se ntreba cum o vedea oare el pe ea acum, si-si dadu s
eama, socata, ca probabil era vorba despre acelasi lucru.
Aceeasi foame de celalalt.

- Mda, raspunse ea.


Numai ca nici ei nu-i suna normal vocea. Nu stia nici daca mai era capab
ila sa mearga; si simtea tot trupul de parca i s-ar fi topit, mai ales n zona genu
nchilor. Respira adnc de vreo doua ori, dar se opri observnd ca Shane i urmarea res
piratia precipitata care-i facea pieptul sa tresalte.
- Ar trebui. sa facem cumparaturile, zise si ea.
Shane si privi ceasul.
- Ba nu, ar trebui sa luam hamburgerul, sa-i aruncam din mers banii casi
erei, dupa care sa ncalcam toate restrictiile de viteza pna acasa, daca nu vrem sa
cheme Michael mascatii.
Gndul la Michael i mai trezi, suficient ct sa-i faca sa coboare din masina
si sa intre n magazin. dar tinndu-se tot timpul de mna.
nauntru, totul parea prea luminos, si totusi, ntr-un fel, prea rece. Raioa
ne ntregi cu ambalaje multicolore. Erau ctiva cumparatori, mpingndu-si carucioarele,
iar unii dintre ei, Claire stia, erau sigur vampiri, nsa nu putea sa-si dea seam
a exact care anume, de la prima vedere. Multi dintre vampiri si pusesera la punct
deghizari umane. Sa fi fost fata aia de douazeci si ceva de ani, cu parul rosu
si o lunga lista de cumparaturi? Sau doamna mai n vrsta, cu catelusul ei pufos ase
zat n scaunelul pentru copii al caruciorului? Sigur nu tatal cu doi copii dupa el
si o figura chinuita, cu el era clar.
nsa Claire chiar nu avea timp sa caste gura. Shane i lasa mna si-i arata sp
re unul dintre raioane; ea se desprinse, pornind spre raionul cu carne. Alegerea
hamburgerului era, n mare masura, o optiune referitoare la gramaj, iar Eve nu le
spusese ct sa ia. Claire se hotar sa ia doua pachete, dupa care se ndrepta spre ra
ionul n care disparuse Shane. Cel cu snackuri, ce surpriza.
Cntecul din difuzoarele magazinului se sfrsi si ncepu un altul enervant si
usor sinistru, de prin anii saptezeci, ceva despre anotimpuri sub soare2, si Cla
ire se gndi la ironia sortii, n timp ce ocolea capatul raionului, dar n clipa imedi
at urmatoare l zari pe Shane lipit cu spatele de rafturi, cu o femeie mpingndu-se n
el.
Era femeia-vampir pe care o adusese Bishop cu el n oras. Purta o pereche
de blugi mulati, o bluza maro tricotata, la fel de strmta, si o geaca din piele n
eagra. Ghete negre, scurte pna la glezna, ncheiate cu catarame. Feminina, dar prim
ejdioasa. Parul negru i se revarsa pe umeri n valuri bogate si lucioase, iar tenu
l avea nuanta portelanurilor fine, cu doar o minuscula pata mbujorata n obraji.
l fixa cu privirea pe Shane, iar el zdrobea ntr-o mna o punga cu chipsuri,
de care era clar ca uitase complet.
Femeia-vampir se apleca n fata si inspira adnc n jurul gtului lui Shane. El n
chise ochii si nu se clinti.
- Mmmmm, zise ea, cu vocea aceea taraganata, dulceaga. Mirosi a dorinta.
Pot s-o simt cum ti zbrleste pielea. Bietul mititel, tot numai neputinta si nazui
nta. As putea sa te ajut eu cu asta.
Shane nu deschise ochii.
- Pleaca de lnga mine.
Palma femeii-vampir tsni, izbind cu putere rafturile, chiar lnga capul lui
Shane. ntreaga constructie se clatina, instabila, dar nu se si prabusi.
- Nu fi badaran, Shane Collins. Da, stiu cine esti. Tu ne-ai cautat, asa
ca am facut si eu cercetarile mele. Ai probleme cu taticul, nu? Te nteleg. Si eu
am asa ceva. As putea sa-ti spun totul despre subiectul asta, dac-ai veni cu mi
ne. Ar fi dragut sa am un barbat puternic caruia sa-i destainuiesc necazurile me
le.
La fel de repede pe ct venise, mnia i si disparu, lasnd-o din nou sa para fe
meia-vampir sexy si pisicoasa de mai devreme, din Casa Glass, n timp ce-si plimba
degetele palide pe clavicula lui Shane, apoi n jos, pe piept.
- Am zis sa pleci de lnga mine, repeta Shane, deschiznd ochii si privind-o
drept n fata. Nu ma interesezi, capusa!
- Ma numesc Ysandre, scumpule. Nu capusa, nici catea, nici sugatoare de
snge. Si, daca vrei sa scapi cu viata dupa vizita mea n haznaua asta de oras, nvata
-te sa-mi spui pe nume, Shane.
Buzele ei palide se arcuira ntr-un zmbet.

- Sau daca vrei ca altii sa scape cu viata. Si-acum, hai sa fim prieteni
.
Se apleca n fata si-si atinse usor buzele de ale lui Shane si Claire l vaz
u cutremurndu-se, apoi ramnnd complet nemiscat. Ysandre izbucni n rs, ntinse mna pe
el si culese din raft o punga cu cartofi copti.
- Mmmm, zise ea. Sarat. Spune-i iubitei tale ca-mi place gustul rujului
ei.
Si pleca. Shane si Claire ramasera ncremeniti locului pna cnd ea disparu di
n vedere. Abia apoi Claire se repezi spre el. n clipa n care-l atinse, el tresari
usor.
- Nu ma atinge, zise el. Vocea i era ragusita, iar vena de la gt i se zbat
ea foarte, foarte repede. Nu vreau.
- Shane. eu sunt, Claire.
Atunci, el ntinse mna spre ea, ca un necat care se agata de pluta salvatoar
e, iar forta cu care o trase spre el soca. Baiatul si lasa capul n jos si Claire i
simti greutatea pe umarul ei. Caldura febrila, umeda, a fruntii lui, pe gtul ei.
Resimti fiorul care-l strabatea, unul singur, dar suficient ca sa-i dea
de nteles ct de cumplit de anapoda se simtea el.
- Doamne, sopti, mngindu-l usor pe par. Era ud la radacina, naclait de tra
nspiratie. Ce ti-a facut?
Shane clatina din cap, fara sa si-l ridice de pe umarul ei. Nu putea, sa
u nu voia, sa vorbeasca. Pieptul i fremata, cu inspiratii pe care Claire le simte
a ca pe niste icnete, numai ca erau prea adnci pentru asa ceva, si abia dupa ce p
aru sa treaca un minut ncheiat, trupul lui Shane ncepu sa se destinda, risipindu-s
i tensiunea aceea cumplita.
Cnd el se trase napoi, Claire se astepta sa-i poata vedea fata, nsa Shane nt
oarse att de repede capul, nct abia zari o imagine fugara: ochi ntunecati, ntr-o masc
a rigida, palida. Privirea lui cobor spre punga cu chipsuri din mna, pe care o las
a sa cada pe podea si pleca repede.
Claire puse grabita punga la loc pe raft si-l urma. Shane merse mai depa
rte, trecnd de casele de marcat. Ea i plati hamburgerul nerabdatoarei casiere, nsfa
ca punga din plastic si alerga afara, n ntunericul luminat de becuri, pe urmele iu
bitului sau.
El deja descuiase masina si se aseza la volan. Ea mai avea pe putin zece
pasi pna sa ajunga, cnd auzi ragetul motorului pornit si zari sclipirea farurilor
de pozitie.
Pentru o clipa n care i se opri inima n loc, Claire avu impresia ca el o s
a demareze si sa plece, lasnd-o acolo n ntuneric; totusi, o astepta. Ea deschise po
rtiera din dreapta si urca. Shane nu se clinti.
- Esti bine? l ntreba.
Shane nici macar n-o privi.
Cupla din nou n viteza si parasi parcarea n scrsnetul cauciucurilor.
Patru.
Shane se duse direct n camera lui si nu mai cobor pentru cina preparata de
Eve: spaghete cu sos si carne, cu mai putin usturoi, de dragul vampirului de la
masa. Probabil ca erau delicioase, nsa Claire nu putea nici sa guste. Nu reusea
sa-si abata gndurile de la trupul palid si rigid al lui Shane, de la panica si scr
ba din ochii lui. Nu ntelesese ce se ntmplase si stia ca el nu voia sa fie ntrebat. n
orice caz, nu acum.
- Ei? ntreba Eve, rasucindu-si spaghetele n jurul furculitei si privind-o
tinta pe Claire. Cum e mncarea?
- A. formidabila, raspunse Claire, cu att entuziasm, nct si dadu seama ca nu
putea sa pacaleasca pe nimeni. Ofta. mi pare rau, zise apoi. Doar ca.
Eve facu un semn spre tavan.
- Decanul facultatii de arta dramatica?
Michael si ridica privirea spre ea, si pentru o clipa Claire i zari o scnte
ie n ochii albastri.
- Are motivele lui, zise. Lasa-l n pace, Eve.
- Scuza-ma, dar baiatul asta face ca pna si o taietura cu hrtia sa para o
rana mortala.

- Am zis sa-l lasi n pace, repeta Michael, de data aceasta rastit, si nu


aveai cum sa te nseli asupra nuante imperative a tonului.
Eve nceta cu rasucitul spaghetelor. nceta orice altceva, cu exceptia privi
rii pe care i-o arunca, cu ochii ngustati, conturati cu creion negru.
- Sa recapitulam, rosti ea, asezndu-si grijulie furculita pe un servet. T
u faci pe marea vedeta si hotarasti ca esti prea ocupat nct sa te duci la magazin.
Pe urma Shane face o criza de nervi si urca tropaind n camera lui, sa-si organiz
eze o partida solistica a plngerii de mila. Iar acum, tu mi dai porunci de parca a
s fi proprietatea ta. Ne paste cumva o furtuna a testosteronului?
- Eve!
- N-am terminat. Poti sa ai tu impresia ca, daca ti-a crescut o pereche
de colti, ajungi sa fii seful pe-aici, dar ai face mai bine sa-ti consulti reper
toriul. ti spun eu ca ai luat-o rau pe lnga muzica.
- Eve, repeta Michael, aplecndu-se n fata si taindu-i respiratia lui Clair
e.
n ochi avea o lumina ciudata, miscarile i erau prea iuti, ba mai zari si f
ulgerarea dintilor, la rndul lor, prea albi, prea ascutiti.
Eve si mpinse scaunul napoi, se ridica de la masa, si lua castronul si pleca
spre bucatarie, fara sa priveasca napoi.
Michael si cuprinse capul ntre palme.
- Dumnezeule, ce-a fost asta?
Claire nghiti n sec. Unicul gust pe care-l simti fu unul metalic, ca si cu
m ar fi ncercat sa mestece furculita, nu mncarea. si simtea ntregul trup nfrigurat, s
uferind de nevoia de a face. ceva.
Lua castronul lui Michael, punndu-l peste al ei.
- Le spal eu, zise.
Degetele lui Michael i cuprinsera ncheietura. Ea nu ndrazni sa-l priveasca.
Fiind att de aproape, nu-si dorea sa-i vada schimbarea din ochi, cea pe care Eve
o observase att de clar.
- Nu v-as face rau niciunuia dintre voi. Tu ma crezi, da?
Claire i sesiza subita ndoiala din voce.
- Sigur ca da, raspunse. Numai ca. Michael, nu cred ca tu stii cu adevar
at ce anume esti acum. Nu nca. Nu stii ce s-a schimbat n tine. Eve crede ca ar fi
o idee proasta sa ne aratam slabiciunea de fata cu tine. Iar eu nu cred ca grese
ste.
Michael o privea ca si cum n-ar mai fi vazut-o niciodata n realitate. Ca
si cum ea s-ar fi transformat chiar sub ochii lui dintr-un copil ntr-o persoana m
atura, egala lui.
Claire nghiti iar, cu greu. Era o privire coplesitoare si nu provenea din
latura lui de vampir. ci din latura de Michael. Acea fata a lui pe care o admir
a si o ndragea.
- Nu, rosti el, cu blndete. Nici eu nu cred ca greseste, adauga, mngind-o u
sor pe obraz. Ce s-a ntmplat cu Shane?
- Si tu crezi, la fel ca Eve, ca nu face dect sa-si plnga de mila?
Michael nu i se paruse niciodata att de sobru ca n clipele acelea.
- Nu, raspunse el. Si mai cred ca ar putea sa aiba nevoie de ajutor. Dar
n clipa de fata nu sunt deloc convins ca l-ar accepta din partea mea.
- Nici din partea mea n-as fi convinsa ca ar vrea, zise Claire.
Michael i lua farfuriile din mini.
- Nu te subestima.
n camera lui Shane domnea ntunericul, exceptie facnd slabul licar patruns na
untru dinspre un stlp de iluminat din departare. Claire deschise usa si, n fsia de
lumina calda de pe culoar, i zari picioarele. Era ntins pe pat. nchise usa, inspira
lent, ca sa se linisteasca, dupa care se duse sa se aseze lnga el.
Shane nu se misca. Dupa ce se mai obisnui cu ntunericul, observa ca avea
ochii deschisi. Privea fix n tavan.
- Vrei sa vorbim? l ntreba.
Nici un raspuns, n afara unei clipiri din ochi.
- Te-a marcat, nu-i asa? Nu stiu cum, dar ea chiar te-a marcat.
Timp de cteva lungi secunde, crezu ca el avea sa ramna nemiscat acolo, far

a s-o ia n seama. Deodata, nsa, Shane vorbi.


- Ei ti patrund n minte, cei cu adevarat puternici. Pot sa te faca. sa sim
ti anumite lucruri. Sa-ti doresti lucruri pe care de fapt nu le vrei. Sa faci lu
cruri pe care nu le-ai face niciodata. Cei mai multi nu se obosesc cu asa ceva,
dar ceilalti. sunt cei mai rai.
Claire ntinse mna prin ntuneric si o ntlni pe a lui la jumatatea drumului: la
nceput, rece, ncalzindu-se apoi una de la alta.
- Eu n-o vreau, Claire, zise el. Dar ea m-a facut s-o doresc. ntelegi?
- N-are importanta.
- Ba are. Fiindca, daca a facut-o o data, o sa-i fie usor s-o mai faca s
i cu alta ocazie.
Degetele lui o strnsera cu putere, destula ct s-o faca sa tresara de durer
e.
- Nu ncerca s-o mpiedici. Sau pe mine, daca s-ar ajunge la asa ceva. Trebu
ie sa ma descurc singur.
- Sa te descurci, cum?
- n orice fel o sa pot, raspunse Shane, rasucindu-se spre ea. Ce faci, tr
emuri?
Tremura? Sincera sa fie, nu-si daduse seama, nsa ncaperea parea rece, rece
si plina de disperare. Shane era singura prezenta luminoasa din ea.
Se ntinse si ea pe pat, cu fata spre el. Prea aproape, se gndi, pentru lin
istea tatalui ei, n cazul n care i-ar fi vazut, cu toate ca doar se tineau de mna.
Shane ntinse mna n cealalta parte a patului si gasi acolo o patura, pe care
-o arunca peste amndoi. Mirosea a. n fine, a Shane, a pielea lui, a parul lui, si
Claire simti un val de caldura strabatnd-o prin tot corpul, n clipa n care simti as
ta. Se trase mai aproape de el sub patura, pe jumatate ca sa se mai ncalzeasca, s
i pe jumatate. pe jumatate fiindca avea nevoie sa-i simta atingerea.
nca o data, el o primi si trupurile lor se strnsera unul ntr-altul. Degetel
e lor ngemanate se mpletira strns. Si, chiar daca erau ndeajuns de aproape ca sa se
sarute, n-o facura: un gen de intimitate cu care Claire nu era obisnuita, sa fii
att de aproape si doar. att. Shane si elibera mna dintr-a ei si-i nlatura suvitele r
ebele de par cazute peste ochi, apoi i trasa cu degetul conturul buzelor usor ntre
deschise.
- Esti frumoasa, i zise. Cnd te-am vazut prima data, m-am gndit. m-am gndit
ca esti prea tnara ca sa fii singura aici, n orasul asta.
- Dar nu si acum?
- Te-ai descurcat mai bine dect majoritatea. Dar, dac-as putea sa te conv
ing sa pleci de-aici, as face-o.
Zmbetul lui Shane se vedea, prin semintuneric, sters, nesigur, si putin cr
ispat.
- Vreau ca tu sa traiesti, Claire. Am nevoie sa traiesti.
Degetele ei i mngiara parul.
- Nu-mi fac griji pentru mine, i zise ea.
- Niciodata nu-ti faci. Tocmai la asta ma refer. Eu mi fac griji pentru t
ine. Nu doar din cauza vampirilor. ci si din a lui Jason. E nca liber, pe undeva.
Si.
Shane se ntrerupse pentru o clipa, ca si cum n-ar fi putut sa articuleze
continuarea.
- Si mai sunt si eu. S-ar putea ca parintii tai sa aiba dreptate. S-ar p
utea sa nu fiu eu cel mai bun.
Claire si ntinse degetele sa-i astupe gura, buzele acelea moi, puternice.
- Niciodata n-o sa-mi pierd ncrederea n tine, Shane. N-ai cum sa ma determ
ini.
Un hohot de rs tremurat, prin ntuneric.
- Tocmai despre asta vorbeam.
- Tocmai de-asta si ramn aici, insista Claire. Cu tine. n noaptea asta.
Shane trase aer adnc n piept.
- Hainele ramn pe noi, decreta el.
- Majoritatea, aproba ea.
- Stii ce, parintii tai chiar au dreptate n privinta mea.

Claire ofta.
- Ba nu, nu au. Nimeni nu te cunoaste ctusi de putin, cred eu. Nici tatal
tau, nici macar Michael. Tu esti un mister adnc si tenebros, Shane.
O saruta pentru prima data de cnd i intrase n camera, o apasare calda a buz
elor pe fruntea ei.
- Sunt o carte deschisa.
Ea zmbi.
- Mie-mi plac cartile.
- Hei, uite ca avem si ceva n comun.
- mi scot pantofii.
- Foarte bine. Jos cu pantofii.
- Si pantalonii.
- Nu ntinde coarda, Claire.
Claire se trezi vlaguita si pe deplin linistita, si avu nevoie de cteva s
ecunde scurse cu ncetineala pna sa-si dea seama ca divina caldura pe care o simtea
n spate radia dinspre altcineva care se afla n pat, cu ea.
Dinspre Shane.
I se taie respiratia. El o fi treaz? Nu, nu i se parea; i simtea respirat
ia lenta, regulata. Era o placere sublima, interzisa, n senzatia aceasta, un mome
nt pe care stia ca avea sa-l poarte n minte chiar si dupa ce va fi trecut, nchise
ochii si ncerca sa rememoreze totul: cum ar fi, felul n care pieptul gol al lui Sh
ane se lipise de spatele ei, cald si delicat acolo unde se atingeau. Dusese trat
ative cu el pentru scoaterea tricoului, fiindca purta pe dedesubt un maieu fara
mneci, iar Shane acceptase pna la urma. Totusi, insistase ca pantalonii sa ramna la
locul lor.
Nu-i mai pomenise si de faptul ca-si scosese si sutienul, desi stia ca e
l avea sa remarce imediat.
E periculos, o avertiza o voce interioara. O sa duci lucrurile prea depa
rte. Nu esti pregatita. Dar de ce nu? De ce n-ar fi pregatita? Din cauza ca nu a
vea saptesprezece ani?
Dar ce era att de magic ntr-un numar, la urma urmei? Cine hotara cnd ar fi
pregatita, daca nu ea?
Shane scoase un sunet prin somn: un suspin adnc, satisfacut, care-si trim
ise vibratiile prin ntregul ei trup. Pun pariu ca daca ma ntorc si-l sarut, pot sa
-l conving.
Mna lui Shane se odihnea pe coapsa ei, ntr-o usoara si calda apasare, si a
sa putu ea sa-si dea seama de clipa n care el se trezi: dupa mna lui. Din inerta,
deveni grijulie, ncordndu-se si destinzndu-se, dar fara sa se clinteasca din loc.
i simtea fiecare deget n parte pe piele.
Ramase ct putu de nemiscata, mentinndu-si respiratia lenta si regulata. Mna
lui Shane se misca ncetisor, cu blndete, ntr-o parte, abia atingnd-o, dupa care l si
mti ndepartndu-se de ea si ridicndu-se n capul oaselor, cu fata spre fereastra. Clai
re se ntoarse spre el, tinndu-si patura trasa pna la gt.
- Buna dimineata, i zise.
Vocea i suna somnoroasa si lenesa; i zari o parte a fetei, cnd se ntoarse pu
tin spre ea. Razele soarelui i straluceau calde pe pielea dezgolita, de parca ar
fi fost pudrat cu aur.
- Buna dimineata, i raspunse el, clatinnd din cap. Nenica! Mare prostie.
Absolut deloc n concordanta cu parerea ei. Shane se ridica si ea nghiti n s
ec vazndu-i blugii lasati peste solduri, admirndu-i muschii si tot trupul, implornd
atingerea.
- Ma duc la baie, zise el repezit, si iesi cu miscari aproape la fel de
iuti ca ale unui vampir.
Claire se ridica n sezut, asteptndu-l, nsa cnd vazu ca nu se ntoarce, ncepu s
se mbrace. Sutienul, pus la loc si ncheiat. Maieul, decent aranjat, chiar daca pu
tin sifonat. Blugii nu si-i dezbracase. Parul i arata de parca si l-ar fi pieptan
at cu furca; nca ncerca sa-l aranjeze, cnd auzi tropaitul inconfundabil al pantofil
or greoi ai lui Eve pe culoarul de afara, trecnd pe lnga usa lui Shane si continund
u-si drumul pna n capat.
Pna la camera lui Claire.

Of, fir-ar sa fie!


Eve ncepu sa bubuie n usa.
- Claire?
Se strecura afara din camera lui Shane, fara zgomot, straduindu-se sa nu
fie prea ostentativa, avnd grija sa nainteze cu ctiva pasi n teritoriul neutru, nain
te sa-i raspunda.
- Ce e?
Eve, care deja deschisese usa camerei lui Claire si o cauta nauntru, se r
asuci att de iute, nct fu ct pe ce sa-si piarda echilibrul. Azi avea o nfatisare ct s
poate de goth: rochie de un purpuriu-nchis imprimata cu cranii, colanti n dungi a
lb-negre, pandantiv cu cap de mort. Parul si-l prinsese n crestet ntr-o nspaimntator
de tepoasa coada, iar machiajul consta n obisnuita pudra de orez, care o facea a
lba la fata ca hrtia, si negrul funebru n jurul ochilor, la care se adauga rujul v
isiniu-nchis.
- De unde-ai aparut? se mira ea.
Claire facu un gest vag spre scara.
- De acolo tocmai am venit eu, insista Eve.
- Am fost la baie, zise Claire.
Se alese cu o ncruntare, nsa Eve o lasa sa scape cu att.
- Michael, zise ea. A disparut.
- La serviciu?
- Nu, disparut de-a binelea. Adica, si-a luat talpasita n toiul noptii, f
ara sa-mi spuna unde se duce, si nu s-a mai ntors. M-am interesat, nu e la magazi
nul de muzica. Ma ngrijoreaza, pentru ca.
Sirul gndurilor lui Eve lua brusc o alta cale, iar ochii i se facura mari
.
- O, Doamne, vad eu bine, sau ai pe tine aceleasi lucruri de ieri? Doar
nu te-a palit lenea si pe tine, nu? Pentru ca n-as putea n ruptul capului sa-ti m
ai privesc parintii n ochi, dac-ar fi asa.
- Nu, nu e asta.
Claire simti cum un val fierbinte de roseata i urca spre obraji.
- Eu doar. am stat cu el de vorba si am adormit amndoi. ti jur, nu ne-am.
aaa.
- Mda, ar fi cazul sa nu va fi aaa, fiindca daca v-ati fi, ar nsemna ca.
Eve si stapni cu mari eforturi zmbetul. Ar nsemna ca e de rau. Pentru ca tu nu esti.
- Da, da, stiu. Dar n-am facut-o. Si n-o s-o facem, pna cnd.
Pna cnd nu reusesc sa-l conving ca e bine.
- n sfrsit. n legatura cu Michael. ce-ai vrea sa faci?
- Sa ma duc sa pun cteva ntrebari. Common Grounds ar fi punctul de pornire
, orict de mult mi-ar displacea; probabil c-o sa-l gasesc pe Sam acolo, sau o sa
pot sa-i las un mesaj. Am auzit c-a nceput sa iasa din nou n lume.
Sam era bunicul lui Michael. vampir si el. Fusese strapuns cu o tepusa s
i aproape nimicit, pentru salvarea lui fiind neaparata nevoie de ajutorul Amelie
i. Totusi, ramasese slabit. Claire se bucura sa auda ca se simtea mai bine; Sam
era, dupa sentimentele ei, printre cei mai buni dintre vampiri. Cineva n care put
ea sa aiba ncredere.
- Ei? Mergem, sau ce facem?
Shane nca nu iesise din baie.
- Lasa-ma cinci minute, zise Claire, resemnata.
Nici o sansa pentru un dus fierbinte, nici macar pentru haine curate: ce
le mai bune pe care le avea la dispozitie se puteau numi doar curatele, dar maca
r nu dormise n ele. Ba chiar poate izbutea sa gaseasca si perechea de chilotei de
ultima instanta, ascunsa ntr-un sertar.
Se auzi o bataie n usa de la intrare. Una autoritara, insistenta. Era nca
devreme, iar numarul vizitatorilor ocazionali prin Morganville era, n general, de
stul de mic, oricum. Claire si trase peste cap unul dintre cele doua tricouri mai
putin botite, si mbraca lenjeria curata si o pereche veche de blugi, dupa care ie
si n graba pe coridor, nca luptndu-se sa-si ncheie fermoarul. Eve era naintea ei, cob
ornd deja scara, iar n timp ce trecea pe lnga baie, Shane deschise usa si-si scoase
capul ud pe culoar.

- Ce se-ntmpla? ntreba el.


- Nu stiu! striga ea din mers, grabindu-se dupa Eve.
Ce se ntmpla era ca tocmai sosise un plic, pentru care Eve semnase de prim
ire. ntorcndu-l pe partea cealalta, Claire descifra numele, scris cu ngrijire ntr-o
frumoasa caligrafie straveche: Domnului Shane Collins. Era chiar si o nfloritura
decorativa dedesubtul numelui. Plicul era colorat ntr-un crem intens. Pe clapeta
din spate se afla o pecete aurita, cu un soi de scut pe ea.
Eve si-l ridica pna la nas, adulmeca, dupa care nalta sprncenele.
- Uau, exclama ea. Parfum scump.
l flutura n directia lui Claire, care prinse un iz al miresmei ntunecate, d
e mosc: plina de fagaduinte si de primejdii.
Shane cobor lipaind treptele, cu talpile goale si mbracat doar n blugi, dac
a nu punem la socoteala si prosopul atrnat n jurul gtului. si ncetini pasii n clipa
are le vazu pe amndoua ntorcndu-se spre el.
- Ce-i?
Eve ridica plicul.
- Domnului Shane Collins.
Shane l lua din mna ei, l privi ncruntat, dupa care sfsie clapeta din spate.
auntru se afla un bilet mpaturit, din aceeasi hrtie crem, scumpa, cu litere negre,
imprimate n relief. Shane l privi ndelung, dupa care l puse la loc n plicul pe care
i-l ntinse lui Eve.
- Pune-l pe foc, i zise.
Si urca din nou spre camera lui.
Eve nu pregeta sa scoata biletul si, din moment ce ea l scosese, Claire n
u se simti cuprinsa de o prea mare vinovatie pentru faptul ca-l citea si ea pest
e umar.
Sunteti invitat sa participati la balul mascat si banchetul ocazionate d
e sarbatorirea sosirii strabunului Bishop, smbata, douazeci octombrie, n Salonul S
fatului Strabunilor, la ora miezului de noapte.
Veti participa la invitatia domnitei Ysandre si vi se solicita s-o nsotit
i dupa bunul sau plac.
- Cine-i Ysandre? se interesa Eve.
Dar Claire era prea ocupata cu grijile provocate de exprimarea dupa bunu
l sau plac.
i dadura de urma lui Sam Glass la Common Grounds, unde statea de vorba la
o masa cu doua persoane pe care Claire nu le cunostea, nsa Eve, n mod evident, da
, dupa saluturile schimbate. Erau oameni, fiindca purtau bratari. si luara ramasbun si eliberara locurile pentru Eve si Claire.
Sam semana mult cu Michael: un pic mai n vrsta, poate cu o barbie putin ma
i lata. Avea parul rosu, spre deosebire de auriul stralucitor al lui Michael, nsa
alura si naltimea erau cam aceleasi.
Asemanarea aceasta fusese ct pe ce sa-i atraga moartea, nu cu mult timp n
urma, cnd trupul lui fusese strapuns de o tepusa destinata, de fapt, lui Michael.
nca era tras la fata, i se paru lui Claire; si obosit, de asemenea. nsa zmbetul cu
care-si nsoti saluturile era unul autentic.
- Domnisoarelor, zise el. Ma bucur sa va vad. Eve, n-am crezut c-o sa ma
i intri vreodata aici. Cel putin, nu de bunavoie.
- Crede-ma, daca n-ar fi fost sa te caut pe tine, n-as fi intrat nici ac
um, replica ea, batnd agitata darabana cu unghiile vopsite ntr-un purpuriu-nchis pe
masa plina de crestaturi. Stii cumva unde o fi Michael?
Sprncenele roscate ale lui Sam se ridicara a mirare.
- Nu e la serviciu?
- A plecat azi-noapte, n-a mai spus si unde. Noi nu l-am mai vazut si ni
ci la serviciu nu e. Ei? Ai vreo idee?
- Niciuna buna, zise Sam, lasnd-se pe spatarul scaunului. E cu masina?
- Mda, cel putin din cte stiu. De ce?
- Are GPS. Toate masinile noastre pot fi depistate.
- Uau, e bine sa stiu, pentru eventualitatea n care m-as gndi vreodata sa
ma implic n traficul cu masini furate de pe-aici, comenta Eve. La cine e super-se
cretul echipament de depistare si cum as putea sa pun mna pe el?

- N-ai putea, replica Sam. Ma ocup eu.


- Curnd?
- Ct de curnd o sa pot.
- Dar trebuie sa dau de el! Daca o fi. Eve se apleca si mai aproape de e
l, coborndu-si tonul la nivel de soapta. Daca l-o fi sechestrat cineva?
- Cine?
- Bishop!
Sam facu ochii mari si n toata cafeneaua se vazura si alte capete ridicndu
-se brusc. Cele mai multe le apartineau vampirilor, si zise Claire n sinea ei, cel
or care cunosteau numele, sau cel putin despre existenta lui. Si cine ar mai fi
fost capabil sa auda o soapta ntr-o ncapere att de aglomerata?
- Taci, zise Sam. Eve, nu te amesteca n asta. Nu e ceva n care sa va vrti vr
euna dintre voi. E problema noastra.
- Dar e si a noastra. Individul a fost acasa la noi. Ne-a si amenintat,
pe toti, protesta Eve. N-ai putea sa afli chiar acum? Fiindca altfel o sa sun la
serviciul de securitate al statului si-o sa le spun celor de-acolo ca ne-am ale
s cu o ntreaga grupare terorista care pndeste din umbra.
- N-ai face tu una ca asta.
- O, ba ce-as mai face-o. Cu mare bucurie. Si le-as spune sa aduca sezlo
ngurile si sa ia interviuri la prnz, aici, n parcare.
Sam clatina din cap.
- Eve.
Eve plesni cu palma tablia mesei. Zgomotul rasuna ca un foc de arma si t
oate capetele se ntoarsera spre ei.
- Nu glumesc, Sam!
- Ba da, glumesti, replica Sam, cu o liniste deliberata. Pentru ca, daca
ai vorbi serios, ai constitui o amenintare la adresa celor care-ti controleaza
destinul la fiecare bataie de inima, iar asta ar fi o mare, o foarte mare prosti
e. Si-acum, spune-mi ca ma lasi pe mine sa ma ocup de problema.
Ochii ntunecati ai lui Eve nici nu clipira.
- E vorba despre Bishop? Ce cauta el aici? Ce face? De ce va e att de fri
ca de el?
Sam se ridica de la masa; n clipa aceea avea o atitudine oarecum distanta
si rece. Una care-i amintea lui Claire, cu destula tarie, ca el era, n primul rnd
, vampir.
- Duceti-va acasa, le ceru el. l gasesc eu pe Michael. Ma ndoiesc ca ar fi
dat de necazuri si ma ndoiesc ca ar avea ceva de-a face cu Bishop.
Eve se ridica la rndul ei si, pentru prima data de cnd o cunostea, Claire
o vazu ca pe o persoana adulta: o adevarata femeie, nfruntndu-l de pe pozitii egal
e.
- Ar fi bine sa fie asa, rosti ea, ncet. Pentru ca, daca se ntmpla ceva lui
Michael, povestea n-o sa se termine aici. Si ti-o jur.
Sam le urmari cu privirea pna la iesirea din cafenea. La fel si toti ceil
alti. Unii pareau ngrijorati, altii, bucurosi. Dar mai erau si ctiva care aratau s
uparati.
Oricum, nimeni nu le ignora plecarea. Nimeni. Iar asta era ceva. nelinis
titor.
Urcara n automobil, iar Eve porni motorul fara sa scoata o vorba. n cele d
in urma, Claire se hazarda sa puna o ntrebare.
- Unde mergem?
- Acasa, i raspunse Eve. i dau lui Sam ocazia sa se tina de cuvnt.
Ceea ce, se gndi Claire, nsemna ca Eve avea sa se suie pe pereti n asteptar
e si sa faca santuri n podea de atta patrulat. Si ea nu avea absolut nici o idee d
espre cum ar fi putut s-o ajute.
Dar, n esenta, pentru asa ceva existau prietenii: ca sa fie lnga tine si s
a te mpiedice sa faci nebunii.
Ajunsesera acasa de exact o ora, cnd suna telefonul. Shane statea aproape
de aparat - si ocupase pozitia, fiindca l nelinistea gndul ca Eve ar fi ridicat ntr
una receptorul, sa verifice daca avea ton - asa ca raspunse de la prima sonerie.
- Casa Glass, zise el, apoi asculta.

Claire vazu cum toti muschii i se ncordeaza.


- Du-te-n ma-ta! rosti pna la urma Shane.
Si nchise.
Claire si Eve l privira cu gurile cascate.
- Ce naiba.? se repezi Eve, azvrlindu-se spre telefon.
Apasa grabita pe furca.
- Steluta sase noua, o ajuta Claire. Shane. cine a fost?
El nu-i raspunse. Ramase tacut, ncrucisndu-si bratele pe piept. Eve tasta
disperata codul.
- Suna, anunta ea, dupa care, la fel ca si Shane, ncremeni.
Se lasa sa cada pe un scaun.
- Trebuia sa fi lasat-o singura, zise Shane.
Eve nchise ochii si umerii i se lasara n jos.
- Mda, eu sunt, rosti, ncordata. Ce e, Jason?
Claire ntlni privirea lui Shane, si probabil i se paru ca fata stia suspec
t de multe, pentru ca el se ncrunta.
- Te-ai ntlnit cu el? o lua la rost.
Sa spuna adevarul, sa minta?
- Da, i marturisi Claire, chiar daca asta nu era n nici un caz calea minim
ei rezistente. Ieri-dimineata, n drum spre scoala. Mi-a zis ca vrea sa discute cu
Eve.
Of, privirea aceea! Ar fi fost capabila sa topeasca si otelul!
- Si ai uitat ca nu trebuie sa stai la taifas cu criminalul n serie care
bntuie pe aici? Dragut, Claire. Foarte inteligent din partea ta.
- Dar n-am uitat. Am. n-are importanta.
N-avea cum sa explice vibratiile pe care le receptase dinspre Jason. Nu
putea face asta fata de Shane, ale carui amintiri, foarte puternice, legate de m
icul ticalos, aveau n punctul central imaginea lui Jason, nfigndu-i cutitul n pntec.
- Scuza-ma. Ar fi trebuit sa-ti spun.
Eve le facu un gest care impunea tacerea si se ghemui peste telefon, asc
ultnd ncordata.
- A zis. ce? Nu vorbesti serios. Nu se poate sa vorbesti serios.
Numai ca, din cte se parea, el chiar vorbea serios. Eve mai statu cteva se
cunde sa asculte, dupa care zise:
- Bine, atunci. Nu, nu stiu. Poate. Pa.
Puse receptorul la loc n furca, ramnnd cu privirea fixata asupra lui. Chipu
l i parea nghetat.
- Eve? o ntreba Claire. Ce e?
- Tata, raspunse Eve. E. e bolnav. E n spital. Ei nu cred. nu cred c-o sa
mai scape. Ficatul.
- Of, sopti Claire, ntinzndu-se peste masa ca sa-i ia mna dreapta ntr-a ei. m
i pare rau.
Eve avea degetele reci si lipsite de vlaga.
- Mda, ma rog. si-a cautat-o, ntelegi? Tata era betiv si facea urt si. eu
si cu Jason n-am avut tocmai cea mai grozava copilarie.
i ntlni privirea lui Shane.
- Tu stii, adauga ea.
El ncuviinta. O apuca de mna stnga, fixnd cu privirea masa.
- Tatii nostri erau parteneri de bautura, cteodata, zise el. Dar al lui E
ve era mai nrait. Mult mai nrait.
Lui Claire, care-l cunoscuse pe tatal lui Shane, i venea tare greu sa-si
imagineze asa ceva.
- Ct timp.?
- Jason zicea ca vreo doua zile, poate. Nu mult.
Ochii lui Eve se umplura de lacrimi, care nsa nu se prelinsera pe obraz.
- Javra. La urma urmei, ce se asteapta de la mine? Sa dau fuga si sa sta
u la capatiul lui si sa-l privesc cum moare?
Shane nu zise nimic. Nici nu-si ridica ochii. Nu facu altceva dect. sa st
ea, pur si simplu. Claire habar n-avea ce-ar fi putut sa faca, sau cum sa se com
porte, asa ca-i urma exemplul. Deodata, minile lui Eve le strnsera cu putere pe al

e lor.
- M-a azvrlit afara din casa, zise ea. Mi-a zis ca, daca nu-l las pe Bran
don sa-si nfiga coltii n mine, n-am cum sa fiu fata lui. Ei bine, acum moare, hai
sa plngem. Pe mine nu ma intereseaza.
Ba da, te intereseaza, ar fi vrut sa-i spuna Claire, nsa nu fu n stare. n d
efinitiv, Eve ncerca sa se convinga pe ea nsasi, nimic mai mult, si dupa vreo trei
zeci de secunde o vazu scuturnd din cap, apoi lacrimile izbucnira, curgnd n dre murd
are pe chipul palid.
- Te duc eu, i propuse Shane, ncetisor. Asa, n-o sa fii nevoita sa stai, d
ect daca vrei.
Eve ncuviinta. Parea ca nu-si poate regasi respiratia.
- As fi vrut. Michael.
Claire si aminti, zdruncinata, ca nca asteptau sa-i sune Sam.
- Ramn eu aici, se oferi. Va sun cnd aflu ceva de la Sam. i zic lui Michael
sa vina ncoace, bine?
- Bine, ncuviinta, cu glasul slab, Eve. Am. mi-ar trebui geanta, cred.
si sterse ochii si se duse n camera cealalta. Shane si ntoarse privirea spre
Claire, iar ea se ntreba ce anume i evocau toate acestea: amintiri cu tatal lui,
cu mama si sora lui, moarte, cu o familie pe care nici macar n-o mai avea, n real
itate.
Tu esti un mister adnc si tenebros, i spusese ea, iar acum, mai mult ca or
icnd, cuvintele se potriveau.
- Ai grija de ea, i zise Claire. Suna-ma daca aveti nevoie de ceva.
O saruta pe buze si, dupa cteva minute, Claire auzi usa de la intrare trnt
indu-se, apoi tacanitul ncuietorilor. Se aseza lnga telefon, asteptnd.
Rareori se mai simtise att de singura.
Telefonul suna dupa alte zece minute.
- Vine acasa, o anunta Sam, nchiznd imediat.
Fara explicatii.
Claire scrsni din dinti si se puse pe asteptat.
Trecura nca douazeci de minute pna cnd automobilul lui Michael patrunse pe
aleea din fata casei. El parcurse scurta distanta de la garaj si pna la usa din s
pate n ctiva pasi mari si repezi, adapostindu-si capul sub umbrela neagra lasata n
prealabil lnga trepte. Chiar si-asa, cnd intra n bucatarie, Claire simti venind din
spre el un slab iz de arsura si-l vazu tremurnd.
Ochii ii erau nfundati n orbite, obositi.
- Michael? Esti bine?
- N-am nimic. Am nevoie sa ma odihnesc, doar att.
- Am. unde ai fost? Ce s-a ntmplat?
- Am fost cu Amelie, i raspunse el, trecndu-si minile peste fata. Uite ce e
, se ntmpla multe. Ar fi trebuit sa va las un bilet. mi pare rau. Data viitoare o s
a ncerc sa va tin la curent.
- Eve e la spital, se grabi Claire sa-l informeze. Tatal ei e pe moarte.
Michael si ndrepta ncet spatele.
- Ce?
- Ceva cu ficatul, banuiesc ca din cauza bauturii. Oricum, au zis ca o s
a moara. Ea si cu Shane s-au dus sa-l vada.
Claire l examina din ochi timp de cteva secunde.
- I-am promis c-o sa-i sun cnd ajungi acasa. Daca nu vrei sa te duci.
- Nu. Nu, ma duc. Ea are nevoie. Ridica din umeri. Are nevoie de cei car
e o iubesc. O sa-i fie greu sa dea ochii cu parintii ei.
- Mda, l aproba Claire. Parea tulburata.
Normal ca era tulburata. Ce prostie sa spui asa ceva!
- Cred ca i-ar face placere sa fii acolo, lnga ea.
- O sa fiu, o asigura Michael, dar apoi o privi, naltndu-si sprncenele. Si
tu? E bine daca rami singura aici?
Claire arunca o privire spre ceasul de pe perete.
- Ai putea sa ma lasi undeva?
- Unde?
- Simt nevoia sa-l vad pe Myrnin. Scuza-ma, dar i-am promis.

Nu ca ar fi fost mai placuta vizitarea mentorului ei dement, un vampir,


dect una la spital.
Cinci.
Cineva facuse unele transformari n celula lui Myrnin, si nu Claire fusese
aceea; i trecuse prin minte, nsa nu fusese sigura ce anume i-ar fi permis Amelie
sa aiba el la dispozitie.
Asa ca, atunci cnd intra pe usa care dadea din laborator spre celule, loc
ul unde erau nchisi cei mai bolnavi si mai ravasiti vampiri din Morganville, fu s
urprinsa sa vada o lumina electrica stralucind n capat. dinspre celula lui Myrnin
. Pe masura ce se apropia, remarca si alte lucruri. Muzica. O piesa clasica se a
uzea ncetisor, provenind dintr-un aparat stereo asezat n afara celulei. Mai era si
un televizor, n prezent nchis.
Celula lui Myrnin, care la nceput fusese la fel de pustie ca si chilia un
ui calugar, avea acum pe podea un covor persan plusat, care parea sa fie si scum
p. ngustul pat de campanie fusese nlocuit cu altul, mult mai confortabil.
n colturile celulei se vedeau stive de carti nalte pna la bru.
Myrnin statea ntins pe pat, cu bratele mpreunate pe pntec. Arata tnar - de f
apt, tot att de tnar ca Michael - nsa exista ceva nedefinit de batrnesc la el, n acel
asi timp. Parul negru, lung si crliontat, un simt estetic total nepotrivit vremii
. Era mbracat ntr-un halat albastru din matase, cu dragoni: aspectuos si curat.
Cineva fusese acolo naintea ei, sa-l ngrijeasca. Asta o facea sa se simta
vinovata.
Fara sa deschida ochii, el zise:
- Buna, Claire.
- Buna.
Ramase la distanta, urmarindu-l cu privirea. Parea destul de calm, nsa My
rnin nu era nicidecum un tip previzibil.
- Cum te mai simti? l ntreba.
- Plictisit, raspunse el, dupa care izbucni n rs. Plictisit, plictisit, si
iar plictisit. Habar n-am avut ca o celula poate sa semene ntr-att cu o nchisoare.
Myrnin deschise ochii: pupilele i erau imense. Era ceva de rau augur n och
ii lui, ceva care-i dadu frisoane pe sira spinarii si-i facu parca pielea sa se
strnga.
- Mi-ai adus ceva de mncare? o ntreba el. Ceva suculent?
n mod categoric, nu se simtea bine. Detesta sa-l vada n astfel de stari: c
rud si lenes, gata sa spuna sau sa faca orice. Era de parca Myrnin acela de care
-i placea ei ar fi. disparut pur si simplu, fara sa lase altceva n jurul lui dect n
velisul acela ntunecat.
Myrnin luneca jos din pat, nevertebrat si tacut ca o reptila. Apuca grat
iile cu degetele lui albe si puternice, si-si fixa ochii ca doua gauri negre pe
fata ei.
- Scumpa, scumpa de Claire, murmura el. Att de curajoasa, sa vina ea pna a
ici. Haide, Claire. Vino mai aproape. Trebuie sa vii, daca vrei sa ma ajuti.
Zmbi, si chiar daca nu-si scosese la iveala coltii de vampir, ea simti n c
eafa rasuflarea animalului de prada.
- Am ceva medicamente noi, i zise ea, lasndu-si jos rucsacul.
Desfacu fermoarul si scoase de-acolo sticluta cu cristalele: una din pla
stic, din fericire, asa ca putea s-o arunce fara teama ca s-ar sparge. O azvrli p
e furis printre gratiile celulei. Flaconul se rostogoli, oprindu-se n picioarele
palide ale lui Myrnin.
- Vreau sa le iei, Myrnin.
El nici macar nu se apleca sa ridice flaconul de jos.
- Nu-mi place tonul tau, zise. Nu-mi poruncesti tu mie, sclavo. Eu ti por
uncesc tie.
- Nu sunt sclava ta.
- Esti proprietatea mea.
Claire si deschise din nou rucsacul, scoase pistolul cu sageti pe care il daduse doctorul Mills, si trase n Myrnin.
Acesta se mpletici napoi, cu ochii holbati spre propriul stomac, dupa care
-si trecu usor degetele peste tepii galbeni ai unei sageti hipodermice.

- Catea mica si afurisita ce esti, exclama el, asezndu-se greoi pe pat.


si dadu ochii peste cap n clipa n care drogul i patrunde n snge si se prabusi
pe spate, lungindu-se pe saltea.
- Poate ca sunt catea, dar proprietatea ta, n nici un caz, rosti Claire.
Nu se misca din locul n care se afla, ncarcndu-si pistolul cu o a doua sage
ata, pentru orice eventualitate. i urmari cu privirea corpul, cu toti muschii zvcn
ind si contractndu-se, apoi destinzndu-se.
- Myrnin? ncerca ea.
El clipi, si ea observa cum pupilele ncep sa i se micsoreze, revenind la
dimensiunile normale, de punctulete negre.
- Claire? zise el, ntinznd mna si extragndu-si sageata din abdomen. Au!
O examina curios, dupa care o aseza cu grija deoparte.
- A fost interesant, zise apoi.
Ei bine, vocea i suna mai normal, n orice caz.
- ndurerat? zise el, mngindu-si cu buricele degetelor ntepatura pe cale de v
indecare. Rusinat?
Privirea lui ntunecata se nalta, cautnd-o pe a ei.
- Am senzatia ca am fost. dezagreabil.
- Nu stiu, zise Claire. Tocmai am sosit. Hei, cine ti-a adus toate astea
?
Myrnin si roti privirea n jur, ncretindu-si fruntea.
- Eu. sincer sa fiu, nu stiu precis. Cred ca s-ar putea sa fi fost unul
dintre slujitorii Ameliei, adauga, pe un ton deloc sigur. Am fost crud fata de t
ine adineauri, nu-i asa?
- Un pic, ncuviinta ea. Dar, n definitiv, eu te-am mpuscat.
- A, da. Apropo, exista vreun motiv anume pentru care m-ai mpuscat n abdom
en, n loc sa tragi spre piept?
- Da, raspunse ea. Mai putine oase. Si-mi tremurau minile. Acum cum te si
mti?
Myrnin ofta si se ridica n capul oaselor.
- Mai bine, zise. Totusi, sa nu ai ncredere n mine. Nu stim ct de mult o sa
dureze, nu-i asa?
- Nu, recunoscu Claire, lasndu-si deoparte arma si venind mai aproape de
gratii.
Nu nsa ndeajuns de aproape nct sa ajunga la ea.
- Este o formula noua? Pentru ser?
Claire ncuviinta.
- E mai puternica, dar nu stiu precis ct o sa dureze. E posibil ca organi
smul tau sa-l descompuna foarte repede, asa ca trebuie sa fim prudenti.
- Porneste cronometrul, replica el si cobor privirea spre propriile vesmin
te si rse ncet. Uite ca latura mea ntunecata se mbraca mai bine dect mine.
Se ridica n picioare si ntinse mna spre teancul de haine mpaturit frumos pe
o masuta de la marginea patului, slabindu-si n acelasi timp cordonul halatului. E
zita, zmbi si-si nalta sprncenele.
- Daca nu te superi, Claire.?
- A. Scuze.
Claire se ntoarse cu spatele. Nu-i placea sa fie cu spatele spre el, chia
r daca usa celulei era ncuiata. Myrnin se comporta mai bine atunci cnd stia ca ea l
priveste. si concentra privirea asupra imaginii neclare si distorsionate a refle
xiei lui pe ecranul televizorului, vazndu-l cum si arunca halatul si ncepe sa-si tr
aga hainele pe el. Nu vedea mare lucra, cu exceptia faptului ca avea peste tot p
ielea extrem de palida. De ndata ce fu sigura ca-si mbracase pantalonii, risca sa
arunce o privire peste umar. Statea cu spatele spre ea, si nu se putu abtine sa
nu-l compare cu singurul alt barbat pe care-l mai vazuse pe jumatate gol si pe c
are-l examinase cu adevarat. Shane era spatos, puternic, solid. Myrnin arata fra
gil, nsa muschii i jucau pe sub pielea aceea palida. si erau mult mai puternici de
ct ai lui Shane, stia asta.
Myrnin se ntoarse, n timp ce-si ncheia nasturii camasii.
- A trecut ceva vreme de cnd nu m-a mai privit o fata draguta cu att inter
es, zise el.

Ea i ocoli privirea, simtind cum roseata i cuprinde gtul si apoi obrajii.


