Sunteți pe pagina 1din 120

Rachel Caine

Vampirii Din Morganville


Vol. 1 - Domnia Haosului

Unu.
Totul o luase razna, si orasul Morganville ardea. unele parti ale lui, n
orice caz.
Claire statea la fereastra Casei Glass si privea cum flacarile picteaza
geamul ntr-un portocaliu mat, plpitor. Mereu putuse sa vada stelele pe cer aici, n o
rasul Mama Naibii din Texas. dar nu si asta-seara. Asta-seara, era.
- Ai zice ca este sfrsitul lumii, rosti o voce calma, linistita, n spatele
ei.
Claire clipi, smulgndu-se din transa ei, si se ntoarse sa priveasca. Ameli
e - Fondatoarea, si cea mai rea dintre vampirii din oras, dupa afirmatia majorit
atii celorlalti - arata fragila si palida, chiar si pentru un vampir. si schimbas
e costumul pe care-l purtase la balul mascat dat n onoarea lui Bishop: nu facuse
rau, din moment ce costumul acela avea o gaura n piept, de marimea unei tepuse, s
i-l umpluse tot de snge. Daca mai avea nevoie de o dovada cu privire la ct de rezi
stenta era Amelie, n mod sigur Claire o primise n seara aceasta. Cnd supravietuiai
unei tentative de asasinat, categoric cstigai puncte n plus.
Femeia-vampir purta mbracaminte de culoare cenusie: un pulover moale si p
antaloni. Claire facu ochii mari, fiindca Amelie, pur si simplu, n-avea nici o t
angenta cu pantalonii. Niciodata. Era ceva mai prejos de ea, sau cam pe-acolo.
Daca statea sa se gndeasca, n-o mai vazuse nici n cenusiu, vreodata.
Chiar ca venea sfrsitul lumii!
- mi amintesc de cnd a ars orasul Chicago, zise Amelie. Sau Londra. Sau Ro
ma. Nu se sfrseste lumea, Claire. Dimineata, supravietuitorii ncep sa construiasca
la loc. Este n firea lucrurilor. n cea omeneasca.
n clipa de fata, Claire nu prea avea chef de discutii mobilizatoare. Nu-s
i dorea dect sa se faca ghem n patul ei cald de la etaj, sa-si traga pernele peste
cap si sa simta bratele lui Shane cuprinznd-o.
Nimic din toate acestea nu era posibil. Patul ei era ocupat n prezent de
Miranda, o adolescenta socata, cu puteri parapsihice si dependenta de endorfine;
ct despre Shane.
Shane se pregatea sa plece.
- De ce? a ntrebat ea, lund-o gura pe dinainte. De ce-l trimiteti acolo? S
titi ce-ar putea sa se ntmple.
- Stiu foarte multe lucruri despre Shane Collins, care tie nu-ti sunt cu
noscute, o ntrerupse Amelie. Nu este un copil, si a supravietuit multor greutati n
decursul vietii lui, chiar daca este tnar. i va supravietui si acesteia, n plus, e
l vrea sa joace un rol important.
Amelie l trimitea pe Shane n ntunericul premergator zorilor, mpreuna cu ctiva
luptatori alesi pe sprnceana, att vampiri, ct si oameni, ca sa intre n posesia labo
ratorului mobil, cea din urma banca de snge accesibila si sigura din Morganville.
Si era exact ultimul lucru pe care si-ar fi dorit Shane sa-l faca. Si ul
timul lucru pe care si l-ar fi dorit Claire pentru el.
- Bishop n-o sa vrea laboratorul mobil pentru el, gndi Claire cu voce tar
e. El vrea sa-l distruga. Din punctul lui de vedere, Morganville e plin de banci
de snge mobile. n schimb, dumneavoastra ati avea de suferit daca l-ati pierde, as
a ca el o sa-l atace. Corect?
Linia severa si subtire n care se strnsesera buzele Ameliei dadea limpede
de nteles ca nu-i facea placere sa i se ghiceasca gndurile. Categoric, nu putea fi
luata drept un zmbet.
- Att timp ct Shane are cartea la el, Bishop nu va ndrazni sa distruga vehi
culul, de teama sa nu-si distruga n acelasi timp si marea lui comoara.
n traducere, Shane era momeala. Din cauza cartii. Claire ura cartea aia a
furisita. Nu-i adusese altceva dect necazuri, nca de cnd auzise pentru prima data d
e ea. Amelie si Oliver, cei mai importanti vampiri din oras, se straduisera amndo

i s-o gaseasca, iar cartea cazuse, n schimb, n minile lui Claire. Si-ar fi dorit sa
aiba curajul sa o smulga de la Shane chiar n clipa asta, dupa care sa iasa fuga
si s-o azvrle n cea mai apropiata casa n flacari, ca sa scape de ea o data pentru t
otdeauna, fiindca din cte si putea ea da seama, nu-i facuse nimanui vreun bine, ni
ciodata. nici macar Ameliei.
- O sa-l omoare pe Shane ca sa puna mna pe ea, zise.
Amelie ridica din umeri.
- Mizez pe faptul ca este cu mult mai dificil sa-l omori pe Shane dect ar
putea sa para.
- Mda, mizati. i mizati viata.
Ochii cenusii, nghetati, ai Ameliei o fixau neclintiti.
- Vreau sa fie clar: mizez, n realitate, vietile noastre, ale tuturor. As
a ca, fii recunoscatoare, copila, si, n acelasi timp, te avertizez. As putea sa r
enunt oricnd la lupta aceasta. Parintele meu mi-ar ngadui sa plec. numai mie, sing
ura. nfrnta. Ramn numai din datoria fata de voi, si fata de toti ceilalti din oras
care-mi sunt credinciosi. Nu ma determina sa ma razgndesc, adauga, mijindu-si och
ii.
Claire nu putea dect sa spere ca nfatisarea nu-i era la fel de razvratita
pe ct se simtea n interior. si lipi pe fata ceea ce credea ca ar reprezenta o expre
sie aprobatoare si ncuviinta. Ochii Ameliei se ngustara si mai mult.
- Pregateste-te. Plecam n zece minute.
Shane nu era singurul care avea o misiune ingrata: tuturor le fusesera r
epartizate sarcini nu tocmai agreabile. Claire urma sa mearga cu Amelie, sa ncerc
e salvarea unui alt vampir: a lui Myrnin. Si, chiar daca lui Claire i placea de M
yrnin, si-l admira din multe puncte de vedere, nu era prea entuziasmata de persp
ectiva de a da ochii - din nou - cu vampirul care-l tinea prizonier, nspaimntatoru
l domn Bishop.
Eve urma sa-si ocupe postul la cafeneaua Common Grounds, alaturi de apro
ape la fel de ngrozitorul ei fost patron, Oliver. Michael trebuia sa plece spre u
niversitate, mpreuna cu Richard Morrell, fiul primarului. Cum se presupunea ca ar
putea ei sa protejeze cteva mii de studenti nestiutori, Claire n-avea habar; zab
ovi un moment, minunndu-se de faptul ca vampirii chiar erau capabili sa nchida ora
sul, cnd voiau. S-ar fi crezut ca mentinerea studentilor n campus, ntr-o astfel de
situatie, ar fi fost imposibila: si imagina copiii sunnd acasa, aruncndu-se n masini
, fugind naibii de belele.
Da, numai ca vampirii erau stapni peste telefonia fixa si mobila, peste i
nternet, televiziune si radio, si masinile ori piereau, ori pateau cte un acciden
t pe la marginile orasului, daca vampirii nu voiau ca ocupantii lor sa plece. Do
ar cteva persoane reusisera cndva sa iasa din Morganville fara permisiunea lor. Sh
ane se numarase printre ele. Dupa care se ntorsese.
Claire tot nu avea idee ct curaj i trebuise pentru asta, stiind ce-l astep
ta.
- Salut, i zise colocatara ei, Eve.
Se opri lnga ea, cu bratele pline de haine - negre si rosii, asa ca aproa
pe sigur provenisera din garderoba ei ncarcata de vestimentatie goth - si-o exami
na sumar din privire pe Claire. Ea se schimbase, n ceea ce, n opinia lui Eve, ar f
i reprezentat un echipament practic pentru lupta: o pereche de jeansi negri strmt
i, un tricou negru mulat imprimat peste tot cu cranii, si ghete butucanoase, cu
talpa groasa. Si un colier din piele neagra, cu tepi, n jurul gtului, care aproape
ca-i sfida pe vampiri: Na, musca de-aici!
- Salut, raspunse Claire. Chiar ti se pare un moment potrivit pentru spa
latul rufelor?
Eve si rostogoli ochii n orbite.
- Nostim. Mda, unele persoane n-ar vrea sa ramna nici moarte n costumele l
or tmpite de bal, daca ma-ntelegi. Tu ce parere ai? N-ai vrea sa-ti scoti chestia
aia?
Claire se studie la rndul ei. Cu o sincera mirare, constata ca purta nca s
trmtul si tipatorul costum mulat al deghizamentului ei de Arlechin.
- O, da, raspunse, suspinnd. Ai ceva fara, stii tu, cranii?
- Care ti-e problema cu craniile? Si, apropo, raspunsul e oricum nu.

Eve trnti maldarul de haine pe podea si ncepu sa scotoceasca prin el, scotn
d apoi o bluza neagra simpla si o pereche de blugi.
- Blugii sunt ai tai. Scuze, dar am cam dat iama prin tezaurul fiecaruia
. Sper sa-ti convina lenjeria de pe tine, ca prin sertare nu ti-am umblat.
- Ti-era teama sa nu cazi pe spate? o ntreba Shane, strecurndu-si capul pe
ste umarul ei. Te rog, spune da, adauga el, nsfacndu-si o pereche de blugi de-ai s
ai din teanc. Si te mai rog sa nu-ti mai bagi nasul n sifonierul meu.
Eve i arata degetul mijlociu.
- Daca-ti faci griji sa nu-ti gasesc colectia porno, s-a fumat demult, b
atrne. Si afla ca ai niste gusturi tare, tare plictisitoare.
Smulse o patura de pe canapea si facu semn cu capul spre un colt al ncape
rii.
- Asta-seara nu-i rost de intimitate nicaieri prin casa asta. Haideti, a
ranjam noi o cabina.
Se strecurara toti trei pe lnga oamenii si vampirii nghesuiti n Casa Glass.
Aceasta fusese transformata n sediul neoficial de campanie al taberei lor, ceea
ce nsemna multa lume misunnd peste tot, vrndu-si nasul n lucrurile lor, persoane pe c
are nimeni dintre ei, n conditii normale, nu le-ar fi lasat sa le treaca pragul.
De exemplu, Monica Morrell. Fata primarului si lepadase sofisticatul cost
um de Maria-Antoaneta, redevenind fata blonda, supla, draguta si dezgustatoare p
e care o cunostea si o detesta Claire.
- O, Doamne, exclama Claire, scrsnind din dinti. Nu cumva poarta bluza me
a?
Era singura ei bluza buna. Din matase. Abia o cumparase saptamna trecuta.
Acum, n-o s-o mai poata mbraca niciodata.
- Amintiti-mi s-o pun pe foc cu prima ocazie.
Monica o observa ca o priveste fix, asa ca-si duse un deget la gulerul b
luzei si-i adresa un zmbet rautacios, dupa care mima din buze: Mersi.
- Amintiti-mi s-o pun pe foc de doua ori. Si sa calc cenusa n picioare.
Eve o lua de brat si o trase dupa ea n coltul acela liber al ncaperii, und
e scutura bine patura si o ridica n bratele ntinse, obtinnd un paravan temporar.
Claire si scoase costumul de Arlechin leoarca de transpiratie, cu un fel
de geamat de usurare, si simti fiori n clipa n care aerul rece i izbi pielea nfierbnt
ata. Se simtea jenata si nelinistita, dezbracata pna la lenjeria de corp, doar cu
o patura tinuta ntre ea si o duzina de straini, dintre care unii probabil ar fi
vrut s-o nfulece.
Capul lui Shane si facu aparitia pe deasupra paturii.
- Esti gata?
Claire tipa si azvrli n el cu costumul vatuit. Shane l prinse si ridica din
sprncene spre ea, n timp ce Claire si mbraca blugii si-si ncheia la repezeala bluza.
- Gata! anunta ea.
Eve lasa imediat patura n jos si-si ndrepta un zmbet dulce-otravit spre Sha
ne.
- E rndul tau, pielosule, i zise. Nu-ti face griji, n-o sa te pun ntr-o sit
uatie jenanta din greseala.
- Nu, o sa-l puna ntr-o situatie jenanta absolut cu intentie, si Shane st
ia asta dupa privirea feroce pe care i-o arunca, n timp ce se strecura n spatele p
aturii. Claire nu era destul de nalta ca sa-l poata privi pe deasupra - nu ca n-a
r fi fost tentata - dar cnd vazu ca Eve tot lasa patura n jos, putin cte putin, o a
puca de un colt si-o ridica la loc.
- N-ai nici pic de haz, se plnse Eve.
- Nu face bancuri cu el. Nu acum. Se duce acolo, singur.
Chipul lui Eve deveni imobil si ncordat, si, pentru prima data, Claire si
dadu seama ca lumina din ochii ei nu nsemna tocmai buna dispozitie. Era un soi de
panica, stapnita din rasputeri.
- Mda, zise ea. Stiu. Doar ca. fiecare plecam n alta directie, Claire. As
fi vrut sa nu fie asa.
Prada unui impuls de moment, Claire o strnse n brate. Eve mirosea a pudra
si a cine stie ce parfum floral obscur, cu o subtila nuanta de transpiratie.
- Hei!

Strigatul ofensat al lui Shane le facu pe amndoua sa izbucneasca n rs. Patu


ra fusese coborta suficient ct sa-l arate n timp ce-si tragea fermoarul pantalonilo
r. n viteza.
- Pe bune, fetelor, nu e amuzant. Aveti grija, cu un tip poate sa iasa r
au de tot.
Acum semana mai mult a Shane. Pantalonii din piele l facusera sa arate ab
solut superb, ca un top-model. n blugii si n tricoul lui vechi, decolorat, cu Mari
lyn Manson, era cineva mai terestru, cineva cu care Claire se putea nchipui sarutn
du-se.
Si chiar se nchipuia, uite-asa. Era, ca de obicei, o senzatie palpitant d
e delicioasa.
- Si Michael o sa plece, zise Eve, iar tensiunea pe care si-o ascunsese
pna acum i facu vocea sa tremure. Trebuie sa-i spun.
- Du-te, o ndemna Claire. Venim imediat si noi.
Eve lasa jos patura si-si facu loc prin multime, ndreptndu-se spre iubitul
ei, seful neoficial al ciudatei si alambicatei lor fratii.
Michael era usor de descoperit, n oricare grup s-ar fi aflat: era nalt si
blond, cu o nfatisare de nger. Cnd o vazu pe Eve ndreptndu-se spre el, zmbi, si Clair
se gndi ca era, probabil, cel mai complicat zmbet din cte vazuse ea vreodata: plin
de usurare, de bucurie, de dragoste si de ngrijorare, deopotriva.
Eve se repezi drept n el, suficient de tare nct sa-l faca sa se legene pe c
alcie, dupa care se nlantuira ntr-o mbratisare.
Shane o opri pe Claire, punndu-i o mna pe umar.
- Lasa-i un minut, i zise. Au cte ceva sa-si spuna. Si noi, la fel.
Ea se ntoarse sa-l priveasca, nghiti n sec si ncuviinta. Shane si pusese amnd
ua minile pe umerii ei, iar privirea i devenise grava si intensa.
- Nu te duce acolo, i zise Shane.
Era exact ce avusese ea de gnd sa-i spuna lui. Clipi marunt, surprinsa.
- Mi-ai transmis paranoia, marturisi. Eu voiam sa-ti spun: Nu te duce. D
ar tu o sa te duci, orice ti-as spune, asa e?
Replica ei l descumpani un pic.
- Pai, mda, sigur ca eu ma duc, dar.
- Fara dar. Eu o sa fiu cu Amelie; nu patesc nimic. n schimb, tu? Pleci c
u toata gasca din WWE Raw sa lupti ntr-un meci n cusca, sau cam asa ceva. Nu e ace
lasi lucru.
- Dar tu de cnd te uiti la wrestling?
- Gura. Nu despre asta e vorba, si o stii bine. Shane, nu te duce, insis
ta Claire, punndu-si toata forta n cuvinte.
Dar nu-i era de ajuns.
Shane i netezi parul si se apleca s-o sarute. Fu cel mai dulce si mai del
icat sarut din cte-i daduse el vreodata, si-i topi toata ncordarea din muschi, din
zona gtului, din umori si din spate. Era ca o promisiune fara cuvinte, si cnd, n c
ele din urma, el se trase napoi, i trecu usurel degetul mare peste buze, pecetluin
d-o.
- Am sa-ti spun ceva neaparat, zise el. Stii, asteptasem momentul potriv
it.
Se gaseau ntr-o ncapere plina de lume; afara, ntregul Morganville era cupri
ns de haos, si probabil n-aveau nici cea mai mica sansa ca rasaritul soarelui sa
-i mai prinda n viata; si, cu toate acestea, Claire si simti inima palpitnd, apoi a
ccelerndu-si bataile. Lumea ntreaga parea sa amuteasca jurul ei. Acum o sa mi-o sp
una.
Shane se apleca spre ea, att de aproape, nct i simti buzele atingndu-i ureche
a, si sopti:
- Tata se ntoarce n oras.
Asta chiar nu era ceea ce spera ea sa auda. Se trase brusc napoi, naucita
, si Shane i astupa gura cu palma.
- Nu, sopti el. Nu spune nimic. Nu putem sa discutam despre asta, Claire
. Am vrut doar sa stii.
Nu puteau sa discute despre asa ceva, din cauza ca tatal lui Shane era i
namicul public numarul unu n Morganville, cel mai cautat dintre toti, si orice co

nversatie ar fi avut - cel putin, aici - exista riscul sa fie auzita de urechi n
eprietenoase, de morti-vii.
Oricum, nu se putea spune despre Claire ca s-ar fi numarat printre fanii
tatalui lui Shane; acesta era un individ fara suflet, brutal, care uzase si abu
zase de Shane, si ea nu-si putea nchipui cta groaza i-ar produce vederea lui, fie
si n spatele gratiilor. desi stia bine ca Amelie si Oliver nu s-ar margini la aru
ncarea lui n nchisoare. Tatal lui Shane era programat pentru moarte, daca se ntorce
a. Moartea pe rug. Si, chiar daca ea n-ar fi varsat neaparat cine stie ce lacrim
i dupa el, nici n-ar fi vrut ca Shane sa treaca prin asa ceva.
- O sa discutam noi, zise, facndu-l pe Shane sa pufneasca n rs.
- Cu alte cuvinte, o sa urli la mine? Crede-ma, stiu ce-o sa spui. Am vr
ut doar sa stii, pentru eventualitatea.
Pentru eventualitatea n care ar fi patit ceva. Claire ncerca sa-si formule
ze ntrebarea ntr-un mod care sa nu dea de banuit eventualelor urechi curioase.
- Cam cnd ar trebui sa-l astept?
- n cteva zile, probabil. Dar stii cum e. Nu mai sunt la curent.
Acum, zmbetul lui Shane avea n el o nuanta ntunecata, dureroasa. si sfidase
tatal o data, pentru Claire, ceea ce nsemnase taierea legaturilor cu ultima lui r
uda de snge din lume. Claire se ndoia ca tatal lui ar fi uitat asa ceva, sau ca va
uita vreodata.
- De ce acum? ntreba, tot n soapta. Ultimul lucru care ne-ar trebui ar fi.
- Ajutorul?
- El nu nseamna ajutor. El nseamna haos!
Shane gesticula spre orasul cuprins de flacari.
- Priveste mai bine, Claire. Ct ar putea sa fie mai rau dect att?
Mult, i raspunse, n sinea ei. Shane, ntr-un fel, avea nca o imagine colorata
n trandafiriu a tatalui sau. Trecuse ceva timp de ct domnul Collins fusese alunga
t din oras, si ea credea ca Shane se convinsese, probabil, pe sine, ca individul
n-ar fi fost chiar att de rau. Probabil avea impresia acum ca tatal lui avea sa
vina n goana mare ca sa-i salveze.
Dar asta era ceva imposibil. Frank Collins era un fanatic, genul celor c
are pun bombe n masini, si nu-i pasa pe cine nimereste.
Nici macar daca era vorba despre propriul sau fiu.
- Hai sa. si musca buza pentru o clipa, privindu-l fix. Hai sa traim pna l
a ziua, bine? Te rog. Ai grija. Suna-ma.
Shane avea telefonul mobil la el, si i-l arata ca pe o promisiune muta.
Apoi facu un pas spre ea, si cnd bratele lui cuprinsera, simti un dulce fior de a
linare.
- Ar fi cazul sa ne pregatim, zise el. O sa fie o zi lunga.
Doi.
Claire nu-si dadea seama precis daca sa ne pregatim nsemna sa-si ia o nfat
isare viteaza, sa se spele pe dinti, sau sa-si adune o gramada de arme, dar mai n
ti l urma pe Shane, ducndu-se sa-i spuna la revedere lui Michael.
Michael se afla n mijlocul unei gasti, nconjurat de tipi cu mutre de duri:
unii dintre ei, vampiri, n majoritate dintre cei pe care ea nu-i mai vazuse pna a
cum. Nu pareau prea bucurosi sa-si asume un rol de aparare si aveau pe fete acea
expresie de mi-pute-ceva, care dadea de nteles ca nici sa fie n echipa cu oameni o
bisnuiti nu le prea convenea.
Ne-vampirii din jurul lui Michael erau mai maturi, trecuti de vrsta facul
tatii: tipi duri, cu muschi din belsug. Dar, chiar si-asa, cei mai multi dintre
ei aratau nelinistiti.
Prin comparatie cu ei, Shane aproape ca parea maruntel; nu ca asta i-ar
fi ncetinit cumva navala spre echipa de aparare. Ba chiar a mpins deoparte un vamp
ir care-i statea.
n drum, n timp ce se ndrepta spre Michael; vampirul si-a aratat coltii, dar
Shane nici macar nu l-a observat.
Michael, n schimb, da. i iesi n cale vampirului ofensat cnd acesta se pregat
ea sa-i sara n spate lui Shane, si amndoi ramasera ca doua stane de piatra pe loc,
ca doua fiare nfruntndu-se fata n fata. Si nu Michael fu primul care sa-si lase oc
hii n jos.

n clipele acestea, la Michael se ntrezarea o energie neobisnuita: ceva car


e fusese mereu prezent, nsa acum ridicat la o cota impresionanta dupa transformar
ea n vampir, dupa parerea lui Claire. si pastrase nfatisarea nacreasca, nsa erau mome
nte n care parea mai degraba un nger cazut, dect unul naripat. n schimb, cnd si nto
fata spre ei, zmbetul i era autentic, apartinndu-i ntru totul lui Michael, cel pe ca
re-l cunostea si-l ndragea.
ntinse mna pentru o strngere barbateasca, nsa Shane i-o nlatura si-l mbratisa
Se batura barbateste cu palmele pe spate, si daca o fi existat vreo scurta fulg
erare rosiatica n ochii lui Michael, oricum Shane n-o vazu.
- Ai grija, frate, i zise Shane. Puicutele alea de la facultate sunt nebu
ne rau. Nu te lasa trt de ele n vreo partida de macheala crunta. Tine-te tare.
- Si tu, raspunse Michael. Fii prudent.
- n timp ce colind prin tot orasul ntr-un camion mare si negru, si pe care
scrie cu litere ct casa hai la prnz? Mda, o sa-ncerc sa trec neobservat, glumi Sh
ane, nghitind n sec. Acum, serios.
- Stiu. La fel si eu.
si facura reciproc semne aprobatoare cu capul.
Claire si Eve i privira, asteptnd. Apoi, ridicara amndoua din umeri.
- Ce e? le ntreba Michael.
- Asta a fost? Gata cu maretul vostru ramas-bun? se mira Eve.
- Ce n-a fost bine?
Claire si ntoarse privirea spre Eve, nedumerita.
- Cred ca ar fi cazul sa studiez brosura cu instructiunile de functionar
e pentru baieti.
- Baietii nu sunt destul de profunzi ca sa fie nevoie de instructiuni de
functionare.
- Dar ce-ati fi asteptat, poezii cu floricele? pufni Shane. L-am mbratisa
t, am terminat.
Zmbetul lui Michael nu tinu mult. l privi pe Shane, apoi pe Claire, si la
urma - si mai prelung dect pe ceilalti - pe Eve.
- Nu cumva sa patiti ceva, i avertiza. Va iubesc pe toti.
- Idem, raspunse Shane, ceea ce, pentru el, era o dovada de exuberanta.
Poate c-ar fi avut timp sa spuna mai multe, nsa unul dintre vampirii din
apropiere, cu o nfatisare iritata si nerabdatoare, l batu pe umar pe Michael, dupa
care si apropie buzele palide de urechea lui.
- E vremea sa plecam, anunta Michael.
O strnse cu putere n brate pe Eve, dupa care fu nevoit, pna la urma, s-o de
zlipeasca de el cu forta.
- Sa nu ai ncredere n Oliver, o sfatui el.
- Mda, de parca mai trebuia sa-mi spui asta mie, protesta Eve.
Vocea ncepuse din nou sa-i tremure.
- Michael.
- Te iubesc, o ntrerupse el, sarutnd-o repede si apasat. Ne vedem curnd.
Si pleca, iute ca fulgerul, lund cu el majoritatea vampirilor. Fiul prima
rului, Richard Morrell - tot n uniforma lui de politist, cu toate ca arata acum m
ototolita si era mbibata de fum - porni n fruntea oamenilor, urmndu-i ntr-un pas cev
a mai normal.
Eve ramase pe loc, cu buzele ntredeschise, mnjite de ruj de la sarutarea g
rabita, aratnd naucita si uluita. Cnd Iti mai redobndi graiul, ntreba:
- Mi s-a parut mie, sau a zis.
- Da, confirma Claire, zmbind. A zis.
- Hopa. Atunci, cred c-as face bine sa ramn vie.
Multimea - acum mai redusa dect cu cteva minute n urma - se despica n jurul
lor, iar prin culoarul creat nainta cu pasi mari Oliver. Ocupantul locului doi n t
opul celor mai redutabili vampiri din oras scapase de costumul de bal si era mbra
cat acum complet n negru, cu o haina lunga din piele, tot neagra, pe deasupra. Pa
rul lung si ncaruntit i era legat strns deasupra cefei, iar expresia fetei dadea de
nteles ca ar fi fost gata sa rupa gtul oricui, fie vampir, fie om, i s-ar fi pus n
cale.
- Tu, se rasti la Eve. Vino.

Se rasuci pe calcie si pleca. Nu era Oliver cel pe care-l cunoscusera alt


adata; si, cu certitudine, nu prietenosul proprietar al cafenelei din localitate
. Chiar si dupa ce se daduse n vileag ca era vampir, tot nu fusese att de aprig.
Era evident ca se saturase sa se prefaca iubitor de oameni.
Eve l privi cum se ndeparta, iar n ochi i se vedea clocotul revoltei. n cele
din urma, ridica din umeri si inspira adnc.
- Mda, zise. O sa fie foarte distractiv. Pa, Claire-Jder.
- Pa, i raspunse Claire.
Dupa o ultima mbratisare, doar de ncurajare, Eve pleca, mergnd cu spatele d
rept si fruntea sus.
Probabil plngea, se gndi Claire. Eve obisnuia sa plnga n astfel de momente. n
schimb, Claire nu parea sa fie capabila de plns, n mprejurari deosebite, cum era s
i aceasta. Parca i-ar fi smuls cineva bucati din ea, si se simtea nghetata si pus
tiita pe dinauntru. Dar fara lacrimi.
Iar acum, i era smulsa tocmai inima, fiindca Shane era chemat, cu insiste
nta, de o alta gasca de duri, att vampiri, ct si oameni, din apropierea iesirii. E
l le facu un semn de ncuviintare, apoi o prinse de mini si-o privi n ochi.
Spune-o, i ceru ea, n gnd.
Dar el nu rosti nici o vorba. i saruta doar minile, apoi se ntoarse si plec
a, trndu-i dupa el inima, rosie si sngernda. metaforic, n orice caz.
Te iubesc, sopti Claire.
I-o mai spusese si altadata, nsa el nchisese telefonul nainte ca ea sa pron
unte cuvintele. Pe urma, i-o mai spusese si n spital, dar Shane era atunci ametit
de tranchilizante. Si n-o auzi nici acum, fiindca se ndepartase de ea.
Dar ea macar avusese curajul sa ncerce.
Shane i mai facu un semn cu mna de la usa, dupa care disparu, si Claire se
simti, dintr-odata, att de singura pe lume. si att de. tnara. Cei care mai ramases
era n Casa Glass aveau treburile lor, si ea le statea n drum. si gasi un loc - foto
liul lui Michael, dupa cum se nimeri - si-si trase picioarele sub ea, n timp ce o
amenii si vampirii se foiau peste tot, baricadnd ferestre si usi, distribuind arm
e, discutnd cu voce scazuta.
Putea foarte bine sa se fi prefacut ntr-o fantoma, dupa cta atentie i se a
corda.
Nu avu mult de asteptat. Dupa doar cteva minute, Amelie si facu aparitia,
cobornd n viteza treptele. n spatele ei venea o ntreaga brigada de vampiri cu nfatisa
ri nfricosatoare, dar pe lnga ei erau si ctiva oameni, inclusiv doi n uniforme de po
litisti.
Erau narmati toti: cu cutite, bte, spade. Unii aveau tepuse, inclusiv poli
tistii; le purtau atrnate de centurile lor utilitare, n locul bastoanelor din cauc
iuc. Echipamentul standard pentru Morganville, se gndi Claire, nevoita sa-si nabus
e un chicotit nebunesc. Poate ca, n locul sprayurilor cu piper, or avea sprayuri
cu usturoi.
Amelie i nmna lui Claire doua obiecte: un cutit cu lama subtire, din argint
, si o tepusa din lemn.
- Tepusa nfipta n inima ne doboara, i explica. Dar, ca sa ne ucizi, trebuie
sa te folosesti de cutitul din argint. Otelul nu este de folos, n afara de cazul
n care ai de gnd sa retezi capul cu el. De una singura, tepusa nu da rezultate, d
ect daca ai foarte mare noroc, sau ne prinde lumina soarelui, facndu-ne neputincio
si, dar chiar si-atunci, cu ct suntem mai n vrsta, cu att murim mai greu. Ai nteles?
Claire ncuviinta, stupefiata. Am saisprezece ani, ar fi vrut sa replice.
Nu sunt pregatita pentru asa ceva.
Dar acum cam trebuia sa fie.
Expresia apriga si rece a Ameliei paru sa se mai atenueze, doar putin.
- Nu pot sa i-l ncredintez pe Myrnin nimanui altcuiva. Cnd l vom gasi, va f
i responsabilitatea ta sa te descurci cu el. Este posibil ca el sa fie.
Amelie se opri, cautnd parca termenul adecvat.
- Dificil, l gasi, pna la urma. Dar probabil ca nu acesta era. Nu vreau sa
te implic n lupta, continua Amelie, dar am nevoie sa fii cu noi.
Claire ridica mna n care tinea tepusa si cutitul.
- Si-atunci, de ce mi-ati dat astea?

- Pentru ca este posibil sa ai nevoie de aparare, sau el. Daca va fi caz


ul, nu vreau sa eziti vreo clipa, copila. Apara-te pe tine, si apara-l pe Myrnin
, cu orice pret. Unii dintre cei care ne vor ataca ar putea sa fie persoane cuno
scute. Nu te lasa mpiedicata de asa ceva. Acum, luptam pentru supravietuire.
Claire ncuviinta din nou, ca paralizata. Pna acum, ncercase sa-si imagineze
ca totul nu era dect un soi de joc video de actiune, sau de aventuri, de genul a
celuia cu zombi, care-i placea att de mult lui Shane; dar, odata cu plecarea, rnd
pe rnd, a tuturor prietenilor ei, si pierdea tot mai mult din aceasta detasare. Ac
um, iat-o chiar aici, n fata ei: cruda realitate. Multe persoane aveau sa moara.
Si ea putea sa se numere printre ele.
- O sa tin aproape, promise.
Degetele reci ale Ameliei i atinsera, foarte usor, barbia.
- Asa sa faci, o aproba Amelie, dupa care-si ntoarse atentia spre ceilalt
i din jurul lor. Fiti cu ochii pe parintele meu, dar nu va lasati atrasi ntr-o nfr
untare cu el. Este tocmai ceea ce vrea. Si-a adunat propriile ntariri, si-si va m
ai strnge si altele. Ramneti mpreuna si paziti-va reciproc cu mare atentie. Aparati
-ma pe mine, si aparati-o pe copila.
- Aaa. nu s-ar putea sa nu-mi mai spuneti asa? se trezi vorbind Claire.
Ochii de gheata ai Ameliei o fixara cu o nedumerire aproape umana.
- De ce copila? Nu sunt copila.
Parca timpul s-ar fi oprit n loc pentru un secol, sub privirea staruitoar
e a Ameliei. Si probabil ca trecuse cel putin un secol de cnd nu mai ndraznise cin
eva s-o corecteze pe Amelie n public.
Buzele Ameliei se arcuira, aproape imperceptibil.
- Nu, ncuviinta ea. Nu esti copila si, n orice caz, cam pe la vrsta ta, era
m deja maritata si domneam peste un regat. Trebuia sa ma gndesc mai bine.
Claire simti cum se nfierbnta la fata. Grozav, acum se nrosea, cnd toti ochi
i erau ndreptati spre ea. Zmbetul Ameliei se accentua.
- Trebuie sa ma corectez, le zise celorlalti. Aparati-o pe tnara femeie.
Nici asa ceva nu se simtea, n realitate, nsa Claire nu avea de gnd sa-si fo
rteze prea mult norocul. Ceilalti vampiri pareau, n majoritatea lor, iritati de a
ceasta distinctie, n timp ce oamenii erau doar cuprinsi de nervozitate.
- Haideti, zise Amelie, ntorcndu-se cu fata spre peretele gol din cealalta
parte a livingului.
Imaginea acestuia plpi, precum asfaltul soselei ntr-o zi de vara, si Claire
simti deschiderea brusca a portalului.
Amelie trecu prin ceea ce parea sa fie doar un perete gol. Dupa o secund
a, doua, de surprindere, vampirii pornira n urma ei.
- Nenica, nu-mi vine sa cred ca facem una ca asta, susoti unul dintre po
litistii din spatele lui Claire, catre celalalt.
- Mie, da, raspunse partenerul lui, tot n soapta. Copiii mei sunt acolo,
afara. Ce altceva ar fi fost de facut?
Claire strnse cu putere n mna tepusa si trecu prin portal, urmnd-o pe Amelie
.
n laboratorul lui Myrnin nu era mai multa dezordine dect de obicei. Claire
fu relativ surprinsa de asta; ntr-un fel, se asteptase ca domnul Bishop sa fi fa
cut ravagii pe-acolo, cu torte si bte, nsa se pare ca, pna acum, si gasise alte tint
e prioritare.
Sau poate - doar poate - ca el nu reusise sa patrunda acolo. nca.
Examina nelinistita ncaperea, luminata de doar cteva lampi plpitoare, att cu
petrol, ct si electrice. ncercase de cteva ori sa faca un pic de ordine, nsa Myrnin
se rastite la ca, spunndu-i ca i placea sa-i ramna lucrurile asa cum erau, motiv pe
ntru care Claire lasase la locul lor stivele de carti gata sa se prabuseasca, mo
rmanele de sticlarie de pe mese, teancurile dezordonate de hrtii cu marginile ndoi
te. ntr-un colt se afla o cusca mare, din fier, sparta; sparta, deoarece Myrnin s
e hotarse odata sa evadeze din ea, si nu mai ajunsesera s-o repare, dupa ce acest
a si recapatase ratiunea.
Vampirii susoteau ntre ei, cu mici suieraturi din care nu razbatea nici m
acar vreo farma inteligibila pna la urechile lui Claire. Si ei erau nelinistiti.
Amelie, prin contrast, parea la fel de degajata si de stapna pe sine ca d

e obicei. La un moment dat, pocni din degete, si doi dintre vampiri - barbati ma
sivi, puternici, zdraveni - se apropiara, dominnd-o cu naltimea lor. Ea si ridica p
rivirea spre ei.
- Voi veti pazi scara, le zise. Voi doi, adauga, aratnd spre politistii n
uniforma. Vreau sa stati si voi aici. Paziti usile pe interior. Ma ndoiesc ca ar
trece ceva prin ele, nsa domnul Bishop ne-a surprins deja o data. Nu-i voi permit
e sa o faca si a doua oara.
Asta le reducea efectivul la jumatate. Claire nghiti n sec si-i studie cu
privirea pe cei doi vampiri si singura fiinta umana care mai ramasesera cu ea si
cu Amelie; pe cei doi vampiri i cunostea, vag. Erau bodyguarzii personali ai Ame
liei, si unul dintre ei, cel putin, se purtase destul de cumsecade cu ea, n alta
ocazie.
Fiinta umana ramasa era o femeie afro-americana, cu nfatisare dura si o c
icatrice care-i traversa fata de-a curmezisul, pornind de la tmpla stnga, trecnd pe
ste nas si ajungnd pna n josul obrazului drept. O observa pe Claire privind-o si-i
zmbi.
- Salut, zise, ntinzndu-i o mna solida. Eu sunt Hannah Moses. De la Garajul
Moses.
- Salut, raspunse Claire, strngndu-i mna cu stngacie.
Femeia avea muschi, nu gluma; nu bicepsi de calitatea Shane, dar categor
ic mai voluminosi fata de ct ar fi considerat util majoritatea femeilor.
- Esti mecanic? o ntreba.
- Sunt de toate, raspunse Hannah. Inclusiv mecanic. Dar am fost n infante
ria marina.
- Aha, exclama Claire, clipind mirata.
- Garajul a fost al tatei, pna cnd s-a dus. Eu abia m-am ntors dupa vreo cte
va ture prin Afganistan. m-am gndit sa vad si eu, o vreme, ce nseamna viata linist
ita, preciza, ridicnd din umeri. Banuiesc ca am belelele n snge. Uite ce e, dac-o s
a fie de luptat, stai cu mine, da? Am eu grija si de pielea ta.
Asta nsemna o usurare ntr-att de mare, nct Claire si simti genunchii nmuindu
, parca dnd sa se topeasca.
- Mersi.
- N-ai pentru ce. Ct ai, cam cin's'pe?
- Aproape saptesprezece, raspunse Claire.
Chiar se gndise c-ar trebui sa-si faca un tricou, care sa raspunda n locul
ei; ar fi nsemnat o importanta economic de timp cu asta. sau cu un ecuson, ceva.
- Hm. Asadar, esti cam de-o vrsta cu frate-meu al mic. Leo l cheama. Trebu
ie sa ti-l prezint, ntr-o zi.
Hannah, abia acum si dadea seama Claire, vorbea fara sa se gndeasca n reali
tate la ce spunea; privirea i ramnea concentrata spre Amelie, care-si croia drum p
rintre teancurile de carti spre usa din peretele opus.
Hannah nu parea sa piarda nimic din vedere.
- Claire, zise Amelie.
Claire ocoli stivele de carti si ajunse lnga ea.
- Data trecuta cnd ai plecat, ai ncuiat usa?
- Nu. M-am gndit c-o sa ma ntorc pe-aici.
- Interesant. Pentru ca totusi a ncuiat-o cineva.
- Myrnin?
Amelie clatina din cap.
- Este n minile lui Bishop. Nu s-a ntors el pe-aici.
Claire se hotar sa n-o ntrebe de unde stia.
- Cine altcineva.
Deodata, stiu raspunsul.
- Jason, exclama.
Fratele lui Eve aflase despre portalurile care duceau spre diferite dest
inatii din oras; poate nu si despre cum functionau (nici Claire nu era convinsa
ca stia), nsa n mod sigur dedusese cum sa le foloseasca. n afara de Claire, de Myrn
in si de Amelie, numai Oliver mai avea cunostinta, iar despre el stia unde se af
lase, de la ntlnirea ei cu domnul Bishop.
- Da, o aproba Amelie. Baiatul acesta ncepe sa constituie o problema.

- Cam putin spus, daca ma gndesc la. stiti dumneavoastra.


Claire mima strapungerea cu tepusa, dar nu n directia Ameliei: asta ar fi
fost ca si cum ai ndrepta o arma ncarcata spre Superman. Cineva ar fi patit-o, si
acesta n-ar fi fost Superman.
- Aaa. am tot vrut sa va ntreb, sunteti.
Amelie si abatu privirea de la ea, ndreptnd-o spre usa.
- Sa fiu ce?
- Bine? izbuti sa ncheie Claire.
Fiindca nu trecuse deloc mult timp de cnd Amelie avusese o tepusa nfipta n
piept; si, n plus fata de asta, toti vampirii din Morganville prezentau un inconv
enient, fie ca stiau, fie ca nu: erau bolnavi - cu adevarat bolnavi - de ceva pe
care Claire nu putea sa-i echivaleze dect cu un Alzheimer al vampirilor.
Care, pna la urma, ajungea la un deznodamnt fatal.
n general, locuitorii orasului habar n-aveau de asta, fiindca Amelie se t
emea, pe buna dreptate, de ce s-ar fi ntmplat daca s-ar fi aflat: att n privinta vam
pirilor, ct si a oamenilor. Amelie prezenta si ea unele simptome, dar pna acum se
manifestasera n forme blnde. Era nevoie sa treaca ani pentru ca maladia sa nainteze
, asa ca, pentru o vreme, se puteau considera n siguranta.
Cel putin, asa spera Claire: ca era o problema de ani.
- Nu, ma ndoiesc ca as fi bine. Totusi, nu prea este momentul potrivit ca
sa ma menajez, raspunse Amelie, concentrndu-si privirea asupra usii. Vom avea ne
voie de cheie, ca s-o deschidem.
Si aceasta reprezenta o problema, deoarece cheia nu era acolo unde ar fi
trebuit sa fie. Inelul cu chei disparuse din locul n care-l pusese Claire, ntr-un
sertar prapadit, care atrna; si, cu ct scotocea printre maruntisuri n cautarea lui
, cu att devenea mai alarmata. Myrnin pastra cele mai bizare lucruri. Cartile, si
gur, astea i placeau si ei; n schimb, chestiile acelea marunte, diforme, moarte, t
inute n alcool, nu prea. Mai pastrase si borcane cu tarna; cel putin, asa spera ea
, ca era tarna. Continutul unora era cam rosu si coagulat, si chiar se temea ca a
r putea sa fie snge.
Cheile lipseau. La fel si cteva alte lucruri. semnificative.
Cu un sentiment apasator, Claire deschise sertarul pe jumatate rupt n car
e-si tinea punga cu toate tranchilizantele, ca si rezervele de medicamente pentr
u Myrnin.
Nimic. Doar o urma ramasa prin praf indica locul n care fusesera.
Asta nsemna ca daca - si cnd - Myrnin ncepea sa devina violent, ea n-ar ave
a la ndemna credinciosul ei pistol cu sageti, care s-o scoata din ncurcatura. Nici
macar credinciosul ei stilou-seringa, att de ingenios, nct si-l ncarcase, pentru sit
uatii de urgenta, si-l pusese n punga cu medicamentele. Ramasese si fara celelalt
e provizii pe care le avusese la ea.
Dar, si mai rau dect att, nu avea alt medicament pentru el, cu exceptia a
doua mici fiole din buzunarele ei.
Pe scurt: situatia era ct se poate de grava.
- Ajunge, rosti Amelie, ntorcndu-se spre unul dintre bodyguarzii ei. Stiu
ca nu este usor, dar vrei sa fii amabil sa rezolvi problema?
El i raspunse printr-o nclinare politicoasa a capului, nainta si lua lacatu
l n mna.
Si n mna lui izbucnira flacari.
- O, Doamne! exclama Claire, fara voia ei, dupa care si astupa gura cu pa
lmele, fiindca vampirul n-avea de gnd sa renunte.
Fata acestuia se contorsionase de durere, nsa tinea strns lacatul argintat
, nu se stie cum, smucindu-l si sucindu-l, pna cnd, cu un tipat metalic, l facu sa
cedeze. Cu tot cu el, iesi si belciugul din usa.
l lasa sa cada pe podea. Degetele i ardeau n continuare. Claire nsfaca primu
l lucru care-i cazu n mna - un soi de patura veche, jerpelita, pe care Myrnin o la
sase aruncata pe jos - si stinse cu ea flacarile. Mirosul de carne arsa i ntoarse
stomacul pe dos; la fel si vaznd ce mai ramasese din mna vampirului. El nu scoase
nici un tipat. Era ct pe ce sa tipe ea, n locul lui.
- O capcana, zise Amelie. Din partea parintelui meu. Grard, esti n stare s
a mergi mai departe?

El facu un semn de ncuviintare, n timp ce-si nfasura mna ranita n camasa. Pe


frunte i aparusera mici margele roz de transpiratie: snge, si dadu seama Claire, cnd
vazu o dra scurgndu-se pe chipul lui palid. si mai dadu seama si ca ramasese acolo
, chiar n fata lui, ncremenita pe loc, si ca n ochii vampirului aparusera scntei ros
iatice.
- Cara-te, mri el. Stai n urma noastra.
Apoi, dupa o scurta pauza, adauga:
- Multumesc.
Hannah o lua de brat si o trase n spatele grupului, n afara razei de actiu
ne a minilor de vampiri.
- Are nevoie sa se hraneasca, i explica, pe un ton scazut. Grard nu e baia
t rau, dar nu ti-ai dori sa-i fii prea la ndemna ca gustare. Adu-ti aminte, noi nu
suntem dect automate cu snge, dotate cu picioare.
Claire ncuviinta. Amelie si strecura degetele n gaura ramasa ca urmare a sp
argerii lacatului si trase de usa, deschiznd-o. spre ntuneric.
Hannah nu zise nimic. Si nici nu dadu drumul bratului lui Claire.
Pentru un lung moment, nu se petrecu nimic, dar apoi ntunericul ncepu sa pl
pie. Sa se miste. Tot felul de lucruri ieseau dintre umbre si se ntorceau printre
ele, si Claire ntelese ca Amelie schimba ntruna destinatiile, ncercnd s-o gaseasca p
e cea dorita. Paru sa-i ia foarte mult timp, dar deodata Amelie facu brusc un pa
s napoi.
- Acum, anunta ea, si cei doi bodyguarzi se napustira nainte, spre ceea c
e parea sa fie o bezna deplina, si disparura.
Amelie arunca o privire n urma, spre Hannah si Claire, si pupilele ei neg
re se marira rapid, acoperindu-i aproape complet cenusiul irisurilor, pregatindu
-se pentru ntuneric.
- Nu va ndepartati de mine, le zise. O sa fie primejdios.
Trei.
Amelie o nsfaca pe Claire de celalalt brat si, pna ca ea sa mai poata maca
r trage aer n piept, se pomeni trecuta prin portal. Dupa un scurt val de frig si
o senzatie de parca ar fi fost mpinsa din toate partile, iat-o mpleticindu-se prin
tr-o bezna totala, desavrsita. Toate celelalte simturi i se exacerbara. Aerul ave
a un miros statut si ncarcat, si era frig si umezeala, ca ntr-o pestera. Strnsoarea
degetelor nghetate ale Ameliei avea s-o lase cu vnatai pe un brat, atingerea mai
calda a minii lui Hannah Moses de pe celalalt parnd, prin comparatie usoara, desi
Claire stia ca nu era nicidecum asa.
Claire si auzea respiratia, ca si pe a lui Hannah, nsa nici cel mai mic su
net dinspre vampiri. Cnd ncerca sa vorbeasca, mna rece ca gheata a Ameliei i astupa
gura. ncuviinta convulsiv si se concentra sa puna un picior n fata celuilalt, n tim
p ce Amelie - n orice caz, spera sa fie tot Amelie - o tragea mai departe, prin nt
uneric.
Mirosul se schimba, din cnd n cnd: cte o boare de ceva neplacut, putred, apo
i altceva, care semana n mod bizar a. struguri? Imaginatia ei invoca un mort nconj
urat de sticle sparte de vin, dar Claire nu se putu opri aici; mortul se misca,
serpuia, si dintr-o clipa n alta, avea s-o atinga, si ea sa tipe.
Nu e dect imaginatia ta; nceteaza.
nghiti n sec si se stradui sa-si nabuse panica. Nu reusi. Shane n-ar intra n
panica. Shane ar. Oricum ar fi, Shane n-ar bntui nici mort pe ntuneric asa, cu un
grup de vampiri, asta o stia bine.
Avea impresia ca nainteaza la infinit, dar deodata Amelie o trase de mna,
facnd-o sa se opreasca si apoi dndu-i drumul. Pierzndu-si acest punct de sprijin, C
laire se simti ca si cum ar fi stat pe muchia unei prapastii, si-i era recunosca
toare, foarte recunoscatoare lui Hannah, pentru strnsoarea ei, care-i spunea ca m
ai exista si altceva palpabil pe lume. Nu ma lasa sa cad.
Si, deodata, mna lui Hannah se desprinse. O rapida strngere a degetelor, s
i apoi, nimic.
Claire plutea printr-o bezna deplina, dezorientata, singura. si auzea ras
uflarea la fel de zgomotoasa ca un tren, nsa era nimic pe lnga bubuitul de tunet a
l rapidelor batai de inima. Misca-te, se ndemna singura. Fa ceva!
- Hannah? sopti ea.

Mini reci se abatura brusc asupra ei din spate, una imobilizndu-i minile pe
lnga corp, iar cealalta, acoperindu-i gura. Se simti ridicata de jos, si tipa, ns
a tipatul i se auzi doar ca un bzit slab, ca al unui roi de albine, nereusind sa s
trabata prin nabusitorul calus de ocazie.
Si apoi, zbura prin ntuneric. si se rostogoli, oprindu-se cu fata n jos pe
o podea din piatra. Acolo, era lumina. Slaba, dar distincta, pictnd contururile n
tr-un cenusiu sters, inclusiv gura boltita a unui tunel din capatul coridorului.
Habar n-avea unde se afla.
Se ridica repede n picioare si se ntoarse sa priveasca n spate. Amelie, pal
ida ca o perla, trecu prin portal, si mpreuna cu ea, aparura si ceilalti doi vamp
iri. Grard o tinea strns de brat, cu mna lui teafara, pe Hannah.
Hannah avea o rana nsngerata la cap, iar cnd Grard elibera bratul, cazu n gen
unchi, rasuflnd greu. Privirea parea goala si ratacita.
Amelie se rasuci ca un titirez, cu ceva din argint ntr-o mna, nfigndu-l n cee
a ce se abatea asupra ei din ntuneric. Se auzi un tipat, un sunet subtire, care s
e reverbera prin tunel, dupa care o mna alba se ntinse s-o apuce de camasa pe Amel
ie.
Portalul invizibil se nchise brusc, ca un iris, reteznd bratul imediat dea
supra cotului.
Amelie smulse mna care nca o tinea de camasa, o lasa sa cada pe jos si-o nd
eparta cu o lovitura de picior. n clipa n care se ntoarse spre ceilalti, fata i era
complet inexpresiva.
Claire simti ca-i vine sa vomite. Nu putea sa-si ia ochii de la mna aceea
palida, care se tot zbatea, ca un peste pe uscat.
- Era necesar sa venim pe aici, explica Amelie. Primejdios, nsa necesar.
- Unde suntem? se interesa Claire.
Amelie ii arunca o privire, fara sa-i ia n seama ntrebarea, apoi porni mai
departe pe coridor. Faptul ca trecea prin toate astea nu-i dadea si dreptul sa
puna ntrebari. Normal.
- Hannah? Esti bine?
Hannah si flutura mna ntr-un gest vag, ceea ce chiar nu era de natura sa-i
sporeasca ncrederea. Totusi, vampirul Grard i raspunse n locul ei.
- E foarte bine.
Sigur, el si permitea sa vorbeasca, avnd o mna arsa pna la os. Probabil ca s
i starea lui si-ar fi apreciat-o ca foarte buna.
- Ia-o, i ordona Grard, mpingnd-o pe Hannah spre Claire si pornind pe urmele
Ameliei.
Celalalt bodyguard - cum l mai chema si pe el? - i imita miscarile, ca ntrun vechi si exersat tandem.
Hannah era grea, dar dupa ce respira o data, de doua ori, reusi sa-si re
capete centrul de greutate.
- N-am nimic, zise, oferindu-i lui Claire un zmbet linistitor. Fir-ar a n
aibii. N-a fost o plimbare prin parc.
- Ar trebui sa ti-l prezint pe iubitul meu, zise Claire. Voi doi sunteti
maestrii eufemismelor.
I se paru ca Hannah ar fi vrut sa rda, dar n loc de asta, ncuviinta si-o ba
tu usurel pe umar.
- Fii cu ochii n stnga si-n dreapta, o sfatui ea. Tarasenia e abia la ncepu
t.
Era o misiune simpla, fiindca nu era nimic de vazut n stnga si-n dreapta.
La urma urmei, se gaseau ntr-un tunel. Hannah, din cte se parea, juca rolul arierg
arzii, si dadea impresia ca si-l ia foarte n serios, cu toate ca Amelie trntise us
a portalului n urma lor att de zdravan, nct provocase si pagube. Sper ca n-o fi nevo
ie sa ne ntoarcem tot pe-aici, si zise Claire, cutremurndu-se la vederea acelui bra
t palid, retezat, din spatele lor. n sfrsit, ncetase sa se zbata. Zau, chiar sper s
a nu ne ntoarcem pe-aici.
Ajungnd la gura tunelului, Amelie paru sa ezite pentru o clipa, dupa care
disparu n dreapta, dupa colt, cu cei doi bodyguarzi vampiri urmnd-o n formatie de
zbor. Hannah si Claire se grabira sa tina pasul cu ei, ajungnd pe un alt coridor,
de forma patrata, nu boltita, si cu lambriuri costisitoare, ntunecate. Pe pereti

erau tablouri - vechi, dupa parerea lui Claire - nfatisnd fiinte palide, luminate
de lumnari, ncarcate de o tona de vesminte si de pudra alba din orez si de peruci
.
Se opri si facu ctiva pasi napoi, holbndu-se la unul dintre ele.
- Ce-i? bombani Hannah.
- E ea. Amelie.
Categoric, ea era, numai ca n locul costumatiei gen printesa Grace de acu
m, purta o sofisticata rochie din satin bleu-ciel, decoltata pna jos de tot, pe p
iept. Avea o peruca mare, alba, si privirea cu care o fixa, din tablou, i se par
ea sinistru de familiara.
- Lasa admirarea artelor pe mai trziu, Claire. Acum trebuie sa mergem.
Era adevarat, fara discutie, nsa Claire nu se putu stapni sa mai arunce cte
o privire, din mers, spre tablouri. Unul putea foarte bine sa-l fi nfatisat pe O
liver, cel de acum vreo patru sute de ani. Altul, ceva mai modern, aproape ca se
mana cu Myrnin. E muzeul vampirilor, ntelese ea. E istoria lor. n fata lor, de-o p
arte si de cealalta a coridorului, erau si vitrine din sticla, pline cu carti si
documente si giuvaiericale, vesminte si instrumente muzicale. Toate minunatiile
, toate comorile fabuloase, adunate pe timpul ndelungatelor, foarte ndelungatelor
lor existente.
n fata lor, cei trei vampiri se oprira brusc, ncremenind, iar Hannah o apu
ca de brat pe Claire si o trase din drum, lipind-o de perete.
- Ce se-ntmpla? ntreba Claire, n soapta.
- Se verifica recomandarile.
Claire nu stia ce nsemna asta, nu tocmai, nsa cnd risca sa scoata capul doa
r un pic, ca sa vada ce se petrecea acolo, observa ca erau multi alti vampiri nau
ntru: cam o suta, unii stnd jos, clar raniti. Mai erau si oameni, grupati laolalt
a si parnd ngrijorati, ceea ce era de nteles.
Daca aveau de-a face cu unii din tabara lui Bishop, mica lor echipa de s
alvare avea probleme serioase.
Amelie schimba ncet cteva cuvinte cu vampirul care parea sa fie la conduce
re, dupa care Grard si partenerul lui se destinsera vizibil. Dupa toate aparentel
e, dilema prieten-ori-dusman se limpezise; Amelie se ntoarse si-i facu un semn de
ncuviintare lui Claire, asa ca ea si cu Hannah iesira de dupa vitrine si se ndrep
tara spre ei.
Amelie facu un gest si, imediat, mai multi vampiri se desprinsera din gr
up, strngndu-se n jurul ei ntr-un colt mai ndepartat.
- Ce se-ntmpla? ntreba Claire, privind n jur, cu ochii mari.
Cei mai multi dintre vampiri erau nca n costumele pe care le purtasera la
banchetul de bun venit pentru Bishop, nsa ctiva se schimbasera n echipamente stil m
ilitar: n negru, majoritatea, dar unii aveau si haine de camuflaj.
- E punctul de adunare, i explica Hannah. Discuta strategia, probabil. Ai
a or fi capitanii ei. Ai observat ca n-are deloc oameni cu ea?
Claire observase. ndoiala aceea care clocotea nauntrul ei nu era tocmai o
senzatie placuta.
Indiferent ce ordine ar fi mpartit Amelie, nu-i trebui mult. Unul cte unul
, vampirii, facnd semne de ncuviintare, se retrageau de la ntrunire, si strngeau echi
pele - incluznd si oameni, de data aceasta - si plecau. Dupa ce Amelie expedie si
cel din urma grup, nu mai ramasera dect vreo zece persoane, necunoscute pentru C
laire, care stateau laolalta.
Amelie se ntoarse spre ele, vazu grupul compus din oameni si vampiri si f
acu un semn spre el.
- Claire, ti-l prezint pe Theodosius Goldman, zise ea. Theo, asa prefera
sa i se spuna. Si aceasta este familia lui.
Familia? Era socant, fiind att de multi. Theo parea sa fie de vrsta medie,
avea parul cret si ncaruntit si un chip care, daca faceai abstractie de paloarea
vampirica, parea oarecum. placut.
- mi permiteti sa v-o prezint pe sotia mea, Patience? rosti el, cu acel t
ip de maniere nvechite pe care Claire l mai vazuse numai la Capodoperele teatrului
. Fiii nostri, Virgil si Clarence, continua el. Sotiile lor, Ida si Minnie.
Alti si alti vampiri salutau, nclinndu-si capetele, sau, n cazul unui tip nt

ins pe podea, cu capul n poala unei femei-vampir, facnd semn cu mna.


- Si copiii lor, ncheie Theo.
Evident, nepotii nu meritau prezentati individual. Erau patru, doi baiet
i si doua fete, cu totii palizi, la fel ca naintasii lor. Pareau sa fie mai mici
ca vrsta dect Claire, cel putin din punct de vedere fizic; presupuse ca fata cea m
ai mica avea, probabil, doisprezece ani, iar cel mai mare dintre baieti, vreo ci
ncisprezece.
Baiatul si fata, cei mai naintati n vrsta, o privira chiors, de parca ar fi
socotit-o raspunzatoare personal pentru situatia nefericita n care se aflau, nsa C
laire era prea ocupata sa se ntrebe cum de era posibil ca o ntreaga familie - pna l
a nepoti - sa fie trecuta, toata, n rndul vampirilor.
Theo, n mod evident, i descifra nedumerirea din privire, fiindca zise:
- Am fost facuti eterni acum multa vreme, fata mea, de - arunca o privir
e iute spre Amelie, care-i fileu un semn aprobator - de parintele dumneaei, Bish
op. A fost o gluma de-a lui, ntelegi, ca noi toti sa ramnem mpreuna pentru totdeaun
a.
Chiar avea o nfatisare blnda, se convinse Claire, iar zmbetul lui avea n el
ceva tragic.
- Cu toate acestea, gluma s-a ntors mpotriva lui. Noi am refuzat si ne las
am distrusi. Amelie ne-a aratat ca nu trebuie sa ucidem pentru supravietuire, as
a ca ne-a fost cu putinta sa ne pastram religia, ca si vietile.
- Credinta?
- Este o credinta foarte veche, zise Theo. Iar astazi este Sabatul nostr
u.
Claire clipi marunt.
- A. Sunteti evrei?
El ncuviinta, fixnd-o cu privirea.
- Ne-am gasit un refugiu aici, n Morganville. Un loc n care sa putem trai m
pacati, att cu natura noastra, ct si cu Dumnezeul nostru.
- Dar veti lupta pentru el, acum, Theo? ntreba Amelie, cu delicatete. Pen
tru locul acesta, care v-a oferit un refugiu?
El ntinse o mna. Degetele albe si reci ale sotiei se ntinsera peste ea. Era
o femeie ca un delicat bibelou din portelan, cu o gramada de par negru si lucio
s strns n crestetul capului.
- Nu azi.
- Sunt convinsa ca Dumnezeu va ntelege, daca veti ncalca Sabatul n astfel d
e conditii.
- Sigur ca ar ntelege. Dumnezeu e iertator, fiindca astfel n-am mai umbla
pe lumea aceasta. Dar moral este sa nu ai nevoie de divina Lui iertare, asa cre
d, zise Theo, scuturnd nca o data din cap, cu mult regret. Nu putem sa luptam, Ame
lie. Nu azi. Si as prefera sa nu luptam deloc.
- Daca voi credeti ca va veti putea pastra neutralitatea n aceasta situat
ie, va nselati. Eu o sa va respect dorintele. Parintele meu, nu.
Chipul lui Theo se naspri.
- Daca parintele dumitale mi va ameninta din nou familia, atunci vom lupt
a. Dar, pna nu ne ataca, pna nu ne arata spada, noi nu vom ridica armele mpotriva l
ui.
Grard pufni, ceea ce-i exprima limpede parerea. Claire nu se mira prea ta
re. Parea sa fie un tip cu spirit practic. Amelie nu facu dect sa ncuviinteze.
- Nu pot sa va silesc, si nici nu vreau. Dar fiti cu grija. Nu-mi pot pe
rmite sa ma lipsesc de cineva care sa va ajute. Pentru un timp, ar trebui sa fit
i destul de adapostiti aici. Daca apar si altii, trimiteti-i sa pazeasca uzina e
lectrica si campusul.
si arunca privirea dincolo de Theo, oprindu-se asupra celor trei oameni c
are stateau nghesuiti n cel mai ndepartat colt al ncaperii, sub un alt tablou, unul
mare.
- Acestia sunt sub Protectia voastra?
Theo ridica din umeri.
- Ne-au rugat sa le permitem sa stea cu noi.
- Theo.

