Sunteți pe pagina 1din 327

Ellen G.

White

TRAGEDIA
VEACURILOR
The Great Controversy
Ellen G. White

Traducere: Nelu Dumitrescu

Redactor: Lucian Jarnea


Corecturã: Lavinia Goran

Tehnoredactare: Irina Toncu


Coperta: Dragoº Drumaº

© 1950, Pacific Press Publishing Association


© 2004, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti, pentru ediþia
în limba românã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale


Ellen G. White
Tragedia veacurilor / Ellen G. White
Bucureºti, 2004
ISBN 973-9484-72-7
CUPRINS

Introducere _________________________ 7
1. Distrugerea Ierusalimului ______________ 15
2. Persecuþiile din primele veacuri __________ 33
3. O epocã de întuneric spiritual ___________ 42
4. Valdenzii __________________________ 53
5. John Wycliffe _______________________ 68
6. Hus ºi Ieronim ______________________ 83
7. Despãrþirea lui Luther de Roma ________ 103
8. Luther înaintea Dietei ________________ 125
9. Reformatorul elveþian ________________ 148
10. Înaintarea Reformei în Germania _______ 160
11. Protestul prinþilor ___________________ 171
12. Reforma în Franþa __________________ 184
13. În Þãrile de Jos ºi Scandinavia _________ 207
14. Reformatorii englezi de mai târziu _______ 214
15. Biblia ºi Revoluþia Francezã ___________ 232
16. Pãrinþii peregrini ____________________ 253
17. Vestitorii dimineþii ___________________ 262
18. Un reformator american ______________ 277
19. Luminã prin întuneric ________________ 300 3
20. O mare redeºteptare religioasã _________ 311
21. Avertizarea respinsã __________________ 328
22. Profeþii împlinite _____________________ 342
Tragedia veacurilor
23. Ce este sanctuarul? __________________ 358
24. În Sfânta Sfintelor ___________________ 370
25. Legea lui Dumnezeu de neschimbat ______ 378
26. O lucrare de reformã _________________ 393
27. Redeºteptãri moderne ________________ 402
28. În faþa raportului vieþii_________________ 418
29. Originea rãului ______________________ 429
30. Vrãjmãºia dintre om ºi Satana __________ 441
31. Lucrarea duhurilor rele ________________ 447
32. Cursele lui Satana ___________________ 453
33. Prima mare amãgire __________________ 465
34. Spiritismul _________________________ 482
35. Ameninþarea libertãþii de conºtiinþã _______ 492
36. Conflictul care se apropie _____________ 509
37. Scripturile – o apãrare sigurã ___________ 519
38. Ultima avertizare ____________________ 528
39. Timpul strâmtorãrii ___________________ 537
40. Poporul lui Dumnezeu salvat ___________ 556
41. Pustiirea pãmântului __________________ 571
42. Sfârºitul luptei ______________________ 579
- Note suplimentare ___________________ 593

4
PREFAÞÃ

Paginile de istorie care deschid aceastã carte au pentru mine un loc


aparte, între lucrurile bune ºi vechi de care îmi aduc aminte din copilãrie.
Le-am învãþat înainte sã ºtiu sã citesc, când mama o fãcea pentru
mine. Apoi le-am citit ºi recitit, la fiecare vârstã cu alþi ochi, alte gânduri,
alte foloase. Universul copilãriei mele este populat de cãrturari, refor-
matori ºi martiri de demult: Wycliffe ºi Jan Huss, Luther, Zwingli ºi
Calvin. Spaþiul geografic avea în centru Ierusalimul ºi Palestina, locurile
alese de Dumnezeu pentru ºederea printre noi a Fiului Sãu, Mântuitorul
nostru, ºi pentru naºterea bisericii creºtine apostolice. Teritoriul se lãrgea,
cuprinzând întreaga Europã, adesea agitatã de conflicte religioase,
pentru ca apoi în centrul atenþiei sã ajungã Lumea Nouã, nãscutã din
dorul cutezãtorilor peregrini de a întemeia o societate a democraþiei ºi
a libertãþii religioase.
Dar perspectiva istoricã ºi geograficã a acestei cãrþi este mult mai
amplã. La fel ca turlele unei catedrale, care ne îndreaptã privirile spre
bolta cerului, capitolele din centrul acestei cãrþi dau la o parte cortina
timpului ºi a spaþiului ºi, dezvoltând pasajele profetice din cãrþile Daniel
ºi Apocalipsa, descriu evenimente cosmice de o însemnãtate vitalã
pentru destinul ºi mântuirea omenirii. Domnul Iisus Hristos este înfãþiºat
în nobleþea ºi generozitatea iubirii Sale. Din iubire ni S-a alãturat, deve-
nind om ca sã sufere ºi sã moarã în locul nostru. Din iubire ne ocroteºte
Cuvânt înainte

în faþa celor mai aspre atacuri ale lui Satana. Din iubire pregãteºte
lumea ºi cerul pentru marele act de încununare a mântuirii, revenirea
Sa ca Domn ºi Salvator. Din iubire ne transformã ºi ne înnobileazã,
astfel încât sã ne simþim bine alãturi de El de-a lungul veºniciei.
Ultimele capitole aratã care este locul nostru în aceastã extraordinarã
desfãºurare. În istoria laicã aproape tot interesul este absorbit de marile 5
personalitãþi, de generali ºi oamenii politici în mâna cãrora s-a aflat
destinul popoarelor pentru o vreme. Rolul nostru, al oamenilor de rând,
în modelarea istoriei naþiunilor pare neînsemnat. Nu avem suficient
control nici asupra propriei existenþe în acest context dominat de marile
Tragedia veacurilor
puteri. Dar istoria mântuirii se scrie dupã alte criterii. Aici, Dumnezeu
trateazã fiecare fiinþã cu un mare respect al libertãþii de alegere.
Cuvintele de aur ale Mântuitorului exprimã acest principiu fundamental
al cerului: „Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã
viaþa veºnic㔠(Ioan 3,16).
Pe mãsurã ce veþi înainta în citirea acestei cãrþi, vã încurajez sã vã
asumaþi, poate pentru prima datã, responsabilitatea de a vã decide viitorul
spiritual. Nu vã lãsaþi derutaþi de agitaþia ºi zgomotul unei lupte care
pare cã nu se va sfârºi niciodat㠖 lupta dintre adevãr ºi minciunã,
iubire ºi urã, valoare sau viciu. Luaþi o decizie care sã se dovedeascã
temeinicã în perspectiva triumfului iminent al iubirii lui Dumnezeu.