- Nu e nimic, Claire. Nu ma simt jignit.
Ea tusi usor, dregndu-si glasul.
- Vreun efect secundar de pe urma noii solutii?
- Mi-e cald, raspunse el, zmbind. Foarte placut.
- Prea cald?
- N-am idee. A trecut att de mult timp de cnd n-am mai simtit ceva asemana
tor, nct nu sunt convins ca as putea sa sesizez diferenta.
si ncolaci lejer minile pe dupa gratii.
- Ct ai de gnd sa astepti?
- Prima data, asteptam pna cnd efectele ncep sa scada, astfel nct sa avem un
punct de referinta si sa stim ct timp ti va permite sa iesi. n siguranta.
- Si tu o sa-ti tii tot timpul pistolul pregatit, da?
Se rezema neglijent de gratii, elegant si destins. Totusi, i persista un
usor licar n ochi, doar un pic nelinistitor.
- Atunci, despre ce-o sa vorbim? Cum ti merge cu nvatatura, Claire?
Ea ridica din umeri.
- Stii doar.
- Totul nca e prea simplu pentru tine, asa cred.
- Vezi? ntr-adevar, stii. Claire sovai putin. Avem vizitatori n oras, l anu
nta apoi.
- Vizitatori? repeta Myrnin, dar fara sa para prea interesat. Deja e vre
mea ntoarcerii la matca? De ce oare o tolera Amelie traditiile astea umane, pur s
i simplu n-o sa nteleg niciodata.
- Vizitatori vampiri, preciza ea.
Si, de data asta, i capta ntreaga atentie.
Pentru o clipa, nu spuse nimic, ramase doar cu privirea fixa, dupa care
zise, cu o voce din adncul gtului:
- Pentru numele lui Dumnezeu, cine?
Degetele lui se nclestara mai tare de gratii, strngndu-le cu atta putere, nct
ea se temu ca i-ar putea plesni oasele. Sau otelul gratiilor.
- Cine?
Nu se asteptase la o astfel de reactie.
- Se numeste Bishop, zise ea. El zice c-ar fi tatal Ameliei.
Chipul lui Myrnin deveni la fel de rigid ca o masca din ipsos.
- Bishop, repeta el. Bishop e. aici. Nu. Nu se poate.
Trase adnc n piept aerul - de care nu avea nevoie - dupa care-l lasa sa ia
sa ncet. Minile i se mai destinsera pe gratii.
- Ai spus vizitatori. La plural.
- A mai adus cu el doua persoane. Pe Ysandre si pe Franois.
Myrnin bombani ceva urt n barba.
- i cunosc pe amndoi. Ce s-a mai ntmplat de la sosirea lui? Ce spune Amelie?
- Ea spune ca noi trebuie sa stam departe de toate astea. La fel sustin
si Sam, si Oliver, fiindca veni vorba.
- A facut vreun anunt public? A planificat vreun eveniment public?
- Shane a primit o invitatie, i raspunse ea. La un fel de bal. El. acolo
scrie ca trebuie sa mearga ca nsotitor pentru Ysandre.
- Jesu, exclama Myrnin. Chiar o face. i confirma statutul cu un banchet d
e bun-venit.
- Si asta ce nseamna?
Deodata, Myrnin ncepu sa zgltie gratiile.
- Lasa-ma sa ies. Imediat.
Claire nghiti n sec.
- Eu. nu pot, mi pare rau. Stii cum merge treaba. Prima data cnd testam cte
o formula noua, trebuie sa rami.
- Imediat, mri el, iar ochii i capatara acel cumplit luciu vampiric. Habar
n-ai ce se petrece acolo, afara, Claire! Nu ne putem permite sa fim precauti.
- Atunci, spune-mi tu ce se petrece! Te rog! Vreau sa te ajut!
Myrnin facu vizibile sfortari sa-si recapete stapnirea de sine, dadu drum
ul gratiilor si se duse sa se aseze pe pat.

- Foarte bine. Stai jos. O sa ncerc sa-ti explic.


Claire ncuviinta, tragndu-si un scaun din otel - reminiscenta a fostei ntre
buintari a cladirii, aceea de nchisoare - si se aseza la rndul ei.
- Povesteste-mi despre Bishop.
- L-ai cunoscut?
Claire i facu un semn de ncuviintare.
- Atunci, stii deja tot ce trebuie sa stii. Nu seamana cu vampirii pe ca
re i-ai cunoscut pe-aici, Claire, nici macar cu cei mai rai dintre noi. Eu si cu
Amelie suntem animale de prada moderne, tigri din jungla. Bishop vine dintr-o e
poca mult mai ndepartata, mai crncena. Un Tyrannosaurus rex, daca vrei.
- Dar chiar e tatal Ameliei?
Fu rndul lui Myrnin sa ncuviinteze.
- A fost un despot razboinic. Un asasin pe o scara care tie ti s-ar pare
a dificil de nchipuit. Am. am crezut c-ar fi murit, acum multi ani. Faptul ca a v
enit aici, acum. e foarte grav, Claire. Foarte, foarte grav.
- De ce? Adica, daca e tatal Ameliei, poate ca a venit doar s-o vada.
El n-a venit aici ca sa-si depene amintirile placute, contrazise Myrnin.
Dupa toate probabilitatile, a venit ca sa se razbune.
- Pe tine?
Myrnin clatina ncetisor din cap.
- Nu sunt eu cel care a ncercat sa-i ucida, raspunse el.
Lui Claire i se taie respiratia.
- Amelie? Nu. n-ar fi putut. Nu pe propriul ei tata.
- E mai bine sa nu pui si alte ntrebari, micuto. Tot ceea ce este necesar
sa stii tu este ca el are toate motivele din lume ca s-o urasca pe Amelie. sufi
ciente ca sa-l aduca aici si sa ncerce distrugerea tuturor lucrurilor pentru care
a trudit si pe care le-a nfaptuit.
- Dar. ea ncearca sa-i salveze pe vampiri. Sa nvinga maladia. El trebuie s
a nteleaga asta. Doar n-ar.
- Tu n-ai idee ce vrea el, sau ce e capabil sa faca.
Se apleca n fata, proptindu-si coatele pe genunchi, ntr-o ntruchipare a sin
ceritatii.
- Bishop vine dintr-o epoca de dinaintea aparitiei n rndul vampirilor a co
nceptelor de colaborare si de sacrificiu de sine, si n-ar putea sa aiba fata de
ele altceva dect dispret. Ca sa ma exprim n stilul tau, e un personaj malefic de s
coala veche si tot ce conteaza pentru el este propria putere. Si n-o sa tolereze
ca si Amelie sa si-o aiba pe-a ei.
- Si-atunci, ce e de facut?
- n primul rnd, sa ma lasi sa ies de-aici, zise el. Amelie o sa aiba nevoi
e de toti prietenii n jurul ei.
Claire clatina ncetisor din cap. Minutele treceau unul dupa altul si star
ea lui Myrnin parea sa fie stabila, nsa ea trebuia sa se conformeze regulilor.
- Claire.
si ridica privirea. Chipul lui Myrnin era imobil si grav, iar el parea n t
otalitate stapn pe sine. Era un Myrnin pe care rareori l vazuse: nu la fel de ferm
ecator ca n varianta lui maniacala, nici nfricosator ca n cea furioasa. O persoana
adevarata, echilibrata.
- Nu te lasa atrasa n toate astea, o sfatui el. Oamenii nu exista pentru
Bishop dect ca pioni, sau ca hrana.
- Nici nu cred ca am fi altfel pentru foarte multi dintre voi, i-o ntoars
e ea.
Myrnin facu ochii mari si zmbi.
- Ai pus degetul pe rana. Ca specie, e adevarat ca avem. o lacuna de emp
atie, replica el. Dar noi macar ncercam. Bishop si prietenii lui nu s-ar deranja.
Formula era cu mult, mult mai buna dect anterioara: stabilitatea lui Myrn
in dainui timp de aproape patru lungi ore, un rezultat care-l ncnta aproape la fel
de mult ca pe ea. Numai ca, de ndata ce obosi si ncepu sa lunece la loc n deruta s
i mnie, Claire opri cronometrul, facu nsemnarile necesare, dupa care verifica masi
va camera frigorifica din centrul nchisorii. Se gndi ca probabil fusese cladita pe
ntru aprovizionarea bucatariilor - bucatarii de mult demolate - nsa acum parea o

uriasa morga din otel inoxidabil.


Cineva uitase sa mprospateze proviziile de snge. Claire si nota acest lucru
n timp ce gasea pachetelele pentru Myrnin, pe care i le arunca n celula. Nu mai a
stepta sa-l vada si cum da iama n ele.
Lucrul acesta o ngretosa de fiecare data.
Ceilalti vampiri erau, n majoritate, incapabili de conversatii: tacuti, r
edusi la instinctele primare de supravietuire. si ncarca un carucior si facu un tu
r pe la toti, mpartindu-le sngele ramas. Unora dintre ei le mai ramasese suficient
a ratiune pentru o nclinare muta a capului spre ea, n semn de multumire; altii doa
r se holbara cu ochii lor dementi, goi, vaznd-o doar ca pe o varianta uriasa, mer
gatoare, a unei pungi cu snge.
Privelistea aceasta i dadea mereu fiori, dar nu putea suporta sa-i vada c
um flamnzesc. Altcineva avea raspunderea hranirii lor si a mentinerii curateniei n
celule. nsa ea nu era deloc convinsa de faptul ca respectiva persoana si-ar ndepl
ini prea bine ndatoririle.
Pna cnd termina, dupa-amiaza naintase mult spre seara. Se ndrepta spre plpito
rea usa din zidul nchisorii, se concentra si alcatui portalul care o ducea spre l
aboratorul lui Myrnin. Era istovita si tulburata de ceea ce-i spusese Myrnin des
pre Bishop si se gndi daca sa reprogrameze portalul, astfel nct s-o duca direct n Ca
sa Glass. nsa nu-i placea sa se foloseasca de metoda aceasta: i consuma prea multe
resurse. n plus, nici nu-si dorea sa le explice celorlalti de ce rasarea dintr-u
n perete gol.
- Banuiesc c-o sa merg pe jos, rosti ea catre laboratorul pustiu.
Urca treptele spre baraca darapanata, povrnita, care camufla intrarea, ap
oi iesi pe aleea din spatele Casei Fondatoarei, unde locuia Bunica Day. Era o al
ta imagine n oglinda a Casei Glass: usoare diferente privitoare la ornamente, alt
model de draperii la ferestre. Bunica Day avea un leagan pe veranda din fata si
-i placea sa stea afara, sorbindu-si limonada si privind lumea, nsa astazi nu era
prezenta. Leaganul gol scrtia n bataia vntului slab, racoros.
Soarele nca ardea cu putere, desi temperatura scadea constant, de la o zi
la alta; Claire deja transpirase umblnd pe strazile sucite si ntortocheate din Mo
rganville, pna sa intre pe strada Lot.
Transpiratia i ngheta n clipa n care observa masina de politie parcata n fata
casei. O rupse la fuga, trecu ca vntul pe poarta din uluci albe si urca tropaind
treptele. Usa era nchisa si ncuiata. Bjbi dupa chei si intra, apoi si o lua dupa di
rectia din care se auzeau vocile, traversnd antreul.
Shane statea pe canapea, afisnd ceea ce lui Eve i placea sa numeasca Fata
de Dobitoc. l privea tinta pe Richard Morrell, asezat n fata lui. Contrastul era e
xtrem: Shane dadea impresia ca ar fi uitat de pieptenele din dotare, hainele i er
au mototolite dupa ce zacusera timp de o saptamna n cosul cu rufe pentru spalat, i
ar limbajul trupului, n ntregul lui, tipa LENEVIE.
Cu totul altcineva fata de cel de mai devreme, plin de o tacuta preocupa
re fata de Eve.
Richard Morrell, pe de alta parte, era ntruchiparea povestii de succes pe
ntru Morganville. ngrijit si pus la punct, n uniforma lui politieneasca de un alba
stru-nchis, cu toate dungile impecabil calcate, cu toate firele de par avnd lungim
ea regulamentara. Iar arma de la soldul lui arata exact la fel de bine ntretinuta
.
Si el, si Shane si mutara privirile spre Claire. Se simtea transpirata, r
avasita si panicata.
- Ce s-a ntmplat?
- Ofiterul Dick3 a trecut pe-aici sa-mi aduca aminte ca am ratat cteva pr
ogramari, i explica Shane.
Avea n ochi o expresie categorica si ntunecata, de genul celor care-i apar
eau ori de cte ori era pus pe bataie.
- Tocmai i spuneam c-o sa ma descurc eu.
- Esti n urma cu mai multe luni la donari, insista Richard. Ai noroc ca s
unt eu aici, nu altcineva mai putin ngaduitor. Uite, stiu ca nu-ti place chestia
asta, si nici nu e obligatoriu sa-ti placa. Dar ceea ce trebuie sa faci este sati ridici fundul de pe canapea si sa-l misti pna la Centrul pentru Donare.

Shane nu se clinti.
- Si ce-o sa faci, o sa ma obligi, Dick?
- Nu nteleg, interveni Claire. Despre ce tot vorbiti acolo?
- Shane nu-si plateste taxele.
- Taxele.
Deodata, ntelese. Sngele pe care l aruncase adineauri n celulele vampirilor
flamnzi, nnebuniti. Aha.
- Donarile de snge.
Shane si ridica ncheietura minii la vedere. Bratara spitalului, nsemnata cu
crucea rosie, era nca la locul ei.
- Nimeni nu poate sa se atinga de mine pna peste doua saptamni. Scuze.
Richard nu se misca. Nici macar nu clipi.
- Nu, mie mi pare rau, dar nu tine. Dispensa din partea spitalului te apa
ra fata de atacuri. Nu te si scuteste de ndatoririle cetatenesti.
- ndatoririle cetatenesti, l maimutari Shane. Da, sigur. Bine, frate. Stii
ce, tu ti-ai transmis mesajul. Acum, du-te sa umfli vreun criminal, sau ce mai
gasesti. Poate s-o arestezi pe sora-ta, probabil ca azi o merita, daca e o zi ca
re se termina cu y4.
- Shane, zise Claire, cu o mica nuanta rugatoare n voce. Eve unde e?
- La spital, i raspunse Shane. Am lasat-o acolo cu Michael. E destul de g
reu pentru ea, dar se descurca. M-am ntors ca sa ma asigur ca tu esti bine.
- Sunt, zise ea.
nsa niciunul dintre ei n-o mai asculta. Richard si Shane se fixau din nou
cu privirile, si era o nfruntare ntre masculi. Un duel al vointelor.
- Prin urmare, tu refuzi sa ma nsotesti pna la Centrul pentru Donari, zise
Richard. Am nteles bine?
- Cam pe-acolo, Dick.
Richard si duse minile la spate, si desprinse stralucitoarele catuse argint
ii din gaica de la centura si ramase cu ele atrnnd pe lnga corp. Shane tot nu se cl
inti.
- Hai sus, zise Richard. Hai, frate, doar stii cum merg treburile. Ori a
jungi la nchisoare, ori ti petreci cinci minute cu un ac n brat.
- N-am de gnd sa las vreun vampir sa se hraneasca din mine, nici macar pr
in telecomanda.
- Nici macar pe Michael? l ncerca Richard. Fiindca, atunci cnd proviziile d
evin insuficiente, cu ct e mai tnar vampirul, cu att mai jos se afla pe lista prior
itatilor. Michael e ultimul din Morganville care primeste snge. Asa ca nu reusest
i nimic altceva, dect sa le faci rau celor apropiati tie, frate.
Pumnii lui Shane se nclestara, tremurara, apoi se relaxara. Arunca o priv
ire spre Claire si ea remarca amestecul de furie si de rusine din ochii lui. Det
esta chestia asta, ea stia bine. i detesta pe vampiri si ar fi vrut sa-l deteste
si pe Michael, dar nu putea.
- Te rog, sopti ea. Shane, fa-o si gata. Vin si eu cu tine.
- Tu nu esti obligata, zise Richard. Studentii de la facultate sunt scut
iti.
- Dar pot sa donez voluntar, nu?
Politistul ridica din umeri.
- Habar n-am.
Claire se ntoarse spre Shane.
- Atunci, mergem amndoi.
- Ba, mergem pe naiba, exclama Shane, ncrucisndu-si bratele pe piept. Haid
e, pune-mi catusele. Pun pariu ca mori de nerabdare sa-ti folosesti Taserul5 ala
care sclipeste de nou.
Claire si lasa rucsacul sa cada pe podea, traversa ncaperea spre el si i s
e posta n fata.
- Termina, suiera ea. Nu avem timp pentru asa ceva si nu-mi trebuie sa m
ai fii si tu la nchisoare n clipa asta, bine?
El o privi n ochi, att de ndelung, nct Claire se temu ca avea sa-i spuna sa-s
i vada de treburile ei. dar deodata el suspina si facu un semn de ncuviintare. Cl
aire se trase deoparte, iar el se ridica si-si ntinse bratele spre Richard Morrel

l.

- Cred ca m-ai cam prins, domnule ofiter, zise. Poarta-te blnd, te rog.
- Gura, Shane. Nu-mi ngreuna si mai mult situatia.
Claire i urma ca o umbra, nestiind sigur ce ar trebui sa faca: Richard nu
parea ctusi de putin interesat de persoana ei. Tocmai si folosea aparatul de emis
ie-receptie prins de umar pentru cine stie ce apel politienesc n limbaj codificat
, n timp ce traversa vestibulul. Nu prea era convinsa ca era vorba despre ceva pl
acut. Morganville nu era chiar att de mare nct sa fie nevoie de discutii codificate
, n afara de cazul n care ar fi fost vorba de ceva total neplacut.
n timp ce se ntorcea sa ncuie usa de la intrare dupa ei, o duba mare, neagr
a si stralucitoare, aparu de dupa colt: att de supla, nct aproape ca semana cu un a
nimal de prada. n partea din fata avea vopsita o cruce rosie, iar pe una dintre l
aturi, sub geamurile oarbe, ntunecate, litere rosii alcatuiau inscriptia RECOLTAR
I MOBILE MORGANVILLE. Dedesubt, cu litere cursive, scria: Fara programare.
Shane se opri din mers.
- Nu, protesta el. Asa ceva nu fac.
Richard l mpinse, silindu-l sa mai coboare, mpleticit, cteva trepte.
- Ori aici, ori la Centrul pentru Donare. Astea ti sunt variantele, o sti
i. Eu am ncercat sa-ti fie mai usor.
Claire si nghiti nodul din gt si cobor n graba scara. Ajunse n fata lui Shane
blocndu-i drumul si cautndu-i privirea. Era furios, si speriat, si ntr-un alt fel,
unul pe care ea chiar nu putea sa-l desluseasca.
- Care-i problema?
- Oamenii tot intra n chestia aia blestemata si nu mai ies, rosti el, cat
egoric. Eu nu fac asa ceva. Te leaga acolo, Claire. Te leaga si nimeni nu vede c
e e nauntru.
Si ea avu o stare neplacuta doar vizualiznd imaginea n minte. Chipul lui R
ichard Morrell era precaut de impenetrabil.
- Domnule? zise ea.
Richard nu prea avea chef de ntrebarile ei, putea sa-si de-a seama de ast
a.
- Nu pot sa-ti ofer o parere, dar fie ntr-un fel, fie n altul, trebuie s-o
faca.
- Dar daca ne-ati duce pe amndoi la Centrul pentru Donare, n loc de asta?
Richard se gndi cteva secunde la propunerea ei, dupa care ncuviinta. si desp
rinse din nou statia radio de la umar, mormai ncet cteva cuvinte, si motorul labor
atorului mobil se puse n functiune, scotnd un zumzet domol.
Apoi se urni usor, ndepartndu-se lin, ca un rechin n cautarea prazii. l priv
ira cu totii plecnd.
- Rahat, detest chestia asta, zise Shane.
Vocea i tremura putin.
- Si eu, replica Richard, spre surprinderea lui Claire. Si-acum, suie-te
n masina.
Sase.
Centrul pentru Donare era nca deschis, chiar daca ncepea sa se ntunece. n ti
mp ce Richard si tragea masina de patrulare lnga bordura, iesira doua persoane pe
care Claire le cunostea vag; se salutara reciproc fluturndu-si minile, dupa care p
lecara n directii diferite.
- Toata lumea vine aici? se interesa ea.
- Toata lumea care nu foloseste laboratorul mobil, preciza Richard. Toti
oamenii care beneficiaza de Protectie sunt obligati sa doneze un anumit numar d
e litri pe an. Donarile merg mai nti n folosul Protectorului lor. Restul, spre oric
ine ar avea nevoie. Spre vampirii pentru care nu doneaza altfel nimeni.
- Ca Michael, ntelese Claire.
- Mda, el e cel mai recent proiect caritabil al nostru, zise Richard, co
bornd sa le deschida portiera din spate, ei si lui Shane.
Claire se strecura afara. Shane, dupa o ezitare ndeajuns de prelungita nct
s-o nelinisteasca, o urma. Ajuns pe trotuar, si nfunda minile n buzunare si privi ch
iors crucea rosie luminoasa de deasupra usii. Centrul pentru Donare nu arata tocm
ai mbietor, nsa era cu mult mai putin nspaimntator dect laboratorul mobil. n primul r

, pentru ca avea ferestre luminate, care ofereau o imagine limpede a ncaperilor m


ari si curate. Afise nramate pe pereti - de genul celor pe care le-ai putea gasi n
oricare oras, cugeta Claire - enumerau virtutile donarii de snge.
- Ajunge ceva din el si la ceilalti oameni? mai vru ea sa stie, n timp ce
Richard i tinea usa deschisa lui Shane.
El ridica din umeri.
- ntreaba-ti iubitul, i raspunse. Au folosit destule unitati pentru el, du
pa ce-a fost njunghiat, din cte-mi amintesc. Sigur ca se foloseste si pentru oamen
i. Doar e si orasul nostru.
- Visezi, n cazul n care crezi asa ceva cu adevarat, comenta Shane, intrnd.
Urmndu-l, Claire simti o categorica schimbare de atmosfera: nu era vorba
numai despre aer, unul rece si uscat, ci si despre altceva. O senzatie, abia sta
pnita, de disperare. i amintea de cea pe care o ofereau spatiile pentru asteptare
din spitale: aspect industrial, impersonal, mbibat de temeri mai mari sau mai mic
i. n schimb, era totul curat, bine luminat si plin de scaune confortabile.
Absolut nimic nfricosator n locul acela. Nici macar batrna doamna cu nfatisa
re materna, care statea n spatele biroului din lemn de la intrare, care le arunca
tuturor acelasi zmbet stralucitor, primitor.
- Ei, domnule ofiter Morrell, ce placere sa va vad!
El o saluta printr-o nclinare a capului.
- Rose, am aici un chiulangiu pentru dumneata.
- Vad. Shane Collins, nu? Of, draga, mi-a parut att de rau cnd am aflat de
spre mama ta! Tragediile ti-au batut la usa mult prea des.
Zmbea n continuare, nsa acum era un zmbet mai estompat. De politete.
- Pot sa te trec cu un litru pentru astazi? Sa mai recuperezi din restan
te?
Shane facu un semn aprobator. Avea maxilarele nclestate, iar ochii, stral
ucitori si ngustati. Se lupta sa se stapneasca, deduse Claire. si strecura degetele
printre ale lui ncatusate la spate.
- Ti-aduci aminte de mine, nu? continua Rose. Am cunoscut-o pe mama ta.
Obisnuiam sa jucam bridge mpreuna.
- Mi-aduc aminte, raspunse Shane, gtuit.
Nimic altceva. Richard ridica din sprncene, primi din partea lui Rose o p
rivire identica, apoi l trase usor de cot pe Shane, conducndu-l spre unul dintre s
caunele goale. Toate erau goale, constata Claire. Vazuse doua persoane iesind di
n cladire, dar niciuna intrnd.
Un lucru trebuia spus despre Centrul pentru Donare: stateau mai bine dect
majoritatea unitatilor medicale n privinta pastrarii la zi a colectiilor de revi
ste. Claire gasi un numar nou-nout din Seventeen si ncepu sa citeasca. Shane rama
se teapan, n tacere, privind singura usa din lemn din capatul ncaperii. Richard Mo
rrell flecarea cu Rose la biroul pentru receptie, aratnd relaxat si prietenos. Cl
aire se ntreba daca el venea aici sa-si doneze sngele, sau se folosea de laborator
ul mobil. Totusi, presupunea ca, indiferent de alegerea lui, vampirii n-ar fi fo
st ntr-att ei nebuni nct sa-i faca vreun rau: doar era fiul primarului, un respectat
ofiter de politie. Nu, Richard Morrell era, probabil, mai n siguranta dect oricin
e altcineva din Morganville. Protejat sau nu.
Lui i venea usor sa se arate relaxat.
Usa din capatul ncaperii se deschise si prin ea si facu aparitia o asisten
ta. Era mbracata ntr-o uniforma de chirurgie cu flori n culori vii, cu tot cu bonet
a pe cap, si, la fel ca Rose, avea un zmbet dragut, deloc amenintator.
- Shane Collins?
Shane inspira adnc si se ridica n picioare cu greutate. Richard l facu sa s
e ntoarca si-i descuie catusele.
- Ai grija cum te comporti, Shane, l sfatui. Crede-ma, nu ti-ai dori sa c
reezi probleme pe-aici.
Shane ncuviinta printr-o nclinare rigida a capului. Arunca o privire spre
Claire, apoi si concentra atentia asupra asistentei care astepta. Porni spre ea c
u pasi lenti, de un calm deliberat.
- Pot sa merg cu el? se interesa Claire, determinndu-l pe Richard s-o pri
veasca surprins.

- Claire, n-or sa-i faca nimic rau. E exact ca oricare donare de snge de
oriunde altundeva. ti nfig un ac n brat si pe urma ti pun un pansament. Suc de porto
cale si fursecuri, dupa.
- Asadar, pot sa donez si eu?
El si ndrepta privirea spre Rose, cerndu-i ajutorul.
- Cti ani ai, copila?
- Nu sunt copila. Am aproape saptesprezece.
- Nu exista cerinte legale pentru ca minorii sub optsprezece ani sa done
ze snge, replica Rose.
- Dar exista vreo lege care sa interzica?
Femeia clipi, dadu sa raspunda, dar se opri. Deschise un sertar si scoas
e din el o carticica intitulata: DONARILE DE SNGE N MORGANVILLE: REGLEMENTARI SI C
ONDITII. Dupa ce frunzari vreo cteva pagini, ridica din umeri, cu ochii spre Rich
ard.
- Nu cred sa existe, zise. Doar ca, pur si simplu, n-am mai avut nicioda
ta donatori voluntari la Centrul pentru Donari. A, mai ducem laboratorul mobil l
a universitate, din cnd n cnd, dar.
- Perfect, o ntrerupse Claire. Vreau sa donez o jumatate de litru, va rog
.
Rose si recapata imediat comportamentul profesional.
- Formalitatile, zise, trntind pe masa o mapa cu clema si un pix.
Sa spunem ca Shane a fost surprins s-o vada, ar fi un eufemism.
Sa spunem ca a fost ncntat, ar fi o minciuna.
n timp ce se aseza lnga el pe canapea, Shane i suiera:
- Ce naiba crezi tu ca faci? Ai nnebunit?
- Donez snge, replica ea. Nu sunt obligata, dar nu ma deranjeaza.
Sau, cel putin, nu credea ca ar deranja-o. De fapt, n-o mai facuse pna ac
um, iar tubuletul rosu care serpuia din bratul lui Shane pna n punga pentru colect
area sngelui i se parea un pic cam nfricosator.
- Nu doare, nu?
- Nenica, doar ti nfige ditamai acul n vena, normal ca doare!
Era palid si Claire si dadu seama ca nu numai din cauza faptului ca era d
eja la ce-a de-a doua jumatate de litru.
- nca mai poti sa spui "nu". Nu trebuie dect sa te ridici si sa le zici ca
te-ai razgndit.
Aceeasi asistenta cu nfatisarea prietenoasa care-l chemase pe Shane n spat
e aparu, mpingnd o masuta si un scaunel, ambele rulante.
- Are dreptate, zise ea. Daca nu vrei, nu te obliga nimeni. Ti-am vazut
fisa. Esti un pic cam tnara.
Ochii ei caprui-deschis se ndreptara dincolo de ea, spre Shane, ntorcndu-se
apoi s-o priveasca.
- O faci pentru sprijinul moral?
- Cam asa, recunoscu Claire.
si simtea degetele reci ca gheata si fu strabatuta de un frison n clipa n c
are asistenta i lua mna.
- N-am mai facut asta pna acum, zise.
- Ai noroc. Eu am mai facut-o. Acum, o sa te ntep n degetel si-o sa fac un
test rapid, dupa care ncepem. Bine?
Claire ncuviinta. Asteptarea pe canapea parca o secatuise efectiv de oric
e vointa de a se misca. ntepatura n deget fu ca un fulger ascutit, orbitor, aparnd
si disparnd imediat, iar Claire si ridica putin capul de pe perna, ct s-o vada pe a
sistenta colectndu-i, cu o minuscula pipeta din sticla, picaturile de snge scurse
din buricul degetului. Cam cinci secunde dura totul, dupa care locul ntepaturii f
u pansat. Asistenta si facu de lucru cu cteva dintre obiectele de pe masuta ei rul
anta, ncuviinta satisfacuta, dupa care zmbi spre Claire.
- Grupa 0, negativ, anunta ea. Excelent.
Claire i facu un firav semn aprobator cu degetul mare ridicat. Asistenta i
lua bratul si-i prinse garoul din cauciuc deasupra cotului.
- Vorbeste cu iubitul tau, o sfatui. Nu te uita.
Claire ntoarse capul. Shane o fixa cu ochii lui ntunecati, arzatori. El i zm

bi usor, abia sesizabil, iar ea i raspunse tot cu un surs.


- Si, l ntreba ea, vii des pe-aici?
El rse ncetisor. Claire simti o arsura strecurndu-i-se n brat, o tresarire c
are se estompa pna la o senzatie de jena, dupa care simti cum i se aplica leucopl
astul. O bila din cauciuc i fu strecurata n mna, iar strnsoarea garoului disparu bru
sc.
- Strnge, i zise sora. Acum e gata.
Surprinsa, Claire privi n jos. Avea o chestie n brat, si un tubulet, prin
care curgea ceva rosu.
Capul i cazu la loc pe perna si nu mai auzi nimic, cu exceptia sumbrului
bzit din interiorul craniului. I se paru ca-i striga cineva numele, nsa n momentul a
cela nu i se parea ceva prea important. ncerca sa respire, lent si regulat, iar d
upa un timp care i se paru ct ore ntregi, bzitul se stinse si lumea si recapata contu
rurile si culorile vii. Pe tavan, deasupra ei, era un afis, cu o pisicuta stnd ntr
-o ceasca pentru ceai, cu o nfatisare adorabila. si fixa privirea asupra ei, ncercnd
sa nu se gndeasca la sngele care i se scurgea din vena. Asa e, pna la urma, ntelese
, fara voia ei. Asa trebuie sa se fi simtit Michael, n timp ce Oliver i sorbea snge
le. Asa se simt toti oamenii aceia, atunci cnd sunt ucisi de vampiri.
Nu era dect o frntura de moarte, una deloc semnificativa.
Asistenta o nfasura ntr-o patura calda, i zmbi si-i zise:
- Nu-i nimic. Doar nu esti prima care lesina. De-asta sunt scaunele lasa
te pe spate, scumpo.
Claire nu lesinase, nu de-a binelea, dar nici nu se simtea tocmai n depli
natatea fortelor. Sora si mpinse masuta si scaunelul spre Shane.
- Gata, anunta ea, si Claire ncerca sa-si ntoarca privirea ntr-acolo, nsa nu
voia sa vada acul iesind, dupa cum nu voise sa-l vada intrnd.
Scrbos. i era scrba de ace, fapt de care nu-si daduse seama pna acum. Intere
sant.
O mna calda se aseza peste a ei si, deschiznd ochii, vazu ca Shane se opri
se lnga ea, palid si cu ochii nfundati n orbite, dar pe picioare.
- Shane, zise asistenta. Du-te sa aduci suc.
- Dupa ce termina si ea, se mpotrivi Shane.
Sora probabil ca ntelesese inutilitatea oricaror insistente, fiindca-si r
epezi scaunelul rulant spre el.
- Atunci, macar stai jos. Chiar n-am chef sa te adun de pe podea.
Probabil ca dura mai putin dect avu ea impresia, nca Claire fu cuprinsa de
o bucurie a disperarii cnd o vazu pe asistenta ntorcndu-se sa-i scoata acul si sai aplice compresa. Nu vru sa vada punga cu snge. Sora i spuse ceva dragut si ea nce
rca sa-i dea un raspuns pe potriva, nsa nu stiu cu precizie ce anume i iesise pe g
ura. Shane o conduse n ncaperea alaturata, n fel de salon de asteptare, cu o plasma
reglata pe un canal de stiri, sucuri naturale si carbogazoase, apa, tavi cu bis
cuiti si fursecuri si fructe. Claire si lua o portocala si o sticla de apa. Shane
si alese doza soc de zaharuri: Coca si fursecuri.
Claire si freca usor cu degetele pansamentul purpuriu de pe brat.
- Asa e mereu? se interesa ea.
- Asa, cum? mormai Shane, cu gura plina de fursecuri cu ciocolata. nfrico
sator? Asa cred. Ei ncearca sa fie draguti, dar nu pot sa uit niciodata n gura cui
ajunge pna la urma sngele ala.
Claire se simti cuprinsa de un val de greata si se opri din decojitul po
rtocalei. Dintr-odata, intensa aroma a fructului zemos i se paru coplesitoare. ng
hiti n schimb putina apa, care i se duse pe gt, rece si grea precum mercurul.
- l folosesc si pentru spitale, totusi, zise ea. Pentru victimele acciden
telor, si chestii de-astea.
- Mda, sigur. Refolosind resturile, bombani Shane, ndesndu-si n gura nca un
fursec. Urasc rahaturile astea. Am jurat ca n-o s-o mai fac n viata mea, dar uite
-ma aici, totusi. Ia mai adu-mi aminte, de ce mai stau n orasul asta?
- Pentru ca te-ar haitui dac-ai pleca?
- Bun motiv, aproba el, scuturndu-si degetele de firimituri.
Claire si termina de curatat portocala, desprinse o felie din ea si o nful
eca, metodic si cu hotarre: nu cu pofta, nu cu eleganta, ci pe deplin constienta

de faptul ca tremura toata. Mai mnca trei felii, dupa care i ntinse restul lui Shan
e.
- Stai, zise deodata, facndu-l sa se opreasca n plina muscatura. Tu n-ai m
ai facut asta pna acum, asa e? Adica, ai plecat din oras nainte sa ai optsprezece
ani, asa ca n-ai fost obligat. Iar dupa ce te-ai ntors, te-ai dat la fund. Este?
- Al naibii de corect, raspunse el, terminndu-si portocala si dnd pe gt res
tul de Coca.
- Prin urmare, n-ai fost niciodata nauntru, n laboratorul mobil.
- N-am spus asta, o corecta Shane, lund din nou nfatisarea aceea sumbra. M
-am dus cu mama, odata; nu eram obligat sa donez, dar ea a vrut sa ma obisnuiesc
cu ideea. L-au trt nauntru pe un tip. era nnebunit, si iesise din minti. L-au legat
si au nceput sa-l sece. Pe noi, ceilalti, ne-au gonit de-acolo, dar cnd am plecat,
el nu iesise. Am stat sa vad ce se-ntmpla. Duba a luat-o din loc, cu el cu tot.
Si nimeni nu l-a mai vazut vreodata.
Claire mai bau putina apa. Se simtea slabita nca, dar voia sa iasa mai re
pede de-acolo. ncaperea aceea confortabila i se parea ca o capcana, ca o cutie fa
ra ferestre, fara aer. Arunca sticla cu apa ramasa si cojile de portocala n cosul
de gunoi. Shane si azvrli si el cutia de Coca, aidoma unui baschetbalist nscriind
un cos de trei puncte, dupa care o lua de mna.
- Eve are de gnd sa ramna la spital? l ntreba ea.
- Nu toata noaptea. E destul de incomod; taica-sau s-a trezit, iar acum
a trecut la capitolul remuscarilor, preciza Shane, strmbnd din buze.
Era clar ca nu prea credea n sinceritatea acelei pocainte.
- Maica-sa, adauga apoi, nu face dect sa stea acolo si sa plnga. Ea mereu
a fost ca un sac cu batiste leoarca.
- Nu-i prea ai la inima.
- Nu i-ai avea nici tu.
- Vreun semn de la Jason?
Shane scutura din cap.
- Daca s-o arata sa-si ndeplineasca ndatoririle filiale, oricum o sa se st
recoare acolo n toiul noptii. Ceea ce, daca stau sa ma gndesc, probabil ar fi mai
bine pentru el. n orice caz, Michael a zis c-o aduce el acasa pe Eve. Probabil ca
sunt deja acolo.
- Asa sper. A spus ceva Michael despre unde-a fost, stii tu, nainte?
- Ct timp l-am dat disparut? A zis ceva despre blestematia aia de bal, ra
spunse Shane.
Ar trebui sa-l ntreb despre invitatie. Fu ct pe ce s-o si faca - deschises
e gura, chiar - nsa imediat si aminti ce nfatisare avusese Shane aseara, ct de profu
nd l zguduise Ysandre.
Si nu-si dorea sa-l mai vada vreodata astfel.
Poate c-ar trebui s-o lase asa si gata. O sa vorbeasca el, cnd o sa vrea.
Erau acolo doua usi: pe una scria IESIRE, iar pe cealalta, nimic. Shane
trecu de usa nemarcata, dar, dupa o clipa de ezitare, se ntoarse.
- Ce-i? se mira Claire.
Shane puse mna pe clanta si deschise usa.
- O simpla intuitie, zise el. Ssst.
De cealalta parte se afla un alt spatiu de asteptare si se vedeau cteva p
ersoane stnd la rnd. Partea aceasta a Centrului pentru Donare era mai ntunecoasa, d
oar cteva becuri licarind din tavan. Trei persoane erau n fata unei lungi tejghele
albe, cu ghiseu ca la farmacie, n spatele acestuia fiind o femeie nalta, mbracata n
tr-un halat de laborator. Ea nu zmbea si degaja tot atta caldura ct o fiola cu azot
lichid.
- Of, mama ma-sii, exploda Shane; si, n acelasi timp, Claire sesiza ca ti
pul blond, primul la rnd n fata ghiseului, era Michael. Prin urmare, nu era acasa.
era aici.
Tocmai termina de semnat ceva; mpinse mapa napoi, iar femeia i nmna o sticla
din plastic, cam ct cea cu apa din care bause Claire mai devreme.
Numai ca n recipientul din mna lui Michael nu era apa. Suc de rosii, si zis
e Claire, cu toate ca nu semana absolut deloc. Prea nchis la culoare, prea gros.
Michael nclina sticla ntr-o parte, apoi n cealalta, iar chipul lui. arata fascinat.

Ba nu, arata nfometat.


Claire vru sa-si abata privirea, dar nu reusi. Michael desuruba capacul
sticlutei n timp ce iesea din rnd, o duse la buze si ncepu sa bea. Ba nu, sa glgie hu
lpav. Sesiza, absenta, faptul ca Shane o strngea att de tare de mna, nct i provoca du
ere, dar niciunul dintre ei nu se clinti. Michael tinea ochii nchisi si-si lasase
capul pe spate, rasturnnd sticla si bnd pna cnd nu mai ramase dect o pojghita subtir
e si rosie pe peretii recipientului din plastic.
Se linse pe buze, suspina si deschise ochii, privind drept spre ei doi.
Ochii i capatasera o roseata vie, stralucitoare. Clipi, iar culoarea i dis
paru, lasnd locul unui licar sinistru. nca o fluturare a pleoapelor si era din nou
Michael.
Arata la fel de ngrozit pe ct se simtea Claire. Demascat si rusinat.
Shane nchise usa si-o trase pe Claire spre iesire. nca nu ajunsesera, cnd a
paru Michael, gonind dupa ei.
- Salut! le zise.
Tenul i capatase o nuanta mbujorata, vag trandafirie, pe care Claire si ami
nti c-o mai vazuse si altadata.
- Ce cautati aici?
- Tu ce crezi ca am cauta? M-au adus pe sus ncoace, cu catuse la mini, fra
te, se rasti Shane. Ai impresia c-as mai fi aici, dac-as fi avut de ales?
Michael ncremeni locului, iar privirea i se abatu fulgerator asupra pansa
mentelor lipite pe bratele lor. Chipul i se lumina cnd ntelese, dupa care deveni. n
tristat, ntr-un fel.
- mi. mi pare rau.
- Pentru ce? Doar nu e ca n-am fi stiut deja ct tnjesti dupa chestia asta,
riposta Shane.
Totusi, Claire i simti n voce senzatia de a fi fost tradat. Si repulsia.
- Doar ca nu ne-am asteptat, adauga el, sa te vedem glgind ca un betiv la
orele cu preturi reduse, atta tot.
- Nici n-as fi vrut sa ma vedeti, replica ncet Michael. Beau numai aid. A
casa tin o rezerva, doar pentru situatii de urgenta. Niciodata nu mi-as fi dorit
sa priviti.
- Ei bine, s-a ntmplat, l ntrerupse Shane. Si, ce? Doar esti vampir si bei sn
ge. Nu e o stire de ultima ora, Michael. Si, oricum, nu-i mare scofala, corect?
- Mda, l aproba Michael. Nu-i mare scofala.
si ndrepta privirea spre Claire, care tot nu reusea sa suprapuna doua imag
ini: Michael de adineauri, cu acei nspaimntatori ochi rosii, dnd pe gt sngele proaspa
t, si cel din fata ei, avnd n ochi speranta aceea trista.
- Esti OK, Claire?
ncuviinta doar printr-o nclinare a capului. Nu se simtea n stare sa vorbeas
ca, nici macar sa pronunte un cuvnt.
- O conduc eu acasa, zise Shane. Doar daca ala n-o fi fost dect aperitivu
l, iar acum ti cauti felul de baza.
Michael facu o figura ngretosata.
- Sigur ca nu. Shane.
- Nu-i nimic, l ntrerupse Shane, din a carui voce disparu tonul bataios. A
cum, era unul resemnat. M-am mpacat cu asta, Michael.
- Si asta te scie al naibii de rau, este?
Shane si ridica privirea, uluit. Cei doi tineri si ncrucisara privirile, du
pa care Shane o trase din nou de brat pe Claire.
- Hai sa mergem, i zise. Ne vedem acasa, rosti spre Michael, care ncuviint
a.
- Da, la revedere.
Tinea nca n mna sticluta golita, observa Claire. Pe fundul ei mai ramaseser
a cteva picaturi.
n timp ce usa se nchidea, despartindu-i, l vazu pe Michael dndu-si seama ce
anume avea n mna si apoi aruncnd cu un gest violent recipientul n cos.
Of, Michael, zise ea n soapta. Of, Doamne.
Doar din acel gest, ea ntelesese ceva important.
Michael chiar detesta asta. Chiar detesta, ntr-o anumita masura, ceea ce

devenise, din cauza a ceea ce zarise In ochii lor.


Ct de naspa putea sa fie un astfel de sentiment?
Restul serii si al noptii se scurse n liniste. n dimineata urmatoare, i tre
zi soneria telefonului.
Tatal lui Eve se stinsese.
- nmormntarea e mine, anunta Eve.
Nu plngea. Dar nici nu semana cu ea nsasi, n dimineata aceasta: nici urma d
e machiaj, nici cea mai mica preocupare fata de ce pusese pe ea. Ochii i erau bra
zdati de vinisoare rosii, iar nasul aproape ca-i lucea. Plnsese toata noaptea: Cl
aire o auzise, nsa cnd i batuse n usa, Eve i raspunsese ca vrea sa fie singura. Nici
macar cu Michael.
- Te duci? o ntreba Michael.
Lui Claire i se paru o ntrebare ciudata: cine nu s-ar fi dus? nsa Eve doar
facu un semn de ncuviintare.
- Trebuie, zise ea. Au dreptate la faza cu ncheierea socotelilor, asa cre
d. Tu.?
- Evident, raspunse el. Nu pot sa ma apropii de mormnt, dar.
Eve fu strabatuta de un frison.
- Asa ca nu mergi oricum. Si biserica ti face destul de rau.
- Biserica? se mira Claire, n timp ce turna cafea n trei cani.
Shane, ca de obicei, nu auzise telefonul sunnd si dormea n continuare.
- Chiar?
- Nu l-ai cunoscut pe parintele Joe, nu-i asa? o ntreba Eve, izbutind sasi aduca pe buze un zmbet slab. O sa-ti placa de el. E. cineva.
- Pe Eve o apucau caldurile vazndu-l, cnd avea doisprezece ani, zise Micha
el, alegndu-se cu o privire asasina. Ce-i? Asa a fost, si stii bine.
- Era din cauza sutanei, bine? Acum am scapat de asta.
Claire si nalta sprncenele, ntrebatoare.
- Parintele Joe e.
Nu-si continua ntrebarea, mimnd n schimb nfigerea coltilor n gt. Ceilalti doi
zmbira.
- Nu, i raspunse Michael. E doar un cuget liber.
Pentru Eve, ziua trecu fara cine stie ce probleme; se ocupa de treburile
firesti, ajutnd la spalatul rufelor si lund asupra ei jumatate din corvezile coti
diene ale curateniei. Era ziua ei libera de la serviciu. Claire avea cteva cursur
i, nsa renunta la trei dintre ele, la care stia ca avansase suficient, frecventndu
-l numai pe cel care i se parea decisiv. Nici Michael nu se mai duse sa dea medi
tatii la chitara.
Era o atmosfera placuta. Ca ntr-o. familie.
Slujba de nmormntare se oficia a doua zi, la amiaza, si Claire se pomeni nt
rebndu-se cum ar fi trebuit sa se mbrace. Hainele de sarbatoare pareau prea. festi
ve. Blugii, prea neprotocolari. mprumuta de la Eve o pereche de colanti negri, pe
care sa-i mbrace pe sub o fusta neagra, tot de mprumut. Asortate cu o bluza alba,
i confereau un aspect moderat de cuviincios.
Nu stia sigur cum avea de gnd sa se mbrace Eve, fiindca la ora unsprezece,
prietena ei statea nca n fata oglinzii pentru machiaj, privindu-si fix imaginea r
eflectata. Si nvesmntata nca n halatul ei negru.
- Hei, o interpela Claire. Pot sa te ajut cu ceva?
- Sigur, raspunse Eve. Sa-mi prind parul?
- Ti-ar sta dragut asa, confirma Claire, repezindu-se sa ia peria.
i pieptana parul negru si des, pna l facu sa luceasca, dupa care i-l rasuci
colac si i-l prinse cu o agrafa la spate.
- Gata, o anunta apoi.
Eve ntinse mna dupa pudra ei din faina de orez, dar se opri la jumatatea d
rumului. i ntlnise privirea lui Claire, n oglinda.
- Poate ca nu e momentul potrivit, zise.
Claire nu comenta n nici un fel. Eve se ruja putin - ntr-o nuanta nchisa, d
ar nu cea obisnuita - si ncepu sa caute prin sifonier.
n cele din urma, alese o rochie neagra, cu gt nalt si suficient de lunga nct
sa-i atrne pna la pantofi. Si un voal negru. Era o mare dovada de cumintenie, fiin

d vorba despre Eve.