- i voi apara, daca va ncerca cineva sa le faca vreun rau, declara Theo, d
upa care-si cobor glasul. De asemenea, s-ar putea sa avem nevoie de ei, daca nu r
eusim sa obtinem provizii.
Claire ngheta. Cu toata figura lui blnda si zmbitoare, Theo vorbea despre nt
rebuintarea acelor oameni n chip de banci de snge portabile.
- Nu vreau sa fac asa ceva, continua el, dar daca mprejurarile ne vor fi
nefavorabile, va trebui sa ma gndesc la familia mea. Ma ntelegi.
- Te nteleg, confirma Amelie.
Chipul i redevenise acea masca impenetrabila, care nu trada nimic din cee
a ce simtea.
- Nu ti-am spus niciodata ce sa faci, si n-o sa-ti spun nici acum. Numai
ca, dupa legile acestui oras, daca-i plasezi pe oamenii acestia sub Protectia t
a, ai anumite ndatoriri fata de ei. O stii bine.
O noua ridicare din umeri din partea lui Theo, nsotita de ridicarea brate
lor, n semn de neputinta.
- Familia e pe primul loc, zise. Asa ti-am spus dintotdeauna.
- Unii dintre noi, replica Amelie, nu sunt att de norocosi cu alegerea fa
miliei.
i ntoarse spatele lui Theo, fara sa-i mai astepte raspunsul - daca el ar f
i intentionat sa-i dea vreunul - si, fara sa se opreasca macar o clipa, izbi cu
pumnul o cutie cu usa din sticla, montata pe perete, pe care scria NUMAI PENTRU
SITUATII DE URGENTA. Geamul se sparse cu zgomot si Amelie si scutura cioburile de
pe mna.
Cauta n cutie si scoase de-acolo. Claire clipi, nedumerita.
- Asta-i o pusca pentru paintball?
Amelie i-o ntinse lui Hannah, care o manevra cu miscari de profesionist.
- Trage cu bile pline cu pulbere de argint, i explica ea. Este extrem de
periculoasa pentru noi. Ai grija unde tintesti.
- Mereu am, ncuviinta Hannah. ncarcatoare de rezerva?
Amelie le extrase din cutie si i le dadu. Claire observa ca se proteja s
i mpotriva unei atingeri accidentale, avnd degetele nfasurate ntr-o bucata de stofa.
- Sunt cte zece proiectile n fiecare ncarcator, zise ea. Unul este deja mon
tat, si mai ai sase aici.
- Ei bine, comenta Hannah, ce nu pot sa rezolv cu saptezeci de mpuscaturi
, probabil ca oricum o sa ne ucida.
- Claire, continua Amelie, ntinzndu-i un mic flacon sigilat. Pulbere de ar
gint, ambalata sub presiune. Explodeaza la impact, asa ca ai mare grija. Daca-l
arunci, dispersia prin aer este foarte larga. Poti sa-ti ranesti prietenii, deop
otriva cu dusmanii.
Existau si ntrebuintari normale pentru pulberea de argint, ca de exemplu
izolarea componentelor din computere; Claire presupuse ca nu era ceva tocmai int
erzis, dar tot se mira ca vampirii erau ntr-att de calculati, nct sa-si faca rezerve
. Amelie si nalta sprncenele palide spre ea, ntrebatoare.
- V-ati asteptat la asta, zise Claire.
- Nu n amanunt. Dar am nvatat, pe parcursul vietii, ca astfel de pregatiri
nu nseamna niciodata timp irosit, pna la urma. Cndva, undeva, viata te poarta totd
eauna spre o lupta, la sfrsitul careia mereu urmeaza pacea.
- Amin, rosti Theo, cu un glas extrem de linistit.
Patru.
Iesira din muzeu printr-o usa laterala. Era riscant sa umble pe-afara no
aptea, dar din moment ce singura alta iesire din muzeu nsemna ntoarcerea la ntuneri
c, nimeni nu comenta aceasta optiune.
- Cu grija, le ceru Amelie, cu o voce foarte nceata, menita sa nu ajunga
prea departe. Eu mi-am adunat fortele. Parintele meu face acelasi lucru. Este po
sibil sa fie patrule, cu att mai mult aici.
Flacarile nu ajunsesera pna n Piata Fondatoarei, acesta fiind locul n care
iesira: inima teritoriului vampirilor. Nu semana, totusi, cu locul acela linisti
t si ordonat pe care si amintea Claire; luminile erau, toate, stinse, iar magazin
ele si restaurantele care o nconjurau, nchise si pustii.
Totul indica teama.

Unicul loc n care zari miscare era scara din marmura a cladirii Sfatului
Strabunilor, unde se tinuse ospatul de bun venit pentru Bishop. Grard i preveni pr
intr-un suierat, si ncremenira cu totii, ramnnd tacuti si nemiscati n ntuneric. Clair
e simtea mna lui Hannah strngnd-o de brat de parc-ar fi fost din fier.
Pe treptele acelea erau vampiri, care scrutau zona cu privirile.
Santinele.
- Hai, rosti Amelie, ntr-o soapta att de slaba, nct parc-ar fi fost o fantom
a. Mergeti, dar aveti grija.
Ajunsera n locul n care se termina ntunericul, lnga coltul cladirii, dar toc
mai cnd Claire ncepea sa se mai relaxeze putin, Amelie, Grard si celalalt vampir po
rnira fulgerator, raspndindu-se n toate directiile.
Miscarea aceasta o prinse pe Claire pe picior gresit pentru o clipa de g
roaza, dupa care Hannah o trnti cu fata n jos pe iarba. Claire icni, cu gura plina
de pamnt zgrunturos si clorofila amara, si se chinui sa-si recapete suflul. Greu
tatea considerabila a femeii o apasa, iar Hannah si mai propti si coatele n spinar
ea lui Claire.
Trage cu pistolul, si zise Claire, si ncerca sa ridice capul, ca sa vada nc
otro tragea.
- Capul jos! mri Hannah, mpingnd-o pe Claire cu o mna si tragnd n continuare
cealalta.
Dupa urletele venite din ntuneric, nimerise ceva.
- Sus! Fugi! auzi comanda femeii.
Claire nu era ndeajuns de iute ca sa fie pe masura infanteristilor marini
, si nici a vampirilor, asa ca, pna sa-si dea seama, se pomeni pe jumatate trasa,
pe jumatate trta, ntr-o goana turbata prin noapte. Totul, n ochii ei, nu era dect o
derutanta ceata, n care se amestecau umbre, cladiri ntunecate, chipuri palide si t
ristele licariri portocalii ale flacarilor din departare.
- Ce e? tipa ea.
- Patrule, i raspunse Hannah, continund sa traga n urma lor.
Nu tragea la nimereala, absolut deloc: din cte se parea, astepta o secund
a, doua, nainte de fiecare mpuscatura, alegndu-si tinta. Cele mai multe focuri pare
au sa-si atinga obiectivul, judecnd dupa tipete, mrieli si urlete.
- Amelie! striga Hannah. Ne trebuie o iesire, imediat!
Amelie si ntoarse fata spre ele, ca un fulger palid prin noapte, si ncuviin
ta.
Se napustira pe treptele unei alte cladiri din Piata Fondatoarei. Claire
nu avu timp sa prinda mai mult dect o vaga imagine a ei - un soi de cladire ofic
iala, cu coloane n fata si lei uriasi din piatra aratndu-si coltii pe trepte - pna
ca micul lor grup sa se opreasca pe treapta de sus, n fata unei usi albe, nchise,
fara clanta.
Grard ncepu sa se arunce asupra ei, nsa Amelie l opri, ntinzndu-si bratul.
- Nu va avea efect, zise ea. Nu poate fi deschisa prin forta. Lasa-ma pe
mine.
Celalalt vampir, ramas cu fata ntoarsa spre trepte, zise:
- N-as crede s-avem vreme pentru vorbe dulci, doamna. Ce doriti sa facem
?
Avea un accent texan, taraganat, si era pentru prima oara cnd auzea Clair
e asa ceva la vreun vampir. Iar pe el nu-l mai auzise deloc vorbind pna acum.
Vampirul i facu cu ochiul, ceea ce o soca si mai tare. Pna n clipa aceea, n
ici macar n-o privise ca pe o persoana reala.
- Un moment, murmura Amelie.
Texanul din spatele lor clatina din cap.
- N-as crede sa avem asa ceva, doamna.
Se vedeau deja mai multe umbre, convergnd prin ntuneric spre picioarele sc
arii: era patrula asupra careia trasese Hannah. Erau cel putin douazeci. n frunte
a lor se afla Ysandre, frumoasa femeie-vampir pe care Claire o ura poate mai mul
t dect pe oricare alt vampir din ntreaga lume. Era fiica lui Bishop din toate punc
tele de vedere: sora vampirica a Ameliei, daca era sa pui problema n acesti terme
ni.
Claire o ura pe Ysandre din cauza lui Shane. Se bucura s-o vada aici, de

oarece asta nsemna ca nu ataca laboratorul mobil n care se afla Shane: o data, fii
ndca nu era prea convinsa ca Shane ar fi putut sa-i reziste maleficei vrajitoare
, si, pe urma, deoarece voia s-o strapunga cu tepusa cu mna ei pe Ysandre.
Personal.
- Nu, zise Hannah, vaznd-o pe Claire ca se ndeparteaza de ea cu un pas. Ai
nnebunit? napoi!
Trase un foc pe deasupra umarului ei. Tinta era la limita razei de actiu
ne a armei de paintball, nsa proiectilul l atinse pe unul dintre vampiri - nu pe Y
sandre, spre dezamagirea lui Claire - drept n piept. Pulberea de argint se raspndi
ntr-un nor letal, si strnsa formatie a atacatorilor se destrama. Poate ca si Ysan
dre sa fi suferit cteva arsuri, nsa nimic din ce nu s-ar fi putut vindeca.
Vampirul pe care-l nimerise Hannah n piept se rasturna si se izbi de trep
tele din marmura, fumegnd si zvrcolindu-se.
Amelie izbi usa cu palma ntinsa si nchise ochii, iar de cealalta parte a o
bstacolului ceva gemu si se misca, scotnd un scrsnet metalic.
- Intrati, murmura Amelie, nca sub imperiul acelei cumplite puteri, iar C
laire se ntoarse iute si trecu pragul n urma celor trei vampiri.
Hannah intra ultima, mergnd cu spatele, dupa care apuca usa si-o nchise, t
rntind-o cu putere.
- N-are ncuietoare, remarca ea.
Amelie ntinse bratul si-i mpinse mna care tinea arma ntr-o pozitie de repaus
, pe lnga corp.
- Nu mai este necesara, zise ea. N-or sa intre.
Dupa ton, parea sigura de afirmatia ei, nsa dupa privirile pe care le aru
nca spre usa - ca si cum ar fi vrut s-o tina nchisa prin forta cautaturii - Hanna
h nu era la fel de convinsa.
- Pe aici, i ndemna Amelie. Urcam pe scara.
Erau ntr-o biblioteca, plina cu carti. Unele - pe palierul acesta - erau
noi, sau, cel putin, aproape noi, cu coloare colorate si titluri clare, pe care
Claire le putea deslusi chiar si n lumina aceea slaba. ncetini putin, clipind nedu
merita.
- Voi aveti si povesti cu vampiri pe-aici?
Nici macar unul dintre vampiri nu-i raspunse. Amelie coti la dreapta, pr
intre corpurile de biblioteca nalte ct o casa cu etaj, ndreptndu-se spre o scara mar
e, n forma de spirala, cu trepte din marmura, din capat. Cartile erau acum mai ve
chi, si hrtia lor, mai ngalbenita. Claire observa un indicator pe care scria FOLCL
OR, CA1, 1870-1945, ENGLEZA, dupa care un altul, care marca o sectiune de German
a. Apoi, una de Franceza. Pe urma, un alfabet care putea sa fi fost chinezesc.
Att de multe carti si, din cte putea sa-si dea seama, toate aveau, ntr-un f
el sau n altul, legatura cu vampirii. Sa fi fost istorie n ele, sau fictiune?
Claire chiar nu avea timp sa-si dea seama. Deja urcau pe cealalta scara,
serpuind pe trepte spre urmatorul etaj. Claire simtea c-o ustura toti muschii p
ulpelor, si respiratia ncepea sa-i fie greoaie, din cauza nentreruptei agitatii si
a adrenalinei. Hannah i arunca un zmbet rapid, compatimitor.
- Mda, zise ea. Considera ca e instructia de baza. Poti sa tii pasul?
Claire ncuviinta, cu rasuflarea taiata.
Aici, alte carti, vechi si sfarmicioase, iar atmosfera mirosea a piele us
cata si a hrtie straveche. Spre celalalt capat al ncaperii, se vedeau chestii din
acelea semannd cu suporturile pentru sticle de vin, fanteziste, n forma de X, cum
au unii n crame, nsa cele de aici contineau suluri de hrtie, legate toate frumos cu
panglici. Erau pergamente, probabil unele foarte vechi. Claire spera sa mearga n
directia aceea, nsa nu, Amelie i facu sa coteasca pe un alt culoar printre raftur
ile cu carti, spre un perete alb, gol.
Nu, nu tocmai gol. Era si un mic tablou pe el, ntr-o rama aurita, nzorzona
ta. nfatisa un peisaj aparent anost. dar deodata, sub privirile staruitoare ale A
meliei, imaginea se schimba.
Deveni mai ntunecata, ca si cum s-ar fi abatut norii deasupra pajistii si
a oitei somnoroase din tablou.
Sl apoi se ntuneca de tot, nimic altceva dect o pnza neagra, dupa care se z
arira cteva punctulete luminoase, ca mici flacari ale lumnarilor, prin ceata fumul

ui.
Si apoi, Claire l vazu pe Myrnin.
Era n lanturi, lanturi argintii, ngenuncheat pe podea, cu capul n jos. Avea
nca pe el pantalonii albi ai costumului de Pierrot, nsa fara camasa. Vrfurile umed
e ale suvitelor de par i se lipisera de fata si de umerii palizi precum marmura.
Amelie facu un scurt semn de ncuviintare si-si lipi palma de perete, n stng
a tabloului, apasnd ceea ce parea floarea unui cui, si o parte a zidului se roti
fara zgomot, n balamalele bine unse.
nca o usa secreta: vampirii pareau sa se dea n vnt dupa asa ceva.
De cealalta parte, era ntuneric.
- Of, nu, ce naiba, o auzi Claire pe Hannah bombanind. Nu iar.
Amelie i arunca o privire, n care se zarea o unda de amuzament.
- Este un altfel de ntuneric, zise ea. Si pericolele sunt cu totul altele
, de aici ncolo. Lucrurile pot sa se schimbe foarte repede. Va trebui sa va adapt
ati.
Apoi, trecu dincolo, si vampirii o urmara, asa ca nu mai ramasera dect Cl
aire si cu Hannah.
Claire ntinse mna. Hannah i-o prinse, clatinnd n continuare din cap, si ntune
ricul se nchise n jurul lor ca o draperie umeda din catifea.
Se auzi cum scapara un bat de chibrit, apoi licari o luminita ntr-un colt
. Amelie, cu chipul ca fildesul n lumina plpitoare, apropie batul de o lumnare, pe c
are o lasa sa arda, n timp ce aprindea o mica lanterna si-i rotea fasciculul lumi
nos prin ncapere. Cutii peste tot. Era un soi de depozit, prafuit si nefolosit.
- Foarte bine, zise. Grard, daca esti amabil.
Cel numit ntredeschise putin o alta usa, dupa care facu un semn aprobator
si o deschise ct sa se poata strecura dincolo de ea.
nca un coridor. Claire ncepuse sa se sature de attea coridoare, care pareau
sa semene toate ntre ele. Si, n definitiv, acum unde erau? Semana cu un soi de ho
tel, cu usi grele, lucioase, marcate cu placute din arama, numai ca, n loc de num
ere, pe fiecare usa apareau nsemne ale vampirilor, n genul simbolului de pe bratar
a lui Claire. Fiecare vampir avea simbolul lui; cel putin, asa credea ea. Prin u
rmare, acestea puteau sa fie. ce? Camere? Tainite? Claire avu impresia ci aude c
eva din spatele unei usi: sunete nfundate, bubuituri, rcieli. Totusi, nu se oprira.
si ea nu era convinsi ci ar vrea si stie ce se afla acolo, de fapt.
Amelie i facu si se opreasca ntr-o intersectie n forma de T a coridoarelor.
Acestea erau pustii n toate directiile, si derutante, de asemenea: Claire nu put
ea sa deosebeasca un coridor de altul. Poate c-ar trebui sa presaram firimituri,
si zise ea, n gnd. Sau bomboane M & M. Sau picaturi de snge.
- Myrnin este ntr-o ncapere de pe culoarul acesta, anunta Amelie. Este, ct
se poate de evident, o capcana, si la fel de evident, mi este adresata. O sa ramn
ultima si o sa va asigur calea de retragere.
Ochii ei palizi o fixara pe Claire, cu o intensitate necrutatoare.
- Claire. Orice s-ar ntmpla, tu trebuie sa-l scoti de aici pe Myrnin teafa
r. Ai nteles? Nu-l lasa pe Bishop sa-l captureze.
Semnificatia era: oricine altcineva nu este indispensabil. Gndul acesta o
facu pe Claire sa se simta rau, si nu se putu stapni sa nu-si ntoarca privirea sp
re Hannah, si chiar spre ceilalti doi vampiri. Grard ridica din umeri, att de usor
, nct se gndi ca poate fusese numai n nchipuirea ei.
- Suntem soldati, zise el. Da?
Hannah zmbi.
- Al naibii de adevarat
- Perfect. mi vei asculta ordinele.
Hannah l saluta, cu doar o mica urma de ironie.
- Am nteles, domnule comandant de detasament, sa traiti!
Grard si ntoarse fata spre Claire.
- Tu vei ramne n spatele nostru. Ai nteles?
Ea raspunse printr-o nclinare a capului. i era frig si cald n acelasi timp,
si un pic greata, iar tepusa din mna ei nu i se parea cine stie ce mare scofala,
data fiind situatia. Dar nu mai avea timp sa se razgndeasca, fiindca Grard deja s
e ntorsese si pornise de-a lungul coridorului, flancat de partenerul lui, si Hann

ah i facea semne sa-i urmeze.


Degetele reci ale Ameliei i atinsera n treacat umarul.
- Cu grija.
Claire ncuviinta si porni sa salveze un vampir nebun de unul malefic.
Usa se facu tandari, izbita cu piciorul de Grard. Nu era o exagerare: cu
exceptia lemnului din jurul balamalelor, tot restul se sfarma n bucati ct palma si n
aschii. nainte ca ploaia ramasitelor sa atinga podeaua, Grard era deja nauntru, po
rnind spre stnga, n timp ce colegul lui se repezea n dreapta. Hannah intra la rndul
ei si matura ncaperea cu privirea dintr-o parte n cealalta, tinndu-si pistolul cu a
er comprimat pregatit pentru tragere, dupa care-i facu un scurt semn aprobator l
ui Claire.
Myrnin era exact n pozitia n care-l vazuse n tablou; ngenuncheat n mijlocul n
aperii si ancorat de doua lanturi ntinse, din argint, din cele mai rezistente, pe
trecute prin masive belciuge din otel nfipte n podeaua din piatra.
Tremura din tot corpul, iar n locurile n care-i atingeau lanturile, avea r
ani si urme de arsura.
Grard njura ncet n barba si izbi aprig cu piciorul belciugele din podea. Ace
stea se ndoira, dar nu se rupsera.
n sfrsit, si ridica si Myrnin capul, si sub claia de par brun si ud de tran
spiratie, Claire vazu doi ochi ntunecati, de dement, si un zmbet care-i ntoarse sto
macul pe dos.
- Stiam c-o sa veniti, sopti el. Nebuni ce sunteti. Ea unde e? Unde e Am
elie?
- n urma noastra, i raspunse Claire.
- Nebuni.
- Frumos mai vorbesti cu salvatorii tai, l apostrofa Hannah.
Era nelinistita, Claire putea sa-si dea seama de asta, desi femeia se st
apnea destul de bine.
- Grard? continua ea. Mie nu-mi place treaba asta. E prea usor.
- Stiu, i raspunse Grard, lasndu-se pe vine si examinnd lanturile. Sunt plac
ate cu argint. Nu pot sa le rup.
Dar belciugele din podea? ntreba Claire.
Ca raspuns, Grard apuca bucata de metal si rasuci, otelul se ndoi aidoma u
nei folii de aluminiu si, cu un scrsnet strident, se desprinse din piatra. Myrnin
se clatina, fiindca o parte din legaturile sale slabisera, si Grard i facu semn p
artenerului sau sa se ocupe de celelalte doua belciuge, el concentrndu-si fortele
asupra celui de-al doilea din fata.
- Prea usor, prea usor, bombanea ntruna Hannah. Ce rost avea sa-l pripone
asca asa, daca Bishop l lasa pur si simplu sa scape?
ntre timp, cei doi vampiri smulsesera toate belciugele, si Grard l apuca pe
Myrnin de brat, ajutndu-l sa se ridice n picioare.
n ochii lui Myrnin aparu o flacara rubinie; se smulse din mna lui Grard si
se repezi direct spre Hannah.
Hannah l vazu venind si-si interpuse arma ntre ei doi, dar nainte sa poata
trage, partenerul lui Grard o lovi peste mna, abatnd-o de la linia de ochire, si pr
oiectilul o lua razna, izbindu-se de peretele din cealalta parte a camerei. Solz
i argintii ncepura sa pluteasca prin aer, provocnd mici arsuri n locurile n care int
rara n contact cu pielea vampirilor. Cei doi bodyguarzi batura n retragere.
Myrnin o nsfaca de ceafa pe Hannah.
- Nu! tipa Claire, strecurndu-se pe sub bratul lui Grard, care ncerca s-o o
preasca.
Apoi, si ridica tepusa din lemn.
Myrnin ntoarse capul si rnji spre ea, cu primejdiosii lui colti de vampir
sclipind.
- Credeam ca esti aici ca sa ma salvezi, Claire, nu sa ma ucizi, murmura
el linistit, dupa care se rasuci napoi spre prada lui.
Hannah tot bjbia cu arma, chinuindu-se s-o repuna n pozitie de tragere, nsa
el i-o smulse din mna cu o usurinta dispretuitoare.
- Sunt aici ca sa te salvez, raspunse Claire, si, pna sa-si dea bine seam
a ce face, nfipse adnc tepusa n spinarea lui Myrnin, n partea stnga, exact acolo unde

banuia ca ar trebui sa-i fie inima.


El scoase un sunet de surprindere, ca o tuse, si se prabusi n fata, peste
Hannah. Mna i aluneca de pe gtul el, apucnd-o orbeste de haine, dupa care cazu, moa
le, pe podea.
Mort, n aparenta.
Grard si partenerul lui o privira pe Claire ca si cum n-ar mai fi vazut-o
vreodata, dupa care Grard racni:
- Ce crezi tu ca.
- Ridicati-l, ordona Claire. Putem sa scoatem tepusa mai trziu. E batrn. O
sa scape cu viata.
Vocea i suna rece, si nspaimntatoare; spera sa si fie adevarat ce spunea. A
melie scapase, n definitiv, si ea stia ca Myrnin era la fel de batrn, sau poate si
mai si. Dupa felul n care o privea, ntelese ca Grard si reevalua impresia de pna acu
m fata de draguta, micuta si fragila fiinta umana, pe care crezuse ca trebuie so dadaceasca la fel ca pe o copilita. Ghinionul lui, si zise Claire, gndindu-se ca
unul dintre principalele ei atuuri consta n faptul ca era mereu subestimata de t
oata lumea.
Era calma la suprafata, dar tremura pe dinauntru, fiindca desi, ntr-adeva
r, fusese singura cale de a-l potoli pe Myrnin n clipa de fata, fara sa aiba tran
chilizante la dispozitie, si fara sa-l lase sa-i strapunga gtul lui Hannah, la fe
l de adevarat era ca ea tocmai si omorse seful.
Ceea ce nu parea sa fie o miscare benefica pentru cariera ei.
Amelie o sa ma ajute, si zise, cu o urma de disperare, n timp ce Grard si-l
salta pe umar pe Myrnin, cu un gest de pompier salvator, dupa care fugira, parc
urgnd din nou n viteza coridorul spre holul n care ramasese Amelie, ca sa le asigur
e scaparea.
Grard se opri brusc, Hannah si Claire fiind ct pe ce sa se ciocneasca de e
l.
- Ce-i? se interesa n soapta Hannah, ncercnd sa priveasca dincolo de cei do
i vampiri.
Amelie era n fata lor, ntr-un colt, nsa la zece pasi dincolo de ea se afla
domnul Bishop.
Stateau nemiscati, fata n fata. Amelie parea fragila si delicata, n compar
atie cu tatal ei, n vesmintele lui de episcop. Inspira vechime si mnie, iar focul
din ochii lui parea desprins din legendele Ioanei d'Arc.
Niciunul, nici celalalt nu se clinti. ntre ei se ducea un fel de lupta, ns
a Claire nu putea sa-si dea seama de ce gen sau ce semnificatie sa fi avut.
Grard o prinse cu un brat, si pe Hannah cu celalalt tinndu-le pe loc.
- Nu, rosti el, taios, nu va apropiati de ei.
- Problema, domnule comandant, e ca pe-acolo ar fi iesirea, comenta Hann
ah. Si tipul vad ca e singur.
Grard si texanul i aruncara o privire apriga, pe chipurile lor citindu-se
un scepticism aproape identic.
- Asa crezi? o ntreba texanul. Oamenii astia!
Amelie facu un pas napoi, unul mic de tot, nsa un frison i strabatu tot cor
pul, iar Claire stiu - pur si simplu, stiu - ca era semn rau. Foarte rau.
Indiferent de ce natura o fi fost confruntarea, se ncheie.
Amelie se ntoarse spre ei si tipa:
- Fugiti!
n vocea ei se simteau att furia, ct si teama, si Grard le dadu drumul celor
doua fete si-l arunca pe Myrnin jos de pe umar, drept n bratele lor, dupa care el
si texanul tsnira, nu spre iesire, ci de-o parte si de cealalta a Ameliei.
Ajunsera exact la timp ca sa-l mpiedice pe Bishop sa-i sfsie beregata. l iz
bira pe batrn, trntindu-l de perete, nsa aparura si altii n hol. ntaririle lui Bishop
, presupuse Claire.
Sl erau destui.
Amelie l intercepta pe primul dintre vampirii lui Bishop care se repezise
n directia ei. Claire l recunoscu, vag: era unul dintre vampirii din Morganville,
nsa n mod evident trecuse n cealalta tabara, iar acum o atacase pe Amelie, cu colt
ii scosi.

Amelie i trnti la podea dintr-o rasucire, iute ca un sarpe, dupa care-si nt


oarse privirea spre Hannah si spre Claire, ca si spre trupul lui Myrnin, atrnnd mo
ale ntre cele doua.
- Scoateti-l de-aici! striga ea. i tin eu pe loc!
- Hai, zise Hannah, aruncndu-si pe umar povara inerta a corpului lui Myrn
in. Plecam.
Myrnin atrna rece si greu, ca un cadavru, ceea ce si era, si Claire si nghi
ti valul de greata n timp ce se chinuia sa-i sustina greutatea. Scrsni din dinti s
i o ajuta pe Hannah sa-l care, mai degraba sa-l trasca, de-a lungul coridorului, n
urma lor, se auzeau n continuare zgomotele bataliei: n principal, de trupuri prab
usindu-se pe podea. Fara tipete, fara strigate.
Vampirii se bateau n tacere.
- Asta-i, icni Hannah. Suntem pe cont propriu.
Ceea ce chiar nu era o veste buna: doua fiinte umane, mpotmolite Dumnezeu
stie pe unde, mpreuna cu un vampir nebun cu o tepusa mplntata n inima, n mijlocul un
ui cmp de razboi.
- Hai sa ne ntoarcem la usa, propuse Claire.
- Si cum o sa trecem de ea?
- Ma descurc eu.
Hannah i arunca o privire.
- Tu?
Nu mai avea vreme sa se enerveze; ce, nu abia adineauri si zisese ca era
un atu faptul de a fi subestimata? Mda, nu cine stie ce, uneori.
- Da, zau, pot sa-o fac. Dar ar fi mai bine sa ne grabim, zise.
Sortii nu erau deloc n favoarea Ameliei. Poate ca era n stare sa reziste s
i sa le acopere retragerea, nsa Claire nu credea ca ar avea si sanse de izbnda.
Ea si cu Hannah l trra mai departe pe Myrnin, pe lnga usile marcate cu simbo
luri. Hannah le numara si facu semn cu capul spre cea prin care intrasera.
Deloc surprinzator, aceasta purta simbolul Fondatoarei, acelasi cu cel d
e pe bratara de la ncheietura minii lui Claire.
Hannah ncerca s-o deschida.
- Fir-ar a naibii! ncuiata.
Dar nu cnd ncerca si Claire clanta. Usa se deschise de la prima apasare, s
i singura lumnare din colt le oferi o toarte slaba lumina. Claire ncerca sa respir
e normal si-si odihni muschii care-i tremurau, n timp ce Hannah verifica ncaperea,
anuntnd apoi ca puteau sa intre fara probleme.
Claire l lasa pe Myrnin sa se prelinga gramada pe podea.
- mi pare rau, i zise, n soapta. Era singura posibilitate. Sper ca nu te do
are prea rau.
Habar n-avea daca el putea s-o auda, fiind n asemenea stare. Ar fi vrut s
a apuce tepusa si s-o traga afara, dar si aminti ca si n cazul Ameliei, si ntr-al l
ui Sam, alti vampiri se ocupasera de treaba aceasta. Poate ca ei stiau unele luc
ruri n plus fata de ea. Si, n plus, boala le slabea puterile, ceea ce era valabil
chiar si pentru Myrnin.
Nu putea sa-si asume riscul. Si, pe lnga asta, daca el s-ar fi trezit ran
it si nebun, ar fi fost si mai rau, mai ales acum, cnd nu mai aveau cu ele alti v
ampiri care sa le poata ajuta sa-l potoleasca.
Hannah reveni lnga ea.
- Asa, zise, n timp ce-si verifica ncarcatorul armei, ncruntndu-se apoi si s
chimbndu-l cu unul nou; cum facem acum? Trebuie sa ajungem mai nti napoi n muzeul ala
, nu?
Chiar? Claire nu era convinsa. Se apropie de usa, dincolo de care n preze
nt nu se vedea altceva dect ntuneric, si se concentra intens asupra laboratorului
lui Myrnin, cu toata debandada din el. Lumina se undui, plpi, tremura, dupa care s
e aprinse brusc, clara.
Fara probleme.
- Cred ca e singura scurtatura ncoace, zise apoi. Poate ca asta a si fost
intentia, sa nu ajunga si cine nu trebuie. Dar pare logic ca, din moment ce Ame
lie a venit pe calea asta, n-avea de gnd sa plece cu trenul.
Se ntoarse spre Hannah.

- N-ar trebui sa mai asteptam?


Hannah deschise usa si privi n directia holului. Indiferent ce vazu acolo
, nu era de bine. Se ntoarse la loc, clatinnd din cap.
- Ne luam talpasita, si imediat.
Cu un geamat de sfortare, Hannah si salta sub un brat povara inerta a tru
pului lui Myrnin si ncepu s-o trasca nainte. Claire l apuca de celalalt brat.
- Mi s-a parut mie, sau s-a miscat? ntreba Hannah. Fiindca, daca se misca
, l mpusc.
- Nu! Nu, nu s-a miscat, totul e n regula, se repezi sa spuna Claire, mple
ticindu-se n cuvinte. Gata? Un, doi.
Si, la trei, erau n laboratorul lui Myrnin. Claire se rasuci, strecurndu-s
e de sub corpul rece al lui Myrnin, trnti usa n urma lor si-si opri privirea nnebun
ita asupra lacatului spart.
- Trebuie sa-l repar, zise ea.
Dar cu Amelie, cum ramnea? Ba nu, ea stia sigur toate iesirile. Nu avea n
eaparata nevoie sa vina pe-aici.
- Fato, ce trebuie sa faci e sa ne scoti naibii de-aici, si att, replica
Hannah. Suna la cel mai apropiat Fort Knox, sau undeva pe-acolo. Fir-ar sa fie,
dar de unde-ai nvatat chestia asta, apropo?
- Am avut un profesor bun, raspunse Claire, fara sa priveasca spre Myrni
n.
N-ar fi suportat. Practic vorbind, tocmai l omorse, n definitiv.
- Pe-aici, zise ea.
Existau doua iesiri din laboratorul lui Myrnin, n afara celei dintr-o alt
a dimensiune, de obicei cea mai sigura: scara care ducea la nivelul strazii si c
are probabil ca, n clipa de fata, reprezenta cea mai proasta varianta posibila, a
doua fiind un si mai secret portal, dintr-o mica ncapere laterala. Era cea de ca
re se folosise Amelie, aducndu-i acolo.
Problema era, nsa, ca ea nu reusea s-o fiica sa functioneze. Avea totul ct
de poate de limpede n minte: Casa Glass, portalul din universitate, spitalul, ch
iar si muzeul pe care-l vizitasera pe drumul ncoace. Si totusi, nimic nu function
a.
Totul parea. mort, ca si cum ntregul sistem ar fi fost deconectat.
Avusesera noroc ca ajunsesera si pna aici.
Amelie e prinsa n cursa, si dadu seama Claire. Acolo. Cu Bishop. Si e copl
esita numeric.
Mai verifica o data cealalta usa, cea pe care ea nsasi o blocase.
Nimic. Doar un alt portal defect; ntreaga retea cazuse.
- Ei? ntreba Hannah.
Claire nu-si permitea sa-si faca griji pentru Amelie n clipa de fata. Ave
a o misiune de ndeplinit: sa-l duca pe Myrnin ntr-un loc sigur. Iar asta nsemna sal duca la singurul vampir care-i venea n minte pe moment, capabil sa-l ajute: Oli
ver.
- Cred c-o s-o luam pe jos, zise ea.
- Ba, pe naiba, protesta Hannah. N-o sa car dupa mine un vampir mort pe
strazile din Morganville. Ne-ar omor practic oricine.
- Dar nu putem sa-l lasam aici!
- Nici sa-l luam nu putem!
Claire si simti maxilarul crispndu-se, cu ncapatnare.
- Atunci, foarte bine, ia-o nainte. Pentru ca eu nu-l las. Nu pot.
n schimb, putea sa-si dea seama ca Hannah era tentata s-o nhate de par si
s-o scoata cu forta de-acolo; totusi, n cele din urma, femeia mai matura facu un
semn de ncuviintare si un pas napoi.
- Varianta a treia, zise ea. Cheama cavaleria.
Cinci.
Nu era tocmai Divizia a Treia Blindate, dar dupa circa o duzina de apelu
ri telefonice, reusira sa gaseasca un mijloc de transport.
- Acum cotesc pe strada. deocamdata nu se vede nimeni, rosti vocea lui E
ve, din difuzorul telefonului mobil al lui Claire.
i oferise lui Claire o descriere pas cu pas a drumului si, Claire se vede

a nevoita s-o recunoasca, paruse ceva destul de nspaimntator.


- Mda, zise Eve, acum vad Casa Day. Sunteti pe aleea de lnga?
- Suntem pe drum, i raspunse Claire, pe nerasuflate.
Era scaldata n transpiratie si o dureau toate, dupa eforturile depuse aju
tnd-o pe Hannah sa-l trasca afara din laborator pe Myrnin, sus pe scara si apoi de
-a lungul ngustei si aparent interminabilei alei ntunecoase. Alaturi, Casa Fondato
arei, apartinndu-i lui Katherine Day si nepoatei sale - practic, o copie a casei n
care locuiau Claire si prietenii ei - era ntunecata si ferecata, nsa Claire vazu
draperiile miscndu-se la o fereastra de la etaj.
- Asta-i casa stramatusii mele, Kathy, gfi Hannah. Totusi, toata lumea i zi
ce Bunica. La fel i-am zis si eu, de cnd ma stiu.
Acum, Claire putea sa distinga legatura de rudenie dintre Hannah si cele
doua Day; partial, datorita trasaturilor, dar sigur dupa atitudine. Era o famil
ie plina de femei drze, inteligente, ntreprinzatoare.
Masivul automobil negru al lui Eve astepta n capatul aleii si portiera di
n spate se deschise cu violenta n timp ce se apropiau amndoua; sau toti trei? Myrn
in mai putea fi pus la socoteala? Eve arunca o privire spre Myrnin si spre tepus
a nfipta n spinarea lui, i expedie lui Claire o privire de genul tu-faci-misto-de-m
ine, dupa care ntinse mna sa-l traga nauntru, ntinzndu-l cu fata n jos pe bancheta di
spate.
- Hai, repede! le mboldi, trntind la loc portiera, n timp ce se repezea spr
e locul ei de la volan. Fir-ar sa fie, sper sa nu-mi sngereze peste tot. Claire,
credeam ca tu era vorba sa.
- Stiu, o ntrerupse Claire, strecurndu-se la mijlocul largii banchete din
fata.
Hannah se nghesui n dreapta.
- Nu-mi aduce aminte. Era vorba sa-l tin teafar.
Eve actiona ambreiajul si executa o ntoarcere greoaie, ca de tanc.
- Si-atunci, cine l-a strapuns cu tepusa?
- Eu.
Eve clipi, nedumerita.
- OK, iata o interpretare interesanta a notiunii de teafar. Nu erati cu
Amelie?
Ba chiar verifica la iuteala bancheta din spate, parca temndu-se ca Ameli
e ar fi putut sa rasara acolo, ca prin farmec, stnd ca o regina barbara deasupra
trupului lui Myrnin, lungit cu fata n jos.
- Mda. Eram, raspunse Hannah.
- Mai trebuie sa ntreb? Nu, stati: mai vreau sa ntreb?
- Am lasat-o acolo, raspunse Claire, deznadajduita, Bishop i-a ntins o ca
pcana. Ea a ramas sa se lupte, n timp ce noi a trebuit sa plecam.
- Dar ceilalti tipi? Mi s-a parut ca ati plecat cu un ntreg alai!
- Pe majoritatea i-am lasat.
Abia atunci i se facu lumina n creier si ntoarse capul spre Hannah, care o
privea cu o expresie similara.
- Of, fir-ar! Ceilalti. Erau n laboratorul lui Myrnin, dar nu si cnd ne-am
ntors.
- S-au dus, completa Hannah. Si-au luat zborul.
- Super. Prin urmare, suntem nvingatori, nseamna, comenta Eve, pe un ton d
e un cinism rautacios, nsa dupa ochi se vedea ca e speriata. Am vorbit cu Michael
, zise apoi. El e bine. Sunt toti la universitate. Pna acum, e liniste pe-acolo.
- Si Shane? se repezi Claire, dndu-si seama, strabatuta de un fior de vin
ovatie, ca nu-l sunase.
Iar daca el ar fi sunat-o, ea oricum n-ar fi stiut, fiindca si oprise son
eria, de teama zgomotului care ar fi razbatut ntr-o astfel de misiune secreta de
salvare.
Dar, cnd si verifica telefonul, constata ca nu avea apeluri pierdute, pna l
a urma.
- Mda, el e bine, zise Eve, virnd ntr-o viteza maricica dupa un colt.
Orasul era ntunecat, extrem de ntunecat, doar cteva case fiind luminate de
lampi, lumnari sau lanterne. Cei mai multi stateau sa astepte pe ntuneric, speriat

i de moarte.
- Au fost unii vampiri care au ncercat sa urce n microbuz, probabil cautnd
o gustare, dar nici macar n-a nsemnat o lupta adevarata, i povesti Eve. Deocamdata
, circula mai departe, fara prea mari probleme. E bine, Claire, insista ea, ntinzn
du-se si strngnd-o de mna pe Claire. Tu, nu prea. Arati groaznic.
- Mersi. Cred ca o merit.
Eve si trase mna napoi si smuci masivul volan al automobilului, pentru un n
ou viraj. Lumina farurilor matura un grup de pe trotuar. cteva persoane nefiresc
de palide. Si nefiresc de nemiscate.
- Of, fir-ar sa fie, avem dracusori pe-aici. Tine-te bine, ca o calc.
Era, si zise Claire, o idee cam fantezista, fiindca vampirii de pe trotua
r erau acum pe carosabil si le urmareau. Aveau un soi de veselie maniacala n felu
l n care fugeau dupa automobil, nsa nici macar un vampir nu era n stare sa reziste
mult timp la stilul de condus al lui Eve; ramasera n urma, n ntuneric, unul cte unul
. Cel din urma era si cel mai iute, si fii ct pe ce sa apuce de bara de protectie
din spate, cnd se mpiedica si ramase acolo, ntr-un nor negru de fum de esapament.
- Aratarile naibii, bombani Eve, straduindu-se sa faca pe dura, dar fara
sa reuseasca prea bine. Salut, Hannah. Cum merge treaba?
- n clipa asta? ntreba Hannah, rznd ncetisor. Nu tocmai formidabil, dar nu-mi
bat capul cu asta. Deocamdata, sa vedem daca mai apucam dimineata. Abia pe urma
o vad cum s-o scot la capat cu pravalia.
- A, o apucam, replica Eve, cu o ncredere pe care Claire, personal, n-o mp
artasea. Uite, e deja patru. nca vreo doua ore, si-am scapat.
Claire nu mai zise ca n vreo doua ore, am putea sa fim morti cu totii, da
r o gndi. Si cum ramnea cu Amelie? Ce sa faca, daca era s-o salveze?
Daca ea macar ar mai fi n viata.
Claire simtea ca o doare inima, iar n ochi parca avea nisip din cauza lip
sei de somn, si nu-si dorea dect sa se faca ghem ntr-un pat calduros, sa-si acoper
e capul cu perna si sa nu mai fie att de responsabila.
Vezi sa nu.
Nu era atenta ncotro se ndrepta Eve si, oricum, afara era prea ntuneric si
totul parea prea strain, nct sa mai recunoasca locurile. La un moment dat, prieten
a ei opri automobilul lnga trotuar, n fata unui sir de geamuri-oglinda, prin care
se vedeau licarind lumnarile si lampile de dinauntru.
Si, uite-asa, se pomeni la Common Grounds.
Eve sari afara, deschise portiera din spate si-l apuca pe Myrnin de subs
uori, bombanind ntruna "Ptiu, ptiu, ptiu!". Claire cobor s-o ajute, iar Hannah l lu
a pe vampir de picioare n clipa n care acestea atinsera pavajul, dupa care l carara
toate trei n cafenea.
Claire se trezi mpinsa imediat deoparte de doi vampiri: erau Oliver si o
femeie pe care n-o cunostea. Oliver avea o expresie fioroasa, dar, daca se gndea
mai bine, nici asta nu era o noutate.
- Lasati-l jos, comanda Oliver. Nu, nu acolo, idioatelor, dincolo, pe ca
napea. Voi. Valea!
Ultimele doua exclamatii fusesera adresate oamenilor nspaimntati care stat
eau pe canapeaua indicata, iar acestia se mprastiara ca potrnichile. Eve si bolboro
sea mai departe mantra ei cu ptiu, n timp ce, mpreuna cu Hannah, salta trupul rigi
d al lui Myrnin, ntinzndu-l cu fata n jos pe tapiteria canapelei. ntre timp, vampiru
l capatase nuanta unui tub fluorescent, alb-albastrui si rece.
Oliver se ghemui lnga el, privindu-i tepusa mplntata n spinare. si agita puti
n degetele, dupa care-si ridica privirea spre Claire.
- Ce s-a ntmplat?
Fata presupuse ca Oliver si daduse, cumva, seama, ca era tepusa ei. Minun
at.
- N-am avut de ales, se justifica. Ne-a atacat.
Bine, partea cu ne poate ca era cam exagerata; n realitate, el o atacase
numai pe Hannah. Dar, pna la urma, ar fi atacat-o si pe ea, stia asta.
Oliver o lasa cteva clipe sa se foiasca sub privirea lui staruitoare, ndre
ptnd-o apoi spre trupul nemiscat, ct se poate de cadaveric, al lui Myrnin. Portiun
ea n care patrunsese tepusa era chiar si mai palida dect tesuturile nconjuratoare,

ca marginile unui turbion, absorbind toata culoarea din el.


- Ai vreun medicament din care-i dadeai? o ntreba el. Claire facu un semn
de ncuviintare si se scotoci prin buzunar. Avea cte putin, att n forma lichida, ct s
i de pulbere, dar nu se simtea absolut deloc convinsa ca ar fi putut sa strecoar
e asa ceva n gura lui Myrnin, fara o lupta pe care sigur ar fi pierdut-o. Cnd Myrn
in era ntr-o astfel de stare, riscai sa rami fara degete, n cel mai bun caz, daca t
e apropiai prea mult de gura lui.
Acum, asta nu mai reprezenta o problema, banui. Asa ca ntinse flacoanele
lui Oliver, care le suci n mini pe toate partile, examinndu-le si, n cele din urma, i
ntinse napoi pulberea.
- Lichidul e absorbit mai repede de organism, presupun.
- Da, l aproba Claire, fara sa mai adauge si ca avea anumite efecte secun
dare imprevizibile, fiindca probabil nu era momentul potrivit ca sa-si faca grij
i cu asa ceva.
- Si Amelie? se interesa Oliver, continund sa-si nvrteasca flaconul ntre deg
ete.
- E. a trebuit s-o lasam acolo. Se lupta cu Bishop. Acum nu stiu unde o
fi.
O tacere adnca umplu ncaperea, si Claire i vazu pe toti vampirii privindu-s
e ntre ei; toti, n afara lui Oliver, care continua sa stea cu privirea fixata n jos
, asupra I Myrnin, si fara sa-si schimbe n vreun fel expresia.
- Bine, atunci. Helen, Karl, supravegheati ferestrele si usile. Ma ndoies
c ca patrulele lui Bishop ar ncerca sa ne ia cu asalt, dar nu e imposibil, ct timp
sunt eu ocupat. Voi ceilalti - si ndrepta privirea spre oamenii prezenti si clati
na din cap - ncercati sa nu ne stati n cale.
Destupa cu degetul mare flaconul cu lichid transparent, tinndu-l n mna drea
pta.
- Fiti gata sa-i ntoarceti cu fata n sus, le zise lui Hannah si Claire.
Claire l prinse de umeri pe Myrnin, iar Hannah, de picioare.
Oliver apuca tepusa cu mna stnga si, cu o miscare lina, o trase afara. Ace
asta cazu cu zgomot pe podea, iar el facu un semn scurt.
- Acum.
De ndata ce-l vazu pe Myrnin ntins pe spate, Olivei facu semn sa se ndepart
eze si-i deschise cu forta buzele ofilite. Turna lichidul n gura celuilalt vampir
, apoi i-o nchise si-si puse o palma pe fruntea lui nalta.
Ochii negri ai lui Myrnin ramasesera deschisi. Larg deschisi. Claire se
cutremura, fiindca pareau complet fara viata: ca ferestrele unei camere ntunecoas
e, foarte ntunecoase. si, deodata, el clipi.
Inspira foarte adnc, si spinarea i se arcui ntr-o suferinta tacuta. Oliver
nu-si dezlipi palma de fruntea lui. Tinea ochii strns nchisi, concentrndu-se, iar
Myrnin se zvrcolea, lipsit de vlaga, ncercnd fara succes sa se elibereze. Pna la urm
a, se prabusi moale pe tapiteria canapele, si doar pieptul i se mai misca, ridicn
du-se si cobornd ritmic. Pielea lui nca semana cu marmura slefuita, brazdata de vi
nisoare de un albastru rece, nsa ochii si recapatasera viata.
Si dementa. Si foamea.
nghiti, tusi, nghiti nca o data si, treptat, acea nebuneasca lumina de semn
alizare din ochi i se stinse. Acum, arata istovit si dezorientat si suferind.
Oliver lasa sa-i scape un lung suspin de durere si ncerca sa se ridice. N
u putu. Reusi cam pna la jumatate, dupa care se clatina si cazu n genunchi, tinnduse cu o mna de bratul canapelei. si cobori fruntea, iar umerii i se saltara, parca
ar fi gfit dupa aer, sau ar fi plns. Claire nu si-l putea imagina pe Oliver - pe O
liver - facnd oricare dintre aceste lucruri, chiar nu putea.
Nimeni nu facu o miscare. Nimeni nu-l atinse, cu toate ca unii dintre ce
ilalti vampiri schimbara ntre ei priviri indescifrabile.
E bolnav, se gndi Claire. Era maladia aceea care-i facea sa fie din ce n c
e mai greu sa se concentreze, sa faca lucrurile pe care totdeauna le considerase
ra ca fiind firesti, cum ar fi crearea altor vampiri. Sau reanimarea lor. Pna si
Oliver, care nu crezuse o iota din toata povestea despre maladie. pna si el ncepea
sa se prabuseasca.
Si el stia asta.

- Ajuta-ma sa ma ridic, sopti n cele din urma Oliver.


Vocea i suna slaba si obosita. Claire l apuca de brat si-l ajuta sa se rid
ice lent, dureros; se misca de parca ar fi avut o mie de ani si ar fi simtit pov
ara fiecaruia dintre ei. Unu dintre ceilalti vampiri i oferi n tacere un scaun, ia
r Oliver se aseza pe el.
si propti coatele pe genunchi, ascunzndu-si chipul palid ntre palme. Cnd Cla
ire dadu sa spuna ceva, el o ntrerupse, cu o voce moale.
- Lasa-ma.
Nu i se parea o idee buna sa-l contrazica, asa ca se retrase spre locul n
care se afla Myrnin, ntins pe canapea.
Vampirul clipea, nca fixnd tavanul cu privirea. si mpreuna ncet minile deasup
a abdomenului, dar fara sa faca vreo alta miscare.
- Myrnin?
- Prezent, raspunse el, cu o voce care parea sa se auda de la o foarte m
are departare.
Chicoti ncetisor, apoi tresari de durere.
- Doare cnd rd, i explica.
- Mda, hm. mi pare rau.
- ti pare rau?
O cuta extrem de mica si facu loc printre sprncenele lui Myrnin, alcatuind
lent un V, apoi disparnd.
- A. Tu mi-ai nfipt tepusa.
- Pai. aaa. mda.
Claire stia care ar fi fost reactia lui Oliver, daca i-ar fi facut lui a
sa ceva, si deznodamntul n-ar fi fost ctusi de putin placut. Nu stia precis cum sar fi putut comporta Myrnin. Dar, pentru mai multa siguranta, se mentinu n afara
perimetrului n care ar fi putut s-o nsface cu usurinta.
Myrnin doar nchise ochii pentru o clipa, dupa care facu un semn aprobator
. Acum, arata batrn si istovit, la fel ca Oliver.
- Sunt convins ca a fost mai bine asa, zise. Poate c-ar fi trebuit sa la
si lemnul la locul lui. Mai bine pentru toata lumea, pna la urma. Atunci, n-as fi
facut dect sa. ma sting. Nu e chiar att de dureros, comparativ cu.
- Nu! exclama ea, apropiindu-se cu un pas, apoi cu nca unul.
I se parea ca el arata prea. nfrnt.
- Myrnin, nu spune asta. Avem nevoie de tine.
El nu deschise nici acum ochii, nsa un mic zmbet obosit i arcui buzele.
- Sunt convins ca tu asa crezi, nsa acum ai ceea ce-ti trebuie. Am gasit
eu leacul, n locul tau, Claire. Sngele lui Bishop. E vremea sa ma lasi sa plec. Pe
ntru mine e prea trziu sa mai sper la nsanatosire.
- Eu nu cred asa ceva.
De data aceasta, ochii lui mari si negri se deschisera, studiind-o cu o
intensitate rece.
- Vad ca nu crezi, zise. Daca ipoteza aceasta ar fi plauzibila, sau nu,
e cu totul si cu totul alta problema. Ea unde e?
Se referea la Amelie. Claire arunca o privire spre Oliver, nca ghemuit, e
vident suferind. Nici vorba de ajutor din partea lui. Se apleca mai aproape de M
yrnin. Totusi, nu avea cum sa nu fie auzita si de ceilalti vampiri, stia asta.
- Ea. nu stiu. Am fost despartite. Ultima data cnd am vazut-o, se lupta c
u Bishop.
Myrnin se ridica n capul oaselor. Nu fusese genul acela de miscare lina,
controlata, specifica n mod obisnuit vampirilor, care dadeau impresia ca ar fi ex
ersat-o timp de trei, patru vieti de om; fu nevoit sa traga de el, ncet si durero
s, si Claire suferi vazndu-l astfel. i puse palma ei mica pe omoplat, vrnd sa-i ofe
re un sprijin. i simti pielea tot rece ca marmura, dar nu moarta. Era greu sa-si
dea seama care sa fi fost diferenta: poate ca era vorba despre muschii trupului,
din nou ncordati si vii.
- Trebuie s-o gasim, zise el. Bishop nu s-ar da n laturi de la nimic ca s
-o doboare, daca n-o fi si facut-o deja. De ndata ce te-a vazut la o departare si
gura, ea probabil s-a retras. Amelie e o luptatoare de gherila. Nu e genul care
sa lupte deschis, mai ales mpotriva parintelui ei.

- Noi nu plecam nicaieri, interveni Oliver, fara sa-si ridice capul dint
re palme. Si nici tu, Myrnin.
- i datorezi credinta.
- Mortilor nu le datorez nimic, riposta Oliver. Si, pna nu am vreo dovada
a faptului ca a scapat cu viata, n-o sa mi-o sacrific pe-a mea, si nici pe-a al
tcuiva, ntr-o inutila tentativa de salvare.
Chipul lui Myrnin se schimonosi, dispretuitor.
- Nu te-ai schimbat, zise.
- Nici tu, nebunule, murmura Oliver. Si-acum, taci. Ma doare capul.
Eve tot turna doze de espresso n spatele barului, purtnd un sort negru, de
uniforma, care-i venea pna mai jos de genunchi. Claire se strecura, obosita, pe
un taburet, de cealalta parte a tejghelei.
- Uau, exclama ea. O scurta rememorare a vremurilor bune, hm?
Eve facu o mutra acra n timp ce trntea o moca n fata prietenei sale.
- Mda, nu-mi mai aduce aminte, raspunse. Cu toate ca trebuie sa marturis
esc, mi-era dor de Monstru.
- De Monstru?
Eve mngie cu un gest afectuos uriasul si stralucitorul aparat pentru espre
sso de lnga ea.
- Monstrule, ti-o prezint pe Claire. Claire, fa cunostinta cu Monstrul.
E un dulce, zau, dar trebuie sa-i deprinzi chichitele.
Claire ntinse mna si mngie, la rndul ei, aparatul.
- ncntata sa te cunosc, Monstrule.
- Hei, exclama Eve, prinznd-o de ncheietura n timp ce Claire ncerca sa-si re
traga bratul. Vnatai? De unde si pna unde?
Strnsoarea Ameliei chiar i lasase o ntreaga serie de pete de un albastru pa
l pe antebrat, ca un soi de tatuaj primitiv.
- Nu te speria, n-am urme de muscaturi, sau altceva.
- Ma sperii cnd vreau eu. Ct timp nu e Michael aici, sunt, ntr-un fel.
- Ce, maica-mea? se rasti Claire, dar imediat i paru rau.
Si se simti vinovata, pentru un cu totul alt motiv.
- N-am vrut.
Eve o ntrerupse cu o fluturare a minii.
- Ei, daca nu poti sa-ti permiti o mica izbucnire de personalitate ntr-o
zi ca asta, atunci cnd? Maica-ta e bine, apropo, fiindca stiu ca asta ti-ar fi ur
matoarea ntrebare. Pna acum, ciudatii lui Bishop n-au reusit sa ntrerupa reteaua de
telefonie mobila, asa ca am tot tinut legatura, din moment ce pe-aici nu s-a ntmp
lat nimic, cu exceptia unei considerabile productii de cafeina. Liniile fixe, to
tusi sunt moarte. La fel si internetul. Radioul si televiziunea nu emit nici ele
.
Claire privi ceasul de pe perete. Cinci dimineata. nca doua ore, mai mult
sau mai putin, pna n zori; probabil mai putin. Dar parc-ar fi fost o eternitate.
- Si dimineata, ce-o sa facem? se interesa ea.
- Buna ntrebare, zise Eve, stergnd tejgheaua.
Claire sorbi din dulcea si ciocolatia alinare a cafelei moca.
- Daca-ti vine vreo idee, anunta-ne si pe noi, pentru ca, n clipa de fata
, nu cred sa aiba habar cineva.
- Din fericire, te nseli, se auzi vocea lui Oliver.
Iesise parca din pamnt - Doamne, tare nu-i mai placea lui Claire chestia
asta! - si se asezase pe un taburet de lnga ea. Parea sa-si fi revenit acum aproa
pe la normal, nsa tot arata foarte obosit. n ochi avea o umbra pe care Claire nu-s
i amintea s-o mai fi vazut.
- Avem un plan pus la punct. Eliminarea Ameliei de pe cmpul de lupta nseam
na o lovitura, dar nu o nfrngere. Vom continua asa cum ar fi vrut ea.
- Mda? N-ai vrea sa ne spui si noua? ntreba Eve.
Si ca raspuns primi o privire rece.
- Aha, asa am crezut si eu. Vampirii chiar nu se dau n vnt dupa destainuir
i, n afara cazurilor n care au mai nti si de profitat din ele.
- O sa-ti spun ceea ce ai nevoie sa stii, atunci cnd o sa ai nevoie sa st
ii, replica Oliver. Adu-mi o punga din camera frigorifica.

Eve si cobor privirea spre sortul pe care-l purta.


- O, mi pare rau, n-am vazut, scrie undeva pe-aici servitoare. Pentru ca
nu sunt ctusi de putin asa ceva.
Pentru o clipa, Claire si tinu respiratia, fiindca expresia pe chipul lui
Oliver era una ucigatoare, si n fundul ochilor i zarea luminite rosii, arznd ca ja
rul unui foc mocnit.
Apoi, el clipi si zise, pe un ton simplu:
- Te rog, Eve.
Eve nu se asteptase la asa ceva. Clipi si ea, l fixa cu privirea cteva sec
unde, dupa care ncuviinta printr-o nclinare a capului si pleca, intrnd pe o usa aco
perita cu draperie.
- Te ntrebi daca doare, zise Oliver, fara sa-si ndrepte ctusi de putin priv
irea spre Claire, ramnnd cu ea atintita n directia n care plecase Eve. A durut, de a
sta poti sa fii sigura.
- E bine, raspunse ea. Am auzit ca suferinta e benefica pentru suflet, s
au cam asa ceva.
- Atunci, pna dimineata vom fi toti mpacati cu Dumnezeul nostru, replica O
liver, rotindu-se cu taburetul astfel nct s-o priveasca drept n ochi. Ar trebui sa
te omor pentru ce-ai facut, zise el.
- Pentru ca am nfipt tepusa n Myrnin? ntrebi Claire, oftnd. Stiu, zise apoi.
Dar nu cred ca aveam de ales. Mi-ar fi nghitit mna cu totul dac-as fi ncercat sa-i
dau medicamentul, si oricum, pna sa-si faca efectul, eu si cu Hannah am fi fost
demult mncare pentru cini. Mi-a parut metoda cea mai rapida si mai silentioasa pri
n care sa-l potolesc.
- Chiar si-asa, zise Oliver, cu o voce joasa, guturala, n calitate de Str
abun, am puterea de a te condamna, pe tine, la moarte, pentru tentativa de asasi
nare a unui vampir ntelegi?
Claire ridica mna si-i arata bratara din aur de la ncheietura: cea care pu
rta simbolul Fondatoarei. Simbolul Ameliei.
- Si cu asta, cum ramne?
- Platesc despagubiri, replica el imediat. mi imaginez ca mi-as putea per
mite. Amelie ar manifesta fata de mine, pentru o vreme, o suparare moderata, ast
a presupunnd n continuare ca ar mai fi supravietuit. Diferendul se va aplana. Mere
u se aplaneaza, ntre noi.
Claire nu mai spuse nimic n apararea ei, ci doar astepta. Si, dupa cteva c
lipe, el facu un semn de ncuviintare.
- Foarte bine, zise. Ai avut dreptate sa actionezi astfel. Ai avut drept
ate si n legatura cu multe lucruri pe care eu n-am fost dispus sa le accept, incl
usiv cu faptul ca unii dintre noi suntem - arunca o privire rapida n jur si-si co
bor tonul ntr-att, nct ea nu putu sa distinga cuvntul dect dupa forma buzelor - afec
i.
Afectati. Mda, era o formulare. Claire se abtinu cu greu sa nu-si dea oc
hii peste cap. Nu cumva muribunzi? Ai auzit vreodata cuvntul pandemie?
Oliver continua fara sa-i mai astepte reactia.
- Mintea lui Myrnin a fost. foarte tulburata. N-am mai crezut ca l-as pu
tea readuce. Nici n-as fi putut, fara doza aceea de medicament.
- Asta nseamna ca ne crezi acum?
Ar fi vrut sa adauge referitor la boala vampirilor, dar nu putea sa rost
easca asa ceva cu voce tare. Pna si modul ocolit n care vorbeau era periculos: pre
a multe urechi de vampiri, cu prea putine ocupatii, si daca ar fi aflat despre m
aladie, ti era imposibil sa anticipezi cum ar fi reactionat. Ar fi fugit, probabi
l. Ar fi pornit sa faca ravagii prin lumea umana, asteptnd sa li se agraveze boal
a si sa moara n singuratate, extrem de lent. Ar fi durat ani, poate decenii, dar
pna la urma, toti aveau sa se prabuseasca, unul cte unul. La Oliver, maladia nainta
se mai putin dect la majoritatea celorlalti, nsa vrsta vampirica parea sa ncetineasc
a evolutia bolii; el putea sa reziste mai multa vreme, degradndu-se cu ncetul.
Si ajungnd nimic altceva dect un nvelis flamnd.
- nseamna ceea ce nseamna, replica Oliver, cu o nuanta de nerabdare, nsa Cl
aire se ntreba daca el chiar stia ce-l asteapta. Eu vorbesc despre Myrnin, contin
ua el. Medicamentele tale poate ca nu reusesc sa-l sustina mult timp, iar asta ns

eamna ca e necesar sa ne luam masuri de precautie.


Eve aparu din spatele draperiei, ducnd n mna o punga din plastic, plina cu
un sirop de cirese negre. n orice caz, asa si spuse Claire, n sinea ei. Sirop de ci
rese negre. Eve arata zguduita. Trnti punga pe tejghea n fata lui Oliver, ca si cu
m ar fi fost un sobolan mort.
- Ai avut totul planificat, zise. Planificat pentru un asediu.
Oliver si arcui lent buzele ntr-un zmbet.
- Asa sa fie?
- Ai acolo snge destul ct sa hranesti jumatate din vampirii orasului pe ti
mp de o luna, plus destule conserve instant pentru camping, cu care sa ne hranim
noi ceilalti, chiar mai mult de-att. Si medicamente. Cam orice ne-ar trebui ca s
a rezistam aici, inclusiv generatoare, acumulatori, apa mbuteliata.
- Hai sa spunem ca sunt prevazator, replica el. E o nsusire pe care ne-am
dobndit-o multi dintre noi, pe parcursul calatoriilor.
Lua punga cu snge si ceru prin gesturi o ceasca; dupa ce Eve i-o aseza In
fata, gauri punga cu unghia, extrem de ndemnatic, si stoarse o parte din continut
n ceasca.
- Restul pune-l la pastrare, zise, ntinzndu-i punga lui Eve, care facu o m
utra si mai ngretosata dect cea de dinainte. Nu mai fi att de dezgustata, o sfatui
Oliver. n definitiv, sngele n punga nseamna ca nu ti se ia tie din vene, fara consim
tamnt.
Eve tinu punga cu mna ct putu de ntinsa, deschise usa frigiderului mai mic
din spatele barului si o depozita ntr-un loc liber de pe rafturile usii.
- Ptiu, exclama ea. De ce sunt iarasi n spatele barului?
- Din cauza ca ti-ai pus sortul.
- O, ct ti mai place, nu?
- ncetati, interveni Claire, atragndu-le amndurora privirile spre ea. Ce fa
cem cu Myrnin? Unde o sa-l punem?
Pna ca Oliver sa-i poata raspunde, si facu aparitia nsusi Myrnin, croindu-s
i drum prin multimea adunata n zona cu mese si scaune din Common Grounds si ndreptn
du-se spre ei. Parea sa fi revenit la normal, sau, n orice caz, la ceea ce putea
sa nsemne normal n cazul lui Myrnin. Ceruse, mprumutase sau, pur si simplu, furase
o haina lunga din catifea neagra, pe sub care purta nca efeminatii pantaloni albi
ai costumului de Pierrot si cizme negre, dar nu si camasa. Par negru, lung si l
ucios, si o stralucire tot mai estompata n ochi.
Oliver i studie vestimentatia si-si nalta o sprnceana.
- Arati ca fugit dintr-un lupanar victorian, aprecie el. Unul care s-a.
specializat.
Ca raspuns, Myrnin si sufleca mnecile hainei. Poate ca rana din spinare i
s-o fi vindecat - sau, oricum, o fi fost pe cale de vindecare - nsa arsurile de l
a ncheieturi si de pe brate erau nca de un rosu spre vinetiu, cu o nesanatoasa nua
nta argintie.
- Nu un lupanar de genul celor pe care le-as frecventa, de bunavoie, ras
punse, cu toate ca, desigur, tu ai putea sa ai un spirit mai aventuros, Oliver.
Se tintuira reciproc cu privirea si Claire se stapni cu greu sa nu faca u
n pas napoi. Prin minte i trecu, doar pentru o clipa, ca urmau sa-si arate coltii
unul celuilalt. dar apoi Myrnin zmbi.
- Presupun ca ar trebui sa spun multumesc.
- Asa ar cere uzanta, l aproba Oliver.
Atunci, Myrnin se ntoarse spre Claire.
- Multumesc.
Cumva, ea banui ca nu la asta se asteptase Oliver; ea, n mod sigur, nu. E
ra un soi de umilire care i-ar fi facut pe majoritatea celor din Morganville sa
se simta ofensati; dar, daca se gndea mai bine, putea sa-si dea seama ca Myrnin n
u se ncadra n acea majoritate, nici macar pentru Oliver.
Iar Oliver nu reactiona. Dac-o fi aparut cumva un mic licar rosiatic n adn
cul ochilor sai, putea foarte bine sa fi fost o reflexie a luminilor din local.
- aa. pentru ce? ntreba Claire.
- Mi-amintesc ce-ai facut, explica Myrnin, ridicnd din umeri. A fost aleg
erea potrivita pentru momentul respectiv. Nu mai puteam sa ma controlez. Suferin

ta. suferinta era extrem de dificil de ndurat.