Adrian Bocãneanu, Bucureºti 2002

6
INTRODUCERE

Scopul acestei cãrþi este acela de a înfãþiºa


scenele marii lupte dintre adevãr ºi rãtãcire;
de a descoperi cursele lui Satana ºi mijlocul prin care
i se poate împotrivi cu succes; de a prezenta o soluþie
satisfãcãtoare a marii probleme a rãului, aruncând
o astfel de luminã asupra originii ºi sorþii finale
a pãcatului, încât sã descopere dreptatea ºi mila
lui Dumnezeu în procedeele Sale cu creaturile Lui;
precum ºi acela de a arãta natura sfântã,
neschimbãtoare, a Legii Sale.

ÎNAINTE DE INTRAREA PÃCATULUI ÎN LUME , Adam se


bucura de o comuniune liberã cu Fãcãtorul sãu, dar dupã ce omul s-a
despãrþit de Dumnezeu prin pãcãtuire, neamul omenesc a pierdut acest
înalt privilegiu. Însã, prin Planul de Mântuire, a fost deschisã o cale prin
care locuitorii pãmântului sã poatã avea iarãºi legãturã cu cerul.
Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin Duhul Sãu, iar prin descoperirile
date slujitorilor Sãi aleºi, a fost datã lumii lumina divinã. „Oamenii au
Introducere

vorbit de la Dumnezeu mânaþi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1,21).


În primii douã mii cinci sute de ani din istoria omenirii, n-a existat
nici o revelaþie scrisã. Aceia care fuseserã învãþaþi de Dumnezeu
transmiteau cunoºtinþa lor altora, ºi aceasta era transmisã din tatã în
fiu, de la o generaþie la alta. Pregãtirea Cuvântului scris a început pe 7
timpul lui Moise. Revelaþiile inspirate au constituit atunci o carte inspiratã.
Aceastã lucrare a continuat într-o lungã perioadã de ºaisprezece veacuri
– de la Moise, istoricul creaþiunii ºi al Legii, pânã la Ioan, raportorul
celor mai sublime adevãruri ale Evangheliei.
Tragedia veacurilor
Biblia aratã cãtre Dumnezeu ca autor al ei; cu toate acestea, a fost
scrisã de mâini omeneºti ºi, în variatele stiluri ale diferitelor ei cãrþi, ea
prezintã caracteristicile numeroºilor ei scriitori. Adevãrurile descoperite
sunt toate „insuflate de Dumnezeu” (2 Tim. 3,16); cu toate acestea,
sunt exprimate în cuvinte omeneºti. Cel Infinit, prin Duhul Sãu cel Sfânt,
a revãrsat lumina în minþile ºi inimile slujitorilor Sãi. El a dat vise, vedenii,
simboluri ºi înfãþiºãri; iar aceia cãrora adevãrul le-a fost astfel descoperit
au îmbrãcat gândul în limbaj omenesc.
Cele Zece Porunci au fost rostite de Însuºi Dumnezeu ºi au fost
scrise cu mâna Sa. Ele sunt o alcãtuire divinã ºi nu omeneascã. Dar
Biblia, cu adevãrurile ei date de Dumnezeu ºi exprimate în limbajul
oamenilor, ne prezintã o unire a divinului cu omenescul. O astfel de
unire a existat în natura Domnului Hristos, care era Fiul lui Dumnezeu
ºi Fiul omului. Acest lucru este adevãrat cu privire la Biblie, tot aºa
cum a fost adevãrat ºi cu Hristos, cãci „Cuvântul s-a fãcut trup ºi a
locuit printre noi” (Ioan 1,14).
Scrise în veacuri diferite, de oameni care se deosebeau foarte mult
în ceea ce priveºte rangul ºi ocupaþia, în înzestrarea intelectualã ºi
spiritualã, cãrþile Bibliei prezintã un contrast izbitor în ceea ce priveºte
stilul, ca ºi o diversitate în natura subiectelor descoperite. Sunt folosite
diverse forme de exprimare de cãtre diferiþii ei scriitori; adesea, acelaºi
adevãr este mai izbitor prezentat de unul decât de altul. Deoarece mai
mulþi scriitori prezintã un subiect sub diferite aspecte ºi relaþii, pentru
cititorul superficial, neglijent sau cu prejudecãþi, poate apãrea o
nepotrivire sau o contradicþie, acolo unde cercetãtorul evlavios, cu o
pãtrundere mai clarã, vede armonia care existã în profunzime.
Fiind prezentat prin persoane diferite, adevãrul este descoperit în
variatele lui forme. Un scriitor este mai puternic impresionat de o
anumitã fazã a subiectului; el prinde acele puncte care se armonizeazã
cu experienþa lui sau cu puterea lui de înþelegere ºi de apreciere; altul
prinde o altã fazã; ºi fiecare dintre ei, sub cãlãuzirea Duhului Sfânt,
8 prezintã ceea ce i-a impresionat mai puternic mintea – un aspect diferit
al adevãrului în fiecare carte, dar o armonie desãvârºitã în toate. Iar
adevãrurile revelate în felul acesta se unesc pentru a forma un întreg
desãvârºit, adaptat pentru a face faþã nevoilor oamenilor în toate
împrejurãrile ºi experienþele vieþii.
Lui Dumnezeu I-a plãcut sã facã cunoscut lumii adevãrul Sãu prin
instrumente omeneºti ºi El Însuºi, prin Duhul Sãu cel Sfânt, i-a pregãtit
pe oameni ºi i-a fãcut în stare sã facã lucrarea aceasta. El le-a cãlãuzit
mintea ca sã aleagã ce sã vorbeascã ºi ce sã scrie. Comoara a fost
încredinþatã vaselor de lut ºi, cu toate acestea, nu este mai puþin din
ceruri. Mãrturia este transmisã prin exprimarea nedesãvârºitã a
limbajului omenesc, dar este mãrturia lui Dumnezeu; iar copilul lui
Dumnezeu, ascultãtor ºi credincios, vede în ea slava unei puteri divine,
pline de har ºi de adevãr.
În Cuvântul Sãu, Dumnezeu a încredinþat oamenilor cunoºtinþa
necesarã pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie sã fie primite ca o
descoperire autoritarã, infailibilã a voinþei Sale. Ele sunt mãsura
caracterului, descoperitorul doctrinelor ºi dovada experienþei. „Toatã
Scriptura este insuflatã de Dumnezeu ºi de folos ca sã înveþe, sã mustre,
sã îndrepte, sã dea înþelepciune în neprihãnire, pentru ca omul lui
Dumnezeu sã fie desãvârºit ºi cu totul destoinic pentru orice lucrare
bun㔠(2 Tim. 3,16.17).
Cu toate acestea, faptul cã Dumnezeu a descoperit voia Sa
oamenilor prin Cuvântul Sãu n-a fãcut inutilã prezenþa ºi cãlãuzirea
continuã a Duhului Sfânt. Din contrã, Duhul a fost fãgãduit de
Mântuitorul nostru ca sã descopere Cuvântul slujitorilor Sãi, sã lumineze
ºi sã aplice învãþãturile Lui. ªi pentru cã Duhul lui Dumnezeu a fost
Acela care a inspirat Biblia, este cu neputinþã ca învãþãtura Duhului sã
fie vreodatã contrarã aceleia a Cuvântului.
Duhul n-a fost dat – ºi nici nu va fi revãrsat vreodatã – pentru a da
la o parte Biblia, cãci Scripturile declarã lãmurit: Cuvântul lui Dumnezeu
este mãsura prin care trebuie sã fie puse la probã toatã învãþãtura ºi
Introducere