Ajunsera tuspatru la biserica mai devreme cu un sfert de ora si, n timp c
e Michael patrundea n parcarea acoperita, Claire observa ca erau prezente deja ac
olo vreo cteva automobile de-ale vampirilor, cu geamurile fumurii.
- E singura nmormntare? ntreba ea.
- Mda, raspunse Michael, oprind motorul. Presupun ca domnul Rosser avea
mai multi prieteni de ct crezuseram.
Se dovedi, totusi, ca nu erau chiar att de multi; cnd intrara n pronaos, l g
asira aproape gol, si nici n cartea pentru condoleante nu apareau prea multe nume
. Mama lui Eve statea lnga registru, abia asteptnd sa se napusteasca asupra oricui
ar fi intrat pe usa.
Adeverind descrierea lui Michael, doamna Rosser parea sa nu se poata opr
i din plns: era nvesmntata complet n negru, la fel ca Eve, numai ca mult mai teatral
: valuri dramatice de satin negru, o palarie mare, protocolara, manusi.
Si, medita Claire, daca ajungeai sa fii mai teatrala dect Eve, categoric
aveai probleme.
Doamna Rosser exagerase cu rimelul, care i se scurgea n siroaie peste tot
pe obraji. Parul l avea vopsit blond, ravasit n jurul fetei. Daca si-ar fi propus
sa dea proba pentru rolul Ofeliei n spectacolul cu Hamlet al teatrului din local
itate, si zise Claire, l si avea n buzunar.
Mama lui Eve se arunca asupra lui Claire, cuprinznd-o ca o patura uda, scn
cindu-i pe umar si mnjindu-i bluza alba cu rimel.
- ti multumesc c-ai venit! se vaicari ea, n timp ce Claire ncerca, stngace,
s-o consoleze batnd-o pe spate. Mi-ar fi placut sa-l cunosti pe sotul meu. A fost
un barbat att de bun, a avut o viata att de grea.
Eve se opri lnga ele, cu o nfatisare distanta si usor dezgustata.
- Mama. Las-o n pace. Ea nici macar nu te cunoaste.
Doamna Rosser se trase napoi, nghitindu-si un nou sughit de plns.
- Nu fi rea, Eve, numai pentru ca nu ti-ai iubit tatal...
Ceea ce reprezenta cam cea mai rece afirmatie din cte auzise vreodata Cla
ire. Facu un schimb de priviri cu Shane, socati amndoi.
Michael se interpuse ntre mama si fiica, gest al naibii de vitejesc din p
artea lui. Poate ca se datora genelor vampirice.
- Doamna Rosser, condoleante pentru sotul dumneavoastra.
- Multumesc, Michael, mereu ai fost un baiat foarte bun. Si-ti multumesc
pentru ca ai avut grija de Eve, dupa ce-a plecat de nebuna de-acasa.
Si doamna Rosser si sufla nasul, motiv pentru care nu auzi riposta causti
ca a fiicei sale.
- Vrei sa spui, dupa ce m-ati azvrlit voi cu suturi n fund pe strada?
- Scrie-ne acolo, i zise Michael lui Claire, dupa care o lua de brat pe E
ve si-o conduse nauntrul bisericii.
Claire mzgali n graba cele patru nume n registru, si nclina capul spre doamna
Rosser - care se holba dupa fiica ei cu o expresie menita sa-i ntoarca stomacul
pe dos lui Claire - si-l lua de brat pe Shane, pornind n urma lor.
Mai fusese n biserica. Era dragut acolo: nu exagerat de sofisticata, ci d
oar pasnica, prin simplitatea ei. Nu se vedeau cruci pe nicaieri, nsa n clipa de f
ata, punctul central de interes l constituia sicriul mare si negru din celalalt c
apat al ncaperii. Fu izbita de curburile netede ale lemnului, si de ct de mult i am
intea de laboratorul mobil.
Constatarea i strni un frison si-o determina sa-l strnga mai tare de brat p
e Shane, n timp ce se strecurau n strana, lnga Michael si Eve.
Erau vreo cincisprezece persoane risipite prin biserica si, pe masura ce
treceau minutele, aparura si altele. Doi barbati n costume - de la firma de pomp
e funebre, presupuse Claire - mai asezara cte o coroana de flori, de-o parte si d
e cealalta a sicriului.
Cumva, totul parea ireal. Iar permanentele scncete si dote ale doamnei Ro
sser, ca reactie la intrarea fiecarei persoane participante, faceau sa para si m
ai ciudat.
Eve iesi din strana si se ndrepta spre cosciug. Privi fix nauntrul lui tim
p de cteva lungi secunde, dupa care se apleca, depuse ceva acolo si se ntoarse la

locul ei. Avea valul peste fata, dar pna si cu tesatura aceea fina care-i mai ate
nua expresia, tot ca de gheata si ncrncenata se vedea.
- A fost un ticalos, zise ea, cnd se vazu privita de Claire. Dar tot taic
a-meu a fost, si-asa.
Se sprijini de umarul lui Michael, care o cuprinse cu bratul.
n sfrsit, intra si doamna Rosser n naos si-si ocupa scaunul din primul rnd, n
fata celor pe care stateau ei patru. Unul dintre angajatii firmei de pompe fune
bre i ntinse o cutie ntreaga cu batiste. Ea lua o mna ntreaga si-si continua bocetele
.
Atunci, un barbat nalt si aratos, purtnd un anteriu negru cu stihar alb si
patrafir purpuriu n jurul gtului, rasari de dupa coroanele mortuare si ngenunche ln
ga ea, batnd-o consolator pe mna. Legendarul parinte Joe, presupuse Claire. Parea
simpatic: avea un aer oarecum grav si era mai tnar dect se asteptase. Parul i era c
astaniu, iar ochii aurii priveau ct se poate de direct din spatele lentilelor pat
rate ale ochelarilor cu rame aurite. Statu sa asculte oda nchinata de doamna Ross
er raposatului ei sot cu o expresie de compasiune, chiar daca distanta, ncuviintnd
prin nclinari ale capului n clipele ei de pauza. Privirea i fugi, o data sau de do
ua ori, spre ceas, iar pna la urma se apleca n fata si-i sopti ceva. Vaduva ncuviin
ta.
Mai aparusera, n ultimul moment, si alte persoane, destule ct sa umple cam
jumatate din biserica. ntorcndu-se, Claire descoperi chipuri cunoscute: detectivi
i Joe Hess si Travis Lowe, care o salutara nclinndu-si capetele n timp ce-si ocupau
locuri n spatele salii. Mai recunoscu vreo cteva persoane, inclusiv patru vampiri
, n costume de culoare nchisa si cu ochelari de soare.
Unul dintre ei era Oliver si parea plictisit. Desigur familia lui Eve se
aflase sub Protectia lui Brandon, iar dupa moartea lui Brandon, intrase sub aut
oritatea superiorului acestuia. Aparitia aici a lui Oliver avea mai putin de-a f
ace cu sentimentele autentice, ct cu relatiile publice.
Parintele Joe intra n amvon si ncepu panegiricul unui om pe care Claire nu
-l cunoscuse niciodata, unul pe care se ndoia ca Eve l-ar recunoaste n cuvintele p
reotului; lasnd deoparte faptele si ntmplarile din viata lui, personajul descris pa
rea cu mult mai bun fata de orice pomenise vreodata Eve. Iar dupa cum tot ncuviin
ta doamna Rosser, cu nclinari ale capului si chiar cu mici strigate, era clar ca
ea nghitea fabulatiile pe nemestecate.
- Ce rahat cu mot, sopti Shane la urechea lui Claire. Taica-sau o batea,
stii? Pe Eve.
Claire l privi uimita.
- Doar sa nu uiti asta, ncheie el. Si sa nu versi o lacrima. Nu pentru el
.
Shane era capabil, si zise Claire n sinea ei, sa fie unul dintre cei mai n
ecrutatori oameni din cti cunoscuse vreodata. Nu ca n-ar fi avut dreptate. Dar. t
ot nendurator era.
Totusi, interventia lui i fu de folos. Toate emotiile nvolburate nauntrul e
i, amplificate de reactiile mamei lui Eve, o parasira, fara sa lase n urma lor vr
eun alt efect dect o usturime a ochilor. Cnd parintele Joe si sfrsi panegiricul, ncep
u sa cnte orga, iar doamna Rosser fu prima ajunsa lnga sicriu.
- Of, Doamne, suspina ncetisor Eve, n timp ce mama ei cuprindea lemnul n br
ate, cu un aer de tragediana, zbiernd. Tipete nfioratoare, teatrale. Cred c-ar fi
mai bine sa.
Michael se duse cu ea, si fie datorita prezentei unui barbat, fie chipul
ui ngeresc, fie sngelui vampiric, izbuti s-o smulga de-acolo pe doamna Rosser si s
-o conduca napoi n strana, unde femeia se prabusi de-a binelea, hohotind domol.
Eve zabovi lnga sicriu pret de cteva secunde, cu spatele drept si capul pl
ecat, dupa care se ndeparta.
Lacrimile i picurau pe sub val, poposind pe rochia neagra, nsa nu se auzea
nici cel mai mic sunet.
Urma Claire, nsa ea l nvrednici pe tatal lui Eve doar cu o privire fugara:
i se paru ca arata. nefiresc. Nu respingator, dar n mod evident, nu viu. Strabatu
ta de un fior, l lua de brat pe Shane si pleca dupa Eve, care trecu pe lnga mama e
i fara vreun cuvnt, ndreptndu-se spre iesire.

Unde aproape ca se ciocni de fratele ei.


Jason se strecurase n fundul bisericii. Din cte-si putea da seama Claire,
baiatul nu-si schimbase deloc hainele - n viata lui - si mirosul de nespalat era
lesne sesizabil si de la o distanta de trei pasi.
Parea si drogat, pe deasupra.
- Draguta deghizare, surioara, zise, rnjind batjocoritor.
Eve se opri, l tintui cu privirea si-si ndeparta valul de pe fata.
- Tu ce cauti aici?
- Bocesc, raspunse el, rznd ncet. Sau cam pe-acolo.
Eve si ntoarse ostentativ privirea spre partea n care stateau detectivii He
ss si Lowe.
- Eu cred c-ai face mai bine sa pleci, zise apoi.
Ei nca nu-l observasera, dar aveau s-o faca. Ajungea doar ca Eve sa ridic
e tonul, sau sa pocneasca din degete.
- E si tatal meu, sa stii.
- Atunci, arata-i putin respect, zise ea. Si pleaca. Trecu pe lnga el. Ce
ilalti o urmara, cu toate ca Shane ncetini, iar Claire fu nevoita sa-l traga de b
rat ca el sa mearga mai departe.
Jason facu un gest de Hai ncoace, dar Shane clatina din cap.
- Zau ca nu merita osteneala, zise.
Si, cu asta, iesira n pronaos, departe de sufocantul miros al florilor si
de discretul miros al mortii, si Claire nu se putu mpiedica sa nu se gndeasca la
un singur lucru: Ce mpacare mai e si asta?
Cu toate acestea, Eve arata mai bine, asa ca altceva nu mai avea importa
nta.
- Hai sa mergem la un hamburger, propuse ea.
Ideea se bucura de apreciere, iar moralul lui Claire se mai ameliora cnd
iesira din biserica, ndreptndu-se spre automobilul lui Michael din parcarea acoper
ita.
Acolo, nsa, dadura peste un obstacol.
Michael l simti primul: se opri brusc, nvrtindu-se n cerc, dnd impresia ca nc
arca sa localizeze un sunet pe care ceilalti nu puteau sa-l auda.
O umbra sari sprintena de pe grinzile din beton de deasupra si ateriza nt
r-o pozitie ghemuita, rnjind.
Era Ysandre. Se ridica imediat, cu gratie si fara nici un efort, si se a
propie tacticoasa de ei patru.
- Urcati-va n masina, ordona Michael. Hai!
- Nu te las, se mpotrivi Shane, fara sa-si dezlipeasca privirea de Ysandr
e.
- Nu fi tmpit. Nu pe mine ma cauta.
Ochii lui Shane fugira spre chipul lui Michael.
- Du-te, insista acesta din urma.
Claire l trase de mneca si Shane se lasa dus spre masina. Michael le azvrli
cheile.
Ysandre se repezi ca fulgerul si le prinse din zbor ncepu sa le tot arunc
e n sus si sa le prinda n palma, clinchetul metalic fiind singurul sunet care se m
ai auzea n parcare.
- Nu e cazul sa va apuce paranoia, zise ea. M-am oprit doar ca sa va sal
ut. E o tara libera, nu?
- E un furt de automobil, daca nu-mi dai cheile riposta Michael.
ntinse mna, iar ea, ridicnd din umeri, i le restitui.
- Ce vrei? o ntreba el.
- Doar sa ma asigur ca domnul Shane mi-a primi invitatia, raspunse ea. A
i primit-o, scumpule?
Shane nu se misca. Nu vorbi. Si, din cte-si dadea seama Claire, nici maca
r nu respira.
- Dupa cum ti s-au accelerat bataile inimioarei, presupun ca da, rosti Y
sandre, zmbind. Ne vedem smbata, atunci. Va doresc tuturor numai bine pentru restu
l saptamnii.
Si pleca, tacanind cu tocurile nalte ale cizmelor pe caldarm si disparnd n nt

uneric.

Shane rasufla ncetisor.


Niciunul dintre ei nu stia precis ce-ar putea sa spuna. Michael descuie
masina si tacerea domni n urmatoarele cel putin cinci minute, pna cnd opri n fata la
Denny's.
- Ce facem, mai mncam? ntreba el atunci.
- Asa cred, raspunse Shane. Doar n-o s-o las sa-mi taie pofta de mncare.
O copertina se ntindea de la parcarea acoperita pna la usa de la intrarea n
local, si Claire se gndi ca n-o mai observase pna acum: din cte se parea, Denny's
avea clienti vampiri n egala masura cu cei umani, chiar si pe timpul zilei. Mai m
ulte anunturi erau lipite pe geamurile usilor, si ea arunca o privire asupra lor
n timp ce intrau. Se opri att de brusc, nct Shane se ciocni de ea.
- Hei! Macar anunta cnd pui frna!
- Uite aici, i zise ea, aratndu-i un afis.
Pe el scria: O SINGURA SEARA! deasupra unei fotografii alb-negru nfatisnd
un tnar blond cu o chitara n brate.
Dedesubt, scria: MICHAEL GLASS REVINE LA COMMON GROUNDS, iar data era. a
sta-seara.
Shane smulse afisul de pe usa, l apuca de umar pe Michael si i-l vr sub och
i.
- Hei, zise el. ti suna cumva cunoscut? Cnd aveai de gnd sa ne spui?
Michael paru mai nti surprins, apoi stnjenit.
- Pai. n-aveam. Asculta, e doar o ncercare, bine? Am vrut sa vad daca mai
pot. si nu vreau sa veniti si voi. Nu e nimic interesant.
Eve nhata afisul si se holba la el.
- Nimic? Michael! Tu cnti! n public!
- E vreo noutate? l ntreba Claire, n soapta, pe Shane.
- N-a mai cntat nicaieri, n afara de livingul de-acasa, de cnd cu.
Gestul nfigerii coltilor n gt.
- Stii tu. Cu Oliver.
- Aha.
Michael se facuse trandafiriu la fata.
- Pune-l la loc si gata, da? Nu e mare scofala!
Eve i raspunse sarutndu-l.
- Ba da, e, l contrazise ea. Si te urasc pentru ca nu mi-ai spus. Ce, ave
ai de gnd sa pleci pe furis, sau cum?
- Evident, marturisi Michael, oftnd. Pentru ca, daca o iau n bot, nu vreau
ca vreunul dintre voi sa fie martor.
Claire lipi cu grija afisul la loc pe usa.
- N-o s-o iei n bot, l asigura ea.
- Cel putin, nu cu chitara, adauga Shane, cu o expresie inocenta.
Claire i arse un pumn n brat.
- Au!
Sapte.
Michael si petrecu doua ore ncheiate acordndu-si chitara, scindu-i pe toti, s
i pleca devreme. Eve se duse cu el, n ciuda protestelor lui Michael, cum ca, zau,
chiar nu era mare scofala. Astfel, Claire si Shane urmau sa hotarasca singuri c
e urmau sa faca.
Ea pregati hotdogi cu chili si tocmai presara deasupra cascaval ras, cnd
Shane, proaspat triumfator ntr-un joc video, si facu aparitia n bucatarie.
- Hei, exclama el. Frumos din partea ta. Mersi.
Si-si ndesa n gura o jumatate de crenvursti cu chili, ramnnd n picioare, lnga
masa.
- Ai putea macar sa stai jos, ofta ea. Daca n-ai aflat, avem si mese peaici. Iar ele sunt chiar dotate cu scaune.
- Vrei sa mergi? molfai el. La chestia aia?
Oare voia? Musca din propriul hotdog, fara macar sa-si dea seama ca-si nc
alca propriul principiu, cu nu-se-mannca-n-picioare, si se gndi la ntrebarea lui. Pe
de-o parte, asta nsemna sa iasa din casa pe ntuneric, plus ca trebuia sa mearga n
Common Grounds, ntru scopuri recreative, ceea ce nu prea se facea pe la ei, n ulti

ma vreme.
Totusi. era vorba despre Michael. ntr-o aparitie publica. ntr-un concert.
- Mda, i raspunse. As vrea, daca nu te deranjeaza. Stiu ca nu-ti place lo
cul ala, dar.
- Crede-ma, mi place mai mult dect lui Eve. n plus, nu vreau s-o las singur
a acolo. Are nevoie de cineva care sa-i pazeasca spatele, ct timp sta el vrt pna-n gt
n noianul admiratoarelor, sau cum le-o zice.
Claire izbucni n rs.
- A, ti se pare nostim? Ar fi trebuit sa-l vezi n liceu. Gagiul era n star
e sa atraga pipitele ca pe muste, ori de cte ori ciupea chitara aia.
- nca e si acum, pun pariu.
- Exact asta ziceam si eu. Termina de mncat. De obicei, concertele ncep ac
olo pe la sapte.
Claire si nfuleca restul portiei si dadu fuga sus, pentru un dus rapid si
schimbarea hainelor. Dupa ceva deliberari, se hotar asupra fustei scurte si a col
antilor pe care le purtase ultima data, cnd dadusera navala la dezastruoasa petre
cere din casa Monicai Morrell, asortndu-le cu o bluza neagra, simpla, suficient d
e strmta nct sa nu faca nota discordanta, nsa si ndeajuns de larga, ct sa nu moara de
frica n cazul n care ar fi vazut-o parintii ei.
Shane clipi surprins cnd o vazu cobornd. si schimbase si el hainele, dar to
t cu unele lasa-ma-sa-te-las. Singurul indiciu atestnd ca ar ncerca sa faca impres
ie era banuiala ei ca, poate, se pieptanase. Un pic.
- Arati grozav, zise el, zmbind.
Ea se opri pe ultima treapta, astfel nct sa fie cam la acelasi nivel cu Sh
ane, iar el o saruta. ndelung si fara graba. La nceput, avea gust de pasta de dint
i, dar pe urma nu mai avu dect gust de Shane, si era att, att de delicios, nct se pom
eni ridicndu-se n vrful picioarelor, ca sa ajunga mai aproape.
- Hopa, fetito, exclama el. Credeam ca ne pregatim sa iesim. Dupa o saru
tare ca asta, ma faci sa ma gndesc ce-ar fi sa stam acasa.
Claire fu nevoita sa recunoasca, n sinea ei, ca spre asa ceva o facea si
el sa se ndrepte cu gndul. Mai ales ca erau numai ei doi acasa, singuri, singurei.
Observa ca exact aceleasi gnduri i treceau prin minte si lui Shane, si pen
tru o clipa l vazu facnd ochii mari, cu tot cu pupile.
Of, ce dilema!
- Mai bine sa mergem, daca e sa mergem, hotar cu regret n glas. Doar ca. n
oi cum ajungem acolo?
Shane i oferi bratul.
- E o seara frumoasa pentru o plimbare pe jos, asa am auzit.
- Esti sigur?
El i ciocani usurel bratara din aur de la mna, apoi pe cea simpla a lui, p
rimita n spital.
- Poate ca e singura seara n care o sa ne permitem asa ceva, n orasul asta
, zise el. Asa ca, hai sa traim periculos.
Era placut sa se plimbe agale, la brat cu Shane, fara sa-si faca griji (n
fine, fara sa-si faca prea multe griji) cu privire la pericolele care puteau sa
li se iveasca n cale din ntuneric.
Totusi, asta-seara, cel putin, primejdiile se tinura departe de ei. Plim
barea pna la Common Grounds fu scurta, dar si singuratica; lui Claire i dadea o se
nzatie putin cam nefireasca, sa treaca agale prin bezna pe lnga casele cu usile z
avorte si ferestrele luminate. Oamenii nu se prea hazardau sa iasa dupa apusul so
arelui, iar cnd se ntmpla, atunci mergeau n grupuri, si cu masinile.
Doi oameni, plimbndu-se pe-afara ntr-o noapte ca asta. parea ceva nepotriv
it, si cam pe cnd ajunsesera la jumatatea drumului spre cafenea, Claire vazu cum
cineva patrunde cu masina pe o alee din fata lor si tsneste afara. Chipul femeii
era alb ca varul si panicat n clipa n care se ntoarse spre ei si Claire ntelese ca e
a i credea.
Vampiri. Gnd care era, n acelasi timp, amuzant, dur si ntristator.
Femeia si nhata sacosa cu cumparaturi si se zori spre casa, dupa care se a
uzi bubuitul usii nchise si scrsnetul aspru al ncuietorii metalice.
Claire nu comenta fata de Shane si nici el nu se hazarda sa faca vreo re

marca, nsa ea nu se ndoia ca si el simtea aceeasi vinovatie stnjenitoare. Dar ce-ar


fi putut sa-i spuna femeii? Stati linistita, doamna, ca doar nu vrem sa va mncam
?
Claire se bucura cnd n fata ochilor le aparu incandescenta revarsare de lu
mina aurie a vitrinelor cafenelei Common Grounds. Era, evident, o seara profitab
ila: automobilele parcate margineau strazile pe ambele parti, sa n timp ce se apr
opia, mpreuna cu Shane, de intrare, sosira si altele.
- O sa fie balamuc, comenta Shane, nsa nu iritat. Data viitoare, te duc u
ndeva, ntr-un loc dragut si linistit.
Claire ncepu sa-si scormoneasca memoria. Se ntmplasera attea de cnd l cunoscu
e pe Shane, nsa era aproape convinsa ca asta reprezenta prima lor iesire adevarat
a, veritabila, ca pereche. Ceea ce i se parea uimitor, si frumos, si pretios pen
tru ea, ntr-un chip pe care banuia ca Shane nu si l-ar fi imaginat vreodata. Savu
ra caldura minii lui ntr-a ei, si intra n Common Grounds, n timp ce el i tinea usa de
schisa.
Volumul decibelilor dinauntru era uluitor. n mod normal, atmosfera din ca
fenea era linistita, desi niciodata anosta, dar pe masura ce soarele apunea, cre
stea nivelul agitatiei, iar asta-seara parea ca face sa salte tavanul. Toate mes
ele erau deja ntesate de lume: oameni, n majoritate, nsa prin colturile salonului C
laire zari si cteva chipuri cunoscute de vampiri, inclusiv pe al lui Sam. Singura
ruda a lui Michael din oras venise sa-i ofere sprijinul. Sam o ntmpina cu un zmbet
si o fluturare a minii, gesturi la care Claire raspunse imediat n acelasi fel.
Michael statea n zona libera din spatele barului, aratnd ncordat si un pic
cam absent. Era mbracat ntr-un sacou gri uni si n blugi, iar chitara rece i atrna de
curea pe lnga corp. Lui Claire i se paru ca observa ceva nou la el; colierul din
cochilii de puka6, din jurul gtului. sa fi luat un cadou de la Eve? Un soi de tal
isman norocos?
Eve statea lnga el si, cu toate ca nu putea sa-i vada prea bine, Claire a
vu impresia ca-l tine de mna.
Ea si cu Shane si croira drum prin mbulzeala spre bar. Shane i facu un semn
cu capul lui Michael, care-i raspunse la fel - suta la suta barbateste - dupa c
are Shane se duse sa comande ceva de baut, lasnd-o pe Claire sa bjbie n cautarea cuv
intelor.
- O sa fii grozav, zise, pna la urma.
Ochii albastri ai lui Michael plpira, concentrndu-i asupra momentului.
- Nenica, nu stiu, replica el. Era vorba sa nu fie ceva formal: doar mi f
ac aparitia si cnt vreo cteva piese. Numai ca sa ma obisnuiesc din nou. Dar asta.
Cineva, dintr-un ungher al salonului, ncepu sa aplaude, si dintr-odata to
ata lumea batea din palme, ntr-un talaz ritmic.
Era imposibil ca Michael sa se faca mai palid dect era deja, nsa Claire i z
ari ndoiala fatisa din ochi. Si Eve o observa, la rndul ei, asa ca-l ncuraja cu un
sarut rapid.
- Hai, ca poti, Michael, zise ea. Haide. Du-te acolo. E ce stii tu sa fa
ci mai bine.
Claire ncuviinta, clatinnd din cap, si-i zmbi, n chip de sustinere. Michael
ridica portiunea mobila a barului si trecu n salon, ntmpinat de un val tunator de a
plauze. n capatul ndepartat al ncaperii, aproape de usa pe care scria BIROU, se amp
lasase o mica scena, si n timp ce Michael se ndrepta spre ea, reflectoarele se apr
insera facndu-i parul blond sa straluceasca si strecurndu-i n ochi scntei de un alba
stru nepamntean.
Uau, exclama Claire, n sinea ei. Acum, nu mai era Michael. Acum, era. cu
totul altceva.
Eve se strecura pe sub bar si veni sa se sprijine lnga Claire, cu bratele
ncrucisate. Pe buzele ei rosii, de Vrajitoarea cea Rea, i flutura un zmbet poftici
os.
- E frumos, zise ea. Nu? Chiar e.
Claire nu putea dect s-o aprobe.
Michael si potrivi microfonul, l proba, facu cteva exercitii rapide de digi
tatie, asa cum stia Claire ca obisnuieste ca sa-si potoleasca agitatia, dupa car
e zmbi spre multime. Era un zmbet diferit fata de toate cele pe care le vazuse vre

odata la el: era mai zmbet, ntr-un fel. Mai intens, mai bucuros, mai personal. Sim
ti o zvrcolire nfierbntata undeva, adnc nauntrul ei, n clipa n care privirea lui Mic
l o atinse n treacat, si imediat se simti jenata de aceasta reactie.
Numai ca, mama, ce sexy era! Abia acum ntelegea la ce se referise Shane s
i nici ea nu era imuna la asa ceva.
Shane si lasa mna pe umarul ei si-i ntinse paharul exact n clipa n care Micha
el zicea:
- Cred ca ma stiti cu totii, nu?
Si cam optzeci la suta din public se lansa ntr-o aclamatie tunatoare. Cei
lalti - studenti de la facultate, care se nimerisera din ntmplare, ori venisera ne
avnd ce face - pareau de pe alta lume.
Michael potrivi stativul microfonului cu o ultima si precisa miscare. Ac
um, minile i erau sigure, ncrezatoare.
- Numele meu e Michael Glass, si sunt din Morganville.
Alte urale. nainte ca rasunetul lor sa se stinga, Michael ncepu sa cnte: o
fraza muzicala alerta si complicata, cu care Claire l auzise prostindu-se pe-acas
a. dar aici nu mai putea fi vorba despre prosteala; aici era talent autentic. St
ralucea precum aurul alb, iar muzica se scurgea din degetele lui ca un fluviu de
lumina, nfasurnd-o pe Claire ca o plasa sclipitoare, si ea nu mai ndrazni sa respi
re, nu mai ndrazni sa se clinteasca, fiindca Michael cnta cum nu mai auzise niciod
ata pe cineva cntnd, dar niciodata.
Izbuti totusi sa arunce o privire piezisa spre Shane, care, la rndul lui,
statea cu ochii mari, nedezlipiti de Michael. l nghionti usor. El i raspunse print
r-o clatinare uluita din cap.
Eve zmbea, ca si cum ar fi stiut ea tot timpul ca asa avea sa se-ntmple.
Michael purta cntecul spre un final fluent, nflacarat, si, n timp ce ultime
le acorduri de chitara nca rasunau prin tacerea salii, multimea statea absolut ne
miscata. Michael astepta, la fel de imobil, dupa care ntreaga ncapere izbucni n apl
auze si ovatii.
Claire si zise ca zmbetul pe care-l zari pe chipul lui Michael valora ct ntr
egul Morganville, n clipa asta.
Urmatorul lui cntec fu unul mai lent si mai delicat si Claire si dadu seam
a, socata, ca nu era altceva dect o varianta mai lenta a piesei pe care o compuse
se alaltaseara, cnd fusese prea preocupat nct sa se duca la magazin. Avea si versur
i, pe care Michael le prefacea ntr-o frumusete trista, dureroasa.
Era un cntec pentru Eve.
Claire simti abia atunci durerea din piept, provocata att de presiunea la
crimilor zagazuite, ct si de faptul ca nu respira. Niciodata nu stiuse ca muzica
putea sa aiba o forta att de mare. Rotindu-si privirea prin cafenea, remarca exac
t acelasi lucru pe chipurile celorlalti: o transa generala. Pna si Oliver, aflat n
spatele barului, parea transfigurat. Iar printre umbre, Claire mai zari pe cine
va - era Amelie, clatinnd preocupata din cap, ca si cum, la fel ca Eve, ar fi sti
ut dintotdeauna ca asa avea sa fie.
Sam avea ochii plini de lacrimi, nsa zmbea.
Vocea lui Michael pluti pna la nivel de soapta, sfrsind cntecul. De data ac
easta, aplauzele nu mai contenira, iar ovatiile se transformara n urlete din raru
nchi.
Michael si aranja din nou stativul microfonului.
- Mai pastrati, fratilor, rosti el, peste harmalaia multimii, zmbind. Abi
a am nceput!
A fost cea mai frumoasa seara din cte cunoscuse Claire n Morganville. Nici
odata nu se simtise att de mult ca fiind parte din ceva. niciodata nu vazuse o ma
i strnsa comuniune ntr-o ncapere plina de persoane att de diverse. Studentii nestiut
ori se bateau pe burta cu localnicii purtatori de bratari din Morganville, vampi
rii le zmbeau destinsi oamenilor, si pna si Oliver parea atins de euforia generala
.
Michael cobor de pe scena abia dupa trei bisuri si nenumarate ovatii asur
zitoare ale publicului ridicat de pe scaune. Ducndu-se glont spre Eve, o cuprinse
ntr-o mbratisare si o saruta att de intens, nct Claire fu nevoita sa priveasca n alt
parte. n clipa n care se oprira ca si mai respire, Michael zmbea nca.

- Ei? ntreba el. N-am luat-o n bot, este?


Shane i ntinse mna.
- Deloc. Felicitari, gagiule.
Michael se facu ca nu vede mna si se repezi sa-l mbratiseze, dupa care se n
toarse spre Claire. Ea nu ezita sa se arunce n bratele lui. Era mai cald dect de o
bicei, si transpirat; habar n-avusese ca si vampirii transpirau. Dar poate ca nu
obisnuiau sa se istoveasca ntr-o asemenea masura.
- Ai fost uluitor, i sopti Claire. Eu n-am. uluitor. Uau. Am zis cumva ul
uitor?
El o saruta pe obraz, dupa care se ntoarse spre suvoiul admiratorilor ven
iti sa-i strnga mna. Erau o droaie, si printre ei se gaseau destule fete dragute.
Claire se retrase napoi lnga Shane.
- Vezi ce-ti spuneam? Bine ca e si Eve aici. O chestie ca asta poate sa
i se urce la cap unui tip.
- Chiar si unui vampir?
- Mda! Mai ales unui vampir.
Trecu aproximativ un sfert de ora pna ca asaltul spontan al fanilor sa se
domoleasca, iar ntre timp mesele se eliberara, lasnd doar pe cei ctiva mpatimiti de
cafeina sa se ocupe de nchiderea localului. Claire si Shane facura rost de scaun
e si de cte ceva de baut, ct timp Eve l ajuta pe Michael sa-si adune lucrurile.
- Hei, zise Claire, atragnd spre ea ntreaga atentie a lui Shane. Multumesc
!
- Pentru ce? ntreba el, ridicndu-si sprncenele nedumerit.
- Pentru cea mai grozava iesire din viata mea.
- Asta? Noo! Mediocra. Sunt n stare de mult mai mult.
Ea l privi lasndu-si capul ntr-o parte.
- Serios?
- Absolut.
- Esti dispus s-o dovedesti?
Cumva, mna lui ajunsese ntre timp peste a ei, iar degetele lui calde i trim
iteau fiori prin palma.
- ntr-o zi, raspunse el. Curnd. Fara ndoiala.
Claire se pomeni ramasa din nou fara suflare, captiva n noianul ipotezelo
r. Shane i zmbi, lenes si vicios, si ea si dori sa-l sarute chiar atunci, ct mai pre
lung.
- Gata?
Michael se oprise lnga masa lor, privindu-i de la naltimea lui. O parte a
stralucirii de pe scena i disparuse acum, si era din nou Michael cel de toate zil
ele. unul putin cam obosit, n plus. Claire si dadu pe gt ciocolata calda si ncuviint
a.
Chiar si serile cele mai frumoase tot trebuie sa se sfrseasca.
Claire se pregatea de culcare cnd o auzi pe Eve tipnd: nu era un tipat de
genul Termina cu gdilatul, boule, ci un urlet de panica, unul care strabatu prin n
treaga casa ca zbrnitul unui fierastrau electric. si mbraca bluza de pijama, si nhata
halatul din mers si se repezi afara, pe coridor. Shane iesise deja, ndreptndu-se s
pre scara, nca mbracat cu o pereche de blugi si un tricou lalu.
Cnd ajunsera n vestibul, l gasira pe Michael stnd pe podea, n brate cu o fata
plina de snge. Eve tocmai trntea zavoarele de la intrare.
- Miranda, zise Michael, ndepartndu-i fetei parul nsngerat de pe fata. Miran
da, ma auzi?
Claire si dadu seama, cu rasuflarea taiata de groaza, ca era ocazionala p
rietena a lui Eve, Miranda: doar o pustoaica, de fapt, aflata n stadiul acela de
stngacie n care fetele tnjeau, dar n acelasi timp se temeau, sa devina femei. Mir se
mai mplinise un pic de cnd o vazuse ultima data - nu mai era chiar att de nfricosat
or de slaba - dar tot arata a copilul strazii.
Si unul ranit, pe deasupra. Avea o rana la cap, iar sngele i siroia n jos p
e gt, picurnd pe blugii si pe degetele lui Michael.
- Au, sopti Miranda, ncepnd sa plnga. Au. M-am lovit la cap.
- Gata, esti la adapost acum, ncerca Eve s-o linisteasca.
Se lasa n genunchi lnga Michael si ntinse bratele; Michael se grabi sa i-o n

credinteze. Pupilele i se facusera ct gamaliile de ac si parea. altul.


- Michael, i zise Eve, poate c-ar trebui sa te duci. sa te speli.
El facu un semn rigid de ncuviintare si-si facu loc printre Shane si Clai
re, ducndu-se sus cu o asemenea viteza, nct parea o ceata miscatoare.
- Chem salvarea? se oferi Shane.
- Nu! Nu pot! se mpotrivi Miranda, disperata. Va rog, nu ma trimiteti la
ei. Voi nu stiti. voi nu stiti ce-or sa-mi faca. focul.
Eve reusi cumva s-o calmeze, cu toate ca Miranda se zbatea ca nebuna.
- OK, stai usor, nu te trimitem. si promit. Liniste-te. Shane. poti sa ad
uci trusa de prim-ajutor? Prosoape si apa fierbinte?
- Te ajut eu, se repezi Claire, lundu-si talpasita mpreuna cu Shane spre b
ucatarie.
Aruncnd o privire peste umar, constata ca Miranda ncetase sa se mai zbata
si acum zacea, epuizata, n bratele lui Eve.
- Ce naiba o fi patit? se mira ea.
- Morganville, replica Shane, ridicnd din umeri.
mpinse usa bucatariei si se duse direct la dulapiorul de sub chiuveta. Tr
usa de prim-ajutor ncepea sa devina din ce n ce mai importanta, se gndi Claire, n ti
mp ce deschidea robinetul de apa calda si aduna cteva prosoape de bucatarie curat
e.
Acordarea ngrijirilor nu se dovedi att de complicata pe ct se temuse Claire
: rana de la cap era nsngerata, dar superficiala, si Eve o rezolva cu cteva pansame
nte lipite n cruce.
n schimb, gaurile din gtul Mirandei pareau proaspete. Cnd o ntreba Eve despr
e ele, Miranda facu o mutra jenata si-si ridica gulerul bluzei.
- Nu te intereseaza, replica ea.
- Charles a fost, nu? Javra naibii!
Eve avea un cui mpotriva vampirilor care vnau minore; n realitate, din ce p
rinsese Claire din zbor, asa procedau multi dintre ceilalti vampiri. La urma urm
ei, existau legi care interziceau astfel de fapte. Chiar se ntreba daca Amelie av
ea cunostinta despre Charles si Miranda. Sau daca-i pasa.
- Nu se poate sa-l lasi sa te chinuiasca asa, Mir! Stii doar!
- i era foame rau, zise Miranda, lasnd capul n jos. Stiu. Dar nu ma doare,
nu rau.
Lui Claire i se ntoarse stomacul pe dos auzind-o. Schimba o privire cu Sh
ane.
- Uite unul caruia i s-a facut de tepusa, zise el.
Miranda si ridica brusc capul.
- Nu e deloc amuzant!
- Ti se pare ca asta ar fi fata mea amuzata? Miranda, Asta-i un pedofil.
Faptul ca doar ti suge sngele, n loc sa. Shane se ntrerupse, fixnd-o cu privirea. E
loc de, nu?
Era cu neputinta sa-ti dai seama daca Miranda ntelegea macar unde batea e
l, nsa Claire avu impresia ca da si ca aluzia lui o facuse sa se simta profund je
nata. Miranda se stradui sa se ridice de pe scaunul pe care o asezasera.
- Trebuie sa plec, zise ea. Acasa.
- Hopa, hopa, tu abia poti sa te tii pe picioare, protesta Eve, reusind
pna la urma s-o aseze la loc. Claire, vrei sa vezi tu ce face Michael? Daca se si
mte bine?
Altfel spus, Shane si Eve aveau de pus anumite ntrebari, cu caracter pers
onal. Claire ncuviinta si urca la etaj. Usa de la baie era nchisa. Ciocani usor.
- Michael?
Nici un raspuns. Apasa pe clanta. ncuiat.
Claire se ntoarse, avnd impresia ca aude zgomot de pasi pe coridor, dar nu
vazu pe nimeni. Nu auzi usa descuindu-se, dar cnd reveni cu privirea spre ea, o
vazu deschisa, si pe Michael, care statea la vreo cinci centimetri de ea.
Se mpletici napoi. n loc sa se spele doar, el facuse dus; avea parul ud si
crliontat si mai nchis la culoare dect de obicei, si nu purta dect un prosop n jurul
taliei. Era la vedere mai mult din trupul lui Michael dect era ea obisnuita sa va
da, si i se parea. impresionant.

Claire se trase ndarat, tocmai pna lnga perete.


- mi pare rau, zise el.
Nu ca i-ar fi si parut, n realitate. Dupa voce, era scit, stresat si plin d
e nervi.
- Ea tot aici e.
Nu fusese o ntrebare, nsa Claire ncuviinta, oricum.
- Nu se poate sa ramna. Trebuie s-o scoatem de-aici.
- Nu cred ca ar fi n stare sa plece, si dadu cu parerea Claire. Parea ntr-o
stare destul de isterica. Shane si Eve o.
- nca-i simt mirosul sngelui, o ntrerupse Michael. L-am spalat de pe mine.
Mi-am scos hainele. Am facut dus. Nimic din toate astea nu m-a ajutat, nca i. treb
uie sa plece. Imediat.
- Dar care-i problema cu tine? Am crezut ca ai.
Sovai putin, dupa care mima ducerea la gura a unui pahar.
- Da, am, confirma Michael, frecndu-si fata cu ambele mini. Cred ca l-am c
onsumat pe tot la concert. Mi-e foame, Claire.
Avusese nevoie de un mare efort ca s-o marturiseasca. nghitind n sec, Clai
re clatina din cap, n sensul ca a nteles.
- Asteapta aici.
Se duse jos, trecu pe lnga Shane si Eve, care nca discutau cu toata serioz
itatea cu Miranda, si intra n bucatarie.
Exact n partea din spate a compartimentului de jos al frigiderului zaceau
cteva sticle care puteau sa fi fost pline cu bere, dar nu erau. Trei la numar. L
ua una fara s-o priveasca prea atent si avu grija sa si-o ascunda pe lnga corp n t
imp ce trecea pe lnga micul grup de la parter. Nimeni nu-i acorda vreo privire at
enta: erau prea concentrati asupra micilor lor secrete.
Michael astepta nca, rezemat de cadrul usii de la baie. si ndrepta spinarea
cnd vazu ce avea ea n mna. Claire i-o ntinse n tacere. Michael nu-si lua ochii de la
ea ct timp desfacu capacul cu degetul mare si ridica sticla rece la buze. Contin
utul, dupa cum se misca, parea mai degraba un sirop, dect snge, si lui Claire apro
ape ca i se ntoarse stomacul pe dos.
Lui Michael chiar i se ntoarse. nsa nghiti n continuare. Si bau pna cnd goli
ticla.
Ochii lui albastri capatara un rosu aprins, dupa care se limpezira la lo
c, revenind la culoarea normala.
Claire vazu cum l strabate o senzatie de oroare.
- Spune-mi ca n-am facut-o de fata cu tine.
- aa. mda. Ai facut-o, replica ea.
Si, n mod categoric, pe un ton ntr-un fel provocator. Ud, chiar, ca un soi
de hai, sa te vad. Ceea ce trecea dincolo de conceptele de gretos si de sinistr
u, si totusi.
Si totusi.
Michael si sterse buzele cu dosul palmei, si cobori privirea spre urmele a
bia deslusite, si se ntoarse la chiuveta, sa le spele.
Se privi fix n oglinda att de mult timp, nct Claire avu impresia ca uitase d
e prezenta ei acolo, si abia apoi zise:
- Mersi.
Claire ncerca sa se gndeasca la un raspuns care sa nu sune complet stupid.
- E destul de dezgustator, nu? Cnd e rece?
Nu acesta era raspunsul.
Din fericire, Michael se simtea usurat sa poarte orice fel de conversati
e normala, dupa momentul acela bizar.
- Mda, zise el. Dar, cel putin, ma fereste de crize. Si asta-i ceea ce c
onteaza.
Clati cu grija sticla, dupa care o arunca si inspira adnc.
- Ma duc sa ma mbrac. Ma ntorc ntr-o clipa.
O ndeparta, dar la modul dragut, iar Claire i lua gestul ca atare, de data
aceasta, si se ntoarse n living.
Unde Shane si Eve stateau jos, unul lnga altul, cu capetele nclinate n acel
asi sens, privind tinta spre ceva.

- Ce se-ntmpla aici? se interesa Claire n soapta.


- Ssst, facura cei doi, ntr-un misterios unison.
Pentru ca Miranda vorbea, cu o voce ciudat de monotona, si parea. moarta
. Inconstienta. Doar vorbea, si-att.
- Vad banchetul, tocmai zicea ea. Atta mnie. attea minciuni. Toti mortii, m
orti mergatori, doborti. Se raspndeste. O sa ne omoare pe toti.
Claire simti un junghi fierbinte de alarma. Morti mergatori, doborti. Se
raspndeste. Miranda avea momente de clarviziune. Claire stia asta. Era, n parte, m
otivul pentru care Eve si mai pierdea timpul cu ea, din cnd n cnd. Uneori, viziunile
ei erau doar nchipuiri, dar n numeroase rnduri, fusesera la fel de serioase ca un
infarct, iar Claire stia, cumva, ca n cazul de fata avea de-a face cu una reala.
Miranda vorbea despre maladia care-i contaminase pe vampiri si pomenea d
espre raspndirea ei n rndul oamenilor. Nu, asa ceva nu se poate ntmpla. Sau da? n def
nitiv, ci nu reusisera sa identifice cu adevarat natura maladiei, ci numai efect
ele ei, iar aceste efecte le macinau vampirilor sanatatea mintala, erodnd-o nentre
rupt, pna cnd ceea ce le ramnea nu le mai putea asigura nicidecum functionarea norm
ala.
Primul lucru care disparuse - n cazul tuturor vampirilor din Morganville
- fusese capacitatea de reproducere. De creare a noi vampiri. Numai Amelie mai a
vea nca puterea aceasta, nsa crearea lui Michael fusese ct pe ce s-o distruga.
Se raspndeste. Claire se gndi la toti oamenii din Morganville, la toate fa
miliile, la toti tinerii pe care-i vazuse asta-seara n cafenea, si fu strabatuta
de un fior rece si de o senzatie de nesiguranta.
Nu putea sa fie adevarat.
- Banchetul, zise din nou Miranda. Sunteti cu totii nebuni, nebuni cu to
tii. nu-i lasati sa va nsele. Nu sunt numai trei, ci mai multi.
- Cine? ntreba Eve, lasndu-se pe vine lnga scaunul Mirandei si punndu-i fete
i o mna pe umar. Mir, despre cine vorbesti?
- Strabunul, rosti Miranda, si acum se vedeau siroind lacrimi pe obrazul
ei palid. O, nu. O, nu. ei se ntorc. Si tuturor le e att de foame, nu pot fi opri
ti.
Michael, care tocmai cobora treptele, se opri. Parea sa-si fi recapatat
calmul, nsa era ngrijorat.
- Despre ce vorbeste?
- Ssst!
De data asta, toti trei reactionara simultan. Eve se apleca mai mult spr
e Miranda.
- Draga, vorbesti despre vampiri? Ce-o sa se-ntmple cu vampirii?
- Mor, sopti Miranda. Att de multi morti. Noi credem ca suntem n siguranta
, dar nu-i asa. Ei nu vor sa asculte. nu vor sa ne vada.
si tot rasucea, neastmparata, bratara din argint de la ncheietura, si se fo
ia pe scaun.
- El chiar o face. O face sa se-ntmple.
- Cine, Oliver? o ntreba Eve.
Fiindca Oliver era singurul barbat dintre Strabunii vampiri aflati n sfat
ul orasului.
Miranda, nsa, scutura din cap a negatie. Nu mai pronunta vreun cuvnt, nsa t
ipa. Tipa cu atta putere, nct se smulse din transa ei si se agata de Eve ca o mica
si firava trestie n bataia vntului.
- Bishop, raspunse Michael, n locul ei.
Toti si ntoarsera privirile spre el.
- Nu e vorba despre Oliver. Ea se refera la Bishop. El o sa-ncerce sa di
struga Morganville.
Miranda ajunse pna la urma sa adoarma pe canapea, iar a doua zi, de dimin
eata, cnd cobor Claire, o gasi pe fata facuta ghem sub un munte de paturi, tremurnd
nca, dar dormind bustean. Arata si mai fragila. Pielea palida i era stravezie, ia
r n jurul ochilor avea cearcane ntunecate, de epuizare.
Lui Claire i parea rau pentru ea, nsa era o parere de rau oarecum rezervat
a: Miranda nu te mbia cu adevarat la prea mult devotament. Nu avea vreo prietena
cu care sa vorbeasca, sau cel putin asa spunea Eve; lumea o tolera, dar nu se pr

ea bucura de compania ei. Era greu pentru pustoaica, nsa Claire ntelegea situatia.
Miranda era o combinatie ntre o persoana renegata cu una de-a dreptul nfricosatoa
re, si pna si n Morganville, avea sa-i fie greu sa se adapteze.
Nu era de mirare ca-i lua apararea vampirului care se hranea cu sngele ei
. El era, probabil, singurul care i arata ntr-adevar vreun soi de afectiune.
Claire se opri sa ndese mai bine paturile sub trupul tremurator al fetei,
nainte sa-si continue drumul spre bucatarie, ca sa prepare cafea si pine prajita.
Era un mic dejun singuratic si frugal, nsa soarele abia rasarise, si nimeni dint
re ceilalti nu se ncadra cu adevarat n categoria celor pe care i-ai putea numi mat
inali.
Si erau unele zile cnd prezenta la primele cursuri ale diminetii nu i se
parea o idee prea buna.
Cnd se auzi telefonul sunnd, Claire aproape ca-si iesi din piele de sperie
tura. Se repezi spre receptorul agatat pe perete, n apropierea usii bucatariei, s
i izbuti sa raspunda nainte de un al doilea zbrnit asurzitor.
- Alo?
Dupa o scurta pauza, auzi vocea mamei:
- Claire?
- Mami! Buna. s-a ntmplat ceva?
- De ce-ar fi trebuit sa se-ntmple ceva? De ce nu pot sa sun doar pentru
ca vreau sa vorbesc cu fata mea?
A, minunat. Acum, mama ei parea agitata si n defensiva.
- Stiu ca e devreme, dar am vrut sa te prind nainte sa pleci la ore.
Claire ofta si se rezema de perete, izbind absenta cu vrful piciorului n l
inoleumul podelei.
- OK. Cum v-ati aranjat, tu si cu tata? Ati terminat de desfacut bagajel
e?
- Totul e foarte bine, raspunse mama ei, dar pe un ton att de fals, nct Cla
ire ncremeni de-a binelea. Nu-i dect. o problema de adaptare, nimic mai mult. ntr-u
n oras att de mic, si asa mai departe.
- Mda, o aproba ncet Claire. De adaptare.
Habar n-avea ce puteau sa fi aflat ntre timp parintii ei despre Morganvil
le, nsa trebuie sa-si fi facut un soi de. cum i-ar spune ei? Orientare? Daca Morg
anville nu manifesta eficienta n acest domeniu, atunci care altul?
- Ati. facut cunostinta cu cineva? se interesa ea.
- Am fost la o petrecere draguta de prezentare, i raspunse mama. Domnul B
ishop si fiica lui ne-au dus.
Claire fu nevoita sa-si muste buza ca sa-si retina un geamat. Bishop? Si
Amelie? O, Doamne!
- Si cum a fost acolo?
- A, nimic deosebit, zau. A fost un cocteil. Cu aperitive si bauturi, un
pic de conversatie. Si o prezentare istorica. a.
Cu o bruschete socanta, mama lui Claire izbucni n plns.
- ti jur, n-am stiut, n-am stiut, altfel nu te-am fi trimis n locul acesta
ngrozitor, of, scumpa mamei.
Claire si nghiti cu greu nodul zdravan din gt.
- Nu plnge, mami. E OK. Totul o sa fie OK, acum.
Mintea, dar n-avea ncotro. Sa-si auda propria mama cednd nervos era, pur s
i simplu, prea mult pentru ea.
- Auzi, ai cunoscut-o pe Amelie, da?
Cteva smiorcaieli n receptor.
- Da, mi s-a parut draguta.
Draguta nu era nicidecum calificativul pe care l-ar fi folosit Claire.
- Ei bine, sa stii ca Amelie e cea mai puternica persoana din Morganvill
e, si ca ea e categoric de partea noastra.
Era o exagerare, nsa mai bine de-att nu avea cum sa descrie situatia din o
ras, n termeni simpli.
- Asa ca nu ai chiar nici un motiv de ngrijorare, mami. Eu lucrez pentru
Amelie. Ea are o anumita responsabilitate n privinta mea, si a voastra, are grija
sa fim n siguranta. Bine?

- Bine, raspunse mama ei.