Claire i privi nelinistita ncheieturile.
- Cum mai e acum?
- Suportabila, raspunse el, pe un ton care respingea orice alta continua
re a subiectului. Acum, trebuie sa ajungem la un portal si s-o gasim pe Amelie.
Cel mai apropiat ar fi la universitate. Vom avea nevoie de o masina, presupun, s
i de un sofer. Ceva nsotitori vnjosi n-ar fi de prisos.
Tonul lui Myrnin era indiferent, dar categoric convins ca si cea mai mar
unta dintre dorinte i va fi ascultata, si, nca o data, Claire simti vapaia aceea a
ncordarii dintre el si Oliver.
- Poate ca ti-a scapat stirea, replica Oliver. Acum nu mai esti rege, sa
u print, sau ce-oi mai fi fost, nainte de a disparea n vagauna ta murdara. Acum, e
sti exoticul alchimist favorit al Ameliei, si nu-mi dai tu mie ordine. Nu n orasu
l meu.
- Orasul tau, repeta Myrnin, privindu-l ncordat.
Trasaturile fetei ii ntepenisera n acea masca agreabila, imobila, nsa ochii
. nu erau deloc agreabili. Claire se trase, prudenta, mai departe din drumul lor
.
- Ce surpriza! exclama el apoi. Si eu, care crezusem ca ar fi orasul Fon
datoarei!
Oliver si roti privirea n jur.
- Ciudat lucru, ea pare sa nu fie disponibila pe moment, ceea ce nseamna
ca e orasul meu, omuletule. Asa ca du-te si stai jos. Nu pleci nicaieri. Daca ea
are probleme - ceea ce nca nu cred sa fie cazul - si daca va fi necesara o exped
itie de salvare, vom analiza toate riscurile.
- Si beneficiile de a nu actiona deloc? ntreba Myrnin. Vocea i era la fel
de ncordata ca arcul unui ceasornic. Ia spune-mi, batrne Coaste-de-Fier2, cum ti-a
i planificat sa izbndesti n aceasta campanie? Sper ca nu ai de gnd sa reiterezi pov
estea cu Drogheda3.
Claire nu avea idee ce puteau sa nsemne spusele lui, nsa pentru Oliver ave
au o semnificatie, una amara si profunda, fiindca ntreaga fata i se schimonosi pe
ntru o clipa.
- Acum nu luptam n campaniile irlandeze, si indiferent ce greseli as fi c
omis altadata, n-o sa le mai repet, declara el. Si n-am nevoie de sfaturi din pa
rtea unui vraci incult si frustrat.
- Uite ce numesc eu vechiul spirit puritan!
Eve si trnti cu putere palma de tejgheaua barului.
- Hei! Indiferent ce vechi ranchiune mucegaite v-ar cri voua prin capete, n
cetati. Suntem aici, n secolul al douazeci si unulea, n S. U. A., si avem probleme
care nu includ si anticele voastre povesti!
Myrnin clipi marunt, si ntoarse privirea spre Eve si zmbi. Era zmbetul lui s
educator, si l nsotea cu o coborre a genelor lui dese.
- Dulce domnita, zise el, ai putea sa-mi aduci si mie o bautura din acee
a delicioasa, precum i-ai pregatit prietenului meu de colo?
Arata cu un gest gratios pe Oliver, care abia acum si aminti de ceasca pl
ina cu snge aflata nca n fata lui si, cu o miscare furioasa, o goli imediat.
- Poate dac-ai si ncalzi putin punga n apa fierbinte? continua Myrnin. E u
n pic cam dezgustator, rece.
- Mda, sigur, ofta Eve. Nu vrei sa-ti pun n el si o doza de espresso?
Myrnin paru sa se gndeasca la modul cel mai serios la propunerea ei, moti
v pentru care Claire scutura cu insistenta din cap n semn ca nu. Ultimul lucru ca
re i-ar - care le-ar - fi trebuit acum era un Myrnin dopat cu cafeina.
Dupa ce Eve pleca sa-i pregateasca bautura lui Myrnin, Oliver se scutura
de furia lui printr-o smucitura violenta, inspira adnc, apoi zise:
- Mai sunt mai putin de doua ore pna n zori. Chiar sa i se fi ntmplat ceva A
meliei - ceea ce, nca o data, nu consider plauzibil - ar fi prea riscant sa porni
m n cautare imediat. Daca Amelie a cazut n minile lui Bishop, nseamna ca el o tine nt
r-un loc care ar rezista unui atac n orice situatie. Doua ore nu sunt suficiente,
si n-am de gnd sa-mi risc efectivul n zori.
Myrnin arunca o privire spre Claire.

- Unii dintre cei prezenti aici nu sunt afectati de lumina zilei.


- Unii dintre ei sunt, de asemenea, extrem de vulnerabili, l contracara O
liver. Eu n-as trimite o fiinta umana dupa Bishop. N-as trimite o armata umana d
upa Bishop, n afara de cazul n care ai vrea sa-i afli pozitia dupa cadavrele pe ca
re le-ar lasa n urma.
Pentru o clipa cumplita, Myrnin chiar analiza posibilitatea, dupa care s
cutura din cap.
- El ar ascunde cadavrele, rosti, pe un ton de regret. Totusi, e o suges
tie utila.
Claire nu putea sa-si dea seama daca el si batea joc de Oliver, sau chiar
vorbea serios. Nici Oliver nu-si dadea seama, judecnd dupa privirea lunga si cer
cetatoare pe care i-o adresa.
Apoi, Oliver si ntoarse fata spre ea.
- Povesteste-mi totul, i ceru.
Sase.
O ora mai trziu, mbujorarea zorilor se ntrevedea deja la orizont, daruindui lumii nocturne o stranie stralucire albastruie. Undeva, pe-afara, vampirii din
tot orasul se pregateau s-o ntmpine, cautndu-si locuri sigure n care sa stea peste
zi. indiferent de tabara pentru care luptau.
Cei din Common Grounds pareau multumiti sa ramna acolo, ceea ce avea dest
ula logica: era, n orice caz, un loc adapostit, din cte afirmasera recent Oliver s
i Amelie, unul dintre punctele-cheie ale orasului, care trebuia aparat, daca ave
au de gnd sa-si pastreze controlul asupra Morganville-ului.
nsa Claire nu era prea linistita vaznd felul n care unii dintre acesti vamp
iri - straini, majoritatea, desi locuiau toti n Morganville, dupa afirmatiile lui
Eve - pareau sa susoteasca pe la colturi.
- De unde stim daca sunt de partea noastra? o ntreba pe Eve, ntr-o soapta
care spera sa scape neauzita de urechile vampirilor. Vezi sa nu!
- Nu stiti, raspunse Oliver, aflat cu ctiva pasi mai colo. Nu ca v-ar pri
vi pe voi, dar tin sa va linistesc, pentru orice eventualitate. mi sunt cu totii
loiali mie, iar prin mine, Ameliei. Daca vreunul dintre ei ar "dezerta", puteti
sa fiti sigure c-o sa regrete.
Rostise toate acestea pe un ton normal, astfel nct sa poata fi auzit n toat
a ncaperea.
Vampirii se oprira din susotit.
- Foarte bine, zise Oliver, ntorcndu-se spre Claire si Eve.
Lumina zorilor ncepea sa se strecoare prin ferestre un semnal de alarma.
- Ati nteles ce vreau sa faceti?
Eve facu un semn de ncuviintare si schita un salut militaresc neglijent,
obraznic.
- Am nteles, sa traiti, dom' general!
- Eve, mormai Oliver, a carui rabdare, si-asa destul firava, se redusese
la minimum. Repeta instructiunile.
Lui Eve nu-i placea sa i se dea ordine nici macar n cele mai bune situati
i, cea de fata nefiind, evident, printre acestea. n consecinta, Claire se grabi s
a raspunda n locul ei.
- Ducem aparatele astea de emisie-receptie la toate Casele Fondatoarei,
la universitate, si tuturor celor de lista. Le spunem ca toate ordinele strategi
ce se vor da prin intermediul lor, nu prin telefoanele mobile, nici pe frecventa
politiei.
- Aveti grija sa le dati si codul de acces, le reaminti.
Fiecare dintre aparatele acelea micute avea cte o tastatura, ca a telefoa
nelor mobile, nsa diferenta era ca, cazul lor, foloseau la tastarea unui cod de a
cces pentru canalul de comunicatii pus la punct de Oliver. Tehnologie cam de ult
ima ora, dar, n definitiv, Oliver nu prea parea genul care sa ramna cu mult n urma
celor mai recente gaselnite tehnologice.
- Foarte bine, repeta el. O trimit si pe Hannah cu voi, pe post de escor
ta. V-as da pe cineva dintre ai mei, dar.
- Mda, zorii, stiu, zise Eve, batnd palma cu Hannah. Fata, al naibii de b
ine ti sta pe post de Rambo!

- Rambo era la Beretele Verzi, protesta Hannah. Baietasi de-astia haleam


la micul dejun.
Ceea ce poate nu era o afirmatie prea comoda de lansat ntr-o ncapere plina
de vampiri, posibil nfometati. Claire si drese glasul.
- Ar trebui.
Hannah ncuviinta, ridica rucsacul lui Claire (acum plin cu aparate portab
ile de comunicare prin radio, n loc de carti) si i-l ntinse.
- Am nevoie de amndoua minile libere, i explica. Eve conduce. Tu esti respo
nsabila cu distribuirea. Ai nauntru lista, ca sa poti bifa livrarile pe parcurs.
Myrnin ramasese deoparte, ntr-o tacere rau-prevestitoare. Dupa ochi, pare
a sa fie nca n toate mintile, nsa Claire l prevenise pe Oliver, n termenii cei mai ca
tegorici cu putinta, ca nu putea sa se ncreada n el. Nu tocmai.
De parca as fi avut de gnd sa fac asta, replicase Oliver, pufnind. l cunos
c pe individ de mai multe vieti omenesti si pna acum n-am avut niciodata ncredere n
el.
Cei mai multi dintre vampirii din cafenea se retrasesera din salonul cel
mare din fata, patrunznd n spatiul interior mai bine protejat, ferit de lumina zi
lei. Afara, prin geamurile-oglinda, nu era mare lucru de vazut. Focurile ne stin
sesera, sau fusesera stinse. Vazura cteva vehicule trecnd n goana, n general masini
de politie sau de pompieri, nsa putinele figuri pe care le zarira se miscau prea
repede, mentinndu-se n umbra.
- Ce tot fac? se interesa Claire, n timp ce-si salta rucsacul pe umar ntro pozitie mai comoda.
Nu se astepta cu adevarat ca Oliver sa-i raspunda; stiu ca el nu se dade
a n vnt dupa destainuiri. Si totusi, el o surprinse.
- Consolideaza pozitiile, i raspunse el. Acesta nu e un razboi care sa se
desfasoare la lumina zilei, Claire. Sau n spatiu deschis. Noi avem pozitiile noa
stre; ei, pe ale lor. E posibil sa-si trimita patrule alcatuite din oamenii pe c
are i-au recrutat, dar nu si sa vina personal. Oricum, nu dupa rasaritul soarelu
i.
- Recrutat, repeta Hannah. Nu cumva vrei sa spui, mai degraba, luati cu
forta? Cei mai multi nu vor dect sa fie lasati n pace.
- Nu neaparat. Morganville e plin de oameni care nu ne au la inima, sau
nu agreeaza sistemul n care trudesc, explica Oliver. Unii vor crede ca Bishop ar
fi raspunsul pentru problemele lor. Altii vor actiona din teama, ca sa si-i aper
e pe cei dragi. El va sti cum sa-i atraga si cum sa-i constrnga. si va gasi el car
nea de tun omeneasca.
- Asa cum ne-ai gasit tu pe noi, replica Hannah.
Se nfruntara din priviri timp de cteva secunde, dupa care Oliver si lasa ca
pul n jos, aproape imperceptibil.
- Daca vrei.
- Nu vreau, zise ea, dar m-am obisnuit sa fiu n prima linie. Trebuie sa s
tii, totusi, ca altii nu sunt ca mine.
Claire nu izbuti sa descifreze nimic din expresia lui Oliver.
- Poate ca nu, zise el. Dar, deocamdata, putem sa ne asteptam ca inamicu
l sa se regrupeze. Si e nevoie sa procedam la fel.
Hannah ncuviinta.
- Eu ies prima, pe urma tu, Eve. Sa-ti tii cheile n mna. Nu sovai, fugi ca
de naiba pna la masina si descuie repede. Eu o aduc pe Claire pe locul din dreap
ta.
Eve facu un semn aprobator, desi era evident nelinistita. si scoase din b
uzunar cheile automobilului si le zornai pna cnd o gasi pe cea potrivita, lasnd-o l
a ndemna.
- nca un lucru, mai zise Hannah. Ai vreo lanterna?
Eve se scotoci prin celalalt buzunar si extrase de-acolo un pix minuscul
. Cnd l rasuci, ncepu sa raspndeasca o lumini surprinzator de puternica.
- Bun, ncuviinta Hannah. nainte sa te sui n masina, lumineaza pe bancheta d
in fata si din spate. Ai grija sa vezi pna jos de tot. Eu te acopar din usa.
Toate trei se ndreptara spre iesire, si Hannah si puse mna stnga pe clanta.
- Aveti grija, zise Oliver, din fundul ncaperii, pe un ton surprinzator d

e cald.
Strica totul, nsa, cu continuarea:
- E necesar ca aparatele sa ajunga la destinatie.
Trebuia sa fi stiut ca nu era vorba despre amicitie. Claire se mpotrivi t
entatiei de a-i face un semn obscen.
Eve nu se obosi sa se abtina.
Apoi, Hannah deschise usa si iesi. Nu proceda ca n filme, cu miscari exag
erate: doar facu ctiva pasi afara, se roti lent ntr-un semicerc, scrutnd strada cu
arma de paintball n pozitie de repaus. n cele din urma, i facu semn lui Eve. Eve tsn
i ca sageata, ocolind capota masivului ei automobil negru. Claire vazu lumina la
nternei cercetnd interiorul, dupa care Eve fu pe scaunul din dreptul volanului si
motorul ncepu sa toarca, iar apoi Hannah o mpinse spre portiera din dreapta.
n urma lor, auzira cum se trnteste si se ncuie usa de la Common Grounds. Cnd
privi napoi, Claire constata ca pe dinauntru, dincolo de geamuri, se trageau un
fel de obloane din otel.
nchis pe durata zilei.
Claire si Hannah ajunsera la masina fara vreo problema. Chiar si-asa, Cl
aire rasufla cu greu, si inima i batea nebuneste.
- Esti bine? o ntreba Eve.
Claire ncuviinta, desi tot cu rasuflarea taiata.
- Mda. Stiu. Aerobica groazei. Stai sa vezi cnd or s-o introduca n salile
de fitness. O sa fie mai tare ca Pilates.
Claire si nghiti teama, rse si se simti mai bine.
- Asa te vreau, fetito. ncuiati, ordona Eve. Si, centurile, va rog. E pos
ibil sa avem opriri bruste pe traseu. Nu vreau sa se pupe cineva cu domnul Parbr
iz n plina viteza.
Calatoria printr-un Morganville premergator ivirii zorilor fu sinistra.
Orasul era foarte. tacut. si planificasera o ruta, intentionnd sa evite zonele cel
e mai periculoase, nsa aproape imediat se vazura nevoite sa se abata de la ea, di
n cauza a doua masini oprite pe mijlocul strazii.
Portierele atrnau deschise, iar luminile din interior erau nca aprinse.
Eve ncetini si se strecura prin dreapta, urcnd cu doua roti pe trotuar.
- Vedeti ceva? se interesa, nelinistita. Cadavre, sau altceva?
Automobilele erau complet goale. Motoarele erau nca n functiune, iar cheil
e, n contact. Un sentiment straniu puse stapnire pe Claire, dar fara sa-si dea sea
ma despre ce era vorba.
- Sunt masini de-ale vampirilor, constata Hannah. De ce le-ar lasa asa?
A. Asta era ciudatenia. Geamurile fumurii.
- Le-o fi venit sa faca pipi? ntreba Eve. Stii, cnd te taie...
Hannah nu spuse nimic. Privea afara, pe geam, chiar mai intens dect prima
data.
- Mda, asta-i ciudat, zise Eve, mai ncet. Poate ca s-au dus sa ajute pe c
ineva.
Sau sa vneze pe cineva, completa n gnd Claire, strabatuta de un frison.
Facura prima lor livrare la una dintre Casele Fondatoarei. Claire nu-i c
unostea pe oamenii care le deschisera, nsa Eve i stia, fireste. Le explica repede
ce era cu aparatul si cu codul, dupa care se ntoarsera n masina si-si reluara drum
ul, n exact doua minute.
- Uluitor, aprecie Hannah. Voi, fetelor, ati putea sa-i cam faceti de ba
fta pe unii dintre camarazii mei din marina.
- Ei, stii cum e, Hannah: traiul n Morganville chiar e instructie de fron
t, replica Eve, batnd palma cu stngacie cu Hannah.
Cu stngacie, fiindca Eve statea cu ochii drept nainte, iar Hannah nu-si nto
arse capul de la postul ei, la geamul din spate. Pe cel din dreptul ei l lasase n
jos pe jumatate si-si tinea arma de paintball pregatita, nsa pna acum nu trasese n
ici macar un foc.
- Alte masini, anunta ncetisor Claire. Vedeti?
Acum, nu mai erau numai doua masini: erau o droaie, risipite de ambele p
arti ale strazii, cu motoarele pornite, farurile aprinse si portierele deschise.
Goale.

Trecura ncet pe lnga ele, si Claire remarca fumuriul intens al geamurilor.


Toate automobilele erau de acelasi tip, cel din care i fusese repartizat si lui
Michael un exemplar, cu prilejul convertirii lui oficiale n vampir.
- Ce naiba se petrece? se mira Eve.
n voce i se simteau ncordarea si nelinistea, si Claire nu putea s-o condam
ne pentru asta. Ea nsasi era destul de ncordata.
- Att de aproape de zori, medita Eve mai departe, n-ar face una ca asta.
N-ar trebui nici macar sa mai fie pe afara. El a zis ca ambele tabere or sa se r
egrupeze, dar aici arata a un soi de panica totala.
Claire fu nevoita s-o aprobe, nsa nici ea nu gasea vreo explicatie. Scoas
e din rucsac unul dintre aparatele de emisie receptie, tasta codul de acces pe c
are i-l daduse Oliver, apoi apasa pe butonul emisie.
- Oliver? Intra pe receptie.
Dupa o scurta asteptare, din difuzor rasuna vocea lui.
- Spune.
- Se ntmpla ceva ciudat. Tot vedem o multime de masini de-ale vampirilor, n
sa toate sunt abandonate. Goale. Si cu motorul pornit.
De cealalta parte, se auzira niste prituri.
- Oliver?
- Tine-ma la curent, zise el n cele din urma. Numara masinile. Fa o lista
cu numerele de nmatriculare, daca poti.
- aa. altceva? E cazul sa ne ntoarcem?
- Nu. Livrati aparatele.
Si att. Claire mai ncerca o data, nsa el ori nchisese, ori n-o mai lua n seam
a. Apasa pe butonul RESETARE ca sa anuleze codul si-si ntoarse privirea spre Eve,
care-i raspunse printr-o ridicare din umeri. Se oprira n fata celei de-a doua di
ntre Casele Fondatoarei.
- Hai sa ne terminam treaba, propuse Eve. Si sa-i lasam pe vampiri sa-si
bata capul cu vampirii.
Suna rezonabil, nsa Claire se temea ca, ntr-un fel. nu era.
Trei dintre Casele Fondatoarei nu mai erau dect mormane de lemn fumegnd si
de cenusa, iar peste una, serviciul de pompieri din Morganville nca mprastia apa
cu furtunurile. Eve trecu pe lnga ea, dar nu opri. Orizontul devenea din ce n ce m
ai luminos, si ele tot mai aveau cteva escale de facut.
- Esti bine acolo, n spate? o ntreba Eve pe Hannah, n timp ce lua un viraj,
patrunznd ntr-un cartier pe care Claire chiar l recunostea.
- Perfect, raspunse Hannah. Mergem spre Casa Day?
- Mda, e urmatoarea pe lista.
- Bun. Chiar as vrea sa vorbesc cu verisoara Lisa.
Eve opri n fata impunatoarei Case a Fondatoarei; erau lumini la toate fer
estrele, ntr-un puternic contrast cu ntunecatele si oblonitele resedinte nvecinate.
n timp ce parca automobilul, usa de la intrare se deschise, lasnd sa se reverse u
n fascicul de lumina galbena ca lamia peste impecabil ntretinuta veranda din fata.
Persoana din cadrul usii era Lisa Day: nalta, puternica, semannd destul de
bine cu Hannah. Le urmari cu privirea n timp ce coborau din masina. Cteva ferestr
e de la etaj se deschisera, si prin ele rasarira tevile unor pusti.
- Sunt n regula, striga ea, dar fara sa faca un pas n fata. Claire, nu? Si
Eve? Salut, Hannah.
- Salut, raspunse Hannah, clatinnd din cap. Hai sa intram. Nu-mi place li
nistea asta de pe-aici.
De ndata ce le vazu intrate, ntr-un vestibul cu aspect familiar, Lisa ncuie
si trase zavoarele, inclusiv o recent instalata bara din fier, fixata prin inel
e aflate de-o parte si de cealalta a cadrului usii. Hannah o privi cu o expresie
de aprobare meditativa.
- Stiai c-o sa vina? o ntreba.
- Mi-am nchipuit c-o sa se-ntmple, mai devreme mai mai trziu, zise Lisa. Av
eam materialul n pivnita. N-a trebuit dect sa-l pun la locul lui. Bunicii nu i-a p
lacut, dar eu tot am facut-o. Urla ntruna la mine ca i-am gaurit lemnaria.
- Mda, asta-i Bunica, zmbi Hannah. Fereasca Dumnezeu sa-i ravasesti casa,
chiar n timpul razboiului.

- Fiindca veni vorba, exclama Lisa, voi tre' sa ramneti aici, daca vreti
sa fiti la adapost.
Eve facu un rapid schimb de priviri cu Claire.
- Mda, pai, nu putem, zau asa. Dar mersi, oricum.
- Esti sigura? insista Lisa.
Avea ochii extrem de stralucitori, extrem de concentrati.
- Fiindca ne gndeam ca poate vampirii astia or sa se casapeasca unii pe a
ltii de data asta, asa ca noi poate ar trebui sa tinem aproape. Toti oamenii. La
sa-le ncolo de bratari si de contracte.
Eve clipi, nedumerita.
- Vorbesti serios? Sa-i lasam doar sa se bata singuri ntre ei?
- De ce nu? Ce treaba avem noi, n definitiv, cu cine cstiga? replica Lisa,
cu un efemer zmbet amar. Noi tot prost picam, orice-ar fi. Poate c-a venit vreme
a sa punem un om la conducerea orasului si sa-i lasam pe vampiri sa-si gaseasca
un alt loc de trait.
Periculos, si zise Claire. De-a dreptul periculos. Hannah si fixa cu privi
rea verisoara, pe fata avnd o expresie ncordata si stapnita. Pna la urma, facu un se
mn de ncuviintare.
- Bine, zise. Tu fa ce vrei, Lisa, dar ai grija, da?
- Avem al naibii de multa grija, raspunse Lisa. O sa vezi.
Ajunsera n celalalt capat al vestibulului, de unde se trecea n spatiosul l
iving, si Eve si Claire ncremenira pe loc.
- Of, porcaria naibii, murmura Eve.
Oamenii erau toti narmati: cu pusti, cutite, tepuse, obiecte taioase. Vam
pirii care fusesera repartizati pentru paza casei erau legati de scaune, cu frngh
ii rasucite de attea ori n jurul trupurilor, nct i aminteau lui Claire de laturile sp
zuratorilor. Banui ca, daca voiai sa-i nfrnezi pe vampiri, aveau rost, numai ca.
- Ce naiba faceti? se rasti Eve.
Cel putin, unii dintre vampirii care stateau acolo, legati fedeles si cu
calusuri n gura, se numarasera printre cei care fusesera acasa la Michael, sau c
are luptasera de partea Ameliei n timpul banchetului. Ctiva se zvrcoleau, nsa cei ma
i multi stateau linistiti.
Iar altii pareau lesinati.
- Nu sunt raniti, zise Lisa. Doar am vrut sa-i vad pusi deoparte, pentru
cazu' n care s-ar strica treaba.
- Faci o miscare a naibii de periculoasa, Lisa, i atrase atentia Hannah.
Sper ca stii bine n ce naiba te bagi.
- Ma bag sa-i apar pe-ai mei. Asta ar trebui sa faci si tu.
Hannah clatina ncetisor din cap.
- Sa mergem, le ndemna pe Eve si pe Claire.
- Dar cum ramne cu.
- Nu, zise Hannah. Aparat, nu. Nu aici.
Lisa se aseza n calea lor, cu o arma de vnatoare n brate.
- Plecati att de repede?
Claire uita sa mai si respire. Plutea prin aerul de-acolo o anume senzat
ie, greu de definit, ca de ntunecime. Vampirii, cei care ramasesera nca treji, le
priveau fix. Asteptau salvarea, poate?
- Tu nu vrei sa faci asta, zise Hannah. Noi nu-ti suntem dusmani.
- Le tineti partea vampirilor, nu-i asa?
Iata, se dadeau cartile pe fata. Claire si nghiti nodul din gt.
- ncercam sa scapam toti cu viata din asta, zise. Si oamenii, si vampirii
.
Lisa nu-si desprinse privirea de pe chipul verisoarei sale.
- Asta nu se poate, replica ea. Asa ca ati face bine sa va alegeti tabar
a.
Hannah nainta, oprindu-se drept n fata ei. Dupa o clipa de gheata, Lisa fa
cu un pas n lateral.
- Am ales deja, zise Hannah.
Apoi, facu un gest cu capul spre Claire si Eve.
- Haideti, sa mergem.

Afara, n masina, statura n tacere cteva secunde. Hannah avea chipul aspru s
i lipsit de expresie, deloc mbietor la conversatie.
n cele din urma, Eve zise:
- Ar fi mai bine sa-l informezi pe Oliver. El trebuie sa afle despre toa
te astea.
Claire introduse codul si ncerca.
- Oliver, intra pe receptie. Oliver, aici Claire. Am noutati. Oliver!
i raspunse suierul electricitatii statice. Nimic altceva.
- Poate ca nu vrea sa-ti raspunda, si dadu cu parerea Eve. Parea destul d
e agasat mai devreme.
- ncearca tu, propuse Claire, ntinzndu-i aparatul, dar tot degeaba.
Oliver nu raspundea. ncercara sa cheme n locul lui pe altcineva de la Comm
on Grounds, si n cele din urma auzira o alta voce, una necunoscuta pentru Claire.
- Alo?
Eve nchise ochii si scoase un oftat de usurare.
- Excelent. Cine-i acolo?
- Quentin Barnes.
- Tin-Tin! Salut, batrne, ce mai faci?
- A. bine, cred.
Tin-Tin, cine-o mai fi fost si ala, parea agitat.
- Uite, Oliver e cam ocupat acum. ncearca sa-i opreasca pe unii care vor
sa-si ia zborul din cuib.
- Sa-si ia zborul?
Eve facu ochii mari.
- Cum adica?
- Unii dintre vampiri, asta fac, ncearca sa plece. Zorii sunt prea aproap
e. A fost nevoit sa-i ncuie pe ctiva.
Lucrurile deveneau tot mai bizare. Eve apasa pe butonul de emisie si rap
orta:
- Avem tulburari la Casa Day. Lisa i-a legat pe vampiri. Vrea sa-i tina
asa pna se termina totul. Eu cred. cred ca e posibil ca ea sa colaboreze cu alti
oameni, ncercnd sa formeze o a treia tabara. Numai din oameni.
- Nenica, ofta Tin-Tin, asta ne mai trebuia, sa avem si ucigasi de vampi
ri n tot ghiveciul. OK, o sa-i spun eu lui Oliver. Altceva?
- Am mai vazut si alte masini parasite de vampiri. Ce crezi, e aceeasi p
roblema cu aia de la voi, care-au ncercat sa plece? Poate, nu stiu, sa fie atrasi
undeva?
- Probabil. Stii ce, aveti grija de voi, bine?
- Asa o sa facem. Eve, terminat.
Hannah se foi pe bancheta din spate.
- Hai sa mergem la urmatorul punct de pe traseu.
- mi pare rau, zise Claire. Stiu ca sunt rudele tale, si asa mai departe.
- Lisa mereu tinea predici despre cum am putea sa preluam stapnirea orasu
lui, daca ne-am uni. Poate crede ca ar fi momentul potrivit sa treaca la actiune
, medita Hannah, clatinnd din cap. E o tmpita. N-o sa reuseasca dect sa-i duca pe u
nii la moarte.
Claire nu avea veleitati de general, nsa stia ca, luptnd pe doua fronturi
si, astfel, divizndu-ti fortele, nu prea ai sanse de reusita.
- Trebuie s-o gasim pe Amelie, zise ea.
- De unde s-o mai fi bagat, completa Eve, pufnind. Asta, daca macar o ma
i fi.
- Taci, sopti Claire, frecndu-si nelinistita bratara din aur de la ncheiet
ura, pna cnd ncepu sa-i intre n carne. Avem nevoie de ea.
Mai mult ca oricnd, presupuse n sinea ei.
Pna sa lase penultimul aparat de emisie-receptie la destinatie, adica n pr
opria lor casa, n prezent locuita de un grup de oameni nspaimntati si de ctiva vampi
ri care nca nu avusesera parte de acea senzatie de atractie fata de nu se stie ce
, zorile ncepusera sa apara de-a binelea. Orizontul era de un albastru-nchis, cu t
use de auriu si de rosu, plpind doar, ca luminile rampei ntr-un spectacol. Claire d
istribui aparatul, codul, si un avertisment pentru oameni si vampiri, deopotriva

.
- Trebuie sa-i supravegheati pe vampiri, starui ea. Nu-i lasati sa plece
. Nu-i lasati la lumina zilei.
Monica Morrell, care strngea aparatul de emisie-receptie n degetele ei cu
gheare rosii, o privi ncruntata.
- Si cum propui sa facem asta, aratare? Sa le dam o mustrare scrisa si s
a-i certam rau de tot? Fii serioasa!
- Daca-i lasati sa plece, e posibil sa nu mai ajunga, cine stie unde-or
fi chemati, nainte de rasaritul soarelui, preciza Hannah.
Ridica din umeri, printr-o miscare fluida care-i puse n evidenta musculat
ura, si zmbi.
- Stii, pe mine ma doare-n cot, dar am putea sa avem nevoie de ei, mai tr
ziu. Si tu ai putea sa fii nvinuita daca nu-i opresti.
Monica ramase tot ncruntata, dar nu parea nclinata sa o contrazica pe Hann
ah. Nimeni nu ndraznea, dupa cum observa Claire. Fosta combatanta din infanteria
marina avea o anume atitudine, o anume ncredere n sine, care, cumva, nu arata a ar
oganta.
- Grozav, raspunse n cele din urma Monica. Minunat. De parca mi-ar mai fi
trebuit nca o problema pe cap. Apropo, Claire, casa ta chiar e de tot rahatul. U
rasc sa stau aici.
De data aceasta, i veni rndul lui Claire sa zmbeasca.
- Probabil pentru ca si ea te uraste pe tine. Sunt convinsa c-o sa-ti da
i tu seama, adauga. Doar esti o conducatoare nnascuta, nu?
- Hai, pupa-ma undeva. ntr-o zi, iubitelul tau n-o sa mai fie prin preajm
a ca sa.
Monica facu ochii mari.
- Ei, as! El nu e prin preajma, nu? Nici n-o sa mai fie, vreodata. Adu-m
i aminte sa trimit flori pentru nmormntare.
Eve o apuca pe Claire de poalele bluzei.
- Hopa, Mini-Me4, calmeaza-te. Trebuie sa ne vedem de drum. Orict mi-ar p
lacea sa vad meciul n cusca, noi cam trebuie sa ne tinem de un orar.
Mnia se stinse ncet din ochii lui Claire; trase aer adnc n piept si ncuviinta
. O dureau toti muschii, si dadu seama ca si-i ncordase pna la limita, ajungnd duri
ca fierul, asa ca ncerca sa si-i relaxeze. Simti junghiuri n degete cnd si desfacu p
umnii strnsi.
- Pe curnd, zise Monica, nchizndu-le usa n nas. Adica, stai, probabil ca n-o
sa fie cazul, fraiero. Si, apropo, toalele tale sunt penibile!
Cea din urma afirmatie se auzi nfundata, dar distincta; la fel de distinc
ta ca si sunetul zavoarelor trase la loc.
- Sa mergem, zise Hannah, mpingndu-le jos de pe veranda si mai departe, pe
alee, spre gardul alb din uluci.
Pe strada, ndreptndu-se oarecum spre nord, se vedea un vampir.
- Of, fir-ar, exclama Eve, alarmata.
Totusi, vampirului nu parea sa-i pese de ele, nici chiar sa-si dea seama
ca sunt acolo. Purta o uniforma de politist, si Claire si aminti ca-l cunostea:
mai mergea n patrulare cu Richard Morrell, din cnd n cnd. Nu parea sa fie baiat rau,
daca faceai abstractie de natura lui de vampir.
- E ofiterul O'Malley, striga ea. Hei! Hei, domnule ofiter! Stati putin!
Vampirul n-o lua n seama si-si continua drumul.
Claire si ntoarse privirea spre rasarit. Stralucirea aurie a soarelui ncalz
ea cerul tot mai mult, tot mai repede. Nu se ridicase nca deasupra orizontului, ns
a avea sa fie sus n cteva secunde, minute, cel mult.
- Trebuie sa-l prindem, zise ea. Sa-l ducem undeva nauntru.
- Si ce sa facem, sa-l dadacim pe tot restul zilei? O'Malley nu e ca Myr
nin, replica Eve. Nu poti sa-l strapungi cu tepusa. Nu e att de batrn. Saptezeci d
e ani, optzeci, cam pe-acolo. Abia daca e un pic mai vechi dect Sam.
- Am putea sa dam cu masina peste el, propuse Hannah. Asta nu l-ar omor.
Eve facu ochii mari spre ea.
- Poftim? Cu masina mea?
- Vrei ceva neletal. E singura chestie pe care o avem la dispozitie pe l

oc. Noi trei nu ne putem masura nicidecum cu un vampir care vrea sa se duca unde
va, daca e sa se ajunga la lupta.
Claire porni n fuga spre vampir, nelundu-le n seama strigatele. Privi napoi
peste umar. Hannah se luase dupa ea, si cstiga teren.
Tot ajunse prima la ofiterul O'Malley si se aseza n calea lui.
El ezita pentru o clipa, concentrndu-si privirea ochilor verzi asupra ei,
dupa care ntinse mna si-o mpinse deoparte. Cu blndete, dar ferm.
Si-si continua drumul.
- Trebuie sa intrati undeva! urla Claire, repezindu-se din nou n fata lui
. Domnule, trebuie! Imediat! Va rog!
El o ndeparta din nou, de data aceasta cu mai putine menajamente. Si nu s
coase o vorba.
- O, Doamne, sopti Hannah. Prea trziu.
Soarele aparu ca o explozie nvapaiata, si cele dinti raze atinsera automob
ilele parcate, silueta lui Eve, casele. si spinarea ofiterului O'Malley.
- Adu o patura! tipa Claire.
Vedea deja fumul naltndu-se din el, precum aburul diminetii.
- Fa ceva!
Eve dadu fuga sa scoata ceva din masina. Hannah o apuca de brat pe Clair
e si-o trase deoparte din drumul lui.
Ofiterul O'Malley merse mai departe. Soarele continua sa se nalte, tot ma
i stralucitor, iar dupa alti trei, patru pasi, fumul care se ridica din el se tr
ansforma n flacari.
Dupa alti zece pasi, vampirul se prabusi.
Eve veni n fuga, cu sufletul la gura si tinnd n mna o patura.
- Ajuta-ma s-o arunc pe el!
Azvrlira patura peste ofiterul O'Malley, nsa aceasta, n loc sa nabuse flacar
ile, se aprinse si ea.
Hannah o trase napoi pe Claire, care tot ncerca sa stinga flacarile.
- Gata, zise ea. E prea trziu.
Claire se ntoarse spre Hannah, cuprinsa de o furie oarba, zbatndu-se sa se
elibereze.
- nca putem.
- Ba nu, nu putem, o contrazise Hannah. Nu putem sa facem nici un rahat
pentru el. Moare, Claire. Ai facut tot posibilul, dar el tot moare. Si nu vrea s
a-ti accepte ajutorul. Uite-l, tot mai ncearca sa se trasca. Nu se opreste.
Avea dreptate, dar era un adevar dureros; n cele din urma, Claire o cupri
nse n brate pe Hannah, cautndu-si mngierea si ntorcndu-si fata de la el.
Cnd, n sfrsit, privi din nou ntr-acolo, din ofiterul O'Malley nu mai ramases
e dect o gramajoara de cenusa fumegnd si bucati arse de patura.
- Michael! sopti Claire, ridicndu-si privirea spre soare. Trebuie sa-l ca
utam pe Michael!
Hannah ncremeni pentru o clipa, dupa care facu un semn aprobator.
- Hai!
Sapte.
Portile universitatii erau nchise, ferecate, lnga de fiind postati tipi mbr
acati complet n negru, gen grupare paramilitara. narmati. Eve dirija ncet masivul a
utomobil n directia lor si-si cobor geamul din dreptul ei.
- Livrare pentru Michael Glass, striga ea. Sau pentru Richard Morrell.
Santinela care se apleca spre ea era un tip enorm, dur si amenintator. d
ar numai pna cnd o observa pe Hannah pe bancheta din spate, ceea ce-l facu sa zmbea
sca larg, ca un tnc primind n dar un catelus nou.
- Hannah Montana! exclama el.
Ea facu o mutra adnc ndurerata.
- O data daca-mi mai spui asa, Jessup, ti scot matele.
- Da-te jos si mpiedica-ma, Zmbareato. Mda, am auzit ca te-ai ntors. Cum a
fost cu aia de la marina?
- Mai bine dect la afurisitii de graniceri.
- Vezi sa nu!
Zmbetul i pieri de pe buze matahalei, care-si recapata seriozitatea.

- Pare rau, H., ordinele sunt ordine. Cine te-a trimis? Cine e cu tine?
- Oliver m-a trimis. Probabil c-o stii pe Eve Rosser. si ea e Claire Dan
vers.
- Zau? Ha! Credeam c-ar fi mai mare. Salut, Eve. Scuze, nu te-am recunos
cut din prima. Ochii care nu se vad.
Jessup i facu un semn celeilalte santinele, care-si atrna urma de umar si
tasta un cod pe panoul montat n zid. Portile mari din fier se dadura n laturi lent
.
- Ai grija, Hannah. Orasu' asta parc-ar fi granita dintre Afganistan si
Pakistan.
nauntru, daca faceai abstractie de garzile care patrulau pe lnga ziduri, a
tmosfera din Texas Prairie University parea ciudat de normala. Pasarile ciripeau
catre soarele abia rasaririt, si se vedeau studenti - studenti! - ducndu-se la c
ursuri ca si cum absolut nimic n-ar fi fost n neregula. Sporovaiau, rdeau, sau ale
rgau prin campus, ca sa prinda prima ora.
- Ce naiba? se mira Eve, iar Claire se bucura ca nu era singura descumpa
nita de priveliste. Stiam ca au ordine sa tina totul ascuns sub pres, dar, fir-a
r sa fie, chestia asta e ridicola! Unde e biroul decanului?
Claire i indica directia. Eve manevra automobilul pe curbele ntortocheate,
trecnd printre camine si sali de lectura, oprind ntr-o parcare aproape pustie din
fata cladirii Administratiei. Erau acolo doua masini de patrulare ale politiei
si vreo cteva jeepuri negre. Nu prea multe masini de-ale civililor, pe-acolo.
n timp ce urcau treptele cladirii, Claire observa ca mai erau doua santin
ele n fata intrarii principale. Hannah nu-i cunostea pe acestia doi, nsa nsira din
nou numele si recomandarile si, dupa o scurta si impersonala cercetare, li se pe
rmise sa intre.
Ultima data, Claire se dusese acolo ca sa renunte la unele cursuri si sa
se nscrie la altele noi, si cladirea fusese atunci plina de birocrati morocanosi
si de studenti agitati, toti ntr-o continua miscare. Acum, era foarte multa lini
ste. Cteva persoane se aflau la birourile lor, nsa Claire nu vedea si vreun studen
t, iar angajatii TPU pareau fie plictisiti, fie nelinistiti. Cea mai mare parte
a activitatilor parea sa se concentreze n holul asternut peste tot cu covoare, si
cu peretii mpodobiti cu portretele oficiale ale fostilor decani si ale altor not
abilitati din istoria universitatii.
Unul sau doi dintre fostii decani, abia acum observa Claire, era posibil
sa fi fost vampiri, judecnd dupa paloarea tenului. Sau poate ca nu erau dect oame
ni batrni, de rasa alba. Greu de spus.
n capatul culoarului, nu gasira o santinela, ci o secretara: totusi, una
la fel de apriga ca si barbatii narmati de afara. Statea n spatele unui birou scum
p, cu aspect antic, care nu avea pe el nici un fir de praf, si nimic altceva n af
ara unei coli de hrtie, potrivite exact pe mijloc, cu un stilou asezat n unghi dre
pt peste ea, si un telefon negru, de fite, cu centrala. Computer, nu, cel putin
ct putea sa vada Claire. ba da, uite-l colo, ascuns dupa usa-rulou a unui dulapio
r.
Podeaua era acoperita de covoare luxoase, astfel nct Claire simti ca i se
afunda picioarele cu cel putin doi, trei centimetri: era ca si cum ar fi mers pe
spuma. Lambriuri masive, din lemn de culoare nchisa. Tablouri si lumini discrete
. Ferestre acoperite cu extravagante draperii din catifea, si o muzica n surdina.
clasica, evident. Claire nici nu-si imagina ca ar putea cineva vreodata sa comu
te pe un post cu muzica rock. Nu aici.
- Sunt domnisoara Nance, se prezenta femeia, ridicndu-se si ntinznd mna spre
fiecare, pe rnd; nu avu nici cea mai mica ezitare cu Eve, care-i intimida pe cei
mai multi.
Era o femeie nalta, subtire, cenusie, mbracata ntr-un taior cenusiu, cu o b
luza de un cenusiu ceva mai deschis pe sub sacou. Parul cenusiu i se ondula n val
uri ordonate. Claire nu putea sa-i zareasca pantofii, nsa se simtea absolut convi
nsa ca erau moderni, cenusii, si totusi, n acelasi timp, practici.
- Sunt secretara decanului Wallace, i informa femeia. Aveti programare?
- Trebuie sa-l vad pe Michael, zise Eve.
- Ma scuzati? Nu cred sa cunosc o astfel de persoana.

Chipul lui Eve ncremeni, si Claire i zari cumplita groaza din ochi.
Hannah, observnd-o la rndul ei, interveni:
- Hai sa lasam vrajeala, domnisoara Nance. Unde e Michael Glass?
Ochii domnisoarei Nance se ngustara. Erau de un bleu pal, nu la fel de pa
l ca al Ameliei, dar oarecum decolorat, ca al blugilor lasati la soare.
- Domnul Glass este ntr-o convorbire cu decanul, zise ea. Ma tem ca va tr
ebui sa.
Usa din celalalt capat al anticamerei se deschise, si aparu Michael. Ini
ma lui Claire se topi, practic, de usurare. E bine. Michael e bine.
Numai ca el nchise usa si trecu drept pe lnga ele, ca un soldat plecat ntro misiune.
Trecu chiar pe lnga Eve, care ramase tintuita pe loc, cu gura cascata si
o umbra de teama nnegurndu-i chipul.
- Michael! scnci Claire, nsa el nici macar nu-si ncetini pasii. Trebuie sal oprim!
- Grozav, bombani Hannah, si toate trei pornira dupa el.
Le prinse bine faptul ca Michael nu alerga de-a binelea, ci doar mergea
cu pas normal, cu un scop precis. Claire si Eve se strecurara pe coridor pe lnga
el si-i blocara drumul.
Ochii lui albastri erau larg deschisi, nsa, pur si simplu, nu le vedeau.
Totusi, simti macar ca avea un obstacol n fata, asa ca se opri.
- Michael, zise Claire.
Fir-ar sa fie, de ce nu puteam sa am tranchilizantele la mine? De ce?
- Michael, nu poti sa iesi acum. S-a facut deja dimineata. O sa mori.
- Nu te asculta, remarca Hannah.
Si avea dreptate: el n-o asculta. ncerca sa-si faca loc printre ele, nsa E
ve i puse o palma drept n mijlocul pieptului si-l tinu pe loc.
- Michael? Eu sunt. Ma recunosti, da? Te rog, Michael! El o privi cu och
i cu desavrsire absenti, dupa care o mpinse deoparte din drumul lui. Cu violenta.
Hannah i arunca lui Claire o privire rapida, poruncitoare.
- Cheama ajutor. Imediat. ncerc eu sa-l retin.
Claire ezita, nsa Hannah era, fara doar si poate, mult mai bine echipata
dect ea, daca era nevoie sa se descurce cu un Michael potential ostil. Facu stngamprejur si trecu n fuga pe lnga functionarii uluiti si slujitorii civili care face
au cafele, frnnd brusc n fata unuia dintre soldatii n uniforme negre.
- Richard Morrell, bolborosi ea. Am nevoie de el. Imediat.
Soldatul nu sovai. si nhata emitatorul prins ntr-o clema la umar si rosti n
microfonul lui.
- Administratia catre Morrell.
- Morrell sunt, receptie.
Soldatul si desprinse aparatul si i-l ntinse, fara vreo vorba, lui Claire.
Ea l lua - era mai greu dect aparatele lui Oliver - si apasa butonul pentru emisi
e.
- Richard? Sunt Claire. Avem o mare problema. Trebuie sa-l oprim pe Mich
ael, si pe toti ceilalti.
Cum ar fi putut sa spuna vampiri, fara sa pronunte de fapt cuvntul n sine?
- Pe toti ceilalti alergici la soare care vor sa iasa.
- Dar de ce naiba ar vrea sa.
- Habar n-am! Att, ca vor!
Imaginea ofiterului O'Malley cuprins de flacari i rasari brusc n minte, si
-si opri respiratia, nabusindu-si un hohot de plns.
- Ajuta-ne. Ei vor sa iasa n soare.
- Da-i napoi aparatul, ceru el.
Ea i-l ntinse tipului n uniforma neagra.
- Vreau sa te duci cu fata asta, ordona Richard, si s-o ajuti. Fara ntreb
ari.
- Am nteles, sa traiti.
Soldatul deconecta aparatul si-si cobor privirea spre Claire.
- Dupa dumneavoastra.
Ea porni nainte pe coridor. Chiar cnd ajunsera, se auzi zgomot de sticla s

parta, dupa care Hannah zbura spre ei si ateriza pe spate, clipind marunt.
Aparu si Michael, trecnd peste ea. Eve se agatase de bratul lui, ncercnd sa
-l tina pe loc, nsa el se scutura si o ndeparta.
- Nu putem sa-l lasam sa iasa! striga Claire.
ncerca sa-i apuce la rndul ei, nsa era ca si cum ar fi vrut sa opreasca din
mers un tren expres. Uitase ct de puternic era el acum.
- La o parte, ceru soldatul, scotndu-si un pistol din locul de la sold.
- Nu, nu tra.
Functionarii se risipira ca potrnichile, ascunzndu-se pe sub birouri, varsn
du-si cafelele si ghemuindu-se pe covoare.
Soldatul tinti spre pieptul lui Michael si trase trei focuri. ntr-o succe
siune rapida. n locul rasunatoarelor zgomote de mpuscaturi la care se asteptase Cl
aire, se auzira pocnete moi, de aer comprimat.
Michael tot mai facu trei pasi spre soldat, nainte de a se prabusi, cu nce
tinitorul, n genunchi, apoi cu fata n jos.
- Liber, anunta soldatul.
l apuca de un brat pe Michael, l ntoarse cu fata n sus si-i smulse sagetile
din piept.
- O sa doarma cam o ora, probabil ca nu mai mult. Haideti sa-l ducem n bi
roul decanului.
Hannah si sterse un firicel de snge de la gura, tusi, apoi se ridica n pici
oare. Ea si Eve, mpreuna cu Claire, l apucara pe Michael de umeri si de picioare,
apoi l carara de-a lungul coridorului, trecnd pe lnga tablourile care aveau acum ne
voie de ceva lucrari serioase de restaurare si nramare, pe lnga lambriurile prefac
ute n tandari si geamurile n cioburi, pna n biroul domnisoarei Nance.
Domnisoara Nance i cuprinse ntr-o singura privire, apoi se deplasa cu iute
ala spre usa marcata cu o placuta perfecta din alama, pe care scria DECAN WALLAC
E. Ciocani si le deschise usa, permitndu-le sa-l duca pe Michael nauntru.
Decanul Wallace era o femeie, ceea ce constitui oarecum o surpriza pentr
u Claire. Se asteptase sa vada un barbat durduliu, ntre doua vrste: acest decan Wa
llace era o femeie nalta, gratioasa, supla, si cu mult mai tnara dect si-ar fi nchip
uit Claire. Avea parul saten drept, cazut n jurul umerilor, si purta un costum ne
gru uni, aproape imaginea n negativ a taiorului domnisoarei Nance, numai ca, ntr-u
n fel, mai putin rigid. Arata. nsufletit.
Buzele decanului Wallace se ntredeschisera, dar de pe ele nu iesi vreo ntr
ebare. Femeia se gndi o clipa, dupa care facu un semn spre canapeaua din piele af
lata n celalalt capat al ncaperii, pe diagonala fata de masivul ei birou.
- Bine, puneti-1 acolo.
Avea si accent britanic. Clar, nu era o fata a Texasului.
- Ce s-a ntmplat?
- Ce s-a ntmplat, ce nu, e clar ca se tot ntmpla, bombani Hannah, n timp ce a
ranjau trupul fara cunostinta al lui Michael pe canapea. Att, ca-si iau talpasita
. De parca n-ar sti, sau nu le-ar pasa, ca e soarele pe cer. S-a declansat un so
i de semnal care-i teleghideaza.
Decanul Wallace statu pe gnduri o clipa, dupa care apasa un buton de pe b
iroul sau.
- Domnisoara Nance? Am nevoie sa se transmita un comunicat prin sistemul
pentru urgente. Toti vampirii existenti n campus vor fie imediat imobilizati sau
tranchilizati. Fara exceptie. Prioritate maxima.
si ncreti fruntea n timp ce primea raspunsul, dupa care-si ridica privirea
spre micul lor grup.
- Michael parea sa fie foarte rational si n-a dat vreun semn ca s-ar put
ea petrece asa ceva. Am crezut doar ca trebuia sa plece undeva. Nu mi s-a parut
nimic neobisnuit, cel putin la nceput.
- Cti vampiri mai sunt prin campus? se interesa Hannah.
- Ctiva profesori, desigur, nsa cei mai multi nu sunt momentan aici, deoar
ece si predau cursurile seara. Studenti, nu, evident. n afara celor pe care i-au a
dus cu ei Michael si Richard, am avea, poate, cinci cu totul, n complex. Mai devr
eme au fost mai multi, dar au plecat sa se adaposteasca nainte de rasarit, n afara
campusului.

Decanul Wallace parea sa-si fi pastrat calmul, chiar si n fata unei astfe
l de situatii.
- Dumneata esti Claire Danvers? ntreba ea.
- Da, doamna, raspunse, strngnd mna ntinsa de decanul Wallace.
- Am avut o discutie recent cu Protectoarea dumitale, cu privire la prog
resele realizate. n ciuda. provocarilor, ai avut o evolutie excelenta.
Era o prostie sa se lase ncntata de asa ceva, nsa Claire nu se putu stapni.
Simti cum se nroseste si clatina din cap.
- Nu cred ca mai conteaza prea mult, acum.
- Din contra, conteaza foarte mult, sunt convinsa de asta.
Eve se aseza lnga canapea, tinndu-l pe Michael de o mna inerta. Arata zdrob
ita. Hannah se rezema de perete si-l saluta cu o nclinare a capului pe soldatul c
are tocmai iesea din birou.
- Si, zise ea, puteti sa-mi explicati cum de se plimba pe-aici jumate di
n armata S. U. A., si nu e panica totala printre studenti?
- I-am informat pe toti studentii si pe parintii lor ca universitatea pa
rticipa la o actiune guvernamentala de pregatire pentru situatii de urgenta, si
ca, desigur, toate armele sunt fara efect letal. Ceea ce este destul de adevarat
, ntr-o oarecare masura. Problema mentinerii studentilor n campus este un pic mai
spinoasa, dar am reusit s-o rezolvam pna acum, legnd-o de exercitiile de alarma. T
otusi, nu poate sa mai tina mult. Copiii din localitate sunt deja foarte bine in
formati si nu este dect o chestiune de timp pna cnd si studentii veniti din afara s
a-si dea seama ca-i tragem pe sfoara, nelasndu-i sa ia legatura cu prietenii si c
u familiile lor. Filtram toate conexiunile de internet si telefonice, normal, ad
auga decanul Wallace, clatinnd din cap. Dar aceasta este problema mea, nu a voast
ra, iar a voastra este cu mult mai presanta. Nu putem sa-i adormim chiar pe toti
vampirii din oras, si, n orice caz, nu putem sa-i tinem adormiti.
- Nu-s destule somnifere pe lume, o aproba Hannah. Trebuie, fie sa oprim
povestea nca de la sursa ei, fie sa ne dam naibii la o parte din calea lor.
Se auzi o usoara bataie n usa si domnisoara Nance si facu aparitia.
- Richard Morrell, anunta ea, dupa care facu un pas n lateral, lasndu-l sa
intre.
Claire facu ochii mari. Fratele Monicai arata ca dupa optzeci de kilomet
ri de drum accidentat: epuizat, cu ochii rosii, palid, mentinut n stare de functi
onare doar cu cafeina si adrenalina. La fel ca toti ceilalti, banui. n timp ce do
mnisoara Nance nchidea ncetisor usa dupa el, Richard nainta cu pasi mari, fixnd cu p
rivirea trupul fara vlaga al lui Michael.
- E dus? ntreba.
Si vocea i era aspra, ca si cum pna acum ar fi urlat. Mult.
- Doarme somnul dreptilor, i raspunse Hannah. Sau, oricum, pe-al dreptilo
r drogati. Claire. Aparatul.
Ah! Uitase de rucsacul care nca-l atrna pe umar. Scoase repede din el cel
din urma aparat de emisie-receptie si i-l nmna, explicndu-i pentru ce folosea. Rich
ard ncuviinta.
- Cred ca e momentul unei sedinte strategice, zise el, tragndu-si un scau
n aproape de canapea.
Hannah si Claire si luara si ele cte unul, nsa Eve ramase acolo unde era, ln
ga Michael, parca nevrnd sa-l paraseasca nici macar pentru o clipa.
Decanul Wallace se aseza la biroul sau, mpreunndu-si degetele si urmarind
scena cu interes, dar cu mult calm.
- Introduc codul, da?
Deja ncepuse sa faca asta, motiv pentru care Claire se multumi sa-i faca
un semn aprobator. Se auzi semnalul conectarii la retea.
- Richard Morrell, la Universitate, proba.
Dupa cteva secunde, i raspunse o voce.
- Verificat, Richard, esti ultimul post care raporteaza! Rami pe receptie
pentru un comunicat.
Se auzira cteva tacaneli, dupa care alta voce rasuna din difuzor.
Aici Oliver. Transmit catre ntreaga retea ordinele de urgenta. Retineti o
ricare vampir aliat cu noi pe care-l puteti gasi, indiferent ce mijloace ar fi n

ecesare. Camere ncuiate, lanturi, tranchilizante, celule, folositi orice aveti. Pn


a cnd nu stim cum si de ce se ntmpla toate acestea, trebuie sa luam toate masurile
de precautie pe timpul zilei. Se pare ca unii dintre noi au o anumita ezistenta
fata de chemare, iar altii au imunitate, dar totul se poate schimba n oricare mom
ent. Ramneti n garda. ncepnd din acest moment, vom desfasura apeluri din ora n ora, s
i fiecare pozitie si va raporta situatia. Postul Universitate, raporteaza.
Richard apasa butonul pentru emisie.
- Michael Glass si toti ceilalti vampiri din grupul nostru au fost retin
uti. Studentii sunt izolati deocamdata, dar nu pentru mult timp. Va trebui sa de
schidem portiile nu mai trziu de mine-dimineata, dac-om reusi sa-i mai tinem si pna
atunci. Chiar si cu legaturile telefonice si pe internet controlate, tot o sa s
e afle afara.
- Urmam planul, zise Oliver. ntrerupem functionarea releelor celulare pes
te zece minute, pna la noi ordine. Liniile telefonice sunt deja taiate. Singura c
ale de comunicare, din acest moment nainte, va fi cea strategica, prin folosirea
aparatelor de emisie-receptie. Ce altceva ti mai trebuie?
- Funia si sapunul? Nimic. Stam bine aici, deocamdata. Nu cred sa ncerce
cineva vreun asalt pe timp de zi, si oricum nu cu cte garzi avem la dispozitie.
Richard ezita pentru o clipa, dupa care actiona din nou microfonul.
- Oliver, am tot auzit unele lucruri. Cred ca se formeaza vreo cteva fact
iuni. Factiuni umane. Ar putea complica lucrurile.
Oliver tacu cteva secunde, dupa care zise:
- Da. nteleg. Ne vom ocupa de ele cnd va fi cazul.
Apoi, Oliver trecu la urmatorul post de pe lista lui, care se ntmpla sa fi
e tocmai Casa Glass. Monica fu cea care raporta; enervant lucru. Claire se abtin
u din rasputeri sa nu scrsneasca din dinti. Cel putin, fu un raport scurt si, dup
a ce le veni rndul si altor Case ale Fondatoarei, situatia paru asemanatoare: uni
i vampiri reactionau la semnalul de chemare, iar altii, nu. Cel putin, nu nca.
Richard Morrell privea gnditor n departare; n cele din urma, dupa ce se nche
iara toate raportarile, apasa din nou pe buton.
- Oliver, aici Richard. Ce se-ntmpla daca si tu ne faci figura si devii z
ombi?
- N-o sa fie cazul, raspunse Oliver.
- Daca. Fa-mi hatrul. Cine preia conducerea?
Era evident ca Oliver nici nu voia sa se gndeasca la o astfel de eventual
itate, si Claire i distinse furia stapnita din voce atunci cnd raspunse.
- Tu, zise el. Nu ma intereseaza cum te organizezi. Daca va trebui sa da
m apararea Morganville-ului pe mna unor oameni simpli, nseamna ca am pierdut deja.
Oliver, terminat. Urmatoarea verificare, peste o ora de acum ncolo.
n aparatul de emisie-receptie se auzi un tacanit, semnalnd ncheierea confer
intei.
- A decurs bine, remarca decanul Wallace. Te-a desemnat mostenitor n ipot
eza Apocalipsei. Felicitari.
- Mda, a naibii promovare pe cmpul de lupta, bombani Richard, ridicndu-se.
Hai sa gasim un loc pentru Michael.
- Avem cteva spatii de depozitare la subsol: usi din otel, fara ferestre.
Acolo i-au dus pe ceilalti.
- n regula, pentru moment. Pe el vreau sa-l mut n arest ct de curnd posibil,
ca sa centralizez carantina.
Claire si ntoarse privirea spre Eve, apoi spre fata adormita a lui Michael
, si se gndi la el, singur, ntr-o celula... pentru ca, altfel cum ai putea s-o num
esti? ncuiat, la fel cum fusese Myrnin.
Myrnin. Se ntreba daca si el o fi simtit acea bizara atractie, si daca da
, atunci or fi reusit ceilalti sa-l mpiedice plecarea? Probabil ca nu, daca el o
fi fost hotart sa se duca fuga. Myrnin se numara printre acele forte de neoprit,
si n afara cazului n care ar fi ntlnit un obstacol de neclintit.
Ofta si ajuta la transportarea lui Michael de-a lungul coridorului, pe ln
ga functionarii nauciti, spre temporarul sau loc de detentie.
Viata merse mai departe, lucru destul de ciudat; oricum, cel putin cea a
oamenilor. Lumea ncepu sa se hazardeze pe-afara, sa mature strazile, sa recupere

ze lucrurile din casele incendiate sau vandalizate. Politia ncepu sa restabileasc


a ordinea.
Dar se ntmplau si alte lucruri. Oameni, adunndu-se n grupuri pe la colt de s
trada. Discutnd. Plednd.
Lui Claire nu-i placea deloc ceea ce vedea, si putea sa-si dea seama ca
nici lui Hannah, si nici lui Eve.
Trecura ore. Patrulara o vreme, trimitnd comunicari spre Oliver despre gr
upurile pe care le vedeau. Cel mai mare numara aproape o suta de persoane, si se
forma n parc. Un tip pe care Claire nu-l cunostea avea si o portavoce.
- Sal Manetti, zise Hannah. Mereu a fost un zurbagiu. Cred ca s-a numara
t, o vreme, printre oamenii Capitanului Evident, dar au avut un conflict. Sal vo
ia mai multe omoruri si mult mai putina vorba.
Nu era deloc bine. Si nu era absolut deloc bine, la cti oameni se aflau a
colo si l ascultau.
Eve se ntoarse la Common Grounds sa-si dea raportul, si acela fu momentul
n care lucrurile ncepura s-o ia razna.
Hannah o conducea acasa pe Claire, dupa ce predase un portbagaj plin de
pungi cu snge luate din depozitele secrete ale universitatii, cnd aparatul de emis
ie-receptie din buzunarul lui Claire ncepu sa sune, solicitnd atentia. Claire se c
onecta, folosind codul. De ndata ce termina, o explozie de zgomote se revarsa din
difuzor.
I se paru ca aude ceva despre Oliver, dar nu putea fi sigura. ntrebarile
ei strigate nu primira raspuns. Era de parca ar fi apasat cineva butonul acciden
tal, n toiul unei ncaierari, si toata lumea era prea ocupata ca sa mai si raspunda
.
Apoi, transmisia pieri.
Claire schimba o privire cu Hannah.
- Mai bine.
- Ne-am ntoarce la Common Grounds? Mda. S-a receptionat.
Cnd ajunsera, primul lucru pe care-l observa Claire fu vitrina sparta. Ob
loanele erau ridicate, iar cele doua geamuri ale fatadei fusesera sparte de dina
untru, nu din afara, cioburile se mprastiasera tocmai pna la bordura.
Localul parea foarte, foarte tacut.
- Eve? striga fara sa vrea Claire, si tsni nainte ca Hannah sa-i ceara sa
stea pe loc.
Se repezi n goana mare n usa de la intrare, nsa aceasta nu se deschise, si
se izbi de ea suficient de tare nct sa se aleaga cu vnatai.
Era ncuiata.
- Nu vrei sa astepti? se rasti Hannah, prinznd-o de brat n timp ce ncerca s
a se strecoare printr-una dintre vitrinele sparte. O sa te tai! Stai un pic.
Folosindu-se de arma de paintball din mini, reusi sa curete vreo cteva cio
buri mai ascutite ramase si, pna sa tsneasca din nou Claire, avu grija sa-i bloche
ze trecerea si sa treaca ea nsasi peste pervazul scund. Claire o urma. Hannah nu
mai ncerca s-o opreasca, probabil pentru ca stia ca n-are rost.
- Of, mama, zise ea.
Si, dupa ce Claire intra, la rndul ei, observa ca mesele si scaunele fuse
sera, n majoritatea lor, rasturnate, sau mpinse deoparte. Cioburile veselei erau p
resarate peste tot pe podea.
Erau si oameni pe jos, zacnd nemiscati printre darmaturi. Hannah trecu rep
ede de la unul la altul, analizndu-le la repezeala starea. Doi dintre ei o facura
sa clatine din cap cu regret; ceilalti trei erau nca vii, desi raniti.
Nu era urma de vampir n cafenea, si nici urma de Eve, de asemenea.
Claire se strecura pe sub draperie. Alte semne de ncaierare. Nimeni ramas
, nici mort, nici viu. Trase aer adnc n piept si deschise uriasul frigider industr
ial.
Era plin de pungi cu snge, dar fara cadavre.
- E ceva? o ntreba Hannah, de dincolo de draperie.
- Aici, nu-i nimeni, raspunse Claire. Totusi, au lasat sngele.
- Hm. Ciudat. Ai zice ca le trebuia mai mult dect orice. De ce sa ataci l
ocul asta, daca nu iei tocmai bunatatile?