toatã experienþa. Apostolul Ioan spune: „Preaiubiþilor, sã nu daþi crezare


oricãrui duh; ci sã cercetaþi duhurile dacã sunt de la Dumnezeu; cãci în
lume au ieºit mulþi prooroci mincinoºi” (1 Ioan 4,1). Iar Isaia declarã:
„La lege ºi la mãrturie! Cãci dacã nu vor vorbi aºa, nu vor mai rãsãri
zorile pentru poporul acesta” (Is. 8,20). 9
O mare ocarã a fost aruncatã asupra lucrãrii Duhului Sfânt, prin
rãtãcirile acelei categorii de oameni care, pretinzând cã sunt iluminaþi
de El, declarã cã nu mai au nevoie de cãlãuzirea Cuvântului lui
Dumnezeu. Ei se lasã conduºi de impresii pe care le socotesc ca fiind
Tragedia veacurilor
glasul lui Dumnezeu în suflet. Dar duhul care îi stãpâneºte nu este Duhul
lui Dumnezeu. Aceastã urmare a impresiilor, cu neglijarea Scripturilor,
poate duce numai la confuzie, la amãgire ºi la ruinã. Ea slujeºte numai
pentru a promova scopurile celui rãu. Deoarece lucrarea Duhului Sfânt
este de o importanþã vitalã pentru biserica lui Hristos, unul dintre planurile
lui Satana este ca, prin rãtãcirile extremiºtilor ºi ale fanaticilor, sã arunce
ocarã asupra lucrãrii Duhului ºi sã-l facã pe poporul lui Dumnezeu sã
neglijeze acest izvor al puterii pe care Însuºi Domnul l-a prevãzut.
În armonie cu sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, Duhul Sãu avea sã-ªi
continue lucrarea în tot cursul dispensaþiunii Evangheliei. De-a lungul
veacurilor, în timp ce erau date Scripturile Noului ºi Vechiului Testa-
ment, Duhul Sfânt n-a încetat sã transmitã luminã unor persoane
individuale, în afara descoperirilor care aveau sã fie încorporate în
Canonul sacru. Însãºi Biblia descrie cum, prin Duhul Sfânt, oamenii au
primit avertizãri, mustrãri, sfaturi ºi îndrumãri în probleme care nu aveau
nici o legãturã cu darea Scripturilor. Se menþioneazã prooroci din diferite
veacuri, ale cãror rostiri n-au fost scrise niciodatã. În acelaºi fel, dupã
încheierea canonului Scripturii, Duhul Sfânt avea sã-ªi continue lucrarea
Sa, sã-i ilumineze, sã-i avertizeze ºi sã-i mângâie pe copiii lui Dumnezeu.
Iisus a fãgãduit ucenicilor Sãi: „Dar Mângâietorul, adicã Duhul Sfânt,
pe care-L va trimite Tatãl, în Numele Meu, vã va învãþa toate lucrurile,
ºi vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”… „Când va veni
Mângâietorul, Duhul adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul;
cãci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, ºi vã va
descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 14,26; 16,13). Scriptura învaþã lãmurit
cã aceste fãgãduinþe, departe de a fi limitate la zilele apostolilor, se
extind asupra bisericii lui Hristos din toate veacurile. Mântuitorul îi asigurã
pe urmaºii Sãi: „ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. ªi iatã
cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului. Amin” (Mat.
28,20). Iar Pavel declarã cã darurile ºi manifestãrile Duhului au fost
aºezate în biseric㠄pentru desãvârºirea sfinþilor, în vederea lucrãrii de
slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pânã vom ajunge toþi la unirea
10
credinþei ºi a cunoºtinþei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la
înãlþimea staturii plinãtãþii lui Hristos” (Efes. 4,12.13).
Pentru credincioºii din Efes apostolul Pavel se ruga: „ªi mã rog ca
Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatãl slavei, sã vã dea un
duh de înþelepciune ºi de descoperire, în cunoaºterea Lui, ºi sã vã
lumineze ochii inimii, ca sã pricepeþi care este nãdejdea chemãrii Lui,
care este bogãþia slavei moºtenirii Lui în sfinþi, ºi care este faþã de noi,
credincioºii, nemãrginita mãrime a puterii Sale, dupã lucrarea puterii
tãriei Lui” (Efes. 1,17-19). Lucrarea Duhului divin, pentru luminarea
înþelegerii ºi pentru deschiderea minþii faþã de lucrurile adânci ale
Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu, era binecuvântarea pe care Pavel o
cerea în favoarea bisericii din Efes.
Dupã manifestarea minunatã a Duhului Sfânt, în Ziua Cincizecimii,
Petru i-a îndemnat pe oameni la pocãinþã ºi la botez în numele lui Hristos,
pentru iertarea pãcatelor; ºi el a spus: „Veþi primi darul Sfântului Duh.
Cãci fãgãduinþa aceasta este pentru voi, pentru copiii voºtri, ºi pentru
toþi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numãr îi va chema
Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2,38.39).
În legãturã imediatã cu scenele marii zile a lui Dumnezeu, Domnul,
prin proorocul Ioel, a fãgãduit o manifestare deosebitã a Duhului Sãu
(Ioel 2,28). Aceastã profeþie s-a împlinit parþial în revãrsarea Duhului
Sfânt în Ziua Cincizecimii; dar va ajunge la o împlinire deplinã în
manifestarea harului divin care va însoþi încheierea lucrãrii Evangheliei.
Marea luptã dintre bine ºi rãu va creºte în intensitate aproape de
încheierea timpului. În toate veacurile, mânia lui Satana s-a manifestat
împotriva bisericii lui Hristos; ºi Dumnezeu ªi-a revãrsat harul ºi Spiritul
asupra poporului Sãu pentru a-l întãri, ca sã se împotriveascã puterii
celui rãu. Când apostolii lui Hristos aveau sã ducã lumii Evanghelia Sa
ºi sã o scrie pentru toate veacurile viitoare, ei aveau sã fie în mod
special înzestraþi cu iluminarea Duhului. Dar, pe mãsurã ce biserica se
apropie de eliberarea ei finalã, Satana va lucra cu o putere din ce în ce
mai mare. El s-a coborât „cuprins de o mânie mare, ºtiind cã are puþinã
Introducere