O ncuviintare slaba si nabusita, dar, cel putin, o ncuviintare.
- Am fost foarte ngrijorata pentru tatal tau, continua doamna Danvers. Nu
arata bine, nu arata deloc bine. Am vrut sa-l duc la spital, dar el a zis ca nu
are nimic.
Pentru o clipa nfrigurata, prin mintea lui Claire strafulgera imaginea Mi
randei, spunnd: Va rog, nu ma trimiteti la ei. Voi nu stiti ce-or sa-mi faca. Des
pre spital vorbea.
- Dar se simte bine acum?
Azi pare sa fie cum trebuie, raspunse mama lui Claire.
si sufla nasul si, cnd vorbi iarasi n telefon, vocea i suna mai limpede si m
ai energica.
- mi pare rau ca trebuie sa las toate astea pe umerii tai, scumpo. Pur si
simplu, n-am avut habar. mi s-a parut att de ciudat gndul ca tu ai fost aici n tot
acest timp, si nu ne-ai spus niciodata o vorba despre. situatie.
Adica, despre vampiri.
- Pai, sincera sa fiu, nu mi-am nchipuit ca m-ati crede, marturisi Claire
. Iar convorbirile interurbane sunt ascultate. V-au spus asta, nu?
- Da, ne-au spus. Asadar, tu ne protejezi pe noi, conchise mama, cu un rs
tremurat. Parintii sunt cei care ar trebui sa-si protejeze copiii, Claire. Groz
av ne-am descurcat noi cu asta, nu? Noi chiar am crezut c-o sa fie un loc mult m
ai sigur pentru tine, aici, dect departe, n Massachusetts, sau n California, de una
singura.
- Nu-i nimic. O s-ajung eu si acolo, ntr-o zi.
n continuare, conversatia trecu la subiecte mai banale: despachetatul luc
rurilor, vaza care se sparsese cu ocazia mutarii ("Zau ca oricum nu mai puteam s
-o sufar, ne-a facut-o cadou matusa ta, de Craciun, n anul acela, mai tii minte?"
), sau cum avea Claire de gnd sa-si petreaca ziua. Spre sfrsitul convorbirii, mama
parea sa se fi echilibrat, mai mult sau mai putin, nsa cafeaua lui Claire se rac
ise de tot. La fel si pinea prajita.
- Claire, mai zise mama ei. n legatura cu mutarea din casa aia.
- Nu ma mut, o ntrerupse Claire. mi pare rau, mami. Stiu ca asta o sa-l ne
cajeasca pe tata, dar aici sunt prietenii mei, si aici e locul meu. Aici ramn.
Difuzorul receptorului ramase tacut timp de cteva clipe, dupa care mama e
i zise, pe un ton deosebit de blnd:
- Sunt foarte mndra de tine.
Si nchise, cu un clic usor. Claire ramase pe loc pentru o clipa, simtind
cum lacrimile i ustura ochii, dupa care rosti n receptorul tacut:
- Te iubesc.
Dupa care si lua lucrurile si pleca la cursuri.
Opt.
Zilele trecura si, fapt neobisnuit, nu mai aparura si alte situatii alar
mante. Viata normala - sau, n orice caz, ceea ce trecea drept asa ceva - si reveni
n drepturi. Claire se ducea la cursuri, Eve se ducea la serviciu, Michael dadea
meditatii la chitara - era mult mai solicitat de cnd cu concertul de la Common Gr
ounds - iar Shane. Shane taia frunza la cini, desi lui Claire i dadea impresia ca
ar fi preocupat de ceva.
Pna la urma, si dadu seama ca el se gndea la ziua de smbata, si la invitatie
. Si ca nu voia absolut deloc sa discute cu ea pe tema aceasta.
- Si-atunci, ce-ar trebui sa fac? o ntreba ea pe Eve. Adica, n-ar putea s
a se dea bolnav si sa nu mearga la petrecere, sau altceva?
- Glumesti, i raspunse Eve. Tu crezi ca ei ar nghiti vreo scuza? Daca prim
esti o invitatie la o chestie ca asta, te duci. Si gata.
- Dar.
Claire, care tocmai scotea paharele din bufet, n timp ce Eve se ocupa de
farfurii, fu ct pe-aci sa le scape din mini.
- Dar asta nseamna ca afurisita aia de mui.
- Limbajul, do'n'soara!
-. de egoista o sa-l oblige sa mearga cu ea!
Gndul acesta i provoca o furie oarba si nu ntru totul din cauza a ct fusese

Shane de necajit data trecuta. Ci din simplul fapt ca Shane ar fi putut sa se mpa
ce cu situatia. Sau ca Ysandre l-ar atinge cu degetele alea palide si subtiri pe
piept, simtindu-i bataile inimii.
Shane nu suflase o vorba despre asta fata de ea. Nici cea mai mica vorba
. Iar ea nu stia cum ar putea sa-l ajute.
Eve o privi gnditoare pret de cteva clipe, dupa care zise:
- Ei bine, la petrecere n-o sa se duca numai ea, fireste. Shane n-o sa f
ie complet singur.
- Cum?
- Se duce si Michael. Am recunoscut invitatia, cnd i-a venit. Totusi, n-a
m deschis plicul.
Chiar si-asa, Eve avea toate motivele sa se astepte ca Michael s-o invit
e macar sa mearga cu el n timp ce Claire, pe de alta parte, era complet exclusa.
Ceea ce-i strnea din nou o furie irationala, dar de data aceasta fata de
ea nsasi. Esti geloasa, se mustra singura, ntelegnd motivul. Faci asta pentru ca nu
vrei ca el sa se duca undeva fara tine.
Att de mult si dorea sa nu fie genul de persoana macinata de gelozie, dar
iat-o ca era. Si habar n-avea ce putea sa faca n aceasta privinta.
Cnd i puse lui Shane n fata paharul cu Coca, l trnti, probabil, un pic cam pr
ea tare; el si ridica privirea ntrebatoare spre ea. Eve se instalase deja pe scaun
ul ei, de cealalta parte a mesei. Michael nu era acasa, nsa pe Eve nu parea s-o d
eranjeze, de data aceasta. Poate ca-i spusese unde pleaca.
Ce bine e cnd mai si sta cineva de vorba, si zise Claire.
- Ce-i? o ntreba Shane, sorbind o gura. Am uitat sa zic mersi? Pentru ca,
uite, mersi. Cea mai buna Coca din viata mea. Tu ai facut-o? Reteta speciala?
- Ai ceva n plan pentru smbata seara? l ntreba ea. Ma gndeam ca poate mergem
la un film, sau.
Prea transparenta aluzia. Shane o ntelese instantaneu, iar Eve tusi, necndu
-se cu lasagna ei ncalzita la microunde, din care luase o furculita plina. Tacere
a se prelungi. Claire si facu de lucru cu portia ei de mncare, doar ca sa aiba si
ea o ocupatie.
- Nu pot, raspunse pna la urma Shane. Si cred ca ghicesti de ce.
- Te duci la balul ala, zise Claire. Cu. prietena lui Bishop.
- Nu prea am de ales.
- Esti convins de asta?
- Normal ca sunt convins. dar oare de ce vorbim noi despre asta, mai pre
cis?
- Pentru ca.
si nfipse furculita n lasagna att de adnc, nct o facu sa scrtie n contact
ria.
- Pentru ca Michael se duce. Si banuiesc ca si Eve. Iar eu, ce-ar trebui
sa fac, mai precis?
- Glumesti. Ce, ai baut gaz? Mi se pare mie, sau tocmai ai dat de nteles
ca ai vrea sa mergi la chestia aia sinistra a vampirilor? La care, apropo, eu nas vrea.
Claire se stradui sa nu-si arate furia n privire.
- Eu credeam c-o urasti. Pe Ysandre. Si totusi, te duci cu ea.
- Ma duc. Si o urasc, confirma Shane, umplndu-si gura cu mncare, ca un pre
text ostentativ de a pune capat discutiei, sau cel putin de a o evita.
Eve tusi, dregndu-si glasul.
- Poate c-ar fi cazul, stiu eu, sa plec? Fiindca ncepe sa sune ca un real
ity-show din alea la care n-as vrea sa particip. Poate ca voi doi ati vrea sa fa
ceti schimb de spovedanii.
Shane si Claire n-o luara n seama.
- Nu ti-am spus nimic, pentru ca tu nu poti sa faci nimic n privinta asta
, zise Shane. Si nimeni n-ar avea ce sa faca.
- Nu mai vorbi cu gura plina.
- Pai, ma nene, tu m-ai ntrebat!
- Eu.
Claire simti brusc usturimea lacrimilor n ochi.

- Eu n-am vrut dect sa vorbesti cu mine, nimic mai mult. Dar banuiesc ca
nici atta lucru nu poti.
si lua farfuria cu lasagna de care nici nu se atinsese si paharul cu Coca
, si urca la ea n camera. i venise si ei rndul sa faca o criza de nervi, sa trnteasc
a usa si sa stea mbufnata, si, fir-ar sa fie, avea sa-si joace rolul cum nu se po
ate mai bine.
Izbucni n lacrimi nca din clipa n care se nchise usa n urma ei, puse totul pe
masuta de toaleta si se prabusi ntr-un colt, ca un ghem lacrimos. Nu mai plnsese
asa de multa vreme, oricum, nu dintr-un motiv att de prostesc, dar pur si simplu
nu putea. nu era.
Se auzi o bataie n usa.
- Claire?
- Pleaca de-aici, Shane.
Totusi, nu-i raspunsese din suflet, iar el trebuie sa-si fi dat seama. S
hane deschise usa. Claire s-ar cam fi asteptat sa se repeada spre ea si s-o cupr
inda ntr-o mbratisare, dar, n loc de asta, Shane doar. ramase pe loc. Cu o expresie
n care se contopeau cumva sciala si tulburarea.
- De ce te afecteaza asta pe tine? o ntreba.
Era o ntrebare pe deplin rezonabila, de o logica att de infailibila, nct o f
acu sa icneasca si sa-si nteteasca plnsul.
- Eu sunt cel obligat sa se mbrace ntr-un costum tmpit, argumenta Shane. Eu
sunt obligat sa ma prefac ca nu mi-as dori sa nfig o tepusa n inima putorii aleia
. Nu tu.
- Dar te duci! De ce te duci? Tu. eu credeam c-o urasti.
- Pentru ca mi-a spus c-o sa te omoare pe tine daca nu apar. Si pentru c
a stiu ca nu e o simpla amenintare. Chiar ar face-o. Esti multumita, acum?
nchise ncet usa. Claire nu putea sa-si recapete suflul. Durerea din piept
parea c-o nabusa, ca si cum fiecare bataie a inimii ar fi putut sa fie si cea din
urma. Se auzi scotnd un sunet, dar nu putea sa-si dea seama daca provenea din pln
s, sau din furie, sau din mhnire.
Pna la urma, lacrimile secara si Claire si sterse drele umede de pe fata. S
e simtea ndurerata, singura si profund vinovata pentru tot. Mncarea n-o ispitea de
loc si tot ceea ce-si dorea era sa se faca ghem sub paturi, mpreuna cu cel mai ma
re si mai pufos animalut din plus pe care l-ar fi putut gasi.
Numai ca nu putea sa faca asta.
Cnd deschise usa, l gasi pe Shane stnd pe coridor, sprijinit cu spatele de
perete. si ridica privirea spre ea.
- Ai terminat? o ntreba.
Si el avea ochii rosii. Nu tocmai nlacrimati, dar. cumva.
- Pentru ca podeaua asta nu mi se pare tocmai comoda, adauga el.
Se cuibari lnga el. Shane o cuprinse cu un brat, iar capul lui Claire caz
u la pieptul lui. Era ceva att de linistitor n felul n care degetele lui i mngiau par
l, n ritmul slab al respiratiei lui. Siguranta prezentei lui solide si calde, ala
turi de ea.
- N-o lasa sa-ti faca rau, sopti ea. Dumnezeule, Shane.
- N-ai grija. O sa fie si Michael acolo si sunt foarte convins c-o sa in
tervina, dac-o sa ncerce ea ceva. Dar vreau ca tu sa fii la adapost. Promite-mi c
a, n timp ce-o sa fiu plecat, o sa te duci poate sa stai cu parintii tai. Nu, nu,
o opri el, vaznd-o ca deja ncearca sa protesteze. Nu, trebuie sa-mi promiti. Am n
evoie sa stiu c-o sa fii n siguranta.
Ea i facu un semn de ncuviintare, desi nca se simtea nefericita.
- ti promit, zise, inspirnd adnc ca sa-si alunge toata acea stare. Si, pna l
a urma, ce tmpenie de costum o sa porti?
- Nu ma ntreba.
- Implica si pielea?
- Mda, pna la urma, cred ca s-ar putea, zise el, pe un ton de parca l-ar
fi ngrozit o astfel de perspectiva.
Cu toate acestea, Claire reusi sa zmbeasca.
- Abia astept.
Shane se izbi cu capul de perete.

- Gagicele astea.
Urmatoarea ei vizita n laboratorul lui Myrnin i aduse o surpriza. Cobornd t
reptele, vazu lumina, si primul el gnd fu O, Doamne, a iesit din celula. Cel de-a
l doilea o ndemna sa aiba pregatit pistolul cu sageti, asa ca tocmai si desfacea f
ermoarul rucsacului, ca sa-l caute, cnd constata ca nici vorba sa fie Myrnin.
Laboratorul acela ticsit, slab luminat - mai degraba o magazie pentru ec
hipamente depasite, n realitate - cuprindea si un scaun, lnga care se afla o veioz
a pentru citit. Asezat pe scaunul acela, rasfoind filele unuia dintre fragilele
si stravechile jurnale, se afla nimeni altul dect Oliver.
Claire puse mna pe patul pistolului, pentru orice eventualitate, cu toate
ca nu era prea sigura daca o doza buna de antidot i-ar fi de vreun folos ntr-o a
stfel de situatie.
- A, linisteste-te, n-am de gnd sa te atac, Claire, zise Oliver, pe un to
n plictisit, fara ca macar sa-si ridice privirea. n plus, n perioada asta suntem n
aceeasi tabara. Sau n-ai auzit?
Fata cobor ncet treptele ramase.
- Banuiesc ca nu. S-a dat cumva vreun comunicat?
Sigur, el venise fuga atunci cnd l chemase Eve, n legatura cu Bishop, nsa as
ta nu-l trecea neaparat n categoria aliatilor, n registrele de evidenta ale lui Cl
aire.
- Atunci cnd comunitatea este periclitata de intrusi, comunitatea si strnge
rndurile mpotriva intrusilor. E o lege la fel de veche ca si sistemul de organiza
re tribal. Noi doi facem parte din aceeasi comunitate si avem un inamic comun.
- Pe domnul Bishop.
Oliver si ridica privirea, strecurndu-si un deget ntre filele jurnalului ca
sa-si marcheze locul n care ramasese.
- Ai ntrebari, presupun. Eu as avea, n locul tau.
- Perfect. De cnd l cunosti?
- Eu nu-l cunosc. Ma ndoiesc ca l-ar cunoaste cineva care ar mai fi acum n
viata.
Claire se aseza pe un scaun subred plasat vizavi de el.
- Dar l-ai ntlnit.
- Da.
- Atunci, cnd l-ai ntlnit?
Oliver si lasa capul ntr-o parte, miji ochii, iar ea si aminti ca odata l cr
ezuse simpatic, o persoana ct se poate de normala. Acum, nu prea mai era de aceea
si parere.
Si nici persoana nu se putea numi.
- L-am ntlnit n Grecia, zise el. Acum ceva vreme. Nu consider ca amanuntele
ar fi grozav de instructive pentru tine. Sau linistitoare, daca ma gndesc mai bi
ne.
- Ai ncercat sa-l ucizi?
- Eu?
Buzele lui Oliver se ntinsera lent ntr-un zmbet.
- Nu.
- Dar Amelie?
El nu-i raspunse, zmbind n continuare. Tacerea se prelungi pna cnd ea simti
nevoia sa tipe, nsa stia ca Oliver ar fi vrut s-o vada descumpanita.
Nu-i oferi satisfactie.
- Nu te intereseaza pe tine problemele Ameliei, zise Oliver. Presupun ca
ai plecat urechea la trancaneala lui Myrnin. Trebuie sa marturisesc, mi se pare
fascinant faptul ca el mai e printre noi. l crezusem mort si ngropat, de multa vr
eme.
- Ca pe Bishop?
- E destul de nebun, sa stii. La Myrnin ma refer. Si e asa de cnd l stiu,
cu toate ca, n mod sigur, n vremea noastra starea i s-a nrautatit.
Privirea lui Oliver deveni una foarte ndepartata.
- Iubea att de mult vnatoarea, dar dupa, se transforma mereu ntr-un lamenta
bil idiot plngacios. Nu ma surprinde faptul ca vrea sa dea vina, pentru propria-i
slabiciune, pe cine stie ce. maladie legendara. Unii, pur si simplu, nu sunt cr

oiti pentru viata asta.


Dintre toate lucrurile pe care s-ar fi asteptat Claire sa le auda, acest
a o prinse nepregatita.
- Tu nu crezi ca ar exista o maladie?
- Nu cred asa ceva, doar pentru ca Myrnin si ctiva altii sunt. deficienti
. nu nseamna ca am decadea cu totii, asta nu.
- Dar. nu puteti sa. hm.
- Sa ne reproducem? o completa Oliver, fara ca n glasul lui sa se simta v
reo urma de emotie. Dar poate ca nu ne dorim.
- Tu ai ncercat sa-i transformi pe Michael.
Of, n-ar fi trebuit sa spuna asta, chiar n-ar fi trebuit: chipul lui Oli
ver deveni ncordat, permitndu-i sa zareasca oasele craniului pe sub pielea aceea n
eteda si palida. Prin ochi i trecu un fulger rosu.
- Asa sustine Michael, zise el.
- Asa sustine si Amelie. Ai vrut. ai vrut sa-ti pui bazele propriei pute
ri, aici. Sa-ti creezi propriii adepti. Dar n-ai putut. Asta te-a luat prin surp
rindere, nu-i asa? Pentru ca, dintr-odata. n-ai mai putut.
- Fetito, rosti Oliver, ar fi cazul sa te gndesti cu grija la urmatoarele
cuvinte pe care ai vrea sa mi le adresezi. Cu foarte, foarte mare grija.
Urma o alta perioada prelungita n care el o privi fix, n tacere, iar de da
ta aceasta Claire ceda si-si ntoarse ochii n alta parte. Se hotar sa-si culeaga o s
cama invizibila de pe rucsac.
- Ar trebui sa ma duc la munca, zise ea. Iar tu nu ar trebui sa fii aici
, fara stirea Ameliei.
- De unde stii ca nu stie?
- Pentru ca, daca ar sti, ar mai fi cineva aici, care sa te supravegheze
, preciza Claire, atragndu-si un mic zmbet nghetat.
- Isteata fata. Da, foarte bine. Acum o sa-mi ceri sa plec, nu?
- Nu cred ca pot eu sa-ti cer ceva tie, Oliver, dar, daca vrei neaparat,
pot s-o sun pe Amelie.
si scoase telefonul mobil, i desfacu clapeta si gasi imediat numarul.
Lui Oliver i trecu prin gnd s-o omoare. Vazu ideea aceasta traversndu-i chi
pul ca un fulger, limpede ca lumina rasaritului, si fu ct pe ce sa apeleze numaru
l, ntr-un gest pur instinctiv.
Apoi, fulgerul acela disparu si zmbetul se instala la loc, iar Oliver se
ridica si-i facu un semn de ncuviintare.
- Nu e necesar s-o deranjezi pe Fondatoare cu astfel de prostii, zise el
. Plec. Si-asa, nu sunt dect elucubratii de nebun, cele pe care le-as putea citi n
tr-o singura sedinta, n orice caz.
Lasa jurnalul sa cada pe un morman mprastiat lnga scaun si pleca, deplasndu
-se cu o gratie nepasatoare printre maldarele de carti si obstacolele ridicate d
e piesele desperecheate de mobilier. Nu dadea impresia ca s-ar grabi, dar pna sa
poata Claire sa mai clipeasca o data, disparuse deja, ca o umbra lunecnd n sus pe
trepte.
Iar Claire, dupa o rasuflare tremurata, si scoase din rucsac pistolul cu
sageti si pleca sa-l viziteze pe Myrnin.
- Splendid, aprecie Myrnin, privindu-si minile.
Strnse pumnii, rasuci bratele, ntinse degetele.
- Nu m-am mai simtit att de bine de. n fine, de multi ani. Aveam minile amo
rtite, stiai?
Era un simptom despre care Myrnin uitase sa-i pomeneasca lui Claire, asa
ca fata si-l nota n carnetel. Fixase ceasul cu cronometru - o noua dotare a labo
ratorului, comandata de ea pe internet - sus pe perete, iar cifrele rosii plpitoar
e le aminteau amndurora faptul ca Myrnin avea la dispozitie maximum cinci ore de
sanatate mintala oferite de actuala formula de tratament.
Myrnin i urmari privirea ndreptata spre cronometru si expresia de entuzias
m jucaus i se mai estompa. Tot ca un barbat tnar arata, cu exceptia ochilor: era n
fricosator pentru Claire sa-si nchipuie ca aratase exact la fel cu multe generati
i nainte ca ea sa se nasca, si tot asa va mai arata si la mult timp dupa moartea
ei. Iubea att de mult vnatoarea, zisese Oliver. Pentru vampiri, exista n realitate

un singur tip de vnatoare. Vnatoarea de oameni.


Myrnin i zmbi si tocmai cu acest zmbet o cstigase, de la bun nceput: agreabil
, blnd, parca invitnd-o sa fie partasa la cine stie ce secret ncntator.
- ti multumesc pentru ceas, Claire. mi este de mare ajutor. Are si alarma?
- ncepe sa scoata un sunet la un sfert de ora dupa ce expira perioada cro
nometrata, i raspunse ea. Si are sunete care anunta si fiecare ora exacta.
- Extrem de folositor. Bine, atunci. Acum, ca-mi pot ntrebuinta degetele.
ce urmeaza sa facem?
Si Myrnin si bti sugestiv sprncenele groase si negre, gest care putea sa fie
chiar amuzant, venind din partea lui. Nu ca n-ar fi aratat dragut - fiindca ara
ta - nsa Claire nu si-l putea imagina cu adevarat ca pe un barbat sexy.
Se ntreba daca-l ofensase cumva.
- Ce-ar fi sa aranjam pe rafturi ceva din cartile astea? propuse ea.
Era ntr-adevar o ntreprindere riscanta; ea se mai mpiedicase de stivele de
carti, si nu o data, chiar si cnd nu era o situatie de urgenta. Cu toate acestea,
Myrnin se strmba.
- Nu am dect cteva ore n care sunt n toate mintile, Claire. Dereticatul mi s
e pare un mod nefericit de a le petrece.
- Foarte bine, atunci ce vrei sa facem?
- Consider ca am facut mari progrese cu aceasta din urma formula, zise e
l. De ce nu ne-am gndi daca putem sa distilam si mai mult esenta? Sa ntarim efecte
le?
- Eu cred ca ar fi mai bine, mai degraba, sa facem analizele chimice, sa
vedem ce se ntmpla n sngele tau, pna la asta.
Pna ca ea sa-l poata mpiedica, Myrnin se repezi spre o masa, lua de pe ea
un cutit ruginit si-si cresta bratul cu el. Claire tocmai deschidea gura, pregat
indu-se sa tipe, cnd el nsfaca un pahar curat de laborator din stativul de pe masa
, colectnd n el sngele care picura. Taietura se vindeca nainte ca el sa piarda mai m
ult de cteva lingurite de snge.
- Exista. metode mai simple pentru asta, protesta ea, slab, n timp ce Myr
nin i ntindea paharul.
Sngele avea o culoare mai nchisa dect cel normal, omenesc, si era mai gros;
dar, daca se gndea mai bine, probabil ca asa si trebuia sa fie: doar nu era la f
el de cald. ncerca sa-si alunge din minte gndul la toti oamenii aceia care donau sn
ge, dar nu izbuti. Oare sngele lui Shane avea sa ajunga n venele lui Myrnin? Si, n
definitiv, cum functiona toata treaba? Oare vampirii digerau sngele, sau doar l la
sau cumva sa treaca, intact, n sistemul lor circulator? Oare aveau importanta gru
pele de snge? Existau conflicte provenite din factorul Rh? Si cum era cu maladiil
e transmisibile prin snge, ca malaria, sau Ebola, sau SIDA?
Erau multe ntrebari care asteptau raspuns. i trecu prin minte ca doctorul
Mills avea sa fie n al noualea cer aflnd de existenta unor astfel de perspective.
- Durerea nu are prea mare importanta, replica Myrnin, tragndu-si la loc n
jos mneca peste bratul palid, fara urma de rana, dupa ce sterse n prealabil firic
elele de snge ramase. Pna la urma, i explica el, nveti sa n-o mai iei n seama.
Claire se ndoia de adevarul spuselor lui, dar nu-l contrazise.
- O sa duc o parte din el la spital, l informa. Doctorul Mills mi-a spus
ca are nevoie de mostre de snge. Au acolo o gramada de echipamente misto, poate s
a ne ofere informatii amanuntite, pe care aici n-avem cum sa le obtinem.
Myrnin ridica din umeri, evident lipsit de interes fata de doctorul Mill
s, sau de oricare alta fiinta umana, cu exceptia lui Claire.
- Fa cum vrei, i zise. Ce fel de echipamente?
- O, tot felul. Spectrometre de masa, aparate pentru analiza chimica a sn
gelui. stii tu.
- Trebuie sa punem mna pe lucrurile astea.
- De ce?
- Cum am putea sa ne desfasuram, fara sa avem echipamentele cele mai act
uale?
Claire clipi, nevenindu-i sa creada.
- Myrnin, tu nu prea ai spatiu aici. Si nu cred ca prapadita instalatie
electrica de care dispui n prezent ti-ar permite sa conectezi un microscop electr

onic. Oricum, nu asa lucreaza acum savantii. Echipamentul e prea costisitor si p


rea delicat. Marile spitale si universitatile mai cumpara echipamente. Noi doar
ne folosim de ele, nchiriindu-le cu ora.
Myrnin se arata surprins, devenind apoi meditativ.
- nchiriindu-le cu ora? Dar cum ai putea sa-ti programezi asa ceva, cnd nu
stii ce anume cauti, sau ct timp ti-ar trebui?
- Trebuie sa nveti sa-ti programezi revelatiile. Si sa ai rabdare.
Replica ei i smulse un hohot de rs.
- Claire, eu sunt vampir. Noi nu suntem tocmai renumiti pentru rabdare,
sa stii. Doctorul Mills asta, al tau. poate c-ar trebui sa-i facem o vizita. Miar placea sa-l cunosc.
- Si lui. probabil ca i-ar placea sa te cunoasca, rosti ea, lent.
Nu era deloc sigura ca Ameliei i-ar face placere asa ceva, nsa putea sa-s
i dea seama ca Myrnin si pusese n minte sa faca asta, fie ca ea l aproba, fie ca nu
.
- Data viitoare, bine? propuse ea.
Aruncara amndoi o privire spre ceasul cu cronometru.
- Da, confirma Myrnin. Data viitoare. A! Am tot vrut sa te ntreb. Ce-ai m
ai auzit despre Bishop si despre banchetul de bun-venit?
- Nu mare lucru. Cred ca Michael si cu Eve or sa se duca. Iar Shane. Sha
ne zice ca e obligat sa mearga.
- Cu Ysandre?
Claire ncuviinta. Myrnin i ntoarse spatele si darma un teanc de carti cu un
neastmpar entuziast, apoi un altul. Deodata, scoase un strigat de ncntare fara marg
ini, repezindu-se peste volumele stivuite ca sa extraga dintre ele unul care, n o
chii lui Claire, arata exact la fel ca oricare altul.
l arunca spre ea. Claire izbuti sa-l prinda nainte ca acesta s-o izbeasca n
piept.
- Au! se plnse. Mai usor, te rog.
- mi pare rau.
Dar, de fapt, nu-i parea. Exista n el, astazi, un filon subversiv, ntuneca
t.
- Oricum, ce e cu asta?
Myrnin se ntoarse lnga ea, lua cartea, o deschise si-i frunzari paginile.
Se opri cam pe la mijloc si i-o ntinse napoi.
- Ysandre, zise el.
Cartea era scrisa n engleza, dar fiind din secolul al optsprezecelea, tex
tul nu era usor de descifrat, mai ales din cauza petelor de pe pagini.
Ea era de o frumusete att de neobisnuita si att de minunata, nct bunicul ei
fu fascinat de privelistea orbitoare, si-o confunda cu un nger trimis de Domnul c
a sa-l mngie pe patul de moarte. Trasaturile pure ale profilului ei minunat, fluid
itatea ochilor ei mari si negri, nobila ei frunte descoperita, parul sclipind ca
pana corbului, buzele delicate, ntregul efect pe care acest chip frumos l exercit
a asupra mintilor privitorilor sai era de o adnca melancolie si dragalasenie, imp
regnndu-se o data pentru totdeauna. nalta si mladioasa, dar fara subtirimea excesi
va a unor tinere fete, avea n miscari acea neglijenta grape supla amintind de leg
anarea unei tulpini de floare sub adierea brizei.
- O, exclama Claire, surprinsa.
- Da, era Ysandre, fara doar si poate.
- Ea a fost.
- O foarte celebra criminala. Si-a ajutat sotul si verii sa asasineze un
rege, la scurt timp dupa moartea bunicului ei. A fost spnzurata, pna la urma, dar
asta numai dupa ce fusese transformata n vampir. Norocoasa potrivire, pentru ea.
Cartea cuprindea cumplita relatare a asasinarii regelui, precum si o gra
mada de alte fapte asemenea. Claire se cutremura si nchise cartea.
- De ce mi-ai aratat asa ceva?
- Pentru ca nu vreau sa faci si tu ce-a facut bunicul ei: s-o subestimez
i din cauza ca are o nfatisare de nger. Ysandre a distrus mai multe vieti dect poti
sa ncerci macar sa-ti imaginezi, ncepnd cu cea proprie, preciza Myrnin, a carui pr
ivire se ntunecase si devenise extrem, extrem de grava. Daca ea l vrea pe Shane, l

as-o sa-l aiba. O sa termine cu el ct se poate de repede. Si Amelie n-o sa-i perm
ita sa-l ucida.
- Cred ca ea vrea alte lucruri, zise Claire.
- A! Sex, atunci. Sau o oarecare varianta. Ysandre a fost totdeauna puti
n. ciudata.
- Cum pot s-o mpiedic?
Myrnin clatina ncetisor din cap.
- mi pare rau. Nu pot sa te ajut. Singura mea sugestie - despre care sunt
destul de convins ca nu ti-ar placea - este sa-l lasi pe el sa se descurce n fel
ul sau propriu. Ea o sa-l lase n viata, si n mare masura neatins, n afara de cazul n
care i se mpotriveste.
- Ai dreptate. Nu-mi place.
- Fa reclamatie la conducere, draga mea.
Accesul lui de seriozitate trecu, precum un nor prin fata soarelui.
- Acum, ce-ai zice despre o partida de sah?
- As zice ca mai degraba sa-ti analizam sngele, fiindca nu ti-au mai rama
s dect putine minute pna cnd va trebui sa te duc napoi n. aaa. camera ta.
- n celula, o corecta el. Poti foarte bine sa-i spui asa. Si sa stii ca t
e trudesti prea mult pentru cineva att de tnar.
Da, se trudea prea mult, se gndi si Claire, iritata, n timp ce el se ducea
sa aranjeze tabla de sah, fiindca trebuia cineva sa si trudeasca. Iar Myrnin, c
ategoric, nu era acela.
Pna joi, apropiatul bal mascat devenise subiectul predilect n Morganville.
Claire n-avea cum sa nu auda vorbindu-se despre el. La cafeneaua universitatii,
cel putin, era inevitabil: studentii declarau cele mai ciudate si mai intime lu
cruri fatis, n public, ca si cum si-ar fi nchipuit ca exista vreun soi de zid izol
ator invizibil n jurul lor. Deja auzise mult prea multe despre aventurile sexuale
ale colegilor ei, n ultimele cteva saptamni; din cte se parea, era sezonul mperecher
ilor, acum, ca toata lumea si gasise calea prin noul semestru. Fetele i evaluau pe
baieti. Baietii le evaluau pe fete. Si unii, si altii si doreau ce nu puteau sa
aiba, sau aveau ceea ce nu-si doreau cu adevarat.
Dar, n timp ce sorbea din cafea si-si redacta eseul pentru fizica, avnd ca
subiecte mecanica, plus caldura, plus cmpurile - ceea ce nu avea legatura cu ate
lierele auto, cu vremea, sau cu agricultura - Claire auzi ceva care-i facu stilo
ul sa se opreasca, mpleticindu-se, pe foaie.
-. invitatie, tocmai spunea cineva.
Iar acea cineva statea chiar n spatele ei.
- ti vine sa crezi? Dumnezeule, chiar am primit una! Se zice ca nu s-au t
rimis dect trei sute de invitatii, stii? O sa fie de-a dreptul formidabil. Ma gnde
am sa ma duc costumata n Maria-Antoaneta, ce zici?
Sigur discutau despre balul mascat. Claire se foi pe scaunul ei. N-o aju
ta cu nimic, tot nu putea sa vada cine vorbea.
- Pai, cred ca e posibil sa fi cunoscut-o cineva n realitate, pe vremea a
ia, raspunse fata cealalta. Asa ca ar fi de preferat sa alegi ceva mai sigur, cu
m ar fi Catwoman. Pun pariu ca nimeni dintre ei n-a cunoscut-o personal pe Catwo
man.
- Catwoman merge, o aproba prima fata. Costumul mulat din piele nu se de
modeaza niciodata. Si o sa arat de-a dreptul super n Catwoman.
Claire si varsa cafeaua, mai mult sau mai putin intentionat, si sari sa i
a ctiva pumni de servetele din automatul de la bar si, n timp ce se ntorcea, arunca
o privire spre cele doua pe care le auzise vorbind.
Erau Gina si Jennifer, cele doua omniprezente prietene ale Monicai. Numa
i ca, de data aceasta, Monica nu era de vazut pe-acolo. Interesant.
Jennifer o privi chiors.
- La ce te binoclezi, momie?
- La absolut nimic, raspunse Claire, ca ntr-o doara.
Nu se temea de ele; nu se mai temea.
- Dar eu n-as merge costumata n Catwoman, mai adauga ea. Dac-as avea coap
sele astea.
- Hai, zt!

si strnse cartile, si lua cafeaua si se retrase la o alta masa, mai apropia


ta de bar. Eve era la lucru. Era plina de energie astazi, cu ochii stralucitori
si zmbitori; era mbracata n rosu, si-i statea ct se poate de bine. Tot goth, dar oar
ecum mai vesel. nca era mhnita de moartea tatalui ei - Claire observa acest lucru n
unele momente, cnd Eve credea ca n-o vede nimeni - numai ca ntre timp se adunase,
si se tinea tare, n pofida asteptarilor.
La un moment dat, nu mai avu pe nimeni la rnd, asa ca-i facu colegei sale
un semn cu toate cele cinci degete rasfirate: pauza de cinci minute, ghici Clai
re, cnd Eve si scoase sortul si se strecura pe sub bar, venind sa se aseze pe scau
nul din fata ei.
- Asa, zise ea, am auzit de la Billy Harrison ca taica-sau s-a ales cu o
invitatie la chestia aia, cu balul, din partea Tamarei; o stii, vampirita propr
ietara a tuturor depozitelor alora din nordul orasului, si care conduce si ziaru
l? Si el zice ca participa toti vampirii din oras, si-i iau pe oameni ca. nu sti
u, parteneri? E ciudat, nu? Ca toti si aleg oameni pe care sa-i ia cu ei?
- Nu s-a mai ntmplat altadata?
- Nu, din cte stiu, zise Eve. Am ntrebat n stnga si-n dreapta, dar nimeni na pomenit asa ceva. A ajuns sa fie evenimentul anului la box-office, glumi ea, d
upa care zmbetul i se mai sterse putin. Banuiesc ca Michael a uitat sa mi-o trimi
ta pe-a mea. Invitatia. Ar trebui sa-i amintesc.
Claire simti un mic nod strngndu-i stomacul.
- Nu te-a invitat?
- O sa ma invite el.
- Dar. e poimine, nu?
- Ma invita. Pe urma, doar nu am nevoie sa inventez cine stie ce costuma
tie complicata, sau altceva. Mi-ai vazut sifonierul? Jumatate din ce port eu mer
ge si n chip de costum pentru bal mascat.
Eve i arunca o privire, dupa care-si lasa ochii n jos.
- Tu?
- Pe mine nu ma invita nimeni.
Mda, amaraciunea i razbatea n voce. Claire nu si-o putea alunga.
- Doar stii cu cine merge Shane, adauga ea.
- Dar nu e el de vina. Ea e. Ysandre, preciza Eve, strmbndu-se. Chiar, ce
soi de nume o mai fi si asta, n definitiv?
- Francez. Myrnin mi-a dat o carte despre ea, i destainui Claire. Stiam c
a e periculoasa, dar, pe bune, e mai rea dect am crezut. Poate o fi nceput doar nce
rcnd sa se descurce n viata, dar a ajuns o veritabila protagonista, pe vremea cnd p
olitica nsemna razboiul.
- Dar tipul? Franois?
Eve si rostogoli ochii n orbite n timp ce pronunta prenumele, cu cea mai bu
na maimutareala a accentului frantuzesc.
- Asta se crede mai fierbinte dect suprafata soarelui. El pe cine ia?
- N-am idee, i raspunse Claire. Dar. asta nu e o iesire n cuplu, stii? E.
Dar, n realitate, nu stia ce anume era.
- E altceva.
- Arata ca o iesire, se costumeaza ca o iesire, iese cu o iesire, argume
nta Eve. Si am de gnd sa fiu umbra lui Michael si sa-l apar de toate amatoarele c
are vor sa urce pe scara sociala iesite sa-l vneze pe cel mai nou vampir din oras
.
- Totusi, nu e el, zise Claire. Cel mai nou. Adica, nu mai e. Bishop si
echipa lui sunt mai noi dect el, cel putin sub aspectul aparitiei.
- Mda, accepta Eve, ncruntndu-se. Presupun ca ai dreptate.
O umbra se asternu peste masa lor, dar nainte ca fetele sa-si ridice priv
irile, un obiect cazu pe suprafata dintre ele si, involuntar, att Claire, ct si Ev
e se concentrara asupra lui.
Era unul dintre plicurile acelea crem, continnd invitatii.
Abia acum si ridicara privirile. Era Monica. Tocmai si arunca impecabilul
ei par blond peste umeri, naltndu-si sprncenele si daruindu-i lui Eve un zmbet lent,
rautacios.
- Mare pacat, zise ea. Banuiesc ca iubitelul tau cel sexy stie n ce socie

tate e pinea mai buna pentru el, la urma urmei.


Eve facu ochii mari. ntoarse invitatia spre ea, ca s-o citeasca, dar si-a
sa, de-a-ndoaselea, Claire tot vazu proba incriminatoare.
Sunteti invitata sa participati la balul mascat si banchetul ocazionate
de sarbatorirea sosirii strabunului Bishop, smbata, douazeci octombrie, n Salonul
Sfatului Strabunilor, la ora miezului de noapte.
Veti participa la invitatia domnului Michael Glass si vi se solicita sal nsotiti dupa bunul sau plac.
Numele navali asupra ei ca un vampir atacnd-o prin surprindere. Michael G
lass. Michael o invita pe Monica.
Eve nu mai rosti o vorba. mpinse invitatia napoi spre Monica, se ridica si
se strecura pe sub tejgheaua barului, punndu-si la loc sortul. Claire privi fix n
urma ei, socata. Remarca agitatia nervoasa n miscarile prietenei sale, dar nu si
pe fata ei. Eve avea grija sa stea mereu ntoarsa cu spatele, si chiar si cnd se d
use sa toarne dozele la aparatul espresso, si tinu ochii n jos, ascunzndu-si suferi
nta.
Socul lui Claire se topi ntr-un val fierbinte de mnie.
- Esti o pacoste afurisita, stiai? zise ea.
Monica si nalta o sprnceana perfect pensata.
- Nu trebuia sa faci asta!
- Nu sunt eu de vina ca aratarile ca voi nu sunt n stare sa-si tina barba
tii. Am auzit ca Shane si facea de cap cu Ysandre. Mare pacat. Pariez ca nici mac
ar n-ai reusit sa-l strecori ntre cearsafurile tale, asa e? Sau, stai. poate c-ai
facut-o. Fiindca e clar ca o chestie ca asta l expediaza instantaneu n patul alte
ia.
Claire si imagina pentru cteva secunde cum ar fi sa i nfiga manualul de fizi
ca drept n mijlocul zmbetului: tuguiat, rujat si lacuit al Monicai. n loc de asta,
o privi cu ura, amintindu-si ct de eficiente puteau sa fie momentele de tacere gl
aciala ale lui Oliver. n cele din urma, Monica ridica din umeri, si culese invitat
ia si si-o vr n buzunarul scurtei din piele.
- Ti-as spune "la revedere", dar probabil ca n-o sa fie cazul, zise ea.
Presupun ca smbata puteti sa va organizati propria petrecere a ratatelor, cu doze
speciale de cianura, sau ce vreti voi. Distractie placuta.
Pleca spre masa la care stateau Gina si Jennifer, dupa care cele trei fe
te se ndepartara, dar nu nainte de a-si ntoarce capetele spre ea. Fetele de aur, fe
tele norocoase, bine cladite, aranjate, impecabile.
Rdeau.
Claire si dadu seama ca-si strnsese pumnii, asa ca se sili sa se relaxeze
si sa respire adnc, dupa care si lua din nou stiloul. Totusi, cuvintele eseului i t
ot fugeau din minte, fiindca tot ce avea n fata ochilor era imaginea Monicai, mpau
nndu-se la bratul lui Michael, asternnd umilinta pe fata lui Eve. Si chiar daca tr
ecea cu privirea mai departe, dadea peste Ysandre, si peste Shane, iar asta o du
rea si mai rau.
- De ce? sopti ea. Michael, de ce i-ai face tu una ca asta?
Oare se certasera, cumva? Eve nu parea sa-i dea de nteles asa ceva. React
ionase de parca ar fi izbit-o un fulger cazut din senin.
Avnd sentimentul ca face o cumplita greseala, apasa pe prima tasta de ape
lare rapida a telefonului ei.
- Da, Claire, i raspunse Amelie.
- Am nevoie sa vorbesc cu dumneavoastra. Despre balul ala mascat. Ce sentmpla?
Timp de cteva secunde, Claire avu convingerea ca Amelie o sa-i nchida, dar
apoi batrna femeie-vampir zise:
- Da, presupun ca ar fi cazul sa discutam. Ne ntlnim la tine acasa, la eta
j. Stii unde.
Adica n camera secreta.
- Cnd?
Sunt, desigur, la dispozitia ta, replica Amelie, ceea ce era, limpede ca
lumina zilei, izbitor de neadevarat. O ora ti-ar fi suficienta?
- Voi fi acolo, o asigura Claire.

Minile i tremurau, cu acele vibratii marunte care prevestesc un cutremur l


auntric.
- Va multumesc.
- O, nu-mi multumi, copila, zise Amelie. Nu-mi imaginez ca vei gasi ceva
din tot ceea ce voi fi nevoita sa-ti spun ca fiindu-ti ctusi de putin mngietor.
Casa era pustie cnd ajunse Claire. Cauta prin fiecare ncapere, inclusiv n s
palatoria de la subsol, ca sa fie absolut sigura. Eve era nca la lucru; Michael t
rebuia sa fie la magazinul de muzica. Shane. n-avea nici cea mai mica idee despr
e unde putea sa fie Shane, doar ca n casa nu era nici urma de Shane.
Apasa pe butonul ascuns de pe coridorul de la etaj si lambriurile se des
facura, dezvaluind scara prafuita care se nalta spre ncaperea secreta. nchise usa d
upa ea si urca anevoie, simtindu-se tot mai bolnava si mai izolata cu fiecare tr
eapta.
Sus, culorile se revarsau de-a lungul peretilor: lampi n stil victorian,
numai giuvaieruri n toate nuantele, si o lumina palida, apoasa. Acolo nu existau
ferestre, nu existau iesiri. Numai cteva frumoase piese de mobilier prafuite, si
Amelie.
Si bodyguarzi, fireste. Rareori puteai s-o vezi pe Amelie undeva fara ma
car unul dintre ei. De data aceasta erau doi la numar, pndind prin unghere. Unul
dintre ei o saluta pe Claire cu o nclinare a capului. Aha. Ajunsese la saluturi c
u bodyguarzii cei mai nfricosatori. Grozav. Chiar era n ascensiune pe scara social
a din Morganville.
- Doamna, o saluta Claire, ramnnd n picioare.
Amelie statea jos, dar nu parea dispusa sa-i inoculeze lui Claire fantez
ia ca ar fi pe picior de egalitate. Era greu sa descifrezi sentimentele Ameliei,
nsa Claire era destul de convinsa ca n clipa aceea se ncadrau n categoria celor de
nerabdare, cu serioase posibilitati de avansare spre iritare.
- Am foarte putin timp la dispozitie pentru netezirea penelor tale zburl
ite, rosti Amelie.
Se foi un pic pe scaun, ceea ce era surprinzator: Amelie statea, de regu
la, extrem de imobila, extrem de netulburata. Acum aproape ca se ftia. Si mai era
ceva neobisnuit la ea azi: culoarea taiorului. Era tot unul clasic si cu o croia
la superba, nsa de un gri-nchis, culoare cu mult mai ntunecata dect cele preferate d
e ea, n mod obisnuit. i facea ochii sa capete nuanta norilor de furtuna.
- Cu toate acestea, ai facut mai mult dect ti-am cerut cu Myrnin. Prin ur
mare, sunt nclinata sa-ti trec cu vederea impertinenta, cu conditia ca tu sa ntele
gi ca este o dovada de indulgenta din partea mea. Nu un drept al tau.
- nteleg, zise Claire. Doar ca. balul asta mascat. Myrnin l-a numit un ba
nchet de bun-venit. A dat de nteles ca ar avea o importanta legatura cu domnul Bi
shop.
Privirea Ameliei, ndreptata asupra ei cu o concentrare impersonala, se as
cuti deodata.
- Ai discutat cu Myrnin privitor la sosirea lui Bishop?
- Pai. el m-a ntrebat ce s-a mai ntmplat prin oras, si.
Claire se ntrerupse, fiindca deodata Amelie fu n picioare. Iar bodyguarzii
iesisera din colturile ncaperii, ajungnd acum foarte aproape, suficient de aproap
e nct sa poata lovi.
- Nu mi-ati spus sa n-o fac!
- Dar ti-am spus sa nu te amesteci n problemele mele!
Un licar sters si flamnd aparu n ochii aceia, la fel de nfricosator, n felul
sau, ca si domnul Bishop. Amelie, nsa, se forta sa se destinda.
- Foarte bine. Raul a fost savrsit. Si Myrnin ce ti-a spus?
- Mi-a spus.
Claire si umezi buzele si furisa o privire spre bodyguarzii care se nvrteau
nspaimntator de aproape. Amelie ridica o sprnceana, dupa care facu un semn cu capu
l, si Claire mai degraba i simti ndepartndu-se, dect sa-i vada.
- Mi-a spus ca amndoi l-ati crezut mort pe Bishop, asa ca l-a surprins sa
afle ca a sosit n oras. Zicea ca Bishop vrea sa se razbune. Pe dumneavoastra.
- Si despre banchet ce ti-a spus?
- Numai ca face parte dintr-un fel de ceremonie de hun-venit n oras, pent

ru Bishop, raspunse Claire. Si ca n-aveti n intentie sa va luptati cu el, daca or


ganizati banchetul.
Zmbetul Ameliei aparu rapid si rece.
- Myrnin cunoaste cte ceva despre lume si despre politicile ei. Nu, nu in
tentionez sa ma lupt cu el. Cel putin, daca nu sunt obligata. Ti-a mai spus si a
ltceva?
- Nu, zise Claire, adunndu-si curajul. Ysandre l ia pe Shane cu ea. Si Mic
hael. tocmai am aflat ca se duce, si-o ia cu el pe Monica. Nu pe Eve.
- ti imaginezi ca as avea cea mai mica preocupare fata de felul n care si a
ranjeaza prietenii tai problemele amoroase?
- Nu, doar ca. vreau sa ma invitati si pe mine. Va rog. Toti vampirii in
vita oameni. De ce nu m-ati invita si dumneavoastra pe mine?
Amelie facu ochii mari. Nu foarte, dar ndeajuns pentru Claire ct sa-si dea
seama ca-i provocase o surpriza de mari proportii.
- Dar ce motiv posibil ai avea ca sa-ti doresti sa participi?
- Monica spune ca e evenimentul monden al anului, argumenta Claire.
Nu era tocmai convinsa ca gluma era calea nimerita; stia ca Amelie avea
un oarecare simt al umorului, nsa era vorba despre unul limitat.
Astazi, se pare ca era inexistent.
- Foarte bine. Adevarul este ca mi fac griji pentru Michael si pentru Sha
ne. Nu vreau dect sa ma asigur. sa ma asigur ca ei sunt bine.
- Si cum ai putea proceda astfel nct sa te asiguri, daca mie nu-mi sta n pu
teri?
Amelie nu mai astepta raspunsul, fiindca era evident ca nu exista vreunu
l.
- Tu vrei sa-l supraveghezi pe baiat, sa te asiguri ca nu-i cade prada Y
sandrei. Am ghicit?
Claire si nghiti cu greu nodul din gt si ncuviinta dnd din cap. Asta nu era t
ot, dar era o mare parte din adevar.
- Este o pierdere de timp. Nu, zise Amelie. Nu vei participa, Claire. Ti
-o spun ct se poate de clar, astfel nct sa fim bine ntelese. Nu-mi pot permite sa te
pun n pericol. Nu vei fi de fata la acest eveniment. Nici tu, nici Myrnin. Este
clar?
- Dar.
Amelie ridica tonul pna la nivel de strigat.
- Este clar?
Furia ei era taioasa precum lama de cutit, si Claire ncuviinta, cu rasufl
area taiata. Ar fi vrut sa faca un pas napoi, sa se ndeparteze de licarul acela or
ibil din ochii Ameliei, nsa stia ca ar fi nsemnat o idee foarte nepotrivita. Statu
se destul timp n preajma lui Myrnin ca sa nteleaga ca retragerea era un semn de sl
abiciune, iar slabiciunea ndemna la atac.
Amelie continua s-o fixeze cu privirea, imobila si tacuta, si n ea se cit
ea o salbaticie pe care Claire nu izbutea s-o nteleaga.
- Stapna, zise unul dintre bodyguarzi. Ar trebui sa plecam.
O spusese de parca ar fi trebuit sa ajunga altundeva, nsa Claire avea sin
istra senzatie ca intervenise intentionat. Oferindu-i Ameliei pretextul retrager
ii.
- Da, aproba Amelie.
nsa n vocea ei se simtea o nuanta dura, pe care Claire n-o mai auzise pna a
cum.
- n tot cazul, sa ispravim cu toate acestea. Mi-ai auzit hotarrea, Claire.
Te previn, nu-mi pune rabdarea la ncercare. mi esti pretioasa, dar nu de nenlocuit
, si ai prieteni si parinti n orasul acesta, mult mai putin utili.
Era cu neputinta sa-i interpretezi afirmatia altfel, dect ca pe o amenint
are fatisa. Claire ncuviinta cu o miscare lenta a capului.
- Vreau sa aud raspunsul, insista Amelie.
- Da. Am nteles.
- Bun. Si-acum, nu ma mai deranja. Poti sa pleci.
Claire se retrase de-a-ndaratelea spre scara. Facu chiar doi pasi astfel
, dupa care se ntoarse si se grabi sa parcurga si restul distantei, dar cnd ajunse

pe la jumatate, si dadu seama de faptul ca butonul pentru deschiderea usii era a


colo, sus, ascuns n canapeaua pe care sedea Amelie.
Iar daca Amelie nu voia s-o lase sa iasa, nu putea sa plece nicaieri.
Claire ajunse pe palierul de jos. Usa tot nchisa era. si ridica privirea s
pre scara si vazu umbre miscndu-se, dar nu auzi nimic.
Luminile se stinsera.
- Nu, sopti ea, si frica o nvalui ca o galeata cu apa rece ca gheata, din
cap pna-n picioare.
ntinse mna, pipaind orbeste usa nchisa.
- Nu, nu faceti asta.
Ceva se schimbase n Amelie. Nu mai era acea regina calma, distanta, de di
nainte. Era mai. animalica. Mai nfometata.
Pna la urma, Claire fu nevoita sa admita n sinea ei: Amelie era mai nfometa
ta.
- Va rog, implora ea ntunericul.
Stia ca erau acolo urechi care s-o auda.
- Va rog, lasati-ma sa ies acum.
Auzi un clinchet ascutit si usa se misca sub degetele ei, pivotnd spre in
terior. O apuca de muchie cu ambele mini si trase spre ea. Dintr-odata, ajunse pe
coridor, iar cnd si ntoarse privirea, vazu usa nchizndu-se la loc.
Se prabusi cu spatele de perete, tremurnd toata.
Bine a mai mers, si zise n sinea ei, cu sarcasm. Ar fi vrut sa tipe, nsa er
a aproape convinsa ca ar fi fost o idee foarte, foarte proasta.
Auzi usa de la intrare deschizndu-se si nchizndu-se, apoi clampanitul unor n
caltari grele pe dusumeaua de la parter.
- Eve? striga ea.
- Mda, i raspunse Eve, cu o voce istovita. Vin acum.
Arata chiar mai rau dect parea dupa voce. Vesmintele rosii care o favoriz
asera att de mult ceva mai devreme pareau tipatoare acum, coplesind-o; dadea impr
esia ca e gata sa se prabuseasca, si dupa halul n care i se nfatisa machiajul, era
clar ca varsase deja o gramada de lacrimi.
- Of, exclama Claire. Eve.
Eve ncerca sa zmbeasca, dar nu prea mai avea resurse pentru asa ceva.
- Cam penibil sa ma necajesc pentru Monica, nu? Dar cred ca tocmai de-ai
a ma doare att. Nu e ca si-ar lua pe cineva macar pe jumatate simpatic, sau pe un
deva pe-acolo. Trebuia sa-si aleaga tocmai ciuma societatii.
Eve si sterse ochii cu podul palmei. Creionul ei dermatograf si rimelul p
rodusesera o veritabila harababura goth, siroind n dre murdare pe obrajii ei paliz
i.
- Nici nu ncerca sa-mi spui ca i s-ar fi poruncit sa faca asta. Nu-mi pas
a dac-a fost asa, tot trebuia sa-mi spuna mie, mai nti. Si tu de ce nu ma contrazi
ci?
- Pentru ca ai dreptate.
- A naibii de mare dreptate am!
Eve deschise cu o lovitura de picior usa de la camera ei, intra si se az
vrli cu fata n jos pe patul negru. Claire aprinse lumina, care consta n principal d
in siraguri de beculete albe, din cele folosite ca ornamente pentru Craciun, si
dintr-o veioza cu o esarfa sngerie nfasurata peste abajur. Eve ncepu sa urle cu fat
a nfundata n perna pe care o tot izbea cu pumnii. Claire se cocota pe un colt al p
atului.
- l omor, zise Eve, sau cel putin asa ceva se ntelese, prin filtrul pernei
. i nfig tepusa drept n inima, i bag usturoi n fund, si. si.
- Si mai ce?
Michael aparuse n prag. Claire sari ca arsa de pe pat, iar Eve se ridica n
capul oaselor, strngnd perna cu ambele mini.
- Cnd ai ajuns acasa? l lua la rost Claire.
- Din cte se pare, tocmai la timp ct sa-mi aud desfasuratorul mortii. mi pl
ace mai ales partea cu usturoiul n fund. E ceva. deosebit.
- Mda, sigur, dar n-am terminat, rosti Eve.
Se lasa sa lunece jos de pe cuvertura, arunca perna si se protapi n fata

lui Michael, cu bratele ncrucisate.