Hannah si ntoarse privirea spre interiorul cafenelei, cu o nfatisare impene


trabila si concentrata.
- Geamul e spart de dinauntru, nu de afara, medita ea cu glas tare. Nici
urma sa fi intrat cineva pe usi, nici prin fata, nici prin spate. Nu cred sa fi
fost un atac din afara, Claire.
Simtind o greutate enorma parca instalndu-i-se n stomac, Claire nchise usa
frigiderului.
- Tu crezi ca vampirii s-au batut ca sa iasa.
- Mda. Mda, asta cred.
- Si Oliver.
- Oliver, Myrnin, toti. Nu stiu ce tipat de liliac i-o fi chemat, dar a
sarit de volumul maxim, cred eu.
- Si-atunci, unde sa fie Eve? ntreba Claire.
Hannah clatina din cap.
- Nu stim nimic. Mergem numai pe ghicite. Hai sa facem ctiva pasi si sa v
edem care-o fi treaba.
si ntoarse din nou privirea spre afara.
- Dac-or fi iesit pe-acolo, multi poate c-or fi rezistat o vreme n soare,
dar tot s-or fi ales cu rani. Iar unii sigur n-au ajuns prea departe.
Unii, ca politistul pe care-l vazuse Claire arznd sub ochii ei, erau deja
pierduti.
- Crezi c-o fi fost domnul Bishop? ntreba, cu o voce extrem de firava.
- Asa sper.
Claire clipi, nedumerita.
- Cum adica?
Pentru ca, daca nu e el, o sa fie cu mult mai rau.
Opt.
Dupa alte trei ore, tot nu stiau mult mai multe, cu exceptia faptului ca
nimic din ce ncercasera ca sa-i mpiedice pe vampiri sa plece nu parea sa dea road
e; singurele metode viabile erau sa-i tranchilizeze si sa-i ncuie n celule zdraven
e. Prea mare succes nu avura nici n depistarea celor care plecasera. Claire si Ha
nnah ajunsera pna la urma n Casa Glass, care parea sa reprezinte cel mai bun loc p
entru adunare: pozitionat central fata de majoritatea punctelor importante, si a
proape de Primarie, pentru situatii de urgenta.
Sosi si Richard Morrell, mpreuna cu alti ctiva, si-si instala centrul oper
ational n bucatarie. Claire tocmai ncerca sa-si dea seama ce-ar putea face ca sa h
raneasca atta lume, cnd se auzira din nou batai n usa.
Era Bunica Day. Batrna, cu spinarea dreapta si nfatisarea mndra, rezemata n
baston, o fixa pe Claire cu ochii ei vestejiti de vrsta.
- Nu mai stau n ruptul capului cu fata mea, zise. Nu vreau sa fiu partasa
la asa ceva.
- Claire se grabi sa-i faca loc, si batrna intra, trsindu-si picioarele.
- Cum ati ajuns aici? o ntreba.
- Pe jos, raspunse Bunica. Stiu foarte bine sa-mi folosesc picioarele. N
u m-a deranjat nimeni.
N-ar fi ndraznit nimeni, completa Claire, n sinea ei.
- Domnisorul Richard! exclama batrna. Aici erai?
- Doamna? rosti mirat Richard, iesind din bucatarii si parnd mult mai tnar
fata de cum l vazuse vreodata Claire.
Da, Bunica Day avea influenta aceasta asupra oamenilor.
- Ce cautati aici? o ntreba el.
- Neghioaba de fiica-mea si-a iesit din minti, i explica Bunica. Si eu nu
nghit asta. Da-te din drum, baiete. Va fac eu ceva de mncare.
Trecu pe lnga el, ciocanind cu bastonul, si intra n bucatarie, unde ncepu s
a plescaie din limba si sa se perpeleasca, vaznd n ce hal arata totul pe-acolo, n t
imp ce Claire o urmarea cu privirea, nestiind daca sa se hlizeasca sau sa fie ngr
ozita. Din batrna nu se mai vedea dect o pereche de mini, facnd ordine peste tot, ia
r la sfrsit, pe masa aparura un platou plin cu sandvisuri si o carafa ceai rece,
asa ca toata lumea se aseza n jurul mesei de bucatarie, cu exceptia Bunicii, care
se dusese dincolo, sa se odihneasca. La semnul lui Richard, Claire si trase si e

a un scaun, desi ezitase la nceput. Detectivii Joe Hess si Travis Lowe erau si ei
prezenti, si nfulecau si beau, recunoscatori. Claire se simtea epuizata, nsa ei a
ratau cu mult mai rau. naltul si subtiraticul Joe Hess avea bratul stng prins cu o
esarfa - fracturat, probabil, daca era sa te iei dupa atele - si att el, ct si ma
i rotunjorul si greoiul sau partener erau plini de rani si de vnatai, care dovede
au ca avusesera parte de o ncaierare, doua.
- Si, zise Hess, s-a auzit ceva despre locul unde se duc vampirii, cnd si
iau talpasita?
- Pna acum, nu, raspunse Richard. Le luam urma la nceput, dar nu putem sa
ne tinem dupa ei dect putin timp, si pe urma i pierdem.
- Dar nu le face rau soarele? se interesa Claire. Adica.
- ncep sa scoata fum, dar nu de Marlboro, dupa care, ncetul cu ncetul, se p
rajesc, i explica Travis Lowe, cu gura plina de friptura de curcan si de svaiter.
Cei mai vechi se descurca binisor, si oricum, ei nu se mai reped asa, afara. si
pun palarii, si pardesie, si paturi. L-am vazut pe unul nfasurat ntr-un pled cu Sp
ongeBob, luat din camera cine stie carui copil, daca-ti vine sa crezi una ca ast
a. Aia mai tineri sunt cu problemele. Unii nu mai ajung pna la umbra, daca nu au
mare grija.
Gndul lui Claire zbura spre Michael, si stomacul i se rascoli. Dar, pna ca
macar sa-si formuleze ntrebarea, Richard i observa expresia si scutura din cap.
- Michael e OK, o informa el. Am avut grija personal. I-am repartizat o
celula draguta, sigura, ca si celorlalti vampiri pe care am putut sa-i prindem, n
ainte sa fie prea trziu. El nu e att de puternic ca unii dintre ceilalti. Nu poate
sa ndoaie otelul cu minile goale.
- Vreo veste despre.
ntrebarea se pierdu pe buzele lui Claire, iar Richard nici macar n-o lasa
sa si-o duca la sfrsit.
- Nici urma de Eve, zise. Nici cea mai mica veste de la ea. As fi ncercat
s-o localizez prin GPS, dupa telefonul mobil, dar pentru asta ar fi trebuit sa
restabilim reteaua celulara si ar fi prea periculos acum. Le-am cerut baietilor
de pe strazi sa fie cu ochii n patru dupa ea, dar avem deja attea pe cap, Claire.
- Stiu. Dar.
Nu putea sa-si exprime gndurile n cuvinte, asa cum trebuia. Doar ca stia,
pur si simplu, ca undeva, cumva, Eve avea necazuri, si ei trebuiau s-o gaseasca.
- Asa, zise Joe Hess, ridicndu-se sa priveasca o harta marita a Morganvil
le-ului, lipita cu scotch pe perete. Asta mai e valabila?
Harta era mpnzita cu punctulete colorate: albastre, pentru pozitiile detin
ute de cei fideli Ameliei; rosii, pentru adeptii lui Bishop; negre, pentru cladi
rile mistuite de foc, sau devenite nefunctionale, categorie n care se ncadrau trei
dintre Casele Fondatoarei, spitalul si depozitul de snge.
- n mare masura, raspunse Richard. Nu stim daca vampirii parasesc pozitii
le lui Bishop, dar stim ca se agita, exact ca si ai Ameliei. Putem sa verificam
numai locurile n care ar trebui sa se afle cei loiali Ameliei, si stim ca au disp
arut din aproape toate pozitiile nsemnate cu albastru.
- Unde au fost vazuti ultima oara?
Richard si consulta nsemnarile si ncepu sa adauge punctulete galbene pe har
ta. Claire remarca aproape instantaneu tiparul.
- Sunt portalurile, zise ea. Myrnin a repus, cumva, portalurile n functiu
ne. De ele se folosesc.
Hess si Lowe aratau nedumeriti, nsa Richard facu un semn de ncuviintare.
- Mda, am auzit despre asta. Pare logic. Dar unde s-or duce?
Claire ridica din umeri a neputinta.
- Ar putea sa fie oriunde. Eu nu stiu unde duc toate portalurile; poate
Amelie si Myrnin sa stie, dar altcineva, nu cred.
Cu toate acestea, simti o irationala bucurie la gndul ca vampirii nu rata
ceau pe-afara, la lumina zilei, pna sa fie cuprinsi de combustii spontane peste t
ot. N-ar fi vrut sa-i vada patind asa ceva. nici macar pe Oliver.
- Ma rog, poate pe Oliver, uneori. Dar nu si astazi.
Cei trei barbati o mai fixara cu privirile vreme de cteva secunde, dupa c
are se ntoarsera la examinarea hartii, discutnd despre perimetre si strategii pent

ru patrule, tot soiul de lucruri despre care Claire si dadea seama ca n-o implica
u si pe ea. Asa ca-si termina sandvisul si se duse n living, unde maruntica si of
ilita Bunica Day se odihnea ntr-un fotoliu cu spatar nalt, masiv, cu picioarele ri
dicate pe o masuta, si statea de vorba cu Hannah.
- A, fetito, o ntmpina Bunica. Stai jos.
Claire se aseza, rotindu-si privirea prin ncapere. Cei mai multi dintre v
ampiri plecasera, fie nchisi n cte-o celula, fie ncuiati altundeva, pentru siguranta
lor; pe altii, nu reusisera sa-i opreasca. si framnta fara ncetare minile, nelinist
ita. Shane. Shane ar fi trebuit sa fie acasa. Richard spusese ca aranjasera ca l
aboratorul mobil sa-si schimbe soferul, iar asta nsemna ca si Shane avea sa vina,
ct de curnd, sa se odihneasca.
Si ea avea nevoie de el, chiar acum.
Bunica Day o privea cu o vaga expresie ntelegatoare In ochii ei obositi.
- ti faci griji? o ntreba, zmbind. Ai motive, banuiesc.
- Am? se mira Claire.
n majoritatea lor, adultii ncercau sa dea impresia ca totul avea sa fie bi
ne.
- Lucru sigur, scumpete. Morganville e de multa vreme sub conducerea vam
pirilor, si ei n-au fost tot timpul chiar pinea lui Dumnezeu. Oameni raniti, oame
ni omorti fara motiv. Se cam umple paharul.
i facu un semn spre rafturile cu carti.
- Adu-mi cartea aia rosie de colo, aia care ncepe cu N.
Era o enciclopedie. Claire o lua si i-o aseza n poala. Degetele viguroase
, arse de soare, ale batrnei o deschisera, frunzarind paginile, dupa care i-o ntin
sera napoi. Titlul paginii era Rascoalele din 1863 contra recrutarilor din New Yo
rk.
Imaginile nfatisau un haos: multimi ncaierate, cladiri incendiate. Si alte
lucruri, mai rele. Mult, mult mai rele.
- Oamenii uita, zise Bunica. Uita ce se poate ntmpla, cnd se aduna suparari
le. Baietii aia din New York se suparasera pentru ca i tot recrutau, sa lupte n Ra
zboiul Civil. Pe cine crezi ca si-au varsat focul? Pe negri, mai cu seama. Pe ce
i care nu puteau sa le stea mpotriva. Au ars pna si un orfelinat, si i-ar fi omort
pe toti copiii aia, pna la unul, daca i-ar fi prins.
Clatina din cap, plescaind cu limba n semn de dezgust.
- Acelasi lucru s-a ntmplat n Tulsa, n 1921. I-au zis Rascoala din Greenwood
; cica negrii le rapeau afacerile si slujbele. Dincolo, n Franta, au avut o revol
utie, n care ia-u luat pe sus pe toti aristocratii aia sclifositi si le-au taiat
capatnile. Poate c-or fi avut vreo vina, poate ca nu. Mereu e acelasi lucru: te s
uperi, arunci pisica n curtea unora, si-i faci sa plateasca, vinovati sau nu. Sentmpla mereu.
Claire fu strabatuta de un fior rece.
- Cum adica?
- Adica, gndeste-te la Franta, fetito. Vampirii ne tin sub papuc pe noi t
oti de multa vreme, la fel ca aristocratii aia, sau cel putin asa crede lumea de
spre asta. Ei, si-acum, gndeste-te la toti flacaii aia de-afara, cu dusmanii adun
ate de generatii, cnd nu mai e nimeni cu adevarat stapn. Crezi ca asta n-o sa iasa
rau si pentru noi?
Parca n-ar fi existat destule necazuri pe lume. Claire si aminti de tatal
lui Shane, de licarul fanatic din ochii lui. El ar fi fost printre conducatorii
unei rascoale, se gndi ea. Unul dintre cei care i-ar fi smuls pe oameni din case
le lor, acuzndu-i de colaborationism si de tradare si spnzurndu-i de stlpii de ilumi
nat.
Hannah si mngie pusca din poala. Pe cea de paintball o lasase deoparte; sin
cer vorbind, nu-i mai era de prea mare folos, acum, ca vampirii disparusera din
peisaj.
- N-ajung ei aici, Bunico. N-o sa avem nici un Greenwood n Morganville.
- Nu-mi bat capul prea mult pentru voi, sau pentru mine, zise Bunica. Da
r mi-as face griji pentru alde Morrell. Or sa sara pe ei, mai devreme sau mai trz
iu. Familia asta e imaginea vie a vechii garzi.
Claire se ntreba daca si Richard stia asta. Se mai gndi si la Monica. Nu c

a i-ar fi placut ei de Monica - Dumnezeule, nicidecum - dar, oricum.


i multumi Bunicii Day si se ntoarse n bucatarie, unde politistii erau nca n t
oiul discutiei.
- Bunica Day crede c-or sa fie tulburari, zise. Nu din partea vampirilor
. A oamenilor obisnuiti, ca aia din parc. Poate si cu Lisa Day sa fie probleme.
Si mai crede ca ar fi cazul sa fii cu ochii pe familia ta, Richard.
Richard facu un semn aprobator.
- M-am ocupat deja, zise. Mama si tata sunt la Primarie. Monica se duce
si ea acolo.
Statu putin sa se gndeasca.
- Da. Ai dreptate. Ar fi cazul sa ma asigur ca ajunge acolo ntreaga, pna n
u devine nca o cifra ntr-o situatie statistica.
Pe chip i se citea ncordarea, iar n ochi, avea un licar care nu se potrive
a cu tonul vocii. Era nelinistit.
Si, dat fiind ceea ce tocmai auzise Claire de la Bunica Day, se gndi ca,
probabil, avea si de ce. Joe Hess si Travis Lowe schimbara priviri ntre ei, si ea
si imagina ca, mai mult ca sigur, gndeau acelasi lucru. O merita, si zise n sinea e
i. Orice s-ar ntmpla cu Monica Morrell, si-a facut-o cu mna ei.
Numai ca ilustratiile din cartea aleasa de Bunica Day i tot reveneau n min
te, bntuind-o.
Usa de la intrare se nchise cu zgomot, si auzi vocea lui Hannah: nu era u
n ton de avertizare, ci de bun venit. Se rasuci pe calcie si se duse spre usa buc
atariei. si nimeri drept peste Shane, care o cuprinse imediat n brate.
- Aici erai, rosti el, si-o strnse att de tare, nct ea simti cum i trosnesc c
oastele. Nenica, tu nu-i faci omului viata usoara, Claire. Toata ziua m-am perpe
lit. Mai nti, aflu ca esti n mijlocul brlogului vampirilor, pe urma, ca fugi de colo
-colo cu Eve, adevarate momeli.
- Tu vorbesti despre momeala, riposta Claire, tragndu-se un pic napoi, ca
sa-l priveasca n ochi. Zi, esti bine?
- Nici cea mai mica zgaiba, raspunse el, zmbind. Ironia sortii, fiindca e
u sunt de obicei ranitul n batalii, nu? Cel mai rau lucru care mi s-a ntmplat a fos
t cnd a trebuit sa calc pedala si sa arunc o gasca de vampiri din masina, ca altf
el ar fi facut gauri prin caroserie si-ar fi intrat. Ai fi fost mndra de mine. Ba
chiar i-am si lasat la umbra.
Zmbetul i se sterse, dar nu si caldura din privire.
- Arati obosita.
- Mda, asa crezi? replica ea, nabusindu-si un cascat. Scuze.
- Ar fi cazul sa te duci la tine si sa te odihnesti putin, ct se mai poat
e, zise el, rotindu-si privirea n jur. Eve unde e?
Lui nu-i spusese nimeni. Claire deschise gura, dar si simti gtul uscat, fa
ra sa poata rosti cuvintele. Ochii i se umplura de lacrimi. Nu e, ar fi vrut sai spuna. A disparut. Nimeni nu stie unde-o fi.
Dar rostirea acestor cuvinte cu voce tare, rostirea lui fata de Shane, l
e-ar fi facut, ntr-un fel, sa se adevereasca.
- Hei, zise el, netezindu-i parul. Hei, care-i problema? Unde e?
- Era la Common Grounds, izbuti sa spuna Claire, cu vocea sugrumata. A.
Minile lui Shane ntepenira si ochii i se facura mari.
- A disparut, marturisi ea pna la urma, si un val de suferinta o cuprinse
. E pe undeva, prin oras. Asta-i tot ce stiu.
- Masina ei e afara.
- Am venit noi cu ea, zise Claire, facndu-i semn cu capul spre Hannah, ca
re intrase n urma lui Shane si-i privea n tacere.
El o nvrednici doar cu o privire, si nimic mai mult.
- OK, hotar Shane. Michael e bine, tu esti bine, eu sunt bine. Acum, merg
em s-o gasim pe Eve.
Richard Morrell se foi pe scaun.
- Nu mi se pare o idee grozava.
Shane se rasuci spre el, si expresia fetei lui era ndeajuns de dura nct sa n
spaimnte pna si un vampir.
- ncerci sa ma opresti, Dick?

Richard l fixa cu privirea pentru o clipa, dupa care se ntoarse la examina


rea hartii.
- Vrei sa te duci, du-te. Noi avem treaba. Avem un oras ntreg cu oameni p
e care sa-i slujim si sa-i aparam. Eve o una singura.
- Mda, bine, dar e a noastra, replica Shane, lund-o de mna pe Claire. Hai
sa mergem.
Hannah se rezema de perete.
- E cineva mpotriva daca vreau locul mortului?
- Daca tot umbli cu pusca aia mortala? Esti invitata mea.
Afara, situatia era ciudata: liniste, dar cu o senzatie de agitatie repr
imata plutind prin aer. Erau nca oameni pe strazi, strnsi n grupuri si discutnd. Mag
azinele erau nchise, n cea mai mare parte, nsa Claire constata, destul de ngrijorata
, ca barurile erau deschise, si la fel si magazinul cu armament al orasului.
Deloc bine.
Portile universitatii se deschisesera si cei care voiau sa iasa primeau
un fel de permis: nca se agatau de povestea cu exercitiul de alarma, presupuse Cl
aire.
- Au, frate, bombani Shane, n timp ce coteau pe una dintre strazile care
duceau spre inima orasului, si spre Piata Fondatoarei: brlogul vampirilor. Erau m
ai multi oameni pe-aici, mai multe grupuri. Nu-mi place treaba asta, continua el
. Uite-l si pe Sal Manetti. Era unul dintre camarazii de bautura ai tatalui meu,
pe vremuri.
- Nici curcanilor nu le prea place, zise Hannah, aratnd spre masinile de
politie din fata lor.
Blocau accesul n celalalt capat al strazii si, ncordndu-si privirea, Claire
observa ca politistii coborsera din masini si se aliniasera gata pentru orice.
- Ar putea sa iasa rau, n orice clipa, medita Hannah. Nu le trebuie dect c
ineva care sa aprinda chibritul, si luam foc toti.
Claire se gndi la ce-i spusese Shane, ca tatal lui avea sa se ntoarca n ora
s, si stia ca si el se gndea la acelasi lucru. l vazu scuturnd energic din cap.
- Trebuie sa ne dam seama unde ar putea sa fie Eve, rosti el. Ceva idei?
- Poate ne-o fi lasat ceva indicii, si dadu cu parere Claire. Acolo, la C
ommon Grounds. Probabil ca de-acolo ar trebui sa ncepem.
Cu toate acestea, gasira cafeneaua Common Grounds pustie, cu obloanele o
telite lasate n jos. Usa de la intrare era ncuiata. Ocolira cu masina prin spate,
spre alee. Acolo, nu era nimic, cu exceptia pubelelor, si.
- Asta ce naiba mai e? ntreba Shane.
Calca frna si opri automobilul, dupa care sari din el si ridica un obiect
mic de pe jos. Urca la loc si i-l arata lui Claire.
Era o bomboana mica, alba, de forma unui craniu. Claire o privi chiors, d
upa care-si ntoarse ochii spre alee.
- Ne-a lasat o dra de bomboane mentolate?
- Asa se pare. Si, ca s-o urmam, trebuie s-o luam pe jos.
Hannah nu parea sa agreeze prea mult ideea, nsa Shane nu era dispus sa su
puna la vot. Parcara masina lui Eve pe alea din spatele cafenelei Common Grounds
, o ncuiara si pornira la vnatoare de bomboane n forma de craniu.
- Uite colo! urla Hannah, ajunsa n capatul aleii. Se vede ca azvrle cte una
de fiecare data cnd coteste. Isteata. A luat-o pe-acolo.
Pe urma, mersera mai repede. Bomboanele erau la vedere, lesne de descope
rit. Claire observa ca, n majoritate, erau aruncate n zone cu umbra, ceea ce ar fi
avut logica, n cazul n care Eve ar fi fost mpreuna cu Myrnin, sau cu alti vampiri.
De ce n-o fi ramas? Dar poate ca nu avusese de ales.
Pista cu bomboane se termina la cteva strazi mai ncolo. i adusese ntr-o zona
n care Claire nu mai fusese pna acum: cladiri vechi, parasite, majoritatea, facndu
-se bucati sub neiertatoarea si necontenita apasare a anilor si a soarelui. Totu
l arata si dadea senzatia de pustiu.
- Si-acum, ncotro? ntreba ea, privind n jur.
Nu vedea vreun semn evident, dar deodata sesiza ceva sclipitor, un obiec
t strecurat n spatele unei pubele rasturnate, ruginite. ntinse mna si o scoase tinnd
n ea o zgarda neagra din piele, presarata cu tepi argintii.

Una si aceeasi cu cea pe care-o avusese Eve la gt. Fara vreo vorba, i arat
a obiectul lui Shane, care ncepu sa se roteasca lent, examinnd cu privirea cladiri
le anoste din jur.
- Haide, Eve, murmura el. Da-ne un indiciu. Orice.
Deodata, ncremeni.
- Ai auzit?
Hannah si lasa capul ntr-o parte. Era n capatul aleii, tinnd n mini arma de v
toare ntr-un fel care parea att nepasator, dar si, n acelasi timp, nspaimntator de pr
ofesional.
- Ce? se mira ea.
- Nu auzi?
Claire auzi. Suna telefonul cuiva. Un telefon mobil, avnd un ton de apel
cu ultrasunete; aflase ca persoanele mai n vrsta nu puteau auzi astfel de frecvent
e, asa ca elevii de scoala le foloseau tot timpul n scoala, ca sa poata vorbi la
telefon si trimite mesaje pe furis, n clasa. Era un sunet slab, dar categoric rea
l.
- Credeam ca reteaua nu functioneaza, zise scotndu-si propriul telefon.
Nt. Reteaua era din nou functionala. Se ntreba dac-o fi fost mna lui Richa
rd, sau sa se fi pierdut controlul asupra releelor telefonice. Oricare dintre ac
este variante era posibila.
Gasira telefonul nainte ca soneria sa nceteze. Era al lui Eve - un telefon
rosu, cu o amuleta din argint n forma de craniu prinsa de el - si fusese aruncat
la umbra unei usi sparte, nclinate.
- Cine-a sunat? se interesa Claire, iar Shane parcurse meniul.
- Richard, zise el. Se pare ca, pna la urma, tot a catat-o.
Telefonul lui Claire zbrni: o singura data. Un SMS. l deschise si citi.
Era de la Eve, si fusese trimis de cteva ore; dupa toate aparentele, abia
acum se expediau mesajele restante.
Scria 911@GERMANS. Claire i-l arata lui Shane.
- Ce-o fi asta?
- Noua unu unu. Mesaj de urgenta. German's. si ntoarse privirea spre Hanna
h, care se desprinse de zid si se apropie de ei.
- Fabrica de cauciucuri German's, zise ea. Fir-ar sa fie, asta nu-mi pla
ce; e mare ct doua terenuri de fotbal, pe putin.
- Ar trebui sa-l anuntam pe Richard, zise Claire. Forma numarul, nsa rete
aua era ocupata, dupa care liniutele semnalului disparura din nou de pe ecran.
- Eu nu mai astept, anunta Shane. Haideti sa luam masina.
Noua.
Fabrica de cauciucuri se afla n apropierea fostului spital, constatare ca
re-i provoca frisoane lui Claire: si amintea mult prea bine de cladirea aceea par
asita. Fusese incredibil de sinistra, si, n definitiv, aproape ca le adusese moar
tea, ei si lui Shane; asa ca, nca o data, n-avea motive sa-i placa.
Simti un soc la vederea matahalosului vechi edificiu ramas nca pe locul l
ui, dupa ce Shane intra cu masina pe strada respectiva.
- N-au mai darmat chestia asta? ntreba ea.
Cladirea fusese programata pentru demolare, si, o, Doamne, daca era nece
sar sa fie demolata vreo cladire.
- Am auzit ca s-ar fi amnat, raspunse Shane.
Nu parea ctusi de putin mai bucuros dect Claire s-o revada.
- Ceva cu conservarea istorica, explica el. Cu toate ca, pun pariu, oric
ine si-ar fi dorit sa conserve asa ceva sigur n-a fost nauntru, si apoi sa trebui
asca sa fuga pentru a scapa cu viata.
Claire privi afara pe geam. Pe partea ei, vazu acea monstruozitate adorm
ita de spital. Pietrele crapate si stlpii nclinati din fata o faceau sa para o ima
gine iesita direct dintr-unul din jocurile video preferate ale lui Shane, cele n
care trebuia sa omori zombi.
- Nu te ascunde aici, sopti ea. Te rog, nu te ascunde aici.
Pentru ca, daca Eve si Myrnin chiar se refugiasera acolo, nu era convins
a ca ar avea curajul sa dea buzna n cautarea lor.
- Aici e German's, zise Hannah, facnd semn spre un loc aflat de cealalta

parte a strazii.
Claire nu o observase data trecuta cnd mai fusese pe-acolo - preocupata f
iind de problema ramnerii n viata - nsa iat-o acum, o cladire patrata, cu patru niv
eluri, zugravita n acel cafeniu spalacit folosit de toata lumea prin anii saizeci
. Pna si ferestrele - cele ramase nca nesparte - fusesera vopsite. Era o construct
ie simpla, masiva si butucanoasa, si nu avea nimic special n ea, cu exceptia mari
mii: ar fi acoperit pe putin trei cvartale de oras, numai ferestre oarbe si beto
n gol.
- Ai fost vreodata nauntru? o ntreba Shane pe Hannah, care examina prudent
a cladirea.
- Nu, de un car de ani ncoace, raspunse ea. Mda, obisnuiam sa ne ascundem
pe-aici cteodata, cnd chiuleam de la ore, sau chestii dintr-astea. Cred ca toata
lumea le facea, din cnd n cnd. E harababura nauntru, o adevarata groapa de gunoi. Ma
rafeturi peste tot, peretii se naruire, tavanele nici ele nu sunt prea stabile.
Daca urci la etaj, trebuie sa fii cu ochii-n patru. Nu te bazezi pe podele, si t
e feresti de scarile-alea din fier. nca de pe-atunci erau subrede.
- Si ce facem, intram acolo? se interesa Claire.
- Nu, raspunse Shane. Tu nu mergi nicaieri. Tu rami aici sa-l prinzi pe R
ichard la telefon si sa-i spui unde suntem. Eu si cu Hannah o sa vedem despre ce
e vorba.
Nu parea sa aiba prea mult loc pentru contraargumente, fiindca Shane nic
i nu-i lasa timpul necesar: el si cu Hannah tsnira afara din automobil, facndu-i s
emne sa ncuie portierele, dupa care pornira n fuga spre o deschizatura din gardul
ruginit si lasat.
Claire i urmari cu privirea pna cnd disparura dupa coltul cladirii si abia
atunci si dadu seama ca-i amortisera degetele de ct de tare strngea telefonul. Insp
ira adnc si-i deschise clapeta, ncercnd din nou sa-l sune pe Richard Morrell.
Nimic. Nici acum nu avea semnal. Reteaua cnd era, cnd nu, ca un yoyo.
Semnalul emitatorului era foarte scazut, dar se hotar sa ncerce chiar si-a
sa. Primi un soi de raspuns, nsa brutal de paraziti. Indica pozitia n care se afla
u, pentru eventualitatea putin probabila n care cineva conectat la retea ar putea
s-o auda prin tot acel zgomot.
Tipa si scapa aparatul din mna n clipa n care ceva mpiedica lumina sa mai pa
trunda n masina prin geamul portierei si cineva ncepu sa bata cu disperare.
Claire recunoscu bluza din matase - bluza ei din matase - nainte de a o r
ecunoaste pe Monica Morrell, fiindca Monica n mod categoric nu semana cu ea nsasi.
Era cu sufletul la gura, transpirata, cu parul nclcit, iar machiajul i se scurgea
, mnjindu-i toata fata.
Plnsese. Pe obrazul drept avea o crestatura si o vnataie n formare, iar pe
bluza se vedeau att urme de praf, ct si pete de snge. si tinea bratul stng de parca i
-ar fi fost rupt.
- Deschide! tipa ea, relundu-si bubuiturile n geam. Lasa-ma sa intru!
Claire privi n spatele masinii.
Vazu o gloata naintnd pe strada: treizeci, poate patruzeci de oameni, unii
alergnd, altii urmndu-i la pas. Ctiva fluturau bte de baseball, scnduri, tevi.
O zarira pe Monica si izbucnira n urlete. Lui Claire i se taie respiratia
, fiindca era un sunet deloc omenesc: mai degraba, ragetul unei fiare, al unei f
iare irationale si flamnde.
Expresia de pe fata Monicai era, pentru prima oara, una absolut sincera
si vulnerabila. si lipi palma de geamul portierei.
- Te rog, ajuta-ma, zise.
Dar, chiar n timp ce Claire se chinuia sa descuie portiera, Monica tresar
i, i ntoarse spatele si porni n fuga, schiopatnd.
Claire se strecura pe scaunul de la volan. Shane lasase cheile n contact.
Porni motorul si apasa pe ambreiajul masivului automobil, dar i dadu prea multa
benzina si fu ct pe ce sa se ciocneasca de trotuar; totusi, reusi sa ndrepte volan
ul la timp. Se apropie cu repeziciune de Monica. Trecu pe lnga ea, opri n scrsnet d
e cauciucuri si ntinse mna sa deschida portiera din dreapta.
- Urca! urla ea.
Monica se strecura nauntru si trnti portiera dupa ea, iar Claire apasa acc

eleratia exact n clipa n care ceva izbea cu zgomot spatele automobilului: o carami
da, poate. O grindina de pietre mai marunte lovi n clipa imediat urmatoare. Clair
e rasuci din nou cu violenta volanul, apoi se ndrepta si reusi sa-i imprime masin
ii o miscare mai lina. Inima i batea cu putere si-si simtea palmele transpirate p
e volan.
- Esti bine?
Monica, gfind, i arunca o privire asasina.
- Nu, normal ca nu sunt bine! se rasti ea, ncercnd sa-si aranjeze parul cu
minile tremuratoare. Incredibil. Ce ntrebare tmpita. Presupun ca nici nu ma puteam
astepta la mai mult din partea cuiva ca tine, totusi.
Claire opri masina si se ntoarse s-o priveasca fix.
Monica tacu.
- Uite cum facem, zise Claire. ncepi sa te comporti ca o fiinta umana nor
mala, macar de data asta, sau altfel te descurci singura. Clar?
Monica ntoarse capul n spate.
- Uite-i ca vin!
- Da, vin. Spune, e clar?
- OK, OK, da! Perfect, cum vrei tu! tipa Monica privind cu o evidenta gr
oaza gloata furioasa care se apropia.
Alte pietre muscara din vopsea, iar una dintre ele lovi geamul din spate
cu destula forta ct s-o faca pe Claire sa tresara.
- Scoate-ma de-aici! striga cealalta fata. Te rog!
- Tine-te bine, nu sunt o soferita prea grozava.
Asta se putea numi o mostra de eufemism. Masina lui Eve era enorma, si g
reoaie, si parea sa aiba o gndire a ei proprie, iar Claire nu avusese timp sa-si
potriveasca scaunul astfel nct sa poata ajunge cu usurinta la pedale. Singurul luc
ru bun n privinta calitatilor ei de sofer era ca, n timp ce se ndepartau de gloata
atacatorilor si de ploaia de caramizi, reusea sa mearga aproximativ drept, si de
stul de repede.
Nu razui bordura dect de doua ori.
Dupa ce si cei mai antrenati dintre urmaritori ramasera departe, evident
descurajati, Claire si aminti n sfrsit sa mai si respire, si coti la dreapta la pr
ima intersectie. Partea aceasta din oras parea pustie, dar, n definitiv, asa dadu
se si cealalta impresia, nainte sa-si faca aparitia Monica si fan-clubul ei. Enor
ma, impunatoarea forma a fabricii de cauciucuri se prelinse pe lnga masina, prin
dreapta: pareau sa fie kilometri ntregi de caramizi informe si de ferestre oarbe.
Claire frna si opri de cealalta parte a strazii, n fata unui complex de de
pozite pustii, ruginite.
- Haide, zise.
- Ce?
Monica o privi cobornd si lund cheile, socata, neputnd sa nteleaga ce facea.
- Unde te duci? Trebuie sa plecam de-aici. Ei voiau sa ma omoare!
- Probabil ca nca ar vrea, zise Claire. Asa ca tu, probabil, ar trebui sa
cobori din masina imediat, daca nu cumva vrei sa-i astepti.
Monica dadu o replica pe care Claire se prefacu ca n-o aude - nu era toc
mai un compliment - si cobori, schiopatnd, de pe locul din dreapta. Claire ncuie m
asina. Nu putea dect sa spere ca nu va fi lovita, cu toate ca gloata parea sa fie
destul de attata, si simplul fapt ca Monica fusese nauntru putea sa fie suficient
ca sa-i atraga distrugerea.
Totusi, cu putin noroc, ei ar presupune ca fetele au fugit sa se ascunda
n complexul de depozite, ceea ce si si dorea Claire.
Asa ca porni n directia opusa, spre gardul care nconjura Fabrica de cauciu
curi German's. Srma era taiata lnga unul dintre stlpi, lasnd o bresa pe jumatate asc
unsa de o tufa de scaieti. Se strecura prin ea si tinu srma otelita ridicata pent
ru Monica.
- Vii? o ntreba, vaznd ca sovaie. Pentru ca, stii ce? Nu ma intereseaza pr
ea tare. Doar ca sa nu zici ca nu ti-am spus.
Monica trecu si ea, fara alte comentarii. Gardul reveni la locul lui. n a
fara de cazul n care ar fi cautat cineva dinadins o intrare, ar fi trebuit sa nu
se vada. Fabrica lasa o umbra ntinsa si neagra peste spatiul pentru parcare, sufo

cat de buruieni. nca erau, pe ici, pe colo, parcate cteva camionete ruginite.
Claire le folosi ca paravan fata de strada n timp ce se apropiau de cladi
rea principala, desi nu credea ca multimea furioasa ar fi putut sa ajunga sufici
ent de aproape ca sa le descopere n momentul acesta. Monica paru sa nteleaga fara
sa aiba nevoie de prea multe instructiuni; Claire presupuse ca fuga pentru salva
rea vietii i mai taiase un pic din nas. Poate.
- Stai, zise Monica, vaznd-o pe Claire ca se pregateste sa sara printr-o
fereastra sparta de la parter n incinta fabricii de cauciucuri. Ce faci?
- mi caut prietenii, i raspunse. Sunt nauntru.
- Ei bine, eu nu merg nauntru, declara Monica, straduindu-se sa adopte o
atitudine semeata.
Ar fi avut mai multe sanse de reusita daca n-ar fi fost att de sfrsita si
de transpirata.
- Eu eram n drum spre Primarie, nsa fraierii aia mi s-au pus n drum. Mi-au
taiat cauciucurile. Trebuie sa ajung la parintii mei.
Rostise toate acestea pe un ton de parca s-ar fi asteptat de la Claire s
a salute si apoi sa sara n sus ca o broscuta.
Claire, nsa, si nalta sprncenele.
- Atunci, ai face bine s-o iei la picior, cred eu. E drum cam lung.
- Dar. dar.
Claire n-o mai astepta sa-si termine bolboroselile; i ntoarse spatele si f
ugi spre cladire. Dincolo de fereastra era bezna totala, ct putea ea sa vada, dar
bine macar ca avea acces nauntru. Se ridica n mini pna pe pervaz si ncepu sa-si trea
ca picioarele peste el.
- Stai! tipa Monica, repezindu-se spre ea. Nu poti al ma lasi aici singu
ra! I-ai vazut pe huliganii aia!
- Absolut
- O, ti place la culme, nu-i asa?
- Cam, raspunse Claire, sarind nauntru si lovind cu talpile pantofilor po
deaua goala din beton.
Oricum, goala, facnd abstractie de stratul de praf, netulburat att ct se pu
tea vedea pna unde patrundea lumina, ceea ce nu nsemna prea departe.
- Vii? o mai ntreba o data.
Monica se holba la ea prin fereastra, clocotind de furie; Claire i raspun
se cu un zmbet, dupa care si ncepu drumul prin ntuneric.
Monica, njurnd de mama focului, se catara la rndul ei si intra.
- Eu nu sunt fata rea, spunea Monica; mai bine zis, scncea.
Claire si dori sa fi avut la ndemna o scndura de doi pe patru cu care s-o po
cneasca, nsa fabrica de cauciucuri, desi plina de resturi si de gunoaie, parea sa
cam duca lipsa de asa ceva.
Numai ca, n realitate, nu-si dorea sa loveasca pe nimeni, n adncul sufletul
ui. Banui ca era vorba despre o hiba de caracter, sau cam asa ceva.
- Ba da, chiar esti o fata rea, i replica Monicai, si se apleca sa treaca
pe sub un colac de srma care atrna destul de jos, parnd scos dintr-un decor de fil
m de groaza, un colac dintre acelea care ti cad n jurul gtului si te ridica pna n ghe
arele asasinului psihopat.
Si, fiindca veni vorba, ntreg decorul era n stil Asasin Psihopat Timpuriu,
de la vastul ntuneric naltat pna sus de tot, pna la formele zgrunturoase, scheletic
e, ale echipamentelor ruginite, sau ale deseurilor abandonate. Desenele pulveriz
ate cu pistolul - decenii de-a rndul, n stiluri stratificate, de la tag-urile5 tim
purii, pna la taioasele simboluri ale bandelor - sclipeau n bataia razelor ntmplatoa
re de lumina ca sngele. Un artist mai socant dect altii pictase o enorma, ngrozitoa
re fata de clovn, folosind ferestrele n chip de ochi si o usa uriasa, deschisa, n
locul gurii. Mda, chiar n-am de gnd sa intru pe usa aia, si zise Claire. Cu toate
ca, asa cum stateau treburile, probabil ca avea sa fie obligata.
- De ce spui asta?
- De ce spun ce? ntreba Claire, distrata.
Asculta, ncercnd sa capteze orice zgomot de miscare, nsa incinta aceea era
att de mare, si de derutanta. exact cum i avertizase Hannah.
- De ce spui ca sunt fata rea?

- A, nu stiu. pentru ca ai ncercat sa ma omori? Si i-ai pus pe unii sa ma


violeze la o petrecere? Ca sa nu mai pun la socoteala.
- Astea au fost n compensatie, argumenta Monica. Si n-au fost cu intentie
, sau mai stiu eu ce.
- Da, ceea ce ma face sa ma simt cu mult mai bine, Uite ce, n-am putea s
a lasam conversatiile? Am treaba, Vorbesc serios. Ssssst!
Interjectia din urma fusese ca s-o mpiedice pe Monica sa mai bolboroseasc
a vreo pledoarie ofensata n apararea caracterului ei. Claire se strecura pe lnga o
baricada din lazi si obiecte metalice stivuite, trecnd ntr-o alta fsie luminoasa c
are pornea dintr-o fereastra sparta de sus. Clovnul pictat parea sa-i urmareasca
miscarile, ceea ce era mai mult dect sinistru. ncerca sa nu priveasca prea atenta
ce se afla pe podea. Printre ramasite erau si schelete de animale sau de pasari
, care intrasera cumva si murisera acolo, de-a lungul anilor. Mai erau cutii vec
hi din tabla, ambalaje din plastic, tot felul de gunoaie lasate n urma de pustani
i aventurosi, sositi n cautarea unei ascunzatori. Nu-si putea nchipui ca vreunul a
r fi rezistat prea mult acolo.
Locul acesta parea, pur si simplu. bntuit.
Mna Monicai o apuca de brat, tocmai n locul nvinetit mai devreme de strnsoar
ea Ameliei. Claire tresari de durere.
- Ai auzit?
Soapta Monicai fusese speriata si nabusita. Ar fi avut nevoie sa se spele
pe dinti, si n rest mirosul de transpiratie era mai puternic dect cele de pudra s
au de parfum.
- O, Doamne! E cineva aici!
- Ar putea sa fie un vampir, si dadu cu parerea Claire.
Monica pufni.
- Nu mi-e teama de astia, zise ea, fluturndu-si cocheta bratara de Protec
tie, din argint, prin fata ochilor lui Claire. Nimeni nu vrea sa-l supere pe Oli
ver.
- Vrei sa le spui asta si celor de-afara, care te haituiau? Nu cred sa f
i primit si ei vreun comunicat, sau altceva.
- Nu, adica, vampirii. Sunt Protejata, insista Monica, pe un ton de parc
a n-ar fi putut exista vreo alta posibilitate veridica.
Pamntul e rotund, soarele e fierbinte, si nici un vampir nu poate sa se a
tinga de ea, fiindca i s-a vndut lui Oliver, trup si suflet.
Mda, sigur.
- Ultimele stiri, o informa Claire, n soapta. Oliver a disparut fara urma
de la Common Grounds. Amelie e disparuta. De fapt, aproape toti vampirii din ntr
eg orasul au pierit din vedere, ceea ce face din bratarile astea dragute accesor
ii vestimentare, dar nu tocmai veste antiglont, sau altceva asemanator.
Monica dadu sa riposteze, nsa Claire se ncrunta furioasa la ea si-i facu u
n semn spre undeva prin ntuneric, de unde auzise ea zgomotul. Sunase neobisnuit:
ca un fel de suspin, reverberndu-se din otel si din beton, ricosnd si amplificndu-s
e.
Sunase de parca ar fi iesit din gura clovnului.
Sigur ca da.
Claire si vr mna n buzunar. Avea nca fiola aceea cu pulbere de argint pe care
i-o daduse Amelie, nsa era pe deplin constienta de faptul ca putea sa nu-i fie de
vreun folos. Daca vampirii-prieteni erau amestecati printre vampirii-dusmani, g
hinionul ei. La fel, n cazul n care ceea ce o astepta acolo ar fi fost o problema
provocata de oameni, si nu de vampiri.
Shane si Hannah erau acolo. Undeva. Si la fel - spera ea - si Eve.
Claire si facu loc pe lnga o canapea zdrentuita mirosind a pisici batrne si
a mucegai, dupa care ocoli un sobolan cu adevarat impresionant, care nu se sinc
hisea sa se dea la o parte din drumul ei. Doar statea acolo, privind cu ochii lu
i stranii, ageri.
Monica si cobor privirea spre el, l vazu si scoase un tipat ascutit, mpletic
indu-se napoi. Cazu peste o stiva de cutii vechi din carton, care se prabusi pest
e ea, mprastiind tot felul de gunoaie. Claire o nhata si-o trase la loc n picioare,
nsa Monica scncea si se agita, tot pipaindu-si parul si bustul.

- O, Doamne, sunt pe mine? Paianjeni? Paianjeni sunt?


Dac-ar fi fost, Claire spera s-o si muste.
- Nu, i raspunse scurt. Sau, ma rog, erau, dar numai unii mititei, pe spi
nare.
i scutura cu mna.
- Gata, taci odata! o repezi apoi.
- ti bati joc de mine? N-ai vazut sobolanul ala? Era ct afurisita de Godzi
lla!
Ei, pna aici a fost, se hotar Claire. Monica n-avea dect sa rataceasca pe-a
colo de una singura, sa tot tipe despre sobolani si paianjeni, pna venea cineva s
-o mannce. N-avea. Dect.
Nu facuse dect vreo zece pasi, cnd soapta extrem de firava a Monicai o fac
u sa ncremeneasca pe loc.
- Te rog, nu ma lasa.
Nu suna a Monica, absolut deloc. Era doar o fata speriata, si foarte tnar
a.
- Claire, te rog.
Oricum, probabil ca era prea trziu sa mai pastreze tacerea, si daca erau
vampiri ascunsi prin Fabrica de cauciucuri German's, pna acum stiau precis unde s
a le gaseasca; si, daca tot veni vorba, chiar si ce grupa de snge avea fiecare. A
sa ca furisatul nu mai parea o prioritate.
Claire si duse minile plnie la gura si striga din rasputeri:
- Shane! Eve! Hannah! Cineva!
Ecoul trezi pasari invizibile si poate lilieci de undeva, de la naltime,
care ncepura sa flfie nebuneste din aripi; vocea ei ricosa din toate suprafetele pl
ane, maimutarind-o pe Claire.
n tacerea plina de soapte care urma, se auzi murmurul Monicai:
- Uau, si eu care crezusem ca suntem discrete, sau cam asa ceva. Greseal
a mea.
Claire tocmai se pregatea sa-i dea o replica de-a dreptul dura, nsa ncreme
ni cnd un alt glas ricosa spre ea prin vastul spatiu: glasul lui Shane.
- Claire?
- Aici!
- Stai acolo! Si taci!
Dupa voce, parea suficient de disperat nct ea sa-si doreasca sa se fi rezu
mat la tactica tacerii; si, deodata, Monica nceta sa mai respire si ramase absolu
t nemiscata lnga ea. Degetele ei i cuprinsera bratul, strngnd-o iarasi de vnatai.
ncremeni si Claire, la rndul ei, fiindca tocmai iesea ceva din gura clovnu
lui pictat: ceva alb, fantomatic, plutind ca fumul.
Avea si un chip. Mai multe chipuri, fiindca era un grup alcatuit din cee
a ce pareau sa fie vampiri, toti extrem de palizi, toti extrem de tacuti, toti nd
reptndu-se spre ele.
Statul pe loc nu reprezenta un plan prea grozav, hotar Claire. Asa ca ave
a sa aleaga un altul, adica rupe-o la fuga.
Ceea ce, apucnd-o pe Monica de mna, si facu.
Atunci, vampirii chiar scoasera si sunete, la vederea prazii lor care fu
gea: mici rsete soptite, suieraturi stranii, tot felul de zgomote nfricosatoare ca
re-i facura pielea de gaina lui Claire. Tinea ntr-o mna flaconul, alergnd tot mai r
epede, sarind peste deseuri cnd reusea sa le vada la timp, si mpiedicndu-se de ele,
cnd nu. Monica reusea, cumva, sa tina pasul cu ea, cu toate ca-i auzea chinuitul
, nentreruptul vaiet al rasuflarii. Iar rana de la piciorul drept era clar c-o su
para destul de rau.
Ceva palid ateriza n fata ei, cu un salt tacut, ca aparitia unui paianjen
. Claire zari imaginea salbatica a unei fete albe, cu ochi rosii, gura larg casc
ata si colti scnteietori. Facu un pas napoi, pregatindu-se sa arunce flaconul. dar
si dadu seama ca cel din fata ei era Myrnin.
Clipa de ezitare o costa. Ceva o izbi din spate, facnd-o sa se mpleticeasc
a nainte, mpiedicndu-se de o bara din fier prabusita. Scapa fiola n cadere, n timp ce
ncerca sa-si restabileasca echilibrul, si auzi cum se sparge sticla de muchia tr
aversei. Un praf argintiu iesi din ea, ca o trmba. Monica tipa, un strigat salbat

ic care strni din nou panica n rndul pasarilor din naltul ncaperii; Claire o vazu mpi
dicndu-se n ncercarea ei de a se ndeparta de Myrnin.
Myrnin era imediat n afara razei de actiune a norului plutitor de praf ar
gintiu, nsa nu Myrnin era problema. Ceilalti vampiri, cei care iesisera din gura
clovnului, topaiau acum peste stivele de gunoaie, gonind spre mirosul de snge pro
aspat, curgator.
Veneau din spatele lor, si nca repede.
Claire se apleca si strnse de pe podea ct putu din pulberea argintie, dupa
care se ridica n genunchi. Se ntoarse si azvrli pulberea n aer, ntre ea, Monica, si
restul vampirilor. Aceasta se dispersa ntr-o ceata fina, sclipitoare, iar cnd vamp
irii se ciocnira de ea, fiecare minuscula farma de argint se aprinse.
Era o priveliste frumoasa, si oribila n acelasi timp, si Claire tresari a
uzindu-le tipetele. Era att de mult argint, si li se lipea de piele, distrugnd-o.
Claire nu stia precis daca putea sa-i omoare, nsa vedea clar ca-i oprise n loc.
O apuca de mna pe Monica si-o trase aproape de ea.
Myrnin era nca n fata lor, stnd pe vine deasupra unei stive de palete din l
emn. Nu avea deloc o nfatisare umana, absolut deloc.
Si, deodata, el clipi, iar licarul rosu i disparu din ochi. Coltii i se r
etrasera frumos, si Myrnin si trecu limba peste buzele palide, nainte de a rosti,
nedumerit:
- Claire?
Ea avu o senzatie de usurare ntr-att de puternica, nct simti ca se prabusest
e.
- Mda, eu sunt.
- Aha, exclama el, lasndu-se sa alunece jos de pe stiva de lemne, si Clai
re constata ca era nca mbracat asa cum l vazuse n Common Grounds: cu o haina lunga,
neagra, din catifea, fara camasa, cu pantalonii albi ramasi din costumul de bal.
Ar fi trebuit sa para ridicol, dar, cumva, arata. normal.
- N-ar fi trebuit sa fii aici, Claire. E foarte periculos.
- Stiu.
Ceva rece i atinse n treacat ceafa, si o auzi pe Monica scotnd un sunet nfun
dat, ca un tipat sugrumat. Se rasuci pe calcie si se pomeni fata n fata cu un vamp
ir furios, cu ochii rosii, si o parte a pielii nca fumegnd din cauza argintului ar
uncat de ea.
Myrnin scoase un raget care sfsie aerul, plin de amenintare si de mnie, ia
r vampirul facu ctiva pasi mpleticiti napoi, evident socat.
Apoi, toti cei cinci care le haituisera n tacere se retrasera n ntuneric.
Claire se ntoarse din nou cu fata spre Myrnin, care privea, gnditor, n urma
vampirilor plecati
- Mersi, i zise.
El ridica din umeri.
- Am fost educat n conceptul de noblesse oblige, raspunse. Si ti sunt dato
r, stii? Mai ai ceva medicamente pentru mine?
Claire i ntinse ultima doza din drogul care-i mentinea sanatatea mintala;
oricum, n mare parte. Era varianta mai veche, cristalele rosii, n locul lichidului
incolor, si el si rasturna n palma o gramajoara, dupa care linse cristalele pna la
ultimul si scoase un suspin de profunda satisfactie.
- E mult mai bine, zise, vrndu-si n buzunar sticluta cu ceea ce-i mai ramas
ese. Bun. Acum: ce cauti aici?
Claire si umezi buzele. l auzea pe Shane - sau pe altcineva - apropiindu-s
e de ei prin ntuneric, dupa care zari pe cineva, printre umbre, n spatele lui Myrn
in. Nu erau vampiri, si zise n sinea ei, asa ca probabil o fi Hannah, mpreuna cu Sh
ane.
- O cautam pe prietena mea, Eve. Ti-aduci aminte de ea, nu?
- Eve, repeta Myrnin, apoi si destinse chipul ntr-un zmbet. Aha. Fata care
m-a urmarit. Da, sigur ca da.
Claire simti un val de entuziasm, necat repede de spaima.
- Ce-a patit?
- Nimic. Doarme, i raspunse el. Aici erau prea multe pericole pentru ea.
Am pus-o la loc sigur, pentru moment.

Shane si facu loc printre ultimele obstacole si aparu ntr-o fsie de lumina,
cam la cincizeci de pasi mai ncolo. Se opri la vederea lui Myrnin, dar fara sa a
rate alarmat.
- Si el e prietenul tau, zise Myrnin, ntorcndu-si privirea spre Shane. Cel
la care tii att de mult.
Ea nu discutase niciodata cu Myrnin despre Shane; oricum, nu n amanunt. M
irarea probabil ca i se zarea pe fata, fiindca zmbetul lui se ntinse.
- i porti mirosul pe haine, i explica. Iar el l poarta pe-al tau.
- Pfiuuu, ofta Monica.
Ochii lui Myrnin se concentrara asupra ei, ca doua fascicule laser.
- Si cine este copila aceasta ncntatoare?
Claire fu ct pe ce sa-si dea ochii peste cap.
- Monica. Fata primarului.
- Monica Morrell, se prezenta ea, ntinzndu-i mna, pe care Myrnin o accepta,
aplecndu-se asupra ei cu un gest de moda veche.
Claire si dadu seama ca, n acelasi timp, el i studia si bratara de la ncheie
tura.
- A lui Oliver, remarca el, ndreptndu-si spinarea, nteleg. Sunt fermecat, d
raga mea, pur si simplu fermecat, rosti, fara sa-i dea drumul minii. Nu cumva ai
fi dispusa sa donezi o jumatate de litru pentru un sarman strain nfometat?
Zmbetul i ngheta Monicai pe buze.
- Pai. ma rog, eu.
Myrnin o atrase n bratele sale cu o singura smucitura rapida. Monica scnci
si ncerca sa se smulga, dar cu toate ca nu era prea nalt, Myrnin avea forta din b
elsug.
Claire trase aer adnc n piept.
- Myrnin. Te rog.
El facu o figura scita.
- Te rog ce?
- Ea nu e o prada permisa, sau altceva. Nu poti s-o rontai cum vrei tu.
Da-i drumul. Vorbesc serios, insista, vazndu-l ca nu pare convins. Da-i drumul.
- Bine, accepta el, desfacndu-si bratele, si Monica batu n retragere, prin
zndu-se cu ambele mini de gt.
Se aseza pe o traversa din apropiere, respirnd anevoie.
- Stiti, continua Myrnin, n tineretea mea, femeile stateau la rnd ca sa-mi
acorde favorurile. Ma consider un picut ofensat.
- E o zi ciudata pentru toata lumea, zise Claire. Shane, Hannah, vi-l pr
ezint pe Myrnin. E, ntr-un fel, seful meu.
Shane se apropie, nsa expresia fetei i ramase rece si distanta.
- Mda? Asta e tipul care te-a dus la bal? Care te-a lasat balta acolo, s
a mori?
- Pai. aaa. mda.
- Ma gndeam eu.
Si Shane i repezi un pumn n plina fata. Myrnin, luat prin surprindere, caz
u peste turnul de lazi si mri, aratndu-si coltii; Shane scoase o tepusa din buzunar
ul de la spate si-o ntinse, pregatita sa loveasca.
- Nu! striga Claire, sarind ntre ei doi si agitndu-si bratele. Nu, zau, nu
e chiar asa. Gata, linistiti-va, toata lumea, va rog.
Da, o aproba Myrnin. Am fost strapuns cu tepusa o data pe ziua de azi, m
i-ajunge, multumesc. ti respect impulsul de a o razbuna, baiete, dar Claire ramne
destul de capabila sa-si apere singura onoarea.
- Eu nsami n-as fi putut s-o spun mai bine, zise ea. Te rog, Shane. Lasal. Avem nevoie de el.
- Mda? Pentru ce?
- Pentru ca e posibil sa stie ce se petrece cu vampirii.
- A, asta era, zise Myrnin, pe un ton care dadea de nteles ca erau idioti
cu totii, daca nu stiau deja explicatia. Sunt convocati. E un semnal pentru atr
agerea tuturor vampirilor care ti-au jurat credinta, printr-un schimb de snge. e
felul n care se purtau razboaiele, pe vremuri. Asa se procedeaza cnd ti aduni ostir
ea.

- A, exclama Claire. Si-atunci. de ce nu si pe tine? Sau pe ceilalti vam


piri de-aici?
- Se pare ca serul administrat de tine mi ofera n oarecare masura imunitat
e fata de el. O, i simt atractia, ct se poate de clar, dar ntr-un mod ntru totul teo
retic. Mai de graba curios. mi amintesc cum l simteam altadata, ca o panica de-a d
reptul coplesitoare. Ct despre ceilalti, el bine, nu sunt legati prin snge.
- Nu sunt?
- Nu. Creaturi inferioare. Experimente esuate, daca vrei.
si ndeparta privirea, si Claire avu o oribila banuiala.
- Sunt oameni? Adica, oameni obisnuiti?
- Experimente esuate, repeta el. Esti om de stiinta, Claire. Nu toate ex
perimentele ies asa cum se intentioneaza.
Myrnin i facuse asa cum erau, n cautarea leacului pentru maladia vampirilo
r. i transformase n vietati care nu erau nici vampiri, nu erau nici oameni, nu era
u. n fine, nu erau nimic, n realitate. Nu se ncadrau n niciuna dintre societati.
Nu era de mirare ca se ascundeau aici.
- Nu ma mai privi asa, zise Myrnin. Nu sunt eu de vina pentru imperfecti
unile procesului, sa stii. Nu sunt un monstru.
Claire clatina din cap.
- Cteodata, chiar esti.
Eve era bine: obosita, tremurnd toata, cu fata brazdata de lacrimi, dar b
ine.
- N-a facut-o, sa stii, zise, mpungndu-se cu doua degete n directia gtului.
E destul de simpatic, altfel, daca treci de toata nebunia. Cu toate ca si asta e
destul de multa.
Era, si Claire o stia bine, aproape imposibil sa treci de toata nebunia.
Nu prea mergea. Dar se vedea nevoita sa recunoasca faptul ca Myrnin, cel putin,
fusese mai gentleman fata de ct se asteptase.
Noblesse oblige. Poate ca se simtise obligat.
Locul n care o tinuse pe Eve fusese odinioara un soi de camera pentru dep
ozitare din incinta fabricii, numai pereti solizi si o singura usa, pe care el o
zavorse cu ajutorul unei tevi ndoite. Shane nu fusese deloc bucuros cnd vazuse.
- Dar dac-ai fi patit ceva? l ntreba, n timp ce Myrnin dezdoia metalul de p
arca ar fi fost cositor, nu fier. Ar fi ramas nchisa acolo, singura, fara posibil
itate de iesire. Ar fi murit de foame.
- De fapt, i raspunse Myrnin, era foarte putin probabil. Setea ar fi ucis
-o n decurs de patru zile, presupun. N-ar mai fi avut ocazia sa moara de foame.
O observa pe Claire ca l tintuia cu privirea si nalta sprncenele.
- Ce e?
Ea doar clatina din cap.
- Am impresia ca ti-a scapat esentialul.
Monica se tinea ca o umbra de Claire, ceea ce devenea enervant; arunca nt
runa priviri agitate spre Shane, si mai nou era de-a dreptul ngrozita de Myrnin,
ceea ce probabil era si cazul, de fapt. Bine macar ca-si tinea gura nchisa, si ch
iar daca mai vazu un sobolan, unul mare si oarecum albinos, nu-si mai dezlantui
tipetele si de data aceasta.
Eve, totusi, nu era prea entuziasmata s-o vada pe Monica.
- Cred ca glumesti, rosti ea pe un ton categoric, privind mai nti spre ea,
apoi spre Shane. Tu esti de acord cu asta?
- De acord ar fi o exagerare. Daca zici ca ma resemnez, te mai apropii,
raspunse Shane.
Hannah, care statea lnga el, cu arma de vnatoare n pozitia pentru inspectie
, pufni n rs.
- Ct timp nu vorbeste, preciza Shane, pot sa-mi nchipui ca nici nu e aici.
- Mda? Ei bine, eu nu pot, se rasti Eve, ndreptnd o privire feroce spre Mo
nica, iar aceasta din urma i raspunse cu una la fel de dura. Claire, nceteaza cu a
dunatul vagabonzilor. Nu poti sa stii pe unde-au umblat.
- Tu vorbesti despre infectii, riposta Monica fara ntrziere, cnd chiar tu e
sti una uriasa, mergatoare.
- Rde ciob de oala sparta. mai degraba, farma de ciob. Zgripturoaico!

- Parasuto!
- Ce, vrei sa te joci un pic cu noii tai prieteni de colo? O repezi Shan
e. Aia palizi rau, cu pofta de plasma? Pentru ca, poti sa ma crezi pe cuvnt, ti az
vrl fundul puturos drept n brlogul lor, daca nu-ti tace fleanca, Monica!
- Nu ma sperii tu pe mine, Collins.
Hannah si dadu ochii peste cap si clantani nchizatorul armei.
- Dar eu?
Si, cu asta, se ncheie discutia.
Myrnin, care statea sprijinit de perete cu bratele ncrucisate la piept, u
rmarise desfasurarea evenimentelor cu mare interes.
- Prietenii tai, i zise el lui Claire, sunt destul de. colorati. Foarte p
lini de energie.
- Sa nu te atingi de prietenii mei.
Afirmatia ei n-o includea neaparat si pe Monica, dar oricum.
- O, absolut. Nici prin gnd.
Cu mna pe inima, Myrnin izbuti sa ia o nfatisare ngereasca, realizare destu
l de remarcabila daca luam n considerare echipamentul lui de Lord Byron dupa chef
6.
- Numai ca am stat mult timp departe de societatea oamenilor normali, se
justifica el. Spune-mi, de regula, e chiar att de. nsufletita?
- De obicei, nu, ofta ea. Monica e un caz special.
Mda, daca era sa folosesti un eufemism, fiindca Monica era un caz disper
at. Totusi, Claire nu avea nici timp, nici nervi ca sa-i explice lui Myrnin ntrea
ga dinamica a relatiei Monica-Shane-Eve n clipa aceea.
- Cnd ai spus ca i-a chemat cineva pe vampiri ca sa se adune pentru un fe
l de lupta. te refereai la Bishop?
- Bishop? se mira Myrnin. Nu, fireste ca nu. La Amelie. Amelie a trimis
chemarea. si consolideaza fortele, alcatuind liniile defensive. Situatia se ndreap
ta cu rapiditate spre o confruntare, consider.
Era exact ceea ce se temea Claire ca avea sa auda de la el.
- Si stii cine a raspuns?
- Oricine din Morganville care are o legatura de snge cu ea, raspunse Myr
nin. Cu exceptia mea, desigur. Dar asta ar cuprinde aproape toti vampirii din or
as, n afara celor care i-au jurat credinta prin intermediul lui Oliver. Dar, chia
r si-asa, legatura lui Oliver i-ar lega si pe ei, ntr-un anume sens, fiindca el i
-a jurat loialitate cnd a venit sa locuiasca aici. Poate ca ei simt o atractie ma
i putin puternica, dar tot o simt.
- Si-atunci, Bishop cum si strnge armata? Nu toti din oras sunt, stii, ai
Ameliei?
- El i-a muscat pe cei pe care si i-a vrut de partea lui, i explica Myrni
n, ridicnd din umeri. I-a revendicat de la ea, ntr-un fel. Unii s-au dus de bunavo
ie, altii nu, dar toti i datoreaza acum supunere. Toti cei pe care-a fost capabil
sa-i treaca de partea lui, adica un numar considerabil, presupun.
i arunca o privire ascutita.
- Chemarea a continuat si dupa rasarit. Michael?
- Michael e bine. L-au nchis ntr-o celula.
- Si Sam?
Claire clatina din cap, n chip de raspuns. Dupa Michael, Sam, bunicul lui
, era cel mai tnar vampir din oras, si Claire nu-l vazuse deloc de cnd plecase el
din Casa Glass, mult naintea altor vampiri. Pornise ntr-o misiune data de Amelie;
ea avea mai multa ncredere n el dect n majoritatea celorlalti, chiar si n cei pe care
-i cunostea de secole. Asta, se gndi Claire, pentru ca Amelie cunostea sentimente
le lui Sam fata de ea. Era o dragoste cum scrie la carte, una care nu lua n seama
amanunte ca spiritul practic sau primejdia, si care niciodata nu se schimba, ni
ci nu se stingea.
Se pomeni privindu-l pe Shane. El ntoarse capul spre ea si-i zmbi.
O dragoste cum scrie la carte.
Ea, probabil, era prea tnara ca sa aiba parte de asa ceva, numai ca o sim
tea att de puternica, att de reala.
Si Shane nici macar nu-si aduna curajul sa-i spuna ca o iubeste.

