Sunteți pe pagina 1din 4

In marea catedrala a orasului slujba era pe sfarsite.

Preotul dadu ultimile


binecuvantari si incepu impartasania credinciosilor.Printre cei asezati la rand
pt.a primi sfintele taine se afla si o femeie a carei aparitie nu putea trece
neobservata.Si cu toate ca femeile din jurul ei o cercetara cu atentie,isi
dadura seama ca femeia e o necunoscuta a acelor locuri.Misterul in care era
invaluita aceasta femeie se completa cu atractia pe care o degaja intreaga ei
faptura.Imaginati-va o femeie in toata puterea frumusetii pe care ti-o da
tineretea drapata in negru aproape complet.Oriune de uitai gaseai aceasta
culoare.In palaria care ii acoperea capul,in parul lung care ii curgea in valuri
pana la talie,in rochia cu care era imbracata.Nimeni nu stia ce sa admire la
ea mai intai:parul negru care stralucea la lumina lumanarilor sau rochia de
un negru mat care parea facuta din doua bucati:pana la talie semanand mai
mult a corsaj,atat de mulata era pe trupul tinerei punandu-i in vedere
frumusetea sanilor si a trunchiului,precum si talia subtire,iar de la talie pana
aproape de glezne fiind larga si vaporoasa.Singurele pete de culoare erau
date de o centura brodata cu muguri de trandafir albi care inlantuia rochia in
jurul talie si de pantofii la fel de albi din picioarele femeii.La gatul ei se vedea
un lant de aur de care era agatata o cruciulita de argint.In jurul incheieturii
manii drepte femeia avea o bratara tot din aur.Toata lumea cazu in pacatul
de a admira aceasta aparitie cu adevarat nemaipomenita.Insa pana la urma
toata lumea fu de acord ca cel mai frumos lucru la aceasta femeie erau
ochii.La fel de negri ca rochia,pareau trasati cu un compas,atat erau de
rotunzi.Insa nimeni nu putea spune ce puteai citi in aceasta privire.Cu pasi
usori,femeia se apropie de preot.Ajunsa in fata lui pt.a primi sfintele taine
chiar si slujitorul domnului fu surprins de aceasta aparitie.O puteai considera
la fel de bine un inger sau un demon.Dupa cateva secunde de uluiala,preotul
spuse:
-Se impartaseste roaba lui D-zeu....
-Iuliana,completa femeia cu o voce al carei ecou se rasfranse in peretii
catedralei si acest nume fu purtat din gura in gura toti cei prezenti in
biserica.
Dupa ce ii oferi trupul si sangele domnului,preotul ii spuse;
-D-zeu sa te binecuvinteze,fiica a Sa.
Femeia isi pleca capul si porni spre iesirea din biserica.Cobori dreapta si cu
pasi hotarati treptele catedralei si se indrepta spre o masina din parcarea
aflata langa biserica.Dintr-un buzunar al rochiei care nu putea fi observat la
prima vedere femeia scoase cheile masinii,o descuie,se urca in ea si dupa

cateva secunde se avanta in traficul orasului.Daca cineva ar fi urmarit


aceasta masina ar fi descoperit cu surprindere ca Iuliana ajuse dupa cateva
zeci de minute in fata cimitirului din afara orasului.Parca masina,bloca usile
si cu aceeasi atitudine hotarata se indrepta spre portile cimitrului.Aici se
intalni cu paznicul acestui loc de veci care ramase la fel de mirat de aceasta
aparitie in fata sa.Nu vazuse niciodata o asemenea frumusete.Iar cel mai
mult il intriga contrastul dintre negrul in care era invaluita femeia si albul
stralucitor al pielii sale.Puteai spune ca prin trupul acestei femei nu circula
nici un strop de sange,ci ca e sculptata dintr-un bloc de marmura.
-Buna ziua,ii spuse Iuliana paznicului.
--Sarut-mana doamna,reusi cu greu sa articuleze portarul.Era pur si simplu
vrajit de intunecimea din ochii Iulianei.
-Domnisoara,raspunse aceasta.
-Ma scuzati d-soara,se corecta portarul,inclinandu-se in fata femeii si
incercand sa isi recapete sangele rece.
-Daca nu va suparati,as avea o rugaminte la d-voastra.
-Daca va pot ajuta cu ceva,o voi face cu multa placere,continua portarul
cufundat din nou in ochii Iulianei.
-Ieri a fost ingropat in acest cimitir un tanar la a carui inmormantare nu am
putut participa.Imi puteti spune unde anume as putea gasi acel mormant?
Portarul se gandi pret de cateva secunde si apoi ii spuse Iulianei:
-Probabil va referiti la acel tanar care a fost gasit mort in casa si care s-a
dovedit ca s-a sinucis
Iuliana avu un usor tremur al mainilor,insa cu aceeasi voce greu de descris ii
spuse portarului:
-Da domnule,la el ma refer.Stiti unde anume a fost ingropat?
-Din pacate d-soara,conform preceptelor religioase a fost ingropat in zona
rezervata celor care se sinucid.Esituata la capatul cimitirului si nu cred ca va
veti descurca singura.Daca imi permiteti va voi conduce personal,iar la
intoarcere veti cunoaste deja drumul.
-Va multumesc pt.ajutor si ma scuti ca va deranjez atat,spuse Iuliana cu o
voce care se dorea a fi mai blanda.