- Afla ca tepusa o sa ti-o nfig afara, n plin soare, n vrful unui musuroi de
furnici piscatoare. Si-o sa rd.
- Dar ce-am mai facut?
- Ce-ai mai facut?
Privirea cu care-l fulgera Eve era ndeajuns de fioroasa nct sa-i smulga unu
i vampir inima din piept.
- Nu pot sa cred ca vorbesti serios!
Michael ncremeni de-a binelea, iar Claire avu impresia ca expresia din oc
hii lui era nsasi definitia cuvntului demascat.
- Monica. Ti-a spus.
- Ha! De ce n-ar fi profitat de ocazie, sa nu mi-o arunce n fata, fraiere
? Si, apropo de asta, Monica? Ai pierdut vreun pariu, sau ce? Fiindca, zau, nu-m
i trece prin minte vreun alt motiv ca sa ma umilesti n halul asta.
- Nu, zise Michael.
Privirea lui se abatu spre Claire, ntr-o evidenta implorare de a-i lasa s
inguri. Claire nu se clinti.
- N-am cum sa-ti explic, Eve. mi pare rau, dar pur si simplu, n-am cum. D
ar nu e ceea ce.
- Nici nu ndrazni sa-mi spui ca nu e ceea ce pare, pentru ca totdeauna e
ceea ce pare!
Eve se avnta nainte, si repezi palmele drept n pieptul lui Michael si-l mbrnc
cu un pas napoi, afara din camera ei.
- Acum nu pot sa vorbesc cu tine. Pleaca de-aici! Si plecat sa rami!
Trnti usa dupa el si o ncuie. Adevarul e, medita Claire, ca o ncuietoare nu
putea sa fie de cine stie ce folos, daca se gndea la ct de puternic era Michael ns
a probabil ca el nu s-ar fi apucat sa sparga usile n propria casa, macar att.
- Eve, trebuie sa ma asculti. Te rog.
Eve se arunca la loc pe pat, si nhata iPod-ul din sertar si-si trase casti
le pe urechi, apasnd n acelasi timp butonul de pornire. Claire auzi bubuitul de he
avy-metal din cealalta parte a camerei
- Eve?
Claire deschise usa si-si ndrepta privirea spre Michael.
- Nu prea cred ca te mai aude, i zise. De data asta, chiar ai dat-o n bara
, stii, nu? Macar lui Shane i s-a poruncit ce sa faca. Tu ai avut de ales, nu-i
asa?
- Mda, o aproba ncetisor Michael. Am avut de ales. Dar tu chiar nu ai ide
e dintre care variante, nu-i asa?
l urmari cu privirea n timp ce se ndeparta, apoi intra n camera lui din capa
tul culoarului si nchise usa.
Poate ca avea dreptate. Poate, ntr-adevar, nu era ceea ce parea si fie. D
ar, oricum ar fi fost, Eve nu era dispusa sa-l asculte. Claire ramase acolo un t
imp, ascultnd tacerea aceea rece si mpietrita, dupa care scutura din cap si cobor l
a parter.
Crenvurstii cu chili nu mai aveau acelasi gust cnd mneai de una singura.
Shane ajunse acasa dupa lasarea ntunericului, si nca din clipa n care-l vaz
u, Claire stiu ca era ceva n neregula. Arata. distrat. Diferit.
Si abia daca-i facu un semn cu capul n drumul lui, prin living, spre buca
tarie. Ea statea covrig pe canapea, marcnd pasaje n cartea ei de engleza si ntrebndu
-se pentru a mia oara de ce putea cineva sa aiba impresia ca era important sa cu
nosti operele surorilor Bront, si avnd simultan o alta ndeletnicire, care consta n a
nu urmari cu adevarat o emisiune culinara la televizor.
- Hei, striga n urma lui. Ti-am lasat chili acolo!
Shane nu-i raspunse. Claire puse capacul markerului si se duse pna lnga us
a bucatariei. Nu intra, ci doar ramase sa asculte. Shane nu scotea zgomotele nor
male pentru un tip disperat de foame; de fapt, nu facea nici cel mai mic zgomot.
Claire tocmai dezbatea n sinea ei posibilitatea de a se ntoarce la nvatatur
a, cnd l auzi deschiznd usa din spate. Apoi, voci, soptite si nfundate. ntredeschise
foarte putin usa bucatariei si-si ncorda auzul.
- Ai noroc ca nu chem politia, spunea Shane. Cara-te, amice.

- Nu pot. Trebuie sa vorbesc cu ea.


- Nu te apropii de niciuna dintre fete, m-ai nteles?
- Nu vreau sa fac rau nimanui!
Cunostea vocea aia, sau i se parea ca ar cunoaste-o. Dar nu se putea sa
fie adevarat, pur si simplu era imposibil.
Nu se putea ca Shane sa stea de vorba cu Jason, fratele lui Eve, cu att m
ai putin la usa din spate. Sigur avea halucinatii. Poate ca era altcineva, altci
neva care doar semana la voce cu Jason Rosser.
Mai mpinse putin usa, doar ct sa poata zari personajul.
Ba nu, chiar era Jason. Absolut nici o ndoiala n privinta asta. Avea pe el
chiar aceleasi haine mputite, pline de pete: blugii si geaca din piele. Parul i e
ra lins si chiar mai unsuros dect ultima data cnd l vazuse, si arata pamntiu la fata
, bolnavicios.
- Haide, frate, insista el. Lasa-ma doar sa vorbesc cu Claire. Daca ma m
ai tii mult aici, pe ntuneric, sunt ca si mncat.
- Ma bucur sa aflu.
Jason si strecura o mna nauntru, mpiedicndu-l pe Shane sa-i nchida usa n nas
- Te rog, frate. Chiar te rog.
Shane ezita. Claire nu putea sa-si nchipuie de ce. Jason o hartuise pe Ev
e; asasinase - sau, cel putin, sustinuse ca ar fi asasinat - fete nevinovate, ntr
-o tentativa nesabuita de a-i determina pe vampiri sa-l nroleze n serviciul lor. l n
junghiase pe Shane n burta.
Shane si repezise primul bta de baseball spre el, i glasui micuta si purita
na ei voce a constiintei. O repezi, cerndu-i sa taca. Jason orchestrase ncaierarea
aceea, l provocase pe Shane, atragndu-l n ea, si numai faptul ca izbutisera sa-i a
duca att de repede o ambulanta la fata locului i salvase viata lui Shane.
Acum, nsa, Jason nu mai arata ca un asasin dement. Arata ca un pustan dro
gat, speriat, aproape mort de foame si ngrozit peste poate. Si disperat.
Claire intra n bucatarie. Jason se lumina la fata.
- Claire! Claire, spune-i. spune-i ca e OK. Promit, n-o sa ma ating de n
imeni. Spune-i ca e OK sa intru, ca sa pot sa vorbesc cu tine.
- Nu e deloc OK, zise Claire. Numai ca el o stie deja.
Shane ncuviinta. l mpinse napoi pe Jason, dezechilibrndu-l si facndu-l sa cad
de pe veranda. Jason se mpiedica de o caramida si pica drept n fund. Aruncndu-i o
privire furioasa lui Shane, se ridica ncet.
- Claire, trebuie sa-ti transmit ceva. Din partea lui Oliver.
Oliver nu are nimic de spus din ce am vrea noi sa auzim, omule. Mai ales
din gura ta.
- Esti sigur?
Shane zmbi.
- Ct se poate de sigur. Bafta n lupta pentru supravietuire pe ntuneric.
Si dadu sa nchida usa. Aproape reusise, cnd Jason striga, repezit:
- Bishop ntinde o capcana. Noi putem sa va spunem unde si cnd.
Claire si puse mna pe umarul lui Shane, iar el lasa usa ntredeschisa, doar
putin crapata.
- Ce tot spui acolo?
- Lasati-ma sa intru si va spun, replica Jason, care parea suficient de
disperat nct sa rcie cu unghiile vopseaua de pe usa. Te rog, Claire. ti jur ca sunt c
u totul sincer.
- Nu, l refuza ea. Daca Oliver are ceva de spus, discut cu el, nu cu tine
.
Furia nvapaie ochii ntunecati ai lui Jason ca gazul turnat peste foc; baia
tul se ridica si-si nfunda minile n buzunare.
- Asa? Asa vrei sa joci, da?
- Nu ma joc absolut deloc, i-o ntoarse Claire.
- Ba eu cred ca da. Asa ca poate e cazul sa aplicam varianta de forta.
Si Jason se azvrli asupra usii cu o asemenea putere, nct Shane se pomeni mpi
ns napoi, iar Claire si pierdu echilibrul si cazu, ntinzndu-se pe spate pe podeaua b
ucatariei. n timp ce se rasucea, ncercnd sa se ridice, simti mna lui Jason apucnd-o d
e par, dureros de strns. O smuci, silind-o sa se ridice n picioare, apoi o tr afara,

n noapte. Claire tipa si se zbatu, nsa el avea multa experienta cnd venea vorba sa
le oblige pe fete sa-i faca pe plac.
Si nceta sa se mai zbata n clipa n care el i lipi de tmpla teava unei arme.
- Bun, i sopti el n ureche, si chiar n starea aceea de furie oarba, neagra,
ea se gndi ca rasuflarea lui era ndeajuns de dezgustatoare nct sa cojeasca vopseaua
. Linisteste-te, n-o sa-ti fac nimic, o asigura el. Am vorbit serios. Dar trebui
e sa ma asculti.
Shane veni afara dupa ei, cu miscari lente, dar fara sa-si ia ochii nici
macar pentru o clipa de la Jason. De la arma.
- Da-i drumul.
Jason hohoti si ncepu s-o trasca napoi, spre alee, unde astepta un automobi
l mare si negru. Shane i urma, mentinndu-se la o distanti prudenta. Nu, mima din b
uze Claire. l vazuse o data pe Jason aproape omorndu-l pe Shane. Nu putea sa ndure
o reeditare a acelei ntmplari. N-o sa patesc nimic.
Jason deschise portiera din dreptul volanului, o mbrnci nauntru, dupa care s
i facu loc lnga ea. Claire se avnta imediat spre portiera din partea cealalta.
Era ncuiata.
Jason trnti usa si ntoarse cheia n contact, pornind motorul. O apuca si mai
ferm de par.
- Nu te misca!
n clipa aceea, ceva greu cazu pe capota masinii, ndoind-o aproape pna la ca
petele lor. Claire si Jason se lasara amndoi n jos, iar Claire scoase un scncet, la
gndul ca panica l-ar putea ndemna pe Jason sa apese pe tragaci.
Nu se ntmpla astfel.
Un pumn strapunse capota metalica a automobilului, apuca marginea zdrent
uita si o smulse ca pe capacul unei conserve din tabla. Iar chipul care-i privea
de deasupra i apartinea lui Michael.
Ba nu. nu era Michael: era vampirul Michael. Cu coltii complet scosi, si
ochii stacojii.
Michael era furios. Si, n acelasi timp, nfricosator.
Se lasa sa cada prin deschizatura ca o cascada de lumini a lunii, l apuca
pe Jason de mna narmata si o smulse de lnga Claire ca pe o jucarie. Una casanta. J
ason scoase un urlet. Arma zbura ct colo, si Claire tresari, acoperindu-si capul,
ncercnd sa se faca ghem ntr-un coltisor. ntreaga masina se zgudui cnd Michael l azv
pe Jason afara, drept prin deschizatura de deasupra. Jason urla ct timp zbura pr
in aer, dupa care izbi pamntul cu o bufnitura dezgustatoare si se rostogoli la ce
va distanta de masina. Michael se avnta si el afara din automobil, ateriza usor p
e picioare n lumina farurilor si se ndrepta spre locul din care ncerca sa scape, trs,
Jason. Fratele lui Eve se rostogoli pe o parte. nca avea arma la el.
l mpusca pe Michael de sase ori, n plin. Claire tresari la fiecare pocnet z
gomotos.
Michael, nu.
ntinse mna spre Jason, i lua arma, o rupse n doua, dupa care azvrli bucatile
pubela rezemata de latura din spate a casei. Jason paru socat, apoi resemnat, n
timp ce Michael se apleca si-l apuca de gulerul gecii din piele.
Shane si strecura mna prin capota distrusa, deschise portiera masinii si o
apuca de mijloc pe Claire. O trase afara, ajutnd-o sa se puna pe picioare.
- Esti OK? o ntreba.
Dupa voce, era profund zguduit si-si tot plimba minile pe ea, cautnd gauri
de gloante, probabil.
- Claire, zi ceva!
- Opreste-l, sopti ea, privind peste umarul lui, spre Michael. Nu-l lasa
s-o faca.
Fiindca Michael se pregatea sa-si nfiga coltii n Jason si, odata gestul du
s la ndeplinire, nu mai exista cale de ntoarcere. Shane i arunca o privire, una car
e probabil voia sa spuna ca o considera nebuna, nsa ea se sili sa ramna nemiscata
si calma, chiar daca n sinea ei tremura de groaza.
- Shane, rosti ea, straduindu-se din rasputeri sa imite autoritatea rece
a Ameliei. Opreste-1.
Observa cum Shane ncepe sa constientizeze cu adevarat ce se ntmpla, apoi el

i facu un semn de ncuviintare si se ntoarse spre Michael, care nu parea nicidecum


dispus sa se lase ndepartat cu vorba buna din pragul uciderii.
nsa Shane nu mai fu nevoit sa ncerce, fiindca Michael si ridica tocmai atun
ci privirea si o zari pe Eve stnd n cadrul usii, cu palmele strns apasate pe gura,
cu ochii negri mariti de oroare, privindu-si iubitul cum ameninta sa suga tot sng
ele din trupul fratelui ei mai mic.
Michael si lasa prada din mini. Jason se prabusi la loc pe pamnt, scncind si
ncercnd sa se trasca de-acolo.
Numai ca Michael si puse talpa pe spinarea lui, tintuindu-l n loc.
- Nu, rosti el, cu o voce joasa si foarte, foarte amenintatoare. Nu prea
cred. Tentativa de rapire, atac cu arma letala, plus tentativa de asasinat asup
ra unui vampir? Esti terminat, amice. Nu-ti mai ramn dect urletele.
- Dobitocule! zbiera Jason. Lucrez pentru Oliver! Nu poti sa te atingi d
e mine!
si sufleca mneca scurtei si iata, la ncheietura lui, se afla o bratara din
argint.
Michael raspunse apasndu-i mai tare spinarea cu talpa.
- n cazul acesta, noi doi o sa avem o discutie cu Oliver, despre cum de s
i-a trimis micul vierme acasa la mine, ca sa ma mpuste, zise el. Si cred ca lui n
-o sa-i faca prea mare placere. Fiindca sunt destul de convins ca Oliver nu ti-a
cerut sa faci una ca asta.
- Michael, striga Shane.
Era un strigat de avertisment, si ntorcndu-se, Claire observa si motivul:
o alta masina se apropia, o masina de politie, cu luminile intermitente n functiu
ne. Opri pe alee, blocnd iesirea masinii pe jumatate dezmembrate a lui Jason, si
Richard Morrell cobor de la volan, cu o arma de vnatoare n mini. Detectivii Joe Hess
si Travis Lowe erau cu el, ambii avnd armele pregatite.
Nu mai vazuse pe niciunul dintre ei sa arate att de ntunecat la fata, nsa s
e bucura sa-i vada. Asta nsemna, cel putin, ca va pune cineva capat nebuniilor lu
i Jason, n sfrsit. Michael avusese dreptate: pentru Jason nu exista un final feric
it, numai ca.
Richard Morrell si propti patul pustii de umar. Si tintea spre Michael. C
eilalti doi barbati luara, la rndul lor, pozitii de tragere.
Lui Claire i se taie respiratia.
- Da-te la o parte din drum, i ordona detectivul Hess lui Shane, facnd un
semn violent cu capul spre el.
Shane nu-l contrazise. Ridica minile si batu n retragere. Michael ntoarse c
apul, i vazu pe politisti lundu-l la tinta, si se ncrunta.
- Lasa-l, Michael, i zise Travis Lowe. Hai s-o luam usurel.
- Ce se-ntmpla?
- Fiecare lucru, la timpul lui. Lasa-l pe pusti sa se ridice.
Michael si lua piciorul. Jason se grabi sa se ridice sl ncerca sa scape cu
fuga; Richard Morrell ofta, i ntinse pusca lui Joe Hess si porni rapid dupa el. O
rict de iute ar fi fost Jason, Richard l ntrecu. l dobori printr-un placaj din zbor
pna sa ajunga la jumatatea drumului spre gard. Apoi l rostogoli pe spate si-l ncatu
sa cu miscari brutale si eficiente, l smuci n picioare si-l facu sa se ntoarca spre
locul n care ceilalti doi politisti l tineau pe Michael sub amenintarea armelor.
- Ce se-ntmpla? repeta Michael. Asta ncearca s-o rapeasca pe Claire, si vo
i sariti pe mine? De ce?
- Hai sa spunem ca te salvam de tine nsuti, i raspunse detectivul Joe Hess
. Esti bine? Te-ai calmat?
Michael ncuviinta. Hess si lasa arma n jos si la fel proceda si Travis Lowe
. Richard Morrell l urca pe Jason pe bancheta din spate a masinii de politie.
- Am primit un pont, explica Hess, cum ca tu ai fi luat-o razna si ai nce
rca sa-ti omori prietenii. Dar din moment ce-i vad pe toti aici, bine sanatosi,
presupun ca micul Jason reprezinta adevarata problema.
Richard se ntoarse, stergndu-si minile cu o batista. Era ct se poate de clar
ca nici lui nu-i facea placere sa se atinga de Jason.
- A intrat prin efractie? se interesa el
- Nu, i raspunse Shane. Ne-a amenintat cu o arma si a smuls-o pe Claire p

e usa din spate. A ncercat sa plece cu ea, n masina. Michael l-a oprit.
Michael, si dadu seama Claire, pe masura ce pulsul ncepea sa i se calmeze,
revenind la normal, fusese mpuscat de sase ori n plin piept, de la mica distanta.
Bluza lui alba, larga, avea sase orificii nnegrite si zdrentuite ca dovada, toat
e marginite de un contur subtire, rosiatic. si aminti de Myrnin, crestndu-si nepas
ator bratul, despicnd vene si artere si muschi, doar ca sa obtina o proba de snge.
N-avea cum sa stie sigur daca asa era, dar nu parea sa mai existe vreo u
rma pe pieptul lui Michael, pe sub camasa, iar miscarile lui nu erau ale cuiva c
u sase gloante n corp. Nici macar ale cuiva aflat sub stare de soc.
Uau.
- Ce-a vrut? ntreba detectivul Hess. A spus?
- A spus ca vrea sa discute cu mine, i raspunse Claire.
Macar atta lucru era adevarat; nu voia sa-l trasca pe Oliver n povestea ast
a. Si-asa era destul tambalau.
- Cred ca ntr-adevar asta a vrut, continua ea. Doar ca si-a dat seama ca
nu se putea aici. Nu. nu cred ca a vrut cu adevarat sa-mi faca vreun rau.
De data asta, completa n gnd.
Shane o privi de parca ar fi vazut cum i creste un al doilea cap, dar unu
l cu serioase afectiuni cerebrale.
- Claire, e Jason! Evident c-a vrut sa-ti faca rau! Ce, arma ndreptata sp
re capul tau nu-ti spune nimic?
Avea dreptate, fireste, numai ca. i vazuse ochii lui Jason, si nu regasis
e n ei acea bucurie a animalului de prada, pe care i-o observase altadata, cnd si j
uca micile lui jocuri sadice. Acum, era o disperare sincera. Nu putea sa explice
de ce, nsa l credea pe Jason.
De data asta.
Shane continua s-o priveasca ncruntat. La fel sl Michael.
- Te simti bine? o ntreba Shane, cuprinznd-o n brate.
Greutatea calda a trupului lui se strnse ntr-al ei, facnd-o sa-si dea seama
ct de tulburata se simtea. Tremura si i se nmuiasera genunchii. As putea sa lesin
, se gndi ea. Si el sa ma prinda.
Si totusi, ramase pe propriile picioare, se trase putin napoi si-l privi n
ochi.
- Perfect, i raspunse, dupa care l saruta. Totul e perfect.
Noua.
Eve nu spusese o vorba, nsa se lasase condusa de Michael napoi n casa, dupa
plecarea politistilor; i aruncase o singura privire fratelui ei, cnd fusese salta
t, cu catuse la mini, dar att i ajunsese. Dupa socul provocat de moartea tatalui ei
si necazurile cu Michael, Claire nu credea ca lui Eve i-ar mai fi ramas prea mu
lt loc pentru alte emotii.
Ca printr-un acord tacit, niciunul dintre ei nu se duse la culcare. Nici
nu mncara. Se nghesuita mpreuna pe canapea, multumiti sa simta caldura si companie
, si-si pusera un film. Unul de groaza, dupa cum se dovedi, nsa Claire era bucuro
asa sa se mai concentreze si asupra problemelor altcuiva. Sa te vneze un ntreg ora
s plin de zombi ar fi putut sa para o usurare, ntr-un fel: cel putin, stiai de ci
ne sa fugi, si spre cine sa fugi si lasa capul pe pieptul lui Shane, ascultnd mai
degraba respiratia acestuia, dect replicile aruncate de personaje. Mna lui mngia ncet
, dar fara ntrerupere, parul, alungndu-i treptat toata ncordarea si spaima.
Eve si Michael nu se cuibarisera la nceput unul n celalalt, dar dupa o vre
me, el o cuprinse cu un brat si-o trase mai aproape, si ea nu se mpotrivi.
Pna sa se deruleze tot genericul final, dormeau cu totii bustean, iar gri
jile erau foarte, foarte departe.
Zilele de vineri erau de obicei bune, sub aspectul cursurilor; ba chiar
si profesorii, n majoritatea lor, se aflau n dispozitii mai favorabile.
Totusi, nu si n vinerea aceasta. Prin aer plutea o ncordare bizara, nsotita
de muscaturile din ce n ce mai nghetate ale vntului. Primul ei profesor din progra
mul zilei si pierduse cumpatul la auzul soneriei unui telefon mobil, si-o facuse
pe o fata din anul al doilea, din cine stie ce suratie, sa izbucneasca n lacrimi,
dupa care o alungase din clasa cu un categoric calificativ sub cel de trecere.
A doua ora de curs nu se desfasura mai bine: asistentul avea o migrena, poate o

mahmureala, si era morocanos ca naiba: nici nu-i trecea prin cap sa se deranjeze
sa-si ncetineasca ritmul rapid al predarii, sau sa raspunda la vreo ntrebare.
Singurul lucru bun cu privire la cel de-al treilea curs era ca stia ca s
e va ncheia n mai putin de o ora. Profesorul Anderson i anuntase n repetate rnduri ca
azi urma sa le dea un test-fulger; numai un pacient aflat n coma profunda n-ar f
i stiut ca trebuie sa vina pregatit. Anderson era unul dintre acei profesori: ce
i care-ti ofereau sanse din belsug, dar testul era Test, si gata. Nu dadea dect d
oua pe an, si daca nu obtineai rezultate bune la amndoua, erai pierdut. Avea repu
tatia unui tip simpatic, care zmbea mult, nsa niciodata pna acum nu-i acordase cuiv
a o sansa suplimentara, sau cel putin asa auzise Claire.
Avansatilor de la istorie le placea sa-i boteze cursul Andersonville, ce
ea ce constituia o aluzie deloc amuzanta la lagarul de prizonieri din Razboiul C
ivil. Claire nvatase de-i sarisera capacele si era absolut sigura ca avea sa obti
na calificativul maxim, ba sa-i mai si ramna timp liber.
Facu un popas la toaleta, din moment ce era putin cam devreme, si-si rez
ema cu grija rucsacul de peretele cabinei, ct timp si facu treaba. Tocmai recapitu
la n minte datele si evenimentele, cnd auzi un rset nfundat din apropierea chiuvetel
or. Ceva din el o facu sa-i nghete sngele n vene: nu era un rs nevinovat. Avea n el c
eva bizar.
- Am auzit ca azi e un test n Andersonville, rosti o voce.
Una cunoscuta. Era Monica Morrell.
- Hei, ia zi, arata bine culoarea asta?
- Dragut, zise Gina, ndeplinindu-si misiunea de Prietena Aprobatoare Numa
rul 1. Asta-i noul rosu de iarna?
- Mda, ar trebui sa sclipeasca. Zi, sclipeste?
Claire trase apa, si lua rucsacul si-si aduna puterile pentru impact. ncer
ca sa para ca nu i-ar pasa ctusi de putin de faptul ca Monica, Gina si Jennifer o
cupau trei din cele patru chiuvete. Sau ca restul toaletei era pustiu.
Monica si admira rujul, de o nuanta rosie de prostituata, trimitnd bezele
spre reflexia ei din oglinda. Claire si mentinu privirea drept nainte. Ia sapunul.
Deschide robinetul. Spala-te.
- Hei, aratare, tu esti n Andersonville, asa-i?
Claire ncuviinta. si spala minile, se clati si se ntinse sa ia un prosop din
hrtie.
Jennifer i sterpeli rucsacul si-l trase mai ncolo, unde nu putea sa ajunga
la el.
- Hei! striga Claire, ncercnd sa-si recapete lucrurile, nsa Jennifer se fer
i, dupa care Monica o apuca de ncheietura si-i prinse ceva rece si metalic n jurul
ei.
Pentru o clipa nnebunitoare, Claire se gndi: Si-a schimbat bratara cu a me
a. Acum sunt proprietatea lui Oliver.
nsa era doar metalul rece al unei perechi de catuse. Monica se apleca si
prinse celalalt capat de stlpul metalic al celei mai apropiate cabine de toaleta.
- Asa, zise ea, facnd ctiva pasi napoi si punndu-si minile n solduri. Cred csa afli pe pielea ta ct de dur poate sa fie micul general, Claire. Dar nu-ti fac
e griji. Sunt convinsa ca esti att de isteata, nct o sa completezi raspunsurile la
testul ala numai prin puterea mintii, sau cam asa ceva.
Claire smuci inutil catusele, chiar daca stia ca e o prostie: nu putea s
a mai scape de-acolo. Izbi cu piciorul usa cabinei. Era suficient de tare, nct sa
reziste attor generatii de studenti; disperarea ei n-avea cum sa-i lase urme.
- Da-mi cheia! urla ea.
Monica i-o flutura prin fata ochilor: un obiect micut, argintiu, si inta
ngibil.
- Cheia asta? se mira, aruncnd-o n cel mai apropiat vas de toaleta si tragn
d apa. Hopa! Uau, ce pacat! Dar asteapta aici. Ma duc dupa ajutor!
Izbucnira toate n rs. Jennifer i mpinse cu un gest dispretuitor rucsacul pe
podea.
- Uite-l, i zise. Poate vrei sa mai tocesti pentru test, sau stiu eu ce.
Furioasa, Claire si deschise rucsacul si ncepu sa caute ceva, orice putea
sa-i foloseasca drept speraclu. Nu c-ar fi cunoscut macar notiunile elementare a

le fortarii ncuietorilor, nu tocmai, dar putea sa nvete. Trebuia sa nvete. Nu se ma


i obosi sa ridice privirea cnd cele trei fete iesira din toaleta, continund sa rda.
Avea de ales ntre vreo doua cleme pentru foi, un ac cu gamalie, si putere
a propriei furii, care din nefericire nu era capabila sa topeasca metalul. Ci do
ar, eventual, creierul ei.
si scoase telefonul mobil din buzunar si-si examina posibilitatile. N-ar
fi surprins-o sa afle ca Eve sau Shane trecusera prin experiente implicnd catusel
e - si descotorosirea de ele - nsa nu era convinsa ca si-ar dori sa le suporte ntr
ebarile, n acelasi timp.
Pna la urma, suna la dispeceratul politiei din Morganville si-l ceru la t
elefon pe Richard Morrell. Dupa o scurta asteptare, i se facu legatura cu masina
lui de patrulare.
- Sunt Claire Danvers, zise ea. Am. am nevoie de ceva ajutor.
- De ce gen?
- Sora ta m-a cam. ncatusat n toaleta. Si am un test de dat. Nu am cheie.
Speram ca ai putea.
- Uite ce e, mi pare rau pentru tine, dar acum ma duc sa rezolv un caz de
tulburarea linistii interne. O sa-mi ia cam o ora pna termin acolo. Nu stiu ce-a
i putut sa-i zici Monicai, dar daca doar ti-ai.
- Ce, sa-i cer scuze? se rasti Claire. Nu i-am zis nimic. Ea m-a atacat
prin surprindere, apoi a aruncat cheia si a tras apa dupa ea, si eu trebuie sa a
jung la ora!
Oftatul lui Richard facu sa zbrnie membrana difuzorului.
- Ajung ct pot de repede.
Si nchise. Claire ncepu sa-si faca de lucru cu boldul, privind cum trec mi
nutele, unul dupa altul. Tic-tac, tic-tac, uite cum zboara calificativul ei la A
ndersonville.
Pna sa apara Richard Morrell cu o cheie pentru catuse si s-o elibereze, n
sala de curs era deja ntuneric. Claire dadu fuga tocmai pna n cabinetul profesorulu
i Anderson, si se simti strabatuta de un val de usurare cnd vazu usa deschisa. Tr
ebuia sa-i mai dea o sansa.
Vorbea cu o alta studenta, care era cu spatele spre Claire; se opri n pra
g, tremurnd si gfind, si se alese cu o privire ncruntata din partea profesorului And
erson.
- Da? zise el.
Era tnar, nsa parul blond deja i se rarea n crestet. Avea mania sa poarte j
achete sport pe care le-ar fi preferat barbatii de doua ori mai n vrsta dect el; po
ate avea impresia ca tweedul si peticele din piele i-ar face pe altii sa-l ia n s
erios.
Dar pe Claire n-o interesa felul n care arata profesorul. O interesa doar
faptul ca avea autoritatea de a acorda calificative.
- Buna ziua, domnule, eu sunt Claire Danvers, si sunt la.
- Stiu cine esti, Claire. Ai lipsit la test.
- Da, am.
- Nu accept scuze, cu exceptia cazurilor de decese, sau de mbolnaviri gra
ve, replica el, examinnd-o din cap pna-n picioare. Nu remarc semne ale vreuneia di
ntre acestea.
- Dar.
Cealalta studenta o privea acum, cu un licar rautacios n ochi. Claire n-o
cunostea, nsa observa ca avea o bratara din argint, si putea sa parieze ca facea
parte din rndul dragelor si apropiatelor colege de suratie ale Monicai. Par negr
u, lucios, tuns dupa ultimul racnet al modei, machiaj impecabil. Haine care tipa
u a carte de credit abuziv ntrebuintata.
- Domnule profesor, zise fata, dupa care i mai sopti ceva la ureche.
Anderson facu ochii mari. Fata si strnse cartile si pleca, ocolind-o la ma
re distanta pe Claire.
- Domnule, zau ca n-am. n-a fost vina mea.
- Din ceea ce tocmai am aflat, a fost vina ta cu vrf si ndesat, replica An
derson. Ea mi-a spus ca ai adormit n toaleta. Si ca a trecut pe lnga tine n drum sp
re sala de clasa.

- N-a fost asa! Am fost.


- Nu ma intereseaza unde ai fost, Claire. Ma intereseaza unde n-ai fost,
si anume, n banca ta, la ora programata, dnd testul. Acum, te rog, du-te.
- Am fost legata cu catuse!
Profesorul paru descumpanit pentru scurt timp de replica ei, nsa imediat
scutura din cap.
- Nu sunt interesat de farsele suratiilor. Daca vei nvata foarte bine n to
t restul semestrului, vei putea nca sa scoti un calificativ de trecere. n afara de
cazul n care preferi sa renunti la curs. Cred ca mai ai nca o zi, sau doua, la di
spozitie, ca sa iei o hotarre.
El, pur si simplu, n-o asculta. Si, din cte si dadea seama Claire, nici navea s-o asculte. Lui chiar nu-i pasa de problemele ei. Lui chiar nu-i pasa de e
a.
l fixa cu privirea timp de cteva secunde, n tacere, ncercnd sa gaseasca la el
vreo urma de ntelegere, nsa tot ceea ce vazu era o iritare egocentrica.
- O zi buna, domnisoara Danvers, i zise, asezndu-se la biroul lui.
Si ignornd-o ostentativ.
Claire si nghiti cuvintele care probabil i-ar fi atras exmatricularea si r
enunta la restul orelor, ducndu-se acasa.
Undeva, n adncul mintii ei, un ceas ticaia nentrerupt. Numaratoarea inversa
pna la balul mascat al lui Bishop.
Un singur lucru i se parea linistitor n teoria aceea a apocalipsei totale
: macar nsemna ca nu mai era obligata sa pice la vreo materie.
Tocmai cnd credea ca ziua ei de vineri nu putea sa fie mai rea de-att, apa
rura musafiri la vremea mesei.
Claire se zgi prin vizor si vazu un par ntunecat, crliontat. Si un zmbet rau
tacios.
- Ai face mai bine sa ma inviti nauntru, i zise Ysandre. Fiindca stii ca t
i-as tortura vecinii pna cnd mi-ai deschide.
- Michael! urla Claire.
El era n living si lucra la cteva cntece noi, nsa auzi muzica oprindu-se. Pna
sa se stinga ecourile, i era deja alaturi.
- E ea, l informa. Ysandre. Ce sa fac?
Michael deschise usa si se pomeni cu ea n fata. Ysandre i zmbi. Franois o nso
tea, amndoi sclipitori si infatuati si ntr-att de aroganti, nct Claire simti c-o mann
a palmele.
- Vreau sa vorbesc cu Shane, zise Ysandre.
- Atunci, o sa fii dezamagita.
Franois ridica din sprncene, se lasa n jos si extrase o silueta umana din t
ufisurile de lnga trepte. Claire ramase cu rasuflarea taiata.
Era Miranda, aratnd total ngrozita. Legata de mini si de picioare, si cu ca
lus n gura.
- Hai sa punem problema altfel, zise Ysandre. Poti sa ne lasi nauntru, sa
discutam, sau ne luam masa n aer liber, chiar aici, pe veranda ta.
Nu exista absolut nici un raspuns posibil la asa ceva, se gndi Claire, ca
re-l vazu si pe Michael luptndu-se, la rndul lui, cu constientizarea acestei impos
ibilitati. Dupa ce lasa tacerea sa se prelungeasca ntr-att, nct Claire ncepu sa se te
ama de-a binelea ca Miranda avea sa fie ucisa - Franois parea bucuros de ocazie Michael facu, n sfrsit, un semn aprobator.
- Foarte bine, zise el. Intrati.
- Ei, multumesc, scumpule, replica Ysandre, patrunznd tacticoasa n casa.
Franois o urma, dupa ce mai nti o lasa pe Miranda sa cada pe podeaua din le
mn a antreului. Claire ngenunche lnga fata si-i dezlega minile.
- Esti bine? o ntreba n soapta.
Miranda ncuviinta, cu ochii mari.
- Fugi de-aici. Du-te acasa. Du-te.
Miranda se elibera de funiile din jurul gleznelor, se ridica grabita si
o rupse la fuga.
Claire nchise usa dupa ea si se ndrepta n graba spre living.
Franois mpinsese deoparte chitara lui Michael si-i ocupase fotoliul. Ysand

re se asezase pe canapea, facndu-se comoda, de parca ar fi fost stapna peste ntreag


a lume si peste tot din ea.
- Foarte dragut din partea ta sa ne inviti nauntru, Michael. Nu cred ca r
elatia noastra a debutat prea bine. Vreau s-o luam de la capat.
Franois izbucni n rs.
- Da, aproba el. Ar trebui sa fim prieteni, Michael. Iar tu n-ar trebui
sa locuiesti laolalta cu vitele.
- Asta-i tot ce aveti de spus? Pentru ca, daca da, cred ca am epuizat su
biectele de discutie.
- O, nu tocmai, replica Ysandre.
- si pregateau masa, zise Franois. Ce ridicol, nu ti se pare? Cnd ne-au las
at sa intram.
- Oamenii astia altceva nu fac, dect sa mannce, filosofa Ysandre. Nu-i de
mirare ca toti sunt grasi si lenesi.
Aparu si Shane, venind din bucatarie. Nu se arata surprins, constata Cla
ire; sigur i auzise.
- Nu v-a invitat nimeni la masa, le zise el.
Ysandre i expedie o bezea.
- O, Shane, sa stii ca pe mine chiar nu ma intereseaza daca m-a invitat
cineva, sau nu, iar tu nu esti nici pe departe att de puternic, nct sa ma obligi sa
plec, zise ea. E vineri, iubitule. Ai primit costumul pe care vreau sa-l porti
mine?
Shane ncuviinta fara voia lui, de parca i-ar fi ntepenit gtul. Iar n ochi av
ea o lumina mai mult dect nebuneasca.
- Ar fi cazul sa pleci, o atentiona Claire pe Ysandre, cu o vitejie de c
are nu se simtea n realitate capabila.
- Tu ce crezi, Michael? Ar fi? ntreba Ysandre, fixndu-l cu privirea, si n o
chi i aparu ceva cumplit. Ar trebui sa plec?
- Nu, raspunse el. Mai stai.
Claire ramase cu gura cascata.
Ei pot sa te faca sa simti anumite lucruri. Sa faci anumite lucruri, fie
cu voia ta, fie fara. Shane i-o spusese, nsa ea nu-si nchipuise ca puteau sa proc
edeze la fel si cu alti vampiri. Pna si cu unul att de tnar si de neexperimentat, c
um era Michael.
- Michael!
El nici n-o privi. Parea total captiv n mrejele atractiei exercitate de Y
sandre.
Claire si scoase telefonul mobil din buzunar. Ezita privind agenda cu num
ere.
- Cauti pe cine sa chemi n ajutor?
Franois i smulse telefonul din mini, facndu-l sa zboare n cealalta parte a nc
perii.
- Amelie n-o sa-ti multumeasca daca o distragi de la pregatirile ei. E o
cupata, ocupata, si iar ocupata, asigurndu-se ca totul va decurge exact cum trebu
ie, ca sa-si primeasca asa cum se cuvine iubitul parinte.
- Poate c-ar trebui sa-l ntrebi pe Michael ce sa faci, interveni Ysandre,
rznd si aratndu-si coltii. i pronuntase prenumele ca pe Michelle. Sunt sigura c-o s
a te ajute sa scapi de noi. E att de fioros, nu-i asa?
Ochii lui Michael deveneau, ncetul cu ncetul, stacojii.
Pot sa te faca sa simti anumite lucruri. Sa faci anumite lucruri.
- Shane, zise Claire. Trebuie sa plecam de-aici. Imediat.
- Nu-l las pe Michael.
- Tocmai Michael e problema.
Ysandre izbucni n rs.
- Tu chiar esti isteata, ma chrie.
Franois pocni din degete n fata ochilor lui Michael.
- Cina e gata.
Michael deschise gura si mri, aratndu-si coltii. Din plin.
Dupa care ntoarse capul si-o fixa cu privirea pe Claire.
- Of, fir-ar a naibii, rosti Shane precipitat, apucnd-o de brat pe Claire

. n bucatarie!
Se retrasera amndoi. Shane baricada usa bucatariei cu masa, desi nu le er
a de prea mare folos, dupa care se ndreptara spre iesirea din spate.
Claire deschise frigiderul si scoase din fundul lui ultimele doua sticle
nedestupate ale lui Michael. Trebuie sa-i spun lui Michael sa-si mai ia, si zise
, si ct de ciudat suna asta? Ramnerea n pana de snge ncepea sa devina la fel de norma
la ca nevoia de Coca-cola, sau de unt.
Doar batea cmpii, n mintea ei, att si nimic mai mult. Si totusi, era de un
calm neobisnuit.
Michael dadu buzna n bucatarie, ndreptndu-se direct spre ei.
Claire i iesi n cale, i ntinse o sticla si-i zise:
- Tu nu esti de-al lor. Esti de-al nostru. Esti unul dintre noi si te iu
bim.
- Claire.
Vocea lui Shane suna torturata, nsa el nu se clinti. Poate-si daduse seam
a ca ar putea strica totul.
Michael se opri. Ochii nca-i ardeau cu vapai rosii, nsa acum parea s-o vad
a.
Si roseata aceea plpi usor.
Ea i ntinse sticla.
- Bea-l, l ndemna. O sa te simti mai bine. Ai ncredere n mine, Michael. Te r
og.
El continua s-o priveasca fix n ochi.
Si, de data aceasta, ea fu cea care-l provoca. Priveste-ma. Da-ti seama
de ceea ce faci.
Azvrle-o afara.
Flacarile din ochii lui devenira albe. i smulse sticla din mna, facu sa-i
sara capacul si o duse la gura, glgindu-i continutul ct de repede putea sa nghita.
Dar nu-si abatu privirea.
Si nici ea.
Ochii i se decolorara la loc, revenind la albastrul lor firesc, si mna la
sa sticla n jos, nsotind gestul de un geamat. O dra subtire de snge i picura de pe bu
ze, si si-o sterse cu o mna tremuratoare.
- Gata, a trecut, i zise Claire. Ea ti-a patruns n minte. E capabila de as
ta. Ea.
ntre timp, Shane disparuse. Ct timp se concentrase ea att de intens asupra
lui Michael, el, pur si simplu. disparuse.
Usa bucatariei se misca nca.
Data viitoare, o sa-i fie mai usor, o prevenise Shane.
Claire porni spre living. Michael ncerca s-o opreasca, nsa parea slabit. B
olnav. si aminti ct de zguduit fusese Shane.
De ce nu pe mine? De ce nu ma manevreaza pe mine?
Poate ca nu era capabila.
Shane statea pe canapea lnga Ysandre si avea camasa descheiata. Ysandre si
plimba degetele pe pieptul lui, de sus pna jos si napoi, trasnd linii invizibile s
i, sub privirea lui Claire, ncepu sa-l ciuguleasca de gt. Nu la modul serios, adic
a nu ct sa-i suga sngele, ci mici muscaturi, jucause. Si lingndu-l.
Shane avea fata imobila si inexpresiva, nsa ochii i erau ca doua iazuri de
panica. El nu vrea, ntelese Claire. Ea l obliga.
Claire azvrli cu cea de-a doua sticla n Ysandre. Mna femeii-vampir tsni incr
edibil de iute, nhatnd-o din zbor, nainte sa-i atinga tmpla.
- Daca ti-e foame, hraneste-te, i zise Claire. Si ia-ti labele de pe iubi
tul meu.
Ysandre miji ochii spre ea. Claire simti ceva atingndu-i mintea, dar era
ca si cum ar fi trecut printr-o pnza de paianjen, lesne de destramat.
Femeia-vampir facu sa zboare cu un bobrnac capacul sticlei, o adulmeca si
facu o strmbatura dezgustata.
- Nu mai fi att de posesiva. Shane e la dispozitia mea. Asa scrie n invita
tie.
- E la dispozitia ta mine. Nu azi.

- Vai, ce ncntator! O avocata att de tnara!


Ysandre sorbi din sticla, regurgita si scutura din cap.
- De ce s-or supune vampirii nostri unei asemenea njosiri este ceva mai p
resus de puterea mea de ntelegere. Chestia asta e rnceda. O mputiciune de nebaut.
Arunca sticla napoi spre Claire, care nu avu ncotro si ncerca s-o prinda; r
eusi, nsa continutul ei rece o mprosca pe fata si pe gt.
- Ia-o de-aici, i ordona Ysandre, ai carei ochi capatara un oribil luciu n
tunecat, mnios si crud. Si curata-te, adauga ea. Esti la fel de inutila ca si osp
italitatea pe care o oferi.
- Iesi de-aici, rosti Claire.
Acum putea sa simta puterea casei, adunndu-se n jurul ei ca norii de furtu
na. Dnd navala prin tacerea de gheata, trosnind de electricitate.
- Iesi din casa noastra. Imediat.
Erupse prin talpile ei, dureros si socant, izbindu-i pe Ysandre si pe Fr
anois ca un fulger invizibil. i dobor pe amndoi, i nsfaca de glezne si-i tr spre us
la intrare, care zbura de perete pna ca ei sa ajunga la ea.
Ysandre tipa ascutit si se agata cu ghearele de podea, nsa sfortarile i er
au inutile. n momentul acela, casa nu statea la discutii.
i arunca afara, n soare. Franois si Ysandre se ridicara, clatinndu-se, si aco
perira capetele si pornira n fuga spre masina lor.
Claire se opri n pragul usii, stropita toata de snge rece, si urla dupa ei
:
- Si sa nu va mai prind pe-aici!
Energia aceea se risipi brusc, iar pustiul lasat n loc o facu sa se cutre
mure. Se agata de usa pentru cteva secunde, suficient ct sa-i vada ndepartndu-se n go
ana automobilului, dupa care se ntoarse, mpleticindu-se, n living. Shane era tot pe
canapea, cu camasa descheiata pna la bru si cu capul ntre palme.
Tremura.
- Esti bine? l ntreba.
El ncuviinta printr-o miscare convulsiva, fara sa-si ridice ochii spre ea
. Michael deschise usa bucatariei si se repezi drept spre Claire. Avea n mna un pr
osop, cu care-i sterse sngele de pe fata si de pe mini, cu miscari aspre, agitate.
- Cum ai facut asta? o ntreba. Nici macar eu nu pot. nu asa, la comanda.
Si, oricum, nu ca tine.
- Nu stiu, marturisi ea.
Se simtea bolnava si tremura, asa ca se aseza pe canapea, lnga Shane, car
e tocmai si ncheia nasturii camasii. Degetele i se miscau cu ncetineala si nesigure
.
- Shane? zise Michael, oprindu-se n picioare lnga el, cu o voce extrem de
blnda.
- Mda, frate, n-am nimic, raspunse el, nsa vocea i era stinsa de epuizare.
Poate c-o avea putere asupra mea, dar tot nu ma poate obliga sa fiu la dispozit
ia ei pna mine-seara. Nu cred c-o sa mai riste sa se ntoarca. Oricum, nu doar pentr
u mine.
Atunci, si ridica privirea spre Michael, iar acesta din urma ncuviinta, cr
ispat.
- N-as vrea sa-ti cer, zise Shane, dar.
- Nici nu trebuie sa-mi ceri, l opri Michael. O sa am grija de tine. Ct o
sa pot.
Batura palma.
- Am nevoie sa fac un dus, anunta Shane, si urca la etaj.
nsa miscarile nu erau ale lui Shane, ctusi de putin: erau prea lente, prea
greoaie, prea. nfrnte.
Michael facuse promisiunea, nsa Claire se temea - foarte tare - ca nu-i v
a sta n puteri sa si-o tina. De ndata ce aveau sa fie departe de casa aceasta, izo
lati si despartiti, nimeni n-ar mai fi putut s-o mpiedice pe Ysandre sa faca oric
e-ar fi poftit cu Shane. Cu Michael. Cu oricine.
Daca Jason spusese adevarul, atunci cnd venise la ei acasa, cautnd sa stea
de vorba, nsemna ca Oliver avea ceva de spus. Si poate ca mai era nca valabil.
Poate, cumva, l-ar fi ajutat pe Shane.