vreme” (Apoc. 12,12). El va lucra „cu toatã puterea, cu semne ºi mi-


nuni mincinoase” (2 Tes. 2,9). Timp de ºase mii de ani aceastã in-
teligenþã deosebitã, care odinioarã fusese cea mai înãlþatã printre îngerii
lui Dumnezeu, s-a dedat cu totul lucrãrii de amãgire ºi ruinare. ªi toatã
profunzimea iscusinþei satanice ºi a subtilitãþii dobândite, toatã cruzimea 11
la care s-a ajuns în decursul acestor veacuri de luptã vor fi îndreptate
împotriva poporului lui Dumnezeu în conflictul final. ªi în aceastã vreme
de primejdie, urmaºii lui Hristos trebuie sã avertizeze lumea cu privire
la a doua venire a Domnului; un popor trebuie pregãtit sã stea înaintea
Tragedia veacurilor
Lui, la venirea Sa, „fãrã patã ºi fãrã zbârcitur㔠(2 Petru 3,14). În
acest timp, înzestrarea deosebitã a harului ºi a puterii divine nu este
mai puþin necesarã pentru bisericã decât a fost în zilele apostolilor.
Prin iluminarea Duhului Sfânt, scenele luptei îndelungate dintre bine
ºi rãu au fost descoperite scriitoarei acestor pagini. Din timp în timp, mi
s-a îngãduit sã privesc lucrarea, în diferite veacuri, a marii lupte dintre
Hristos, Prinþul vieþii, autorul mântuirii noastre, ºi Satana, prinþul rãului,
autorul pãcatului, primul cãlcãtor al sfintei Legi a lui Dumnezeu.
Vrãjmãºia lui Satana împotriva lui Hristos s-a manifestat ºi împotriva
urmaºilor Sãi. Aceeaºi urã faþã de principiile Legii lui Dumnezeu, aceeaºi
lucrare de amãgire, prin care rãtãcirea este fãcutã sã aparã ca fiind
adevãr, prin care legile omeneºti sunt puse în locul Legii lui Dumnezeu,
iar oamenii sunt conduºi sã se închine mai degrabã creaturii decât
Creatorului, pot fi urmãrite în toatã istoria trecutului. Eforturile lui Satana
de a reprezenta greºit caracterul lui Dumnezeu, de a-i face pe oameni
sã cultive o concepþie falsã despre Creator ºi în felul acesta sã-L priveascã
mai degrabã cu teamã ºi urã, decât cu iubire; încercãrile lui de a da la
o parte Legea lui Dumnezeu, conducându-i pe oameni sã se considere
liberi faþã de cerinþele ei ºi prigonirea acelora care au îndrãznit sã se
împotriveascã amãgirilor lui, au fost urmãrite continuu în toate veacurile.
Toate acestea se pot vedea în istoria patriarhilor, profeþilor, apostolilor,
a martirilor ºi a reformatorilor.
În marea luptã finalã, Satana va folosi aceleaºi procedee, va mani-
festa acelaºi spirit ºi va lucra în acelaºi scop ca ºi în veacurile precedente.
Cele petrecute în trecut se vor repeta, cu excepþia faptului cã lupta viitoare
va fi marcatã de o aºa intensitate cum lumea n-a mai vãzut niciodatã.
Amãgirile lui Satana vor fi mai subtile, atacurile lui vor fi mai hotãrâte.
Dacã va fi cu putinþã va amãgi chiar ºi pe cei aleºi (Marcu 13,22).
Când Duhul lui Dumnezeu a descoperit minþii mele marile adevãruri
ale Cuvântului Sãu, cum ºi scenele trecutului ºi ale viitorului, am fost
îndemnatã sã fac cunoscut ºi altora ceea ce îmi fusese descoperit –
12 anume, sã urmãresc istoria luptei din veacurile trecute ºi îndeosebi sã o
prezint astfel încât sã arunce o luminã asupra luptei viitoare, care se
apropie cu grãbire. Pentru realizarea acestui scop, am cãutat sã selectez
ºi sã adun laolaltã evenimentele din istoria bisericii în aºa fel, încât sã
subliniez descoperirea marilor adevãruri probatoare, care au fost date
lumii în diferite perioade ºi care au provocat mânia lui Satana ºi vrãjmãºia
unei biserici iubitoare de lume, adevãruri susþinute de acei martori care
„nu ºi-au iubit viaþa pânã la moarte”.
În aceste rapoarte, putem vedea o prefigurare a luptei care ne stã
înainte. Privindu-le în lumina Cuvântului lui Dumnezeu ºi prin iluminarea
Duhului Sãu, putem vedea descoperite planurile celui rãu ºi primejdiile
pe care vor trebui sã le ocoleascã aceia care vor fi gãsiþi „fãrã patã”
înaintea Domnului, la venirea Sa.
Marile evenimente care au marcat progresul Reformei în veacurile
trecute sunt fapte istorice binecunoscute ºi unanim recunoscute de
lumea protestantã; ele sunt fapte pe care nimeni nu le poate ignora.
Istoria aceasta am prezentat-o pe scurt în armonie cu scopul cãrþii,
fapt ce s-a impus neapãrat, faptele fiind condensate într-un spaþiu
restrâns, cum s-a gãsit potrivit, ºi care sã dea o înþelegere corectã a
aplicãrii ei. În unele cazuri, acolo unde istoricul a grupat evenimentele,
pentru ca sã îngãduie pe scurt o vedere cuprinzãtoare a subiectului,
sau a rezumat amãnuntele într-un mod potrivit, cuvintele lui au fost
citate; dar în unele cazuri, nu s-a indicat sursa, deoarece citãrile nu
sunt fãcute cu scopul de a acorda autorului o autoritate, ci pentru cã
declaraþia lui permite o prezentare uºoarã ºi convingãtoare a subiectului.
Relatând experienþa ºi vederile acelora care au promovat lucrarea
de reformã din zilele noastre, s-au folosit în acelaºi fel lucrãrile lor
publicate.
Cartea aceasta nu are scopul de a prezenta adevãruri noi cu privire
la luptele din vremurile de demult, ci de a extrage faptele ºi principiile
care au o importanþã pentru evenimentele viitoare. Totuºi, privite ca o
parte a luptei dintre forþele luminii ºi ale întunericului, toate aceste
Introducere