Inspira adnc si se forta sa-si alunge gndul acesta din minte.


- Si-acum, ce facem? ntreba ea. Myrnin?
El se cufunda ntr-o tacere prelungita, dupa care se duse spre una dintre
ferestrele vopsite ale parterului si o deschise. Soarele apunea iar. Avea sa dis
para complet, foarte curnd.
- Voi ar trebui sa va duceti acasa, zise. Oamenii detin controlul, deoca
mdata, cel putin, dar mai sunt unele factiuni pe-afara. Diseara se vor da lupte
pentru putere, si nu doar ntre cele doua tabere ale vampirilor.
Shane arunca o privire spre Monica - ale carei vnatai erau dovada vie a f
aptului ca necazurile erau deja prezente - si apoi si-o ntoarse napoi spre Myrnin.
- Si tu ce-o sa faci? l ntreba.
- O sa ramn aici, raspunse Myrnin. Cu prietenii mei.
- Prietenii? Cine. hm. experimentele esuate?
- Exact cum spui, ncuviinta Myrnin, ridicnd din umeri. Ei ma privesc ca pe
un fel de parinte spiritual. n plus, sngele lor e la fel de bun ca al oricui altc
uiva, la nevoie.
- Mai mult de-att nici nu-mi trebuie sa stiu, replica Shane, facnd apoi un
semn cu capul spre Hannah. Hai, sa mergem
- Sunt n spatele tau, Shane.
- Pazeste-l pe-al lui Claire, si al lui Eve. Eu merg n fata.
- Si eu? scnci Monica.
- Chiar vrei sa stii? se rasti Shane, aruncndu-i o privire capabila sa-i
prjoleasca tot parul. Fii recunoscatoare ca nu te las aici, ca desert.
Myrnin se apleca mai aproape de urechea lui Claire si zise:
- Cred ca-mi place de baiatul asta al tau.
Vaznd ca ea l priveste cu o totala nedumerire, ridica bratele, zmbind.
- Nu n sensul acela, draga. Doar mi se pare demn de ncredere.
Ea nghiti n sec si lasa totul deoparte.
- Tu o sa fii bine aici? Sigur?
- Sigur? repeta el, sustinndu-i privirea. Deocamdata, da. Dar avem de luc
ru, Claire. Mult de lucru, si timp foarte putin. Nu pot sa ma mai ascund multa v
reme. ti dai seama ca stresul accelereaza evolutia bolii, si acum e stres din bel
sug pentru noi toti. Si mai multi vor cadea bolnavi, vor ajunge sa fie tulburati
. E de importanta vitala sa ncepem lucrul la serul vindecator ct mai repede cu put
inta.
- O sa-ncerc sa te duc napoi n laborator mine.
l lasara ntr-o fsie de lumina din ce n ce mai estompata, lnga o uriasa macara
ruginita care-si nalta capul prin ntuneric pna la nivelul unei case cu doua etaje,
n timp ce pasarile palide de deasupra flfaiau din aripi sau plonjau la rastimpuri
.
Si cu ranitele, furioasele experimente esuate, pndind printre umbre, poat
e chiar vrnd sa-si atace creatorul vampiric.
Lui Claire i se facu mila de ele, n eventualitatea n care aveau sa ncerce.
Gloatele furioase disparusera, nsa avusesera grija sa buseasca bine masin
a lui Eve, daca tot fusesera acolo. Eve se sufoca de furie cnd zari urmele de lov
ituri si geamurile sparte, dar bine macar ca automobilul se mai tinea pe toate c
ele patru cauciucuri, iar pagubele erau numai de natura cosmetica. Motorul porni
de la prima cheie.
- Bietul copilas, l caina Eve, mngind cu afectiune impozantul volan n timp c
e se aseza pe scaunul soferului. Lasa, ca te punem noi la punct. Nu, Hannah?
- Si eu, care ma ntrebam ce-o sa am de facut mine, replica Hannah, aseznduse - evident - pe locul mortului. Cred ca stiu acum. O sa ndrept cu ciocanul tabl
a lui Queen Mary si-o sa-i pun geamuri noi, incasabile.
Pe bancheta din spate, Claire era echivalentul uman al Elvetiei, neutra n
tre cele doua natiuni beligerante reprezentate de Shane si de Monica, asezati de
-o parte si de cealalta, la geamuri. Atmosfera era ncordata, dar nimeni nu sufla
o vorba.
Soarele cobora n toata splendoarea la apus, ceea ce, n conditii normale, a
r fi facut din Morganville un loc prielnic pentru vampiri. Dar nu tocmai si n sea
ra aceasta, ceea ce deveni evident dupa ce Eve parasi cartierul darapanat al dep

ozitelor si ncepu sa se apropie de brlogul vampirilor.


Era lume afara, pe strada, la apus.
Si furioasa, pe deasupra.
- Hait, exclama Eve, n timp ce treceau pe lnga un grup numeros, strns n juru
l unui tip catarat pe o lada din lemn, care zbiera la ceilalti.
Avea n mini un manunchi de tepuse din lemn, si fiecare si lua cte una.
- OK, zise Eve, treaba asta arata ceva mai putin grozav.
- Crezi? se amesteca Monica, prelingndu-se mai jos pe locul ei, de teama
sa nu fie observata. Au vrut sa ma omoare! Si eu nici macar nu sunt vampir!
- Da, dar esti tu, asa ca se explica, i-o ntoarse Eve, ncetinind masina. M
da. Ambuteiaj.
Ambuteiaj? n Morganville? Claire se apleca n fata si vazu ca pe strada, n f
ata lor, erau vreo sase vehicule. Primul dintre ele era ntors de-a curmezisul, bl
ocndu-l pe al doilea: o camioneta mare, care ncerca sa dea napoi, nsa era mpiedicata
de a treia masina.
Camioneta captiva avea geamurile fumurii, ca pentru vampiri. Cele doua v
ehicule care o blocau erau berline vechi, uzate, de genul celor conduse de oamen
i.
Asta-i masina lui Lex Perry, aia ntoarsa de-a latul, remarca Hannah. n a t
reia cred ca-s fratii Nunally. Tovarasi de bautura cu Sal Manetti.
- Sal, adica, agitatorul multimii?
- Te-ai prins.
Iar acum, oamenii se strngeau n jurul camionetei, mpingnd-o, facnd-o sa se cl
atine pe cauciucuri.
Nimeni din masina lor nu scoase o vorba.
Camioneta se balansa si mai tare. Cauciucurile se nvrtira, ncercnd s-o urnea
sca din loc, nsa deodata se rasturna, trntind-se pe o parte, neputincioasa. Cu un
raget, multimea ncepu sa se catere pe ea si sa bubuie n geamuri.
- Ar trebui sa facem ceva, zise n sfrsit Claire.
- Mda? replica Hannah, pe un ton extrem de scazut. Ce, mai precis?
- Sa sunam la politie? si dadu cu parerea Claire.
Numai ca politia era deja acolo. Chiar cu doua masini, dar fara sa poata
mpiedica n vreun fel ceea ce avea sa se ntmple. n realitate, agentii nu pareau dispu
si nici macar sa ncerce.
- Sa plecam, rosti ncet Shane. N-avem nimic de facut pe-aici.
Eve porni n marsarier, fara sa scoata o vorba, si accelera pna scoase fum
din cauciucuri.
Atunci, Claire se smulse din transa care o cuprinsese.
- Ce faci? Nu se poate sa plecam asa.
- Priveste mai bine, replica Eve, ntunecata la fata. Daca vreunul dintre
aia o vede n masina pe printesa Morrell, ne-o luam cu totii. Suntem toti complici
, dac-o aparam pe ea, iar tu porti bratara Fondatoarei. Nu putem sa riscam.
Claire se prabusi napoi pe locul ei, n timp ce Eve schimba din nou viteza,
rasucind volanul. Alesera o alta strada, una neblocata, deocamdata.
- Ce se-ntmpla? ntreba Monica. Oare ce se-ntmpla cu orasul nostru?
- Franta, raspunse Claire, cu gndul la ce-i spusese Bunica Day. Bun venit
la revolutie.
Eve i conduse printr-un labirint de strazi. Din case se vedeau lumini plpin
d, si cteva dintre felinarele stradale prinsesera, la rndul lor, viata. Masinile si erau foarte multe acum - si aprindeau farurile si claxonau, ca si cum echipa
liceului din localitate tocmai ar fi cstigat un meci de fotbal important.
Sau de parca ar fi fost un grup numeros si zgomotos de petrecareti.
- Vreau sa merg acasa, zise Monica.
Vocea i sima nabusita.
- Va rog.
Eve i arunca o privire prin oglinda retrovizoare si, n cele din urma, ncuvi
inta.
Dar imediat cum intra pe strada pe care se afla casa familiei Morrell, E
ve calca apasat frna si cupla instantaneu n marsarier.
Casa Morrell arata de parca ar fi gazduit nca una dintre scandaloasele pe

treceri nesupravegheate ale Monicai. numai ca, de aceasta data, era chiar nesupr
avegheata, iar musafirii aceia nepoftiti nu venisera doar ca sa se mbete pe grati
s.
- Ce tot fac aia acolo? se mira Monica, dupa care scapa un tipat sugruma
t cnd vazu doi tipi iesind pe usa din fata cu o plasma uriasa. Fura! Ne fura lucr
urile!
Cam tot ce se gasea era pradat: saltele, mobilier, obiecte de arta. Clai
re zari chiar ctiva indivizi azvrlind, pe ferestrele de la etaj, pnzeturi si haine,
spre cei care asteptau jos.
Si deodata, cineva aparu n fuga cu o sticla cu ceva lichid, ndesa n ea o crp
a aprinsa si-o arunca pe o fereastra din fata.
Flacarile plpira, prinsera puteri si ncepura sa se nteteasca.
- Nu! urla Monica, gfind si bjbind disperata dupa clanta portierei, nsa Eve a
vusese grija s-o blocheze.
Claire o prinse pe Monica de umeri si-o forta sa stea pe loc.
- Du-ne de-aici! urla ea.
- Ai mei ar putea sa fie nauntru!
- Nu, nu sunt. Richard mi-a zis ca sunt la Primarie.
Monica se zvrcoli mai departe, chiar si dupa ce Eve se ndeparta de casa in
cendiata, dupa care, deodata. se opri, pur si simplu.
Claire o auzi plngnd. Ar fi vrut sa gndeasca: Foarte bine, ti-ai meritat-o,
nsa, fara sa stie de ce, nu se putea forta sa fie att de cruda.
Shane, totusi, putea.
- Ei, trebuie sa privesti partea buna a lucrurilor, zise el. Cel putin,
n-ai o sora mai mica nauntru.
Monica si opri respiratia o clipa, dupa care continua sa plnga.
Cnd intrara pe strada Lot, Monica parea sa-si fi revenit n fire; si sterse
ochii cu minile tremuratoare si ceru o batista, pe care Eve i-o oferi, scotnd-o di
n torpedoul de lnga ea.
- Ce parere ai? l ntreba Eve pe Shane.
Strada lor parea linistita. n majoritatea caselor, luminile erau aprinse.
Inclusiv n Casa Glass, si cu toate ca se vedeau ctiva oameni pe-afara, stnd de vor
ba, nu dadeau impresia ca ar intentiona sa-si formeze grupuri de asalt. Cel puti
n, nu aici.
- Arata bine. Hai sa mergem nauntru.
Cazura de acord ca Monica sa mearga la mijloc, acoperita de Hannah. Eve
porni prima, gonind pe alee pna la usa din fata a casei si descuind-o.
Reusira sa intre fara sa atraga prea multa atentie, si fara s-o arate ci
neva cu degetul pe Monica; dar, n definitiv, se gndi Claire, Monica sigur nu seman
a prea bine cu ea nsasi, n momentul acesta. Mai degraba, cu o proasta imitatoare a
Monicai. Poate chiar un baiat imitator.
Shane s-ar fi stricat de rs daca i-ar fi spus una ca asta. Dar, dupa ce o
vazu pe Monica distrusa, cu ochii rosii si umflati, Claire se hotar sa tina obse
rvatia pentru ea.
Dupa ce Shane trnti, ncuie si zavori usa de la intrare, Claire simti ca ntr
eaga casa se trezeste la viata n jurul lor, aproape frematnd de caldura si de bucu
ria primirii. Auzi mai multe persoane din living exclamnd n acelasi timp, asa ca n
u putea fi doar impresia ei: casa chiar reactionase cu adevarat, si reactionase
energic, la sosirea a trei dintre cei patru locuitori ai sai.
Claire se ntinse spre un perete, si-l saruta.
- Si eu ma bucur ca te vad, sopti, lipindu-si obrazul de suprafata lui n
eteda.
Simti ca aproape o mbratisa.
- Nenica, nu-i dect o casa, auzi protestul lui Shane din spatele ei. Pupa
si tu pe cineva care sa simta.
Asa si facu, aruncndu-se n bratele lui. Avea impresia ca el n-o s-o mai la
se niciodata din mbratisare, nici macar pentru o clipa, iar apoi el o salta cu to
tul de pe podea si-si lasa capul pe umarul ei, pentru un lung si pretios moment,
abia apoi lasnd-o usurel la loc, pe picioarele ei.
- Mai bine sa vedem nti cine e pe-aici, zise el, sarutnd-o extrem de delica

t. Restanta, pe mai trziu, bine?


Claire i dadu drumul din bratele ei, dar l tinu de mna, n timp ce traversau
antreul si patrundeau n livingul Casei Glass, pe care-l gasira plin de lume.
Nu erau vampiri.
Ci numai oameni.
Unele chipuri erau cunoscute, cel putin din vedere: oameni de prin oras:
proprietarul magazinului de articole muzicale n care lucra Michael; vreo doua in
firmiere pe care le mai vazuse prin spital, purtnd nca uniformele lor viu colorate
si ncaltarile comode. Pe ceilalti, Claire abia daca-i stia ct de ct, nsa toti aveau
un lucru n comun: erau nfricosati.
O femeie mai n vrsta, voinica, o prinse de umeri pe Claire.
- Slava Domnului ca ai ajuns acasa, zise, si-o mbratisa.
Claire, blocata de surprindere, n arunca lui Shane o privire de ce-naibamai-e-si-asta, iar el ridica din umeri, neputincios.
- Afurisita asta de casa nu vrea sa faca nimic pentru noi, i explica feme
ia. Luminile se tot sting, usile nu vor sa se deschida, mncarea se strica n frigid
er. de parca nu ne-ar vrea aici!
Si probabil ca nici nu-i voia. Casa ar fi putut oricnd sa-i arunce afara,
dar n mod evident fusese un pic nesigura cu privire la ce-ar fi vrut locatarii e
i permanenti, asa ca se marginise n schimb sa le faca viata ct mai incomoda intrus
ilor.
Acum Claire simtea cum instalatia de aer conditionat se pune n functiune,
racorind atmosfera suprancalzita, auzea usile deschizndu-se la etaj, vedea lumini
le aprinzndu-se n spatiile ntunecate.
- Buna, Celia, zise Shane, dupa ce femeia, n sfrsit, o elibera pe Claire d
in strnsoarea ei. Si, ce vnt te-aduce pe-aici? Mi-am nchipuit ca Barfly o sa faca vn
zare buna n seara asta.
- Pai, asa ar fi fost, numai ca au aparut vreo cteva jigodii si-au zis ca
, din moment ce port bratara, nseamna ca trebuie sa-i servesc pe gratis, asta pen
tru c-as fi nu stiu ce soi de simpatizant. Ce soi de simpatizant, zic eu, si unu
l dintre ei da sa ma loveasca.
Shane si nalta sprncenele. Celia nu era tocmai tnara.
- Si, ce-ai facut?
- Am folosit Regulatorul, raspunse Celia, ridicnd o bta de baseball pe car
e si-o proptise de perete.
Era dintr-un lemn vechi, de esenta tare, frumos slefuit.
- Am si marcat vreo cteva puncte, continua ea. Dar mi-am zis ca poate nu
e cazul sa mai astept si prelungirile, daca ma-ntelegi. Acum cred ca-mi zvnta pro
viziile. mi vine sa-mi smulg bratara asta, zau asa. Unde-s afurisitii aia de vamp
iri, cnd ai nevoie de ei, dupa toate astea?
- Nu ti-ai scos bratara? Nici macar cnd ti-au oferit ei pretextul? se mir
a Shane, iar Celia l privi chiors.
- Nu, n-am scos-o. Nu-mi calc io cuvntu', dect daca-s obligata. Iar acu',
nu-s.
- Dac-o scoti acum, poate n-o sa mai trebuiasca s-o pui la loc vreodata.
Celia ridica spre el un deget zbrcit.
- Uite ce e, Collins, stiu tot despre tine si taica-tau. Nu nghit eu nimi
c din astea. Morganville e un loc ca lumea. Respecti regulile, esti ferit de bel
ele. cam ca oriunde, cred. Voi, astia, vreti haos. Ei bine, asta cam asa arata:
oameni batuti, pravalii jecmanite, case arse. Sigur, o sa se potoleasca la un mo
ment dat, dar cum? Poate c-o sa devina un loc n care nu mi-ar placea sa stau.
i ntoarse spatele, saltndu-si bta de baseball pe umar, si pleca sa discute c
u un grup de adulti cam de vrsta ei.
Shane simti privirea lui Claire ndreptata spre el si ridica din umeri.
- Mda, zise, oftnd. Stiu. Ea are dreptate. Dar de unde putem sa stim daca
n-ar fi mai bine n cazul n care vampirii ar.
- Ar ce, Shane? Ar pieri? Dar Michael, la el te-ai gndit? Sau la Sam?
Si pleca, la rndul ei, tropaind furioasa.
- Unde te duci?
- Sa-mi iau o Cola!

- Poti sa.
- Nu!
Desfacu capacul sticlei de Cola scoase din frigiderul care era din nou a
provizionat din abundenta, desi stia ca nu fusese asa cnd plecase. nca o favoare d
in partea casei, presupuse, desi habar n-avea cum ar putea sa mearga o casa la c
umparaturi.
Lichidul rece si siropos o izbi ca un zid din caramida, iar n loc sa-i de
a energie, o facu sa se simta slabita si un pic ngretosata. Se lasa pe un scaun d
e lnga masa din bucatarie si-si sprijini capul n palme, deodata coplesita.
Totul se ducea de rpa.
Amelie si convoca vampirii, probabil pregatindu-se sa se lupte cu Bishop
pe viata si pe moarte. Morganville se facea bucati. Iar ea nu putea sa faca nimi
c.
Ei, totusi mai era ceva.
Scoase si desfacu nca patru sticle de Cola si le oferi lui Hannah, lui Ev
e, lui Shane, si - pentru ca i s-ar fi parut o rautate s-o lase pe dinafara ntr-u
n astfel de moment - Monicai.
Monica se holba la sticla aburita de parca ar fi banuit-o pe Claire ca-i
amestecase n ea otrava contra sobolanilor.
- Ce-i asta?
- Tie ce ti se pare c-ar fi? O iei, sau nu, nu ma intereseaza.
Si Claire lasa sticla pe masa n fata Monicai, dupa care se duse sa se ghe
muiasca pe canapea alaturi de Shane, si verifica telefonul mobil. Reteaua functio
na din nou, cel putin pentru moment, si avea o tona de mesaje vocale, Majoritate
a, de la Shane, asa ca le pastra, dorind sa le asculte mai trziu; alte doua erau
de la Eve, si le sterse, fiindca erau instructiuni despre cum s-o gaseasca.
Ultimul era de la mama ei. Claire si opri respiratia, si lacrimile i ustur
ara ochii, la auzul vocii mamei. Bine cel putin ca suna calma. oricum, n mare par
te.
Claire, scumpo, stiu ca n-ar trebui sa fiu ngrijorata, dar sunt. Iubito,
suna-ne. Am auzit unele lucruri ngrozitoare despre ce se-ntmpla pe-afara. Unii din
tre oamenii care sunt aici, la noi, vorbesc despre lupte si jafuri. Daca nu aflu
vesti de la tine ct mai curnd. n fine, nu stiu ce-o sa ne facem, dar tatal tau nneb
uneste. Asa ca, te rog, suna-ne. Te iubim, scumpa noastra. Pa.
Claire izbuti sa-si readuca respiratia la normal, n principal datorita fa
ptului ca-si tot repeta cu asprime n gnd ca trebuia sa para linistita si complet s
tapna pe sine, ca sa-si mpiedice parintii sa navaleasca afara, n toata nebunia. Reu
si, mai mult sau mai putin, pna n clipa n care auzi sunnd numarul apelat, iar cnd mam
a ei raspunse, fu capabila sa spuna "Buna, mami", fara sa dea impresia ca e gata
sa izbucneasca n lacrimi.
- Ti-am primit mesajul, i zise. E totul bine pe-acolo?
- Aici? Claire, nu-ti face tu griji pentru noi! Totul e perfect! Of, scu
mpo, tu esti bine? Chiar?
- Serios, sunt. Sunt OK. Totul e.
Nu fu n stare sa afirme ca totul ar fi OK, pentru ca, fireste, nu era. Er
a, n cel mai bun caz, o oarecare stabilitate temporara.
- E liniste aici, adauga, n schimb. E si Shane acasa, e si Eve.
Claire si aminti ca mamei ei i placuse de Monica Morrell, si-si dadu ochii
peste cap. Orice era bine-venit, doar ca sa-i potoleasca temerile.
- Si fata aia din camin, Monica, si ea e la noi.
- A, da, Monica. Mi-a placut de ea.
Stratagema chiar paru sa aiba efectul scontat, ceea ce nu era tocmai de
lauda n privinta capacitatii mamei ei de a judeca oamenii.
- Fratele ei a trecut pe-aici, sa vada ce mai facem, acum cam o ora, ada
uga mama. Dragut baiat.
Claire nu-si putea imagina cum era posibil sa te referi la Richard Morre
ll ca la un baiat, dar o lasa asa.
- El cam e la conducerea orasului acum, i zise. Aveti aparatul, da? Cel p
e care vi l-am lasat mai devreme?
- Da. Facem tot ce ni s-a spus, fireste. Dar, scumpa mea, mi-ar placea t

are mult dac-ai veni si tu aici. Vrem sa fii acasa, cu noi.


- Stiu. Stiu, mami. Dar cred ca e mai bine sa ramn aici. E important. ncer
c sa trec pe-acolo mine, bine?
Mai discutara putin, despre mai nimic, o simpla palavrageala, doar ca vi
ata sa para normala, macar pentru cte va clipe. Mama ei se tinea bine, dar cam la
limita; Claire i simtea un tremur nervos n voce, aproape ca-i putea vedea lacrimi
le stralucindu-i n ochi. Vorbea ntruna despre cum fusesera nevoiti sa mute majorit
atea cutiilor n subsol, ca sa faca loc pentru toti musafirii - musafirii? - si de
spre temerile ei, ca lucrurile lui Claire ar putea sa traga umezeala, apoi i pove
sti despre jucariile din cutii si despre ct de mult i placusera lui Claire, cnd era
mai mica.
Lucruri normale, de-ale mamei.
Claire n-o ntrerupse, dect prin interjectii linistitoare si aprobatoare, o
ri de cte ori mama se mai oprea sa-si traga suflul. i era de ajutor sa-si auda mam
a, si stia ca si pe ea o ajuta faptul ca avea cu cine sa vorbeasca. Dar, n cele d
in urma, cnd vocea mamei ncepu sa se stinga, ca ticaitul unui ceas nentors la timp,
Claire se declara de acord cu toate cerintele parintesti de a fi prudenta si de
a se pazita primejdii si de a se mbraca bine, sa nu-i fie frig.
Acel "la revedere" de ncheiere i se paru ca suna ca un punct final, si du
pa ce nchise telefonul, Claire ramase cu privirea atintita asupra ecranului telef
onului ei mobil, n tacere.
Prada unui impuls de moment, ncerca s-o sune pe Amelie. Telefonul suna, s
i iar suna. Nu raspunse nici mesageria vocala.
n living, Shane tocmai organiza un fel de serviciu de santinela. Multa lu
me se prabusise deja gramada pe perne si paturi, unii doar pe cte o cuvertura lib
era. Claire si facu loc printre trupurile ntinse si-i facu semn lui Shane ca se du
ce sus. El ncuviinta si continua sa discute cu cei doi tipi cu care era, nsa o urm
ari cu privirea pe tot drumul.
Eve era n camera ei, iar pe usa si pusese un bilet pe care scria NU BATE C
A TE OMOR. DESPRE TINE E VORBA, SHANE. Claire se gndi daca ea ar avea voie sa bat
a n usa, nsa era prea obosita ca sa mai poata scapa cu fuga, la nevoie.
n camera ei era ntuneric. Cnd plecase, de dimineata, oarecum-prietena lui E
ve, Miranda, dormise acolo, dar acum nu mai era, si patul ei era din nou aranjat
frumos. Claire se aseza pe marginea lui, privind afara, pe fereastra, dupa care
se ridica si-si scoase din sifonier lenjerie curata si ultima ei pereche de blu
gi, plus o bluza neagra, mulata, pe care i-o mprumutase Eve saptamna trecuta.
Dusul o facu sa se simta ca-n rai. Ba chiar avu si apa calda pe saturate
, de data asta. Se sterse, si usca parul si l aranja un pic, dupa care se mbraca. D
upa ce iesi, asculta n directia scarii, dar nu-l mai auzi pe Shane vorbind. Ori t
acuse, ori se dusese si el la culcare. Se opri putin n fata usii lui, dorindu-si
sa fi avut curaj sa bata, nsa pna la urma tot n camera ei ajunse.
Iar Shane era acolo, asezat pe patul ei. si ridica privirea cnd o vazu int
rnd, si buzele i se ntredeschisera, dar nu scoase o vorba timp de cteva secunde lun
gi.
- Ar trebui sa plec, zise pna la urma, dar nu se ridica.
Claire se aseza lnga el. Totul era perfect decent, cum stateau amndoi asa,
complet mbracati, nsa ntr-un fel ea avea senzatia ca se aflau pe marginea unei pra
pastii, ambii n pericol de a se prabusi.
Era excitant, dar si terifiant, si gresit din toate punctele de vedere.
- Si, ce ti s-a mai ntmplat pe ziua de azi? l ntreba, n laboratorul mobil, ad
ica.
- Nimic important. Am mers pna la marginea orasului si ne-am oprit imedia
t dincolo de hotar, ntr-un loc din care puteam sa vedem pe oricine ar fi sosit. A
u aparut vreo doi vampiri, ncercnd sa se retraga, dar i-am facut pachet si i-am tr
imis napoi. Bishop nu s-a aratat deloc. Dupa ce am pierdut legatura cu vampirii,
ne-am gndit sa patrulam prin zona si sa vedem ce se petrece. Gata sa fim luati la
cafteala de o gasca de idioti n furgonete, dupa care vampirii din laboratorul mo
bil au luat-o razna: chestia aia cu convocarea, banuiesc. I-am lasat la magazia
de cereale. era cel mai spatios si mai ntunecos loc care mi-a trecut prin minte,
si cu multa umbra. I-am lasat masina lui Cesar Mercado. A ramas sa se duca disea

ra tocmai pna n Midland, cu conditia ca barierele sa fie ridicate. Mai bine de-att.
- Si cartea? Ai lasat-o acolo?
n chip de raspuns, Shane si vr mna pe sub betelia pantalonilor si scoase de-a
colo un volumas legat n piele. Amelie l ferecase cu un lacat, ca pe un jurnal inti
m. Claire ncerca sa apese mica ncuietoare metalica. Nu se deschise, fireste.
- Tu crezi ca e bine sa-ti bagi nasul n chestia asta? o ntreba Shane.
- Probabil ca nu.
Mai ncerca sa departeze cu forta paginile, ca sa poata strecura o privire
nauntru. Tot ce putu sa observe era ca fusesera scrise de mna, si ca hrtia parea r
elativ veche. Lucru ciudat, cnd o adulmeca, simti miros de chimicale.
- Ce tot faci?
Shane arata ca si cum nu s-ar fi putut hotar ntre repulsie si fascinatie.
- Cred ca a restaurat cineva hrtia, i explica ea. Asa cum se procedeaza cu
cartile vechi, foarte valoroase, si cu altele. Uneori, si cu cele de benzi dese
nate. Trateaza hrtia cu substante chimice, ca sa ncetineasca procesul de degradare
si sa albeasca la loc paginile.
- Fascinant, minti Shane. Da-o ncoa'.
i smulse cartea din mna si o puse mai departe de ei, de cealalta parte a p
atului. Cnd Claire ncerca s-o ia napoi, el i se puse n cale; se hrjonira putin si, fa
ra sa stie cum, el ajunse ntins pe pat cu fata n sus, iar ea, lungita incomod deas
upra lui. Minile lui o ajutara sa-si recapete echilibrul cnd ncepu sa alunece jos.
- O, murmura ea. N-ar trebui.
- Sigur ca nu.
- Atunci, tu trebuie sa.
- Da, trebuie.
nsa el nu se misca, si nici ea. Doar se privira, dupa care, foarte lent,
ea si cobor buzele spre gura lui.
Urma un sarut cald, dulce, minunat, care paru sa dureze la nesfrsit. n ace
lasi timp, nsa, l simti ca n-a durat destul. Minile lui Shane i alunecara spre soldu
ri, apoi pe spate si, pna la urma, i cuprinsera parul nca umed, si el o saruta mai
apasat. Erau destule fagaduieli n sarutul acesta.
- OK, fanion rosu, anunta el.
N-o lasase din brate, dar acum era un centimetru distanta ntre cele doua
perechi de buze. Claire si simti ntreg trupul frematnd de viata si furnicnd-o, pulsu
l zvcnindu-i n ncheieturi si n tmple, caldura revarsndu-i-se, luminoasa, n centrul f
tei sale.
- E OK, zise ea. Jur. Ai ncredere n mine.
- Hei, dar asta nu era replica mea?
- Nu si acum.
Sarutarile lui Shane erau recompensa pentru faptul ca supravietuise unei
lungi, grele si ngrozitoare zile. Faptul ca statea nvaluita n caldura lui o facea
sa se simta de parca urca n rai pe razele lunii. si azvrli pantofii din picioare si
, ramnnd tot complet mbracata, se strecura sub patura. Shane ezita.
- Ai ncredere n mine, zise ea nca o data. Si, daca nu, poti sa-ti tii haine
le pe tine.
Mai facusera asta si altadata, dar, cumva, nu paruse att de. intim. Clair
e se nghesui n el pe sub patura, cu spatele, iar bratele lui o cuprinsera. Brusc,
parca luasera amndoi foc.
nghiti n sec, ncercnd sa-si rememoreze toate acele bune intentii, n timp ce s
imtea rasuflarea soaptei lui Shane n ceafa, apoi buzele lui, mngindu-i pielea.
- Nu e bine deloc, murmura el. Ma omori, sa stii.
- Ba nu.
- A, la faza asta, tu trebuie sa ma crezi pe cuvnt.
Suspinul lui o facu sa se cutremure pna-n maduva oaselor.
- Nu pot sa cred ca ai adus-o pe Monica iar aici.
- Ei, haide acum. Doar nu era s-o las acolo, de una singura. Te cunosc e
u mai bine, Shane. Orict de rea ar fi ea.
- ncarnarea diavoleasca a raului?
- Poate ca da, dar tot nu te vad n stare s-o lasi pe mna lor si. sa-i faci
rau.

Claire se ntoarse cu fata spre el, ntr-o vnzoleala care o obliga sa se bata
pe patura.
- Si ce-o sa se mai ntmple? l ntreba ea. Stii?
- Dar ce sunt eu, Miranda, clarvazatoarea adolescenta sarita de pe fix?
Nu, nu stiu. Tot ce stiu e ca mine, cnd o sa ne trezim, vampirii or sa se ntoarca,
sau nu. Si atunci, noi va trebui sa ne alegem calea pe care sa mergem nainte.
- Poate ca n-o sa mergem nainte. Poate c-o sa asteptam.
- Un singur lucru stiu, Claire: ca tu nu poti sa stai ntr-un loc, nici ma
car pentru o zi. Esti mereu n miscare. Poate ca n directia corecta, poate ca nu, d
ar oricum esti n miscare. n fiecare clipa, lucrurile se schimba, fie ca-ti place,
fie ca nu.
Ea i studie concentrata expresia fetei.
- Tatal tau e aici? Acum?
El se strmba.
- Sincer? Habar n-am. Nu m-ar mira. E posibil sa fi aflat ca e momentul
sa intre n scena si sa preia comanda, daca poate. Iar Manetti i e un foarte vechi
amic. Cam da impresia ca ar fi mna tatei, n spatele lui.
- Dar daca el chiar o sa preia comanda, ce-o sa se ntmple cu Michael? Cu M
yrnin? Cu toti ceilalti vampiri de pe-aici?
- Chiar ai nevoie sa-ti spun eu?
Claire scutura din cap.
- El o sa le spuna oamenilor ca trebuie sa-i omoare pe toti vampirii, du
pa care o sa atace familia Morrell, si pe toti ceilalti pe care-i considera rasp
unzatori pentru ce i s-a ntmplat familiei tale. Corect?
- Probabil, ofta Shane.
- Si tu o sa-l lasi sa faca toate astea.
- N-am zis asa ceva.
- Dar n-ai zis nici ca nu. Nu-mi spune ca e complicat, pentru ca nu e. O
ri te implici pentru un lucru, ori stai cu bratele ncrucisate. Chiar tu mi-ai zis
asta odata, si ai avut dreptate, zise Claire, cuibarindu-se si mai mult n bratel
e lui. Shane, ai fost corect atunci. Fii corect si acum.
Degetele lui i atinsera fata, coborndu-i pe obraji, mngindu-i buzele, iar oc
hii lui. nu mai vazuse niciodata privirea aceea n ochii lui. n ochii nimanui, de f
apt.
n tot orasul asta ntors pe dos, tu ai fost totdeauna singura corecta fata
de mine, sopti el. Te iubesc, Claire.
Ea zari ceva traversndu-i chipul, ceva ca un fulger de panica, dupa care s
i reveni.
- Nu pot sa cred ca spun asta, dar asa e. Te iubesc.
Mai zise si altceva, nsa lumea se strnsese n jurul ei. Buzele lui Shane se
miscau mai departe, dar tot ce auzea ea erau aceleasi cuvinte, rasunndu-i iar si
iar n cap, ca dangatul unui urias clopot din alama. Te iubesc.
El parea complet luat prin surprindere. nu n sens rau, ci mai degraba de
parca n-ar fi nteles cu adevarat ceea ce simtea pna n momentul acesta.
Clipi marunt. Era de parca nu l-ar mai fi vazut pna acum, si era frumos.
Mai frumos dect oricare barbat din cti vazuse vreodata, n ntreaga ei viata.
Orice-ar fi zis el, ea l ntrerupse, sarutndu-l. Mult. Si pentru mult timp.
Cnd el se retrase, n sfrsit, nu se ndeparta prea mult, iar privirea aceea din ochii
lui, acea intensa si coplesitoare dorinta. si ea, la rndul ei, era ceva nou.
Si ei i placea.
- Te iubesc, zise el nca o data, si-o saruta att de apasat, nct i taie respir
atia.
Era ceva mai mult n sarutul lui dect nainte: mai multa pasiune, mai multa i
nsistenta, mai multa. de toate. Era ca si cum ar fi fost prinsa de o maree, purt
ata departe, si avea impresia ca nu va mai atinge tarmul niciodata. I-ar fi plac
ut sa se nece astfel, doar notnd vesnic n toata abundenta aceasta.
Fanion rosu, tipa o parte din ea, gata, fanion rosu. Ce tot faci?
Si ea si dori ca vocea aceea sa amuteasca, si-att.
- Si eu te iubesc, i sopti ea.
Vocea i tremura, si la fel si minile, cnd si le puse pe pieptul lui. Pe sub

tricoul moale, muschii i erau ncordati, si-i simtea fiecare respiratie adnca.
- As face orice pentru tine, adauga ea.
Intentia ei fusese sa sune ca o invitatie, nsa tocmai aceasta replica nsem
na socul care-l trezi la ratiune.
- Orice, repeta el, nchiznd strns ochii. Mda. Am nteles. Foarte rau, Claire.
Foarte, foarte rau.
- Azi? zise ea, izbucnind ntr-un rs putin cam salbatic. Azi, totul e o neb
unie. De ce n-am putea fi si noi? Macar o data?
- Din cauza ca am promis, zise el.
O cuprinse n brate si-o trase mai aproape, si ea simti cum un geamat i zgu
duie tot corpul.
- Fata de parintii tai, fata de mine, fata de Michael. Fata de tine, Cla
ire. Nu pot sa-mi calc cuvntul. E cam tot ce mi-a mai ramas, n ziua de azi.
- Dar. daca.
- Nu, i sopti el n ureche. Te rog, nu. Si-asa e destul de greu, deja.
O saruta din nou, prelung si dulce, si, dintr-un motiv oarecare, avu gus
t de lacrimi de data asta. Ca un fel de despartire.
- Chiar te iubesc, zise el, stergndu-i usurel drele umede de pe obraji. Da
r nu pot sa fac una ca asta. Nu acum.
Pna ca ea sa-l mai poata opri, Shane luneca jos din pat, si ncalta pantofii
si se ndrepta n graba spre usa. Ea se ridica n sezut, nfasurata strns n asternuturi,
ca si cum ar fi fost goala pe dedesubt, nu complet mbracata, iar el sovai acolo,
cu o mna pe clanta usii.
- Te rog, rami, insista ea. Shane.
El scutura din cap.
- Daca ramn, se ntmpla. Tu o stii, si eu o stiu, si chiar nu putem s-o face
m. Stiu ca lumea se naruieste, dar.
Inspira adnc, dureros.
- Nu.
Sunetul scos de usa nchisa usor n urma lui o strapunse ca lama unui cutit.
Se rostogoli, zdrobita, strngnd n brate perna care mirosea a parul lui, cau
tnd locul ncalzit de corpul lui, si se gndi sa plnga pna adoarme.
Dupa care-i veni n minte mirarea revelatiei din ochii lui, atunci cnd spus
ese Te iubesc.
Nu. Nu era momentul sa plnga.
Si, cnd n sfrsit adormi, se simti n siguranta.
Zece.
A doua zi, nici urma de vampiri, absolut deloc. Claire verifica reteaua
portalurilor, dar din cte putea sa-si dea seama, aceasta nu functiona. Neavnd nimi
c concret de facut, dadu cte o mna de ajutor prin casa: curatenie, aranjarea lucru
rilor, ceva curierat. Trecu si Richard Morrell, sa-i vada ce mai fac. Arata un p
ic mai bine, fiindca dormise, dar asta nu nsemna ca ar fi aratat grozav, nu tocma
i.
Cnd cobori si Eve, arata si ea aproape la fel de rau. Nu-si mai batuse ca
pul cu machiajul ei goth, iar parul negru i atrna, lins si nepieptanat. i turna lui
Richard cafea din cafetiera permanent n functiune, i ntinse cana si ntreba:
- Michael ce mai face?
Richard sufla pe suprafata fierbinte a lichidului, fara s-o priveasca.
- E la Primarie. I-am mutat acolo pe toti vampirii ca ne-au mai ramas, n
arest, pentru siguranta.
Pe chipul lui Eve se putea citi suferinta. Shane i puse o mna pe umar, si
ea inspira adnc, reusind sa-si recapete stapnirea de sine.
- Corect, zise apoi. Probabil ca e pentru binele lor, ai dreptate.
Sorbi putin din vechea ei cana.
- Cam cum e pe-afara? se interesa.
Pe-afara nsemna dincolo de strada Lot, care ramasese ciudat de tacuta.
- Nu prea bine, raspunse Richard.
Vocea i suna ragusita si surda, semn ca urlase pna si-o facuse praf.
- Cam jumatate din magazine sunt nchise, si unele dintre ele au fost ince
ndiate, sau jefuite. N-avem destui politisti si voluntari ca sa fie prezenti pes

te tot. Unii dintre proprietarii magazinelor s-au narmat si se pazesc singuri; nu


-mi place asta, dar probabil ca e cea mai buna optiune, pna cnd se linistesc toti
si-si vin oamenii n fire. Nu toata lumea e problema, ci o parte considerabila a p
opulatiei care s-a simtit umilita si a tot acumulat furie de mult timp. Ati auzi
t ca au devastat localul Barfly?
- Mda, am auzit, confirma Shane.
- Ei bine, n-a fost dect nceputul. Si pravalia lui Dolores Thompson a fost
sparta, dupa care faptasii au intrat n depozite si au gasit stocurile de bauturi
alcoolice. Pentru cei nclinati sa treaca prin toate mbatndu-se si facnd pe raii, a
fost o adevarata sarbatoare.
- Am vazut si noi bandele alea, zise Eve, aruncnd o privire spre Claire.
Hm, n legatura cu sora ta.
- Da, mersi ca ati avut grija de ea. Numai tmpita de sora-mea era n stare
sa umble prin oras n decapotabila ei rosie pe vreme de rascoala. Al naibii noroc
a avut ca n-au omort-o.
Dar ar fi vrut, Claire era convinsa de asta.
- Banuiesc c-o iei cu tine.?
Richard i zmbi mnzeste.
- Nu e tocmai musafirul ideal, nu?
De fapt, Monica fusese foarte tacuta. Claire o gasise ncovrigata pe canap
ea, nfasurata ntr-o patura, dormind bustean. Arata palida si istovita si nvinetita,
si mult mai tnara dect o vazuse vreodata Claire.
- A fost OK, raspunse, ridicnd din umeri. Dar sunt convinsa ca ar prefera
sa fie cu familia.
- Familia ei se afla n arest preventiv n centru. Tata a fost ct pe ce sa fi
e linsat de o gasca de mocofani care urlau nu stiu ce despre impozite, parca. Ia
r mama.
Richard scutura din cap, vrnd parca sa-si alunge imaginile din minte.
- n fine. Daca nu-i place sa stea ncuiata ntre patru pereti, nu cred c-o sa
fie foarte fericita. Iar pe Monica, o stiti: daca ea nu e fericita.
- Nimeni nu e, ncheie fraza Shane n locul lui. Ei bine, eu vreau s-o vad p
lecata din casa noastra. Scuza-ma, frate, dar noi ne-am facut datoria, si asa ma
i departe. Dincolo de asta, ar trebui sa ne fie prietena ca sa tot dea buzna peaici neinvitata. Ceea ce, dupa cum stii, nu e cazul. Si nici n-o sa fie vreodata
.
- Atunci, v-o iau de pe cap, hotar Richard, lasndu-si cana pe masa si ridi
cndu-se. Mersi pentru cafea. Se pare ca numai asta ma mai tine pe picioare.
- Richard.
Eve se ridica, la rndul ei.
- Serios, cum e pe-afara? Ce-o sa se-ntmple?
- Cu putin noroc, betivii or sa se trezeasca, sau sa lesine, iar cei car
e fug dupa oameni pe care sa-i pedepseasca or sa vada ca li s-au umflat picioare
le si ca-i dor muschii, asa ca or sa se duca acasa, la culcare.
- Totusi, pna acum nu ne-a prea dat norocul afara din casa, zise Shane.
- Nu, l aproba Richard. Asta asa e. Dar trebuie s-o spun: nu putem sa tin
em totul sub cheie. Oamenii trebuie sa munceasca, scolile, sa se deschida, iar p
entru asta avem nevoie de ceva care sa semene a viata normala. Asa ca la asta lu
cram. S-a restabilit alimentarea cu electricitate si cu apa, liniile telefonice
functioneaza din nou. Televiziunea si radioul emit. Sper ca asta o sa calmeze po
pulatia. Avem patrule de politie care acopera tot orasul, si putem sa ajungem or
iunde n mai putin de doua minute. Totusi, mai e un lucru: am primit stirea ca pro
gnoza meteo anunta vreme rea. Un soi de furtuna serioasa se ndreapta spre noi pna
diseara. Nu ma bucur deloc de asta, dar poate c-o sa-i tina pe nebuni departe de
strada, pentru o vreme. Nici macar rasculatilor nu le place ploaia.
- Dar universitatea? se interesa Claire. S-a deschis?
- Deschis, si cursurile se tin, daca poti sa ma crezi. Am pus unele dint
re perturbari pe seama exercitiilor pentru cazuri de dezastre, si am pretins ca
jafurile si incendiile fac parte din exercitiu. Unii chiar ne-au si crezut.
- Dar. nimic despre vampiri?
Richard tacu pentru o clipa, dupa care raspunse:

- Nu. Nu tocmai.
- Atunci, ce?
- Am gasit cteva cadavre, naintea rasaritului, explica el. Vampiri toti. O
morti toti cu argint, sau decapitati. Unii dintre ei. pe unii i stiam. Chestia e,
nu cred sa-i fi omort Bishop. Dupa cum aratau, fusesera prinsi de banda.
Claire si opri respiratia. Eve si acoperi gura cu palma.
- Cine.?
- Bemard Temple, Sally Christien, Tien Ma si Charlc Effords.
Eve ridica mna, cernd cuvntul:
- Charles Effords? Adica Charles al Mirandei? Protectorul ei?
- Mda. Dupa starea cadavrelor, as zice ca el a fost tinta principala. Ni
manui nu-i plac pedofilii.
- Nimanui, n afara Mirandei, l contrazise Eve. Ea o sa fie speriata rau ac
um.
- Mda, apropo de asta.
Richard sovai, dupa care continua vestile.
- Miranda nu mai e.
- Nu mai e?
- A disparut. Am tot cautat-o. Parintii ei i-au raportat disparitia asea
ra, devreme. Sper sa nu fi fost cu Charles cnd l-a prins banda aia. O vedeti, ma
sunati, bine?
Buzele lui Eve luara forma unui da, nsa nu iesi nici cel mai mic sunet.
Richard si privi ceasul.
- Trebuie sa plec, le zise. Rutina cunoscuta: ncuiati usile, verificati i
dentitatea oricui ar aparea pe neasteptate. Daca aflati vesti de la vreun vampir
, sau auziti orice despre vampiri, sunati imediat. Adica, folositi aparatele cu
emisie codificata, nu liniile telefonice. Si aveti grija.
Eve nghiti cu greu si ncuviinta.
- Am putea sa-l vedem pe Michael?
El ezita putin sa raspunda, ca si cum nu i-ar fi trecut prin cap asa cev
a, dupa care ridica din umeri.
- Hai.
- Mergem toti, zise Shane.
Drumul pna la Primarie, unde se afla arestul, nu a fost deloc comod, n pri
ncipal din cauza ca, orict de spatioasa ar fi fost masina de patrulare a politiei
, tot nu ajungea pentru Richard, Monica, Eve, Shane si Claire, toti deodata. Mon
ica se asezase pe scaunul din fata, strecurndu-se ct mai aproape de fratele ei, ia
r Claire se nghesuise ntre prietenii ei, pe bancheta din spate.
Nu vorbira, nici macar cnd trecura pe lnga ruinele mistuite si darmate ale
caselor si pravaliilor. Azi nu erau incendii pe nicaieri, si nici bande, cel put
in din cte putea sa vada Claire. Totul parea linistit.
Richard ocoli barajul politiei din jurul Primariei si patrunse ntr-un gar
aj subteran.
- O duc pe Monica la parintii nostri, zise el. Voi coborti spre celule. V
in si eu ntr-un minut.
Avura nevoie de mai mult dect un minut pna sa obtina accesul la Michael: v
ampirii - toti cinci care se aflau nca n custodia oamenilor - erau gazduiti ntr-o z
ona speciala, ferita de lumina zilei si cu celule fortificate. i amintea lui Clai
re, cu un sentiment neplacut, de vampirii din celulele n care era nchis si Myrnin,
pentru propria protectie.
Nu-i cunostea pe trei dintre vampiri, dar pe ultimii doi, da.
- Sam! striga ea, repezindu-se spre gratii.
Bunicul lui Michael statea ntins pe priciul din celula, cu o mna palida de
asupra ochilor, dar cnd se auzi strigat se ridica n capul oaselor. Claire vedea cl
ar asemanarea dintre Michael si Sam: aceeasi structura osoasa de baza, numai ca
Michael avea parul de un auriu aprins, pe cnd al lui Sam era rosu.
- Scoate-ma de-aici, striga Sam, aruncndu-se spre usa si zguduind gratiil
e cu o neasteptata violenta.
Claire facu ctiva pasi napoi, cu gura cascata.
- Deschide usa si lasa-ma sa ies, Claire. Hai!

- Nu-l asculta, interveni Michael.


Statea rezemat de gratiile propriei celule si parea obosit.
- Salut, copii. Mi-ati adus vreun speraclu ntr-o prajitura, ceva?
- Prajitura ti-am luat, dar am mncat-o eu ntre timp. Vremuri grele, frate,
zise Shane, ntinzndu-i mna.
Michael si-o strecura pe a lui printre gratii si i-o strnse cu solemnitat
e, dupa care Eve se azvrli peste barele metalice, ncercnd sa-l mbratiseze. Era foart
e incomod, nsa Claire zari usurarea de pe chipul lui Michael, orict de ciudat ar f
i fost, cu gratiile ntre ei. O saruta pe Eve, si Claire fu nevoita sa-si abata pr
ivirea, fiindca i se parea un moment att de intim.
Sam zglti din nou gratiile usii.
- Claire, deschide odata! Trebuie sa ajung la Amelie!
Politistul care-i nsotise pna la celule se desprinse de perete si zise:
- Linistiti-va, domnule Glass. Nu plecati nicaieri, stiti bine.
Apoi, si ntoarse fata spre Shane si Claire.
- Tot asa a facut de la nceput. A trebuit sa-l adormim de doua ori; si fac
ea singur rani ncercnd sa iasa. Face mai rau dect toti ceilalti. Ei par sa se fi ca
lmat. Nu si el.
Nu, categoric, Sam nu se calmase. Sub privirea lui Claire, si ncorda musch
ii si ncerca sa forteze ncuietoarea, nsa ceda, gfind plin de frustrare si ntorcndu-s
u pasi mpleticiti la patul lui.
- Trebuie sa plec, murmura el. Va rog, trebuie sa plec. Ea are nevoie de
mine. Amelie.
Claire si ntoarse privirea spre Michael, care nu parea nici pe departe att
de nefericit.
- Hm. scuza-ma ca te ntreb, dar. si tu te simti la fel? Ca Sam?
- Nu, raspunse Michael, care tinea nca ochii nchisi. Pentru o vreme, a fos
t. chemarea aia, dar a ncetat acum vreo trei ore.
- Si-atunci, de ce Sam.
- Aici nu mai e vorba despre chemare, zise Michael. Asa e Sam. nnebuneste
, stiind ca ea e acolo, ca are necazuri, si el nu poate s-o ajute.
Sam si lasa capul ntre palme, imaginea vie a deznadejdii. Claire schimba o
privire cu Shane.
- Sam, zise ea. Ce se-ntmpla? Tu stii?
- Lumea moare, asta se-ntmpla, raspunse el. Amelie e la ananghie. Trebuie
sa ajung la ea. Nu se poate sa stau aici, pur si simplu!
Se azvrli din nou asupra gratiilor, izbindu-le cu destula putere nct sa fac
a metalul sa rasune ca un clopot.
- Ei bine, uite ca aici o sa stai, interveni politistul, pe un ton nu to
cmai lipsit de compasiune. Dupa cum te comporti, e clar ca ai da fuga afara, n lu
mina soarelui, si cu asta nu i-ai fi ei de folos ctusi de putin, nu crezi?
- As fi putut sa plec de-acum cteva ore, nainte de rasarit, se rasti Sam.
Acum cteva ore.
- n timp ce acum va trebui sa astepti nserarea.
Prin replica asta, politistul si cstiga dreptul la un mrit furios, cu coltii
dezveliti n totalitate, iar n ochii lui Sam aparura vapai de un rosu intens. Toti
ramasera la locurile lor, iar cnd Sam se retrase, de data aceasta paru sa renunt
e definitiv. Se aseza pe priciul lui, se ntinse si le ntoarse spatele.
- Frate, ofta ncet Shane. Un pic cam ndrjit, hm?
Din ce aflara de la politist - si de la Richard, cnd sosi si el - la ncepu
t toti vampirii se situasera cam la acelasi nivel de violenta. Acum, mai ramases
e doar Sam, si, asa cum afirmase Michael, nu apelurile de convocare trimise de A
melie erau de vina. Era teama lui pentru Amelie.
Era dragostea.
napoi, va rog, i ceru politistul lui Eve.
Ea l privi peste umar, apoi si ntoarse ochii spre Michael. El o mai saruta
o data, dupa care-i dadu drumul.
Ea facu, ntr-adevar, un pas napoi, nsa unul foarte mic.
- Si-atunci. esti OK? Sigur?
- Sigur. Nu e chiar ca la Ritz, dar nici rau nu e. Nu ne tin aici ca sa

ne faca rau, asta o stiu.


Michael si ntinse un deget si-i atinse buzele.
- Ma ntorc ct de curnd.
- Ai face bine, replica Eve, prefacndu-se ca-l musca de deget. As putea f
oarte bine sa ies cu altul, sa stii.
- Si eu as putea sa-i nchiriez altcuiva camera ta.
- Si eu as putea sa-ti pun consola pentru jocuri pe eBay.
- Hei, protesta Shane. Aici chiar esti rautacioasa.
- Ai vazut? Asadar, trebuie sa vii acasa, sau iese haos total. Cini si pi
sici, care locuiesc laolalta.
Eve si cobor vocea, dar nu tocmai la nivel de soapta.
- Si sa stii ca mi-e dor de tine. Mi-e dor sa te vad. Mi-e dor de tine t
ot timpul.
- Si mie, murmura Michael, dupa care clipi marunt si-si ntoarse privirea.
Adica, mi-e dor de voi toti.
- Te cred, l aproba Shane. Dar nu n felul ala, sper.
- Gura, fraiere. Nu ma face sa ies la tine.
Shane se ntoarse spre politist.
- Vedeti? N-are nimic.
- Mai multe griji mi-am facut pentru voi, marturisi Michael. E totul cum
trebuie pe-acasa?
- Eu o sa trebuiasca sa ard o bluza pe care mi-a purtat-o Monica, zise C
laire. Altfel, totul e bine.
ncercara sa mai converseze putin, dar, ntr-un fel, spatele tacut si rigid
al lui Sam, ntors spre ei, facea ca discutia sa para mai degraba disperata, dect d
istractiva. El chiar suferea, si Claire nu stia - n afara de a-l lasa sa faca jog
ging sub vapaile soarelui amiezii - cum l-ar putea face sa se simta mai bine. Nu
stia unde se afla Amelie, si ct timp portalurile erau nchise, se ndoia ca ar putea
macar sa-fi dea seama de unde sa nceapa cautarile.
Amelie si strnsese o armata - din toti cei pe care nu pusese mna mai nti Bish
op - nsa ce anume facea cu ea, nu putea dect sa ghiceasca. Altfel, nu avea habar.
Asa ca, pna la urma, l mbratisa pe Michael si-i spuse lui Sam ca totul va f
i bine, dupa care plecara.
Daca stau linistiti toata ziua, diseara le dau drumul, zise Richard. Dar
ma nelinisteste gndul de a-i lasa sa bntuie de capul lor peste tot. Ce s-a ntmplat
cu Charles si cu ceilalti ar putea sa se repete. Capitanul Evident fusese cel ma
i mare pericol pentru noi, nsa acum nu stim cu cine avem de-a face, si nici ce se
pune la cale. Si, n clipa de fata, nu ne putem baza pe vampiri sa se poata apara
singuri.
- Taica-meu ar zice ca a venit vremea sa se ntoarca foaia, medita cu voce
tare Shane.
Richard l fixa cu o privire lunga.
- Si asta-i si parerea ta?
Shane si ntoarse privirea spre Michael, apoi spre Sam.
- Nu, raspunse. Nu mai e.
Ziua se desfasura mai departe n liniste. Claire si scoase cartile de la fa
cultate si-si petrecu o parte din timp ncercnd sa nvete, nsa nu reusi sa-si domoleas
ca vrtejul din creier. La fiecare cteva minute, si verifica e-mailul si telefonul m
obil, spernd sa primeasca un semn, oricare, de la Amelie. Nu poti sa ne lasi asa.
Nu stim ce sa facem.
Doar sa mearga nainte. Asa cum spusese Shane, nu puteau sa stea pe loc. L
umea continua sa se nvrteasca.
Spre dupa-amiaza, Eve o conduse cu masina acasa la parintii ei, unde mnca
prajituri, bau ceai de la gheata si asculta revarsarea frenetica de buna dispoz
itie a mamei. Tatal ei arata galben la fata si suferind, si Claire se nelinisti
pentru inima lui, ca totdeauna. nsa i se paru ca ar fi bine cnd i spuse c-o iubeste
, si ca-si face griji pentru ea, si ca vrea ca ea sa se mute napoi acasa.
Tocmai cnd crezuse ca a scapat de asta.
Schimba o privire rapida cu Eve.
- N-ar fi mai bine sa discutam problema dupa ce s-or ntoarce lucrurile la

normal? (De parca ar fi existat vreodata ceva normal n Morganville!) Sa zicem, s


aptamna viitoare?
Tatal ei ncuviinta.
- Perfect, dar sa stii ca nu ma razgndesc, Claire. E mai bine sa fii aici
, acasa.
Indiferent ce farmec o fi aruncat domnul Bishop asupra tatalui ei, si fac
ea nca efectul de minune: el se ncapatna s-o vada plecata din Casa Glass. Si poate
ca nici macar nu fusese vorba despre vreun farmec; poate ca era numai firescul i
nstinct paternal.
Claire si umplu gura cu prajitura si se prefacu ca nu-l aude, ntrebndu-si n
schimb mama despre noile draperii. Asta le umplu nca douazeci de minute, dupa car
e Eve reusi sa inventeze o scuza despre necesitatea de a se ntoarce acasa, si n cte
va clipe ajunsera amndoua n masina.
- Uau, exclama Eve, pornind motorul. Asa. Ce-o sa faci? O sa te muti cu
ei?
Claire ridica din umeri a neputinta.
- Nu stiu. Nu stiu nici macar daca mai apucam ziua de mine! E cam greu ac
um sa faci planuri pentru viitor.
Nu voia sa spuna nimic, zau ca nu voia, nsa cuvintele clocotisera ntruna na
untrul ei, toata ziua, asa ca, n timp ce Eve punea automobilul n miscare, Claire z
ise:
- Mi-a spus Shane ca ma iubeste.
Eve calca frna cu atta violenta, nct centurile de siguranta li se nchisera si
ngure.
- Shane a facut ce? A spus ce?
- Mi-a spus ca ma iubeste.
- OK, prima impresie: fantastic, grozav, asta si speram c-o sa zici, tur
ui Eve, dupa care inspira adnc, si ridica piciorul de pe frna si ncepu sa manevreze
volanul pe strada pustie. A doua impresie, n fine, sper ca voi doi. hm. cum as pu
tea sa ma exprim? Sa fiti prudenti?
- Adica, sa nu facem sex? Nu facem, raspunse Claire, cu un pic de tfna. C
hiar dac-am vrea, adica, el a promis, si n-are de gnd sa-si calce promisiunea, ni
ci macar daca-i zic eu ca n-are nimic.
- Au. Au.
Eve o fixa cu privirea, facnd ochii mari, mult prea ndelung pentru siguran
ta rutiera.
- Tu glumesti! Ba nu, nu glumesti. El ti-a spus ca te iubeste, dupa care
a spus.
- Nu, completa Claire. A spus nu.
- Au.
Ciudat, cte ntelesuri putea sa aiba aceasta simpla interjectie. De data ac
easta, era plina de ntelegere.
- Stii, asta l face.
- Grozav? Minunat de splendid? Mda, stiu. Doar ca.
Exasperata, Claire si azvrli minile n sus.
- Doar ca eu l vreau, da?
- l gasesti aici si peste cteva luni, Claire. La saptesprezece ani, nu mai
esti copil; cel putin, nu n Texas.
- Te-ai gndit mult la asta, nu?
- Nu eu, raspunse Eve, adresndu-i o privire de scuza.
- Shane? Vrei sa spui. vrei sa spui ca ai discutat despre asta? Cu Shane
?
- Avea nevoie de putina ndrumare din partea unei fete. Adica, uite, el ia
asta foarte n serios. mult mai n serios dect m-as fi asteptat. Vrea sa faca totul
cum trebuie. Misto, nu? Mie mi se pare misto. Cu majoritatea baietilor e. fie ce
-o fi.
Claire si nclesta falcile att de tare, nct si simti dintii scrsnind.
- Nu pot sa cred ca a vorbit cu tine despre asta!
- Pai, si tu vorbesti cu mine despre asta.
- Dar el e baiat!