Era, cu adevarat, singurul lucru care-i putea trece prin minte lui Clair
e, ca posibil ajutor.
Cnd intra n cafeneaua lui Oliver, cazu din lac n put, cu toate ca nu era la
fel de evident ca atunci cnd Ysandre si Franois pusesera stapnire pe living. De fa
pt, Claire avu nevoie de cteva clipe pna sa identifice ceea ce era ciudat n toata i
maginea, fiindca la prima vedere totul parea destul de normal.
Si totusi, nu era.
Eve statea linistita la o masa, fata-n fata cu Oliver, pe care jurase ca
mai degraba l-ar strapunge cu tepusa, dect sa-l mai priveasca n ochi. Si, indifer
ent ce-ar fi spus ea, Oliver o asculta cu toata seriozitatea, cu capul nclinat ntr
-o parte, si foarte atent. Avea un zmbet subtire pe fata, iar ochii erau fixati a
supra lui Eve cu atta ncordare, nct lui Claire i se facu pielea de gaina.
Risca sa atraga atentia, daca mai statea asa, ca o proasta, n mijlocul lo
calului, orict ar fi fost de aglomerat. n consecinta, se ntoarse, se ndrepta spre ba
r si comanda o moca de care nu-i era deloc pofta, dar sa aiba un pretext pentru
prezenta ei acolo. Eve era prea adncita n problemele ei, nct sa-si dea seama de apar
itia lui Claire, nsa Oliver stia; Claire simtea asta, chiar daca el nu aruncase n
ici cea mai mica privire n directia ei.
Plati cei patru dolari si-si duse exagerat de scumpa dar delicioasa - ca
fea la o masa libera, lnga vitrina, unde erau destui studenti ct sa-i ofere un par
avan. Totusi, nu era cazul sa-si faca griji, n realitate; atunci cnd Eve se ridica
sa plece, se duse direct spre iesire, fara sa priveasca n stnga, sau n dreapta, du
pa care mpinse usa si se repezi afara, n strada. Purta o fusta din satin negru, lu
nga pna la glezne, care-i invoca lui Claire imaginea interiorului unui cosciug, s
i o bluza din catifea purpurie, si arata subtire si fragila.
Arata vulnerabila.
- ngrozitor, pna unde sunt n stare sa mearga unele fete ca sa atraga atenti
a, comenta Oliver, n timp ce se instala pe un scaun n fata lui Claire. Nu crezi ca
obsesia ei fata de morbiditate e un pic exagerata?
Claire nu musca momeala, ci doar l privi. Razele soarelui cadeau foarte a
proape de el, si se strecurau din ce n ce mai aproape. Peste cteva minute, aveau s
a-i atinga umarul. Stia ca el, la fel ca majoritatea vampirilor mai vechi, avea
o partiala imunitate fata de lumina solara, dar tot i provoca suferinta.
Oliver si dadu seama la ce se gndea ea. Arunca o privire spre fsia fierbint
e de lumina si-si mpinse scaunul mai ntr-o parte, destul ct sa-si cstige nca vreo cte
a minute de umbra.
- De ce l-ai trimis la noi pe Jason alaltaseara? l ntreba ea.
- De ce crezi ca l-as fi trimis eu?
- Pentru ca asa a sustinut el.
- Si Jason constituie o sursa att de demna de ncredere, n definitiv? Eu ave
am impresia ca nu e dect un asasin dement care-si haituieste sora.
- Despre ce-ai vorbit adineauri cu Eve?
Oliver nalta din sprncene.
- Presupun ca sunt problemele lui Eve, nu ale tale. Daca nu mai ai si al
tceva.
- Ysandre si Franois tocmai au ncercat o demonstratie de forta la noi acas
a. n casa noastra, Oliver. De ce l-ai trimis pe Jason?
Oliver ramase tacut pentru cteva clipe. Nu-si opri ochii deloc asupra ei:
studia pietonii de pe strada, masinile care treceau. Privirea i se roti printre
studentii din cafeneaua lui, care sporovaiau si rdeau. Avea ceva neobisnuit n nfat
isare, ca si cum - la fel ca Eve - ar fi devenit deodata constient de propria vu
lnerabilitate.
Si de cea a altora.
- Nu recunosc sa-l fi trimis eu, ntr-adevar, zise n cele din urma. Dar, da
c-as fi facut-o, este evident ca as fi avut un motiv ntemeiat, nu?
Claire nu-i raspunse. Privirea lui se ntoarse fulgerator spre ea, vie si
foarte, foarte concentrata.
- N-am facut niciodata un secret din nazuinta mea de putere, Claire. Numi place de Amelie, iar ei nu-i pasa de mine; si totusi, amndoi jucam corect. Cun
oastem regulile si nu ne abatem de la ele. n schimb, Bishop. Bishop e mai presus

de orice reguli. Ar fi n stare sa ne ia tabla de joc si s-o rastoarne complet, ce


ea ce nu pot sa accept. Nici macar daca as avea de cstigat din asta.
n mintea ei se facu lumina, n sfrsit.
- Bishop a ncercat sa te racoleze. mpotriva Ameliei, zise Claire, simtind
cum sngele i se raceste cu cteva grade. Nu puteai sa i-o spui ei, direct. Asa ca a
i ncercat sa te folosesti de Jason, care sa-mi spuna mie, iar eu sa-i transmit ei
.
- Acum e prea trziu. Lucrurile nainteaza prea repede spre deznodamnt. Si nu
sta n puterile mele sa le opresc, nici ntr-ale ei. Cu att mai putin ntr-ale tale, C
laire.
Claire si dadu seama ca strngea marginea mesei ca si cum s-ar fi agatat de
muchia unei prapastii, si-si desfacu degetele, care deja o dureau de atta ncordar
e.
- Despre ce ai vorbit cu Eve?
Oliver o privi fix n ochi, dupa care-i raspunse:
- Ea o sa ma nsoteasca la banchet.
Eve avea sa se duca la balul mascat. Cu Oliver.
Claire se lasa pe spate, incapabila pentru moment sa articuleze nici mac
ar un cuvintel, dupa care semnificatia exacta o izbi n plin.
- Michael stie?
- Sincer sa fiu, nici ca se putea sa-mi pese mai putin. Eve poate sa-i e
xplice, daca si cnd va hotar; nu e problema mea. Presupun ca am terminat cu ajutor
ul pe care ti-l ofer pentru cercetarile tale, Claire. Dar, daca mi se permite sa
-ti ofer un mic sfat.
Oliver se apleca n fata, ceea ce-l aduse n plin soare. Nu tresari, cu toat
e ca pupilele i se contractara, aproape disparnd cu totul, iar pielea ncepu sa-i c
apete o deslusita nuanta trandafirie.
- Rami acasa mine. Blocheaza-ti usile si ferestrele, iar daca esti credinc
ioasa, o mica rugaciune ar putea sa nu-ti strice.
Era ceva att de uluitor, venind din partea lui, nct lui Claire aproape ca-i
veni sa rda.
- Vrei sa ma rog? Pentru cine? Pentru tine?
Oliver nici nu clipi.
- Daca ai vrea, raspunse, ar fi reconfortant. Nu cred sa mai fi facut-o
cineva de o buna bucata de vreme.
Cu asta, se ridica si pleca. Claire mai ramase un timp acolo, privind af
ara spre soarele dupa-amiezii, sorbind dintr-o moca de mult racita si ramasa far
a pic de gust. n clipa n care o gasca de handralai din paturile de sus ale societa
tii o ntreba, ntr-un chip deloc politicos, daca ispravise cu masa, pleca fara cel
mai mic protest. Se plimba putin, urmnd meandrele strazilor fara sa fie cu adevar
at constienta de locurile prin care trecea, sau de directia n care s-ar fi ndrepta
t.
Toata lumea asta. Acum, era departe de ngramadeala din campusul studentes
c, si localnicii din Morganville profitau de soare n toate modurile posibile: stnd
la plaja, lucrnd prin gradinile lor, vopsindu-si casele.
Si cnd te gndeai ca mine, n cazul n care Oliver avea dreptate, putea sa se sf
seasca totul. Daca Bishop izbutea sa preia puterea de la Amelie.
si dadu seama, tresarind, ca soarele se cufunda tiptil spre linia orizont
ului, asa ca la prima intersectie coti, ndreptndu-se spre casa. Ajunse pe cnd ziua
se mai afla nca, n mod oficial, n faza de dupa-amiaza trzie, desi amurgul se strecur
a pe nesimtite; totusi, dupa ce deschise poarta si patrunse pe alee, constata ca
statea cineva pe treptele din fata casei, asteptnd-o.
Era Shane.
- Salut, o ntmpina el.
- Salut, i raspunse ea, asezndu-se alaturi.
El privea spre strada, dupa eventualele masini n trecere. O pala de vnt i c
iufuli parul, iar soarele i facea tenul sa para acoperit cu o subtire pojghita au
rie.
Dumnezeule, era att de. perfect. Si-i frngea inima cu privirea lui.
- Asa, zise Shane. Ma gndeam ca ar fi cazul sa iesim n seara asta.

- Sa iesim? repeta ea, nentelegnd. Unde?


Shane ridica din umeri.
- Nu conteaza. La film. La un restaurant. Te-as duce n barul din cartier,
sa ne mbatam, dar m-ar omor taica-tau.
Shane o privi timp de cteva secunde, dupa care se ntoarse la studierea ate
nta a neantului.
- Nu vreau dect sa-mi petrec seara facnd ceva mpreuna cu tine. Orice-ar fi.
Pentru ca, de mine, totul ar putea sa se schimbe. Era aceeasi senzatie ra
u-prevestitoare pe care o avusese Claire, n timp ce se plimba prin oras: senzatia
ca venea sfrsitul lumii, si numai cteva persoane aveau habar de asta.
- Exista vreun loc n care ti-ai dorit mereu sa fi mers? se interesa Clair
e.
- Sigur. Sunt campion la jocul Oriunde n afara de Aici. Vrei sa spui, n Mo
rganville? adauga, ramnnd tacut pentru o clipa, ca si cum ntrebarea l-ar fi luat pr
in surprindere. Poate, zise apoi. Te tenteaza o plimbare cu masina?
- A cui?
- A lui Eve. Ridica brelocul cu cheile masinii, zanganindu-le. Am facut
un trg cu ea, i explica. Pot sa-i iau masina doua seri pe saptamna; n schimb, ma ocu
p cu de partea ei de gospodarie, doua zile n plus. Iar acum mi exercit dreptul de
chirias.
- Soarele tocmai apune, se simti Claire datoare sa precizeze.
- Asa e, aproba el, zanganind din nou cheile. Si?
Zau asa, el stia dinainte care avea sa fie raspunsul.
O conduse la un restaurant din apropierea zonei centrale, rezervate vamp
irilor: suficient de departe de ea, nct clientii sa fie n majoritate oameni, dar to
t avnd program pna trziu. Avea un foaier cu ring pentru dans, si un tonomat cu pies
e retro. Shane si lua o bere, desi era prea tnar ca sa aiba voie s-o comande, iar
Claire prefera o Coca, si cheltuira un pumn de monede de douazeci si cinci de ce
nti alegnd cntec dupa cntec.
- E cel mai mare afurisit de iPod din cte-am vazut vreodata, afirma Clair
e, facndu-l sa se nece cu berea. Stai, c-am glumit. Am mai vazut tonomate si altad
ata.
- Dupa cum l tot hranesti, nu sunt prea convins. Nu crezi c-ai ales destu
le cntece?
- Nu stiu, raspunse ea. Ct ar trebui, ca sa cnte toata noaptea?
El si lasa berea pe masa, o cuprinse n brate, si se leganara mpreuna, n timp
ce cntecele se schimbau, si se schimbau, si se schimbau.
n timp ce, n jurul lor, peste Morganville se asternea, ncetul cu ncetul, lin
istea.
Zece.
Dimineata zilei de smbata sosi, mai rece si mai vntoasa, cu o suflare de g
heata taioasa ca o lama metalica.
Shane si Claire ajunsera acasa chiar naintea zorilor, istoviti, dar linis
titi. Dansasera pna cnd se nchisese restaurantul, dupa care plecasera cu masina, ap
oi parcasera undeva. Fusese att de superb si de incitant, nct Claire aproape. aproa
pe ca-si dorise sa mearga mai departe. cel putin pna pe bancheta din spate.
nsa Shane ramasese fidel cuvntului dat, indiferent ct de frustrant ar fi fo
st pentru amndoi, iar ea presupuse, ca era, totusi, o treaba buna.
Cel mai mult, si dorea numai sa scoata tot de pe ea si sa se arunce n pat m
preuna cu el si sa nu mai iasa de acolo niciodata, n vecii vecilor. nsa Shane o sa
ruta n fata usii camerei ei, si Claire stiu, dupa expresia ochilor lui, ca nu ave
a ncredere sa se hazardeze att de departe cu ea.
Nu acum. Nu, chiar daca se schimba lumea ntreaga.
Claire atipi nainte sa apara zorii si rasaritul o prinse dormind. La fel
si amiaza. Se mai trezi doar fiindca vecinul de alaturi si pornise monstruoasa ma
sina pentru tuns gazonul, alimentata cu benzina, pentru cea din urma toaleta a a
notimpului. Era ca un motor cu reactie pentru gradinarit si, oricte perne si-ar f
i stivuit Claire peste cap, tot n-o ajutara.
n casa domnea o liniste sinistra. Claire si mbraca halatul si-si trsi pasii p
e coridor pna n baie. Pe drum, batu n usa lui Eve, nsa nu primi nici un raspuns. Nic

i la a lui Shane, nici la a lui Michael. Facu cel mai rapid dus din toate timpur
ile si cobor la parter, dar gasi. nimic. Nici urma de Michael, nici urma de Shane
, nici urma de Eve. Si nici urma de vreun bilet. Cafetiera era pusa n functiune, n
sa fiersese demult pna la zat.
Claire se aseza la masa din bucatarie si trecu n revista numerele din age
nda telefonica. Nici un raspuns la numarul lui Eve, iar la al lui Michael, i rasp
unse mesageria vocala. La fel si la Shane.
- Salut, zise Claire, dupa ce vocea lui nregistrata o ndemna sa lase un me
saj. Am. speram sa te vad. Stii tu, n dimineata asta. Dar. auzi, ai putea sa ma s
uni, te rog? Vreau sa vorbesc cu tine. Te rog.
Se simtea att de singura, nct lacrimile ncepura sa-i usture ochii. Banchetul
. E azi.
Totul se schimba.
O bataie rapida n usa din spate o facu sa tresara si privi atenta pe geam
mult timp, pna sa ntredeschida usa de un deget. Lasa, totusi, lantul de siguranta
pus.
- Ce vrei, Richard?
Masina de patrulare a lui Richard Morrell era parcata pe alee. Nu avea l
uminile intermitente pornite, sirena nu urla, motive pentru care presupuse ca nu
era o urgenta, nu tocmai. Cu toate acestea, l cunostea suficient de bine, nct sa s
tie ca nu facea vizite de curtoazie, cel putin nu la Casa Glass.
Si nu n uniforma.
- Buna ntrebare, raspunse Richard. Cred ca vreau o fata draguta care stie
sa gateasca, adora filmele de actiune si arata bine n fusta scurta. Dar pentru m
oment m-as multumi ca tu sa iei lantul de la usa si sa ma lasi sa intru.
- De unde stiu ca esti tu?
- Ce?
- Ysandre. Ea. n fine, hai sa zicem ca am nevoie sa fiu sigura ca esti ntr
-adevar tu.
- A trebuit sa te descatusez din toaleta fetelor de la universitate, sap
tamna asta. E bine?
Claire desfacu lantul si se trase napoi, lasndu-l sa intre. Richard arata
obosit: nu la fel de obosit pe ct se simtea ea, dar, n definitiv, banuia ca asa ce
va nici n-ar fi omeneste posibil, de fapt.
- Zi, ce vrei?
- O sa ma duc diseara la chestia aia, zise el. Mi-am nchipuit c-o sa merg
i si tu. Ma gndeam ca poate ai nevoie de o masina.
- Eu. eu nu merg.
- Nu? se mira Richard. Ciudat, as fi jurat c-o sa fii prima aleasa de Am
elie, cu care sa se afiseze la o chestie ca asta. E mndra de tine, sa stii.
Mndra? Pentru ce Dumnezeu ar putea sa fie mndra?
- Cum, ca de o catelusa cu pedigri? ntreba Claire, cu amaraciune. Campioa
na la concursurile de frumusete canine?
Richard ridica bratele, n semn de capitulare.
- Cum o fi, nu e treaba mea. Dar unde ti-e gasca, pna la urma?
- De ce?
- Treaba mea e sa stiu pe unde-mi umbla zurbagiii.
- Dar nu suntem zurbagii! protesta ea.
Richard i arunca o privire lunga. Una pe care, fu nevoita sa recunoasca n
sinea ei, o merita.
- Sora-ta se duce, stiai? zise.
- Mda, stiam. Tot defileaza tantosa prin casa de cteva zile. A cheltuit o
avere pe afurisitul ala de costum al ei. Tata zice c-o omoara daca-l pateaza cu
ceva. Cred ca el are de gnd sa-l dea napoi.
Claire agita ntr-un gest ntrebator vasul cu cafea proaspata, si Richard fa
cu un semn de ncuviintare si se aseza la masa din bucatarie. i puse o cana plina n
fata si-l privi cum soarbe din ea. Parea. altfel, astazi. Totul se schimba. Si R
ichard parea vulnerabil, la rndul lui. El ntotdeauna fusese cel tare, cel mai ntreg
la minte din clanul Morrell. Astazi, abia daca parea un pic mai matur dect Monic
a.

- Eu cred c-o sa se-ntmple ceva, zise Claire. Tu nu? Richard ncuviinta len
t. n jurul ochilor avea cute de ncordare, iar pungile de sub ochi i erau accentuate
.
- Bishop asta, zise el, nu e ca ailalti. L-am cunoscut, Am. vazut ceva n
el. Nu are nimic omenesc, Claire. Nici o farmita. Orice urma de omenie ar fi avut
vreodata, si-a mncat-o demult.
- Si ce-o sa faci?
Richard ridica din umeri.
- Ce naiba as putea sa fac? Sa tin aproape de familia mea. Sa am grija d
e oamenii din orasul asta. Sa-mi doresc sa fi fost la milioane de kilometri depa
rtare.
Tacu timp de cteva secunde si sorbi din cafea.
- Treaba e, cred c-o sa ni se ceara sa-i fagaduim nu stiu ce soi de loia
litate, si nu prea cred c-as putea sa fac asta. Nu prea cred c-as vrea s-o fac.
Claire nghiti n sec.
- Ai de ales?
- Probabil ca nu. Dar o sa fac tot ce-mi sta n puteri ca sa-mi mentin oam
enii n siguranta. Asta-i tot ce stiu eu sa fac.
Privirea i aluneca pe lnga ea, de parca n-ar fi ndraznit s-o priveasca prea
direct.
- Ceilalti se duc, nu?
Claire ncuviinta.
- Stiai ca se duc si parintii tai?
Simtind ca i se taie rasuflarea, Claire si astupa gura cu ambele palme si
scutura din cap.
- Nu, zise apoi. Nu, nu se duc. Nu se poate.
- Am vazut lista, insista Richard. mi pare rau. Mi-am nchipuit ca esti si
tu, imediat pe pagina urmatoare, nu puteam sa cred ca te-au lasat pe dinafara. T
otusi, e bine ca poti sa stai acasa. O sa. cred c-o sa fie periculos.
si bau si restul cafelei si mpinse cana spre ea.
- O sa stau cu ochii pe prietenii si pe parintii tai, i promise. Ct o sa p
ot. Stii asta, nu?
- Esti dragut, zise Claire.
Fu surprinsa ca rostise asa ceva cu voce tare, dar chiar o gndea.
- Zau ca esti, pe bune.
Richard i zmbi, si chiar daca si cladise o imunitate partiala fata de tipii
sexy care-i zmbeau, multumita lui Shane si lui Michael, o parte din ea tot se ap
uca sa oooooooooo.
- O sa te angajez ca agent de presa, zise Richard. ncuie totul si stai nau
ntru, bine?
l conduse pna la usa si fereca, ndatoritoare, toate zavoarele, mai ales ca
el se oprise afara si asculta. Apoi, Richard i facu semn cu mna si se ntoarse la ma
sina lui de patrulare, cu care parcurse fara zgomot aleea n marsarier, intrnd pe s
trada.
Strada care era, constata Claire, sinistru de pustie. Dupa-amiezile din
Morganville erau active, de obicei, iar acum, ca era perioada de vrf a plimbarilo
r, nu zarea un suflet de om pe-afara. Nici pe jos, nici cu masina, nici plivindu
-si gradinile. Pna si vecinul de alaturi si amutise masina de tuns gazonul si ncuia
se totul.
Era de parca toata lumea. stia.
Claire si porni laptopul si-si verifica e-mailul, ceea ce nsemna mai degra
ba sa-si verifice mesajele nesolicitate. Astazi, chemarile mbietoare din partea nt
ristatelor fete din Rusia, si pledoariile unor oameni de afaceri nigerieni, disp
erati sa se descotoroseasca de milioane de dolari neimpozabili, n-o mai amuzau p
rea tare. Nici navigarea la ntmplare, nici functia Ma simt norocos a motorului de
cautare Google. Avea attea ore de omort si tot corpul o durea de atta ncordare.
Ai putea sa-i faci o vizita lui Myrnin. Nici el nu se duce la banchet.
O, era ceva mult prea ispititor. Myrnin nsemna munca. Si munca era o posi
bilitate grozava de distragere a atentiei.
Richard mi-a zis sa ma ncui n casa. Mda, nsa nu zisese si n care, corect? Or

, laboratorul lui Myrnin era un loc destul de sigur. La fel si nchisoarea n care e
ra tinut n prezent. Si, cel putin, ar fi avut companie.
- Nt, rosti cu voce tare. Nu pot. Prea periculos.
Numai ca afara era nca lumina. Asadar, nici pe departe att de periculos pe
ct ar fi putut.
Latura ei rationala si azvrli bratele spre cer, dezgustata. Fie ce-o fi. D
u-te, lasa-te omorta. Sa vezi daca-mi pasa.
Claire si aduna cteva lucruri si le ndesa n rucsac: manuale, fireste, dar si
vreo doua romane pe care intentiona sa i le duca lui Myrnin, fiindca el era mer
eu interesat sa citeasca lucruri noi.
Si un cutit pentru taiat pinea. Cumva, i se parea ntelept sa aiba asa ceva
la ea. Si-l strecura n manualul de istorie, ca pe cel mai periculos semn de cart
e din lume.
Dupa care, rotindu-si privirea pentru o ultima data prin casa, pleca.
Sper sa ma mai si ntorc, si zise n sinea ei, aruncnd o ultima privire spre c
asa, n timp ce zavora poarta. Sper sa ne ntoarcem cu totii.
Si simti ca si casa spera asta, la rndul ei.
Era drum lung pe jos pna la laboratorul lui Myrnin, nsa n-o pndea nici o pr
imejdie, n afara de cea de a muri de frica. Vazu o masina, doua, nsa erau pline de
oameni nfricosati, nelinistiti, ndreptndu-se spre cine stie ce liman sigur: la ser
viciu, acasa, la scoala. Nimeni altcineva nu mai era pe afara. Nimeni altcineva
nu mai mergea pe jos.
Tot urmnd meandrele serpuitoarelor strazi din Morganville, Claire ajunse n
tr-o zona mai veche si mai darapanata a orasului. n capatul strazii trona o copie
a Casei Glass: Casa Day, n care locuia nca o fermecatoare doamna n vrsta, pe nume K
atherine Day. Astazi, balansoarul ei hodorogit era gol, btindu-se de unul singur n
bataia vntului. Claire sperase n secret ca Bunica Day, sau mai apriga ei nepoata,
sa fi stat pe-afara: ar fi invitat-o sa urce pe veranda, sa bea o limonada cu el
e, si-ar fi ncercat s-o convinga sa-si ia gndul de la ce avea sa faca. Dar, daca e
le erau acasa, nsemna ca stateau nauntru, cu draperiile trase.
La fel ca toti ceilalti din oras.
Claire coti pe aleea ntunecoasa din apropierea Casei Day. Era marginita d
e garduri nalte si se ngusta pe masura ce naintai. Patrunsese acolo prima oara doar
ntmplator, iar de-atunci, cu intentie, de fiecare data, si tot era socata de locu
l care-i parea nspaimntator, chiar si n plina lumina a zilei.
Bunica Day l cunostea pe Myrnin. l numise paianjenul-crtita.
Din propria experienta, Claire stia ca Bunica Day avusese dreptate n foar
te multe privinte, iar aceasta se numara printre ele. Orict de simpatic si de blnd
putea sa fie Myrnin, atunci cnd se transforma, se transforma pna la capat.
Claire ajunse n capatul aleii, unde se afla un sopron darapanat, spatios
abia ct sa-l socotesti o camaruta. Usa era ncuiata cu un lacat nou, stralucitor. S
e scotoci prin buzunar si gasi cheia.
nauntru, sopronul nu arata deloc mai bine: nimic altceva, dect un patrat d
e podea, si o scara ducnd n jos. Bruma de lumina dinauntru era cea care patrundea
prin ferestrele mohorte. nhata o lanterna dintr-un colt - tinea mereu una de rezer
va acolo - si o aprinse n timp ce cobora treptele spre laboratorul lui Myrnin.
Aproape ca se asteptase s-o gaseasca pe Amelie acolo, sau pe Oliver. nsa
totul era exact asa cum l lasase ea. Pustiu si tacut, doar cu vreo doua becuri el
ectrice slabe aprinse. mpinse deoparte biblioteca rezemata de peretele din partea
dreapta - avea un mecanism care o facea sa se miste cu usurinta - scotnd la ivea
la usa din spatele ei. Si ea era ncuiata, asa ca scoase cheia din sertarul de sub
etajera pentru ziare.
n timp ce descuia, ar fi jurat ca aude un fosnet prin penumbra. Se ntoarse
si simti prostescul imbold de a ntreba cine e; n-o mpiedicara dect rusinea, ca si
o anume hotarre de a nu se comporta la fel de prosteste ca fetele din filmele de
groaza. Nu era nimeni acolo. Nici macar Oliver.
Asa ca, n loc sa faca gesturi prostesti, descuie usa, inspira adnc si se c
oncentra.
Modul n care functionau portalurile speciale ale lui Myrnin i scapa nca, de
si credea ca ncepe sa nteleaga bresa pe care o produsese el n teoria mecanicii cuan

tice. Fireste, nu parea deloc ceva stiintific: pentru el, tinea de magie, sau, c
el putin, de alchimie. Nu trebuie neaparat sa stii cum functioneaza un lucru, ca
sa te folosesti de el, si reaminti Claire singura. Era un gnd care o irita, nsa nce
puse sa devina obisnuita cu faptul ca unele lucruri erau mai greu de deslusit, s
i tot ce avea de-a face cu Myrnin se ncadra desigur n aceasta categorie.
Deschise larg usa, care o ducea spre nchisoarea aflata n cealalta parte a
orasului. O cautase pe harta, masurase distanta dintre laboratorul ascuns al lui
Myrnin si complexul acela abandonat. Ar fi fost cu neputinta sa existe o usa ntr
e cele doua, n afara cazului n care ntorceai serios pe dos legile fizicii, asa cum
le ntelegea ea; si totusi, exista.
Asa ca trecu pragul si nchise usa dupa ea. De partea aceasta era si un za
vor, pe care-l trase cu griji, doar pentru eventualitatea n care imaginatia nu iar fi luat-o razna si ar fi stat ntr-adevar cineva n laborator, s-o pndeasca. Aveau
al naibii de mult timp de stat mpreuni si, data fiind natura portalurilor lui My
rnin, probabil ca ei doi n-ar mai fi ajuns acolo, sus, asta n cazul n care ajungea
u undeva.
- Buna, rosti ea n directia celulelor, n timp ce trecea pe lnga ele; nu-si n
chipuia ca vreunul dintre vampiri ar ntelege-o cu adevarat, nsa ncerca mereu sa fie
amabila.
Nu din vina lor erau asa cum erau. oricum ar fi fost. Dementi, sigur. Un
ii mai putin dect altii, si tocmai aceia o ntristau: cei care pareau sa nteleaga un
de se aflau, si de ce.
Cum era si Myrnin.
Claire facu un popas la frigider si lua de-acolo pungi cu snge, pe care l
e arunca n celule de la o distanta prudenta. Pastra doua pentru Myrnin, a carui c
elula se afla n capatul ndepartat al culoarului.
l gasi stnd pe pat, cu ochelarii cocotati pe vrful nasului. Citea, dintr-un
volum jerpelit, o opera de-a lui Voltaire.
- Claire, o ntmpina el, punnd o panglica din matase decolorata ca semn de c
arte.
si ridica privirea, tinereasca si placuta si (astazi, cel putin) nu ntru t
otul nebuneasca.
- Mi s-a ntmplat cel mai neobisnuit lucru, o anunta Myrnin.
Claire si trase un scaun si se aseza.
- Si anume?
- Am impresia ca ma nsanatosesc.
- Nu prea cred, zise ea. Mi-as dori sa fie adevarat, dar.
El i mpinse un recipient Tupperware spre gratiile celulei.
- Uite-aici.
Claire ncremeni, examinnd grijulie din ochi recipientul.
- Hmm. ce-i acolo?
- Tesut cerebral.
- Ce?
Myrnin si potrivi ochelarii si o privi pe deasupra lor.
- Am zis, tesut cerebral.
- Al cui tesut cerebral?
Myrnin si roti privirea prin celula, cu sprncenele ridicate.
- Nu s-ar spune ca as avea la ndemna prea multi voluntari, stii?
Prin mintea lui Claire trecu un gnd oribil. Nici macar nu putea sa-l tran
spuna n cuvinte.
Myrnin i arunca un zmbet parsiv.
- Doar testam serul, sau nu? Si, pna n prezent, eu sunt singurul cobai, nu
?
- Dar e tesut cerebral. Cum ai.
Totusi, Claire se grabi sa nchida gura la loc, nghitindu-si continuarea.
- Nu conteaza, zise apoi. Nu cred ca vreau sa stiu.
- Sincer vorbind, si eu cred ca e mai bine. Te rog, ia-l, insista, aratnd
-si scurt dintii, ntr-un zmbet ct se poate de nelinistitor. ti daruiesc o parte din
mintea mea.
- Ct mi-as fi dorit sa nu fi spus asta, l mustra Claire, strabatuta de un

frison.
Totusi, se hazarda mai aproape de gratii, suficient ct sa pescuiasca reci
pientul. Da, continutul parea. cenusiu. Si biologic. Verifica, sa se asigure ca n
chisese ermetic capacul, dupa care si-l ndesa n rucsac.
- Ce te face sa crezi ca esti pe calea spre nsanatosire? se interesa apoi
.
Myrnin ridica de jos vreo sase volume groase, tinndu-le n palma si ntinzndule spre ea.
- Le-am citit pe toate astea n ultima zi si jumatate, se lauda el. Cuvnt c
u cuvnt. Pot sa-ti raspund la orice m-ai ntreba din cuprinsul lor.
- Nu e o proba relevanta. Cartile astea le stiai deja.
Myrnin paru surprins.
- Da, e adevarat. Foarte bine, atunci. Cum propui sa ma pui la ncercare?
- Citeste ceva din asta, i zise ea, nmnndu-i un roman din rucsacul ei.
Myrnin arunca o privire fugara peste numele autorului si titlu, deschise
la prima pagina si ncepu sa citeasca. Ea urmari cum i fug ochii cu viteza nainte s
i-napoi: mult mai repede dect ar fi capabili cei mai multi dintre oameni sa ntelea
ga cuvintele de pe o pagina. Era concentrat si parea mnat de un interes neprefacu
t.
- Stop, rosti ea, cinci minute mai trziu.
ndatoritor, Myrnin nchise cartea si i-o ntinse napoi.
- Povesteste-mi despre ce ai citit.
- Destul de inteligent din partea ta sa-mi vii cu un roman despre vampir
i, zise Myrnin. Cu toate ca, n opinia mea, felul n care se feresc de oglinzi e put
in cam ridicol. Personajele principale mi s-au parut interesante. Cred ca mi-ar
placea sa-l citesc pna la capat.
Dupa care ncepu sa recite, cu toata srguinta, descrierile si povestile per
sonajelor, asa cum fusesera prezentate n primele cincizeci de pagini. plus intrig
a. Claire clipi mirata si ncepu sa verifice.
Totul era corect.
- Vezi? se bucura Myrnin, scotndu-si ochelarii si punndu-i bine n buzunarul
vestei din satin purpuriu, pe care o mbracase peste o camasa alba, din cele care
se poarta de obicei pe sub frac. Sunt mai bine, Claire. Zau ca sunt.
- Ei bine, chiar ar trebui sa asteptam, sa vedem.
- Nu, eu nu sunt de parere.
Si se ridica, sprinten si puternic, apropiindu-se de gratii.
Apuca doua dintre ele si smuci, iar ncuietoarea - ncuietoarea care se pres
upunea ca i-ar mpiedica sa iasa pna si pe cei mai puternici si mai dementi dintre
vampiripocni zgomotos. Myrnin mpinse gratiile deoparte pe santurile lor si ramase
n cadrul usii deschise, zmbindu-i.
- Astea sunt pentru mine? se interesa, aratndu-i cu capul spre pungile cu
snge care zaceau peste rucsacul ei.
Claire si dadu seama ca strnsese cartea n mini pna se albisera ncheieturile,
i ca abia mai respira. Sper sa nu-si fi ndepartat tocmai partea aia a creierului
care-l opreste sa ma atace.
- Da, reusi sa-i raspunda.
Avusese de gnd sa i le arunce, dar cumva nu i se mai parea corect. Asa ca
ridica una dintre ele si i-o ntinse.
Myrnin se apropie ncet de ea - cu o ncetineala deliberata, vrnd sa fie sigu
r ca ea se obisnuieste cu ideea - si-i lua pachetul din mna fara ca macar s-o ati
nga. Ba chiar se ntoarse cu spatele ca sa-si nfiga coltii n el, si cu toate ca zgom
otele specifice suptului i provocau lui Claire disconfort si un pic de greata, n c
lipa n care Myrnin se ntoarse la loc, nu se vedea nici urma de snge pe el, si nici
pe ambalajul din plastic.
Claire i arata cea de-a doua punga, dar el scutura din cap.
- Nu e nevoie sa ma ndop, i zise. Una e mai mult dect suficienta deocamdata
.
nca un lucru neobisnuit, deoarece Myrnin era, n general - cum sa se exprim
e, fara sa-si provoace singura greata? - un mncau zdravan.
- Sa-l pun napoi, zise ea, dar pna sa poata face o miscare, Myrnin i-l si

luase din mna.


De data aceasta, nici nu-l vazuse miscndu-se.
- l duc eu.
Claire se cutremura, ascultnd si privind, nsa el deja disparuse printre um
bre. Auzi cum scrtie usa masivului frigider, deschizndu-se si nchizndu-se, dupa care,
dintr-odata, el fu napoi, rasarind tacticos din ntuneric. Cu bratele ncrucisate pe
piept. Se rezema de peretele de vizavi de ea.
- Ei? o ntreba. Ti se mai pare ca sunt nebun?
Ea clatina din cap.
- Tu nu mi-ai spune-o, nici dac-ar fi asa, nu, Claire?
- Probabil ca nu. Ai putea sa te nfurii.
- As putea sa ma nfurii daca m-ai minti, replica Myrnin. Dar nu e cazul.
Nu ma simt absolut deloc dispus sa ma nfurii n clipa de fata. Nici flamnd, nici mac
ar nelinistit, si toate astea nu mi-au dat impresia ca ar fi vrut sa ma paraseas
ca vreo clipa, n ultimii ctiva ani. Medicamentele pe care mi le-ai dat tu, Claire,
am impresia ca au efecte de durata. Si stii ce nseamna asta?
Zbura fulgerator prin spatiul gol si, n clipa n care ea izbuti sa-si conce
ntreze din nou privirea asupra lui, era deja ngenuncheat lnga scaunul ei, asezndu-i
cu blndete o mna palida pe genunchi.
- nseamna ca semenii mei pot fi salvati. Cu totii.
- Si cu ai mei, cum ramne? l ntreba Claire. Daca ai tai se fac bine, ce-o s
a se-ntmple cu ai mei?
Chipul lui Myrnin capata o imobilitate si o lipsa de expresivitate prude
nte.
- Soarta oamenilor nu intra cu adevarat n arealul responsabilitatilor mel
e, zise el. Dar Amelie s-a trudit din greu sa se asigure de faptul ca Morganvill
e reprezinta un loc al echilibrului, unul n care cele doua neamuri ale noastre sa
poata trai ntr-o relativa armonie. Ma ndoiesc ca ar vrea sa schimbe starea asta d
e fapt ca rezultat al experimentului de fata.
N-avea dect sa se ndoiasca el ct poftea, nsa Claire o cunostea mai bine pe A
melie. Ea ar fi facut orice n primul rnd spre binele neamului ei, si abia n al doil
ea pentru cel omenesc. De fapt, cu toate ca nu era ntru totul sigura, Claire banu
ia ca Morganville era experimentul. si oricare experiment se ncheie, atunci cnd se
obtine un rezultat.
Iar daca rezultatul era acesta. ce-avea sa se-ntmple cu cobaii?
Ochii ntunecati ai lui Myrnin ardeau acum de sinceritate.
- Nu sunt un monstru, Claire. N-as permite sa fii vatamata. Tu ne-ai fac
ut un foarte mare serviciu si se va avea grija de tine, pentru asta.
- Dar cum ramne cu ceilalti? insista ea.
- Care ceilalti? A, cu prietenii tai, cu familia. Da, normal, si ei vor
fi aparati, la rndul lor, orice s-ar ntmpla.
- Nu, Myrnin, ma refer la toti ceilalti! La tipul care prajeste hamburge
ri la Burger Dog! La tanti aia de la magazinul cu haine la mna a doua! La toata l
umea!
Myrnin clipi, evident descumpanit.
- Noi nu putem sa avem grija de toata lumea, Claire. Nu sta n firea noast
ra. Nu putem sa avem grija dect de cei pe care-i cunoastem, sau cei cu care avem
legatura. ti apreciez altruismul, dar.
- Nu-mi spune mie despre firile noastre! Nu suntem la fel!
- Chiar nu? replica Myrnin, batnd-o cu blndete pe genunchi. Eu sunt un om
de stiinta. La fel si tu. Am prieteni, la care tin, si pe care-i iubesc. La fel
si tu. Atunci, prin ce suntem diferiti?
- Eu nu-mi sug mncarea dintr-o punga!
Myrnin izbucni n rs, dar fara sa scoata la iveala vreo frntura de colt.
- O, Claire, tu ti imaginezi ca sa mannci animale macelarite si mutilate a
r fi cumva mai putin dezgustator? Si noi mncam, si voi mncati. Cu totii ne bucuram
de compania altora. Cu totii.
- Dar eu nu-mi scot tesut cerebral din craniu! A, si nu omor, argumenta
ea. Tu, da. Si chiar nu te deranjeaza s-o faci.
El se lasa un pic mai pe spate, privind-o n ochi. Licarul de sinceritate

capata o nuanta mai dura.


- Vei afla, cred, ca ma deranjeaza, zise el. Altfel, n-as suporta toate
astea din partea.
- Din partea unei servitoare? Din cauza a ceea ce sunt, corect? Sau, mai
rau. a unei sclave? A proprietatii tale?
- Esti suparata.
- Da! Normal ca sunt. normal ca sunt suparata!
Se stradui sa se stapneasca, dar nu mai putea: nefericirea izbucnea din e
a, exact ca aburul dintr-un vas sub presiune.
- Uite-ma, stau aici sa dezbat viitorul rasei omenesti, n timp ce prieten
ii si parintii mei se duc la petrecerea aia, si eu nu pot sa-i protejez.
- Usurel, copile, o domoli el. Banchetul. E diseara, da?
- Nici macar nu stiu ce anume este.
- Recunoasterea oficiala a lui Bishop, din partea Ameliei. Toti vampirii
apti din Morganville vor fi prezenti cu totii acolo, ca sa-si jure supunerea, s
i fiecare dintre ei va aduce cte o ofranda n dar.
Claire se smiorcai, si ndrepta spinarea si-si sterse fata.
- Ce fel de dar?
Privirea ntunecata a ochilor lui Myrnin nu se dezlipea de a ei.
- O ofranda de snge, i raspunse. Mai precis, una omeneasca. Ai dreptate sa
-ti faci griji pentru prietenii tai, pentru parinti. El are dreptul sa aleaga or
icare fiinta umana oferita. Gestul e menit sa fie ceremonial - ne-a fost transmi
s ca pe o traditie, de multa vreme - dar nu trebuie sa si fie asa.
Atunci, Claire ntelese. ntelese de ce-i interzisese Amelie sa mearga, ntele
se de ce Michael o invitase, n mod intentionat, pe Monica, n locul lui Eve.
Era un joc de sah, n care pionii erau oamenii. Vampirii se jucau cu ceea
ce-si puteau permite sa piarda.
- Tu.
Claire constata ca vocea i tremura. si drese glasul si ncerca din nou.
- Tu ai spus ca el poate sa-si aleaga orice ofranda umana.
Myrnin nici nu clipi.
- Sau pe toate, preciza. Daca asta-i e voia.
- Si stii c-o s-o faca. O sa omoare pe cineva.
- Cel mai probabil, da.
- Trebuie sa mpiedicam asta, declara Claire. Myrnin. ea de ce-ar face asa
ceva?
- Amelie nu e o femeie viteaza. Daca sortii sunt mpotriva ei, va capitula
; daca sortii sunt aproape egali, va juca astfel nct sa cstige timp si sa obtina av
antaj. Stie ca nu-l poate nfrnge pe Bishop pe cont propriu; nici macar n alianta cu
Oliver n-ar putea. E nevoita sa joace n functie de mprejurari, Claire. Asa a juca
t ntreaga ei viata.
Ochii ntunecati ai lui Myrnin straluceau iarasi si zmbetul ncepu sa-i apara
pe buze.
- Numai ca Amelie si calculeaza sortii fara sa ma socoteasca si pe mine,
desigur. Cu mine de partea ei, poate sa nvinga.
- Tu vrei sa mergi. La banchet.
Myrnin si ndrepta vesta si-si scutura praful imaginar de pe mnecile camasii
.
- Fireste. Si merg, cu sau fara tine. Si-acum, spune, mergi, date fiind
conditiile?
- Eu. Amelie a zis.
- Da, sau nu, Claire.
- Atunci. da.
- Avem nevoie de costume, zise el. Nu-i motiv de ngrijorare, stiu exact l
ocul de unde sa le luam.
- Arat ridicol, se plnse Claire.
n acelasi timp, arata si total ostentativ.
- N-am putea sa alegem ceva, nu stiu, negru? daca tot e vorba sa ne stre
curam acolo?
- nceteaza cu trancaneala, i porunci Myrnin, n timp ce-i aplica machiajul p

e fata.
Parea sa se distreze al naibii de mult fata de ct ar fi necesitat situati
a, si ea resimti nca o data ndoiala asupra faptului ca leacurile lui l-ar lecui cu
adevarat. Amelie avusese un motiv temeinic ca sa-i ceara sa nu vina la banchet;
existase, de asemenea, un motiv temeinic pentru lasarea lui n afara calculelor p
e care si le facuse, pentru pace, sau razboi.
Totusi, Claire o cunostea mult prea bine pe Amelie, Daca pacea nsemna sa
plateasca pretul ctorva sacrificii din rndul oamenilor, chiar si a celor care-i er
au dragi lui Claire, socotea ca ar fi unul acceptabil.
- Asa, zise Myrnin. nchide ochii.
Claire i nchise si simti mngierea moale a pudrei pe fata. Cnd deschise ochii,
Myrnin se retrase din fata ei, lasnd-o sa zareasca o oarecare creatura extratere
stra, care o privea din oglinda.
Ea chiar arata ridicol, nsa era nevoita sa recunoasca faptul ca nu arata
a Claire Danvers. Absolut deloc. O fata alba de care Eve ar fi fost mndra. Buze p
line, rosii. Ochi enormi, conturati din belsug cu negru, cu mici dungulite nosti
me, care sa atraga atentia asupra lor.
Un costum mulat, bluza si pantaloni de balerin, presarat de sus si pna jo
s cu diamante rosii si negre. O palarie de matador.
- Si ce-ar trebui sa reprezint? ntreba.
Myrnin facu o fata dezamagita.
- Arlechinul, raspunse, dupa care facu piruete ca o fetita neastmparata.
Iar eu sunt Pierrot.
Myrnin era mbracat n alb, si n timp ce costumul el era strmt, al lui era foa
rte larg, umflndu-i-se n jurul trupului ca fustele unei dansatoare, pe deasupra pa
ntalonilor albi. Mai avea un enorm guler alb, plisat, n jurul gtului, si o palarie
, tot alba, semannd cu conurile acelea cu care se marcheaza strazile. Acelasi mac
hiaj demential, care nsa i facea ochii ntunecati sa para mai mari si mai putin rati
onali.
- Dar pe voi nu va nvata chiar nimic, n scolile voastre? o lua el la rost.
- Nu si despre asta.
- Pacat. Presupun ca de aceea principala voastra educatie izvoraste din
Google.
i potrivi ceva pe cap.
- Masca dumneavoastra, domnita, anunta el.
Era o simpla masca domino, nsa avea acelasi model cu rosu si negru al cos
tumului.
- Stii sa faci roata? Tumbe pe spate?
Claire i arunca o privire neajutorata.
- Eu sunt tocilara la scoala, nu majoreta.
- Pacat, si n privinta asta, comenta el, punndu-si propria masca, una comp
let neagra.
si vopsise fata la fel ca pe a ei: alb cadaveric, buze rosii enorme. Sini
stru.
- Ei bine, adauga, avem costume. Acum ne mai trebuie ceva cu care sa ncli
nam balanta n favoarea noastra, n cazul n care situatia s-ar nrautati. Si simt convi
ns ca asa va fi, cunoscndu-l pe Bishop.
Erau n podul Casei Glass, nconjurati de ceea ce parea sa reprezinte secole
de. lucruri. Claire nu mai fusese niciodata acolo sus; n realitate, nici nu stiu
se macar de existenta vreunei intrari. Myrnin o adusese n camera secreta victoria
na, dupa care apasase pe cteva cuie din perete, facnd sa se deschida o alta usa se
creta, care dadea spre un coridor prafuit si nghesuit, sfrsindu-se ntr-un vast si nt
unecos spatiu de depozitare. Gasise costumele ntr-un cufar care arata ndeajuns de
vechi nct sa fi fost carat pe timpul Razboiului Civil. Masa de toaleta, la care st
atea Claire, probabil ca era si mai veche. Pna si praful de pe ea arata vechi.
Myrnin se aventura printre stivele de cutii si de valize si de comori le
padate, bombanind ceva n ceea ce parea sa fie o limba straina. ncepu sa scotoceasc
a pe-acolo. Claire se ntoarse la holbatul n oglinda. Machiajul si costumul o facea
u sa arate ca o persoana strain si calma, nsa ochii tot ai lui Claire ramneau, si
erau speriati.

Nu pot sa cred c-o sa facem una ca asta, si zise.


Myrnin si facu brusc aparitia ca un ngrozitor Hopa-Mitica n marime naturala
, chiar lnga ea, carnd dupa el o valiza ct statul Rhode Island. O lasa sa cada pe p
odeaua din lemn, de care se izbi cu un bubuit cutremurator.
- Ta-da! striga el, deschiznd-o si lund o postura eroica.
nauntru erau arme. Multe arme. Arbalete. Pumnale. Spade. Cruci, unele din
tre ele cu capetele grosolan ascutite.
Myrnin ncepu sa pescuiasca prin harababura aceea si scoase la iveala o st
icluta murdara, n care probabil ca odinioara se gasise parfum, prin Evul Mediu.
- Apa sfintita, explica el. Adevarata apa sfintita, binecuvntata de nsusi
papa. Extrem de rara.
- Ce e asta? De unde provin toate lucrurile astea?
- De la oameni care n-au avut succes ntrebuintndu-le, raspunse el. N-as re
comanda flacoanele cu lichid inflamabil, cele verzi. Au efect, nsa exista pericol
ul sa-ti ucida si propriii aliati, pe lnga inamici. Apa sfintita provoaca durere,
dar nu distruge. As prefera sa fii narmata cu resurse neletale.
- De ce?
- Si daca nvingem, Amelie va fi silita sa aduca n fata judecatii oricare f
iinta omeneasca vinovata de uciderea unui vampir. Si stii ct de bine se termina a
stfel de cazuri.
Claire stia, ceea ce o facu sa se cutremure. Shane fusese la un pas de a
fi executat pentru un asasinat pe care nu-l comisese.
- Asa ca, daca va fi nevoie sa se ajunga la ucideri, lasa-le n seama mea,
sau a altor vampiri. Suntem mai indicati, din toate punctele de vedere.
si nfasura mna cu o bucata de pnza si alese o cruce mpodobita, de dimensiuni
medii, cu un capat ascutit, pe care i-o nmna cu precautie.
- Numai pentru autoaparare. Si acum, pentru mine.
Myrnin si alese un cutit cu un tais ascutit, pe care-l examina cu un ochi
critic, dupa care l strecura la loc n teaca lui din piele. Si-l prinse la sold, p
e sub tunica.
Apoi nchise capacul cufarului.
- Asta-i tot? ntreba Claire, mirata.
Doar acolo l asteptase un ntreg arsenal.
- E tot ce-mi trebuie. Acum, e vremea sa plecam, hotar el. Adica, daca es
ti sigura ca vrei sa mergi.
- Sunt sigura.
Claire si cobor privirea, studiindu-se pe sine si costumul sau mulat.
- Hm. si buzunarele unde-mi sunt?
Unsprezece.
Casa Glass facea parte din ceea ce Claire ajunsese sa numeasca, n sinea e
i, Imposibila Retea de Cai. Sistemul de portaluri creat de Myrnin ducea n total s
pre douazeci de locuri din oras, cte putuse ea sa identifice, unul dintre acestea
fiind livingul propriei lor case. Altul, desigur, era nchisoarea n care-si stabil
ise el resedinta n ultima perioada. Altul era n Casa Day, si ea banuia ca ntre majo
ritatea, daca nu totalitatea Caselor Fondatoarei, ar exista legaturi similare.
Mai era si un portal spre castelul Ameliei; sau, cel putin, lui Claire i
se parea ca ar fi un castel: habar n-avea cum ar fi putut sa arate pe dinafara.
Nici macar nu stia n ce loc din oras s-ar afla. Numai ca, pe dinauntru, arata ve
chi si foarte, foarte solid. Sistemul mai cuprindea iesiri n cladirea administrat
iva a universitatii, n biblioteca, n cladirea primariei si n cea a Sfatului Strabun
ilor.
Care era si locul de desfasurare a balului.
- Nu pot sa cred ca facem una ca asta, sopti Claire, n timp ce Myrnin con
templa peretele gol din livingul Casei Glass. Myrnin, esti sigur? Poate c-ar fi
mai bine sa luam o masina, sau ceva.
- Asa e mai rapid, replica el. Nu ti-e teama, nu? Nu e cazul. Esti cu mi
ne.
O spusese cu o aroganta nepasatoare si, nca o data, o strabatu acelasi fi
or nghetat al ndoielii. Oare el chiar era mai bine? Parea sa-si lege gndurile ntre e
le foarte bine, nsa era si ceva. deconectat. Acel Myrnin prietenos, care iesea la

iveala n mod normal pe timpul scurtelor sale accese de luciditate, disparuse, ia


r pe Myrnin cel din fata ei, ea chiar nu-l cunostea deloc.
Si totusi, el i daduse apa sfintita, si o cruce, fara sa fie obligat. n pl
us. avea nevoie de el.
Sau nu?
Oricum, era prea trziu ca sa se mai razgndeasca. Partea de perete pe care
o fixa Myrnin cu privirea plpi si se topi ntr-o ceata cenusie. Ceata aceea se nvolbu
ra, prinse culoare, apoi se prefacu n ntuneric, cu o dunga de un auriu incandescen
t abia vizibila n partea de jos.
Semana cu interiorul unui dulap.
- Hai, o ndemna Myrnin, ntinzndu-i mna.
Ea i-o lua si, mpreuna, pasira n ntuneric. n spatele lor, simti portalul nchi
zndu-se la loc, iar cnd ntoarse capul sa vada, acolo nu mai era nimic.
n locul acela mirosea a produse pentru curatat si, cnd Claire se roti pe l
oc, atinse coada de lemn a unui mop. Dulapul femeii de serviciu. Ei bine, banui
ca asta facea ca aparitiile sa fie ceva mai putin remarcate.
Exceptie facnd partea cu furisatul afara din dulapul femeii de serviciu.
Myrnin nu se oprise din miscare. ntinse mna si rasuci mnerul usii, apoi o nt
redeschise, doar ct o crapatura.
- Liber, anunta el, deschiznd-o larg.
Iesi primul. Claire se grabi sa-l urmeze si nchise usa dupa ea. Se aflau n
ceea ce parea sa fie un culoar utilitar, cu peretii complet albi si un covor ro
su-nchis.
Niciuna dintre usi nu era marcata n vreun fel. Si toate aratau identic. C
laire ncerca sa le numere, ca sa se asigure ca ar putea regasi si alta data ncaper
ea.
- Pe aici, zise Myrnin, pornind cu pasi mari pe coridorul din dreapta.
Tunica lui alba se tot umfla n mers si ar fi trebuit sa arate ridicol cu
palaria aceea ca un con de la marcajele de circulatie, dar, cumva. cumva nu arat
a.
- Trebuia sa te las pe tine sa fii Pierrot, micuta Claire. Pierrot e ren
umit pentru firea lui dulce, nevinovata. Nu ca Arlechinul. Libitor frenetic, Cla
ire.
- Ce?
- Am zis ca trebuia sa te las pe tine sa fii Pierrot.
- Nu, rosti ea, cu ncetineala. Ai zis libitor frenetic. Ce nseamna?
- Ce-am zis? se mira Myrnin, aruncnd-i o privire aiurita. E un nonsens. A
qua bate asta.
Claire se opri brusc si, dupa ce mai facu vreo doi pasi, Myrnin observa
ca ramasese n urma si se ntoarse, nerabdator, spre ea.
- Claire, iguana vreme.
Claire, nu avem vreme.
- Myrnin, vorbesti aiurea. Cred. cred ca serul si cam termina efectul.
- Ma simt actionnd.
Ma simt perfect.
- Dar tu auzi ce spui?
El si nalta bratele, neputincios. Nu putea sa-si dea seama ca facea un ghi
veci din cuvinte. Complicatii neurologice, deduse ea, dorindu-si sa fi putut sta
de vorba cu doctorul Mills. Normal, doar si-a retezat o parte din creier. Prin
asta, e posibil sa-si fi provocat ceva leziuni. Dar, daca se gndea mai bine, el v
orbise perfect normal pna n aceste cteva ultime clipe.
Claire se stradui sa-ti mentina vocea pe ct posibil mai calma.
- Eu cred ca ai nevoie de o noua doza. Te rog. Nu cred ca ar fi cazul sa
asteptam, ca sa vedem ct de rau ti se face, nu-i asa?
Myrnin i ntinse bratul, tacut, suflecndu-si mneca. Pielea lui scoasa la ivea
la avea o paloare de alabastru, iar cnd o atinse, ea avu senzatia ca tine n mna nu
un brat omenesc, ci o bucata de marmura acoperita de piele tabacita. Scoase cuti
uta pe care si-o ndesase la betelia pantalonilor mulati: cea pe care i-o daduse d
octorul Mills, cu seringa si fiolele cu ser. Exersase injectiile nfignd acul ntr-o
portocala, nsa acum era cu totul altceva.