rapoarte ale trecutului sunt vãzute ca având o nouã însemnãtate; prin


ele se aruncã o luminã asupra viitorului, luminând calea acelora care,
asemenea reformatorilor din veacurile trecute, vor fi chemaþi, chiar cu
riscul pierderii tuturor bunurilor pãmânteºti, sã mãrturiseasc㠄pentru
Cuvântul lui Dumnezeu ºi pentru mãrturia lui Iisus Hristos”. 13
Scopul acestei cãrþi este acela de a înfãþiºa scenele marii lupte dintre
adevãr ºi rãtãcire; de a descoperi cursele lui Satana ºi mijlocul prin
care i se poate împotrivi cu succes; de a prezenta o soluþie satisfãcãtoare
a marii probleme a rãului, aruncând o astfel de luminã asupra originii ºi
Tragedia veacurilor
a sorþii finale a pãcatului, încât sã descopere dreptatea ºi mila, ma-
nifestate de Dumnezeu faþã de creaturile Sale; precum ºi acela de a
arãta natura sfântã, neschimbãtoare, a Legii Sale. Rugãciunea sincerã
a scriitoarei este ca, prin influenþa ei, oamenii sã fie eliberaþi de puterea
întunericului ºi sã devin㠄pãrtaºi la moºtenirea sfinþilor în luminã”, pentru
slava Aceluia care ne-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentru noi.

-.G.9hite

14
CAPITOLUL 1

DISTRUGEREA IERUSALIMULUI

Dacã ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în aceastã zi,


lucrurile, care puteau sã-þi dea pacea! Dar acum,
ele sunt ascunse de ochii tãi. Vor veni peste tine zile,
când vrãjmaºii tãi te vor înconjura cu ºanþuri, te
vor împresura, ºi te vor strânge din toate pãrþile; te
vor face una cu pãmântul, pe tine ºi pe copiii tãi din
mijlocul tãu; ºi nu vor lãsa în tine piatrã pe piatrã,
pentru cã n-ai cunoscut vremea când ai fost
cercetatã (Luca 19,42-44).

DE PE CREASTA MUNTELUI MÃSLINILOR, Iisus privea


Ierusalimul. Plãcutã ºi paºnicã era scena care se desfãºura în faþa Sa.
Era sãrbãtoarea Paºtelui ºi, din toate þãrile, copiii lui Iacov se adunaserã
acolo pentru a participa la marea sãrbãtoare naþionalã. În mijlocul
grãdinilor ºi al viilor, cu pajiºti înverzite, presãrate cu corturile pelerinilor,

Distrugerea Ierusalimului
se înãlþau colinele în terase, palatele impunãtoare ºi fortãreþele masive
ale capitalei lui Israel. Fiica Sionului pãrea sã spunã în mândria ei: „Stau
ca împãrãteasã ºi nu vãd nici o nenorocire”. Era atât de fermecãtoare
ºi era sigurã de favoarea Cerului, ca atunci când, cu veacuri în urmã,
regele cântãreþ psalmodia: „Frumoasã înãlþime, bucuria întregului
pãmânt, este Muntele Sionului… cetatea marelui Împãrat” (Ps. 48,2).
Se puteau vedea clãdirile mãreþe ale templului. Razele apusului de soare
luminau albul ca de zãpadã al zidurilor lui de marmurã ºi se reflectau pe
poarta de aur, pe turn ºi pe turnurile mai mici, ascuþite. „În frumuseþea 15
desãvârºit㔠ea stãtea ca mândrie a naþiunii iudaice. Care copil al lui
Israel putea privi scena aceasta fãrã un simþãmânt de bucurie ºi de
admiraþie! Dar mintea lui Iisus era ocupatã de gânduri cu totul deosebite.
„Când S-a apropiat de cetate ºi a vãzut-o, Iisus a plâns pentru ea.”
Tragedia veacurilor
(Luca 19,41). În mijlocul bucuriei generale a alaiului triumfal, în timp
ce ramurile de palmier unduiau, în timp ce osanalele vesele trezeau
ecourile colinelor ºi mii de glasuri Îl declarau împãrat, Mântuitorul lumii
a fost copleºit de o durere neaºteptatã ºi tainicã. El, Fiul lui Dumnezeu,
Cel fãgãduit lui Israel, a cãrui putere învinsese moartea ºi îi chemase
din mormânt pe prizonierii ei, era în lacrimi, nu din cauza unei dureri
obiºnuite, ci a unei agonii adânci, nestãvilite.
Lacrimile Sale nu erau pentru Sine, deºi cunoºtea bine calea pe
care picioarele Sale urmau sã urce. Înaintea Sa era Ghetsemani, scena
apropiatei Sale agonii. De asemenea, înaintea Sa era Poarta Oilor, prin
care, timp de veacuri, fuseserã conduse animalele pentru jertfã ºi care
urma sã se deschidã pentru El când avea „sã fie adus ca un miel la
junghiere” (Is. 53,7). Nu prea departe era Calvarul, locul rãstignirii. Pe
drumul pe care Hristos avea sã calce în curând, urma sã cadã groaza
unui întuneric des, atunci când El avea sã Se ofere ca jertfã pentru
pãcat. Cu toate acestea, nu contemplarea acestor scene arunca umbrã
asupra Lui în acest ceas de bucurie. Nu o presimþire a groazei Sale
supraomeneºti întuneca acest spirit neegoist. El plângea pentru miile
de condamnaþi din Ierusalim, datoritã orbirii ºi nepocãinþei acelora pe
care venise sã-i binecuvânteze ºi sã-i mântuiascã.
Istoria de mai bine de o mie de ani, de favoare deosebitã ºi ocrotire,
manifestate de Dumnezeu faþã de poporul ales, era deschisã în faþa
ochilor lui Iisus. Acolo era Muntele Moria, unde fiul fãgãduinþei, o victimã
ce nu se împotrivise, fusese adus la altar, ca simbol al jertfirii Fiului lui
Dumnezeu. Acolo, legãmântul binecuvântãrii, slãvitã fãgãduinþã
mesianicã, fusese confirmat tatãlui celor credincioºi (Gen. 22,9.16-18).
Acolo, flãcãrile jertfei care s-au înãlþat cãtre cer din aria lui Ornan
îndepãrtaserã sabia îngerului pierzãtor (1 Cron. 21) – simbol potrivit al
jertfei Mântuitorului ºi al mijlocirii Sale pentru cei vinovaþi. Ierusalimul
fusese onorat de Dumnezeu mai presus de tot pãmântul. Domnul alesese
Sionul, El „îl dorise ca locuinþã a Sa” (Ps. 132,13). Acolo, timp de
16 veacuri, sfinþii prooroci îºi rostiserã soliile de avertizare. Acolo, preoþii
îºi legãnaserã cãdelniþele, iar norul de tãmâie împreunã cu rugãciunile
închinãtorilor se înãlþaserã înaintea lui Dumnezeu. Zilnic, acolo, fusese
oferit sângele mieilor înjunghiaþi, arãtând în viitor cãtre Mielul lui
Dumnezeu. Acolo, Iehova κi descoperise prezenþa în norul de slavã
de deasupra tronului milei. Acolo se gãsea începutul acelei scãri tainice,
care unea pãmântul cu cerul (Gen. 28,12; Ioan 1,51) – acea scarã pe
care îngerii lui Dumnezeu coborau ºi urcau ºi care deschidea lumii
drumul cãtre Sfânta Sfintelor. Dacã Israel, ca popor, ar fi pãstrat
supunerea lui faþã de Cer, Ierusalimul ar fi rãmas pentru totdeauna ca
ales al lui Dumnezeu (Ier. 17,21-25). Dar istoria acestui popor favorizat
era un raport de nelegiuire ºi de rãzvrãtire. Ei se împotriviserã harului
ceresc, abuzaserã de privilegiile lor ºi dispreþuiserã ocaziile.
Deºi Israel „ºi-a bãtut joc de trimiºii lui Dumnezeu, i-a nesocotit
cuvintele ºi a râs de proorocii Sãi” (2 Cron. 36,16), El încã Se manifestase
faþã de el ca „Domnul Dumnezeu milos ºi îndurãtor, îndelung rãbdãtor
ºi bogat în bunãtate ºi credincioºie” (Exod 34,6); în ciuda repetatelor
respingeri, mila Sa continuase cu insistenþã. Cu o iubire mai mare decât
aceea a unui tatã milos faþã de fiul grijii sale, „Dumnezeu dãduse din
vreme trimiºilor Sãi însãrcinarea sã-i înºtiinþeze, cãci voia sã cruþe pe
poporul Sãu ºi locaºul Sãu” (2 Cron. 36,15). Când mustrarea, im-
plorarea ºi certarea n-au mai avut efect, El le-a trimis cel mai bun dar
al Cerului; mai mult chiar, El a revãrsat tot cerul în acest singur dar.
Însuºi Fiul lui Dumnezeu a fost trimis sã mijloceascã pentru cetatea
nepocãitã. Hristos a fost Acela care l-a adus la existenþã pe Israel,
crescându-l ca pe o viþã aleasã din Egipt (Ps. 80,8). Mâna Sa îi îndepãr-
tase pe pãgâni dinaintea lui. El o sãdise „pe un deal foarte roditor”.
Grija Sa ocrotitoare îl înconjurase. Slujitorii Sãi fuseserã trimiºi sã îl