- Mai vorbesc si baietii, din cnd n cnd, crezi sau nu. Uneori, chiar mai mu
lt dect da-mi berea aia, sau unde-s revistele porno?
Eve trecu de un colt, dupa care trecura ncet pe lnga cteva cvartale de case
, ctiva pietoni si o scoala generala cu un afis cu NCHIS TEMPORAR n fata.
- Nu mi-ai cerut sfatul, dar eu tot o sa ti-l dau: nu te grabi. Ai putea
sa crezi ca esti pregatita, dar mai lasa sa treaca un timp. Doar nu ai termen d
e expirare, sau mai stiu eu ce.
Orict era de necajita, Claire nu-si putu stapni rsul.
- Dar cam asa ma simt, n momentul asta.
- Pai, na! Hormonii!
- Si tu, cti ani aveai cnd.
- Prea putini. Vorbesc din experienta, lacusta mica.
Expresia lui Eve deveni, pentru o clipa, ratacita.
- Ce bine ar fi fost daca l-as fi asteptat pe Michael, zise apoi.
Marturisirea ei era, dintr-un anume motiv, oarecum socanta, si Claire cl
ipi des. si aminti unele amanunte, si se simti cuprinsa de o adnca stnjeneala.
- Aaa. nu cumva Brandon a.?
Fiindca Brandon fusese vampirul Protector al familiei lui Eve, si mai fu
sese si un ticalos desavrsit. Nu-si putea imagina ceva mai rau dect sa fie Brandon
primul barbat din viata ta.
- Nu. Nu pentru ca n-ar fi vrut, dar nu, n-a fost Brandon.
- Dar cine?
- Scuze. Subiect tabu.
Claire clipi iar. Nu erau prea multe subiecte pe care Eve sa le socoteas
ca tabu.
- Chiar?
- Chiar.
Eve urca masina pe trotuar.
- Vrei concluzia? Daca Shane a spus ca te iubeste, atunci te iubeste, si
-am ncalecat pe-o sa. N-ar spune-o daca n-ar si gndi-o, cu vrf si ndesat. Nu e genul
de tip care sa-ti spuna ce-ti place sa auzi. Iar asta nseamna ca esti foarte, fo
arte norocoasa. Sa tii minte asta.
Claire se straduia, cu adevarat se straduia, nsa din cnd n cnd i revenea n mi
te momentul acela, momentul acela orbitor, mistuitor, cnd el o privise n ochi si-i
spusese acele cuvinte, si ea zarise lumina aceea uluitoare n ochii lui. si dorise
s-o revada, iar si iar. n loc de asta, l vazuse plecnd.
Era o senzatie romantica. Era si de frustrare, la un nivel la care nici
macar nu-si amintea s-o fi resimtit vreodata. Iar acum, aparuse si ceva nou: ndoi
ala. Poate c-a fost greseala mea. Poate c-ar fi trebuit sa fac ceva, si n-am fac
ut. Nu stiu ce semnal, pe care nu i l-am dat.
Eve i descifra perfect gndurile dupa expresia fetei.
- O sa fie bine, i zise, rznd usurel. Lasa baiatul sa respire. E al doilea
gentleman adevarat pe care l-am cunoscut n viata mea. Asta nu nseamna ca el n-ar v
rea sa te arunce n pat si sa treaca la treaba. nseamna doar ca n-o s-o faca, deoca
mdata. Ceea ce e, trebuie sa recunosti: cam excitant.
n astfel de termeni, cam era.
Cum se apropie amurgul, Richard i suna sa-i anunte ca avea sa-l elibereze
pe Michael. Pentru a doua oara, se nghesuira n masina si gonira spre Primarie. Ba
rierele fusesera, n cea mai mare masura, nlaturate. Conform afirmatiilor celor de
la radio si de la televiziune, fusese o zi extrem de linistita, n care nu se rapo
rtase nici cel mai mic act de violenta. Proprietarii magazinelor - n orice caz, c
ei umani - aveau de gnd sa le redeschida n dimineata urmatoare. Scolile urmau sa-s
i reia programul normal.
Viata mergea mai departe, si se astepta aparitia primarului Morrell, cu
un soi de discurs. Nu ca ar fi avut chef cineva sa-l asculte.
- l lasa si pe Sam liber? se interesa Claire, n timp ce Eve patrundea n par
carea subterana.
- Asa se pare. Richard nu prea crede ca ar mai putea sa tina acolo multa
vreme pe vreunul dintre ei. E un fel de cutuma a orasului, ceea ce nseamna ca or
dinea si legea s-au restabilit cu adevarat. n plus, am impresia ca el chiar se te

me ca Sam sa nu se raneasca singur, daca-l mai tine asa. Si, pe lnga asta, poatesi nchipuie ca, urmarindu-l pe Sam, ar reusi s-o gaseasca pe Amelie.
Eve scruta cu privirea parcarea ntunecata: erau cteva masini cu geamurile
fumurii pe-acolo, dar, n definitiv, mereu erau. Restul vehiculelor pareau sa fi a
vut proprietari umani.
- Voi vedeti ceva?
- Cum ar fi? Un panou mare, pe care sa scrie Aici e o capcana? replica S
hane, deschiznd portiera si cobornd, apoi ntinzndu-i mna lui Claire, ca s-o ajute.
I-o tinu ntr-a lui si dupa ce o vazu lnga el.
Nu-i vorba, nu m-ar mira din partea unora dintre distinsii nostri cetate
ni, adauga apoi. Dar, nu, nu vad nimic.
Michael tocmai era eliberat din celula lui cnd ajunsera, asa ca urmara mbr
atisarile si strngerile de mini. Ceilalti vampiri nu aveau pe nimeni care sa-i aju
te, si pareau un pic dezorientati cu privire la ce se astepta de la ei sa faca.
Nu si Sam.
- Sam, asteapta! striga Michael, apucndu-l de brat din mers si silindu-si
bunicul sa se opreasca.
Din nou, Claire fu izbita de asemanarea dintre ei. Si avea sa fie mereu,
dat fiind faptul ca niciunul nu avea sa mai mbatrneasca.
- Nu se poate sa dai buzna asa, de unul singur, argumenta Michael. Nici
macar nu stii unde s-o gasesti. Daca te repezi asa, ca berbecul, prin oras, ai t
oate sansele sa fii omort, dar omort de-a binelea.
- Daca nu fac nimic, ea o sa fie omorta. Si nu pot sa accept asta, Michae
l. Nimic din toate astea nu mai are rost pentru mine, daca ea moare, adauga Sam,
smucindu-se din mna lui Michael. Nu-ti cer sa vii cu mine. ti spun doar sa nu-mi
stai n cale.
- Bunicule.
- Exact. Fii ascultator, replica Sam, care era capabil sa se deplaseze c
u iuteala vampirilor atunci cnd voia, asa ca disparu aproape nainte ca vorbele lui
sa ajunga la urechile lui Claire: un fulger nedeslusit, ndreptndu-se spre iesire.
- Mda, cum sa ne mai dam seama acum unde-o fi ea, urmarindu-l pe el? com
enta Shane. Doar daca sub capota masinii aleia ai cumva un motor n stare sa ating
a viteza luminii, Eve.
Michael privi n urma lui Sam cu o expresie stranie pe fata: un amestec de
furie, de regret si de necaz. Apoi, o strnse mai tare n brate pe Eve si-o saruta
pe crestet.
- Ei bine, presupun ca familia mea nu e mai bramburita dect a oricui altc
uiva, zise el.
Eve ncuviinta.
- Hai sa recapitulam. Tata a fost un ticalos samavolnic.
- Si-al meu, interveni Shane, ridicnd mna.
Mersi. Frate-meu e un tradator psihopat.
- Despre tata nici sa nu mai vorbim, i tinu isonul Shane.
- Corect. Asa ca, n rezumat, Michael, familia ta e minunata, prin compara
tie. E-adevarat, suge snge. Dar tot minunata ramne.
Michael ofta.
- n clipa asta, nu mi se mai pare ca ar fi chiar asa.
- Va fi, insista Eve, deodata extrem de serioasa. Lucru la care eu si cu
Shane nu mai avem cum sa ne asteptam. Pentru noi, tu esti singura familie adeva
rata.
- Stiu, zise Michael. Hai acasa.
Unsprezece.
Casa era din nou numai a lor. Refugiatii plecasera ntre timp, lasnd n urma
o casa care avea mare nevoie de dereticat si de curatat; nu ca s-ar fi dat cinev
a peste cap sa faca mizerie peste tot, dar stiti cum e, cnd atta lume vine si plea
ca, se mai ntmpla cte ceva. Claire lua un sac pentru gunoi si ncepu sa adune farfuri
i din carton, pahare din Styrofoam pe jumatate pline cu cafea statuta, ambalaje
mototolite si hrtii. Shane si porni jocul video preferat, parnd sa-si fi recapatat
pofta de omort zombi. Michael si scoase chitara din cutie si ncepu s-o acordeze, nsa
se tot ridica sa priveasca afara, pe fereastra, nelinistit si ngrijorat.

- Ce-i? l ntreba Eve.


ncalzise spaghetele ramase prin frigider si ncerca sa-l serveasca pe Micha
el primul.
- Ai vazut ceva?
- Nimic, zise el, adresndu-i rapid un zmbet ncordat, n timp ce-i facea semn
ca nu vrea sa mannce. Nu prea mi-e foame. Scuze.
- Nu-i nimic, mi ramne mie mai mult, interveni Shane, nhatnd farfuria.
Si-o aseza n poala si-si umplu gura cu spaghete.
- Nu, serios, zise apoi. Te simti bine? Pentru ca tu nu refuzi niciodata
mncarea.
Michael nu-i raspunse, ramnnd cu privirea fixata undeva, prin ntuneric.
- Esti ngrijorat, zise Eve. Pentru Sam?
- Pentru Sam si pentru toti ceilalti. E o nebunie. Ce se-ntmpla aici.
Michael verifica daca ferestrele erau bine zavorte, dar cu miscari oarecu
m mecanice, ca si cum de fapt nu i-ar fi stat mintea la ce facea.
- De ce n-a preluat Bishop conducerea? zise el. Ce tot face acolo? De ce
nu vedem lupta?
- Poate ca Amelie l-o burdusi pe undeva, la adapostul ntunericului, si dad
u cu parerea Shane, nfulecnd din spaghete.
- Nu. Nu e asa. O simt. Cred. cred ca ea se ascunde, mpreuna cu restul pa
rtizanilor ei; oricum, cu cei din rndul vampirilor.
Shane se opri din mestecat.
- Tu stii unde sunt?
- Nu tocmai. Simt doar. Michael scutura din cap. S-a dus, zise apoi. mi p
are rau. Dar simt ca lucrurile se schimba. Ajung la un deznodamnt.
Claire tocmai venea si ea cu o farfurie cu spaghete calde, cnd auzira tro
pait de sus. si ridicara capetele, dupa care se privira unii pe altii, n tacere. M
ichael arata cu degetul spre sine, apoi spre scara, si toti ceilalti facura semn
e de ncuviintare. Eve deschise sertarul unei masute si scoase de-acolo trei tepus
e ascutite; una i-o azvrli lui Shane, alta lui Claire, iar pe cea ramasa o strnse n
mna pna i se albira articulatiile.
Michael urca treptele fara cel mai mic zgomot, apoi disparu din vedere.
Nu mai cobor napoi. n schimb, se zari vrtejul unei haine negre si fulgerarea
unor pantaloni albi, umflati si patati, ndesati ntr-o pereche de cizme negre; apo
i, Myrnin se apleca peste balustrada si zise:
- Haideti sus, cu totii. Am nevoie de voi.
- Hm.
Eve l privi pe Shane. Shane o privi pe Claire.
Iar Claire se hotar sa-i asculte pe Myrnin.
- Aveti ncredere n mine, zise ea. Oricum, nu ne-ar ajuta la nimic sa spune
m nu.
Michael i astepta pe culoar, lnga usa mascata, acum deschisa. Porni n frunt
ea tuturor, urcnd spre camera secreta.
Indiferent ce s-ar fi asteptat Claire sa vada acolo, sigur nu era vorba
despre o multime, dar tocmai asa ceva astepta sus, n camera secreta, de la al doi
lea etaj. Se holba nedumerita la ncaperea plina, dupa care le facu loc lui Shane
si lui Eve, sa intre dupa Michael si ea.
Myrnin intra ultimul.
- Claire, cred ca-i cunosti pe Theo Goldman si pe cei din familia lui.
Chipurile ncepura sa i se desluseasca. ntr-adevar, i cunoscuse: n asa-zisul
muzeu, n drum spre salvarea lui Myrnin. Theo Goldman vorbise atunci cu Amelie. i s
pusese ca ei nu vor sa lupte.
nsa acum, Claire avea impresia ca ei trecusera totusi printr-o lupta. Vam
pirii nu capatau vnatai, nu tocmai, dar distingea haine rupte si pete de snge, si
toti pareau istoviti si, ntr-un fel. pustii pe dinauntru. Theo arata cel mai rau.
Chipul lui blnd dadea impresia acum ca n-ar fi alcatuit dect din cute si zbrcituri
, ca si cum ar fi mbatrnit cu o suta de ani n doar doua zile.
- mi cer scuze, ncepu el, dar n-am mai avut unde sa ne ducem. Amelie. sper
am ca ea sa fie aici, sa ne ofere adapost. Am ncercat peste tot.
Claire si aminti ca, parca, fusesera mai multi. da, cel putin doua persoa

ne lipseau. Un barbat si un vampir.


- Ce s-a ntmplat? Crezusem ca sunteti n siguranta acolo unde erati!
- Am fost, confirma Theo. Dupa care n-am mai fost. Asa e pe timp de razb
oi. Locurile sigure nu ramn sigure. Cineva a stiut unde suntem, sau a banuit. Ier
i, aproape de rasarit, o banda a venit n cautarea noastra, si a spart usile. Joch
en.
si privi sotia, care-si lasa capul n jos.
- Fiul nostru, Jochen, si-a dat viata ca sa-i tina pe loc. La fel si pri
etenul nostru uman, William. De-atunci, ne tot ascundem, mutndu-ne dintr-un loc n
altul, ncercnd sa nu ne lasam atrasi afara, n soare.
- Cum ati ajuns aici? l ntreba Michael, prudent.
Claire nu putea sa i-o ia n nume de rau.
- I-am adus eu, explica Myrnin. Am ncercat sa-i gasesc pe cei ramasi.
Se ghemui lnga una dintre fetele-vampir si-o mngie pe par. Ea i zmbi, nsa zm
ul ei era unul firav, nfricosat.
- Pot sa ramna deocamdata aici, continua Myrnin. Camera asta nu e cunoscu
ta de multa lume. Am lasat deschis portalul din pod, pentru eventualitatea n care
ar fi nevoiti sa scape cu fuga, dar el nu functioneaza dect ntr-un singur sens, s
pre afara. E ultima resursa.
- Mai sunt si altii? Pe-afara? se interesa Claire.
- Foarte putini, de capul lor. Cei mai multi sunt, ori cu Bishop, ori cu
Amelie, ori.
Myrnin si desfacu larg bratele.
- Ori nu mai sunt.
- Si ei ce fac? Amelie si Bishop?
- si deplaseaza ostile. ncearca sa gaseasca pozitii avantajoase, sa-si ale
aga terenul cel mai favorabil. N-o sa dureze mult, adauga Myrnin, ridicnd din ume
ri. Mai devreme, sau mai trziu, cndva, n noaptea asta, se vor ciocni, si apoi se vo
r lupta. O tabara va cstiga, iar cealalta va pierde. Iar mine-dimineata, orasul Mo
rganville si va cunoaste soarta.
Era sinistru. Cu adevarat sinistru. Claire se cutremura si-si ntoarse pri
virea spre ceilalti, nsa nimeni nu parea sa aiba ceva de spus.
- Claire, nsoteste-ma, zise Myrnin, lund-o cu el ntr-un coltisor al camerei
. Ai mai vorbit cu prietenul tau, doctorul?
- Am ncercat. N-am putut sa ajung la el. Myrnin, esti. bine?
- Nu pentru multa vreme, raspunse el, pe acel ton detasat pe care-l avea
cu putin nainte ca efectul medicamentatiei sa dispara. N-o sa mai fiti n sigurant
a cu mine, fara vreo alta doza, de oricare fel. Ai putea sa-mi faci rost?
- Nu mai ai n laboratorul tau.
- Am fost pe-acolo. Bishop a ajuns primul. O sa am nevoie de o aprovizio
nare consistenta cu sticlarie, si de o biblioteca noua.
Rostise toate acestea cu lejeritate, nsa Claire i distingea ncordarea de pe
chip si umbrele din ochii negri, sclipitori.
- A ncercat sa distruga portalurile, sa-i nchida Ameliei orice posibilitat
e de miscare. Am reusit sa le mai crpesc, dar va trebui sa te nvat pe tine cum s-o
faci. Ct de curnd. Pentru eventualitatea.
Nu mai avu nevoie sa-si sfrseasca fraza. Claire si nclina lent capul, n semn
de ncuviintare.
- Ar fi mai bine sa pleci, i zise ea. nchisoarea e sigura? Aia n care sunt
tinuti cei mai bolnavi?
- Bishop nu gaseste nimic care sa-l intereseze pe-acolo, asa ca, da. O s
-o mai ignore pentru o vreme. O sa ma ncui acolo, pna vii tu cu medicamentul.
Myrnin se apleca spre ea, dintr-odata extrem de concentrat si de atent.
- Trebuie sa rafinam serul, Claire. Trebuie sa-l distribuim. Stresul, lu
ptele. toate acestea accelereaza evolutia bolii. Am vazut semne ale ei la Theo,
pna si la Sam. Daca nu actionam ct de curnd, ma tem ca e posibil sa-i pierdem pe to
t mai multi, din cauza derutei si a fricii. N-or sa mai fie capabili sa se apere
singuri.
Claire nghiti n sec.
- O sa ma ocup de asta.

El i lua mna si i-o saruta usurel. i simti buzele uscate ca praful, dar tot
i lasara o furnicatura n degete.
- Stiu c-o sa te ocupi, fata mea. Si-acum, hai sa ne ntoarcem la prieteni
i tai.
- Ct timp ar trebui sa stea ei aici? ntreba Eve, n timp ce se apropiau.
Nu ntrebase cu gnd rau, dar parea nelinistita. Erau, se gndi Claire, multi
oaspeti vampiri nfricosatori, aproape straini.
- Adica, si-asa nu prea avem mult snge prin casa, se grabi ea sa argument
eze.
Theo zmbi. Claire si aminti, cu o acuta senzatie de alarma, de ce-i spuses
e el Ameliei la muzeu, si nu-i placu deloc zmbetul acela, cu att mai putin cnd el z
ise:
- Nu suntem pretentiosi. Ne putem face rost si singuri.
Cu alte cuvinte, pot sa-si rontaie prietenii umani, ca gustare, talmaci
Claire. Nu. n casa noastra, nu.
Myrnin se ncrunta.
- Nu prea e momentul sa.
- Ba e exact momentul sa, si tu o stii. Pe ei i-a ntrebat cineva daca vor
sa fie pe post de gustare la pachet?
Cei doi oameni ramasi, de fapt cele doua femei, aratau ngrozite.
- Asa credeam si eu, continua Claire.
Expresia lui Theo nu se schimba.
- Ceea ce facem ne priveste doar pe noi. N-o sa le facem rau, sa stii.
- n afara de cazul n care va pricepeti sa obtineti plasma prin osmoza, chi
ar nu stiu cum ai putea sa promiti asa ceva.
- n ochii lui Theo stralucira vapaile unui foc nabusit.
- Si ce-ai vrea sa facem? Sa murim de foame? Chiar si cei mici?
Eve tusi, dregndu-si glasul.
- De fapt, stiu eu unde se gaseste o rezerva importanta de snge. Daca vin
e cineva cu mine s-o luam.
- O, ce naiba, nu, exclama Shane. Nu mai ies pe ntuneric. n plus, e ncuiat
totul pe-acolo.
Eve si vri mna n buzunar si scoase de-acolo inelul cu chei. Scotoci printre
ele pna cnd gasi una anume, pe care o ridica, triumfatoare.
- Nu i-am predat niciodata cheia, anunta ea. Nu stii ca, de obicei, eu d
eschideam si nchideam?
Myrnin o privi gnditor.
- Nu exista portal spre Common Grounds. E n afara retelei. Asta nseamna ca
oricare vampir dinauntru e captiv pe timpul zilei.
- Nu, l contrazise Eve. Exista acces subteran, spre tuneluri. Am vazut eu
. Oliver i-a trimis pe unii pe-acolo, cnd eram eu de fata, explica ea, zmbindu-i v
esel, dar oarecum fragil. As zice sa-ti mutam acolo prietenii. Pe urma, e cafea
din belsug. Voua va place cafeaua, nu? Tuturor le place cafeaua.
Theo n-o lua n seama, si-si ntoarse privirea spre Myrnin, asteptnd raspunsu
l de la el.
- E mai bine acolo?
- E mai usor de aparat, raspunse Myrnin. Obloane din otel. Daca exista a
cces din subteran. da. Ar putea constitui o buna baza operationala.
Se ntoarse spre Eve.
- ti vom solicita serviciile ca sofer.
O spusese ca si cum Eve ar fi fost o servitoare, si Claire simti ca se a
prinde la fata.
- Pardon? Nu trebuia sa fie si un te rog pe undeva, din moment ce vrei s
a-ti faca un serviciu?
Ochii lui Myrnin devenira ntunecati si extrem de reci.
- Pari sa fi uitat ca-mi esti subalterna, Claire. Ca esti proprietatea m
ea, ntr-un anumit sens. Nu mi se cere sa spun "te rog" si "multumesc" fata de tin
e, de prietenii tai, de oricare fiinta umana de pe strada.
Clipi, si fu din nou acel Myrnin pe care ea l considera normal.
- Cu toate acestea, ti nteleg punctul de vedere. Da. Te rog, du-ne pna la C

ommon Grounds, draga domnita. Ti-as fi extravagant, teribil de recunoscator.


Doar ca nu-i si saruta mna. Eve, deloc surprinzator, nu putu spune altcev
a dect "da".
Claire si rostogoli ochii n orbite suficient de energic nct sa-i provoace du
reri de cap.
- Nu ncapeti toti, le atrase ea atentia. n masina lui Eve, adica.
- Si, n orice caz, nu va duce ea singura, interveni Michael. Masina mea e
n garaj. Pot sa va iau eu pe ceilalti.
- Shane, Claire.
- Noi stam acasa, daca tot ai nevoie de spatiu, zise Shane. Suna ca un p
lan. Uite ce e, daca sunt cautati, ar trebui sa-i duceti mai repede. Eu l sun pe
Richard. Poate sa repartizeze vreo doi politisti ca sa stea de paza la Common Gr
ounds.
- Nu, se mpotrivi Myrnin. Fara politisti. Nu putem sa avem ncredere n ei.
- Nu?
- Unii dintre ei lucreaza mna-n mna cu Bishop, si chiar cu bandele umane.
Am dovezi n acest sens. Nu putem sa ne asumam riscul.
- Dar Richard., zise Claire, nsa i pieri glasul cnd vazu privirea feroce a
lui Myrnin. Corect. OK. Pe cont propriu, am nteles.
Eve n-ar fi vrut sa fie trta n toata povestea asta, dar se duse fara sa pro
testeze prea mult: e posibil ca numarul coltilor din ncapere sa fi avut vreo infl
uenta. Si, n timp ce familia Goldman, mpreuna cu Myrnin, cu Eve si cu Michael, cob
orau scara, Shane o retinu pe Claire, spunndu-i:
- Trebuie sa vedem cum facem sa ncuiem aici. Asta pentru orice eventualit
ate.
- Adica, mpotriva.
Facu un gest vag n directia vampirilor. El ncuviinta.
- Da, zise ea, dar daca Michael locuieste aici, si noi locuim aici, casa
nu poate sa mpiedice un ntreg grup de persoane sa intre. Asta functioneaza cu cte
o singura persoana, pe rnd; cel putin, asa am nteles eu. Si, nu, nainte sa ma ntrebi
tu, nu stiu cum functioneaza. Sau cum sa pacalesc sistemul. Cred ca numai Ameli
e are cheia pentru asa ceva.
Shane paru dezamagit.
- Dar ce-ar fi sa nchizi usile astea ciudate, prin care tot rasar Myrnin
si Amelie?
- Eu pot doar sa ma folosesc de ele. Asta nu nseamna si ca as putea sa le
deschid, sau sa le nchid.
- Grozav, ofta Shane.
si roti privirea prin camera, apoi se aseza pe vechea canapea n stil victo
rian.
- Asadar, trase el concluzia, suntem Gara principala a mortilor-vii. N-a
s putea spune ca ma dau n vnt dupa asta. Bishop ar putea sa intre?
Era o ntrebare pe care si-o tot pusese si Claire, si se simti ngrozita fii
ndca trebuia sa raspunda:
- Nu stiu. Poate. Dar, din cte mi-a spus Myrnin, el a programat portalul
doar pentru iesire. Asa ca, poate, ar trebui doar sa. asteptam.
Privata de posibilitatea nfaptuirii vreunui act eroic, sau, la urma urmei
, macar util, ncalzi din nou spaghetele, dupa care ea si cu Shane mncara si urmari
ra cine stie ce program stupid la televizor, sarind ca arsi la fiecare zgomot sa
u trosnet, cu armele la ndemna. Cnd usa bucatariei se izbi de perete, o ora mai trzi
u, Claire aproape ca simti nevoia unui transplant de cord. dar numai pna cnd auzi
urletul lui Eve:
- Suntem acasa! Ooooo, spaghete. Mor de foame.
Si Eve intra cu farfuria n mna, umplndu-si gura cu paste din mers. Michael
venea imediat n urma ei.
- Probleme, ceva? se interesa Shane.
Eve scutura din cap, cu gura plina de spaghete.
- Ar trebui sa stea bine acolo. Nimeni nu ne-a vazut cnd i-am dus nauntru,
si pna-si face aparitia Oliver, nimeni n-o sa aiba nevoie sa intre acolo, o vrem
e.

- Dar Myrnin?
Eve nghiti, fu gata sa se nece, si Michael o batu usurel cu palma pe spina
re. Ea i multumi printr-o privire luminoasa.
- Myrnin? A, da. A facut pe Batman si si-a luat zborul prin noapte. Care
-i problema cu asta, Claire? Dac-ar fi fost un super-erou, ar fi fost Omul Bipol
ar7.
Problema erau medicamentele. Claire trebuia sa mai faca rost, si trebuia
sa lucreze la leacul acela descoperit de Myrnin. Era un lucru dintre cele mai i
mportante. oricum, cu conditia sa mai ramna vreun vampir n viata.
Cinara mpreuna, si cel putin erau din nou toti patru n jurul mesei, discutn
d ntre ei ca si cum lumea ar fi fost normala, chiar daca stiau toti ca nu era asa
. Mai ales Shane parea nervos, ceea ce nu-i era deloc caracteristic.
Ct despre Claire, ea doar se saturase pna peste cap de sperieturi, asa ca,
dupa ce se duse sus, adormi n mai putin de un minut de cnd se strecurase n asternu
turi.
nsa somnul nu nsemna neaparat odihna, sau liniste.
Visa ca, undeva, Amelie juca sah, mutndu-si piesele cu viteza fulgerului
pe o tabla cu patrate albe si negre. Bishop statea vizavi de ea, rnjind cu prea m
ulti dinti, si cnd i lua Ameliei turnul, acesta se prefacu ntr-o versiune miniatura
la a lui Claire, si deodata ambii vampiri devenira enormi, si ea, att de mica, mpo
tmolita acolo, n cmp deschis.
Bishop o culese de jos si o strnse n mna lui alba, si picaturile de snge ncep
ura sa stropeasca patratele albe ale tablei de sah.
Amelie se ncrunta, privind cum o striveste Bishop, si-si ntinse un deget d
elicat, atingnd picaturile de snge. Claire se zbatu si tipa.
Amelie i gusta sngele, si zmbi.
Claire se trezi cu un frison convulsiv, cuibarita ntre paturile ei. Era nc
a ntuneric afara, dupa cum vedea pe fereastra, cu toate ca cerul ncepea sa se lumi
neze, iar casa era foarte, foarte tacuta.
Telefonul mobil i vibra pe noptiera de la capul patului, l ridica si gasi
un SMS din partea sistemului de anunturi de urgenta al universitatii.
CURSURILE REVIN LA PROGRAMUL NORMAL CU NCEPERE DE AZI, ORA 7 A. M.
Scoala parea la un milion de kilometri distanta, ca o alta lume care nu
mai avea nici cea mai mica semnificatie pentru ea; totusi, asta nsemna sa ajunga n
campus, si erau acolo lucruri de care avea nevoie. si cauta prin agenda telefonu
lui si gasi numarul doctorului Robert Mills, nsa la telefonul mobil al acestuia n
u raspunse nimeni. Privi ceasul, tresari cnd vazu ct era de devreme, dar tot cobor
din pat si ncepu sa-si scoata lucrurile de prin sertare. Activitatea aceasta nu-i
lua prea mult timp. Ramasese n urma cam cu toate. Spalatul rufelor ncepea sa devi
na o stringenta prioritate.
Forma din nou numarul dupa ce se mbraca.
- Alo?
Dupa voce, doctorul Mills i dadea impresia ca fusese smuls dintr-un somn
adnc, probabil si fericit. El probabil ca nu se visase stors de snge de domnul Bis
hop.
- Eu sunt, Claire, zise ea. mi cer scuze ca va sun att de devreme.
- E devreme? A! Am stat toata noaptea, abia am atipit mormai el, cascnd d
e zor. Ma bucur ca esti bine, Claire.
- Sunteti la spital?
- Nu. La spital o sa fie nevoie de multa munca pna sa ajunga la jumatate
pentru ceea ce-mi trebuie mie.
nca un cascat de-i trosnira falcile.
- Scuza-ma. Sunt n campus, n cladirea pentru Stiintele naturii, laboratoru
l saptesprezece. Avem aici cteva paturi de campanie.
- Aveti?
- Sotia si copiii sunt cu mine. Nu vreau sa-i las singuri.
Claire n-ar fi putut sa-l nvinovateasca pentru asta.
- Am ceva de facut pentru dumneavoastra, si mai am nevoie de ceva medica
mente, i zise ea. Ar putea sa fie cu adevarat important. Ajung la scoala cam n dou
azeci de minute, bine?

- Bine. Dar sa nu vii ncoace. Copiii dorm acum. Hai sa ne ntlnim n alta part
e.
- La cafeneaua din campus, propuse ea. E n Casa Studentilor.
- Crede-ma, stiu unde e. n douazeci de minute.
nsa ea deja pornise spre usa.
Fiindca nu se auzea nici cel mai mic zgomot din celelalte camere, Claire
si nchipui ca toti colocatarii ei dormeau tun, epuizati. Nu prea stia de ce nu do
rmea si ea, simtea doar ca exista n interiorul ei o teama reprimata, vibranta, cu
m ca, daca ar mai fi dormit, s-ar fi ntmplat ceva rau.
Facu un dus, se mbraca n ultimele ei haine nu-prea-grozave, si nhata rucsacu
l si si aranja nauntru obiectele de care avea nevoie. Pistolul cu sageti oricum nu
mai avea sageti, asa ca-l lasa acasa. Mostrele preparate de Myrnin din sngele lu
i Bishop le depozita ntr-o cutie bine captusita si, dintr-un impuls de moment, ad
auga n bagaj doua tepuse si cutitul din argint primit de la Amelie.
Si carti.
Era prima data cnd Claire mergea pe jos prin Morganville, de la nceputul t
ulburarilor, si i se parea sinistru. Orasul era din nou tacut, nsa magazinele ave
au vitrine sparte, unele dintre ele astupate cu scnduri; se vedeau cladiri reduse
la stadiul de ruine mistuite de foc, cu usile lipsa. Betonul trotuarelor era pl
in de cioburi, de sticle sparte si pete de ceea ce semana a snge. si, pe alocuri,
baltoace ntunecate.
Claire trecu n graba pe lnga toate acestea, chiar si pe lnga Common Grounds
, unde vazu obloanele din otel lasate dincolo de vitrine. Nu se vedea vreun semn
al prezentei cuiva nauntru. Si-l imagina pe Theo Goldman, stnd s-o priveasca de l
a adapostul lui, si-i facu un mic semn cu mna, doar o usoara fluturare a degetelo
r.
Oricum, nu se astepta sa primeasca vreun raspuns.
Portile universitatii erau deschise si santinelele disparusera. Claire na
inta n pas alergator pe trotuar, urca dealul si urma drumul cotit, si ncepu sa vad
a studenti n miscare, chiar si la aceasta ora timpurie a diminetii. Pe masura ce
se apropia de grupul central al cladirilor, vazu circulnd tot mai multa lume, si
pe ici, pe colo, zarea reprezentanti ai politiei campusului, patrulnd n perechi, c
u ochii n patru dupa eventualele probleme.
Studentii pareau sa nu observe absolut nimic. Nu pentru prima oara, Clai
re se ntreba daca tot reteaua semi-parapsihica a Ameliei, care izola orasul Morga
nville de restul lumii, era de vina si pentru mentinerea ntr-o totala nestiinta a
celor din campus.
Nu-i placea sa creada ca toti ar fi fost ntr-att de prosti de la natura. D
ar, daca se gndea mai bine, participase si ea la cteva petreceri.
Casa Studentilor si deschisese usile doar de cteva minute, si barmanul caf
enelei tocmai cobora scaunele de pe mese. De obicei, de serviciu ar fi fost Eve,
nsa acum era prezent unul dintre angajatii universitatii, cel mai probabil detas
at de la cantina cu autoservire. Nu parea tocmai bucuros sa se afle acolo. Clair
e ncerca sa fie draguta cu el si n cele din urma, obtinu un zmbet din partea lui, n
timp ce-i ntindea o cafea moca si-i lua banii.
- N-as fi fost aici, marturisi el, daca nu ne-ar fi platit triplu ca sa
facem de serviciu pentru tot restul saptamnii.
- Chiar? Uau. O sa-i spun si lui Eve. Nu i-ar strica nici ei banii n plus
.
- Mda, adu-o ncoace. Eu nu ma prea pricep la chestiile astea cu cafeaua.
Pe mine, pune-ma la treburile elementare. Da-mi apa si boabe de cafea: la asta,
n-am cum s-o zbrcesc. Cu espresso, e mai greu.
Iar Claire, dupa ce gusta din moca, ajunse la concluzia ca el avea drept
ate. Chiar nu era potrivit pentru asa ceva. Sorbi oricum din cafea si se aseza nt
r-un loc din care putea sa supravegheze majoritatea intrarilor n Casa Studentilor
, astfel nct sa-l vada pe doctorul Mills.
Aproape ca nu-l recunoscu. Fireste, nu avea echipamentul alb de doctor,
dar cumva nu s-ar fi asteptat sa vada pe cineva ca el mbracat n hanorac cu gluga s
i fermoar, pantaloni de trening si tenisi. Mai degraba, era genul care purta cos
tum si cravata.

Doctorul Mills era un tip obisnuit din toate punctele de vedere, si se p


ierdea n anonimat prin universitate la fel de lesne ca prin spital. Ar fi fost bu
n de spion, si zise Claire. Avea o fata dintre acelea. tnara dintr-un unghi, batrna
din altul, fara trasaturi de care chiar sa-ti poti aminti mai trziu.
n schimb, avea un zmbet simpatic, linistitor. Presupuse ca asta nsemna o ca
litate importanta pentru un doctor.
- Neata, zise el, lund o gura lacoma de cafea.
Avea ochii injectati de snge si rosii.
- O sa trec azi mai trziu pe la spital. Se evalueaza pagubele, si am rede
schis deja sectia de urgente si cea de cardiologie. O sa trag un pui de somn de n
data ce-o sa terminam, pentru eventualitatea n care ar aparea ceva cazuri. Nimic
mai rau dect un chirurg mort de somn.
Asta o facu sa se simta si mai vinovata pentru faptul ca-l trezise.
- O sa termin repede, promise.
si desfacu rucsacul, scoase din el cutia captusita si-o mpinse pe masa spr
e el.
- Probe de snge, de la Myrnin, i explica.
Mills se ncrunta.
- Am deja o suta de probe de snge de la Myrnin. De ce.
- Astea sunt altfel, l ntrerupse Claire. Credeti-ma. Cea etichetata cu B e
importanta.
- Importanta, n ce sens?
- Nu vreau sa va spun. Prefer s-o vedeti, mai nti.
Claire stia ca, n cercetarea stiintifica, era mai bine sa analizezi la re
ce, fara sa ai prea multe asteptari. Doctorul Mills stia si el acelasi lucru, as
a ca facu un semn aprobator n timp ce lua mostrele.
- Aaa. daca vreti sa dormiti, poate ca n-ar trebui sa beti asa ceva.
Doctorul Mills zmbi si dadu pe gt restul de cafea.
- Cnd ajungi doctor, ti dezvolti imunitatea fata de tot felul de lucruri,
inclusiv cafeina, zise el. Crede-ma. n clipa n care ating perna cu capul, am adorm
it deja, chiar si sa-mi faci perfuzii cu cafea.
- Stiu unele persoane care ar plati bine pentru asa ceva. Pentru perfuzi
i cu cafea, adica.
Doctorul clatina din cap, zmbind, dar apoi redeveni serios.
- Pari sa fii OK. Mi-am facut griji pentru tine. Esti, pur si simplu, pr
ea. tnara, ca sa fii implicata n astfel de lucruri.
- N-am probleme. Si chiar nu sunt.
- Chiar att de tnara. Da, stiu. Dar, oricum. Da-i voie unui batrn sa se per
peleasca putin. Doar am doua fete.
si azvrli paharul golit de cafea la gunoi - cos de doua puncte - si se rid
ica.
- Asta-i tot ce-am putut sa scot, n privinta medicamentului. mi pare rau,
nu e prea mult, dar am o noua sarja n lucru. O sa-mi ia vreo doua zile pna s-o ter
min.
i ntinse o punga din care se auzi clinchetul unor mici fiole din sticla. C
laire arunca o privire nauntru.
- Ar trebui sa fie de ajuns, zise.
Fireste, n afara cazului n care ar fi trebuit sa stropeasca ntregul Morganv
ille cu ele, iar atunci, oricum, erau terminati cu totii.
- Scuza-ma ca am dat asta pe gt si-am plecat, dar.
- Aveti nevoie de somn, l aproba Claire. Va multumesc, domnule doctor Mil
ls, i zise, ntinzndu-i mna.
El i-o strnse cu sobrietate.
- La ncheietura, purta o bratara din argint, cu simbolul Ameliei pe ea. D
octorul si cobor privirea spre ea, apoi spre cea din aur, a lui Claire, si ridica
din umeri.
- Nu cred ca e momentul sa le scoatem, zise. Nu nca.
Bine macar ca a dumneavoastra se poate scoate, comenta n gnd Claire, dar f
ara s-o spuna si cu voce tare. Doctorul Mills semnase un acord, un contract, iar
asa ceva nsemna, n Morganville, o obligatie; n schimb, contractul pe care-l semnas

e ea o facea proprietatea Ameliei, trup si suflet. Iar bratara ei nu avea nchizat


oare, asa ca semana si mai mult a colier pentru sclavi.
Din cnd n cnd, ideea aceasta nca o umplea de fiori.
Se apropia ora nceperii primului ei curs si, n timp ce-si salta rucsacul p
e umar, Claire se ntreba cti studenti aveau sa fie prezenti. Multi, probabil. Dupa
cum i cunostea pe cei mai multi dintre profesori, probabil se gndeau ca era o zi
propice pentru teste-fulger.
Nu fu dezamagita. Dar nici panicata, spre deosebire de unii dintre coleg
ii ei, pe timpul primei ore de curs, si a celei de-a treia. Claire nu intra n pan
ica nici la teste, fiindca nu era ntr-un vis n care ar mai fi trebuit sa danseze n
saboti din lemn si sa faca piruete n jurul unui baston, ca sa ia o nota buna. Si,
n orice caz, testele nu erau grele, nici macar cel de la fizica.
Un lucru pe care-l remarca tot mai frecvent, pe masura ce umbla prin cam
pus: cei cu bratari erau mai putini. Cei originari din Morganville se obisnuiser
a sa le poarte non-stop, asa ca se vedeau clar, pe pielea bronzata, urmele lasat
e de bratari. Aproape ca un tatuaj, pe invers.
Pe la prnz, le vazu pe Monica Morrell, pe Gina si pe Jennifer.
Cele trei fete mergeau repede, cu capetele n jos, tinndu-si cartile n brate
. Era o foarte mare schimbare n atitudinea lor: Claire se obisnuise sa le vada me
rgnd maiestuoase prin campus, ca trei tigroaice, ncrezatoare si crude. Puteau sa s
ileasca pe oricine sa-si lase privirea n jos si, fie ca-ti placea de ele, fie ca
nu, trebuia sa recunosti ca erau reginele afurisite ale modei, mereu etalndu-se n
cea mai favorabila lumina.
Dar nu si azi.
Monica, de obicei figura centrala, arata ngrozitor. Parul ei stralucitor
si cochet era acum mat si scamosat, ca si cum nu s-ar mai fi sinchisit sa-l piep
tene, cu att mai putin sa-l trateze, sau sa-l onduleze. Claire i vazu doar o parte
din obraz, dar si dadu seama ca era nemachiata. Era mbracata cu un pulover inform
, avnd un model insultator de urt, si blugi oribili, de genul carora Claire si nchip
uia ca i-ar fi tinut doar ca sa deretice prin casa, daca vreodata s-ar fi ntmplat
ca Monica sa faca asa ceva.
Gina si Jennifer nu aratau cu mult mai bine, si toate pareau pur si simp
lu nfrnte.
Claire tot mai simti o mica, minuscula, nedemna furnicatura de satisfact
ie. dar numai pna cnd remarca privirile care le urmareau. Localnicii care-si scose
sera bratarile le priveau cu o ura fatisa pe Monica si pe cele doua din anturaju
l ei, iar vreo ctiva mersera chiar mai departe de simplele priviri dusmanoase. Su
b ochii lui Claire, un handralau nalt si masiv, mbracat ntr-o scurta cu emblema TPU
, se ciocni de Jennifer si-i facu cartile sa zboare ct colo. Ea nici nu-l privi.
Doar se apleca si-si ridica lucrurile.
- Hei, parasuta mpiedicata, ce naiba faci?
O mbrnci, facnd-o sa cada n fund, atunci cnd fata ncerca sa se ridice; totusi
nu ea era adevarata tinta: ghinionul ei fusese ca se afla ntre el si Monica.
- Salut, Morrell, zise vlajganul. Ce-ti mai face taticul?
- Foarte bine, raspunse Monica, privindu-l n ochi. Te-as ntreba si eu desp
re al tau, dar din moment ce nu stii cine-o fi.
Vlajganul se apropie la ctiva centimetri de ea. Monica nu tresari, desi C
laire si dadu seama ca ar fi vrut. n jurul ochilor si al gurii i aparusera cute de n
cordare, si articulatiile degetelor i se albisera de ct de tare strngea cartile.
- Toata viata ai fost printesa, regina catelelor, zise el. Ti-aduci amin
te de Annie? Annie McFarlane? i tot strigai ca e o vaca grasa. Rdeai de ea prin sc
oala. I-ai facut poze n baie si le-ai publicat pe internet. Ti-aduci aminte?
Monica nu-i raspunse. Vlajganul zmbi.
- Mda, ti-aduci aminte de Annie. Era o fata buna, si mie mi-a placut de
ea.
- Dar nu destul ct sa-i iei apararea, replica Monica. Este, Clark? ti dore
ai sa ma ai pe mine mai mult dect sa fii amabil fata de mica ta prietena grasa. N
u-i vina mea ca a ajuns sa-si buseasca tmpita ei de masina la hotarul orasului. D
ar poate c-o fi a ta, totusi. Poate ca n-a mai suportat sa fie n acelasi oras cu
tine, dupa ce-ai lasat-o balta.

Clark o facu sa-i zboare cartile din mna si-o mbrnci ntr-un trunchi de copac
din apropiere. Tare.
- Am ceva pentru tine, catea, zise el, vrndu-si mna n buzunar si scotnd de ac
olo un obiect mic, de circa zece centimetri n diagonala.
Era o eticheta autocolanta, ca un ecuson nominal, numai ca avea pe ea fo
tografia unei adolescente cam stngace, dar draguta, care se straduia vitejeste sa
zmbeasca n fata camerei.
Clark o trnti pe pieptul Monicai si freca bine cu palma, astfel nct sa i se
lipeasca de pulover.
- O s-o porti, zise el. O sa porti fotografia lui Annie. Daca te vad azi
c-o scoti, ti jur, tot ce i-ai facut tu lui Annie n liceu o sa ti se para o vacan
ta n Cancun.
Sub fotografia lui Annie, erau scrise urmatoarele cuvinte: ASASINATA DE
MONICA MORRELL.
Monica si cobor privirea spre ele, nghiti n sec, si chipul i deveni mai nti
u aprins, apoi palid. si smuci din nou barbia n sus, cu un gest energic, si-l fixa
cu privirea pe Clark.
- Ai terminat? l ntreba.
- Deocamdata. Tine minte, dac-o scoti.
- Mda, Clark, am nteles, n-ai fost tocmai subtil. Ai impresia ca-mi pasa?
Zmbetul lui Clark se ntinse.
- Nu, nu-ti pasa. Nu nca. Sa ai o zi buna, regino.
i ntoarse spatele, se ndeparta de ea si batu palma cu alti doi baieti.
n timp ce Monica si examina eticheta de pe piept cu un dezgust absolut, de
ea se apropie o alta fata: o alta indigena din Morganville, care-si scosese bra
tara. Monica n-o observa pna cnd ajunse drept n fata ei.
Fata aceasta nu spuse nimic. Doar dezlipi suportul unui alt autocolant s
i-l lipi pe pieptul Monicai, lnga fotografia lui Annie McFarlane.
Pe acesta scria doar UCIGASA, cu litere mari, rosii.
Fata si continua drumul.
Monica vru sa-l rupa, nsa Clark era cu ochii pe ea.
- ti sta bine, zise. O sa te urmarim toata ziua. Si mai ai de primit o gr
amada de etichete.
Clark avea dreptate. Urma sa fie o zi tare lunga si neplacuta pentru Mon
ica Morrell. Pna si Gina si Jennifer o stersesera discret, pornind ntr-o cu totul
alta directie si lasnd-o sa-si primeasca singura papara.
Privirea Monicai se opri asupra lui Claire. n ochi i aparu un fulger de te
ama, si de rusine, si de o neprefacuta suferinta.
Dupa care blindajul reveni la locul lui, si Monica se rasti:
- La ce te holbezi, aratare?
Claire ridica din umeri.
- La dreptate, cred.
Apoi ntreba, ncretindu-si fruntea:
- Cum se face ca n-ai ramas cu parintii tai?
- Nu te intereseaza pe tine, o repezi Monica, dar apoi cautatura ei de r
azboinica apriga sovai putin. Tata a vrut sa ne ntoarcem toti la normal, i explica
ea. Astfel nct oamenii sa poata vedea ca nu ne temem.
- Si cum merge?
Monica facu un pas spre ea, dupa care-si strnse cartile la piept, acoperi
nd astfel cea mai mare parte a etichetelor, si se grabi sa plece.
Nu facuse nici zece pasi, cnd un strain se apropie n fuga si-i trnti pe spa
te o eticheta cu fotografia unei fete mici, slabute, si a unui baiat mai mare, c
are poate sa fi avut vreo cincisprezece ani. Cuvintele de dedesubt glasuiau: CEA
CARE A ASASINAT-O PE ALYSSA.
Strabatuta de un veritabil soc, Claire si dadu seama ca baiatul din fotog
rafia aceea era Shane. Si lnga el era surioara lui mai mica, Alyssa, cea care mur
ise n incendiul provocat de Monica.
- Dreptate, repeta ncet Claire.
n realitate, simtea o usoara indispozitie. Dreptatea nu era acelasi lucru
cu ndurarea.

Telefonul ei mobil suna tocmai cnd ncerca sa se hotarasca asupra a ceea ce


avea de facut.
- Ar fi bine sa vii acasa, i spuse Michael Glass. Am primit un apel de ur
genta de la Richard, din Primarie.
Doisprezece.
Semnalul fusese primit prin intermediul retelei strategice codificate, d
espre care Claire presupusese ca ar fi cazut, din moment ce Oliver fusese cel ca
re-o administra. Totusi, Richard i descoperise modul de utilizare, si cnd Claire d
adu navala pe usa din fata a casei, cu sufletul la gura, i auzi pe Michael si pe
Eve discutnd n living. nchise si ncuie usa, si trnti rucsacul pe podea sl se grabi sp
e ei.
- Ce-am pierdut?
- Ssst, o apostrofara amndoi.
Michael, Eve si Shane stateau toti la masa, privind ncordati micul walkie
-talkie, pus n picioare chiar n mijloc. Michael i trase un scaun lui Claire, si ea
se aseza, ncercnd sa faca pe ct posibil mai putin zgomot.
Richard tocmai vorbea.
Nu se poate spune daca furtuna aceasta ne va izbi din plin, sau nu, dar n
momentul de fata, institutul meteorologic arata undele radarului exact deasupra
noastra. Va ajunge aici n urmatoarele cteva ore, probabil chiar la lasarea ntuneri
cului. E o perioada cam trzie a anului pentru activitatea tornadelor, dar ei ne t
ransmit ca sunt posibilitati considerabile sa avem ceva probleme serioase. Peste
toate celelalte cu care avem de-a face, nu poate sa fie o veste buna. Am trecut
toate serviciile de urgenta si patrulele cetatenesti pe alerta maxima. Daca vom
avea o tornada, duceti-va la adaposturile repartizate.
Adaposturile repartizate? mima Claire din buze spre Michael, care ridica
din umeri.
Daca va aflati mai aproape de Primarie, veniti ncoace; avem un adapost la
subsol. Cei care faceti parte din Apararea civila, mergeti din usa n usa prin zo
na n care locuiti si anuntati populatia ca se apropie o furtuna si transmiteti ce
trebuie facut. Vom da anuntul la radio si la televizor, iar universitatea va fi
si ea pregatita.
- Richard, aici Hector, rosti o voce noua. Casa Miller. Ai ceva vesti n l
egatura cu lovitura despre care tot vorbeste lumea?
- Zvonuri, nimic concret, raspunse Richard. Am auzit ca umbla multe vorb
e prin oras cum ca Primaria ar urma sa fie atacata, dar nu avem nimic palpabil d
espre unde si cnd se ntlnesc persoanele acelea, nici macar despre cine ar fi vorba.
Tot ce pot sa va spun este ca am fortificat cladirea si pastram cordoanele din
jurul Pietei Fondatoarei, fiindca n-au ce sa strice. Am nevoie ca toata lumea di
n pozitiile desemnate pentru siguranta sa fie n alerta astazi, si diseara. Raport
ati daca vedeti vreun semn de atac, de oricare fel ar fi. Vom ncerca sa va trimit
em ajutoare.
Michael schimba o privire cu ceilalti, dupa care lua aparatul. Apasa pe
buton.
- Aici Michael Glass. Crezi ca Bishop e n spatele zvonurilor?
- Cred ca Bishop e dispus sa-i lase pe oameni sa scoata castanele din fo
c pentru el, dupa care sa intre n scena si sa se faca stapn si suveran peste cenus
a, raspunse Richard. Pare stilul lui. Da-mi-l pe Shane.
Michael i ntinse aparatul.
- Am doua relatari neconfirmate privitoare la aparitia tatalui tau n oras
. Stiu ca nu e usor pentru tine, dar trebuie sa stiu: Frank Collins s-a ntors n Mo
rganville?
Shane o privi n ochi pe Claire si zise:
- Daca da, cu mine n-a vorbit despre asta.
Mintea. Buzele lui Claire se ntredeschisera, gata sa spuna ceva, nsa pe mo
ment nu rosti nimic.
- Shane, sopti ea, n schimb, dar el scutura din cap.
- Sa-ti spun ceva, Richard, daca-l prinzi pe tata, ai binecuvntarea mea s
a-l azvrli n cea mai adnca vagauna pe care-o gasesti, continua Shane. Daca e n Morga
nville, nseamna ca are un plan, dar n-o sa lucreze nici pentru vampiri, nici cu e

i. Oricum, nu cu stirea lui.


- Mi se pare corect. Daca auzi ceva.
- Esti pe apelare rapida. M-am prins.
Shane aseza aparatul la loc n mijlocul mesei. Claire l fixa n continuare cu
privirea, cerndu-i sa vorbeasca, sa spuna ceva, dar el nu spuse.
- Nu face asta, i zise. Nu ma pune la mijloc.
- Nu fac nimic, raspunse Shane. Nimic din ce-am zis n-a fost minciuna. T
ata mi-a zis c-o sa vina, nu c-ar fi deja aici. Eu nu l-am vazut, si nici nu-mi
doresc. Si chiar asa e, cum am spus. Daca el e aici, Dick si camasile lui brune8
n-au dect sa-l ia n primire. Eu nu am nimic de-a face cu el. Nu mai am.
Claire nu stia precis daca trebuia sa-l creada, dar nici nu era de parer
e ca el ar fi mintit acum n mod intentionat. Probabil ca era chiar sincer. Se gnde
a, totusi, ca orict ar fi crezut el c-a terminat-o cu tatal lui, nu va fi nevoie
dect ca Frank Collins sa pocneasca din degete, si Shane va da fuga la el.
Nu era bine.
Richard, ntre timp, raspundea la ntrebarile celorlalti, nsa Michael nu mai
asculta. Avea privirea fixata asupra lui Shane.
- Ai stiut? Ai stiut ca se ntoarce n oras si nu m-ai prevenit?
Shane se foi, stnjenit.
- Uite.
- Nu, tu uite ce e. Eu sunt cel care a fost njunghiat si decapitat cu cut
itul si ngropat n curtea din spate, printre altele. Norocul meu ca eram fantoma!
Shane si lasa ochii n jos.
- Si cui ar fi trebuit sa-i spun? Vampirilor? Fii serios.
- Puteai sa-mi spui mie!
- Tu esti tot vampir, l contracara Shane. Asta, pentru eventualitatea n ca
re nu te-ai mai privit n oglinda n ultima vreme.
Michael se ridica n picioare. Scaunul lui aluneca napoi pe podea mai mult
de o jumatate de metru, oprindu-se ntr-o pozitie dezechilibrata; sprijinindu-se c
u palmele de masa, se nalta deasupra lui Shane.
- Ba da, ma privesc, zise el. Ma privesc n fiecare zi. Dar tu? Te-ai mai
privit cum trebuie n ultima vreme, Shane? Fiindca nu sunt prea sigur ca te-as mai
recunoaste.
Aici, Shane si ridica ochii spre el, si n ei se zari un fulger de suferint
a.
- N-am vrut.
- As putea sa fiu cam ultimul vampir ramas pe-aici, l ntrerupse Michael. P
oate ca toti ceilalti sunt morti. Sau poate ca vor fi, curnd. Pe lnga bandele de a
fara, care vor sa ne smulga capetele de pe umeri, si Bishop, care asteapta sa se
faca stapn, asta-mi mai trebuia: sa ma haituiasca si tatal tau!
- El n-ar.
- El m-a mai ucis odata, sau cel putin a ncercat. Ar face-o din nou ntr-o
secunda, si nici n-ar clipi, iar tu stii asta, Shane! Tu stii asta! El ma consid
era un fel de tradator al rasei umane. Mai ales pe mine o sa ma urmareasca.
De data aceasta. Shane nu mai spuse nimic. Michael lua aparatul de pe ma
sa si si-l prinse de buzunarul blugilor. Stralucea, numai vapai aurii si unghiur
i dure, albe, si Shane nu se simtea capabil sa-i nfrunte privirea.
- Daca te hotarasti sa-ti ajuti tatal sa omoare vreo ctiva vampiri, Shane
, pe mine stii unde ma gasesti.
Si Michael urca n camera lui. n clipa aceea, parca din living ar fi iesit
deodata tot aerul, si Claire se pomeni respirnd cu mare greutate, straduindu-se s
a nu tremure.
Ochii negri ai lui Eve se facusera foarte mari, si-l fixau si ei pe Shan
e. Se ridica si ea de la masa, cu ncetineala.
- Eve., zise el, ntinzndu-i o mna.
Ea se feri ntr-o parte.
- Nu pot sa cred, zise. Ma vezi pe mine ca dau fuga s-o lingusesc pe mai
ca-mea? Nu. Si ea nici macar nu e o ucigasa.
- Morganville are nevoie de o schimbare.
- Trezeste-te, Shane, o are! A nceput n urma cu cteva luni. Se schimba chia

r sub ochii tai! Vampirii si oamenii lucreaza mpreuna. Au ncredere unii n ceilalti.
Cel putin, ncearca. Sigur, e greu, dar au motive sa se teama de noi, motive nteme
iate. Iar acum, tu vrei sa arunci toate astea la gunoi, si sa-l ajuti pe taica-t
au sa-si instaleze ghilotina n Piata Fondatoarei, sau mai stiu eu ce?
n ochii fetei aparu o amaraciune ntunecata.
- Du-te naibii, rosti ea.
- Dar n-am.
Eve pleca tropaind spre scara, lasndu-i singuri pe Shane si pe Claire.
Shane si nghiti nodul din gt, dupa care ncerca s-o dea pe gluma.
- Putea sa fi decurs si mai bine.
Claire se ridica de pe scaunul ei.
- Claire? Of, haide, nu-mi face figuri si tu. Nu pleca. Te rog.
- Trebuia sa-i fi spus. Nu pot sa cred ca n-ai facut-o. E prietenul tau,
sau macar asa crezusem.
- Unde te duci?
Claire inspira adnc.
- Sa-mi fac bagajele. M-am hotart sa ma mut cu parintii mei.
Totusi, nu si le facu, se duse sus, nchise usa camerei, si-si scoase cele
cteva bunuri demne de plns. n general, rufe murdare. Se aseza pe pat, privindu-le
tinta, simtindu-se ratacita si singura si un pic bolnava, si ntrebndu-se daca avea
dreptate facnd asa ceva, sau doar o rupea la fuga ca o fetita. Acum, ca-si vedea
toate lucrurile stivuite pe podea, se simtea destul de ridicola.
Aratau de-a dreptul jalnic.
Cnd se auzi bataia n usa, nu raspunse imediat. Stia ca e Shane, chiar daca
el nu spuse nimic. Pleaca, i ceru n sinea ei, nsa el nu era prea priceput la citit
ul gndurilor. Asa ca mai batu o data.
- Nu e ncuiat, zise ea.
Dar nici deschis, replica linistit Shane, prin usa. Nu sunt chiar total
jigodie.
- Ba da, esti.
- OK, uneori sunt.
Dupa o clipa de ezitare, auzi podeaua scrtind, semn ca el si mutase greutat
ea de pe un picior pe celalalt.
- Claire.
- Intra.
Shane ncremeni cnd zari lucrurile stivuite n fata ei, asteptnd sa fie ambala
te n saci si n unica ei valiza.
- Tu vorbesti serios.
- Da.
- ti iei lucrurile si pleci.
- Stii ca ai mei vor sa ma ntorc la ei acasa.
El nu zise nimic timp ndelungat, dupa care si vr mna n buzunarul de la spate
i scoase de-acolo o cutiuta neagra, cam ct palma.
- Uite, atunci. Aveam de gnd sa ti-o dau mai trziu, dar cred ca ar fi cazu
l s-o fac chiar acum, pna nu ne parasesti.
Tonul i parea nonsalant si firesc, nsa i simti degetele reci cnd le atinse,
lund cutiuta, iar pe chip i vazu o expresie necunoscuta: de teama, poate; oricum, s
i ncorda puterile pentru ceva dureros.
Era o cutie mbracata n piele, cu capacul prins cu arcuri. Ezita ct sa-si tr
aga respiratia, dupa care ridica un coltisor. Capacul sari brusc.
Oh!
Crucea era frumoasa: din argint, cu o lucratura delicata si motive decor
ative n forma de frunze nfasurnd-o peste tot. Era pe un lantisor din argint, att de
subtire, nct aveai impresia ca o singura suflare l-ar putea topi. Cnd l lua n palma,
Claire l simti usor ca aerul.
- Eu.
Habar n-avea ce sa spuna, ce sa simta. ntregul ei trup parea sa fi intrat
n stare de soc.
- E frumos, zise.
- Stiu ca nu prea are efect mpotriva vampirilor, marturisi Shane. OK, n fi

ne, nu stiam cnd ti l-am luat. Dar, oricum, e din argint, iar argintul are efect,
asa ca sper sa fie OK.
Dar nu era un mic cadou. Shane nu se scalda n bani; avea cte-un serviciu cn
d si cnd, si cheltuia foarte putin. Nu era vreo bijuterie contrafacuta, ieftina;
era argint adevarat, si deosebit de frumos.
- Nu pot. e prea scump, protesta Claire, simtindu-si inima bubuind din n
ou, si dorindu-si sa poata gndi.
si dori sa stie ce-ar fi trebuit sa simta, ce-ar fi trebuit sa faca. Dint
r-un impuls, puse medalionul la loc n cutiuta si-i nchise capacul, dupa care i-o nt
inse lui Shane.
- Nu pot, Shane.
El i raspunse cu un zmbet frnt.
- Nu e un inel, sau altceva. Pastreaza-l. n plus, nu se asorteaza cu ochi
i mei.
si nfunda minile n buzunare, si ndrepta umerii si iesi din camera.
Claire strnse cutiuta ntr-o palma transpirata, facnd ochii mari, dupa care
o deschise din nou. Cruciulita sclipea pe catifeaua neagra, curata si frumoasa s
i stralucitoare, si imaginea ei se ncetosa cnd ochii lui Claire se umplura de lacr
imi.
Acum simtea ceva, ceva maret si coplesitor si mult prea navalnic nct sa nca
pa n micul si fragilul ei trup.
- O, sopti. O, Doamne.
Nu fusese un cadou oarecare. El investise o gramada de timp si de efort n
obtinerea lui. Era dragoste n el, dragoste adevarata.
Lua cruciulita, si-o potrivi la gt si prinse ncuietoarea cu degetele tremu
ratoare. Avu nevoie de doua ncercari. Apoi, iesi pe coridor si, fara sa mai bata,
deschise usa camerei lui Shane. El statea la fereastra si privea afara. I se pa
rea schimbat. mbatrnit. ntristat.
Se ntoarse spre ea. Si privirea i se fixa asupra crucii din argint din sc
obitura gtului ei.
- Esti un idiot, zise Claire.
Shane statu putin sa se gndeasca, dupa care ncuviinta.
- Chiar sunt, n majoritatea timpului.
- Si n restul faci lucrurile astea minunate.
- Stiu. Am zis ca n majoritatea timpului sunt un idiot.
- Cam ai momentele tale bune.
El nu prea zmbi.
- Si, ti place?
Ea si ridica mna si mngie contururile calde ale crucii.
- O port, nu?
Dar asta nu nseamna ca ne-am si.
- Tu mi-ai zis ca ma iubesti, l ntrerupse Claire. Ai zis asta.
El nchise gura si o studie, dupa care ncuviinta. Sus, pe obraji, ncepea sa
i se adune o usoara roseata.
- Ei bine, afla ca si eu te iubesc, si ca tot un idiot rami. n majoritatea
timpului.
- N-am ce zice, replica el, ncrucisndu-si bratele pe piept, iar ea ncerca s
a nu remarce cum i se ncordau muschii, sau ct de vulnerabila i era luminita din och
i. Si, ce faci, te muti?
- Ar trebui, raspunse ea, ncet. Alaltaseara.
- Claire. Te rog, fii sincera cu mine. Te muti de-aici?
Ea tinea acum crucea n mna, o mngia, si-o simtea calda ca soarele ntre degete
.
- Nu pot, raspunse. Mai nti trebuie sa-mi spal lucrurile, si asta ar putea
sa-mi ia si o luna. Ai vazut mormanul.
El izbucni n rs si parca toata energia i s-ar fi scurs din trup. Se trnti,
greoi, pe patul lui, nefacut, si dupa cteva clipe, ea ocoli pe la celalalt capat
si veni sa se aseze lnga el. Shane o cuprinse cu un brat.
- Viata e ca o lucrare n curs de executie, zise Shane. Asa obisnuia sa sp
una mama. A mea e cam n reparatii. Stiu asta.

Claire ofta si-si permise sa se relaxeze n caldura trupului lui.


- Bine ca-mi plac tipii priceputi la reparatii speciale.
El tocmai se pregatea s-o sarute - n sfrsit - cnd auzira amndoi zgomote de d
easupra.
Numai ca deasupra nu era nimic. Nimic, cu exceptia podului.
- Ai auzit? o ntreba Shane.
- Mda. Parca sunt pasi.
- O, da, e chiar fantastic. Eu crezusem ca era vorba sa fie doar pentru
iesire, sau cam asa ceva, bombani Shane, vrndu-si mna sub pat si scotnd o tepusa de
acolo. Du-te sa-i chemi pe Michael si pe Eve. Aici.
i ntinse si ei o tepusa. Aceasta avea vrful din argint.
- Asta e Cadillacul omortorilor de vampiri. Vezi sa n-o strici.
- Ciudat mai esti.
Totusi, o lua, dupa care se repezi n camera ei si lua cutitul din argint,
cu lama subtire, pe care i-l daduse Amelie. N-avea unde sa-l puna, dar si facu o
gaura n buzunarul blugilor, suficienta ct sa ncapa lama prin ea. Blugii erau de aj
uns de strmti nct s-o tina lipita de picior, dar nu ntr-att nct s-o scoata n eviden
i, n plus, lama era destul de flexibila.
Se grabi sa iasa pe coridor, fiind atenta sa surprinda orice alte miscar
i. Camera lui Eve era goala, dar cnd batu la usa lui Michael, auzi un scheunat su
rprins, care suna foarte a Eve.
- Ce-i? o ntreba Michael.
- Probleme, zise Claire. Hm, se poate? n pod. Acum.
Michael nu paru mai bucuros dect Shane.
- Minunat. Vin ntr-o clipa.
Zgomote nfundate de conversatie, apoi de haine fosnind. Claire se ntreba d
aca el se mbraca, si se stradui sa alunge la repezeala imaginea, nu pentru ca n-a
r fi fost teribil de excitanta, ci pentru ca, n fine, era Michael, si, n plus, ave
a alte lucruri la care sa se gndeasca.
De exemplu, la ce era sus, n pod.
Sau la cine.
Usa se trnti de perete si Eve navali afara, mbujorata si ciufulita si nca nc
heindu-si nasturii camasii.
- Nu e ceea ce crezi, zise ea. A fost doar. of, OK, fie, este exact ceea
ce crezi. Si, ce?
Ceva cazu si se rostogoli pe podeaua de deasupra drept deasupra capetelo
r lor. Claire i arata ntr-acolo n tacere, iar Eve i urmari miscarea, zgindu-se ca si
cum ar fi putut vedea prin lemn si ipsos. Sari ca arsa cnd Michael, care-si arunc
ase pe el o camasa descheiata, i puse o mna pe umar. El si duse un deget la buze.
Shane iesi din camera lui, cu cte o tepusa n fiecare pumn. i strecura una p
e sub mna lui Michael.
A mea unde e? mima Eve din buze.
Du-te si ia-ti-o pe-a ta, i raspunse Shane, n acelasi mod. Eve si dadu ochi
i peste cap si se repezi n camera ei, ntorcndu-se cu o geanta neagra atrnata de-a cu
rmezisul pe piept, stil banduliera. Era, presupuse Claire, plina de arme. Eve sc
otoci prin ea si-si scoase propria tepusa. Avea chiar si initialele ei cioplite.
- Facuta la atelier, sopti ea. Vezi? Chiar am nvatat ceva n scoala.
Michael apasa pe butonul de actionare a usii secrete, care se deschise f
ara un sunet Nu erau lumini aprinse sus, cel putin din cte vedea Claire. Pe scara
era ntuneric bezna.
Michael, printr-un consens unanim, merse primul, avnd ochi de vampir si t
oate celelalte. Shane fu urmatorul, apoi Eve; Claire prelua ariergarda, mergnd cu
ct mai putin zgomot posibil. Totusi, nu reusira sa urce chiar fara zgomot, fiind
ca treptele scrtira sub greutatea a patru persoane. Ajungnd sus, Claire se ciocni d
e spatele lui Eve si-o ntreba n soapta:
- Ce-i?
Eve, ca raspuns, ntinse mna napoi si o apuca pe-a ei.
- Michael a simtit miros de snge, sopti ea. Ssst.
Michael aprinse lumina n celalalt capat al micutei si tacutei ncaperi. Nu
se vedea nimic neobisnuit: doar mobilierul mereu prezent acolo. Nici cel mai mic

semn ca ar fi fost cineva, dupa plecarea lui Myrnin si a familiei Goldman.


