Basmul are la origine un mit care s-a degradat, s-a transformat nencetat, contami

ndu-se tot mai mult cu elemente concrete, locale ,etnice. Basmul pastreaza n astfe
l de forme "degradate" reminiscente din cosmologii si antropologii arhaice din t
ehnicile de initiere si ritualuri. Dupa cum remarca George Calinescu, basmul est
e "o oglindire a vietii n moduri fabuloase".
Un prim argument referitor la caracteristicilor basmului se desprinde chiar din
citatul dat n cerinta eseului. Manifestat nca din antichitate, fantasticul ia nast
ere prin ncalcarea cu buna stiinta a rationalitatii si plasmuieste o lume opusa c
otidianului. "Alterarea" realitatii se face prin interferenta naturalului cu sup
ranaturalul, prin aparitia imposibilului, a absurdului n mecanismul existentei. "
Alterarea" rationalului duce la constituirea unei lumi care actioneaza dupa prin
cipii diferite de cele reale.
O categorie a fantasticului este fabulosul, care prezinta personaje sau fapte im
aginare, de domeniul incredibilului. Fabulosul este specific basmului popular, s
pecie literara, n care actiunea se situeaza nca de la nceput pe tarmul imaginar, pri
n formula stereotipica: "A fost odata ca niciodata", semn ca peripetiile persona
jelor pot fi puse pe seama unor forte supranaturale. De aceea, n lumea basmului v
ointa omului nu cunoaste limite si nu exista contrarii care nu pot fi rezolvate.
Inspirndu-se din teme si motive ale basmelor populare, Ion Creanga le-a respectat
esenta, dar le-a dat o interpretare personala, de unde si farmecul povestilor s
ale.
Capodopera sa, "Povestea lui Harap-Alb", se ncadreaza ntr-o arie tematica mai larg
a, un ciclu al "ncercarilor grele", n care eroul face ispravi iesite din comun si
a caror realizare devine posibila cu ajutorul unor nsotitori nazdravani sau al un
or animale recunoscatoare.
Un al doilea argument privitor la trasaturile basmului ("Basmul porneste de la r
ealitate dar se desprinde de ea, trecnd n supranatural") se poate proba referinduse la personaje, care, pe lnga calitati si defecte omenesti, pot avea si nsusiri s
upranaturale.
Dupa cum spune si G. Calinescu, "eroii basmului nu sunt doar oameni, ci si fiint
e himerice si, cnd ntr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici nu avem de-a face
cu un basm". Ce altceva ar putea fi acele personaje: Gerila, Flamnzila, Setila, O
chila, Pasari-Lati-Lungila, daca nu aceste fiinte himerice, create de imaginatia
autorului, fara corespondent n realitate. nsa vorbirea si atitudinea lor prieteno
asa i umanizeaza si acestia amintesc de tovarasi de copilarie ai lui Ion Creanga.
Al treilea argument, o lume n care vointa omului nu conoaste limite, n care nu exi
sta contrarii, care sa nu poata fi rezolvate, se refera la caracterul initiatic
al drumului pe care l parcurge eroul de la faza de mezin la cea de mparat. "Povest
ea lui Harap-Alb" poate fi citita pe doua niveluri. Un prim nivel ar fi acela al
interpretarilor curente, prin care luam contact cu povestea unui personaj si al
actiunilor prin care acesta trece. Un al doilea este unul mai complex, prin car
e cititorul, depasind ceea ce sugereaza n aparenta naratiunea, patrunde n straturi
le ei profunde si identifica semnificatiile simbolice. Din acest punct al interp
retarii "Povestea lui Harap-Alb" este un bildungsroman, o "carte" a formarii unu
i personaj, a evolutiei sale din stadiul de ncepator n cel de cunoscator cu experi
nta de viata.
Ritualul initierii este un vechi fundament al basmului. Drumul personajului cent
ral nu este altceva dect un traseu initiatic, cu probe care trebuie trecute. Fiul
craiului va parcurge o cale pe care odata si tatal sau a strabatut-o. De aceea
este sfatuit de Sfnta Duminica sa ceara de la tatal sau calul, hainele si armele
acestuia de pe vremea cnd a fost mire. Mezinul va trece o prima proba, cea a nfrun
tarii ursului, care de fapt era tatal sau deghizat.
Desi a fost avertizat de catre tatal sau sa se ferasca de Spn, fiul craiului nca n
ematurizat se "ntovaraseste" cu acesta. Ajungnd la o fntna, novicele cade n cursa pe
care Spnul i-a ntins-o: intra n fntna si nu mai poate iesi dect cnd accepta sa fie s
a Spnului. Acesta este momentul n care eroul capata numele de Harap-Alb.
Al patrulea argument se axeaza pe afirmatia ca "basmul porneste de la realitate"
. Realismul n "Povestea lui Harap-Alb" se observa n arta caracterizarii si individ
ualizarii unor personaje. Prin felul de a se comporta, prin felul de a vorbi, pr
in descrierile nfatisarilor lor, prin modul n care sunt vazute de celelalte person

aje. Astfel, ne apare figura craiului, tatal celor trei feciori, care nzestrat cu
o ndelungata experienta de viata este caracterizat prin vorbirea lui sfateana, p
lina de proverbe si zicatori populare, a fetei de mparat care era frumoasa "de ma
ma focului".
n concluzie, basmul cult "Povestea lui Harap-Alb" chiar daca este o creatie origi
nala, nu se ndeparteaza prea mult de cel popular.