- O sa ncerc sa nu te doara, promise ea.


Myrnin si dadu ochii peste cap.
Minile i tremurau n timp ce nfigea acul n capacul din cauciuc al fiolei si um
plea seringa. Lasa sa se prelinga cteva picaturi de lichid din ac, apoi inspira p
rofund.
Spera ca Myrnin s-o lase sa-i faca injectia fara sa se zbata.
El nu parea ca ar vrea sa faca vreun gest, cel putin deocamdata; astepta
pasiv, ct timp potrivea ea acul deasupra venei lui de un albastrui rece.
- Gata? ntreba.
n realitate, se ntreba mai mult pe ea, dect pe el. Myrnin paru sa-si dea se
ama, fiindca i zmbi.
- Am ncredere n tine, i zise.
Ea mpinse, iar acul strapunse pielea si se cufunda adnc. Doar o secunda de
rezistenta la patrunderea n vena, dupa care fu nauntru.
Apasa repede pistonul, apoi smulse acul afara. O picatura subtire de snge
nsemna locul ntepaturii, si ea o sterse cu degetul mare, mnjindu-i putin pielea pe
rfecta.
si ridica privirea si-i observa pupilele micsorndu-se pna aproape de dispar
itia completa, si o senzatie de groaza pura o cuprinse, ncremenind-o pe loc. Gura
lui Myrnin era larg cascata, si rosie, si zmbitoare, si ceva anume din el zau, z
au ca nu era n regula.
Apoi, totul disparu cnd el clipi, iar pupilele ncepura sa i se dilate spre
dimensiunile normale. Myrnin se cutremura si ofta adnc.
- Neplacut, zise. A, uite ca vine si caldura. Ei, acum e placut.
- Dar nu te-a durut, nu?
- Nu-mi fac placere acele.
Replica ndeajuns de nostima ct sa-i strneasca rsul lui Claire. El o privi ncr
untat, nsa ea continua sa chicoteasca pna cnd fu nevoita sa-si astupe gura cu palma
, fiindca rsetele se prelungeau, tot mai sonore si mai ascutite, dnd n isterie. Adu
na-te, Claire.
- Ti-e mai bine? l ntreba.
Aroganta i revenise lui Myrnin, fapt evident dupa privirea pe care i-o ar
unca n timp ce ea si punea trusa la loc.
- Nu mi-a fost rau, zise el. Dar ti sunt recunoscator pentru grija.
Culoarul se termina n fata lor cu o pereche de usi batante; Myrnin o lua
de mna si o tr practic spre ele.
- Stai! Mai ncet!
- De ce?
- Pentru ca vreau sa fiu sigura ca esti.
- Compos mentis? Asta-i n latina, Claire. nseamna.
- n toate mintile, stiu.
- Eu nu trancanesc verzi si uscate. Si, n primul rnd, nu cred ca aveam nev
oie de doza asta.
Vocea i era de-a dreptul tfnoasa. Asta era, se gndi Claire, partea cea mai n
fricosatoare din toata povestea: faptul ca Myrnin chiar nu putea sa-si dea seama
cnd ncepea s-o ia razna.
Oricum, asta spera ea ca ar fi partea cea mai nfricosatoare. nsa dupa nera
bdarea de pe chipul lui Myrnin, se cam temea ca ar putea sa fie mai rau, mult ma
i rau.
De cealalta parte a usilor se gasea foaierul rotund al cladirii care gaz
duia Sfatul Strabunilor, si era ticsit. Lumea statea de vorba, tinnd n mini pahare n
alte si subtiri cu sampanie, sau cu vin, sau cu ceva prea rosu nct sa fie vin. Cu
totii n costume, cu totii mascati.
- Ai avut dreptate, i zise lui Myrnin. Am impresia ca toti vampirii din o
ras sunt aici.
- Si fiecare si-a adus cu el cte un mic prieten uman, adauga el. Dar cred
ca tu esti singura careia i s-a destainuit motivul real.
Claire o zari prima pe Jennifer, care se plimba tantosa la bratul lui Fr
anois, protejatul lui Bishop. Era mbracata ntr-o costumatie din anii saizeci, cu un
top fara bretele, vopsit n degrad, o fusta minuscula, pantofi cu talpa foarte gro

asa si bijuterii purtnd semnul pacii. Masca era ceva mai recenta. n mod evident, nt
regul scop al costumatiei era sa arate ct mai multa piele cu putinta, fara s-o de
zgoleasca de tot. Bine lucrat, si zise Claire. Oricum, atitudinea lui Franois era
categoric aprobatoare. El se costumase n Zorro, numai satin negru si piele, cu o
palarie spaniola, joasa.
n apropierea lui Jennifer era Monica, mbracata n Maria-Antoaneta, de la cor
sajul cu decolteu adnc, pna la fustele largi. La gt si legase o panglica rosie, ceea
ce-i strni lui Claire o usoara senzatie de greata, iar n mna tinea o ghilotina min
iaturala. Statea agatata de bratul lui. Michael. Care parea, chiar si mascat, ca
-si dorea sa se fi aflat departe, foarte departe, oriunde, numai lnga Monica nu.
El era costumat n preot, cu o sutana neagra simpla cu guler alb. Nici o cruce la
vedere.
Claire i urmari privirea lui Michael, pna spre cealalta parte a ncaperii, l
oc n care se aflau o nalta sperietoare de ciori - iesita direct din cel mai nfricos
ator film cu lanuri de porumb pe care si l-ar fi putut imagina - si o fata nvesmnt
ata ca Sally, din filmul lui Tim Burton, Cosmarul de dinaintea Craciunului. Oliv
er si Eve. Eve era ntruchiparea perfecta a lui Sally: melancolica, trista, tinuta
pe picioare de nimic altceva dect speranta.
Si, la rndul ei, l privea fix pe Michael.
Oliver, pe de alta parte, o ignora, concentrndu-se asupra oricui altcuiva
. Rotindu-si privirea n jur, Claire mai recunoscu, ncetul cu ncetul, cteva alte pers
oane. Mama ei nu era de vazut pe nicaieri, nsa tatal ei era acolo, mbracat n urs, a
ratnd extrem de stnjenit lnga o femeie de vrsta mijlocie - vampir - costumata n vraji
toare.
- l vezi pe Shane? l ntreba, nelinistita, pe Myrnin.
El i facu un semn cu capul spre cealalta parte a salii.
Deja cautase si acolo, dar mai ncerca o data, si dupa ce-l trecu cu veder
ea nca de trei ori, n cele din urma si dadu seama.
Costumul tau implica si pielea? l ntrebase ea. Iar el i raspunsese: La urma
urmei, mda, s-ar putea.
Si, ntr-adevar, o implica. Mai precis, implica o zgarda din piele pentru
cini, pantaloni din piele, si o lesa, iar lesa era tinuta de Ysandre, ntr-un costu
m mulat din spandex rosu, de la gt si pna la cizmele nalte, cu carmbii peste coapse.
La toate acestea, pusese capac cu o pereche de coarne de diavol si un trident r
osu.
Facuse din Shane cinele ei, cu tot cu masca din blana canina.
- Respira, o ndemna Myrnin. Eu nu ma prea dau n vnt dupa asa ceva, dar am a
uzit ca oamenilor le-ar cam face bine.
Claire constata ca avea dreptate: si tinuse respiratia. n timp ce dadea af
ara aerul din piept, socul i se mai estompa, lasnd locul unei cascade de furie. C
ateaua nenorocita!
Nu-i de mirare ca Shane paruse bolnav numai gndindu-se la asa ceva.
- Nu i-a facut nimic, i zise Myrnin, soptindu-i usor la ureche. Si, orict
ai purta tu costumul de Arlechin, Ysandre e fara doar si poate mai potrivita ca
diavol. Asa ca fii prudenta. Stai si asteapta. O sa-ti dau eu de stire cnd vom pu
tea sa ne asaltam inamicul.
Claire ncuviinta, rigida. Daca mai fusese loc pentru vreo urma de ndoiala
legata de toate astea, acum se risipise. Avea sa-si scoata prietenii si parintii
din toata povestea, si sa ia personal lesa aia din mna Ysandrei si. sa faca ea c
eva, orice, numai violent sa fie.
- Sunt gata, oricnd esti si tu, declara ea.
Myrnin i arunca o privire dementa, zmbitoare.
- Da, rosti el. Cred ca e posibil sa fii, micuto.
Ramasera la locul lor, urmarindu-i din priviri pe ceilalti, si cu toate
ca si altii i examinau plini de curiozitate, nimeni nu se apropie de ei. Claire l n
treba pe Myrnin - mai bine mai trziu, dect niciodata - daca i-ar putea recunoaste
cineva, chiar si cu machiajul acela, nsa el scutura din cap.
- Nu prea simt o prezenta mondena, zise el. Amelie, Sam, Michael, Oliver
, alti ctiva ar putea sa ma recunoasca din vedere. Dar foarte putini altii, si ni
ciunul dintre ei nu s-ar astepta sa ma vada aici. Mai ales n chip de.

Se lansa ntr-o pirueta teatrala, cu tunica lui alba umflndu-se n jurul corp
ului.
- Pierrot, ncheie el propozitia.
Ceea ce, pentru ea, era egal cu zero, din moment ce tot nu avea nici cea
mai vaga idee despre cine putea sa fie acel Pierrot; cu toate acestea, ncuviinta
. Myrnin observa ca o femeie-vampir din apropiere l urmarea cu privirea, asa ca f
acu o plecaciune adnca si sofisticata spre ea.
- Fa roata, sopti el spre Claire.
- Ce sa fac?
- Ti-as fi cerut sa faci o tumba pe spate, dar sunt aproape convins ca a
r reprezenta o problema. Roata. Acum.
Claire se simti ca o idioata desavrsita, dar tot si strnse mai bine sub bar
bie elasticul palariei de matador, si executa o roata, ateriznd si apoi tsnind n pi
cioare cu un zmbet stralucitor, dar tremurat.
Lumea aplauda si rse, dupa care se ntoarse la propriile conversatii. Toata
lumea, cu exceptia lui Oliver, care-i privea concentrat.
Dar, cel putin, pastra distanta.
Nu se vedea nici urma de Bishop, sau de Amelie, nsa Claire i identifica, t
reptat, pe majoritatea vampirilor cunoscuti de ea. Sosi si Sam, costumat n Huckle
berry Finn, ceea ce se potrivea de minune cu parul lui rosu si cu pistruii. Adus
ese cu el o fata pe care Claire o cunostea vag, din Common Grounds, ca fiind una
dintre angajatele lui Oliver. Probabil, cea care-i luase locul lui Eve, dupa ce
demisionase. De dragul lui Sam, Claire spera sa fie o angajata pe care Oliver si
putea permite s-o piarda.
Era si Miranda acolo, nfasurata ntr-o mantie lunga, specifica Greciei anti
ce, cu serpi n chip de par, iar cu ea venise un barbat sters, maruntel, deghizat n
Sherlock Holmes.
- Da, e Charles, confirma Myrnin, la ntrebarea lui Claire. El mereu a avu
t o slabiciune fata de cei oropsiti.
- Dar ea n-are dect cincisprezece ani!
- Te referi la standardele modeme, ma tem. Charles provine dintr-o vreme
n care doisprezece ani era o vrsta numai buna pentru maritis, ceea ce nseamna ca t
rateaza un pic cam cu usurinta regula voastra cu optsprezece ani.
- E un pedofil!
- Probabil, o aproba Myrnin. Dar nu e de partea lui Bishop.
Sam i descoperi, se ncrunta si ncepu sa-si croiasca, pas cu pas, drum prin
multime catre ei. Myrnin recurse din nou la plecaciunea lui comica, nsa Claire se
bucura sa remarce ca nu-i mai ceruse, de asta data, sa faca roata.
- Samuel, l ntmpina vesel Myrnin. Ct de mult ma bucur sa te vad.
- Esti.
Sam se stapni vizibil, fiindca ntrebarea probabil ca era: Esti nebun? Iar
raspunsul se subntelegea.
- Nu ti-a spus Amelie sa stai departe de asta? Claire.
- El oricum venea, zise ea. A spart lacatul. M-am gndit ca ar trebui maca
r sa vin cu el.
Ceea ce constituia o explicatie conforma cu realitatea - chiar daca una
lasa - a faptului ca ajunsese sa fie prezenti acolo. Si totusi, Myrnin o sfredel
i cu privirea. O privire care glasuia limpede: Marturiseste.
- Probabil ca si eu as fi venit oricum, recunoscu ea n graba. Nu pot sa-m
i las prietenii si parintii sa fie aici, fara mine. Pur si simplu, nu pot.
Sam privea suparat, nsa aproba cu o nclinare a capului, semn ca ntelegea.
- Perfect, ati fost aici. Ati vazut. Acum, e timpul sa plecati, pna nu va
anunta. Myrnin.
Myrnin scutura din cap.
- Nu, Samuel. Nu pot sa fac asta. Ea are nevoie de mine.
- Ea are nevoie ca tu sa stai departe de toate astea! exclama Sam, aprop
iindu-se periculos de Myrnin, ai carui ochi devenira de un stacojiu neguros.
La fel si ai lui Sam.
- Du-te acasa, i zise Sam. Imediat.
- Sileste-ma, replica Myrnin, ntr-o soapta matasoasa.

Claire nu-l mai vazuse pna acum att de nversunat, si arata cumplit.
l nghionti usor, cu prudenta.
- Myrnin. Ce s-a ntmplat cu asteptatul? Nu Sam este inamicul.
- Sam l apara pe inamic.
- Eu o apar pe Amelie. Stii bine c-as fi n stare sa mor aparnd-o.
Replica lui l dezmetici pe Myrnin, cel putin pna ntr-acolo nct sa traga aer n
piept si sa faca pasul napoi. Albul fru-fru al costumului de Pierrot l facea sa pa
ra cel mai nfricosator clovn din cti vazuse ea vreodata, mai ales atunci cnd zmbea.
- Da, raspunse el. Stiu ca asa ai face, Sam. Si mai stiu ca asta te va d
istruge, ntr-o zi. Trebuie sa stii cnd sa bati n retragere. E arta pe care cei mai
batrni dintre noi au fost obligati s-o stapneasca, n repetate rnduri.
Sam i privi pe amndoi cu o neputinta disperata, dupa care le ntoarse spatel
e si pleca.
Se adunase lume multa, umplnd acum ncaperea circulara, si Claire auzi un nd
epartat orologiu batrnesc batnd ora. Dangatele lui profunde, sonore, pareau sa con
tinue la nesfrsit, iar cnd ecourile lor se stinsera, peste ntregul foaier domnea li
nistea, exceptie facnd fosnetul rochiilor, n timp ce lumea se nghesuia sa-si ocupe
pozitiile.
Usile duble, cu margini poleite, din dreapta lui Claire, se deschisera,
lasnd sa pluteasca spre ei un parfum de trandafiri. Cunostea mireasma aceasta, da
r si ncaperea de dincolo. Trupul unui vampir zacuse ntins acolo, cu mare pompa, pe
estrada aceea. Ea si cu Shane cunoscusera acolo teroarea.
Nu era locul ei preferat, nici amintirea preferata.
- Lady Muriel si nsotitorul sau, Paul Grace, anunta o voce profunda, rasu
natoare, de lnga usa.
Sunetul ei fu purtat pna n toate ungherele foaierului. Claire si lungi gtul
si vazu o femeie-vampir scunda si rotofeie, n costumatie egipteana, escortata din
colo de usi de un barbat nalt, n vesminte victoriene. Barbatul care se ocupa de an
untarea oaspetilor statea deoparte, tinnd cu ambele mini un registru aurit, desi n
u-l consulta deloc.
Maestrul de ceremonii al mortilor vii.
- E John de Leeds, o informa n soapta Myrnin. Excelenta alegere. A fost h
eraldul regelui Henric, din cte-mi amintesc. Impecabile maniere.
Deja se rostisera urmatoarele nume, si un nou cuplu nainta. Din unghiul n
care se afla, Claire nu putea sa vada ce era dincolo de usi, nsa zarea stralucire
a lumnarilor aprinse.
- O sa dureze o vesnicie, se plnse ea.
- Ceremoniile fac parte din bucuriile vietii, filosofa Myrnin, ntinzndu-i
un pahar cu ceva spumos. Bea.
- N-ar trebui.
El nalta o sprnceana. Ea si duse sampania la buze si gusta: nici dulce, nic
i amara, exact cum trebuia. Ca o lumina mbuteliata.
- Poate, doar o sorbitura mica.
Paharul se goli pna ca ea si Myrnin sa ajunga la rnd; Claire se simtea nfie
rbntata si putin dezechilibrata, si se bucura cnd Myrnin o lua de brat. Heraldul,
John, era n stnga lui Myrnin, si se arata usor surprins pentru doar o secunda, dup
a care rosti, cu fluiditatea lui obisnuita:
- Lord Myrnin de Conwy, cu nsotitoarea sa, Claire Danvers.
S-a zis cu discretia apropierii.
Capetele se ntoarsera. Multe capete se ntoarsera si, cu toate ca n cazul va
mpirilor nu se prea putea vorbi despre rasuflari taiate, Claire auzi cum ncepe su
soteala pe masura ce ea si Myrnin naintau prin ncapere. Era una cavernoasa, ntuneco
asa, amenajata n stilul saloanelor de bal, cu mese rotunde si scaune, si cu un po
dium naltat pe estrada. Pnzeturi albe, fine. Aranjamente florale pe fiecare masa.
Pahare scnteietoare si portelanuri sclipitoare, ntreaga ncapere era luminata de lumn
ari: cu miile, n masive candelabre din cristal.
Putea fi o priveliste magica, daca n-ar fi fost att de nfricosatoare. Apas
area acelei atentii generale - sute de ochi urmarindu-le fiecare miscare - o fac
ea pe Claire sa-si simta genunchii ca doua pungi cu apa.
Myrnin paru ca-i simte starea.

- Stapneste-te, o sfatui domol. Zmbeste. Capul sus. Nici un semn de slabic


iune.
Claire se stradui. Nu stia precis daca-i reusea, nsa n clipa n care Myrnin i
elibera bratul n apropierea unui scaun, se lasa sa cada ct mai repede pe el. Erau
la o masa goala, aproape de fundul salonului. Rotindu-si privirea n jur, observa
ca Sam se asezase nu departe, la fel si Oliver. Eve era cu el, holbndu-se cu och
ii mari la Claire.
Pe Michael nu putu sa-l zareasca. Din nefericire, pe Shane l vedea mult p
rea limpede, fiindca Ysandre era pe podiumul de pe estrada, si-l dusese de lesa
pe Shane, sus, pe trepte, astfel nct sa-l poata vedea si pe el toata lumea. Statea
u la o masa lunga, la unul dintre capete; Franois si partenera lui erau la celala
lt.
nca nici urma de Amelie, sau de Bishop.
Tatal lui Claire dadu sa se ridice de pe scaunul lui, din cealalta parte
a salii, nsa femeia-vampir care era cu el l prinse de brat si-l trase la loc pe s
caunul lui. Prin urmare, regula era sa nu te amesteci, din cte se parea. Si ea si
-ar fi dorit sa se duca la el, si-ar fi dorit cu ardoare, nsa n clipa n care arunca
o privire spre Myrnin, acesta clatina din cap.
- Asteapta, i zise el. Ai vrut sa iei parte la joc, Claire. Abia acum vom
afla daca te si tine pipota.
- Dar e tata!
- Ti-am spus ca o sa fie o proba de ncercare a nervilor. Ai tai se vad cu
ochiul liber. Potoleste-te.
Frumoase vorbe, din partea cuiva ai carui ochi se nrosisera atunci cnd cin
eva att de putin amenintator ca Sam i iesise n cale. Totusi, Claire se concentra sa
respire adnc, lent, si sa-si lase privirea n jos, ferind-o de ispite.
- A, exclama Myrnin, pe un ton ncarcat de satisfactie. Au sosit.
Se referea, desigur, la Amelie si la Bishop. Amelie intra prima, din dre
apta estradei, o sclipitoare statuie toata ntr-un alb att de rece, nct te dureau och
ii privindu-l. Se costumase ntr-un soi de duh al gheturilor, ceea ce i se potrive
a din att de multe puncte de vedere. Parul ei platinat fusese mpletit ntr-un turn c
ristalin, si nfatisarea i era delicata si fragila.
La bratul ei se afla Jason Rosser. Cel putin, Claire avu impresia ca ar
fi Jason. Nu-l mai vazuse niciodata spalat si tuns, nsa l recunoscu dupa umerii co
crjati si dupa mers, daca nu dupa altceva. Purta o rasa maro de calugar, cu gluga
. Ea a ales pe cineva pe care si-ar putea permite sa-l piarda, se gndi Claire. De
-asta nu m-a ales pe mine. Gndul acesta ar fi trebuit s-o faca sa se simta mai bi
ne cu privire la faptul ca fusese lasata pe dinafara, dar, cumva, nu fu asa.
Intra si Bishop, prin stnga scenei. Era mbracat complet ntr-un purpuriu epi
scopal, n - cum altfel? - costumatie de episcop7, minus crucea. Purta pna si palar
ia aceea nalta, mitra episcopala.
La bratul lui era un nger. O femeie mbracata n nger, n orice caz, cu aripi al
be, din pene fine, mai nalte dect ea nsasi, maturnd podeaua n urma ei.
Claire se plesni cu ambele palme peste gura, zagazuindu-si tipatul care
ameninta sa erupa.
Era mama ei.
- Usurel, o domoli Myrnin, strngnd-o de brat cu degetele lui reci. Ai uita
t ce ti-am spus? Controleaza-te! Mai avem cale lunga pna sa actionam.
Claire n-ar fi vrut sa-l asculte. Ar fi vrut sa ajunga la mama si la tat
al ei, la Shane, si la Michael, si la Eve. Ar fi vrut sa fuga de-acolo, sa ajung
a la granitele orasului Morganville si sa nu se mai opreasca.
Ar fi vrut sa nu mai fie acolo.
Alti si alti oaspeti ocupara scaunele ramase la masa lor, doi dintre ace
stia fiind Charles si Miranda. Miranda arata cumplit de tnara si de palida sub pa
rul ei plin de serpi si sub faldurile grecesti. Se aseza lnga Claire si, sub para
vanul fetei de masa, i cauta mna. Claire o lasa. Mna Mirandei era la fel de rece ca
a lui Myrnin, si aproape cleios de umeda din cauza fricii.
- Se adevereste, sopti Miranda. Tot acel snge. Toata acea teroare. Se ntmpl
a cu adevarat.
- Ssst, o mustra Charles, asezat lnga ea, facndu-i semn spre farfuria din

fata. Mannca. Friptura de vita o sa-ti dea energie.


Miranda, la fel ca si Claire, doar ciuguli din coastele fragede din farf
urie. Claire ncerca sa ia o mbucatura. Friptura era buna - rumena, frageda, calda
tocmai ct trebuia - nsa nu avea pofta de mncare. Myrnin si-o ataca pe a lui cu o rvn
a nspaimntatoare. Claire se ntreba de cnd nu mai avusese el parte de o masa adevarat
a, sau de cnd nu-si mai dorise asa ceva. Gndul acesta o conduse spre un sir haotic
de ntrebari: oare existau si vegetarieni prin multimea aceea? Oare vampirii stia
u ce sunt acelea alergii alimentare? n timp ce ciugulea absenta din pine, Claire o
bserva ca Amelie privea tinta spre ei. De la distanta aceasta, era imposibil sai deslusesti cu adevarat expresia, nsa Claire era convinsa ca nu putea sa fie una
ncntata.
- Cred ca Amelie o sa ne arunce afara, i zise lui Myrnin, care tocmai mes
teca ultima bucatica de carne.
- Ba nu, replica el, cu o ncredere totala. Ce faci, nu mannci astea?
Claire renunta si-i pasa lui farfuria. Myrnin ncepu sa cioprteasca grabit
carnea.
- Amelie nu-si poate permite sa faca o scena, zise apoi. Si nu ma ndoiesc
ca pe Bishop l distreaza prezenta mea aici.
Parea din nou ciudat, aproape bucuros. Claire l examina cu o privire ndoie
lnica.
- Te simti bine? se interesa ea.
- n viata mea nu m-am simtit mai bine, veni replica. A, desertul!
Slujitorii - Claire nu reusise sa-i zareasca dect foarte fugar, doar ca u
mbre miscatoare, asa ca sigur era vorba despre vampiri - i servira cu minunate pa
harele pentru martini, pline cu fructe de padure si frisca. Fructele de padure s
i frisca nsemnau ceva irezistibil pna si pentru Claire. Mnca tot, printre doua nghit
ituri aruncnd cte o privire spre Shane, sa vada daca mnca si el. Nu i se parea. El
nu se misca deloc.
Cnd se servira bauturile - snge pentru vampiri, sampanie si cafea pentru c
ei intoleranti la hemoglobina - Claire si simti nelinistea urcnd cu nca o treapta.
Se iscara murmure prin salon, ntr-un val crescnd, si sesiza amplificarea emotiilor
.
- Myrnin? Ce se-ntmpla?
Miranda o prinse din nou de mna, strngnd-o att de tare, nct abia si stapni
pat.
- Acum vine, i zise Miranda. Sfrsitul e aproape.
Pna s-o poata ntreba Claire ce-a vrut sa spuna, Myrnin o atinse pe umar si
-o anunta:
- ncepe ceremonia.
John de Leeds aparuse din culisele aflate n spatele podiumului si-si ocup
ase pozitia n spatele unui pupitru din lemn nchis la culoare. Purta livreaua tradi
tionala a heralzilor, observa Claire, exact asa cum o vazuse nfatisata prin carti
, sau n tablouri. Aproape ca se astepta sa-l vada scotnd la iveala o trompeta lung
a si subtire.
n loc de asta, el deschise registrul pe care-l tinuse n mini la intrare.
- Luati aminte, rosti el, cu o voce profunda, catifelata; iata-l venind
la noi, n ziua aceasta, pe cel vrednic de credinta noastra, si toti ca unul, cu b
un-venit l primim n casa.
Bishop se ridica. Pe scena, se trase o cortina, iar din spatele ei aparu
un enorm si ntunecat tron din lemn, migalos sculptat.
Bishop urca treptele si se aseza pe el.
Mama lui Claire ramase la locul ei, la masa.
- Ce se-ntmpla? se mira Claire.
Myrnin i ceru sa taca.
- Cum va pronunt numele, naintati dimpreuna cu-al vostru tribut, zise Joh
n. Maria Theresa.
O spaniola nalta, mbracata ntr-un sclipitor costum de matador, se ridica de
pe scaunul ei, l lua de mna pe barbatul pe care-l adusese la banchet si-l duse cu
ea pna pe podium. Se nclina adnc n fata Ameliei, dupa care se ntoarse spre Bishop, a
sezat pe tronul lui. Se nclina din nou.

- Va daruiesc credinta, zise. Si ofranda mea.


ntoarse capul spre barbatul de lnga ea. Parea. naucit. nmarmurit.
Bishop l privi la rndul lui si zmbi.
- Princiara ofranda, zise. ti multumesc pentru dar.
- Vasili Ivanovici, striga John de Leeds, si procesiunea si urma cursul.
Nimeni nu fu omort. Era, asa cum spusese Myrnin. simbolic. Doar un gest.
Claire rasufla adnc. Nici macar nu fusese constienta ct timp si tinuse resp
iratia, nsa ntreaga cutie toracica o durea.
- El ar putea sa-i ucida. Este? Dac-ar vrea.
- Este, confirma Myrnin. Dar n-o face.
Parea sobru si concentrat dincolo de machiajul lui de paiata.
- Chiar ma ntreb ce anume l opreste.
Ceremonia avea, din cte observa Claire, sa se ntinda pe ore ntregi. Se bucu
ra ca aveau scaune la dispozitie, fiindca ar fi fost o veritabila tortura sa ste
a n picioare. La fiecare nume strigat de John de Leeds, cte un vampir se ridica si
-si conducea partenerul, sau partenera, prezentndu-se amndoi n fata lui Bishop; Bis
hop ncuviinta darul, si asta era tot.
Ca lupta pe viata si pe moarte, era de-a dreptul plictisitoare.
Si deodata nu mai fu asa.
Primul semn se ivi atunci cnd Sam se urca pe podium, cu "darul" lui: se nc
lina n fata Ameliei, nsa catre Bishop si apleca scurt capul. Myrnin scoase un mic s
unet si se ntinse nainte, ncordndu-si privirea, iar Bishop si ndrepta spinarea pe tro
ul lui.
- ti doresc bun-venit n Morganville, zise Sam. Dar nu-ti voi jura credinta
.
Toti cei din salon ncremenira complet: nu se mai auzira nici macar discre
tele fosnete ale rochiilor, nici clinchetele paharelor sau ale portelanurilor, s
esizabile pna acum. Amelie, remarca imediat Claire, se apropie de Sam mai mult de
ct o facuse cu ceilalti vampiri.
- Nu? l ntreba Bishop, facndu-i semn sa nainteze.
Sam nu-i facu placerea dect cu un pas.
- Stapna ta ma va recunoaste. De ce nu si tu?
- Am alte juraminte de respectat.
- Fata de ea, preciza Bishop.
Sam ncuviinta.
- Ei bine, atunci, juramntul ei fata de mine te va lega, la rndul tau, Sam
uel. Cred ca este suficient.
Arunca o privire cercetatoare spre fata.
- Lasa-mi darul aici.
- Nu, replica Sam, fara sa se clinteasca.
Amelie murmura ceva spre el, nsa ntr-o soapta prea delicata nct sa ajunga la
urechile lui Claire, cu toata excelenta acustica a ncaperii.
- Raspund pentru ea, declara Sam; si, daca-ti doresti un dar, primeste c
eea ce-ti ofera Morganville. Libertate.
- Vr mna n buzunarul blugilor legati cu sfoara, ca ai lui Huck Finn, si scoa
se de-acolo o punga cu snge.
Ysandre tsni de pe scaunul ei. La fel si Franois.
- Cum ndraznesti! mri Franois, aratndu-si coltii si facnd sa zboare punga cu
ge din mna lui Sam. Ia mputiciunea asta de-aici!
Ysandre o nsfaca de par pe partenera lui Sam si-o smuci spre ea.
- Ea e ofranda, zise, si tu nu ai dreptul sa-l privezi de ea.
- El nu are dreptul, rosti atunci Amelie, fiecare cuvnt rasunnd limpede pr
ecum cristalul. nsa eu l am.
Privirea lui Bishop o ntlni pe-a ei si, pentru un moment foarte, foarte lu
ng, nimeni nu se clinti.
Apoi, Bishop zmbi, se lasa pe spatarul tronului si facu un semn cu mna.
- Ia-o, Samuel, zise. Pna la urma, n-o gasesc pe gustul meu.
Sam o lua de mna pe fata, l mbrnci pe Franois din calea lui si cobor treptele
ntorcndu-se pe podeaua salonului de bal. n timp ce trecea, se iscau murmure n stnga
si-n dreapta. Se duse drept spre masa la care statea Michael, se apleca spre el

si-i spuse ceva. Michael i raspunse, parnd ncordat si putin cam agitat. Indiferent
la ce se referea controversa, pe Michael l sfsia ideea de a alege cealalta tabara.
Sam l smulse de pe scaun, iar de data aceasta Claire auzi si ce-i spuse:
- Vino cu mine si gata!
Fie ca Michael ar fi vrut, fie ca nu, era prea trziu, fiindca John de Lee
ds anunta:
- Michael Glass de Morganville!
Si toata lumea astepta sa vada cum avea sa se comporte cel mai tnar vampi
r din oras.
Michael o lua de mna pe Monica si se ndrepta spre podium. Urca treptele, si
nclina capul spre Amelie, si-si nclina capul spre Bishop. Nu prea multa supunere
nici fata de unul, nici fata de celalalt.
- A, fata din familia Morrell, zise Bishop. Am auzit foarte multe despre
tine, copila mea.
Monica, tmpita de ea, se arata ncntata. Risca sa-i cada peruca nalta de pe c
ap, facnd o adnca reverenta, n fustele alea kilometrice de Maria-Antoaneta.
- Va multumesc, domnule.
- Ti-am spus eu ca poti sa vorbesti? o apostrofa Bishop, dupa care-si nto
arse din nou atentia asupra lui Michael. Ruda ta, zise, refuza sa-mi jure supune
re. Tu ce-ai de spus, Michael?
- Sunt aici, raspunse Michael. Dar nu jur nimic.
Urma un lung si tensionat moment, dupa care Bishop i facu, nerabdator, se
mn sa plece de pe scena.
Monica pleca si ea, trsindu-si picioarele si zmbindu-i prosteste vampirului
cel mare si rau.
- Ce cretina, bombani Claire n barba, iar Myrnin chicoti.
- Mereu se gasesc vreo cteva, zise el. Din fericire.
Urmatorul vampir era deja pe estrada. Arata un pic mai multa politete de
ct Michael: i ura bun-venit lui Bishop, ca oaspete n Morganville, dar, nca o data, n
ici un juramnt de credinta. Bishop arata deja prost dispus.
- Ei bine, comenta Myrnin, uite ca ncepe sa devina interesant. Ma ntreb ct
o sa mai tolereze.
Nu prea mult, din cte se parea, fiindca urma Oliver. Si chiar daca Oliver
se nclina, era ceva fortat n gestul lui. Ceva agresiv. Bishop simti acelasi lucru
.
- Ce ai de spus, Oliver de Heidelberg?
- ti urez bun-venit, zise Oliver. Si nimic mai mult.
Se nclina din nou, batjocoritor.
- Zilele n care ne porunceai au zburat, jupne Bishop. Sau n-ai observat?
Bishop se ridica. Franois si Ysandre l imitara.
- Adu-ti obolul, ceru Bishop. Si umbla, ct timp ti mai permit sa umbli.
Michael, de jos, din salon, ncerca sa-i sara n ajutor, nsa Sam l prinse si-l
forta sa ramna asezat.
- Lasa-ma! urla Michael, dupa care cei doi se rostogolira peste masa, fa
cnd sa zboare costisitoarele portelanuri si cristaluri. Doar n-o sa-i permiti.
Franois si Ysandre se apropiau de Eve, ca doi tigri la vnatoare. Iar ea st
atea pe loc, mpietrita, n captivitatea privirii staruitoare a lui Bishop.
Shane se ridica si-si scoase masca de cine pe care-l obligase Ysandre s-o
poarte. Se opri lnga Eve, si desfacu lesa si-o lasa sa cada cu zgomot pe podea.
- M-am saturat pna peste cap de porcaria asta, declara el, ntinzndu-si cotu
l spre Eve. Tu?
- Si eu, l aproba Eve. Cu toate ca-mi plac balurile mascate. mi dai mie zg
arda, dupa ce termini cu ea?
- Esti invitata mea.
ncercau sa se arate calmi, nsa Claire simtea amenintarea de acolo, violent
a a carei izbucnire atrna doar de un fir de par. Iar Shane n-avea sanse sa-i nving
a. N-avea nici macar sanse sa-i raneasca. Tot ce putea el sa faca era sa se lase
omort.
Se zbatu sa se ridice de pe scaun. Mna lui Myrnin o apasa cu duritate pe
umar, fortnd-o sa se aseze la loc.

- Nu, zise el. Asteapta!


- Sunt prietenii mei!
- Asteapta!
Avu dreptate. Amelie pasi n fata, interpunndu-se ntre Shane si Eve, pe de-o
parte, si Bishop, de cealalta.
- Ei mi apartin, declara ea. Nu este dreptul lui Oliver sa-i daruiasca.
- Argumentul acesta ar putea fi adus pentru oricine din oras, zise Bisho
p. mi vei nega dreptul la orice tribut?
Ea si destinse lent buzele ntr-un zmbet.
- N-am afirmat niciodata asa ceva. Ai grija, parinte al meu. Pari disper
at.
Claire vazu n ochii lui Bishop flacari rosii, apoi un alb incandescent.
Amelie nu batu n retragere. ntoarse usor capul si facu un semn spre Shane
si spre Eve. Shane o mpinse jos de pe scena pe Eve si o duse mai departe n sala ba
nchetului. Franois paru sa receptioneze cine stie ce mesaj mut din partea lui Bis
hop, fiindca se retrase din drumul lor.
Atunci, Sam l lasa pe Michael sa se ridice, si, n doar cteva secunde, Micha
el fu de cealalta parte a ncaperii, ntmpinndu-i n timp ce coborau treptele podiumului
.
Sam l urma. Ei patru alcatuira un mic grup, ntr-o zona neutra, n centrul me
selor din salon.
- ncepe, o atentiona Myrnin. Am ajuns n punctul culminant. El stie ca e pe
cale sa piarda. Va trebui sa treaca la actiune.
Si atunci, John de Leeds rosti, cu vocea aceea de un calm desavrsit:
- Lord Myrnin de Conwy.
Si din nou urma faza cu ntoarcerea capetelor. Myrnin se ridica de pe scau
nul lui si-i ntinse mna lui Claire. Ochii i erau stralucitori, putin cam prea stral
ucitori. Putin cam prea maniacali.
Zmbetul lui o nfricosa si nu credea ca doar din cauza machiajului.
- Gata? o ntreba el.
Nu avea de ales, chiar nu avea. Se ridica si-si lasa mna ntr-a lui, pornin
d spre ultimul lucru din lume pe care si l-ar fi dorit.
Doisprezece.
Urcarea treptelor i se paru la fel ca proverbialul mars spre esafod. Ame
lie statea ntr-o parte, sclipitoare ca un candelabru, si-l privea pe Myrnin cu o
apriga nemultumire.
El i lua mna palida, perfecta, si i-o sarata.
- O, nu te arata att de deznadajduita, vechea mea prietena, i zise. Ma sim
t perfect.
- Ba nu, replica Amelie. Nu este asa. Si esti pe cale sa te simti cu mul
t mai putin bine.
Se ntoarse spre Bishop.
- Regret faptul ca lord Myrnin este bolnav. Trebuie sa plece, pentru san
atatea lui.
- Arata destul de bine, replica Bishop. Lasa-l sa nainteze.
- Nebunule, sopti Amelie, n timp ce Myrnin si executa pirueta de Pierrot, n
cheiata cu o perfecta plecaciune de dansator, maturnd podeaua. Of, fermecatorul m
eu nebun.
Claire nu izbuti sa-si dea seama daca era ngrozita, nfuriata, sau ntristata
. Poate ca toate trei, la un loc.
Bishop parea amuzat.
- Au trecut ani, zise el. Si cum i-ai strabatut, Myrnin?
- Pe ct de bine te-ai fi asteptat, raspunse Myrnin.
- Pierrot. Ct de. neobisnuit din partea ta. Mai degraba ai semana a Arlec
hin, as zice.
- Eu ntotdeauna am fost de parere ca, n taina, Pierrot era cel primejdios,
zise Myrnin. Toata inocenta aceea trebuie sa ascunda ceva.
Bishop izbucni n rs.
- Ti-am dus dorul, bufonule8.
- ntr-adevar? Ciudat, eu nu ti l-am dus deloc, stapne.

Replica lui i ngheta rsul lui Bishop si Claire simti teroarea strngndu-se ca
un cerc n jurul ei, de o raceala sufocanta.
- A, mi amintesc abia acum de ce ai ncetat sa fii amuzant, Myrnin. Te folo
sesti de sinceritate ca de o ghioaga.
- Eu am considerat-o mai degraba o spada, seniore.
Bishop se satura de conversatia spirituala.
- mi vei jura?
La care Myrnin raspunse, descumpanitor.
- Voi jura.
Si se lansa ntr-o nsiruire de njuraturi care o facu pe Claire sa clipeasca,
nevenindu-i sa creada ce auzea. ncheie cu "... mar putred, din nascare colcaind!
Trisor de-al vandalilor si pngaritor de cini morti!", nsotindu-si cuvintele cu nca
o pirueta si o plecaciune. Ridica apoi fata pe care se ntinsese un zmbet rosu, ext
rem de rosu, semannd mai degraba a rnjet batjocoritor.
- La asa ceva te refereai, stapne?
Claire ramase fara rasuflare si doua mini reci i cuprinsera gtul pe la spat
e. Se pomeni trasa napoi. Ysandre era cea care o prinsese, iar femeia-vampir se a
pleca sa-i sopteasca:
- Da, te rog, zbate-te. Ti-am pierdut iubitul pna sa pot gusta din el. O
sa te am pe tine, n locul lui.
Claire nu ezita nici o clipa. si vr mna sub tunica, scoase de-acolo stravech
ea sticluta de parfum pe care i-o daduse Myrnin, si facu sa zboare dopul cu un b
obrnac.
Dupa care-i turna Ysandrei apa sfintita drept n cap.
Ysandre tipa att de acut, nct paharele din cristal de pe mese zbrnira. ncepu
a se roteasca pe loc, nfigndu-si ghearele n par si facnd sa sara ctiva stropi pe Fran
is, care venea spre ea. ncepu si el sa urle. n locurile pe care le atinsesera, pic
aturile rodeau pielea. Claire ramase cu gura cascata de groaza. Era clar ca le f
acuse rau. Rau de tot.
Myrnin izbucni ntr-un rs nfundat si scoase pumnalul acela subtire si ascuti
t pe care-i purta la sold. Cnd l vazu pe Bishop apropiindu-se, si avnta lama spre el
, rznd n continuare.
Si taisul si atinse tinta.
Nu produse dect o mica si nensemnata rana pe bratul lui Bishop, abia o cre
statura, nsa Claire vazu taietura din sutana batrnului vampir si pelicula subtire
de snge de pe cutit.
Bishop fu ndeajuns de surprins, nct sa se opreasca si sa-si examineze pagub
ele aduse costumului.
Rsetele lui Myrnin continuau tot mai nestavilite si rencepura piruetele, m
ai repezi, aproape estompndu-i contururile.
- Myrnin! urla Claire, n timp ce se retragea din fata Ysandrei, care, pli
na de arsuri si de furie, se apropia cu pasi apasati de ea.
Se mpiedica si cazu pe spate.
- Myrnin, fa ceva!
El se opri din nvrtit si-si privi pumnalul nsngerat din mna.
- Cum i-am spus mai devreme lui Sam, trebuie sa stii cnd sa bati n retrage
re, zise el. A venit timpul, Claire.
Si, trimitndu-i o bezea, sari peste masa.
- Apoi fugi, rznd strident si tinnd nca pumnalul n mna. Pna cnd iesi din sa
Timp de cteva secunde, nimeni din sala nu facu nici o miscare. Claire pri
vi spre Ysandre, care parea la fel de surprinsa, apoi spre Bishop.
Care-si prinse ntre degete taietura din sutana si chicoti.
- Bufonul meu, rosti el, aproape cu mndrie. Nebunii sunt hohotele de rs al
e Domnului, nu sunteti de acord?
Se aseza pe tron, zmbind.
- Ysandre, lasa copila n pace. Sunt dispus sa le ngadui prietenilor nostri
micile lor acte de sfidare, n seara aceasta.
- Dar m-a ars! mri Ysandre.
- Si te vei lecui. Nu mai chelalai ca un cine batut. N-a fost mai mult de
ct meritai.

Amelie, si dadu seama Claire, nu facuse nici o miscare. Nici macar cnd via
ta lui Claire fusese n pericol. Acum, nsa, se urni, aplecndu-se s-o ajute sa se rid
ice.
- Ajunge, rosti ea. Te-ai distrat destul, parinte al meu. Acum, pune-i c
apat.
- Foarte bine, accepta el. A venit vremea ncercarii, copila mea. Jura-mi
supunere si totul se va termina.
- Daca ti-as jura supunere, nu se va mai termina niciodata, l corecta Ame
lie. Niciodata nu ti-am facut vreun juramnt. Chiar credeai ca n seara aceasta se v
a schimba situatia?
Ochii lui reci, extrem de reci, se ngustara.
- Tradatoare afurisita, zise. Vrajitoare asasina. Ma primesti cu bun-ven
it n micul tau oras? mi acorzi permisiunea de a umbla pe strazile tale si de a dis
pune de taranoii tai? Nu cred c-ai ndrazni sa refuzi. Ma cunosti prea bine.
- Nu-ti acord nimic, zise ea. Nu-ti voi jura supunere. Nu-ti voi darui u
rari de bun-venit. Nu-ti voi da nimic, parinte al meu.
Ar fi crezut ca e cu neputinta, dar n ochii lui Claire, Amelie parea acum
. umana. Vulnerabila. Fragila si asteptnd sa fie sfarmata.
- mi vei da un singur lucru, daca vrei sa-ti mai pastrezi ce ai cladit ai
ci, zise el. mi vreau cartea napoi. Cea pe care mi-ai furat-o cnd m-ai pravalit n mo
rmntul timpuriu, fiica a mea.
Ea ncremeni, facnd ochii mari. Amelie, cea care nu putea fi luata prin sur
prindere, fusese complet prinsa pe picior gresit de data aceasta.
- Cartea, repeta ea.
- Crezi ca-mi doresc orasul tau prapadit? Pe taranoii tai ridicoli? Priv
irea dispretuitoare a lui Bishop trecu dincolo de Claire, rotindu-se prin ncapere
. mi doresc bunul meu. Da-mi-l, si voi pleca. Iata. Acum, ai aflat ce-mi doresc,
copila. Ce ai de spus?
- Cartea nu-ti apartine, zise Amelie.
- Am luat-o din minile fara viata ale unui rival, preciza Bishop. Astfel,
a devenit a mea. Prin dreptul nvingatorului.
O privi ndelung cu ochii lui reci.
- La fel cum ai luat-o si tu de la mine, daca-ti mai amintesti, numai ca
eu nu eram chiar mort. Pacat ca n-ai stat sa te asiguri, ei?
Totul decurgea anapoda. Myrnin o rupsese la fuga, cnd ar fi trebuit sa ra
mna, ar fi trebuit sa lupte. Amelie nu putea s-o faca de una singura, el nsusi o a
firmase.
Iar ceilalti vampiri stateau cu totii si lasau ntmplarea sa-si urmeze cale
a.
- Amelie, zise Bishop, daca refuzi, te voi distruge. Nu stiai? N-ai stiu
t-o nca din clipa n care am sosit n oras?
Claire se apropie, oprindu-se lnga Amelie.
- Ea vrea ca tu sa pleci, zise. Si trebuie sa pleci. Chiar acum.
Bishop izbucni n rs.
- O amenintare din partea unei cateluse care chelalaie. Ma vei obliga tu
, potaie?
- Nu, se auzi vocea lui Sam Glass, care sari de pe podeaua salii drept p
e masa, dintr-o singura miscare mladioasa si usoara, cobornd apoi si postndu-se de
cealalta parte a Ameliei. Nu de una singura, n orice caz.
si scosese palaria din paie a lui Huck Finn, dar chiar dac-ar fi purtat-o
nca, expresia fetei lui impunea sa fie luat n serios.
Michael i se alatura, parcurgnd distanta dintr-un singur salt, n timp ce E
ve si Shane alesera scara.
Dupa o secunda de pauza, se pusera si altii n miscare. Oliver. Monica. Mi
randa si Charles.
Tatal lui Claire veni, si lua de mna sotia si o conduse ntr-o parte, n afara
pericolului.
Tot mai multi veneau.
Vampirii si oamenii din Morganville stateau laolalta, aglomernd scena n fa
ta lui Bishop, a Ysandrei si a lui Franois. Nu venisera toti. dar mai mult de jum

atate din cei prezenti n ncapere.


