Dei mbrcat cu un costum de aizeci de franci, totui nu era lipsit de oarecare

elegan obraznic, puin comun, adevrat ns. nalt, bine fcut, blond, de un blond
castaniu btnd n roietic, cu o musta ridicat n sus, care parc spuma pe buza sa, cu
ochii albatri, limpezi, gurii de o pupil cu totul mic, cu prul cre din fire, mprit n
dou printr-o crare n mijlocul capului, el semna bine cu o sectur din romanele
populare.
Era una din acele seri de var cnd aerul lipsete n Paris. Oraul, cald ca o etuv,
prea c asud n noaptea nbuitoare. Canalurile exalau prin gurile de granit rsuflarea
lor veninoas i buctriile subterane aruncau n strad, prin ferestrele lor joase, miasmele
scrboase ale zoaielor i ale sosurilor sttute.
Portarii, n jiletc, clri pe scaune de paie, trgeau din pipe n ganguri i trectorii
mergeau cu pai greoi, cu capetele goale, cu plriile n mn.
Cnd Georges Duroy ajunse pe bulevard, se mai opri o dat, nehotrt nc ce s
fac. Acuma i venea s se duc n Champs-Elyses i la osea, la Bois de Boulogne, ca
s se rcoreasc sub copaci; dar l mai muncea nc o dorin, a unei aventuri amoroase.
Dar cum se va ntmpla asta? El singur nu tia, dar o atepta de trei luni, n fiecare zi, n
fiecare sear. Cteodat, totui, mulumit mutrei lui frumoase i inutei sale alese, fura,
pe ici, pe colo, puin dragoste, dar ndjduia necontenit ceva mai mult i mai bun.
(Garabet Ibrileanu, Bel-Ami, Bucureti, Editura Mondero, 1997)