- Cum ajungem n pod? se interesa Shane.
Michael apasa pe un buton ascuns si o alta usa, abia vizibila n fundul nca
perii, se deschise. Claire si-o amintea bine: Myrnin i-o aratase, cnd si adunasera
lucrurile ca sa participe la banchetul de bun venit n onoarea lui Bishop.
- Stati aici, ordona Michael, si trecu dincolo, n spatiul acela deschis,
slab luminat
- Mda, sigur, mormai Shane, urmndu-l imediat.
si mai vr capul napoi, spunndu-le:
- Voi doua, nu. Stati acolo.
- Chiar nu-si da seama ct de nedrept si de discriminator se comporta? pro
testa Eve. Barbatii astia.
- Tu chiar ai fi vrut sa te duci prima?
- Sigur ca nu. Dar mi-ar placea sa am sansa de a refuza sa ma duc prima.
Asteptara ncordate, ascultnd dupa orice ar fi indicat probleme. Claire auz
i pasii lui Shane deplasndu-se prin pod, dar nimic altceva, pentru un timp ndelung
at.
Pe urma, l auzi exclamnd:
- Michael. Of, frate. uite-aici.
Din voce i se simtea ncordarea, dar nimic care sa dea de nteles ca ar fi f
ost pe cale sa se avnte ntr-o confruntare corp la corp.
Eve si Claire schimbara o privire ntre ele, dupa care Eve zise:
- Of, ce naiba, si se avnta n pod dupa ei.
Claire o urma, strngnd n mna Cadillacul tepuselor si spernd sa nu fie silita
s-o foloseasca.
Shane statea pe vine n spatele unei stive de valize prafuite, si Michael
era si el acolo. Eve inspira brusc cnd vazu la ce se uitau cei doi si ntinse un br
at cu care o opri pe loc pe Claire.
Totusi, Claire nu se lasa pna nu vazu cine era acolo, ntins pe podeaua din
lemn. Abia daca-l recunoscu, de fapt. Daca n-ar fi fost coada cenusie si haina
din piele.
- E Oliver, sopti ea.
Eve si tot musca buza, de-o si albise, privindu-si fix fostul patron.
- Ce s-a ntmplat?
- Argint, raspunse Michael. Mult de tot. Arde pielea vampirilor ca si ac
idul, dar n-ar fi trebuit sa fie chiar att de rau. Doar daca.
Se opri n clipa n care pleoapele palide, arse, se miscara usor.
- E nca viu.
- Vampirii sunt greu de omort, sopti Oliver.
Vocea i era abia ca un firicel, si se frnse n ceea ce aproape ca semana a h
ohot de plns.
- Jesu, exclama el. Doare.
Michael avu un schimb de priviri cu Shane, dupa care zise:
- Hai sa-l ducem jos. Claire. Du-te sa iei ceva snge din frigider. Ar tre
bui sa mai fie.
- Nu, se mpotrivi Oliver, cu o voce scrsnita, ridicndu-se n capul oaselor.
Sngele i siroia pe sub camasa alba, ca si cum toata pielea i s-ar fi retra
s pe dedesubt.
- Nu e timp. Atac la Primarie, vine diseara. Bishop. Foloseste ca. diver
siune. pentru.
Ochii i se cascara si mai mult, si apoi devenira inexpresivi, rostogolin
du-se si dndu-se peste cap.
Se prabusi. Michael l prinse de subsuori. Apoi, mpreuna cu Shane, l cara pe
Oliver pna pe canapea, n timp ce Eve i urma nelinistita, facnd mici gesturi prin ca
re cerea tacerea.
Claire dadu sa-i urmeze, dar auzi ceva rcind lemnul din spatele ei, printr
e umbre.
O umbra neagra se avnta, o prinse, si ceva dur o lovi n cap.
Probabil ca scoase vreun sunet, sau darma ceva, fiindca-l auzi pe Shane s
trignd-o pe nume cu un glas taios, si-i vazu umbra n prag, nainte ca ntunericul s-o n

valuie cu totul.
Apoi, ncepu sa cada.
Dupa care disparu.
Treisprezece.
Claire se trezi simtindu-se indispusa, necajita si nfrigurata. Cineva i bu
buia n ceafa cu un ciocan de crochet, sau cel putin asa avea ea impresia, si cnd nc
erca sa se miste, ntreaga lume se nvrti cu ea.
- Taci si termina cu vaicareala, o apostrofa cineva aflat la ctiva pasi m
ai ncolo. Nu cumva sa vomiti, ca te pun sa mannci tot.
Dupa voce, parea sa fie Jason Rosser, fratele cel nebun al lui Eve. Clai
re nghiti cu greu si miji ochii, ncercnd sa desluseasca umbra din apropierea ei. Md
a, semana cu Jason: puturos, unsuros si dement ncerca sa se traga mai departe de
el, dar se lovi cu spatele de un perete. Parea sa fie din lemn, nsa nu credea ca
era posibil sa se afle n podul Casei Glass.
El o dusese altundeva, folosindu-se probabil de portal. Iar acum, nimeni
dintre prietenii ei nu putea sa porneasca pe urmele ei, fiindca niciunul dintre
ei nu cunostea portalul.
Avea minile si picioarele legate. Clipi, ncercnd sa-si limpezeasca mintea.
O idee un pic cam nefericita, fiindca mpreuna cu limpezimea veni si constientizar
ea gravitatii situatiei. Jason Rosser chiar era nebun. O haituise pe Eve. Omorse
- sau, cel putin, pretinsese sa fi omort - mai multe fete de prin oras. n mod sigu
r, l njunghiase pe Shane, si o strapunsese cu tepusa pe Amelie la banchet, cnd ea nc
ercase sa-l ajute.
Si nimeni dintre prietenii ei din Casa Glass nu stia cum s-o gaseasca. n
ochii lor, ea, pur si simplu. disparuse.
- Ce vrei? l ntreba.
Vocea i suna hrita si nfricosata. Jason ntinse o mna si-i ndeparta parul caz
peste fata, gest care o ngrozi. Nu-i placea sa fie atinsa de el.
- Stai linistita, bombonico, nu esti genul meu, raspunse el. Fac doar ce
mi se cere, att. Ai fost ceruta, asa ca te-am adus.
- Ceruta?
Hohotul unei voci joase, matasoase, pluti prin tacerea lasata, iar Jason
ntoarse capul si privi peste umar cum se ridica si cum aparea n lumina aceea puti
na spectatorul pna atunci ascuns.
Ysandre. Mica prietena palida a lui Bishop. Frumoasa, sigur ca da. Delic
ata ca florile de iasomie, cu ochi mari, aposi, si un chip dragut, rotund.
Era otrava ntr-un flacon atragator.
- Ei, zise ea, ghemuindu-se lnga Claire. Uite ce-a adus pisica. Miauuu!
Unghiile ei ascutite se trra peste obrazul lui Claire si, judecnd dupa ustu
rime, facura sa curga snge.
- Unde ti-e dragutul iubit, domnisoara Claire? Eu chiar n-am terminat cu
el, sa stii. Nici macar n-am nceput cum trebuia.
Claire simti un zvcnet urt de furie amestecndu-se n teama care-i rascolea de
ja stomacul.
- Probabil ca nici el n-a terminat cu tine, replica, izbutind sa si zmbea
sca.
Spera sa fi fost un zmbet rece, de genul celor folosite de Amelie. sau de
Oliver.
- Poate c-ar trebui sa te duci sa-l cauti, insista ea. Pun pariu c-o sa
fie foarte fericit sa te vada.
- O sa-i arat eu baiatului aluia ce-nseamna distractia adevarata, cnd o s
a ne mai ntlnim, toarse Ysandre, apropiindu-si foarte mult chipul de al lui Claire
. Ei, si acum, hai sa discutam, ntre noi, fetele. N-ar fi amuzant?
Nu. Claire se lupta cu frnghiile, nsa Jason si facuse treaba destul de bine
: mai degraba si facea rani singura, dect sa obtina ceva. Ysandre o apuca de umar
si o smuci n sus, drept n peretele din lemn, ndeajuns de tare nct s-o izbeasca de el
pe Claire cu capul deja ranit. Pentru o clipa de nauceala, avu impresia ca zmbetu
l rosu, prguit, al Ysandrei ar fi plutit prin aer, ca un soi de motan de Cheshire
mort-viu.
- Ei, zise Ysandre, nu-i asa ca-i dragut, scumpete? Mare pacat ca nu s-a

putut sa fie cu noi si domnul Shane, nsa micul meu ajutor de colo si face unele m
ici griji cu privire la abordarea lui Shane. Chestii cu vrajba, si asa mai depar
te, preciza, rznd usurel. Ei bine, ne descurcam si-asa. Ameliei i cam place de tine
, nteleg, si vad ca ai bratarica aia draguta din aur. Asa c-o sa fii tocmai potri
vita.
- Pentru ce?
- Nu-ti spun, scumpete, replica Ysandre, al carei zmbet era cu adevarat nf
ricosator. Totusi, afla ca orasul asta o sa aiba o noapte dezlantuita. Dezlantui
ta rau. Iar tu o s-ajungi sa urmaresti totul, foarte de aproape. Probabil ca est
i numai furnicaturi.
Eve ar fi avut aici pregatita o replica usturatoare. Claire, n schimb, nu
facu dect s-o priveasca dusmanos, dorindu-si sa n-o mai doara capul si sa nu i s
e mai nvrteasca asa. Oare cu ce-o lovise Jason? Parc-ar fi fost botul unui autobuz
. Nu crezuse ca Jason ar fi fost capabil sa loveasca att de tare, n realitate.
Nu ncerca sa ma gasesti, Shane. Nu ncerca. Ultimul lucru pe care si l-ar f
i dorit ar fi fost ca Shane sa dea buzna ca s-o salveze si sa nfrunte un tip care
-l njunghiase odata, si o femeie-vampir care-l purtase dupa ea de lesa.
Nu, trebuia sa-si gaseasca singura iesirea din asta.
Pasul unu: sa-si dea seama unde e. O lasa pe Ysandre sa bata cmpii mai de
parte, descriind tot soiul de chestii lugubre pe care Claire prefera sa nici nu
si le imagineze, dat fiind faptul ca lucrurile acelea Ysandre intentiona sa i le
faca ei. n loc de asta, ncerca sa identifice decorul. Nu i se parea familiar, dar
asa ceva nu putea sa nsemne un indiciu; doar ea era, nca, relativ noua n Morganvil
le. Si locuri n care sa nu mai fi fost vreodata existau din plin.
Ia stai.
Claire se concentra asupra lazii pe care statea Jason. Era ceva imprimat
cu sablon pe ea. i venea greu sa distinga n lumina slaba, nsa parca scria cafea vr
ac calupuri. Iar acum, daca se gndea mai bine, i si mirosea a cafea nauntru. Un mir
os cald, matinal, plutind pe deasupra prafului si al lemnului umed.
Si-atunci, si aminti cum rdea Eve despre faptul ca Oliver si aducea cafeaua
dintr-un loc numit Bricks9. Cum ar veni, are gust de caramida pisata, zisese Ev
e. Si daca vrei cu arome, adauga mortar n ea.
n oras existau numai doua cafenele: cea a lui Oliver si cea din Casa Stud
entilor. Aici nu parea a fi n Casa Studentilor, care nu era att de veche si avea c
onstructia n cea mai mare parte din beton, nu din lemn.
Asta sa-nsemne. ca era la Common Grounds? Dar n-avea nici cel mai mic se
ns sa fie la Common Grounds: nu exista portal care sa duca ntr-acolo.
Poate ca Oliver o avea un depozit. I se parea normal, pentru ca vampirii
pareau sa fie proprietari peste majoritatea depozitelor din cartierul nvecinat c
u Piata Fondatoarei. Brandon, locotenentul vampiric al lui Oliver, fusese gasit
mort ntr-un astfel de depozit.
Poate ca era aproape de Piata Fondatoarei.
Degetele reci ale Ysandrei o strnsera de barbie, smucindu-i fata n sus.
- Ma asculti, draguta?
- Sincera sa fiu, nu, raspunse Claire. Esti cam plictisitoare.
Jason chiar izbucni n rs, un rs pe care-l transforma ntr-o tuse prefacuta.
- Eu o sa ies, anunta el. Daca tot se trece la probleme personale.
Claire ar fi vrut sa urle la el si sa-i ceara sa nu plece, nsa prefera pna
la urma sa-si muste limba si sa transforme sunetul ntr-un vaiet nfundat, n timp ce
-l privea plecnd. Zgomotul pasilor lui se stinse prin ntuneric, dupa care, ntr-un tr
ziu, un mic dreptunghi luminos se deschise, destul de departe.
Asadar, era o usa, prea departe nct sa poata ajunge la ea: mult, mult prea
departe.
- Credeam ca n-o sa mai plece niciodata, zise Ysandre, si-si lipi buzele
reci, foarte reci, de gtul lui Claire, dupa care scoase un urlet socat, acoperin
du-si gura cu o mna palida. Cateaua naibii!
Ysandre nu vazuse, prin lumina aceea estompata, lantul din argint pe car
e-li purta Claire la gt, att ct era de subtirel. Acum, pe buzele ei pline se formau
deja basici: apareau, se spargeau si sngerau.
Furia scnteie n ochii Ysandrei. Gata cu joaca.

n timp ce Claire se zbatea sa se ndeparteze de aceasta, femeia-vampir o ur


ma cu pasi lenesi. si sterse buzele arse si privi cu dezgust sngele subtire.
- Are gust de argint. Scrbos. Tocmai mi-ai distrus buna dispozitie, fetit
o.
Rostogolindu-se, Claire simti ceva ascutit intrndu-i n carne. Cutitul. i ga
sisera tepusa, nsa banui ca perchezitia lor nu fusese prea temeinica. Jason era p
rea nebun, iar Ysandre, prea neglijenta si aroganta.
nsa cutitul nu avea sa-i fie de vreun folos acolo unde era, dect daca.
Ysandre se avnta spre ea, un fulger alb prin ntuneric, iar Claire se rasuc
i si-si trnti soldul n jos, ntr-un unghi incomod.
Cutitul aluneca si-i sfsie materialul blugilor: nu prea mult, doar cu ctiv
a centimetri, nsa destul ct sa-i cresteze Ysandrei mna si bratul n timp ce si le ntin
dea spre ea, tocmai pna la os.
Ysandre tipa, prada unei veritabile dureri, si se roti, ndepartndu-se. Acu
m, nu mai arata att de draguta, iar cnd se ntoarse din nou cu fata spre Claire, de
data aceasta de la o distanta respectuoasa, suiera la ea, cu coltii de cobra ntin
si la maximum. Ochii i erau salbatici si injectati de snge, stralucind ca doua rub
ine.
Claire se rasuci, din nou, aproape smulgndu-si cotul din articulatie, si
izbuti sa-si aduca frnghiile din jurul ncheieturii deasupra cutitului. Nu avea mul
t timp: socul n-avea s-o tina pe Ysandre la distanta mai mult de cteva secunde.
Dar sa faca un cutit din argint sa taie frnghii din material sintetic? As
ta avea sa-i ia ceva vreme. vreme de care nu dispunea.
Claire le freca disperata de taisul cutitului, si reusi sa-si slabeasca
foarte putin legaturile. destul ct sa ajunga cu mna aproape n buzunar.
Dar nu de tot.
Ysandre o apuca de par.
- Pentru asta, o sa te distrug.
Durerea din teasta era orbitoare. Se simtea de parca i-ar fi fost jupuit
scalpul si, colac peste pupaza, puternica migrena reveni n forta, cu noi si ngret
osatoare zvcnete.
Claire slabise frnghia destul ct sa-si poata afunda mna ndurerata n buzunar s
i sa apuce mnerul cutitului, l smulse afara, ncurcat prin materialul blugilor, si-l
tinu ntr-o tremuratoare, stngace pozitie de en garde, nca era legata, dar fie ce-o
fi, n-avea de gnd sa cedeze fara lupta, niciodata.
Ysandre tipa din nou strident si-i dadu drumul, ceea ce nu avea vreo log
ica n mintea dezorientata, socata de durere a lui Claire. nca n-am njunghiat-o. Sau
da? Nu ca si-ar fi dorit sa njunghie pe cineva, nici macar pe Ysandre. Nu dorea
dect.
Dar ce se-ntmpla?
Trupul femeii-vampir se prabusi cu zgomot pe lemnul podelei, si Claire i
cni, ndepartndu-se cu o tresarire.
nsa Ysandre cazuse cu fata n jos, inerta, si ndoita ntr-o pozitie bizara.
O femeie marunta, mbracata n cenusiu, cu parul spalacit atrnndu-i haotic n ju
rul umerilor, se lasa sa cada n tacere de sus, si-si puse un impecabil si dragala
s pantof gri pe mijlocul spinarii Ysandrei, tintuind-o la podea, cnd aceasta ncerc
a sa se miste.
- Claire?
Chipul femeii se ntoarse spre ea, si Claire fu nevoita sa clipeasca de do
ua ori pna sa-si dea seama pe cine avea n fata.
Amelie. Dar nu Amelie. Nu Fondatoarea cea rece, distanta: femeia aceasta
avea n ea o energie salbatica, furioasa, cum nu mai vazuse Claire niciodata. Si
arata tnara.
- Sunt OK, rosti cu glas slab, ncercnd sa-si dea seama daca varianta aceas
ta a Ameliei se afla cu adevarat acolo, sau nu era dect o halucinatie a creierulu
i ei zdruncinat.
Ajunse la concluzia ca ar fi de preferat sa scape de legaturile de la min
i si de la picioare, nainte de a se ocupa de alte deductii.
Asta i lua multe minute lungi, timp n care Amelie (chiar ea?) o tr pe Ysandr
e, n scncetele acesteia, pna ntr-un colt, si-i lega ncheieturile minilor cu lanturi d

o traversa solida. Lanturile, constata Claire, fusesera acolo de la nceput; drag


ut. nseamna ca era un soi de tarc pentru joaca n combinatie cu un depozit de marfa
; probabil, apartinndu-i lui Oliver. I se facu din nou greata la gndul acesta. Fre
ca ndrjita legaturile de taisul cutitului si, pna la urma, izbuti sa reteze un cola
c din jurul ncheieturii. n timp ce se zbatea sa scape de laturi, vazu urmele adnci
si albe din piele, si-si dadu seama ca minile i erau rosii si umflate. Bine cel pu
tin ca si le simtea nca, si o nvalui arsura circulatiei revenite ca si cum si le-a
r fi tinut deasupra unui foc deschis.
Se concentra asupra taierii cu cutitul, din ce n ce mai tocit, a legaturi
i de la picioare, nsa fara folos.
- Stai, i zise Amelie, si se apleca, facnd sa plesneasca frnghiile cu o sin
gura rasucire a degetelor.
Era att de enervant, dupa toata acea truda, sa vezi ct de usor era pentru
ea. Claire se descotorosi de legaturi si ramase n sezut pe moment, respirnd cu gre
u, ncepnd sa-si simta toate ranile umflndu-i si nvinetindu-i corpul.
Degetele reci ale Ameliei o prinsera pe Claire de barbie si-i ridicara c
apul cu forta, si ochii cenusii ai femeii-vampir i iscodira pe-ai ei.
- Ai o rana la cap, zise Amelie. Nu cred sa fie prea grava. Ceva durere
si putina ameteala, poate.
i dadu drumul.
- Ma asteptam sa te gasesc. Nu ma asteptam sa te gasesc aici, marturises
c.
Amelie arata perfect. Nu era prizoniera. De fapt, nu avea nici cea mai m
ica zgrietura. Claire era cu mult mai vatamata, si ea nu fusese trta ca prizoniera
de Bishop.
Ia stai.
- Dumneavoastra. noi am crezut ca Bishop poate v-a prins. Dar n-a putut,
nu?
Amelie si nalta o sprnceana spre ea.
- Din cte se pare, nu.
- Si-atunci, unde v-ati dus?
Claire simti o complet inutila tentatie de a se dezlantui mpotriva ei, de
a-i fisura calmul acela extrem.
- De ce-ati facut asta? Ne-ati lasat singuri! Si i-ati chemat pe vampiri
, scotndu-i din ascunzatori.
Vocea i se frnse pentru o clipa, cu gndul la ofiterul O'Malley si la ceila
lti despre care auzise.
- Unora dintre ei le-ati provocat moartea.
Amelie nu reactiona la acuzatiile ei. Doar i ntoarse privirea, la fel de c
alma ca o statuie de gheata; ba, si mai calma, fiindca nu se topea.
- Spuneti-mi de ce, i ceru Claire. Spuneti-mi de ce ati facut asta.
- Din cauza ca planurile se mai schimba, raspunse Amelie. Cum Bishop si m
odifica mutarile, trebuie sa le modific si eu pe-ale mele. Miza este mult prea r
idicata, Claire. Am pierdut o jumatate din numarul vampirilor din Morganville n f
avoarea lui. mi rapeste avantajul, si aveam nevoie sa-i atrag de partea mea, pent
ru propria lor siguranta.
- Ati provocat moartea unor vampiri, nu numai a unor oameni! Stiu ca oam
enii nu nseamna nimic pentru dumneavoastra. Dar credeam ca toata ratiunea a ceea
ce faceti este sa vi-i salvati pe-ai dumneavoastra!
- Si asa si este, confirma Amelie. Ct mai multi cu putinta. Ct despre chem
are, exista o tactica n sah, cunoscuta sub denumirea de atac blitz, ntelegi? O dis
tragere a atentiei, prin care sa maschezi mutarea unor piese mai importante. Tu
l-ai regasit pe Myrnin si l-ai reintrodus n joc; aceasta a fost partea importanta
. Am nevoie de piesele mele cele mai puternice pe tabla.
- Ca Oliver? riposta Claire, frecndu-si minile ntre ele, doar-doar si-o alu
nga furnicaturile acelea scitoare. E ranit, sa stiti. Poate chiar pe moarte.
- Si-a ndeplinit menirea, declara Amelie, ntorcndu-si atentia spre Ysandre,
care ncepea sa se miste. A sosit timpul sa-i luam turnul lui Bishop, consider.
Claire strnse cu putere mnerul cutitului.
- Si eu, tot asa ceva sunt? Un soi de pion pentru sacrificat?

Prin aceasta, i atrase din nou atentia Ameliei asupra ei.


- Nu, raspunse ea, mirata. Nu ntru totul. Sa stii ca mi pasa, Claire. nsa, n
razboi, nu-ti mai pasa prea mult. Ti-ar paraliza capacitatea de actiune.
Ochii aceia luminosi se ntoarsera din nou spre Ysandre.
- Pentru tine, a sosit momentul sa pleci, fiindca ma ndoiesc ca ti-ar fac
ea placere sa privesti asa ceva. Nu vei mai fi n masura sa te ntorci aici. nchid to
ate nodurile retelei. Cnd voi fi ncheiat, nu vor mai exista dect doua destinatii: s
pre mine, sau spre Bishop.
- El unde e?
- Cum, nu stii? Amelie si nalta din nou sprncenele. Este n locul cel mai sig
ur, fireste. La Primarie. Si, la caderea noptii, voi porni atacul asupra lui. Ia
ta de ce-am venit sa te caut, Claire. Am nevoie ca tu sa-l anunti pe Richard. Sp
une-i sa-i scoata din cladire pe toti cei care nu pot lupta pentru mine.
- Dar. nu poate. E un adapost contra furtunii. Se aude ca vin tornade.
- Claire, zise Amelie. Asculta-ma. Daca se refugiaza nevinovati n cladire
a aceea, vor fi ucisi, fiindca nu-i mai pot proteja. Acum, suntem la finalul par
tidei. Nu mai este loc pentru ndurare, adauga, privind din nou spre Ysandre, care
ntepenise complet, ascultnd-o.
- N-ati mai vorbi asa de fata cu mine, daca ar urma sa plec nevatamata d
e-aici, nu-i asa? ntreba ea.
Acum, vocea i suna calma. Extrem de linistita.
- Nu, i raspunse Amelie. Esti foarte perspicace. N-as mai vorbi.
O lua pe Claire de brat, ajutnd-o sa se ridice.
- Ma bazez pe tine, Claire. Acum, du-te. Spune-i lui Richard care sunt o
rdinele mele.
Si, pna ca fata sa poata rosti un cuvnt, simti aerul tremurnd n fata ei, n mi
jlocul vastei sali a depozitului, dupa care cazu. peste cufarul prafuit din podu
l Casei Glass, unde fusese Oliver. Se ntinse pe el ntr-o pozitie total lipsita de
gratie, dupa care se rostogoli jos si sari, tropaind, pe picioare. Cnd si flutura
mna prin aer, cautnd acea stranie plpire de caldura a unui portal deschis, nu simti
absolut nimic.
nchid portalurile, afirmase Amelie.
Pe acesta l nchisese, lucru sigur.
- Claire? auzi vocea lui Shane, din capatul ndepartat al podului.
mpinse deoparte mai multe lazi si sari peste valmasagul de mobilier ca sa
ajunga la ea.
- Ce ti s-a ntmplat? Unde te-ai dus?
- ti povestesc mai trziu, i zise, dndu-si seama ca tinea nca n mna cutitul d
argint nsngerat.
Si-l puse cu grija napoi n buzunar, n teaca improvizata de pe picior. Era a
tt de tocit, nct nu-si nchipuia ca ar mai putea taia vreodata ceva, nsa oricum o face
a sa se simta mai bine.
- Oliver cum e? se interesa apoi.
- Rau, raspunse Shane, cuprinzndu-i capul cu palmele si ridicndu-i-l, ca s
-o examineze mai bine. E totul OK?
- Spune-mi ce ntelegi prin totul. Ba nu, ce ntelegi prin OK.
Clatina din cap, iritata.
- Trebuie sa ajung la aparatul de emisie-receptie. Trebuie sa iau legatu
ra cu Richard.
Richard nu fu de gasit pe statie.
- E ntr-o discutie cu primarul, o informa barbatul care-i raspunsese, Sul
livan, parca si-amintea Claire ca s-ar fi prezentat, desi nu prea fusese atenta.
Aveti vreo problema acolo?
- Nu, domnule ofiter, dumneavoastra aveti o problema acolo, replica ea.
Am nevoie sa vorbesc cu Richard. E foarte important!
- Toata lumea are nevoie sa vorbeasca azi cu Richard, replica Sullivan.
O sa va sune el. Momentan, e ocupat. Daca nu e vorba despre o situatie de urgent
a.
- Da, bine! E o urgenta!
- Atunci, va trimit unitatile acolo. Casa Glass, nu?

- Nu, nu e.
Claire simti nevoia sa dea cu aparatul de pereti de disperare.
- Nu avem o urgenta aici. Bine, atunci spuneti-i doar lui Richard ca tre
buie sa scoata pe toata lumea din Primarie, ct mai curnd posibil.
- Asta nu se poate, replica Sullivan. Aici e centrul nostru de operatiun
i. E principalul adapost contra furtunii, si avem o furtuna a naibii de zdravana
venind spre noi n seara asta. Ar trebui sa-mi oferi un motiv, domnisoara.
- Foarte bine, atunci pentru ca.
Michael i lua aparatul de emisie-receptie din mna si-l nchise. Claire ramas
e cu gura cascata, blbi ceva si, n cele din urma, reusi sa ntrebe:
- De ce?
- Pentru ca, daca Amelie sustine ca Bishop s-a instalat n Primarie, cinev
a de-acolo trebuie sa stie asta. n timp ce noi nu stim cine ar putea sa fie de pa
rtea lui, i explica Michael. Nu-l cunosc prea bine pe Sullivan, dar stiu ca n-a f
ost niciodata multumit de cum mergeau lucrurile prin oras. Nu m-ar mira sa fi ngh
itit gogosile lui Bishop, despre redarea orasului catre cetateni, despre autoguv
ernare, toate astea. Si e valabil pentru toti cei de-acolo, n afara poate de Joe
Hess si de Travis Lowe. Trebuie sa stim cu cine stam de vorba, nainte sa spunem m
ai multe.
Shane l aproba.
- Eu cred ca Sullivan nu-l lasa pe Richard sa fie la curent pentru un an
umit motiv.
Erau jos, toti patru. Eve, Shane si Claire stateau la masa din bucatarie
, iar Michael masura podeaua cu pasul si tot arunca priviri spre canapea, unde s
e afla Oliver. Batrnul vampir dormea, presupuse Claire, sau era lesinat; facusera
tot ce le statuse n puteri, l spalasera si-l nfasurasera n paturi curate. Se vindec
a, dupa spusele lui Michael, dar n-o facea prea repede.
Cnd se trezi, paru distant. Dezorientat.
Speriat.
Claire i daduse una dintre dozele primite de la doctorul Mills si, pna acu
m, parea sa-i fi fost de folos, nsa daca Oliver era bolnav, nsemna ca temerile lui
Myrnin se adevereau.
Curnd, avea sa fie si Amelie. Si atunci, ce s-ar alege de ei?
- Atunci, ce facem? ntreba, n schimb. Amelie mi-a zis ca trebuie sa-l anun
tam pe Richard. Trebuie sa-i scoatem pe necombatanti din Primarie, ct mai curnd po
sibil.
- Exista nsa o problema. L-ai auzit mai devreme, dndu-le instructiuni alor
a de la Apararea civila: ei deja umbla sa le spuna tuturor din oras sa mearga la
Primarie, daca n-au cum sa ajunga la alt adapost. La fel se anunta la radio si
la televizor. Ce naiba, probabil ca jumatate de oras e deja acolo.
- Poate ca ea n-o s-o faca, interveni Eve. Adica, doar n-o sa-i omoare p
e toti de acolo, nu? Nici macar daca ar avea impresia ca toti lucreaza pentru Bi
shop.
- Cred ca deja s-a ajuns mai departe de asta, zise Claire. Nu stiu daca
mai are de ales.
- ntotdeauna ai de ales.
- Nu si n sah, riposta Claire. Nu si daca optiunea cealalta este sa te nti
nzi pe jos si sa-ti astepti moartea.
Pna la urma, singurul mod prin care puteau sa fie siguri ca ajung la pers
oana potrivita era sa se suie n masina si sa se duca drept acolo. Claire fu putin
socata vaznd culoarea cerului: un plumburiu-nchis, cu norii miscndu-se att de reped
e, nct parca ar fi fost o filmare cu salturi temporale de pe Weather Channel. Marg
inile aveau o slaba nuanta verzuie, iar n aceasta parte a tarii asa ceva nu const
ituia niciodata un semn bun.
Singurul lucru bun era ca Michael nu mai avea grija de a se apara de raz
ele prjolitoare ale soarelui. si luase un hanorac cu gluga si o patura pe care sa
si-o puna pe cap, pentru orice eventualitate, nsa afara era ntunecat, si se ntuneca
si mai mult, n mare viteza. Ca un apus prematur.
Picaturile de ploaie plesneau trotuarul, mari ct monedele de o jumatate d
e dolar. Cnd o nimerira, Claire le simti ca pe proiectilele de paintball. Tocmai

cnd si ridica privirea spre cer, un fulger despica vazduhul n doua pe orizontala, s
i tunetul hurui att de puternic, nct l simti prin talpile pantofilor.
- Haideti! urla Eve, pornind motorul.
Claire alerga sa deschida portiera din spate si se nghesui lnga Shane. Eve
deja accelera pna ca ea sa-si poata lega centura.
Michael, deschide radioul, ceru Eve.
El l deschise. Paraziti. n timp ce cauta posturi pe scala, capta semnale f
antomatice din alte orase, dar nimic clar din Morganville; probabil pentru ca le
bruiau vampirii.
Deodata, se auzi un post clar, difuznd un mesaj repetat n permanenta.
Atentie, locuitori din Morganville: acesta este un anunt urgent al servi
ciilor publice. Institutul National de meteorologie a identificat o furtuna extr
em de periculoasa ndreptndu-se spre Morganville, care va atinge hotarele orasului
nostru la ora sase si douazeci si sapte de minute, n seara aceasta, daca se va me
ntine la actuala viteza de deplasare. Furtuna a cauzat deja distrugeri n mai mult
e regiuni ntlnite n calea ei, si s-au consemnat pierderi semnificative de vieti din
cauza activitatii tornadelor. Morganville si zonele nvecinate sunt n alerta de to
rnada pna la ora zece a acestei seri. Daca veti auzi sirena de alarma, ndreptati-v
a imediat spre adapostul sigur repartizat, sau spre cea mai sigura parte a casei
dumneavoastra, daca nu puteti ajunge la un adapost sigur. Atentie, locuitori di
n Morganville.
Michael nchise radioul. N-avea rost sa asculte repetarea comunicatului: n
u putea sa dea vesti mai bune.
- Cte adaposturi sigure exista? ntreba Shane. Sunt n caminele studentesti,
la Casa Studentilor.
- n Piata Fondatoarei sunt doua, zise Michael, dar nimeni nu poate sa aju
nga la ele n clipa asta. Sunt ncuiate.
- Biblioteca.
- Si biserica. Parintele Joe va deschide subsolul, asa ca ar putea sa nca
pa acolo vreo doua sute de oameni.
Iar toti ceilalti urmau sa se ndrepte spre Primarie, daca nu alegeau sa r
amna la casele lor.
Ploaia ncepu sa cada de-a binelea, plesnind la nceput parbrizul, apoi lovi
ndu-l n valuri aprige. Stravechile stergatoare de parbriz chiar n-aveau cum sa fa
ca fata, nici macar la viteza lor maxima. Claire se bucura ca nu ncerca ea sa con
duca. Nici macar cu o buna vizibilitate nu se descurca prea grozav, si habar n-a
vea cum de reusea Eve sa vada ceva.
Daca vedea, fireste. Poate ca nu conducea dect pe baza instinctului.
Mai erau si alte masini pe strazi, majoritatea ndreptndu-se n aceeasi direc
tie cu a lor. Claire privi ora pe ecranul telefonului ei mobil.
Cinci si jumatate dupa-amiaza.
Furtuna era la mai putin de o ora departare.
- Au, au, exclama Eve, frnnd dupa ce trecu de ultimul colt.
n fata aparuse o mare de lumini rosii de pozitie. Peste huruitul tunetulu
i si rapaitul ploii, Claire auzi urlet de claxoane. Se relua circulatia, dar cu n
cetineala, cte o masina, pe rnd, naintnd cu ctiva centimetri.
- Verifica masinile cu cordoane de politie, si dadu seama Eve. Nu pot sa
cred.
Ceva se ntmpla n fata, si farurile de frna ncepura sa se stinga unele dupa al
tele. Masinile se pusera n miscare. Eve intra n coloana, si masiva berlina neagra
trecu pe lnga doua automobile ale politiei, cu luminile intermitente nca n functiun
e. n sclipirile lor rosii-albastre-rosii, Claire observa ca desfacusera cordoanel
e si acum le faceau semne tuturor sa intre.
- E o nebunie, zise ea. Nu putem sa scoatem lumea afara. n orice caz, nu
suficient de repede! Mai nti, trebuie sa-i mpiedicam pe toti sa intre, dupa care sa
le indicam un loc n care sa se duca.
- Eu cobor aici, se hotar Michael. Alerg mult mai repede dect poti tu sa na
intezi cu asta. Ajung eu la Richard. N-or sa ndrazneasca sa ma opreasca.
Era, probabil, adevarat, dar Eve tot zise:
- Michael, nu.

Numai ca asta nu-l mpiedica sa tsneasca afara, n ploaie. n lumina unui fulge
r, l vazura cum nainteaza, trecnd prin baltoacele adnci si serpuind printre masini.
Avea dreptate: era mult mai rapid.
Eve bombani ceva despre ce nseamna sa ai un iubit "tmpit, ncapatnat, sugator
de snge", dupa care urma coloana spre Primarie.
Ca din pamnt, aparu n fata lor o camioneta de pe o strada laterala, oprind
u-se drept n calea lor. Eve urla si actiona energic frnele, nsa acestea se nmuiasera
si se udasera, si oricum nu erau grozave nici n momentele lor cele mai bune, asa
ca simtira cum masina aluneca ntr-o parte, apoi n cealalta, prinznd viteza din mer
s.
Bine ca mi-am prins centura, se gndi, ceea ce era ciudat, n timp ce efectu
l de hidroplanare mpingea masina lui Eve direct n camioneta. Shane si ntinse, oricum
, bratul ca s-o tina pe loc - din instinct, presupuse Claire - si apoi se pomeni
ra azvrliti cu putere nainte, cnd legile fizicii preluara controlul.
Si legile fizicii dureau.
Claire si rezema capul ndurerat de geamul rece - era crapat, dar nca la loc
ul lui - dupa care ncerca sa si-I scuture. Shane tocmai si desfacea centura de sig
uranta, ntrebnd-o daca era teafara. i facu un fel de semn si mormai ceva, spernd sa
fie de ajuns. Nu prea avea chef sa dea asigurari ca la carte n clipa aceea.
Portiera din dreptul lui Eve se deschise, si ea se pomeni trasa afara di
n masina.
- Hei! urla Shane, aruncndu-se afara prin propria portiera.
Claire bjbi cu piedica, nsa cea din dreptul ei parea blocata; apasa pe buto
n si-si desfacu, la rndul ei, centura, dupa care opta pentru portiera din partea
lui Shane.
n timp ce se mpleticea afara, sub ploaia socant de calda, si dadu seama ca
erau acum cu adevarat n primejdie, fiindca barbatul care-i tinea un cutit la gt lu
i Eve era Frank Collins, tatal lui Shane si un desavrsit mardeias, omortor dement
de vampiri. Arata exact cum si-l amintea: voinic, dur ca un biker, mbracat numai n
piele si tatuaje.
Urla ceva la Eve, ceva din care Claire nu reusea sa nteleaga nimic, din c
auza tunetelor. Deodata, Shane se azvrli peste capota masinii si reusi sa-si apuc
e tatal de mna n care tinea cutitul.
Tatal l lovi cu cotul n fata si-l expedie napoi, facndu-l sa se clatine. Cla
ire si cauta cutitul prin blugi, dar nu mai era: probabil i cazuse pe undeva. Dar,
pna sa-l poata cauta, Shane se ntorsese pe cmpul de lupta, ncaierndu-se cu tatal lui
. Izbuti sa ndeparteze cutitul suficient ca Eve sa se poata elibera si apoi fugi,
agatndu-se de Claire.
Frank si mbrnci fiul pe capota masinii si-si nalta cutitul. Ramase nemiscat
asa, cu ploaia curgndu-i din barbie ca un subtire cioc argintiu, si din vrful cuti
tului.
- Nu! tipa Claire. Nu, sa nu-l raniti!
- Unde e vampirul? zbiera Frank, n chip de raspuns. Unde e Michael Glass?
- S-a dus, raspunse Shane.
Tusi, eliminnd picaturile de ploaie care-i intrasera n gura.
- Tata, s-a dus. Nu mai e aici, tata.
Frank paru sa-si recunoasca fiul abia acum, pentru prima oara.
- Shane?
- Mda, tata, eu sunt. Lasa-ma sa ma ridic, bine? continua Shane, avnd gri
ja sa-si tina minile ntinse n sus si palmele n afara, n semn de capitulare. Pace! zis
e el.
Obtinu efectul scontat. Frank facu un pas napoi si-si lasa cutitul n jos.
- Bun, zise el. Te-am cautat, baiete.
Si apoi l mbratisa. Shane tinea nca minile n sus, si ncremeni acolo, fara sai atinga tatal. Claire se cutremura cnd i vazu expresia fetei.
- Mda, ma bucur si eu sa te vad, zise. Gata, nenica, napoi. Nu suntem n re
latii, daca ai uitat cumva.
- Dar tot fiul meu rami. Sngele apa nu se face, insista Frank, mpingndu-l sp
re camioneta care fusese doar usor sifonata acolo unde o izbise masina lui Eve.
Suie-te, i ceru batrnul.

- Pentru ce?
- Pentru ca spun eu! striga Frank.
Shane, nsa, nu facu dect sa-l fixeze cu privirea.
- Ce naiba, baiete, macar o data n viata, fa ce-ti spun!
- Mi-am petrecut cea mai mare parte din viata facnd ce mi-ai spus tu, rep
lica Shane. Inclusiv vnzndu-mi prietenii. Nu mai pupi asa ceva.
Buzele lui Frank se ntredeschisera, ntr-o efemera uluiala. Apoi, izbucni n
rs.
- Ai baut cola dupa un sinucigas?
Scutura din cap, si picaturile zburara n toate directiile, pierzndu-se ime
diat n rafalele argintii.
- Hai, suie-te. Eu ncerc sa-ti salvez viata. Nu ti-ai dori sa fii acolo u
nde ncerci sa ajungi.
Lucru destul de ciudat, Frank Collins avea dreptate. Probabil, totusi, d
in motive cu totul nepotrivite.
- Trebuie sa trecem, striga Claire, peste rapaitul ploii.
Tremura toata, ploaia mbibndu-i toate hainele.
- E important, insista ea. Daca nu trecem, ar putea sa moara oameni.
- Or sa moara oameni, o aproba Collins. Stii vechea zicala, cu ouale si
cu omleta.
Sau cum e n sah, se gndi Claire. Cu toate ca nu stia de care parte juca Fr
ank Collins, sau daca stia macar ca era manipulat.
- Uite care-i planul, i spuse Frank fiului sau. n tot rahatul asta, nu e n
imeni atent la fete. Detectoarele de metale nu functioneaza. Punem stapnire pe cl
adire si facem ce trebuie. i alungam pe ticalosii aia, o data si pentru totdeauna
. Putem s-o facem!
- Tata, zise Shane, toata lumea care o sa se afle n cladire asta-seara o
sa fie omorta. Trebuie sa-i scoatem pe oameni afara, nu sa-i mnam nauntru. Daca-ti
pasa ctusi de putin de idiotii care-ti nghit rahaturile tale revolutionare, anulea
za tot.
- Sa anulez tot? repeta Frank, de parca Shane ar fi vorbit ntr-o alta lim
ba, pe care el n-o cunostea. Acum, cnd suntem att de aproape? Cnd putem sa nvingem?
Ce naiba, Shane, altadata credeai n asta. Altadata.
- Mda. Altadata. Asculta ce-ti spun! replica Shane, mpingndu-si tatal mai
departe de el si ducndu-se lnga Eve si Claire. Eu te-am avertizat, tata. Nu face a
sta. Nu azi. Eu n-o sa te denunt, dar ti spun: daca nu te retragi, esti mort.
- Nu accept amenintari, se ncapatna Frank. Si nu din partea ta.
- Esti un idiot, zise Shane. Si am ncercat.
Se urca la loc n masina, de data aceasta pe locul din dreapta, n fata, und
e statuse Michael. Eve se strecura n graba la volan, iar Claire se urca n spate.
Eve porni n marsarier.
Frank sari pe strada exact n calea lor, un batrn cu nfatisarea nfricosatoare
, mbracat n piele neagra, cu parul ravasit, lipit peste fata de ploaie. Se adauga
lungul cutit de vnatoare, si se porneste muzica de groaza.
Eve ridica piciorul de pe acceleratie.
- Nu, zise Shane, ntinzndu-si piciorul stng si apasndu-l pe al ei. Da-i naint
e. El asta vrea, sa te opresti.
- Nu! N-am cum sa-l evit, si.
nsa era prea trziu. Frank se holba drept spre faruri, drept spre centrul c
apotei, si se apropia, si se apropia.
Frank Collins se azvrli din calea automobilului n ultima clipa posibila. E
ve trase disperata de volan n cealalta directie, ca sa-l evite, asa ca, pna la urm
a, nu-l omorra pe tatal lui Shane.
- Ce naiba tot faci? urla Eve la Shane.
Tremura toata. Si el, la fel.
- Daca vrei sa-s calci cu masina, fa-o cnd esti tu la volan! Dumnezeule!
- Priveste n spate, sopti Shane.
Veneau oameni dupa ei. Multi oameni. Statusera ascunsi pe alee, ghici Cl
aire. Aveau arme si acum deschideau focul. Masina se cutremura si parbrizul din
spate exploda n mii de crapaturi, dupa care cazu cu zgomot peste ceafa lui Claire

.
- Iesi de-acolo, i striga Shane, ntinznd bratele s-o salte pe scaunul din f
ata. Tine capul jos!
Eve se cufundase n scaunul ei de la volan, abia ajungnd cu ochii deasupra
bordului. Gfia ragusita, panicata, si tot mai multe mpuscaturi zguduiau spatele mas
inii. Ceva izbi si parbrizul din fata, adaugndu-i crapaturi noi si o gaura rotund
a, ca o pata mproscata de-a-ndoaselea.
- Mai repede! urla Shane.
Eve apasa cu violenta pedala de acceleratie si trecu suiernd pe lnga o dub
a mai lenta. Focul nceta, cel putin deocamdata.
- Vezi de ce n-am vrut sa te opresti? o ntreba el.
- OK, l-am sters oficial pe taica-tau de pe lista pentru Craciun! zbiera
Eve. O, Doamne, uite ce-a patit masina mea!
Shane izbucni ntr-un rs zgomotos.
- Mda, o aproba el. Asta-i ceea ce conteaza.
- Mai bine dect sa ma gndesc ce s-ar fi putut ntmpla, zise Eve. Dac-ar fi fo
st si Michael cu noi.
Claire si aminti de bandele despre care povestise Richard, si despre vamp
irii morti, si i se facu rau.
- L-ar fi trt afara, zise ea. L-ar fi ucis.
Michael avusese dreptate referitor la tatal lui Shane, dar, n definitiv,
Claire nu se ndoise niciodata de acest fapt. Nici Shane, dupa dezgustul care i se
citea pe chip. l vazu stergndu-si ochii cu mneca, nsa nu-i fu de prea mare ajutor:
erau toti uzi leoarca, din cap pna-n picioare.
- Hai sa ajungem macar la cladire, propuse Shane. Nu putem sa facem mare
lucru pna nu-l gasim pe Richard.
Numai ca nu era chiar att de simplu, fie si doar sa intre. Parcarea subte
rana era plina pna la refuz de vehicule, parcate alandala, n toate unghiurile posi
bile. n timp ce Eve nainta, centimetru cu centimetru, printre umbre, cautnd un loc,
oricare, unde sa parcheze, clatina din cap.
- Presupunnd ca reusim sa-i convingem pe oameni sa plece, tot n-au cum sa
-si ia masinile. Toata lumea e blocata aici, zise ea. E un balamuc total.
Claire, n schimb, se gndea ca, partial cel putin, era ceva deliberat, nu p
rovocat de panica.
- OK, ofta Eve. O sa trag lnga perete si sa sper c-o sa putem scapa de-ai
ci, dac-o sa fie nevoie.
Ascensorul era deja scos din functiune: avea usile deschise, dar luminil
e erau stinse, iar butoanele nu raspundeau la comenzi. Pornira n fuga spre scari.
Usa de la primul nivel parea sa fie ncuiata, nsa Shane o mpinse cu mai mult
a putere, si ea se ntredeschise, ntr-un puhoi de proteste.
Holul era plin de lume.
Primaria orasului Morganville nu era chiar att de spatioasa, cel putin nu
aici, n zona intrarii. Era o scara mare, n spirala, care ducea n sus, toata numai
marmura impozanta si lemn lustruit, iar o parte a unui perete era ocupata de ghi
see din sticla. Biroul pentru permisele de conducere era n capatul din dreapta: s
ase ghisee demodate, ca ale bancilor de pe vremuri, cu gratii, toate nchise. Lnga
fiecare ferestruica, se vedea cte o placuta din alama, pe care scria destinatia g
hiseului respectiv: permise pentru localnici, NMATRICULARI AUTO, SOLICITARI DE SC
HIMBARE A ZONEI, PERMISE SPECIALE, NCALCARI ALE LEGILOR CIRCULATIEI, PLATA AMENZI
LOR, A IMPOZITELOR SI A SERVICIILOR MUNICIPALE.
Dar nu era valabil si pentru astazi.
Holul era ticsit de oameni. Familii, n majoritate: mame si tati cu copii,
unii chiar la vrsta scutecelor. Claire nu vazu un singur vampir prin multime, ni
ci macar pe Michael. n capatul ndepartat, un simbol galben al Apararii civile indi
ca faptul ca usa dadea spre un adapost sigur, avnd si o tornada desenata alaturi.
Un politist cu portavoce urla, ncercnd sa mentina ordinea, dar fara urma de succe
s: oamenii se mpingeau, se mbrnceau si strigau unii la altii.
- Adapostul este ocupat acum la ntreaga capacitate! zbiera el. Va rugam,
pastrati-va calmul!
- Nu e bine, constata Shane.

Nu se vedea nici urma de Richard, desi erau cel putin zece politisti n un
iforma acolo, straduindu-se sa tina multimea n fru.
- Sus? propuse el
- Sus, l aproba Eve, si se strecurara napoi pe scara de incendiu, alergnd pn
a la primul etaj.
Panoul din casa scarii anunta ca nivelul acesta cuprindea cabinetul prim
arului, al serifului, birourile consilierilor orasenesti, plus ceva intitulat, v
ag, nregistrari.
Usa era ncuiata. Shane o zglti si bubui n ea, dar nimeni nu veni sa deschida
.
- Banuiesc ca mai urcam, zise.
La etajul al doilea nu exista nici un fel de afis n casa scarii; n schimb,
era un simbol, hieroglifa Fondatoarei, la fel cu cea de pe bratara lui Claire.
Shane apasa clanta, dar, nca o data, usa nu se deschise.
- N-as fi crezut posibil sa blocheze si iesirile de incendiu, se plnse Ev
e.
- Mda, cheama politia, replica Shane, privind n sus, pe scara. nca un etaj
, dupa care nu mai exista dect acoperisul, si eu cred ca n-ar fi o idee prea buna
, acoperisul.
- Stati, interveni Claire.
Studie pentru cteva clipe hieroglife Fondatoarei, dupa care ridica din um
eri si ntinse mna spre clanta.
Se auzi un tacanit, si clanta se lasa apasata. Usa se deschise.
- Cum ai.?
Claire si ridica ncheietura pe care purta bratara din aur.
- Merita ncercat. M-am gndit, poate cu o bratara din aur.
- Geniule! Haideti, intrati, zise Shane, zorindu-le nauntru.
Usa se nchise singura n urma lor, si se ncuie cu un pocnet metalic. Coridor
ul parea ntunecat, dupa toate acele lumini fluorescente de pe scara, si asta pent
ru ca luminile erau lasate la minimum, covorul era de culoare nchisa, iar lambriu
rile din lemn, la fel.
i amintea n chip sinistru lui Claire de coridorul de unde l salvasera pe My
rnin, numai ca nu fusesera chiar attea usi acolo. Shane porni n fata - evident - d
ar usile pe care reusira sa le deschida apartineau doar unor banale birouri, cu
absolut nimic interesant prin ele.
Dar apoi, n capatul culoarului, era o usa cu simbolul Fondatoarei gravat
pe clanta din alama lustruita. Shane ncerca s-o apese, dar imediat scutura din ca
p si-i facu semn lui Claire.
Se deschise cu usurinta, de la prima ei atingere.
Dincolo de ea, erau. apartamente. Camere pentru locuit? Claire nu-si dad
ea seama cum altfel ar fi putut sa le numeasca: era un ntreg complex de ncaperi, p
ornind dintr-o zona centrala.
Era ca si cum ar fi pasit ntr-o cu totul alta lume, si Claire putea sa-si
dea seama ca lumea aceea fusese, la un moment dat, frumoasa: o camera ca-n pove
sti, cu satin scump pe pereti, covoare persane, mobilier delicat, n alb si auriu.
- Michael? Domnule primar Morrell? Richard?
Era o camera de regina, si cineva o distrusese complet. Majoritatea obie
ctelor de mobilier erau rasturnate, unele piese facute bucati. Oglinzi sparte. S
tofe sfsiate.
Claire ncremeni.
ntins pe lunga si delicata canapea ramasa, statea Franois, celalalt credin
cios nsotitor vampir al lui Bishop, care venise n Morganville, alaturi de Ysandre,
ca anturaj al lui. Vampirul parea ntru totul n largul lui: picior peste picior, c
apul rezemat pe o perna dolofana din satin. Pe piept i se odihnea un pahar mare
din cristal continnd un lichid rosu-nchis.
Chicoti si-i saluta cu paharul cu snge.
- Salut, micii mei prieteni, zise. Nu va asteptam, dar ati picat bine. A
proape ca ramasesem fara aperitive.
- Afara, exclama Shane, si o mpinse pe Eve spre usa.
Aceasta se trnti, ncuindu-se, nainte ca ea sa poata ajunge acolo, si iata-l

pe domnul Bishop, nca mbracat n lunga lui sutana purpurie de la banchet Era si acu
m sfsiata ntr-o parte, acolo unde l atacase Myrnin cu pumnalul.
Era n el ceva att de stravechi, de total nepasator, nct Claire simti ca i se
usuca gura.
- Unde este? ntreba Bishop. Stiu ca mi-ai vazut fiica, i simt mirosul pe t
ine.
- Ptiuuu, exclama Eve, extrem de ncet. Asa ceva n-as fi vrut sa aflu.
Bishop nu-si lua privirea de pe chipul lui Claire, nsa arata cu degetul s
pre Eve.
- Taci, sau vei fi redusa la tacere. Cnd voi vrea sa-ti cunosc opinia, ti
voi consulta maruntaiele.
Eve tacu. Franois si salta picioarele dincolo de marginea canapelei si se
ridica, dintr-o singura miscare lina. Dadu pe gt sngele ramas si lasa paharul sa c
ada, mprastiind picaturi de un rosu-nchis peste tot pe covorul decolorat. Cteva i ra
masera si pe degete. Si le linse, iar cu restul mnji satinul de pe perete.
- Te rog, zise, fluturndu-si genele lungi spre Eve. Te rog, spune ceva. A
dor maruntaiele.
Eve se lipi de peretele din spate. Pna si Shane ramase tacut, desi Claire
stia ca-l mncau palmele de dorinta s-o scoata de-acolo si s-o duca ntr-un loc sig
ur. N-ai cum sa ma aperi, gndi, cu ardoare. Nu ncerca.
- Nu stiti unde e Amelie? l ntreba Claire direct pe Bishop. Si-atunci, cum
ramne cu planul acela magistral?
- O, ramne ca decurge foarte bine, replica Bishop. Oliver este mort pna ac
um. Myrnin. n fine, amndoi stim ca Myrnin este dement, n cele mai bune momente ale
lui, si ucigas, n cele si mai bune. Mai degraba sper ca el sa navaleasca ntru salv
area ta, si sa uite cine esti de ndata ce soseste. Ar fi amuzant, si extrem de ca
racteristic pentru el, ma tem.
Privirea lui Bishop o sfredeli, si Claire simti cum se strnge navodul n ju
rul ei.
- Unde este Amelie?
- Unde n-o s-o gasiti niciodata.
- Perfect. Las-o sa pndeasca din umbra, mpreuna cu creatiile ei, pna cnd vor
fi nimiciti pna la unul de foame, sau de oameni. Nu trebuie neaparat sa avem o b
atalie, sa stii. Poate sa fie, la fel de lesne, un razboi de uzura. Iar eu am av
antajul pozitional, adauga, facnd un gest circular cu o mna lenesa prin apartament
ul distrus. Si, desigur, i am pe toti aici, fie ca ei stiu, fie ca nu.
Nu-l auzi miscndu-se, nsa tresari cnd degetele reci ale lui Franois i se trra
peste ceafa, dupa care o apucara strns.
- Chiar asa, zise Bishop. Exact asa.
Facu un semn aprobator cu capul spre Franois.
- Dac-o vrei, ia-o. Nu ma mai intereseaza favoritii Ameliei. Ia-i si pe
ceilalti, n afara de cazul n care ai vrea sa ti-i pastrezi pentru mai trziu.
Claire l auzi pe Shane soptind "Nu" si-i simti totala disperare din voce,
exact n clipa n care adeptul lui Bishop i smuci capul ntr-o parte, dezgolindu-i gtul
.
i simti buzele atingndu-i pielea. Erau ca de gheata.
- A! urla Franois, zvcnindu-si capul napoi. Tarancuta proasta!
Cu un colt al bluzei ei, i apuca lantisorul din argint de la gt, si-l rups
e cu o smucitura scurta.
Claire prinse crucea n palma din cadere.
Fie sa-ti aduca alinare, rosti Bishop, dupa care zmbi. Copila mea.
Si atunci, Franois o musca.
- Claire?
Undeva, foarte de departe, Eve plngea.
- Of, Doamne, Claire? Ma auzi? Hai, te rog, te rog, ntoarce-te. Esti sigu
r ca are puls?
- Da, are puls.
Claire cunostea cealalta voce. Era a lui Richard Morrell. Dar ce cauta e
l acolo? Cine chemase politia? si aminti de accidentul cu camioneta. nu, acela fu
sese mai devreme.

Bishop.
Claire deschise lent ochii. Lumea i se parea extrem de ndepartata, si n si
guranta, pe moment. O auzi pe Eve scotnd un icnet, urmat de un torent de vorbe, ns
a Claire nici nu ncerca sa le identifice semnificatiile.
Am puls.
Parea sa fie ceva important.
Ma doare gtul.
Din cauza ca o muscase un vampir.
Claire si ridica ncet mna stnga, ca sa-si pipaie gtul, si gasi un imens tampo
n, din ceea ce parea sa fie camasa cuiva, apasat peste rana.
- Nu, auzi iar vocea lui Richard, iar mna lui i-o forta pe-a ei sa coboar
e la loc. N-o atinge. nca se nchide. Nu trebuie sa te misti, timp de o ora, sau ca
m pe-acolo. Lasa rana sa se nchida.
- Muscat, murmura Claire. El m-a muscat.
Amintirile i revenira ca un fulger orbitor, ca un cutit nrosit, spintecnd c
eata.
- Nu ma lasati sa ma prefac ntr-una de-a lor, ceru ea.
- N-o sa te prefaci, o asigura Eve.
Era cu capul n jos. ba nu, Claire avea capul n poala ei, si Eve statea apl
ecata peste ea. Chiar i simti caldura lacrimilor picurndu-i pe fata.
- Of, scumpo, murmura Eve. O sa te faci bine. Da? Chiar si rasturnata, i
maginea fetei lui Eve tot trada panica, n timp ce se ntorcea spre Richard, care st
atea n dreapta ei.
- O sa te faci bine, zise, la rndul lui.
Nici el nu arata cu mult mai grozav fata de cum se simtea Claire.
- Acum, trebuie sa vad ce face tata. Hai.
Disparu din vedere, facndu-i altcuiva loc sa se aseze. Lui Shane. Degetel
e lui calde le cuprinsera pe-ale ei, si fu strabatuta de un frison cnd si dadu sea
ma ct de frig i fusese. Eve tot ndesa pe sub ea si n jurul ei o patura scumpa din ca
tifea, ftindu-se agitata.
Shane nu spunea nimic. Era foarte tacut.
- Crucea mea, zise Claire.
O avusese n mna. Nu stia unde putea sa fie acum.
- El mi-a rupt lantul, zise. mi pare rau.
Shane si desfacu degetele si-i rasturna cruciulita si lantisorul n palma.
- Le-am adunat eu, i zise. Mi-am nchipuit c-o sa le vrei napoi.
Mai era ceva, un lucru pe care el nu-l spunea. Claire si ntoarse privirea
spre Eve, nsa ea nu zise nimic, culmea.
- n orice caz, o sa te faci bine, continua Shane. Am avut noroc, de data
asta. Lui Franois nu i-a fost prea foame.
si strnse degetele n jurul cruciulitei si ramase asa.
Minile i tremurau.
- Shane?
- mi pare rau, sopti el. N-am putut sa ma misc. N-am facut altceva dect sa
stau acolo.
- Ba nu, nu-i adevarat, interveni Eve. I-a ars un pumn lui Franny de l-a
facut sa zboare prin toata camera si l-ar fi strapuns cu piciorul unui scaun n c
hip de tepusa, daca n-ar fi intervenit Bishop.
Asta semana a Shane.
- N-ai patit nimic? l ntreba Claire.
- Nu mare lucru.
Eve se ncrunta.
- Pai.
- Nu mare lucru, repeta Shane. Sunt bine, Claire.
Cam era nevoita sa-l creada pe cuvnt, cel putin deocamdata.
- Cte.?
- Sase si un sfert, i raspunse Richard, din celalalt colt al micii ncaperi
.
Aici, deduse Claire, fusese un soi de vestiar pentru Amelie. Vazu, pe o
latura, un sifonier lung. Cele mai multe dintre vesminte fusesera sfsiate si arun

cate gramada pe podea. Masuta pentru toaleta fusese facuta bucati, si toate ogli
nzile, sparte.
Franois se distrase si pe-acolo.
- Furtuna se ndreapta spre noi, i zise Eve. Michael n-a mai reusit sa ajun
ga la Richard, dar a ajuns la Joe Hess, din cte se pare. Au evacuat adaposturile.
Bishop s-a enervat destul de rau din cauza asta. Ar fi vrut sa aiba o multime d
e ostatici, ntre el si Amelie.
- Si-atunci, n-am mai ramas dect noi?
- Noi. Si acolitii lui Bishop, care n-au plecat. Si Fabulosul Frank Coll
ins, cu Gasca lui Nebuna, care au dat buzna n hol si acum au impresia ca au cstiga
t cine stie ce batalie, sau cam asa ceva.
Eve si rostogoli ochii n orbite, si pentru o clipa redeveni cea obisnuita.
- Doar noi si baietii rai, repeta ea.
- Dar asta nsemna ca Richard. nu, Claire nu putea sa creada asa ceva. Dac
a exista cineva n Morganville care se straduia, cu toata onestitatea, sa faca num
ai ce era corect, atunci acela era Richard Morrell.
Eve i urmari privirea.
- A. Mda, tatal lui a fost ranit, ncercnd sa-l mpiedice pe Bishop sa puna s
tapnire pe etajul de dedesubt. Richard a ncercat sa se ngrijeasca de el, si de mama
lui. Apropo, am avut dreptate n legatura cu Sullivan. Tradator pna-n maduva oasel
or. Nota zece pentru premonitii. Mi-ar fi placut sa mai am si acum una, care sa
ne ajute sa scapam de-aici.
- Nu sunt iesiri, ntelese Claire.
- Nici macar o fereastra, confirma Eve. Suntem ncuiati aici. Habar n-am u
nde si-or fi luat zborul Bishop si maimutoiul lui. S-o caute pe Amelie, banuiesc
. Sper sa se fi omort deja unul pe celalalt, pna acum.
Eve nu vorbea serios, nu tocmai, nsa Claire i ntelegea sentimentele. ntr-un
mod ndepartat. Unul detasat, socat.
- Afara ce se-ntmpla?
- Habar n-am. N-avem radiouri pe-aici. Ne-au luat telefoanele mobile. Su
ntem.
Luminile clipira, apoi se stinsera cu totul, lasnd ncaperea ntr-o bezna tot
ala.
-. mncati, ncheie Eve. Aoleu, frate, asta n-ar fi trebuit s-o spun, nu?
- Cred ca s-a oprit curentul n cladire, zise Richard. Probabil din cauza
furtunii.
Sau a vampirilor, care-si faceau de lucru cu el, doar fiindca puteau. Cl
aire n-o rosti cu voce tare, dar o gndi cu destula ndrjire.
Mna lui Shane o tinea n continuare pe-a ei.
- Shane?
- Prezent, zise el. Nu te misca.
- mi pare rau. mi pare foarte, foarte rau.
- Pentru ce?
- N-ar fi trebuit sa ma nfurii pe tine, mai devreme, n legatura cu tatal t
au.
- N-are importanta, o ntrerupse el, pe un ton foarte blnd. Nu-i nimic, Cla
ire. Acum, odihneste-te.
Sa se odihneasca? Dar ea nu putea sa se odihneasca! Realitatea si facea l
oc cu forta napoi n mintea ei, amintindu-i de durere, de frica si, cel mai importa
nt dintre toate, de timp.
Acum se auzea un sunet sinistru, fantomatic, ca un vaiet, si se ntetea di
n ce n ce mai mult.
- Ce-i asta? ntreba Eve, dupa care, nainte sa-i poata raspunde cineva, o f
acu ea nsasi. Sirenele pentru tornade. E una pe acoperis!
Vaietul care tot crestea si scadea se auzi si mai tare, nsa odata cu el v
eni si altceva: un sunet ca un torent de apa, sau.
- Trebuie sa ne tragem la adapost, zise Richard.
O lanterna se aprinse brusc, iar fasciculul luminos se juca mai nti pe chi
pul palid al lui Eve, apoi al lui Shane si, n cele din urma, al lui Claire.
- Voi doi, ordona el, luati-o ncoace. E coltul cel mai solid din interior

. Partea aia da spre strada.