- Nu esti bine-venit aici, declara Oliver. Jupne Bishop. Acesta e orasul
nostru. Poporul nostru. A venit vremea sa pleci.
- O rebeliune, exclama Bishop. Ce modernitate nvioratoare!
Facu un semn spre Ysandre si spre Franois. Acesta din urma o smulse pe Je
nnifer de pe scaunul ei, urcnd-o pe podium.
Ysandre se prefacu ca se avnta spre Shane, dar l nhata pe Jason Rosser si-s
i cufunda adnc coltii n gtul lui.
Se dezlantui iadul. Sam si Michael l izbira amndoi pe Franois, mbrncindu-l na
oi n timp ce ncerca sa-si nfiga coltii n Jennifer, care tipa de zor, si Claire i pier
du aproape instantaneu din vedere. Bishop era n picioare, luptndu-se corp la corp
cu Oliver.
Amelie, cu ochii de culoarea si duritatea diamantelor, o nsfaca pe Ysandr
e de ceafa si-o smuci napoi, ndepartnd-o de Jason.
- mi apartine, se rasti ea, tinnd-o pe Ysandre la o lungime de brat si lasn
d-o sa suiere si sa se zbata neputincioasa. Baiete. Baiete!
Se apleca spre Jason, atingndu-i fata cu degetele ei palide.
Jason deschise ochii. Plngea, avu impresia Claire, dar apoi i zari fata si
stiu ca nu plngea nicidecum.
Rdea.
- Vampirita naibii, zise el.
- Nu! striga Claire, nsa era prea trziu.
Jason scoase la iveala, dintre faldurile rasei lui de calugar, o tepusa
cu care o strapunse pe Amelie, drept n inima.
Totul se opri n loc.
Amelie se mpletici napoi. Tepusa din lemn parea, n pieptul ei, ireala, triv
iala, nepotrivita.
Amelie era invulnerabila. Nu putea fi vatamata.
Un cerc de snge ncepu sa se ntinda pe stofa alba din jurul tepusei, largind
u-se sub ochii lui Claire.
Sam scoase un urlet. l lasa pe Franois, n timp ce Amelie se prabusea, si se
repezi s-o prinda, cobornd-o apoi pe brate de pe estrada din lemn. Iar expresia
fetei lui. Claire nu mai vazuse niciodata, dar niciodata, att de multa suferinta.
Oliver i trase un pumn lui Bishop cu atta putere, nct batrnul se mpletici n
te si cazu peste o margine a tronului, dupa care se grabi si el sa ajunga la Ame
lie.
- Nu! se rasti la Sam, vazndu-l ca apuca tepusa si ncearca s-o traga afara
. E batrna. O sa supravietuiasca pna o ducem la loc sigur. Ia-o!
Si, n timp ce Sam i ndeplinea ordinul, Oliver se ntoarse spre Jason, care to
cmai se napustea asupra lui, cu ochi de nebun si o alta tepusa n mna. l nhata din zb
or si-i frnse bratul, rasucindu-l fara efort, apoi l arunca peste estrada tocmai n
Franois, care l tinea pe Michael la podea.
- Mami! Tati! Iesiti de-aici! urla Claire.
Tatal i facu semn sa vina cu ei, nsa Claire scutura din cap. Nu putea sa-s
i paraseasca prietenii. Nu putea sa procedeze la fel ca Myrnin, care o lasase si
ngura.
Parintii ei plecara, reusind sa iasa pe usa. Altii fugeau deja, n majorit
ate cei care alesesera de la nceput sa nu i se mpotriveasca lui Bishop. Claire o v
azu pe Maria Theresa strecurndu-se pe o usa laterala, tragndu-si de brat ofranda e
i umana. Barbatul parea ngrozit si ncerca sa se elibereze.
De afara, din ntuneric, auzi tipete.
Amelie clipi, inspira si-i sopti ceva lui Sam. El si ridica privirea spre
Claire si ea i vazu fata la fel de dura si de palida ca marmura.
- Finalul partidei, zise el. Contraatacul lui Bishop.
Claire privi ntr-acolo si constata ca unii dintre cei care pna acum se abt
inusera i atacau pe partenerii lor umani, sau pe alti vampiri. Bishop si adusese c
u el agenti acoperiti, si era numai o problema de timp ca ei sa-si croiasca drum
pna la scena. Avea sa fie o ncaierare generala.
Michael aparu lnga ei. Avea vesmintele sfsiate si o taietura pe obraz, din
care nu curgea snge.

- Scoate-i de-aici! urla Oliver spre el. Imediat!


Apoi, Oliver se avnta spre Bishop, l mpinse pe batrnul vampir n tron si-si vr
a pe sub costumul lui de sperietoare. Scoase de-acolo un pumnal lung, cu vrful as
cutit ca un ac, si-i strapunse cu el pieptul lui Bishop, tintuindu-l de lemn.
Lui Bishop, lovitura i produse mai degraba iritare, dect durere. Se smuci
si-si scoase pumnalul din piept, dupa care-l plesni cu dosul palmei pe Oliver att
de tare, nct acesta din urma zbura cu totul de pe scena, pna n ntunericul salonului
de bal.
- Sam! racni Michael.
Sam o ridica pe Amelie n brate si sari jos de pe scena. Fu urmat de major
itatea celorlalti. Michael i nsfaca pe Eve si pe Shane, iar Claire se ntoarse, vrnd
sa porneasca dupa prietenii ei, care deja tropaiau pe trepte.
nsa Ysandre o opri.
- Nu te grabi, i zise femeia-vampir, a carei voce nu mai semana acum a to
rs de pisica: era un mrit de fiara, ragusit si plin de rautate. Pe tine te vreau e
u.
Claire bjbi n cautarea unei arme. Gasi o furculita de pe o masa rasturnata
si o nfipse n bratul Ysandrei. Femeia-vampir scoase un tipat scurt si ascutit, si t
rase furculita din carne si-si strnse degetele n jurul beregatei lui Claire, trntin
d-o cu spatele de masa. Claire nu mai putu sa respire. Izbi cu pumnii n bratul ca
din fier al femeii-vampir, se zbatu ncercnd sa se elibereze, dar fara succes.
Avea sa moara.
Deodata, Oliver o izbi pe Ysandre, facnd-o sa zboare ct colo si sa cada gr
amada peste Bishop, doborndu-l si pe el. nainte ca ei sa atinga podeaua, o apuca d
e ncheietura pe Claire si o trase spre scara. Dar fata nu se misca suficient de r
epede pentru el, asa ca o lua n brate, dupa care lumea se ncetosa n jurul ei.
Viteza de vampir.
Tipetele devenira neclare, transformndu-se n zgomote, si Claire auzi bubui
turi, si sirene, apoi nimic.
Ciudat, sa se simta la adapost n bratele lui Oliver.
Cnd se trezi, avea capul n poala lui Shane, iar el o mngia pe par. Auzi murm
ur de voci nabusite.
- Ce.
Nu putu sa spuna mai mult. O durea gtul. O durea rau. Iar vocea i suna ciu
dat.
- Salut, i zise Shane, zmbindu-i.
Numai ca zmbetul acela era mai degraba fortat.
- Nu mai vorbi, rosti el. Suntem acasa, am baricadat totul. E OK.
Claire se ndoia ca ar fi OK. Auzea sirenele de afara, cum goneau pe strad
a. Voci nauntrul casei, foarte multe voci. ncerca sa se ridice n capul oaselor, nsa
Shane n-o lasa.
- Sam e sus, cu Amelie, n camera pentru relaxare, o informa el.
Ceea ce, n limbajul lui Shane, desemna brlogul secret al Ameliei.
- Orasul e n carantina, i dadu el raportul mai departe. Bishop si-a nrolat
deja o gramada de tipi. Surprize cu gramada. N-a stat degeaba.
Cine mai e aici? mima Claire din buze.
- Mda, ma rog, avem musafiri asta-seara, zise el. N-am putut sa-i ducem
la casele lor, asa ca s-au refugiat aici. Mama si tatal tau sunt chiar alaturi.
Si iata-i si pe ei, mpingndu-l deoparte pe Shane. Mama plngea n timp ce ncerc
a s-o mngie pe obraz. Tatal ei voia sa se arate mai stapn pe sine, nsa era rosu la f
ata si-si tinea maxilarele strns nclestate.
- Cum te simti, pustoaico? se interesa el.
- Bine, sopti ea, dupa care arata spre ei.
- Noi n-avem nimic, iubito, i zise mama ei, sarutnd-o pe frunte.
Era mbracata si acum n lunga rochie alba, nsa aripile de nger pareau pleosti
te si descentrate.
- Cnd te-a adus Oliver, am crezut. am crezut ca era prea trziu. Am crezut.
O crezusera moarta. Claire se simti vinovata, chiar daca lesinul nu fuse
se tocmai intentia ei.
- Sunt bine, izbuti sa spuna.

ncerca sa nghita, dar descoperi ca nu era doar o idee rea. Era una groazni
ca. Tusi. Asta o duru si mai rau.
Jalnic.
- Oliver? ntreba n soapta.
Tatal ei i facu un semn cu capul, indicnd un loc undeva dincolo de canapea
ua pe care statea ea ntinsa.
- E la telefon, zise el. i cam place sa preia comanda, nu?
Luminile din casa se stinsera si lumea ncepu sa tipe. Aproape imediat, se
auzi tacanitul lanternelor care se aprindeau: Eve si Shane le aveau pregatite,
la ndemna; la fel si Michael.
- Linistiti-va, ceru Michael. Toata lumea sa stea linistita. Casa e sigu
ra.
Nimic nu era sigur cnd venea vorba despre Bishop, ar fi vrut sa-i spuna C
laire. Ysandre si Franois mai fusesera acolo si puteau sa intre iarasi, daca voia
u. Penumbra din jurul ei i se parea densa si uleioasa. Daca existau cumva fantom
e n casa - altfel dect fusese Michael pna nu demult - probabil ca aveau sa-si faca
aparitia n plina forta, atrase de valul de teama si de furie.
- Hei, exclama Eve.
Statea lnga ferestrele din fata, privind afara.
- Ceva a luat foc pe-acolo.
O masina de pompieri trecu urlnd pe strada, urmarita de un stol de masini
ale politiei. Noapte plina pentru serviciile municipale, se gndi Claire, nca amet
ita. Se ridica, n ciuda eforturilor mamei ei, care tinea mortis sa ramna ntinsa. Se
duse spre Eve, la fereastra. Eve o cuprinse cu un brat si-o trase spre ea, fara
sa-si dezlipeasca privirea de la incendiu. Era unul mare, poate la trei strazi
mai ncolo. Flacarile se naltau pna la trei-patru metri.
- Cum ti mai e? o ntreba Eve.
Claire i raspunse ridicndu-si degetul mare si-si vazu prietena zmbindu-i.
- Mda, te-ai cam dat Spartacus pe-acolo. Am fost mndra de tine, sa stii.
Ma rog, pna ai cam luat-o pe cocoasa.
Claire ncerca sa-si stapneasca un "Hei!" indignat.
- OK, lasa, poate ca n-a fost vina ta, o domoli Eve, mbratisnd-o din nou.
Agheasma. Frumoasa idee. Ct pe-aci sa ma impresionezi.
- Casa cui?
Doua cuvinte, pe care Claire izbuti sa le sopteasca dintr-o singura sufl
are. Era un progres.
- Focul?
- Cred ca e Casa Melville, zise Eve, mutndu-se sa priveasca dintr-un alt
unghi. Ce rahat! adauga apoi. Vad si altele. Nu e bine.
Michael li se alatura.
- Asta face parte din planul lui Bishop, zise el. Sau, cel putin, asa de
duc eu. Sa creeze haos. S-o provoace pe Amelie.
Claire ar fi putut sa parieze ca si ntreruperea curentului facea parte di
n planul lui.
- Cti sunt aici?
- La noi, n casa? Vreo treizeci, i raspunse Eve, dndu-si ochii peste cap. J
umatate dintre ei, vampiri. Grozav, nu? Dupa toate astea.
Claire facu ochii mari spre ea.
- Treizeci?
Eve ncuviinta.
- Ce-i cu asta?
- Face din noi o tinta interesanta.
- Are dreptate, o aproba Michael. Trebuie sa fim mereu n alerta.
Shane si facu loc lnga Claire. Purta nca pantalonii din piele, nsa si aruncas
e pe el un grotesc tricou vechi cu Marilyn Manson, care parea scos din cosul cu
rufe murdare.
Dar ei nu-i pasa. Se ghemui la pieptul lui si-i simti bratele cuprinznd-o
, si, macar pentru o clipa, se simti bine.
- Killer Rabbit9, rosti Shane, dragastos, sarutnd-o. Ce-i cu echipamentul
asta?

- Arlechin, raspunse ea, ragusita. Myrnin.


Amintirea a ceea ce facuse Myrnin i inunda mintea, l tachinase pe Bishop.
Facuse astfel nct Amelie sa joace rolul de tap ispasitor, dupa care fugise. Lasnd-o
si pe ea acolo, sa moara.
- Ala era Myrnin? Nebunul ala? Of, Claire. Cum ai putut sa ai ncredere n e
l, zau asa? o mustra Shane, prinzndu-i fata ntre palme. Te-a dus cu vorba, nu?
Nu tocmai. Ea voise sa-l creada pe Myrnin. Voise sa creada n sufletul ace
la tandru, nevinovat, pe care l ntrezarea din cnd n cnd la el. nsa acum nu mai era c
i de putin convinsa ca ar fi existat macar vreodata asa ceva.
Sau, daca existase, poate ca tocmai tratamentul ei l distrusese.
- N-am putut.
Claire ncerca sa-si lege cuvintele, nsa-i venea prea greu, iar privirea lu
i Shane era prea iertatoare. O saruta, si chiar n astfel de conditii, cu parintii
ei n imediata apropiere, cu o casa plina de vampiri si jumatate din Morganville n
pericol, si zise ca putea sa ramna asa toata noaptea, plus toata ziua urmatoare, n
bratele lui.
- Stiu, murmura Shane, cu buzele lui umede si dulci lipite de ale ei. St
iu.
Si aproape ca-l crezu.
- Ma scuzati ca va ntrerup, rosti sec Michael, din spatele lui Claire, da
r sunt de parere ca ar fi cazul sa trecem la o mica patrulare a perimetrului.
- Nu gndesti rau, l aproba Shane, facnd un pas napoi, daca s-au apucat sa de
a foc caselor ca sa-i alunge pe oameni n strada. Pariez ca le e mai usor sa-i ia
pe sus asa.
- Exact, zise Michael, ntinzndu-i o ranga.
Shane o nvrti prin aer si o prinse sub brat.
- Asa cum a remarcat Claire, suntem o tinta interesanta. Toate Casele Fo
ndatoarei sunt. Eu merg n spatele casei, tu, n fata.
- Vin si eu, se oferi Claire.
Shane si Michael o apucara de cte o brat si o trra napoi pe canapea, unde o
trntira fara pic de ceremonie.
- Hei! protesta ea.
Shane se ntoarse spre parintii ei.
- Aveti grija sa nu iasa din casa.
- O sa avem, l asigura mama lui Claire, asezndu-se imediat alaturi de ea.
Nu, zau, Claire, ce-a fost n mintea ta? E periculos acolo, afara!
Era exact ideea ce fusese n mintea lui Claire, numai ca-n legatura cu Sha
ne. Cu toate acestea, stia ca, n starea n are se afla, nu putea sa fie de prea mar
e folos. Cel putin, nu pentru asta.
- Ma duc la baie, ofta ea, si n-aveau cum s-o contrazica.
Parintii ei facura un schimb de priviri. Tatal ei ridica din umeri.
- Vin cu tine, se oferi mama.
- Mama, sunt destul de mare ca sa merg singura la baie, protesta ea.
Vocea i devenea tot mai sigura de la o clipa la alta; nu fusese nevoita s
a ezite dect de vreo doua ori pna sa rosteasca toata fraza. Dar tot suna de parca
ar fi obisnuit sa fumeze doua pachete pe zi. Totusi, vocile ragusite sunt sexy,
corect?
Mama avea ceva ndoieli cu privire la teoria ei cu "destul de mare", nsa ra
mase la locul ei, pe canapea, ntrecndu-se cu sotul ei la ridicatul din umeri. Clai
re ocoli un grup de straini - cu totii vampiri, cu priviri reci, banuitoare - si
ncepu sa urce treptele.
Miranda statea pe palier, asezata pe scara, tinndu-si capul de Meduza n min
i.
- Salut, zise Claire, lasndu-se pe vine lnga ea. Esti bine?
Miranda ncuviinta.
- Ti-am zis eu. Snge. Foc Se adevereste totul.
- Poti sa vezi ceva legat de noi? De casa?
Miranda clatina din cap.
- Prea obosita.
De fapt, asa i si suna vocea: aproape cataleptica, ngalnd cuvintele.

- Doare capul, mai zise ea.


- Haide, o ndemna Claire, ajutnd-o sa se ridice. Am un pat. Nu vad de ce n
u l-ar folosi cineva.
Astepta pna o vazu pe fata vrta n asternuturi si atipita deja, dupa care - a
sa cum le promisese parintilor ei - facu o vizita la baie. Fu nevoita sa astepte
la rnd. De ndata ce termina, se considera libera sa examineze si alte variante.
n definitiv, nu promisese si c-o sa se ntoarca imediat.
Drumul pe care voia sa-l urmeze era barat de unul dintre bodyguarzii Ame
liei: de fapt, chiar de cel care o salutase cu ocazia ntrevederii recente. Avea c
hipul ceva mai putin mpietrit dect restul personalului ei, dar tot era unul catego
ric intimidant. Claire si ridica privirea spre el, constienta de faptul ca vnatail
e care-i nconjurau gtul capatau o nuanta purpurie.
- Pot sa urc? l ntreba.
Bodyguardul paru s-o examineze ndelung, dupa care aproba cu o nclinare a c
apului si facu un pas n lateral. Tot el ciocani n usa secreta, care se deschise, p
ermitndu-i lui Claire sa se strecoare nauntru, dupa care se nchise n urma ei.
Mai era un bodyguard vampir la picioarele scarii si nu parea la fel de p
rietenos, nsa dupa o conversatie purtata n soapta cu cineva din capatul de sus al
scarii, o lasa sa urce.
Sus nu erau dect Amelie, zacnd ntr-o cascada nghetata de matasuri albe pe ca
napea, Sam si Oliver.
Tepusa i era nca mplntata n piept, iar ochii i erau deschisi si lipsiti de ex
resie.
Oliver se rasti la Claire nca din clipa n care fata si lua piciorul de pe u
ltima treapta.
- Pleaca de-aici!
Fu gata sa se supuna, dar Sam interveni repede.
- Nu, zise el. Si-a cstigat dreptul. Ea a fost cea dinti lnga Amelie. Nu tu
. Si nici macar eu.
Oliver se arata iritat, nsa prefera sa se concentreze la loc asupra chipu
lui imobil si palid al Ameliei. i tinea tmplele cu degetele lui lungi, cu o neaste
ptata blndete, si scosese costumatia de sperietoare, sau macar cea mai mare parte
a ei, fiindca avea nca frnturi de paie prin par, si urme de machiaj pe fata.
Se apleca mai mult spre ea, privind fix n ochii ei deschisi, fara sa se m
ai clinteasca. Secundele trecura una dupa alta si Sam astepta, rabdator.
- Acum, sopti Oliver.
Sam apuca tepusa si trase, smucind-o cu o singura miscare rapida. Trupul
batrnei vampir se ridica ntr-un spasm, iar gura i se deschise larg. Coltii i scntei
ara, ascutiti si mortali, n lumina din ncapere.
Nu scoase un sunet.
Pe fata lui Sam se citeau limpede chinurile. Oliver soptea, ceva, prea nc
et nct sa nteleaga si Claire, si-si lasa capul ntr-att de aproape de al Ameliei, nct
i aveau putin si li se atingeau. n clipa n care Sam ntinse mna spre ea, Oliver si rid
ica privirea si scutura scurt din cap. Sam ncremeni pe loc.
- Ia-o, i zise apoi Oliver, lundu-si minile de pe tmplele ei.
Sam l nlocui imediat, strecurndu-si bratele sub ea. Oliver si sufleca mneca l
ui cenusie, inspira profund si-si ridica antebratul pna la gura Ameliei.
Claire tresari n timp ce Amelie musca adnc. Oliver, nu. Privirea lui Sam s
e tot plimba de la Amelie la Oliver si napoi, cautnd ceva anume, de care Claire nu
reusea sa-si dea seama, si la un moment dat o lasa din mini pe Amelie si-l apuca
de brat pe Oliver, tragndu-l de la gura ei.
Oliver se clatina, apoi se prabusi, acoperindu-si ochii cu ambele palme.
Ranile deschise din bratul lui lasau sa se prelinga picaturi de snge, care cazur
a un timp pe podea, dupa care ncetara.
Amelie clipi si ntoarse capul spre Claire. Parea ca moarta, doar ca se mi
sca; ochii tot fix priveau, pupilele se largisera, iar pielea i capatase o sinist
ra nuanta alb-albastruie.
- Fata, sopti ea. Trebuie sa plece. Mi-e foame.
Sam ncuviinta si arunca o privire peste umar spre Claire.
- Du-te sa-i aduci snge, zise el. Ar trebui sa fie ceva prin frigider.

Iar Claire si dadu seama, strabatuta de un soc, ca nu era. Ramasesera far


a provizii de snge.
- Mama ma-sii, o trnti Shane, n timp ce verificau mpreuna continutul frigid
erului.
Pe rafturi se gaseau ramasite de chili, ceva paste, mici turtite de hamb
urger. Suficiente ct sa le tina lor de foame timp de cteva zile. Dar nici pe depar
te pentru cti oameni se aflau n casa.
- Te gndesti la ce ma gndesc si eu? o ntreba.
- Ma gndesc ca avem aici vreo cincisprezece vampiri si nici picatura de sn
ge, raspunse Claire. Asta era?
- Nu, eu ma gndesc ca nu mai avem cartofi. Normal ca la asta ma gndeam.
Shane mai muta din loc cteva sticlute cu condimente, ntr-o de trei ori zad
arnica ncercare de descoperire a vreunei iluzorii sticle cu snge ascunse pe undeva
.
- Am zis cumva mama ma-sii?
- Mda, si nu o data. N-ar trebui sa te ntorci afara?
Am facut schimb de tura cu un vampir. Mai bine sa umble ei pe-afara, pri
n ntuneric, dect noi, nu? Pe urma, cu cti sunt mai putini nauntru, n momentele astea.
- Cu att mai bine, i sfrsi ea fraza. Nu pot sa te contrazic. Dar Sam spune
ca Amelie are nevoie sa se hraneasca, iar asta nseamna ca-i trebuie snge. Si nici
nu e singura. Cum e cu Centrul pentru Donare?
- Nu fac livrari la domiciliu, replica Shane, dar imediat trosni din deg
ete. Ia stai. Stai putin. Ba da, fac.
- Ce?
Rotindu-se ca un titirez, lua receptorul telefonului din suportul lui de
pe perete, dar l puse imediat la loc.
- E mort, anunta.
Claire si scoase la iveala telefonul mobil.
- Am semnal, zise.
I-l azvrli, privindu-l cum apasa grabit tastele, formnd numarul.
- Unde suni?
- La Pizza Hut.
- Boule!
Shane ridica un deget.
- Alo, Richard?
Nu Dick, dupa cum observa Claire. Din cauza situatiei, l avansase la stat
utul de prenume ntreg.
- Asculta, frate, avem o problema aici, n Casa Glass.
Claire putu sa reconstituie aproape cuvnt cu cuvnt replica lui Richard Mor
rell. Si eu ce crezi ca am, cnd tot orasul a luat-o razna?
- Am ramas n pana de snge, zise Shane. Amelie e ranita. Rezolva tu ecuatia
, frate. O mica livrare la domiciliu a serviciului de delicatese din Morganville
n-ar strica deloc, n clipa asta.
nsa raspunsul lui Richard, oricare o fi fost, nu fu ctusi de putin unul ncu
rajator.
- Glumesti, zise Shane, pe un cu totul alt ton. Unul ngrijorat. Nu glumes
ti. O, Doamne.
O scurta pauza.
- Mda, frate, m-am prins. M-am prins. OK, asta e. Ai grija.
Aceasta, medita ea, fusese categoric cea mai politicoasa conversatie pe
care o auzise ea vreodata ntre Richard si Shane. Fusese aproape una prieteneasca.
- Ce-i? se interesa ea.
- Centrul pentru Donare arde, zise el. Ce parere ai despre donarile cari
tabile?
Laboratorul mobil ajunse n fata casei dupa exact un sfert de ora: lucios,
negru si impresionant. Era flancat de o garda din echipaje de politie, curcanii
mbracati cu veste de protectie ocupndu-si imediat pozitiile de-o parte si de ceal
alta a strazii.
Claire privi ceasul. Era aproape patru dimineata: mai aveau destule ore
pna n zori, cu toate ca incendiile faceau dificila deosebirea noptii de zi. Detasa

mentul de pompieri din Morganville era depasit. Era clar ca incendiatorii ntrebui
ntati de Bishop si ndeplinisera temeinic misiunile.
Asta o determina sa se ntrebe ce facea Bishop acum. Astepta, probabil. Ch
iar nu era nevoit sa mai faca si altceva.
Morganville era facut bucati, lovit n centrele comunicatiilor, la Centrul
pentru Donare si - dupa cum auzise de la altii - la spital. Pna acum, universita
tea parea neatinsa. Exista o rezerva de snge n campus, nsa ar fi fost foarte greu d
e ajuns la ea, n tot acest haos.
Michael iesi n ntmpinarea vampirului care conducea laboratorul mobil. Se nto
arse curnd, clatinnd din cap.
- N-a mai ramas nimic, zise el. Lasase deja la Centru ceea ce colectase
toata ziua. Nu mai are nici picatura de rezerva. Si zice ca, din cte a auzit, ar
fi fost sabotate si proviziile de la spital.
- Afara de cazul n care am umbla din usa n usa, sa strngem cu sticlele si c
u pungile, asta ne-a fost, rosti femeia-vampir cu nfatisarea aspra, care-i fusese
partenera la banchet tatalui lui Claire. Si doar le-am spus celor din Sfat ca a
r trebui sa avem mai multe rezerve pentru cazuri de urgenta.
- Si proviziile de la universitate?
- Ajung pentru vreo doua zile, raspunse soferul laboratorului mobil. Des
pre altceva nu mai stiu.
- Stiu eu, interveni Claire, nghitind un nod dureros n timp ce toate privi
rile se ntorceau spre ea. Numai ca am nevoie sa primesc permisiunea Ameliei, ca s
a va duc pna acolo.
- Amelie nu e n starea de sanatate necesara pentru acordarea permisiunilo
r. Nu vrei sa-i ntrebi pe Oliver?
Claire scutura din cap.
- Trebuie sa fie neaparat Amelie. mi pare rau.
Soferul laboratorului mobil arata istovit si extrem de iritat. si ciupi r
adacina nasului.
- Foarte bine, zise el. Dar, nainte sa poata ncepe cu mpartirea consimtamin
telor, are nevoie sa se hraneasca. Iar eu am nevoie de donatori.
Eve, care, deloc caracteristic pentru ea, ramasese tacuta, facu un pas na
inte.
- Ma ofer eu, zise.
- Si eu.
Aceasta fusese Monica Morrell, care-si scoase greaua peruca de Maria-Ant
oaneta, lasnd-o sa cada pe pamnt. Claire si aminti de ceea ce-i spusese Richard Mor
rell, cum ca primarul ar fi vrut sa returneze costumul si sa-si primeasca banii n
apoi, si aproape ca-i veni sa rda. Pn-aici i-a fost, cu planul lui!
- Gina! Jennifer! striga Monica. Veniti ncoace! Si aduceti cu voi pe ct pu
teti de multi!
Monica, la fel de poruncitoare ca o veritabila regina a Frantei, si punea
de data aceasta capacitatile de amenintare si de intimidare n slujba unei cauze
pozitive. n doar zece minute, aveau deja donatorii asteptnd la rnd, pregatiti, si t
oate cele patru posturi ale laboratorului mobil erau n activitate.
Claire se strecura napoi n casa. Vampirii stateau cu totii la ferestre, as
teptnd surprizele. Cei mai multi dintre oameni se gaseau afara, donnd snge.
Se opri cu fata la peretele gol din living, de lnga masa. Trebuie sa ma m
isc repede.
Peretele se prefacu ntr-o ceata si Claire trecu prin el, disparnd aproape n
ainte ca portalul sa se deschida.
Iesi n incinta nchisorii, se cauta pe sub bluza costumului ei de Arlechin
si scoase de-acolo crucea ascutita la un capat, pe care i-o daduse Myrnin. Folos
este-o numai pentru autoaparare.
Era pregatita pentru asa ceva.
Celula lui Myrnin era goala, iar televizorul ramasese pornit, difuznd acu
m un spectacol-concurs.
Myrnin putea sa fie oriunde.
Nu, se corecta singura. Myrnin putea sa fie n vreo douazeci de locuri din
Morganville, cel putin daca folosea portalurile.

Se ntoarse la peretele care cuprindea portalul si se concentra, alcatuind


u-si n minte tunelul gaura-de-vierme care ducea spre laborator, si trecu.
Iar acolo, iata-l si pe Myrnin.
Lucra cu febrilitate, toate lampile si lumnarile din ncapere arznd la capac
itatea maxima. Nu mai zabovise sa-si schimbe hainele, cu toate ca-si pierduse pa
laria conica pe undeva; sub privirea lui Claire, si apropie prea mult una dintre
mnecile lui complet albe de o lumnare si aceasta se aprinse.
- Cachiad! 10 exclama el, si-si sfsie mneca, azvrlind-o pe podea si calcnd-o
, ca s-o stinga.
si ridica privirea, pe jumatate gol, cu o nfatisare salbatica, si remarca
abia atunci ca era Claire acolo.
Pentru o clipa, niciunul dintre ei nu facu vreo miscare, iar apoi Myrnin
zise:
- Nu e ceea ce crezi.
Claire facu un pas nainte de lnga usa. O trnti, apoi o ncuie.
- Daca nu voiai sa vina cineva dupa tine, trebuia sa ncui usa.
- Nu am vreme pentru asa ceva, si nici tu. Si-acum, vrei sa ma ajuti, sa
u.
- M-am saturat sa te tot ajut! striga ea.
Vocea ei ultragiata se frnse ca o sticla sparta si-si auzi furia bruta iz
bucnind.
- Ai fugit! Ne-ai lasat pe toti sa murim!
Myrnin tresari. si abatu privirea, cobornd-o spre ceea ce facea acolo, pe
masa din laborator, si ea observa ca-si pregatise cteva lamele.
- Am avut motivele mele, zise el. E un joc pozitional, Claire. Amelie nte
lege asta.
- Amelie a fost strapunsa cu tepusa n inima, l informa ea.
Capul lui Myrnin se ridica ncetisor.
- Ce?
- Bishop l-a mituit pe cel adus de ea ca ofranda, pe Jason. Jason a stra
puns-o cu tepusa.
- Nu, rosti Myrnin, doar cu un firicel de voce, nchiznd ochii. Ea stie. eu
i-am spus.
- Tu ai lasat-o sa moara!
Lui Myrnin i se nmuiara picioarele. Se prelinse n genunchi si-si ngropa fat
a ntre palme, ntr-o suferinta muta.
Claire strnse crucea n mna, tinnd-o lnga sold, si porni spre el. Myrnin nu se
clinti.
- Traieste? se interesa el.
- Nu stiu. Poate.
Myrnin ncuviinta.
- Atunci, eu sunt de vina. Asta n-ar fi trebuit sa se-ntmple.
- Si tot restul ar fi trebuit?
- Joc pozitional, sopti Myrnin. Tu nu ntelegi.
Era o tabla de sah, una cunoscuta, aranjata n coltul n care Myrnin, n mod o
bisnuit, statea sa citeasca. Pe ea, o partida ncremenise n plin atac. Claire o pri
vi ndelung si, pentru o clipa, i se paru ca zareste spectrul Ameliei, stnd fata-n
fata cu Myrnin si mutnd piesele acelea cu degetele ei albe si reci.
- Ea stie, zise apoi. Te-a ajutat. Nu-i asa?
Myrnin se ridica si Claire ntinse bratul cu crucea spre el. Myrnin nici m
acar nu catadicsi s-o priveasca. Ea l mpinse mai aproape de el. Poate ca totul tin
ea de apropiere?
Degetele lui Myrnin se strnsera peste ale ei, lundu-i crucea din mna. Ramas
e apoi asa cu ea, tinnd-o n palma deschisa.
Nu-i sfria. Absolut nici o reactie.
- Crucile nu au efect, zise el. Noi ne prefacem cu totii ca asa ar fi, d
ar nu e.
Claire ramase cu gura cascata.
- De ce?
Grozav. Ultimele ei cuvinte, ca ntotdeauna, aveau sa alcatuiasca o ntrebar

e.
- Evident, pentru ca-i mpiedica pe oameni sa treaca la alte metode prin c
are ntr-adevar ne-ar face rau.
Myrnin si nalta sprncenele, dar ochii ntunecati de dedesubtul lor ramasera p
recauti si ntristati.
- Claire, nu era programat ca eu sa ramn. Trebuia sa provoc o diversiune,
sa-mi obtin mostra si sa plec.
- Mostra.
El i arata spre masa de laborator si spre ceea ce facea acolo. Claire vaz
u sclipirea argintie a cutitului pe care-i avusese cu el la banchet: era curat a
cum, fara urma de snge.
n schimb, se vedea snge ntins cu grija si fixat ntre lamelele din sticla, as
ezate pe mai multe rnduri
- Sngele lui Bishop?
Myrnin ncuviinta.
- N-am fost niciodata n masura sa obtinem o mostra de la nici un alt vamp
ir n afara celor din Morganville. Din cte stiam, nu existau alti vampiri n afara ce
lor din Morganville. Priveste.
Claire nu se ncrezu n el. Myrnin se retrase, tocmai n fundul ncaperii, si-i
arata microscopul, facnd o plecaciune.
- Te superi daca-l tin eu? l ntreba, lund pumnalul.
- Nu, att timp ct nu-l tii ndreptat spre mine, raspunse el.
Faptul ca-i simtea greutatea n palma i mai domoli putin nervii, dar tot av
u nevoie de mai multe ncercari pna sa poata privi n microscop ndeajuns ct sa obtina o
imagine clara, n loc sa-si tot ridice privirea ca sa verifice pozitia lui Myrnin
.
Si, cnd izbuti, si dadu imediat seama de diferenta.
Celulele din sngele lui Bishop erau - cel putin pentru un vampir - sanato
ase.
Facu un pas napoi si-si ndrepta privirea spre Myrnin.
- El nu e infectat.
- E si mai bine dect att, afirma Myrnin, facndu-i semn cu capul spre rnduril
e de lamele. ncearca si numarul opt.
Ea schimba lamelele din microscop.
- Nu vad vreo diferenta.
- Exact, confirma el. Acolo e sngele meu, amestecat cu al lui Bishop. Acu
m, examineaza numarul sapte: sngele meu, asa cum e.
Parca era un cosmar. Ceva mai rau dect vazuse vreodata Claire. Daca serul
avea vreun efect asupra lui Myrnin, atunci acela era ca-l distrugea.
Verifica din nou proba cu numarul opt.
Apoi, proba cu numarul sapte.
- El reprezinta leacul, zise apoi.
- Acum ntelegi, rosti Myrnin, de ce eram dispus sa risc orice si pe orici
ne ca sa fiu sigur.
Starea lui Myrnin se nrautati din nou dupa nca o ora: mai mult dect i-ar fi
pronosticat Claire, dat fiind ceea ce vazuse ntre lamele. Cnd constata ca el ncepe
a sa oboseasca si sa ncurce cuvintele, descuie usa care dadea spre nchisoare si-l
conduse napoi spre celula lui.
- Fir-ar sa fie, suspina, amintindu-si de ncuietoarea sparta. Trebuie sa
te mutam.
Iar asta mai dura ceva timp, cu toate ca lua numai ceea ce-i indicase My
rnin ca fiind de stricta necesitate: haine, paturi, covorul, cartile lui. Pna cnd
izbuti sa mute totul n noua celula si sa nlocuiasca stravechiul prici mizerabil cu
patul lui curat, Myrnin statea deja ntr-un colt al celulei, strns ghem. Si legannd
u-se ncetisor, nainte si-napoi.
Se apropie de el cu toata precautia posibila.
- Gata, i zise. Haide. O sa-ti aduc ceva sa te hranesti.
Myrnin si ridica privirea si ea nu putu sa-si dea seama daca-i ntelesese v
orbele, pna cnd nu sari n picioare, facndu-i semn sa plece cu o mna tremuratoare.
nchise usa celulei si verifica ncuietoarea, dupa care se trnti pe patul lui

.
- Amelie, zise. Ai grija de Amelie.
- O sa avem, i promise Claire.
i nmna o punga cu snge: nu i-o arunca, i-o nmna.
- mi pare rau, i mai zise. Nu ntelesesem.
ncuviintarea lui semana mai degraba cu o tremuratura convulsiva. Privirea
i fu atrasa spre punga cu snge, nsa se forta sa si-o ntoarca spre fata ei.
- Joc pozitional, rosti el. Folositi-va de ceea ce vrea Bishop. Lasati-l
sa creada ca e nvingator. Jucati astfel nct sa cstigati timp. Adu-l pe doctor.
- Pe doctorul Mills?
- E nevoie de ajutor.
- O sa-l aduc eu cumva.
Claire n-ar fi vrut sa-l paraseasca pe Myrnin, nsa el avea dreptate. Erau
attea de facut.
- O sa fii bine?
Zmbetul lui Myrnin fu, nca o data, unul crispat, nsa frumos.
- Da, raspunse el ncetisor. ti multumesc pentru ncrederea pe care o ai n min
e. ti multumesc pentru ca ma crezi.
n realitate, ea nu avusese ncredere. nsa, acum, avea.
n timp ce se ntorcea sa plece, l auzi soptind:
- mi pare att de rau, micuto. Att de rau mi pare ca te-am parasit.
Se prefacu nsa ca nu-l aude.
Treisprezece.
Portalurile erau mai derutante acum, din cauza ca se oprise curentul n Mo
rganville. n majoritatea locurilor era ntuneric total si orict de intens s-ar fi co
ncentrat Claire, tot nu putu sa-si alcatuiasca n minte trei dintre destinatii.
Ceea ce nsemna, dupa banuielile ei, ca ele nici nu mai existau.
Se concentra asupra mprejurimilor casei, dar nca o data obtinu doar ntuneri
c. Auzi, totusi, lume vorbind si prinse o imagine fugara a unor lumnari care tocm
ai erau aprinse.
Apoi, n lumina uneia dintre ele aparu chipul lui Eve.
Acasa.
Tocmai se pregatea sa treaca dincolo, cnd ceva o izbi din spate, ceva gre
u si tacut. Pierdu controlul asupra portalului, prabusindu-se nainte, tipnd. Auzi
vocea lui Myrnin, de undeva, de departe, din urma ei, strignd-o:
- Claire? Claire, s-a ntmplat ceva?
Crezu ca era unul dintre detinuti, dar numai pna cnd simti o mna nfigndu-se a
dnc n parul ei si o pereche de buze atingndu-i gtul.
Apoi, auzi rsul batjocoritor al lui Bishop.
- ti multumesc, i zise el. Pentru ca m-ai condus la nebunul meu.
Si o arunca mai departe, prin portal.
Cazu pe podeaua aflata de cealalta parte si se rostogoli, apoi se ridica
n graba si se azvrli asupra peretelui. Nu se mai deschise. l lovi cu amndoi pumnii.
Nimic.
Se ntoarse, fiindca nu i se parea ca ar fi acasa. ntuneric si o tacere des
avrsita.
- Hei? striga ea. Shane? Mami?
Nu era n Casa Glass. Bishop i deturnase destinatia atunci cnd o aruncase pr
in portal si ea habar n-avea unde se gasea.
Aproape plngnd, si cauta drumul pe pipaite prin ncapere. Degetele ei atinser
a o stofa moale si trasera. O draperie, se gndi. Trase mai tare si zari un licar
prin fereastra.
O lumina portocalie.
Trase deoparte draperiile ferestrei si privi afara, spre Morganville, ca
re ardea. Incendiile i furnizau suficienta lumina ct sa vada interiorul camerei n c
are se afla. Ca forma, era la fel ca livingul din Casa Glass, asa ca sigur era u
na dintre Casele Fondatoarei. una dintre cele treisprezece, prin urmare. Dar car
e anume? Nu era casa Bunicii Day; fusese nauntru si remarcase ca era ticsita de m
obilier. n schimb, aceasta avea teancuri lnga teancuri de cutii.
Privirea lui Claire se opri pe contururile familiare ale unei canapele.

Se apropie de ea si mngie cu mna delicata curbura a unuia dintre brate. Aproape de m


binarea cu partea din spate, era un petic putin mai rigid, n locul n care varsase
suc n urma cu doi ani, si pata lipicioasa nu putuse fi nlaturata nici pna acum.
Cteva cutii din colt purtau eticheta CLAIRE.
Era noua casa a parintilor ei.
Claire o localiza pe harta din mintea ei. Casa aceasta era n partea de no
rd-vest a orasului, asa ca, probabil, daca se ducea n camera corespondenta cu a e
i, ar trebui sa poata vedea spre Casa Glass. Nu era sigura cu ce se va alege din
asta, n afara, poate, de o mai buna evaluare a sanselor de a ajunge napoi.
Totusi, trebuia sa vada. Sa stie ca prietenii si parintii ei erau bine.
Se vedea o casa n flacari n directia aceea, nsa era tot cea care ardea si m
ai devreme. Casa Melville. Nu putu sa distinga nimic dincolo de vlvatai, cu excep
tia ctorva ferestre slab luminate.
Erau, si zise ea, n continuare la adapost.
O masina de politie goni spre locul incendiului, cu luminile intermitent
e trimitnd fulgere colorate prin ntuneric.
- Tmpita mai sunt, bombani ea.
Nu avea buzunare, asa ca-si ndesase telefonul mobil n palarie.
Datorita benzii elastice, avea nca pe cap mica palarie ridicola de matado
r.
Rasufla usurata cnd si gasi telefonul n gaura din captuseala si forma numar
ul lui Richard Morrell.
- Am nevoie sa ma iei cu masina.
Richard se gasea nca n toiul unei predici telefonice prin care o informa c
a nu era taximetristul ei particular, si ct de important era ca serviciile munici
pale sa fie mentinute n functiune, n clipa n care cauciucurile masinii lui de patru
lare scrsnira, oprind lnga trotuarul din fata casei. Claire cobor treptele n salturi
si goni spre portiera automobilului, pe care el tocmai o deschidea grabit.
Ajunse, trnti portiera dupa ea si o ncuie. Richard o examina din cap pna-n
picioare. Acum nu mai arata ca scos din cutie, impecabil: era mnjit de fum, obosi
t si sifonat, dar pentru ea tot reprezenta cea mai ncntatoare imagine.
- Ce mama naibii reprezinta costumul asta? se mira el.
- Arlechinul.
- Asta nu-i un personaj negativ din Batman?
- Credeam ca te grabesti.
Richard si trnti cu putere talpa pe ambreiaj, iar automobilul porni scrsnin
d de lnga trotuar.
- Centura, rosti el, absent.
Claire si lega centura de siguranta.
- Si? A fost frumoasa noaptea?
- Super, raspunse ea. La tine?
- Fantastica.
Smuci volanul, ct pe ce sa rastoarne masina n timp ce vira la dreapta.
- La centrala electrica sunt doi dintre amicii vampiri ai Ameliei si ref
uza sa aprinda luminile. Iar alti trei ne-au tinut pe loc ct timp a ars Centrul p
entru Donare. Ai vreo idee despre ce se-ntmpla?
- Joc pozitional, zise Claire.
El o privi chiors.
- Nu tocmai, nu, se corecta ea. Dar n sah creezi anumite brese, ca sa-i d
etermini pe adversar sa faca mutari gresite.
- Sah, exclama dezgustat Richard. Eu vorbesc despre vieti aici. Pustoaic
o, ncepi sa ma cam sperii.
- Ma sperii pe mine nsami, marturisi Claire.
Si nu se simtea deloc ca o pustoaica. Se simtea batrna de un milion de an
i si foarte, foarte istovita.
- Stii ce, i zise, du-ma acasa, si-att.
Pentru ca avea sa fie nevoita s-o anunte pe Amelie ca tocmai l lasase pe
Myrnin, singur, la discretia lui Bishop.
O gasi pe Amelie seznd, cnd intra, nsotita de Richard Morrell, care fu imed
iat asaltat de sora si de tatal lui, avizi de mbratisari si de informatii. Amelie

nu arata prea bine, dar macar traia.


Ma rog, ntr-un fel.
Claire nu simtea nici urma de compasiune pentru ea.
- Myrnin, zise. V-ati folosit de el.
Sam, care statea pe bratul fotoliului Ameliei, o privi ncruntat.
- nceteaza. E foarte obosita.
- Mda, bine, toti avem probleme, bombani Claire, ndepartnd si bratul lui M
ichael. Sngele lui Bishop e leacul, continua ea. Dumneavoastra si Myrnin ati avut
dreptate.
Expresia Ameliei nu se schimba. Era rece, distanta, intangibila.
Dintr-odata, Claire simti un imbold disperat s-o raneasca. Grav.
Asa ca asta si facu. Din vorbe.
- Bishop e acolo, o informa ea. A pus mna pe Myrnin.
Privirea Ameliei se concentra asupra ei si ntreaga furie a lui Claire se
topi instantaneu.
- Stiu, raspunse Amelie. O simt. Noi am stiut ca riscam, daca-l folosim
pe Myrnin n rolul calului dupa care se ascunde vnatorul, dar trebuia sa facem ceva
.
- Dar nu puteti sa-l lasati acolo. Nu puteti.
Amelie ofta.
- Nu, o aproba ea. Nu pot. nca am nevoie de Myrnin, mare nevoie. Este o f
aza mult prea timpurie a jocului, ca sa-l sacrific.
Claire nghiti un nod mare care i se pusese n gt.
- Dar noi nsemnam ceva pentru dumneavoastra? Vreunul dintre noi?
Amelie si roti privirea prin camera. Spre oameni, cu totii purtnd pansamen
te elastice purpurii pe brate, semn ca-si daruisera sngele pentru salvarea ei. Sp
re ceilalti vampiri, care-i asteptau toti poruncile.
- Voi nsemnati totul pentru mine, zise ea. Supravietuirea poporului meu s
i al vostru este tot ce mi-am dorit vreodata, Claire. Este motivul pentru care a
m venit aici. Este ntreaga ratiune a muncii mele.
Ochii ei si recapatara luciul nghetat si ceva din vechea Amelie se ntoarse.
- Pentru ea, as fi dispusa sa-l sacrific pe Myrnin. Pe Oliver. Pe Sam. C
hiar si pe mine nsami. Dar nu este suficient.
Toti cei din camera ramasera nemiscati. Apoi, Shane veni alaturi de Clai
re, iar ea i simti pe Eve si pe Michael chiar n spate.
Si totusi, Amelie o privea fix pe ea.
- Tu ce ai fi dispusa sa sacrifici, Claire? o ntreba. Pentru victorie?
- Dar nu e un joc, se mpotrivi Claire.
Amelie si nclina capul.
- Adevarat. Este un razboi. Iar acum, trebuie sa luptam toti pentru viet
ile noastre.
Claire se prinse de mini cu prietenii ei.
- Atunci, spuneti-ne ce sa facem.
Amelie ramase tacuta cteva clipe, dupa care se ridica n picioare. Claire s
e gndi ca numai cei care o cunosteau, care o cunosteau cu adevarat, puteau sa-si
dea seama cu ce pret.
si ridica glasul, astfel nct sa-i fie auzit n toate colturile ncaperii.
- Va trebui sa ne divizam fortele, ncepu ea. Nu trebuie sa pierdem Casele
Fondatoarei, laboratorul mobil, universitatea si Common Grounds. Le vom pastra.
Adeptilor lui Bishop li s-a promis libertatea de a vna. Aceia dintre noi care di
spun de suficienta forta le vor refuza acest drept. Cei care ar putea constitui
prazile vor fi narmati, ca sa se poata apara. Nu este optional. Toti oamenii vor
primi arme si vor fi nvatati cum sa loveasca un vampir.
- Nu exista cale de ntoarcere, remarca Oliver.
Tonul lui fusese neutru. Expresia fetei, n schimb, nu.
- Le oferi prea mult, preciza el.
- Le ofer egalitatea, argumenta Amelie. Vrei sa te contrazici cu mine pe
tema aceasta, tocmai acum?
Oliver, dupa o clipa de ezitare, clatina din cap.
- Atunci, du-te, hotar Amelie. Oliver si Eve, va duceti la Common Grounds

si aparati pozitia. Sam, alege aparatori pentru fiecare Casa a Fondatoarei. Cel
putin doi vampiri si doi oameni n fiecare casa. Michael, Richard: mergeti la uni
versitate. l voi suna pe rector. Veti avea la dispozitie tot ce va trebuie.
Privirea ei se ntoarse spre Claire.
- De tine am nevoie sa rami cu mine, i zise. Noi doua l vom elibera pe Myrn
in.
- Bishop e acolo, tinu sa-i aduca aminte Claire.
- Sunt foarte constienta de faptul acesta. Ne vom lua masurile de precau
tie necesare.
Shane tusi, dregndu-si glasul.
- Nu mergeti nicaieri fara mine, declara el.
- Ba, ma tem ca da, zise Amelie. Pentru tine am o misiune extrem de spec
iala, Shane Collins.
- Si una care n-o sa-mi placa, nu-i asa?
Amelie zmbi.
- Nici n-as fi crezut, bombani Shane n barba.
- Tu vei raspunde de laboratorul mobil, zise Amelie. Si mai este ceva.
De parca laboratorul mobil n-ar fi si-asa destul de rau.
Amelie si vr mna n buzunarul rochiei sale presarata cu cristale si scoase deacolo o carticica legata n piele.
Parea foarte, foarte cunoscuta. Era cartea care le atrasese attea necazur
i nu cu mult timp n urma: cartea pe care si-o dorea Bishop.
- De ea vei raspunde, i zise Amelie, ntinzndu-i carticica.
Shane o lua si, n acelasi timp, Claire ntelese ce facuse Amelie.
Tocmai l transformase pe Shane n momeala.

SFRSIT
1 n limba engleza, nebunul la jocul de sah este numit bishop
2 Seasons n the sun, cunoscut hit din anul 1973, al muzicianului canadian
Terry Jacks.
3 Dick este diminutivul pentru Richard, dar si unul dintre cele mai popu
lare echivalente argotice pentru penis
4 n limba engleza, absolut toate zilele saptamnii au ca terminatie a denum
irilor litera y
5 Arma cu electrosocuri, care, emitnd un curent electric, paralizeaza tem
porar musculatura persoanei atacate
6 Specie de moluste din Pacific, mai ales din zona insulelor Hawaii, coc
hiliile acestora fiind folosite la confectionarea colierelor
7 Bishop nseamna, n primul rnd, episcop
8 Cuvntul fool nseamna si bufon
9 Personaj sin filmul Monty Python si Sfntul Graal, reluat apoi si de muz
icalul Spamalot, protagonist ntr-o importanta scena de batalie
10 Aproximativ, rahat, njuratura n dialectul galez
??
??
??
??