Distrugerea Ierusalimului
hrãneascã. „Ce aº mai fi putut face viei Mele, exclamã El, ºi n-am
fãcut?” (Is. 5,1-4). Deºi atunci când aºtepta sã facã struguri buni rodise
struguri sãlbatici, El a venit personal la via Sa cu o nãdejde arzãtoare –
aceea cã va fi posibil sã o salveze de distrugere. El ªi-a sãpat via, a
curãþit-o ºi a îngrijit-o. A fost neobosit în strãduinþele Sale de a salva
via pe care El Însuºi o sãdise.
Timp de trei ani, Domnul luminii ºi al slavei mersese încoace ºi
încolo prin mijlocul poporului Sãu. El „mergea din loc în loc, fãcând
bine ºi vindecând pe toþi cei ce erau apãsaþi de diavolul”, legând inimile 17
zdrobite, aducând eliberare celor ce erau robiþi, redând vederea orbilor,
fãcându-i pe ologi sã meargã ºi pe cei surzi sã audã, curãþindu-i pe leproºi,
înviindu-i pe morþi ºi predicând Evanghelia celor sãraci (Fapte 10,38;
Luca 4,18; Matei 11,5). Tuturor claselor, fãrã deosebire, le-a fost
Tragedia veacurilor
adresatã chemarea plinã de har: „Veniþi la Mine toþi cei trudiþi ºi
împovãraþi ºi Eu vã voi da odihn㔠(Matei 11,28).
Deºi rãsplãtiserã binele cu rãu, iar iubirea Sa cu urã (Ps. 109,5), El
urmase neabãtut misiunea Sa plinã de milã. Niciodatã aceia care
cãutaserã harul Sãu nu fuseserã respinºi. Fiind un cãlãtor fãrã cãmin,
având zilnic parte de învinuiri ºi de lipsuri, El trãia pentru a sluji nevoilor
omeneºti ºi pentru a uºura durerile lor, invitându-i sã primeascã darul
vieþii. Valurile de milã, respinse de acele inimi îndãrãtnice, se reîntorceau
cu o mai mare gingãºie ºi o iubire de nedescris. Dar Israel întorsese
spatele celui mai bun Prieten al sãu ºi Aceluia care singur îl putea
ajuta. Invitaþiile iubirii Sale fuseserã dispreþuite, sfaturile Sale fuseserã
cãlcate în picioare, iar avertismentele Sale fuseserã luate în râs.
Ceasul nãdejdii ºi al iertãrii era gata sã treacã; cupa mâniei lui
Dumnezeu cel îndelung rãbdãtor era aproape plinã. Norul care se
adunase prin veacurile de apostazie ºi rãzvrãtire, acum întunecat de
nenorociri, era gata sã se reverse peste un popor vinovat; iar Acela
care singur putea sã-i salveze de soarta care stãtea sã se dezlãnþuie
fusese dispreþuit, insultat, lepãdat ºi în curând urma sã fie rãstignit.
Când Hristos avea sã atârne pe crucea Calvarului, ziua lui Israel, ca
popor favorizat ºi binecuvântat de Dumnezeu, avea sã se sfârºeascã.
Chiar ºi pierderea unui singur suflet este un dezastru care depãºeºte
infinit de mult câºtigurile ºi comorile lumii; însã atunci când Hristos
privea asupra Ierusalimului, condamnarea unei cetãþi întregi, a unui
popor întreg, era înaintea Lui – cetatea aceea, naþiunea aceea care fu-
sese odinioarã poporul ales al lui Dumnezeu, comoara Sa deosebitã.
Proorocii plânseserã apostazia lui Israel ºi nenorocirile teribile care
le fuseserã partea din cauza pãcatelor lor. Ieremia dorise ca ochii sã-i
fie un izvor de lacrimi, ca sã-i plângã zi ºi noapte pe cei uciºi ai fiicei
poporului sãu, pentru turma Domnului, care era dusã în robie (Ier. 9,1;
13,17). Cât de mare era atunci durerea Aceluia a cãrui privire profeticã
18 cuprindea, nu ani, ci veacuri! El îl vedea pe îngerul pierzãtor cu sabia
ridicatã împotriva cetãþii care fusese multã vreme locuinþa lui Iehova.
De pe culmea Muntelui Mãslinilor, chiar din locul care mai târziu urma
sã fie ocupat de Titus ºi oastea sa, El privea peste vale la curþile ºi
porticurile sfinte ºi, cu ochii întunecaþi de lacrimi, vedea într-o perspectivã
groaznicã zidurile înconjurate de oºtile vrãjmaºe. Auzea ºirurile de armate
mãrºãluind la rãzboi. Auzea glasul mamelor ºi al copiilor strigând dupã
pâine în cetatea asediatã. Vedea Casa Sa sfântã ºi frumoasã, palatele
ºi turnurile ei date flãcãrilor, ºi în locul unde ele fuseserã odinioarã,
numai un morman de ruine fumegânde.
Privind prin veacuri, vedea poporul legãmântului rãspândit în toate
þãrile, „ca niºte naufragiaþi pe un þãrm pustiu”. În pedeapsa trecãtoare,
gata sã cadã peste copiii sãi, El vedea doar primii stropi din cupa mâniei
pe care, la judecata din urmã, aveau sã-i bea pânã la drojdii. Mila divinã,
iubirea compãtimitoare, îºi gãseºte exprimarea în cuvintele pline de
jale: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci ºi ucizi cu pietre
pe cei trimiºi la tine! De câte ori am vrut sã strâng pe copiii tãi cum îºi
strânge gãina puii sub aripi, ºi n-aþi vrut!” O, dacã tu, popor favorizat
mai presus de oricare altul, ai fi cunoscut timpul cercetãrii tale, ºi lucrurile
care puteau sã-þi dea pacea! Am oprit îngerul dreptãþii, te-am chemat
la pocãinþã, dar zadarnic. Tu nu i-ai lepãdat doar pe slujitori, pe trimiºi ºi
prooroci, ci pe Sfântul lui Israel, pe Mântuitorul tãu. Dacã eºti distrus,
tu singur porþi rãspunderea. „ªi nu vreþi sã veniþi la Mine ca sã aveþi
viaþ㔠(Matei 23,37; Ioan 5,40).
Hristos vedea în Ierusalim un simbol al unei lumi împietrite în
necredinþã ºi rãzvrãtire ºi grãbindu-se sã suporte judecãþile rãsplãtitoare
ale lui Dumnezeu. Vaiurile unui neam cãzut, apãsând sufletul Sãu, au
scos de pe buzele Sale acel strigãt nespus de amar. El vedea urma