Claire ncerca sa se ridice, nsa Shane o ridica n brate si o purta pna n locul
indicat. O aseza, rezemnd-o cu spatele de un perete, dupa care se strecura lnga e
a sub patura, cu Eve de cealalta parte a lui. Lumina lanternei se abatu de la gr
upul lor si, n traiectoria ei semicirculara, Claire l zari pe primarul Morrell. Er
a un barbat gras, cu chip si zmbet mieros de politician, nsa acum nu semana cu nim
ic din ce-si amintea ea. Parea mbatrnit, intrat la apa n costumul lui, si foarte bo
lnav.
- El ce problema are? se interesa Claire, n soapta.
Cnd Shane i raspunse, suflul buzelor sale i facu sa se miste firele umede d
e par din jurul fetei.
- Infarct, zise el. Cel putin, asta e presupunerea lui Richard. Arata ra
u.
Chiar asa si era. Primarul era sprijinit de perete la ctiva pasi distanta
de ei, si gfia dupa aer, n timp ce sotia lui (Claire n-o mai vazuse niciodata, dect
n fotografii) l mngia pe brat si-i soptea ceva la ureche. Era cenusiu la fata, buze
le i se nvineteau, iar n ochi i se citea panica.
Richard reveni, tragnd dupa el nca o patura groasa si cteva perne.
- Toata lumea sa se acopere, zise. Tineti-va capetele n jos.
si nveli mama si tatal, dupa care se lasa pe vine lnga ei, nfasurndu-se si el
ntr-o alta patura.
Vntul de afara se ntetise, transformndu-se n vuiet. Claire auzea cum tot fel
ul de obiecte izbeau peretii: bubuituri nfundate, ca ale mingilor de baseball. Si
aceste zgomote deveneau tot mai puternice.
- Darmaturi, zise Richard, concentrnd lumina lanternei pe covor, n fata mic
ului lor grup. Poate si grindina. Sau poate sa fie orice.
Sirena se ntrerupse brusc, dar asta nu nsemna si o scadere a zgomotului; d
aca mai era posibil, deveni si mai puternic, sporind n intensitate si devenind si
profund.
- Parc-ar fi un tren, comenta Eve, cu vocea tremurata. Fir-ar a naibii,
eu chiar speram sa nu fi fost adevarata, faza asta cu trenul.
- Capul jos! urla Richard, n timp ce ntreaga cladire ncepu sa se zgltie.
Claire simtea scndurile vibrnd sub ea. Vedea cum peretii ncep sa se ndoaie s
i printre caramizi apar crapaturi.
Si atunci, zgomotul exploda asurzitor si ntregul perete exterior se prabu
si, descompunndu-se n caramizi si lemne sparte, apoi disparu cu totul. Satinul sfsi
at, rupt, care tapetase ncaperea, si lua zborul ca un stol de pasari speriate, flfin
d cu disperare prin aer si ferfenitindu-se n bucati si mai marunte n contact cu vnt
ul si cu darmaturile.
Furtuna urla de parca ar fi fost atinsa de dementa. Fragmente de mobilie
r si cioburi de oglinda zburau peste tot, zdrobindu-se de pereti, izbind paturil
e.
Claire auzi un geamat gros, dominnd chiar urletul vntului, si-si ridica pr
ivirea tocmai la timp ca sa vada acoperisul prabusindu-se peste ei. Praful si ip
sosul se revarsara n cascada, n timp ce ea l strngea cu putere de mna pe Shane.
Si atunci, le cazu acoperisul n cap.
Claire nu stiu ct putuse sa dureze. De fapt, i se paruse ca o vesnicie: t
ipetele, zguduiturile, toata greutatea care se pravalise peste ei.
Si apoi, foarte lent, ncetara, iar ploaia rencepu sa cada marunt, nmuind mo
rmanele de praf si de lemne. O parte dintre picaturi ajunsera acum pna la ea si i
se scursera pe obraz.
Mna lui Shane i se ridica spre umar, dar mai degraba ca un zvcnet, dect ca
o miscare constienta, dupa care o lasa pe Claire, saltndu-se el nsusi pe picioare.
Molozul aluneca de pe el, caznd cu zgomot. Avusesera mare noroc, constata Claire
: o grinda grea din lemn se prabusise oblic deasupra capetelor lor, si ea oprise
cea mai mare parte a molozului si bucatilor de tavan prabusite.
- Eve?
Claire se ntinse dincolo de Shane si-i apuca minile prietenei sale. Eve av
ea ochii nchisi, iar pe unul dintre obraji se scurgea o dra de snge. Tenul i era chi
ar mai alb dect de obicei: de la praful de ipsos, si dadu seama Claire.

Eve tusi, iar apoi si misca pleoapele.


- Mami? sopti ea.
Nesiguranta din vocea ei o facu pe Claire aproape sa plnga.
- O, Doamne, ce s-a ntmplat? Claire?
- Suntem vii, o anunta Shane.
Parea si el oarecum mirat. Scutura bucatelele de lemn si de tencuiala ca
zute pe capul lui Claire, si ea tusi, la rndul ei. Ploaia se abatea piezis asupra
lor, mbibnd patura cu care se nvelisera.
- Richard? ntreba el.
- Aici, raspunse Richard. Tata? Tata.
Lanterna disparuse; ori se rostogolise, ori fusese ngropata sub darmaturi,
ori, pur si simplu, o luase vntul.
n schimb, aveau lumina ca ziua de la fulgere, si Claire zari tornada care
-i lovise traversnd nca orasul Morganville, zdrobind cladirile din drum si mproscnd
cu darmaturi pna la mare naltime.
Parca nici nu era reala.
Shane o ajuta pe Eve sa-si ndeparteze o grinda de pe picioare - din feric
ire, doar i le nvinetise, nu i le rupsesesi se tr printre ramasitele alunecoase pna
la Richard, care continua sa ridice tot ce cazuse peste mama sa. Ea parea teafar
a, cu toate ca plngea si era naucita.
Tatal lui, n schimb.
- Nu, exclama Richard, tragndu-l si ntinzndu-l pe podea.
ncepu sa-l resusciteze. Avea rani nsngerate pe fata, dar nu parea deloc pre
ocupat de propriile probleme.
- Shane! Fa-i respiratie!
Dupa o clipa de ezitare, Shane i nclina primarului capul pe spate.
- Cum, asa?
- Lasa-ma pe mine, zise Eve. Am facut pregatire pentru acordarea de prim
ajutor.
Se tr pna acolo, trase aer adnc n piept, se apleca si-i sufla n gura primarul
i, urmarindu-i ridicarea pieptului. Paru sa depuna un mare efort. La fel si Rich
ard, care ncerca sa ajute, apasndu-si ntruna tatal pe piept. Eve numara ncetisor, ap
oi inspira nca o data. si nca o data.
- Ma duc dupa ajutor, se oferi Claire.
Nu stia precis daca exista, n realitate, vreun ajutor, dar trebuia sa fac
a si ea ceva. Totusi, cnd se ridica, se simti ametita si slabita, si-si aminti ce
-i spusese Richard: avea gauri n gt, si pierduse mult snge.
- Ma duc mai ncet, preciza ea.
- Vin cu tine, sari Shane, nsa Richard l prinse de brat si-l trase la loc.
- Nu! Am nevoie de voi, sa continuati aici.
i arata lui Shane cum sa-si puna minile si-l lasa sa nceapa. Apoi, si scoase
aparatul de emisie-receptie de la centura si i-l azvrli lui Claire.
- Hai! Avem nevoie de ambulante.
Dupa care Richard se prabusi, iar Claire observa abia acum ca acesta ave
a o uriasa bucata de metal nfipta n corp. Ramase ncremenita de groaza, dupa care si
reveni si forma codul pentru retea.
- Alo? Alo, e cineva acolo?
Bruiaj. Si sa fi fost cineva, tot n-ar fi auzit, din cauza interferentel
or si a urletului ploii.
- Trebuie sa ma duc! i striga ea lui Shane.
El si ridica privirea.
- Nu!
nsa n-o putea opri, daca nu voia sa-l lase pe primar sa moara, si dupa ce
-i mai arunca o privire neputincioasa, furioasa, si relua munca de resuscitare.
Claire se lasa sa lunece pe mormanul de darmaturi si iesi n graba pe usa s
parta, n apartamentul principal.
Nici urma de Franois, sau de Bishop. Daca nainte apartamentul fusese devas
tat, acum era de nerecunoscut. Cea mai mare parte din aripa aceasta a cladirii d
isparuse; pur si simplu. disparuse. Simti podeaua gemnd sub picioarele ei, asa ca
se grabi sa mearga mai departe, ndreptndu-se spre intrarea principala a apartamen

tului. Usa se tinea nca n balamale, dar cnd trase de ea, o parte a tocului se despr
inse din perete.
Afara, culoarul parea sinistru de intact, cu exceptia faptului ca acoper
isul - ca si, presupuse Claire, ntregul etaj de deasupra - lipsea. Era ca un culo
ar care dadea spre furtuna. Se grabi de-a lungul lui, bucuroasa acum ca fulgerel
e i luminau calea.
Scara de incendiu din capat parea si ea intacta. Trecu pe lnga ctiva oamen
i cuibariti acolo, evident ngroziti.
- Avem nevoie de ajutor, zise ea. Avem raniti sus. e cineva.?
Si atunci, ncepura tipetele, undeva pe la etajul inferior, multe persoane
tipnd n acelasi timp. Cei care stateau pe scara sarira n picioare si ncepura sa urc
e n fuga, spre Claire.
- Nu! urla ea. Nu, nu se poate!
nsa fu mbrncita deoparte din drum, si vreo cincizeci de persoane tropaira p
e lnga ea, urcnd. Habar n-avea unde puteau sa se duca.
Mai rau, se temea ca greutatea lor, nsumata, ar putea determina prabusire
a acelei parti a cladirii, inclusiv a camerei n care se gaseau Eve, Shane, si cei
trei Morrell.
- Claire?
Era Michael. Iesise pe usa de la parter, si acum zbura practic pe scari,
ajungnd la ea din vreo doua salturi doar. Pna ca ea sa poata protesta, o ridica p
e brate ca pe o invalida.
- Haide, i zise. Trebuie sa te scot de-aici.
- Nu! Nu, du-te sus. E Shane, au nevoie de ajutor. Du-te sus; pe mine la
sa-ma aici!
- Nu pot.
si lasa privirea n jos, si la fel facu si ea.
Dedesubt, n casa scarii, era o veritabila revarsare de vampiri. Unii dint
re ei se luptau, sfsiindu-se unii pe altii. Oricare om se nimerea ntre ei, era dob
ort imediat, n urlete.
- Asa. Atunci, sus sa fie, zise el, si Claire l simti naltndu-se dintr-un s
alt puternic, apoi ateriznd pe palierul etajului al doilea cu gratie de felina.
- Ce se-ntmpla? ntreba Claire, rasucindu-se si ncercnd sa priveasca n jos, da
r fara sa nteleaga mare lucru.
Era doar o ngramadeala, n care se bateau unii cu altii. Greu de spus cine
de care parte era, sau macar de ce se bateau cu atta ferocitate.
- Amelie e jos, i explica Michael. Bishop ncearca sa-i vina de hac, dar ad
eptii lui se mputineaza repede. Ea l-a luat prin surprindere, profitnd de furtuna.
- Dar lumea. adica, oamenii? Tatal lui Shane, si cei care voiau sa puna
mna pe putere?
Michael deschise cu piciorul usa de la etajul al doilea, spre coridorul
ramas fara acoperis. Cei care fugisera pe lnga Claire misunau pe aici, nfricosati,
bolborosind ntruna. Michael si scoase coltii si mri la ei, asa ca se mprastiara care
n ce adapost si putu gasi: birouri interioare, n principal, care suferisera pagube
nensemnate, cu exceptia ploii.
Pe cei care nu aveau unde sa se duca i mpinse deoparte, si asa ajunse n cap
atul culoarului.
- Pe-aici? o ntreba, lasnd-o pe Claire sa lunece jos, pe propriile picioar
e, si concentrndu-si privirea asupra gtului ei. Te-a muscat cineva, remarca.
- Nu e chiar att de rau, zise ea, ducndu-si o mna la rana, ncercnd sa si-o ac
opere.
Marginile ranii si le simtea colturoase, si sngele nca mustea acolo, si zis
e, desi umezeala putea sa fi fost doar de la ploaie.
- Sunt bine, ncerca sa-l asigure.
- Ba nu, nu esti.
O rafala de vnt i sufla gulerul pe spate, iar Claire vazu si pe gtul lui ur
mele albe ale coltilor.
- Michael! Si pe tine te-au muscat?
- Asa cum spuneai, nu e nimic. Uite, putem sa discutam despre asta mai tr
ziu. Acum, sa ajungem la prietenii nostri. Primul ajutor, mai trziu.

Claire deschise usa si trecu pragul. iar podeaua se prabusi sub ea.
Probabil ca tipase, nsa tot ce putu sa auda fu cumplitul trosnet, pe masu
ra ce tot mai mult din cladire se prabusea sub ea si n jurul ei. Se ntoarse spre M
ichael, care ramasese ncremenit n prag, luminat ntr-un alb pur de un fulger din apr
opiere.
ntinse bratul si-l prinse pe-al fetei cnd aceasta si-l ntinse disperata n ca
dere, si iat-o ramnnd suspendata prin aer, cu vntul si praful navalind n sus pe lnga
ea, si podeaua de dedesubt prabusindu-se. Michael o trase, iar ea aproape ca zbu
ra, imponderabila, n bratele lui.
- O, sopti ea ncet. Mersi.
El o mai tinu la piept un minut fara sa vorbeasca, dupa care o ntreba:
- Mai e si alta cale de acces?
- Nu stiu.
Se retrasera si gasira urmatorul birou din stnga, care avea peretii cu cr
apaturi dubioase. Lui Claire i se paru ca podeaua ar fi putin cam instabila. Mic
hael o mpinse napoi, n spatele lui, si-i zise:
- Acopera-ti ochii.
Dupa care ncepu sa smulga bucati din peretele care despartea biroul de ap
artamentele Ameliei. Cnd nimerea peste caramida rosie solida, si repezea pumnul n e
a, prefacnd-o n praf.
- Asta nu prea ajuta la stabilitate! urla Claire.
- Stiu, dar trebuie sa-i scoatem de-acolo!
Reusi sa faca o gaura suficient de mare n perete, nct sa ncapa prin ea, si s
e tinu de marginile ei n clipa n care ntreaga cladire ncepu sa trepideze, ca si cum
si-ar fi mutat centrul de greutate.
- Podeaua e buna aici, anunta. Tu rami pe loc. Ma duc eu.
- Pe usa aia, la stnga! striga Claire.
Michael disparu, deplasndu-se rapid si cu gratie.
Iar ea se ntreba, dintr-odata, de ce nu era si el acolo, jos. De ce nu se
lupta, ca toti ceilalti legati prin snge de Amelie.
Trecura cteva minute de ncordare, n care privi n gol prin deschizatura; nimi
c nu parea sa se ntmple. Nu-l auzea pe Michael, nici pe Shane, nu auzea nimic altc
eva.
Si, deodata, auzi tipete n spatele ei, pe coridor. Vampirii, se gndi, si d
eschise repede usa, sa priveasca.
Tocmai atunci, cineva se izbi de usa, mpingnd-o napoi. Era Franois. Claire nc
erca s-o nchida la loc, nsa un brat alb patat de snge serpui prin deschizatura si-o
apuca de o muchie, largind-o mai mult.
Franois nu mai avea nici pe departe o nfatisare asemanatoare cu cea umana;
n schimb, arata total disperat, dispus la orice ca sa scape cu viata, si foarte,
foarte furios.
Claire se retrase ncetisor, pna cnd ajunse lipita cu spatele de peretele ce
lalalt. Nu prea avea multe care sa-i fie de folos pe-acolo: un birou, cteva stilo
uri si niste creioane ntr-un pahar.
Franois rse, apoi mri:
- Voi credeti ca ati nvins, zise el. Nu e asa.
- Cred ca tu esti cel care trebuie sa-si faca griji, rosti Michael, aparn
d prin gaura din perete.
Trecu prin ea, purtndu-l pe brate pe primarul Morrell. Shane si Eve venea
u dupa el, ducnd ntre ei trupul moale al lui Richard Morrell. Doamna Morrell ncheia
grupul.
- Pleaca de-aici, ceru Michael. Daca fugi, n-o sa ma iau dupa tine.
Ochii lui Franois se facura rubinii, si vampirul se azvrli asupra lui Mich
ael, nca mpovarat cu trupul primarului.
Claire apuca un creion din pahar si-l mplnta n spinarea lui Franois.
Vampirul se rasuci ca un titirez, uluit. dupa care se prabusi, lent, pe
covor.
- Asta n-o sa-l omoare, le atrase atentia Michael.
- Nu ma intereseaza, replica Eve. Pentru ca a fost formidabil.
Claire l apuca pe vampir de mini si-l trase deoparte din drum, avnd grija s

a nu miste creionul; nu stia precis ct de adnc patrunsese, iar daca i strapunsese i


nima, nsemna ca intrasera toti ntr-un mare necaz. Michael se strecura pe lnga el si
deschise usa, verificnd coridorul.
- Liber, anunta apoi. Pentru moment. Haideti.
Micul lor grup de fugari se grabi pe coridorul batut de ploaie, calcnd pe
covorul leoarca. Erau oameni ascunsi prin birouri, sau doar lipiti de pereti, s
pernd sa nu fie observati.
- Haideti, le zise Eve. Sus cu voi. Sa iesim de-aici, pna nu se prabusest
e totul.
Luptele din casa scarii continuau nca: mrieli, tipete, bubuituri, bufnituri
. Claire nu ndrazni sa priveasca peste balustrada. Michael i duse pna la intrarea s
pre etajul nti, cea ncuiata. Trase cu putere de clanta, si aceasta sari ct colo. dar
usa ramase ncuiata.
- Hei, Mike? l striga Shane, care se dusese pna la marginea palierului, sa
priveasca dincolo de balustrada. Pe-aici n-avem cum sa mergem.
- Stiu!
- n plus, e timpul.
- Stiu, Shane! striga Michael, ncepnd sa loveasca usa cu piciorul; totusi,
aceasta era blindata, mai rezistenta dect oricare alta usa vazuta de Claire pna a
cum.
Se ndoia, dar nu se deschidea.
- Si, deodata, se deschise. din interior.
Iar n prag, n pretentioasa, dar ponosita lui catifea neagra, statea Myrnin
.
- Intrati, le zise el. Pe-aici. Mai repede.
Senzatia de prabusire o preveni pe Claire asupra faptului ca usa era, n r
ealitate, un portal, nsa nu mai avu vreme sa-i mai spuna si altcuiva, asa ca mome
ntul n care ajunsera n laboratorul lui Myrnin fu, probabil, destul de socant Micha
el nu ezita: mpinse jos de pe o masa de laborator o gramada de cioburi, l ntinse pe
ea pe domnul Morrell, dupa care atinse cu degetele lui palide gtul omului. Fiind
ca nu-i simti pulsul, ncepu din nou procedurile de resuscitare. Eve se grabi sa v
ina lnga el, pentru respiratia artificiala.
Myrnin nu se clinti, n timp ce fugarii treceau n sir pe lnga el. Statea cu
bratele ncrucisate, iar ntre sprncene i aparuse o cuta adnca.
- Cine sunt toti acesti oameni? ntreba el. Nu sunt hangiu, daca nu stiai.
- Ia mai taci, l repezi Claire.
Nu avea rabdare pentru toanele lui Myrnin, n clipa aceea.
- Ce face, e bine? l ntreba pe Shane, care tocmai l ntindea pe Richard pe un
covor zdrentuit, lnga peretele din fund.
- Adica, lasnd deoparte bucata aia mare de metal din el? Stii ceva, habar
n-am. Cel putin, respira.
Ceilalti refugiati se strnsera laolalta, nsirndu-se lent prin portal. Cei m
ai multi nu aveau habar ce se ntmplase acum cu ei, iar asta era bine. Daca facuser
a parte din grupul lui Frank, intentionnd sa puna stapnire pe Morganville, acum am
bitia aceea era demult uitata. Acum erau doar oameni, si erau foarte speriati.
- Sus, pe scara, i ndruma Claire. Puteti sa iesiti pe-acolo.
n majoritatea lor, se grabira spre iesire. Claire spera ca vor reusi sa a
junga pna acasa, sau macar pna ntr-un loc sigur, indiferent care ar fi fost acela.
Spera sa mai aiba case la care sa se ntoarca.
Myrnin o privi furios.
- ti dai seama de faptul ca aveam aici un laborator secret? Si ca, de-acu
m, jumatate din Morganville stie unde se gaseste?
- Hei, n-am deschis eu usa, tu ai facut-o, protesta Claire, ntinzndu-se si
prinzndu-l de brat, privindu-l drept n ochi. Multumesc. Ne-ai salvat vietile.
El clipi ncetisor.
- Da?
Tu stiu de ce n-ai luptat, continua Claire. Medicamentele te-au facut sa
nu fii obligat. Dar. Michael?
Myrnin i urmari privirea spre locul n care Michael si Eve stateau aplecati
asupra trupului nemiscat al primarului Morrell.

- Amelie l-a lasat liber, raspunse el. Deocamdata. Poate sa-l revendice n
orice clipa, dar cred ca a stiut ca tu ai nevoie de ajutor.
Se duse la Michael si i atinse usor umarul.
- N-are rost, i zise. Simt mirosul mortii la el. Poti si tu sa-l simti, d
aca ncerci. Nu poti sa-l mai aduci napoi.
- Nu! tipa doamna Morrell, azvrlindu-se peste trupul sotului ei. Nu, treb
uie sa ncercati!
- Au ncercat, zise Myrnin, retragndu-se sa se sprijine de un perete care m
ai prezenta siguranta. Mai mult dect as fi facut-o eu, adauga, dupa care facu un
semn spre Richard. El s-ar putea sa supravietuiasca, dar nlaturarea obiectului de
metal necesita ajutorul unui chirurg.
- Adica, un doctor? ntreba Claire.
- Da, normal, un doctor, se rasti Myrnin, si n ochi i aparura vapai rosii.
Stiu ca tu vrei sa simt o oarecare compasiune pentru ei, dar nu sunt eu acela. m
i pasa numai de cei pe care-i cunosc, si chiar si-atunci, nu prea profund. Strai
nii nu se aleg cu nimic din partea mea.
ncepea sa alunece spre nebunie, si furia i revenea. Apoi, avea sa urmeze d
eruta. Claire se scotoci fara vorbe prin buzunare. si vrse acolo o singura fiola di
n sticla si, minune, aceasta ramasese nesparta.
El o plesni nerabdator peste mna, facnd-o s-o scape.
- N-am nevoie de asa ceva!
Claire privi, cu sufletul la gura, fiola caznd pe podea, apoi zise:
- Ba ai. Stii bine ca ai. Te rog, Myrnin. N-am nevoie acum de rahaturile
tale. Nu vreau dect sa-ti iei medicamentul.
Nu crezu c-o s-o asculte, cel putin la nceput; dar apoi, el pufni, se apl
eca si ridica de jos fiola. i desfacu capacul si-si turna lichidul n gura.
- Gata, zise. Multumita?
Zdrobi sticla ntre degete si vapaile rosii din ochi i se ntetira.
- Multumita, micuta Claire? ti face placere sa-mi dai mie ordine?
- Myrnin.
Mna lui o apuca de gt, sugrumndu-i orice altceva ar mai fi vrut sa spuna.
Ea nu se misca.
Mna lui nu-si slabi strnsoarea.
Vapaile rosii se stinsera cu ncetul, lasnd locul unei expresii rusinate. M
yrnin i dadu drumul si facu un pas napoi, cu capul n jos.
- Nu stiu de unde sa fac rost de un doctor, rosti Claire, ca si cum nu s
-ar fi petrecut nimic. De la spital, poate, sau.
- Nu, murmura Myrnin. Aduc eu. Nu lasa pe nimeni sa-mi umble prin lucrur
i. Si fii cu ochii pe Michael, pentru orice eventualitate.
Ea ncuviinta. Myrnin deschise usa portalului din perete si trecu prin ea,
ndreptndu-se. ncotro? Habar n-avea. Amelie, se gndi Claire, nchisese toate nodurile.
Dar, daca era adevarat, ei cum de ajunsesera acolo?
nsemna ca Myrnin putea sa le deschida si sa le nchida dupa bunul plac. Dar
si ca, probabil, era singurul capabil de asa ceva.
Michael si Eve se ndepartara de trupul primarului Morrell, iar sotia aces
tuia ramase sa-l plnga.
- Ce putem sa facem? ntreba Shane.
Dupa cum vorbea, era deznadajduit. Si, n toata confuzia creata, i scapase
confruntarea ei cu Myrnin. Claire era oarecum bucuroasa pentru asta.
- Nimic, i raspunse Michael. Nimic, dect sa asteptam.
Cnd se redeschise portalul, prin el aparu Myrnin, dupa care se ntoarse, aj
utnd si pe altcineva sa treaca.
Era Theo Goldman, care ducea cu el o straveche geanta de doctor. si roti
privirea prin laborator, salutnd-o n mod special pe Claire, dupa care se duse spre
locul n care statea Richard pe covor, cu capul n poala mamei sale.
- napoi, va rog, i zise el femeii, dupa care se aseza n genunchi si-si desf
acu geanta. Myrnin. Du-o n camera cealalta. O mama nu trebuie sa vada asa ceva.
si aranja instrumentele, desfasurndu-le din stergare albe si curate. Sub p
rivirea lui Claire, Myrnin o conduse pe doamna Morrell n cealalta ncapere si o ins
tala pe un scaun, ntr-un colt, acolo unde obisnuia el n mod normal sa stea sa cite

asca. Doamna Morrell parea naucita, probabil din cauza socului. Scaunul era inta
ct. Probabil, singurul lucru din laborator n situatia aceasta: aparatura stiintif
ica fusese sparta, mesele de laborator, rasturnate, iar lumnarile si lampile, str
icate.
Cartile fusesera stivuite n colturi si arse, reduse la fsii mici de piele
si de cenusa nnegrita, ncretita. Peste tot plutea mirosul ntepator de substante chi
mice si de foc.
- Cum putem sa dam o mna de ajutor? ntreba Michael, ghemuindu-se de cealal
ta parte a lui Richard.
Theo scoase cteva perechi de manusi din latex si-i ntinse o pereche lui Mi
chael. O alta o folosi chiar el.
- Poti sa joci rolul asistentului, prietene, raspunse el. Mi-as fi adus
nevasta - are ani multi de experienta n asa ceva - dar nu vreau sa-mi las copiii
singuri. Si-asa sunt destul de nfricosati, deja.
- Dar sunt n siguranta? ntreba Eve. V-a deranjat cineva?
- Nimeni n-a batut macar la usa, zise Theo. E o ascunzatoare foarte buna
. Multumesc.
- Cred ca tocmai ne rasplatiti, zise Eve. Va rog. Puteti sa-l salvati?
- Viata lui este n minile Domnului, nu ale mele.
Si totusi, ochii lui Theo se luminara n timp ce priveau bucata contorsion
ata de metal nfipta ntre coastele lui Richard.
- E bine ca e inconstient, dar s-ar putea sa se trezeasca pe parcursul p
rocedurii. Am cloroform n punga aceea. Michael, da? Michael, te rog, toarna putin
pe o crpa si fii pregatit cnd ti spun eu, ca sa-i acoperi cu ea gura si nasul.
Lui Claire i pieri curajul cam n clipa n care Teo apuca bucata de metal, pr
egatindu-se s-o scoata, asa ca se ntoarse cu spatele. Eve plecase deja, sa-i duca
o patura doamnei Morrell si asternndu-i-o apoi pe umeri.
- Fata mea unde e? ntreba sotia primarului. Monica trebuia sa fie aici. N
u vreau s-o stiu umblnd singura prin lume.
Eve si nalta sprncenele n directia lui Claire, ntrebndu-se n mod evident und
utea sa fie Monica.
- Ultima data cnd am vazut-o, era la scoala, zise Claire. Dar asta nainte
sa ma sune ca sa vin acasa, asa ca nu stiu. Poate c-o fi n adapostul din caminul
ei?
si verifica telefonul mobil. Nici macar o linie. Semnalul era slab de obi
cei aici, jos, n laborator, nsa de obicei tot zarea ceva, fie si numai ca o plpire.
- Cred ca iar nu functioneaza reteaua celulara.
- Mda, probabil, o aproba Eve.
Se ntinse sa-i ndese mai bine patura doamnei Morrell n jurul trupului, iar
aceasta din urma si lasa capul pe spate si nchise ochii, ca si cum toata energia i
s-ar fi scurs afara din trup.
- Tu crezi ca e bine ce facem? Adica, nici macar nu-l cunoastem pe tip,
sau mai stiu eu ce?
Claire nu-l cunostea, de fapt, dar nca-si dorea sa-l placa de Theo, cam n
acelasi fel n care-i placea de Myrnin: mpotriva ratiunii.
- Cred ca e un tip OK. Si, oricum, nu cred ca vrea cineva acum sa dea co
nsultatii la domiciliu.
Operatia - fiindca fu o operatie n toata regula, cu sutura si tot tacmul dura vreo doua ore, dupa care Theo se lasa pe spate, si scoase manusile si ofta n
cet de satisfactie.
- Gata, zise.
Claire si Eve se ridicara si se apropiara tocmai cnd se ridica si Michael
, la rndul lui. Shane se tot nvrtise pe margine, urmarind totul cu ceea ce Claire a
vu impresia ca arata a fascinatie ngretosata.
- Are puls regulat, declara Theo. A pierdut ceva snge, dar consider ca va
fi bine, cu conditia sa nu apara vreo infectie. Totusi, n secolul acesta exista
antibiotice minunate, nu? Asa ca nu este deloc prea rau.
Theo aproape ca stralucea de bucurie.
- Trebuie s-o spun, nu mi-am mai ntrebuintat aptitudinile de chirurg de a
ni de zile. E foarte palpitant. Cu toate ca-mi face foame.

Claire era destul de convinsa ca Richard n-ar fi vrut sa afle o asemenea


veste. Oricum, stia ca, dac-ar fi fost n locul lui, ea n-ar fi vrut.
- Va multumesc, zise doamna Morrell.
Se ridica de pe scaun, mpaturi frumos pledul si-l puse deoparte, dupa car
e se duse sa-i strnga mna lui Theo, cu o recunostinta plina de simplitate si de de
mnitate.
- Voi avea grija ca sotul meu sa va rasplateasca bunatatea, adauga ea.
Se privira toti ntre ei. Michael vru sa spuna ceva, nsa Theo clatina din c
ap.
- Nu este o problema, draga doamna. Sunt ncntat cnd pot sa fiu de folos. De
curnd, eu nsumi mi-am pierdut un fiu. Cunosc ce nseamna povara unei astfel de pier
deri.
- A, exclama doamna Morrell. mi pare rau pentru pierderea dumneavoastra,
domnule.
Si o spusese ca si cum n-ar fi stiut ca sotul ei zacea, mort, n cealalta
parte a camerei.
n ochii lui Theo sclipira lacrimi, nsa el clipi, alungndu-le, si apoi zmbi.
O mngie cu blndete pe mna.
- Sunteti foarte generoasa cu un batrn ca mine, i zise. Noua mereu ne-a pl
acut sa locuim n Morganville, sa stiti. Oamenii sunt att de buni.
Printre ei fiind si cei care v-au ucis fiul, i atrase atentia Shane.
Theo ntoarse spre el o privire calma, neabatuta.
- Iar fara iertare, nu va fi niciodata pace. Ti-o spun de la departarea
attor secole. Fiul meu si-a daruit viata. Eu n-o sa raspund la darul lui cu mnie,
nici macar fata de cei care mi l-au luat. Aceiasi bieti oameni tristi, care se v
or trezi mine-dimineata jelindu-si propriile pierderi, cred, daca vor scapa ei nsi
si cu viata. Cum ar putea ura fata de ei sa ma tamaduiasca?
Myrnin, care pna atunci nu vorbise deloc, murmura:
- Ma faci sa-mi fie rusine de mine, Theo.
- N-a fost cu intentie, replica el, ridicnd din umeri. Ei bine, acum ar t
rebui sa ma ntorc la familia mea. Va doresc tuturor numai bine.
Myrnin se ridica de pe scaunul lui si merse cu Theo spre portal. l privir
a toti plecnd. Doamna Morrell l urmarea cu o expresie luminoasa, neobisnuita.
- Ct de ciudat, zise. Pacat ca domnul Morrell n-a fost disponibil sa-l ntln
easca.
Se exprimase ca si cum el ar fi fost la o ntrunire n centru, n loc sa zaca n
tins, sub un giulgiu, n cealalta parte a camerei. Claire se cutremura.
- Haideti, sa mergem la Richard, zise Eve, lund-o cu ea.
Shane lasa sa-i iasa aerul din plamni printr-un suierat lent.
- Mi-ar fi placut sa fie att de simplu pe ct crede Theo, sa ncetezi sa uras
ti, zise el, nghitind n sec si urmarind-o cu privirea pe doamna Morrell. Mi-ar fi
placut sa pot si eu. Zau ca da.
- Macar vrei asta, zise Michael. Tot e un nceput.
Ramasera peste noapte n laborator, n principal din cauza ca furtuna contin
ua afara pna la orele diminetii: ploaie, mai ales, nsotita de ceva grindina. Nu pa
rea sa aiba rost sa iasa acum. Claire si tot verifica telefonul, Eve descoperi un
aparat de radio portabil ngropat ntr-un morman de lucruri n fundul camerei, si cau
tara vesti la intervale regulate. Cam pe la trei dimineata, gasira ceva. Erau di
fuzate pe frecventa de alarma a statiei de radio.
Pentru toti locuitorii din Morganville si din regiunile nvecinate: ne men
tinem n stare de alerta grava pentru furtuna, cu rafale puternice de vnt si posibi
le inundatii, pna la ora sapte a diminetii de astazi. Operatiunile de salvare se
deruleaza la sediul Primariei, care a fost partial distrusa de o tornada care a
dobort, de asemenea, mai multe depozite si cladiri parasite, precum si o cladire
din Piata Fondatoarei. Numeroase cazuri de vatamare se raporteaza n continuare. V
a rugam, pastrati-va calmul. Echipele de interventie lucreaza n prezent prin oras
, cautnd oricare persoana care ar avea nevoie de ajutor. Ramneti n locurile n care v
a aflati. Va rugam, nu ncercati sa iesiti pe strazi n momentul actual.
Comunicatul ncepu sa se repete. Eve si ncreti fruntea si-si ridica privirea
spre Myrnin, care ascultase si el.

- Ce nu se spune? l ntreba ea.


- Dac-ar fi sa ghicesc, dorinta lor cea mai importanta, ca lumea sa ramna
la adapost, mi-ar da de nteles ca sunt alte lucruri pentru care am avea motive d
e ngrijorare.
n ochii lui negri aparu, pe moment, o expresie ndepartata, dupa care se co
ncentrara la loc
- Ibid nimic, zise el.
- Ce? ntreba Eve, creznd ca nu auzise bine.
- Ibid nimic carlo. Eu nu dreptate.
Myrnin facea iarasi ghiveci din cuvinte - asa se ntmpla cnd efectul medicam
entelor era pe trecute - nsa mai repede fata de ct se asteptase Claire, ceea ce, d
e fapt, era ngrijorator.
Eve o privi alarmata, apoi zise:
- OK, n-am prea nteles cam nimic.
Claire i puse o mna pe umar, cerndu-i sa taca.
- Ce-ar fi sa vezi ce mai face doamna Morrell? Si tu, Shane.
Lui nu-i conveni, dar se duse. Din mers, si ntoarse capul spre Michael, ca
re se ridica din locul n care statea, lnga Richard, si se apropie de Claire.
Parnd indiferent.
- Myrnin, zise Claire. Trebuie sa fii atent la mine, OK? Cred ca efectul
medicamentelor tale se cam duce iar.
- Ma simt perfect, protesta el.
Entuziasmul i crestea, vizibil: o foarte usoara mbujorare a fetei, ochii nc
epeau sa sclipeasca.
- Tu ngrijorata pentru carnetel.
N-avea rost vreo ncercare de a-i explica simptomele: oricum, el niciodata
nu reusea sa le identifice.
- Ar trebui sa vedem ce mai e pe la nchisoare, zise ea. Sa verificam daca
e nca totul n regula pe-acolo.
Myrnin zmbi.
- Tu vrei sa ma pacalesti.
Ochii i deveneau tot mai ntunecati, nesfrsit de ntunecati, iar zmbetul acela
avea si o nuanta de tfna.
- Of, fetito. Tu habar n-ai. Nu stii cum este, sa ai aici attia musafiri,
si att - trase aer adnc n piept - att snge.
Privirea i se concentra asupra gtului ei, cu urmele zdrentuite ale muscat
urilor, ascunse sub pansamentul pe care i-l aplicase Theo.
- Stiu ca e acolo. Semnul tau. Ia spune-mi, Franois a.
- Termina. Termina! striga Claire nfigndu-si unghiile n palma.
Myrnin facu un pas spre ea, si se sili sa nu tresara. l cunostea, stia ce
voia sa faca.
- Tu n-o sa-mi faci rau. Tu ai nevoie de mine, i zise.
- Am? Myrnin inspira din nou adnc. Da, am. Stralucitoare, att de stralucit
oare. ti pot simti energia. Stiu cum m-as simti daca.
Clipi, si un val de oroare i traversa chipul, iute ca fulgerul.
- Ce spuneam? Claire? Ce spuneam adineauri?
Ea nu se simti n stare sa-i repete.
- Nimic. Nu-ti face probleme. Dar eu cred c-ar fi mai bine sa mergem n ce
lula ta, da? Te rog?
Myrnin parea distrus. Asta era partea cea mai rea, si zise Claire, cea cu
schimbarile bruste de comportament. El se straduise din greu, si fusese de ajut
or, chiar fusese.
Numai ca n-avea cum sa se mai mentina ntreg multa vreme. Claire l vedea pr
abusindu-se cu ncetinitorul.
Michael l dirija n directia portalului.
- Haideti sa mergem, zise el. Claire, poti s-o faci?
- Daca nu mi se mpotriveste, raspunse ea, ngrijorata.
si amintea de o dupa-amiaza cnd paranoia lui preluase controlul, si ori de
cte ori ncerca ea sa puna n functiune un portal, Myrnin i strica imediat legatura,
convins ca de cealalta parte era ceva care astepta sa-i nimiceasca.

- Ce bine-ar fi fost sa am un tranchilizant, ofta ea.


- Ei, uite ca n-ai, replica Myrnin. Si nu-mi place sa-ti tot nfigi acele n
mine, stii asta. O sa ma comport corespunzator, promise, rznd ncetisor. n mare masu
ra, adauga apoi.
Claire deschise usa, dar n loc ca destinatia sa apara clara, spre nchisoar
e, o simti miscndu-se, ncetosndu-se.
- Myrnin, nceteaza! striga ea.
- Eu n-am facut nimic, replica Myrnin, desfacndu-si larg bratele, cu un g
est teatral.
Mai ncerca o data. Legatura se deforma, si nainte ca ea s-o poata readuce
acolo unde ar fi vrut, o alta destinatie aparu n fata ei. Si Theo Goldman se prab
usi de dincolo de usa.
- Theo!
Myrnin l prinse n brate, uitnd, din cauza surprinderii, de irascibilitatea
lui, cel putin pentru moment. l trase pe celalalt vampir pna lnga perete, de care-l
rezema, tinndu-l n picioare.
- Esti vatamat? l ntreba.
- Nu, nu, nu.
Theo gfia, desi Claire stia ca el nu avea nevoie de aer, sau nu asa cum av
eau oamenii. Aici era vorba despre o emotie, nu despre efort.
- Va rog, trebuie sa ma ajutati, va implor. Ajutati-ne, ajutati-mi famil
ia, va rog.
Myrnin se lasa pe vine, ca sa-l poata privi n ochi de la acelasi nivel.
- Ce s-a ntmplat?
Ochii lui Theo se umplura de lacrimi, care i se scursera peste chipul cu
msecade, ridat.
- Bishop, raspunse el. Bishop mi-a capturat familia. Zice ca o vrea pe A
melie, plus cartea, altfel i omoara pe toti.
Paisprezece.
Theo nu sosise direct din Common Grounds, fireste; fusese dus pna la unul
dintre portalurile ramase deschise - nu stia pna la care - si mbrncit prin el de B
ishop.
- Nu, exclama el, ntinznd o mna ca sa-l opreasca pe Michael, cnd ncerca sa se
apropie. Nu, nu tu. El n-o vrea dect pe Amelie, si cartea, iar eu nu mai vreau s
a se verse snge nevinovat, nici de-al meu, nici de-al tau. Te rog. Myrnin, stiu c
a tu poti s-o gasesti. Tu ai legatura de snge, iar eu, nu. Te rog, gaseste-o si a
du-o. Acesta nu este razboiul nostru. E o problema de familie; e ntre tata si fii
ca. ntre ei ar trebui sa se sfrseasca, fata n fata.
Myrnin l fixa cu privirea ndelung, dupa care-si lasa capul ntr-o parte.
- Tu vrei s-o tradez, zise. S-o dau pe minile parintelui ei.
- Nu, nu ti-as cere asa ceva. Doar sa. doar sa-i dai de stire ce pret ar
trebui platit. Amelie va veni. Stiu eu ca va veni
- Nu va veni, se opuse Myrnin. N-o voi lasa eu.
Theo scoase un tipat de deznadejde, si Claire si musca buza.
- N-ai putea sa-i ajuti? ntreba. Trebuie sa existe o cale!
- O, exista, replica Myrnin. Exista. Numai ca tie n-o sa-ti placa, micut
a mea Claire. Nu e placuta, si nici usoara. Si va necesita un curaj considerabil
din partea ta, nca o data.
- Fac orice!
- Ba nu, nu faci nimic, se repezira Shane si Michael, practic n acelasi t
imp.
- Abia te-ai pus pe picioare, Claire, continua Shane. Nu te duci nicaier
i fara mine.
- Si nici fara mine, adauga Michael.
- Pe naiba, ofta Eve. Asta nseamna, banuiesc, ca trebuie sa merg si eu. C
eea ce s-ar putea sa nu ti-o iert niciodata, chiar daca n-o sa am parte de o moa
rte oribila.
Myrnin i privi cu atentie, pe rnd.
- Ati merge. Cu totii.
Buzele i se ntinsera ntr-un zmbet nebunesc, ca de papusa din cauciuc.

- Voi sunteti cele mai bune jucarii, sa stiti. Nici nu pot sa-mi imagine
z ct de distractiv ar putea fi sa ma joc cu voi.
Se lasa tacerea, dupa care Eve comenta:
- OK, asta a fost suplimentul de oroare, cu glazura de oroare batuta. Ia
r asta sunt eu, care ma razgndesc.
Veselia disparu din ochii lui Myrnin, lasnd locul unui soi de disperare r
atacita, pe care Claire o recunostea cum nu se putea mai bine.
- Vine, Claire, vine, ma tem. Nu stiu ce e de facut. Dar o simt.
Ea i lua mna ntr-a ei.
- Stiu. Dar, te rog, ncearca. Avem nevoie de tine acum. Poti sa rezisti?
El ncuviinta, nsa mai mult printr-o reactie spasmodica, dect convingere.
- n sertarul de dupa cranii, zise. O ultima doza. Am ascuns-o. Am uitat d
e ea.
Era ceva caracteristic pentru el: sa ascunda tot felul de lucruri, de ca
re sa-si aminteasca n momente dintre cele mai neobisnuite. sau niciodata. Claire
se repezi spre celalalt capat al ncaperii, aproape de locul n care dormea Richard,
si deschise sertar dupa sertar sub sirul de cranii batute de el n cuie pe perete
. i garantase ca fusesera cu toate specimene pentru practica din spital, si ca nu
apartinusera victimelor actelor lui de violenta. Cu toate acestea, ea nu-l cred
ea.
n ultimul sertar, ndesate sub cteva vechi pergamente rulate si sub enormul
schelet al unui liliac, erau doua fiole, ambele dintr-o sticla maronie. ntr-una,
Claire gasi, dupa ce-i scoase dopul, cristale rosii.
n cealalta era pulbere din argint.
si vr fiola cu pulbere din argint n buzunarul pantalonilor - avnd grija sa al
eaga buzunarul fara gaura - si se ntoarse la Myrnin cu cristalele rosii. El facu
un semn aprobator si-si strecura flaconul n buzunarul interior al hainei.
- Nu le iei?
- nca nu, tocmai, replica el, speriind-o de moarte, sincer vorbind. Pot s
a ma mai mentin ceva vreme concentrat. ti garantez.
- Si, ntreba Michael, care ar fi planul?
- Acesta.
Claire simti cum portalul revine la locul lui n spatele ei, vizibil ca fu
lgerul, dupa care Myrnin o apuca de pieptul bluzei, o nvrti pe loc si-o arunca vio
lent prin usa.
Avu impresia ca prabusirea ei dureaza timp foarte, foarte ndelungat, nsa d
eodata se izbi de pamnt si se rostogoli mai departe.
Deschise ochii ntr-o bezna totala, adulmecnd miros de putreziciune si de v
in vechi.
Imposibil.
Cunostea locul.
Tocmai ncerca sa se ridice, cnd ceva o lovi din spate: era Shane, dupa njur
aturile furioase. Se zvrcoli si-i astupa gura cu palma, ceea ce-l facu sa se opre
asca la jumatatea njuraturii.
- Ssst, suiera ea, ct de ncet era n stare.
Nu-i vorba, rostogolitul lor pe podea sunase clopotelul pentru cina si-a
sa destul de puternic, evident. Naiba sa te ia, Myrnin.
O mna rece i nlantui ncheietura, tragnd-o mai departe de Shane, iar cnd si r
zi cealalta mna spre ea, simti o mneca din catifea.
Era Myrnin. Acum, si Shane se ridica grabit n picioare.
- Michael, poti sa vezi?
Vocea lui Myrnin suna cu desavrsire calma.
- Da.
Numai ca Michael nu vedea. Deloc.
- Atunci, fugi, lua-te-ar naiba! I-am prins!
Si Myrnin si urma propriul ndemn, iar Claire si simti bratul aproape smuls
din umar n timp ce o tragea dupa el. l auzi pe Shane gfind de cealalta parte. Calca
pe ceva flexibil, ca un trap, si scoase un tipat scurt. Sunetul se reverbera, si
dinspre bezna care o nconjura de toate partile, auzi zgomote care pareau sa fie
de degete ciocanind, lunecnd, apropiindu-se.

Ceva o nhata de glezna, si de data aceasta Claire tipa de-a binelea. Pare
a sa fi fost un colac din srma, dar cnd ncerca sa-l loveasca, simti degete, un ante
brat subtire, osos, si unghii ca ghearele.
Myrnin se opri brusc, se ntoarse si-si trnti piciorul cu violenta n jos. Gl
ezna lui Claire fu eliberata, si acel ceva din bezna urla de furie.
- Hai! urla el. dar nu spre ei, ci spre Michael, deduse Claire.
Zari undeva n fata o fulgerare de ceva, care nu era tocmai lumina. sa fi
fost portalul? Doar el semana cu o plpire, atunci cnd era activat.
Myrnin i elibera ncheietura si-o mbrnci nainte.
nca o data, Claire cazu. Acum, nsa, ateriza deasupra lui Michael. Shane se
pravali peste ea, si-o obliga sa soarba cu disperare aerul care-i fu scos cu fo
rta din plamni.
Vnzolindu-se, izbutira sa se desprinda din nvalmaseala. Michael o ajuta pe
Eve sa se ridice.
- Cunosc locul, zise Claire. Aici a fost Myrnin.
Myrnin trecu prin portal si trnti usa n urma lui, asa cum procedase si Ame
lie, nu cu multa vreme nainte.
- N-o sa ne mai ntoarcem pe-aici, zise el. Afara, grabiti-va. N-avem prea
mult timp.
Porni nainte, cu pulpanele lungii haine negre flfind, si Claire fu nevoita
sa-si adune toate fortele ca sa tina pasul, chiar si cu ajutorul lui Shane. n cli
pa n care el ncetini si vru s-o ridice n brate, l respinse, cu rasuflarea taiata.
- Nu, ma descurc eu!
Shane nu parea prea convins.
La capatul culoarului acela din piatra, cotira la stnga, naintnd prin holul
ntunecat, placat cu lambriuri, pe care si-l amintea Claire, nsa trecura de usa ce
lulei unde fusese nlantuit Myrnin. Acesta din urma nici macar nu ncetini.
- Unde mergem? icni Eve. Mama, ce-as fi vrut sa fi fost ncaltata cu altce
va.
Se ntrerupse n clipa n care Myrnin se opri, n cealalta extremitate a holului
. Acolo se vedea o usa masiva, n stil medieval, cu benzi groase din fier, batute
cu ciocanul, si simbolul Fondatoarei gravat n lemnul ei stravechi.
El n-avea nici macar o picatura de transpiratie. Evident. Claire si roti
bratele ca o morisca, mpleticindu-se si prinzndu-se de perete, cu pieptul tresaltnd
u-i din greu.
- N-ar fi trebuit sa fim narmati? ntreba Eve. Adica, ntr-o misiune de salva
re, n general lumea merge narmata. Nu fac dect sa precizez.
- Nu-mi place deloc, zise Shane.
Myrnin nu-si dezlipi privirea de pe Claire. Se ntinse spre ea si-i lua mna
ntr-a lui.
- Ai ncredere n mine? o ntreba.
- Daca-ti iei medicamentele, raspunse ea.
El scutura din cap.
- Nu pot. Am motivele mele, micuto. Te rog. Trebuie sa am cuvntul tau.
Shane clatina din cap. Nici Michael nu parea prea ncrezator, la rndul lui,
n timp ce Eve. Eve dadea impresia c-ar fi fost bucuroasa s-o rupa la fuga n direc
tia opusa, dac-ar fi stiut ca are la dispozitie o alta optiune n afara de ntoarcer
ea n bezna aceea.
- Da, i raspunse Claire.
Myrnin zmbi. Era un zmbet obosit, subtire, si avea n el o nuanta de tristet
e.
- Atunci, trebuie sa-mi cer scuze pe loc, zise. Pentru ca sunt pe cale s
a-ti nsel ncrederea aceasta n modul cel mai dureros cu putinta.
Si, lasndu-i mna lui Claire, l apuca pe Shane de camasa si deschise usa, iz
bind-o cu piciorul.
Trecu dincolo, tragndu-l pe Shane dupa el, si usa se trnti n urma lor nainte
ca oricare dintre ceilalti sa poata reactiona: nici macar Michael, care izbi le
mnul n secunda imediat urmatoare, bubuind n el. nsa era un lemn menit sa-i tina pe
loc si pe vampiri, ntelese Claire. Iar pe Michael avea sa-l tina pe loc multa, mu
lta vreme.

- Shane! urla ea, azvrlindu-se n lemnul acela dur, plesnind cu palma nca o
data, si nca o data, simbolul Fondatoarei. Shane, nu! Myrnin, adu-l napoi! Te rog,
nu face una ca asta. Adu-l napoi.
Michael se rasuci pe calcie, cu fata n directia opusa.
- Stati n spatele meu, le ceru el lui Eve si lui Claire.
Claire privi peste umar si vazu usile deschizndu-se, pe toata lungimea cu
loarului, ca si cum ar fi apasat cineva pe un buton.
Prin ele aparura vampiri si oameni deopotriva, umplnd spatiul dintre ei t
rei si blocnd orice iesire.
Si toti aveau urme de colti pe gt, la fel cu cele de pe gtul lui Claire.
La fel cu cele de pe gtul lui Michael.
Si era ceva n felul n care statea el acolo, att de nemiscat, att de tacut.
Dupa care el pleca, ndreptndu-se spre ceilalti vampiri.
- Michael! striga Eve, ncercnd sa se repeada dupa el, nsa Claire o opri.
Cnd Michael ajunse n fata primului vampir, Claire se astepta sa vada un fe
l de lupta - ceva - nsa, n loc de asta, cei doi doar se privira, dupa care celalal
t si nclina capul.
- Bun venit, zise el, frate Michael.
- Bun venit, murmura un alt vampir, ngnat apoi de un om.
Cnd si ntoarse fata spre ele, Michael avea ochii de o cu totul alta culoare
, trecnd de la bleu-ciel la un fel de stacojiu-nchis.
- Of, pe naiba, sopti Eve. Asa ceva nu se-ntmpla cu adevarat. Nu se poate
.
Usa din spatele lor se deschise. De cealalta parte a ei, se afla sala ac
eea imensa, cu peretii din piatra, parnd specifica unui castel, iar tronul din le
mn pe care si-l amintea Claire de la banchetul de bun venit se afla si el acolo,
naltat pe o estrada. Era drapat cu catifea rosie.
Iar pe tron statea domnul Bishop.
- Veniti printre noi, le invita Bishop.
Claire si Eve se privira. Shane zacea ntins cu fata n jos pe podea, tintui
t cu o mna de Myrnin.
- Haideti, copii. Nu mai are rost. Am cstigat partida.
Claire se simti de parca tocmai ar fi facut un pas dincolo de marginea l
umii, si totul. ar fi disparut. Myrnin n-o privea. si tinea capul plecat n fata lu
i Bishop.
Dupa o prima privire, Eve si ntoarse fata spre Michael, care venea spre el
e.
Numai ca nu era acel Michael pe care-l cunosteau; nicidecum.
- Dati-i drumul lui Shane, zise Claire.
Vocea i tremura, dar tot se auzi destul de limpede. Bishop ridica un dege
t, si Michael se avnta nainte, o apuca pe Eve de gt si-o trase aproape de el, cu co
ltii dezgoliti.
- Nu! tipa Claire.
- Nu-mi da tu mie ordine, copila, o apostrofa Bishop. Trebuia sa fi fost
moarta pna acum. Aproape ca m-ai impresionat. Si-acum, reformuleaza-ti solicitar
ea. Sa fie si un va rog pe-acolo.
Claire si umezi buzele si-si simti gustul transpiratiei pe ele.
- Va rog, zise ea. Va rog, dati-i drumul lui Shane. Va rog, nu-i faceti
rau lui Eve.
Bishop se gndi putin, dupa care aproba printr-o nclinare a capului.
- Nu am nevoie de fata, zise, si-i facu un semn lui Michael, care-o lasa
libera pe Eve.
Eve facu ctiva pasi napoi, privindu-l, nevenindu-i sa creada, tinndu-se cu
minile de gt.
- Am ceea ce-mi doresc, continua Bishop. Nu-i asa, Myrnin?
Myrnin i smuci camasa lui Shane, scotnd-o din pantaloni Si iata, acolo, vrta
la spate, pe sub betelie, era cartea.
O, nu!
Myrnin smulse cartea de acolo si-l lasa pe Shane sa se ridice, iar el po
rni n directia lui Bishop. Sunt pe cale sa-ti nsel ncrederea aceasta n modul cel mai

dureros cu putinta, i spusese el lui Claire. nsa ea nu-l crezuse, pna n clipa aceas
ta.
- Un moment, zise Myrnin, cnd Bishop ntinse mna dupa carte. Trgul a fost pen
tru familia lui Theo Goldman.
- Cine? A, da, replica Bishop, zmbind. Toti vor fi destul de teferi.
- Si nevatamati, adauga Myrnin.
- mi pui conditii pentru mica noastra ntelegere? ntreba Bishop. Foarte bine
. Sunt liberi sa plece, si nevatamati. Toata lumea sa fie martora ca Theo Goldma
n si familia lui nu vor suferi vreo vatamare din partea mea si nici din a supusi
lor mei, nsa nu sunt bine-veniti n Morganville. Nu mi-i doresc aici.
Myrnin si nclina capul. Se lasa pe un genunchi n fata tronului si-si ridica
ambele mini deasupra capului, tinnd cartea ca pe o ofranda.
Bishop si nclesta degetele pe ea si scoase un lung si zgomotos oftat.
- n sfrsit, zise. n sfrsit.
Myrnin si rezema antebratele pe genunchi, dar nu ncerca sa se ridice.
- Ati mai spus ca o solicitati pe Amelie. mi este permis sa propun o alte
rnativa?
- ti este, fiindca sunt ntr-o buna dispozitie fata de tine, n momentul aces
ta.
- Fata poarta pecetea Ameliei, zise Myrnin. Este singura din oras care-i
poarta n vechea maniera, dupa vechile legi. Ceea ce o face sa fie, nici mai mult
, nici mai putin dect o parte din nsasi Amelie, snge din sngele ei.
Claire si opri respiratia. Avu impresia ca toate capetele se ntorc spre ea
, toate perechile de ochi o privesc tinta. Shane vru sa porneasca spre ea. Nu ma
i ajunse.
Michael tsni si-si trnti prietenul pe podeaua din piatra, mrind amenintator.
l imobiliza acolo. Myrnin se ridica si veni spre Claire, oferindu-i mna cu curtoa
zia lui demodata.
Ochii i erau nca ntunecati, dar, n cea mai mare masura, rationali.
Si acela fu motivul pentru care ea stiu ca n-avea sa-l ierte cu adevarat
niciodata, n veci. Aici nu vorbea nebunia.
Ci Myrnin, n persoana.
- Vino, zise el. Ai ncredere n mine, Claire. Te rog.
Ea l evita si porni singura spre picioarele tronului lui Bishop, ridicndusi privirea spre el.
- Ei bine? zise. Ce mai asteptati? Omorti-ma.
- Sa te omor? repeta el, stupefiat. Pentru ce as comite eu o asemenea ne
sabuinta? Myrnin are destula dreptate. Nu are sens sa te omor, absolut deloc. Am
nevoie de tine, sa manevrezi masinaria din Morganville n numele meu. Am decretat
deja ca Richard Morrell i va supraveghea pe oameni. i voi acorda lui Myrnin onoar
ea de a-i guverna pe acei vampiri care vor alege sa ramna n regatul meu, si sa-mi
jure supunere si credinta.
Myrnin facu o usoara plecaciune.
- Sunt, desigur, adnc recunoscator pentru favoarea acordata, stapne.
- nca un lucru, zise Bishop. Voi avea nevoie de capul lui Oliver.
De data aceasta, Myrnin zmbi.
- Stiu precis unde poate fi gasit, stapne.
- Atunci, porneste la treaba.
Myrnin facu o plecaciune, nsotita de complicate miscari ale bratelor, cee
a ce, n ochii lui Claire, parea aproape o batjocura.
Aproape.
Si, n timp ce se nclina, l auzi soptind:
- Fa ceea ce-ti spune.
Dupa care pleca, ndepartndu-se, ca si cum nimic din toate acestea n-ar fi n
semnat absolut nimic pentru el.
Eve ncerca sa-i arda o lovitura cu piciorul, nsa el rse si se feri, facndu-i
strengareste semn cu degetul.
l urmarira din priviri, cum dispare pe coridor.
- Lasa-ma sa ma ridic, Michael, rosti Shane, sau nfige-ti coltii n mine. O
ri una, ori alta.

- Nu, rosti Bishop, pocnind din degete si oprindu-l pe Michael, cnd l vazu
ca-si scoate coltii. Este posibil sa am nevoie de baiat, ca sa-i manevrez tatal
. Puneti-i mpreuna ntr-o cusca.
Shane fu luat pe sus si dus de-acolo, dar nu nainte de a mai exclama:
- Claire, o sa te gasesc eu.
- Te gasesc eu mai nti, raspunse ea.
Bishop sfarma lacatul de pe cartea primita de la Myrnin, apoi o deschise,
rasfoind-o, ca si cum ar fi cautat ceva anume. Rupse o pagina si-i lipi capetel
e ntre ele, alcatuind un cerc din hrtie, plin de rnduri dense, cu un scris marunt, n
tunecat.
- Pune-ti-l pe brat, zise, azvrlindu-l spre Claire.
Vaznd-o ca ezita, ofta.
- Pune-l, daca nu vrei ca unul dintre numerosii ostatici garanti pentru
buna ta purtare sa aiba de suferit. Ai nteles? Mama, tata, prietenii, cunostintel
e, sau persoane total straine. Tu nu esti Myrnin. Nu ncerca sa te avnti n jocurile
lui.
Claire si strecura mansonul din hrtie n sus pe brat, simtindu-se ridicola;
totusi, nu i se parea ca ar avea alternativa.
Atingerea hrtiei pe piele i dadu o senzatie neobisnuita; apoi, ncepu s-o ab
soarba si sa se lipeasca de ea, ca si cum ar fi fost o vietate. Cuprinsa de pani
ca, ncerca s-o smulga de pe ea, dar nu reusi nici macar s-o apuce, att de strns i s
e lipea de brat.
Dupa cteva clipe de durere mistuitoare, se desprinse si cazu singura.
n timp ce plutea, n cadere, Claire o vazu imaculata. Nu mai era nimic pe e
a. Scrisul acela nghesuit ramasese pe bratul ei. ba nu, pe sub piele, ca si cum i
s-ar fi imprimat ca un tatuaj.
Iar simbolurile se miscau. I se facea rau privindu-le. Habar n-avea ce s
emnificatie puteau sa aiba, nsa simtea ca se ntmpla ceva n interiorul ei, ceva.
Teama i se risipi. La fel si furia.
- Jura-mi credinta, i ceru Bishop. n vechea limba.
Claire ngenunche si jura, ntr-o limba pe care n-o cunostea, nsa nici macar
pentru o clipa nu se ndoi de faptul ca facea ceea ce trebuie. n realitate, chiar s
e simtea fericita. Stralucitor de fericita. O parte a ei i striga: El te obliga s
a faci asta! nsa tuturor celorlalte parti nu le pasa.
- Ce vrei sa fac cu prietenii tai? o ntreba Bishop.
- Nu-mi pasa.
Nu-i pasa nici macar ca Eve plngea.
- ti va pasa, ntr-o zi. Dar ti acord acest favor: prietena ta Eve poate sa
plece. Nu-mi este absolut deloc de trebuinta. Voi arata ca sunt ndurator.
Claire ridica din umeri.
- Nu-mi pasa.
i pasa, stia ca-i pasa, dar nu se putea ndupleca s-o simta.
- Du-te, rosti Bishop, adresndu-i un zmbet de gheata lui Eve. Fugi. Gasest
e-o pe Amelie si spune-i ca i-am luat orasul, si tot ceea ce pretuieste ea. Spun
e-i ca am si cartea. Daca si-o vrea napoi, va trebui sa vina personal dupa ea.
Eve si sterse mnioasa lacrimile, privindu-l sfidatoare.
- O sa vina. Si eu o sa vin cu ea. Nu esti stapn peste nimeni si nimic. A
sta e orasul nostru, si-o sa te azvrlim afara din el, chiar de-ar fi ultimul lucr
u pe care l-am face n viata.
Vampirii adunati n sala izbucnira ntr-un rs general.
- Atunci, veniti, raspunse Bishop. Va asteptam. Nu-i asa, Claire?
- Da, zise ea, venind sa se aseze pe treptele de la picioarele lui. O sa
va asteptam.
Bishop pocni din degete.
- Atunci, haideti sa ne ncepem sarbatoarea, iar mine-dimineata vom vorbi d
espre cum se va desfasura de acum nainte traiul n Morganville. Dupa pofta mea.

SFRSIT

1 Abrevierea oficiala pentru statul California


2 Ironside, numele purtat de soldatii corpului de cavalerie al armatei l
ui Oliver Cromwell. Personajul Oliver, l are, de altfel, ca sursa de inspiratie p
e nsusi Cromwell
3 Aluzie la orasul irlandez cu acest nume, cucerit n septembrie 1649 de a
rmata lui Oliver Cromwell, ca urmare a unui asediu soldat cu masacrarea aparator
ilor regalisti
4 Personaj din seria de filme Austin Power, o clona n miniatura a malefic
ului Dr. Evil
5 Un graffiti specific pentru un anumit artist, sau grup de artisti
6 Aluzie la George Gordon Byron, denumit ndeobste Lord Byron, poet englez
, reprezentant de frunte al romantismului, recunoscut pentru excesele sale
7 Aluzie la tulburarea bipolara, un alt nume sub care este cunoscuta psi
hoza periodica, n care episoadele maniacale alterneaza cu cele depresive
8 Aluzie la uniformele nazistilor
9 Joc de cuvinte, Bricks fiind numele furnizorului, iar substantivul bri
cks nsemnnd caramizi, dar si calupuri
??
??
??
??