-Nu va faceti griji d-soara,nu e nici un deranj.Va rog sa ma urmati.


Condusa de paznic,dupa cateva minute Iuliana ajunse in fata unui mormant
nou acoperit cu coroane.
-Bietul baiat,zice portarul cu o voce plina de compasiune.
Iuliana statea langa el admirand crucea pe care era trecut numele tanarului
si coroanele care acopereau mormantul.Paznicul uita de prezenta femeii
gandindu-se la moartea acelui tanar.Apoi,dupa cateva secunde se trezi din
visarea lui si-i spuse Iulianei:
-Ma scuzati,d-soara ca am cazut pe ganduri.Mereu mi se intampla cand vad
astfel de cazuri.Acum va voi lasa singura.Daca veti avea nevoie de mine ma
puteti striga,am ceva de lucru prin aleile din jur.
-Va multumesc domnule,raspunse Iuliana.Nu voi sta mult si am vazut pe
unde trebuie sa plec.
-Atunci va doresc o zi buna,ii spuse paznicul
-Multumesc inca o data pt.ajutor,spuse Iuliana mai mult din varful buzelor.
Paznicul se mai inclina o data in fata femeii si se indeparta pe aleile
cimitirului.Ramasa singura in linistea cimitirului,Iuliana continua sa
contemple acea cruce,insa ochii ei pareau ca vreau sa strapunga acel
pamant si sa ajunga la mortul ingropat sub el.Se nimerise a fi o zi frumoasa
de vara,cu un cer de un albastru transparent si cu un vant usor care facea
frunzele copacilor sa tremure si parul Iulianei sa para valurile unei mari in
plina furtuna.Dupa cateva minute Iuliana scoase din acelasi buzunar o foaie
de hartie si o ascunse sub o coroana,coperind-o cu putin pamant.In acel
moment doua lacrimi stralucira pret de cateva secunde in ochii fetei.Isi
indrepta din nou tinuta maiestuoasa si cu pasi usori,dar siguri se indrepta
spre poarta cimitirului.Dupa cateva minute paznicul reveni la acel mormant
si vazu ca femeia plecase.Vazand ca totul e in ordine vru sa plece si el cand
privirea ii cazu pe marginea unei hartii ingropata in pamant.Se apleca si o
trase din pamant.Spre surprinderea lui vazu ca e o coala alba de hartie pe
care erau scrise urmatoarele cuvinte:
Stau in fata hartiei albe si nu stiu ce sa iti scriu.Orice ti-as scrie stiu ca nu
mai are nici un rost.Sa-ti spun ca e ultima scrisoare pe care o vei primi de la
mine?Probabil vei afla de moartea mea inainte de a citi aceasta scrisoare.Sati spun ca te iubesc,sau ca te-am iubit?Toate aceste lucruri ti le-am spus din

ziua in care te-am cunoscut.O,ce frumoasa erai in rochia ta neagra.Un inger


demonic,asa te-as putea descrie.Si asta ai devenit pt.mine.Un inger pe care
l-am iubit,un demon care m-a ucis.Iulia,voi muri cu gandul la tine,dar stiu ca
nu te pot condamna cu nimic.Eu singur sunt vinovat pt.ca m-am indragostit
de tine.Stiu ca nu ai putut sa ma iubesti.Da,am gasit ce sa iti scriu.Mor
impacat pt.ca stiu ca nu vei fi a nimanui niciodata.Profitand de prietenia cu
fratele tau reuseam sa te vad aproape zilnic.Cu toate acestea niciodata nu ai
vrut sa ramai singura cu mine sau sa imi raspunzi la scrisori.Insa aseara am
reusit sa te gasesc singura acasa si cazand la picioarele tale ti-am spus toata
iubirea mea,tot chinul din inima mea.Insa tu ai ramas impasibila si mi-ai spus
ca nu vei iubi niciodata pe nimeni.Si stiu ca ai spus adevarul.Am citit acest
adevar in ochii tai,in acei ochiin care te poti ineca precum o corabie pe un
ocean framantat de uragane.Nu Iuli,tu nu poti iubi.Pt.a iubi ai nevoie de
inima si tu nu esti decat o statuie.Da Iuli,mor linistit ca nu vei fi a nimanui.Iti
scriu aceste randuri la lumina unei lumanari.E ultima lumina pe care o voi
mai vedea.Ah,totul s-a sfarsit.Curierul a venit dupa scrisoare.ADIO..
Cand termina de citit aceste randuri ochii paznicului erau plini de
lacrimi.Impaturi scrisoare,facu o mica gaura in pamantul care acoperea
mormantul si ingropa acolo scrisoarea.Apoi cu capul plecat si cu pasi
nehotarati se indrepta spre poarta cimiturului.Dupa cativa pasi ofta adanc si
spuse:Saracul baiat...