Distrugerea Ierusalimului
pãcatului în mizeria omeneascã, în lacrimi ºi în sânge; inima Sa era
miºcatã de o milã necuprinsã pentru cei nenorociþi ºi suferinzi de pe
pãmânt; El se strãduise sã-i mângâie pe toþi. Dar nici chiar mâna Sa nu
putea întoarce valul nenorocirilor omeneºti; puþini urmau sã caute
singurul lor Izvor de ajutor. El era gata sã-ªi dea sufletul la moarte
pentru a aduce mântuirea în hotarele lor; dar puþini urmau sã vinã la El
ca sã poatã avea viaþã.
Maiestatea cerului în lacrimi! Fiul Dumnezeului nemãrginit, tulburat
în duhul Sãu, încovoiat de groazã! Scena a umplut tot cerul de uimire. 19
Aceastã scenã descoperã grozãvia peste mãsurã de mare a pãcatului;
aratã cât de grea este rãspunderea chiar ºi pentru Puterea nemãrginitã
sã-l scape pe cel vinovat de urmãrile cãlcãrii Legii lui Dumnezeu. Privind
cãtre generaþia din urmã, Iisus a vãzut lumea cuprinsã de o amãgire
Tragedia veacurilor
asemãnãtoare cu aceea care a dus la distrugerea Ierusalimului. Pãcatul
cel mare al iudeilor a fost lepãdarea lui Hristos; pãcatul cel mare al
lumii creºtine va fi respingerea Legii lui Dumnezeu, temelia guvernãrii
Sale în cer ºi pe pãmânt. Preceptele lui Iehova vor fi dispreþuite ºi
declarate ca fiind fãrã valoare. Milioane de oameni în robia pãcatului,
robi ai lui Satana, condamnaþi sã sufere moartea a doua, vor refuza sã
asculte de cuvintele adevãrului în ziua cercetãrii. Teribilã orbire! Ciudatã
rãtãcire!
Cu douã zile înainte de Paºte, când Hristos plecase pentru ultima
oarã din templu, dupã ce demascase fãþãrnicia conducãtorilor iudei, a
ieºit din nou cu ucenicii Sãi pe Muntele Mãslinilor ºi S-a aºezat cu ei pe
coasta înverzitã, privind spre cetate. Încã o datã a privit zidurile, turnurile
ºi palatele ei. Încã o datã a privit templul în splendoarea lui orbitoare, o
diademã a frumuseþii care încorona muntele cel sfânt.
Cu o mie de ani înainte, psalmistul preamãrise îndurarea lui
Dumnezeu faþã de Israel, care fãcuse din Casa cea sfântã locuinþa Sa:
„Cortul Lui este în Salem ºi locuinþa Lui în Sion”. El „a ales seminþia lui
Iuda, muntele Sionului pe care-l iubeºte. ªi-a zidit sfântul locaº ca
cerurile de înalt” (Ps. 76,2; 78,68-69). Templul dintâi fusese înãlþat în
perioada cea mai prosperã a istoriei lui Israel. Împãratul David strânsese
vaste comori pentru scopul acesta, iar planurile pentru construcþie au
fost fãcute prin inspiraþie divinã (1 Cron. 28,12.19). Solomon, cel mai
înþelept dintre monarhii lui Israel, completase aceastã lucrare. Templul
acesta era cea mai mãreaþã clãdire pe care o vãzuse lumea vreodatã.
Cu toate acestea, Domnul declarase prin proorocul Hagai cu privire la
cel de al doilea templu: „Slava acestuia din urmã va fi mai mare decât
a celui dintâi”. „Voi clãtina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor
vor veni, ºi voi umplea de slavã Casa aceasta, zice Domnul oºtirilor.”
(Hagai 2,7.9)
Dupã distrugerea lui de cãtre Nebucadneþar, templul a fost reclãdit,
20 cu aproximativ cinci sute de ani înainte de naºterea lui Hristos, de cãtre
un popor care se întorsese într-o þarã nelocuitã ºi aproape pustie, dupã
o robie de o viaþã întreagã. Se aflau printre ei bãtrâni care vãzuserã
slava Templului lui Solomon ºi care plângeau la punerea temeliei acestei
clãdiri noi, deoarece ea urma sã fie inferioarã celei dintâi. Simþãmântul
care predomina este descris cu putere de prooroc: „Cine a mai rãmas
între voi din cei ce au vãzut Casa aceasta în slava ei dintâi? ªi cum o
vedeþi acum? Aºa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voºtri?”
(Hagai 2,3; 3,12). Atunci s-a dat fãgãduinþa cã slava acestei Case din
urmã va fi mai mare decât a celei dintâi.
Dar templul al doilea nu-l egalase pe primul în mãreþie; nici nu fusese
sfinþit prin acele dovezi vizibile ale prezenþei divine care aparþinuserã
templului dintâi. Nu a fost nici o manifestare de putere supranaturalã
pentru a marca consacrarea lui. Nici un nor de slavã nu s-a vãzut
umplând sanctuarul nou înãlþat. Nici foc din cer n-a coborât pentru a
mistui jertfa de pe altar. ªechina nu mai exista între heruvimi în Locul
preasfânt; chivotul, scaunul harului ºi Tablele Mãrturiei nu se mai gãseau
acolo. Nici un glas n-a rãsunat din cer pentru a face cunoscut preotului
voia lui Dumnezeu.
Timp de veacuri, iudeii încercaserã zadarnic sã arate cum s-a împlinit
fãgãduinþa lui Dumnezeu, datã prin Hagai; dar mândria ºi necredinþa
le-au orbit mintea faþã de înþelesul adevãrat al cuvintelor profetului.
Templul al doilea nu era onorat cu norul slavei lui Iehova, ci cu prezenþa
vie a Aceluia în care locuieºte trupeºte toatã plinãtatea Dumnezeirii –
care este Dumnezeu Însuºi manifestat în trup. „Dorinþa tuturor
popoarelor” venise fãrã îndoialã în templul Sãu atunci când Omul din
Nazaret învãþa ºi vindeca în curþile sfinte. Prin prezenþa lui Hristos, ºi

Distrugerea Ierusalimului
numai prin aceasta, cel de al doilea templu îl întrecea în slavã pe primul.
Dar Israel îndepãrtase darul oferit de Cer. O datã cu umilul Învãþãtor
care trecuse în ziua aceea prin poarta lui auritã, slava se depãrtase
pentru totdeauna de templu. Cuvintele Mântuitorului se împliniserã deja:
„Vi se lasã casa pustie” (Matei 23,38).
Ucenicii se umpluserã de teamã ºi uimire la proorocia lui Hristos cu
privire la distrugerea templului ºi doreau sã înþeleagã mai deplin sensul
cuvintelor Sale. Bogãþie, muncã ºi iscusinþã arhitectonicã fuseserã
cheltuite timp de peste patruzeci de ani pentru a spori splendorile lui. 21
Irod cel Mare risipise pentru el atât bogãþii romane, cât ºi comori iudaice,
ºi chiar împãratul lumii îl îmbogãþise cu darurile sale. Blocuri masive de
marmurã albã de dimensiuni aproape de neînchipuit, trimise de la Roma
pentru acest scop, formau o parte din structura lui, ºi ucenicii atraserã
Tragedia veacurilor
atenþia Domnului lor la aceasta, spunând: „… uitã-Te ce pietre ºi ce zidiri!”
(Marcu 13,1)
Acestor cuvinte, Iisus le-a dat rãspunsul solemn ºi surprinzãtor:
„Adevãrat vã spun cã nu va rãmâne aici piatrã pe piatrã, care sã nu fie
dãrâmat㔠(Matei 24,2).
Ucenicii asociau distrugerea Ierusalimului cu evenimentele venirii
personale a lui Hristos într-o slavã vremelnicã, pentru a lua tronul
imperiului universal, pentru a-i pedepsi pe iudeii nepocãiþi ºi pentru a
sfãrâma jugul roman de pe grumazul naþiunii. Domnul le spusese cã va
veni a doua oarã. De aceea, la amintirea judecãþilor asupra Ierusalimului,
mintea lor s-a îndreptat cãtre venirea aceea; ºi, când s-au adunat în
jurul Mântuitorului pe Muntele Mãslinilor, au întrebat: „Când se vor
întâmpla aceste lucruri ºi care va fi semnul venirii Tale ºi al sfârºitului
veacului acestuia?” (vers. 3)
Viitorul a fost acoperit, în mila Sa, faþã de ucenici. Dacã ar fi înþeles
la data aceea pe deplin cele douã evenimente teribile – suferinþele ºi
moartea Mântuitorului ºi distrugerea cetãþii ºi a templului lor –, ei ar fi
fost copleºiþi de spaimã. Hristos le-a dat o schiþã a evenimentelor mai
importante, care urmau sã aibã loc înainte de încheierea timpului.
Cuvintele Sale n-au fost atunci pe deplin înþelese; însã înþelesul lor
urma sã fie descoperit pe mãsurã ce poporul Sãu avea nevoie de
sfaturile date în ele. Profeþia pe care El a rostit-o avea un înþeles dublu;
în timp ce prefigura distrugerea Ierusalimului, ea arunca o luminã ºi
asupra grozãviilor marii zile din urmã.
Iisus a arãtat ucenicilor care ascultau judecãþile ce aveau sã cadã
peste Israelul apostat ºi îndeosebi rãzbunarea care urma sã vinã peste
ei din cauza respingerii ºi rãstignirii lui Mesia. Semne neînºelãtoare vor
preceda apogeul teribil. Ceasul îngrozitor va veni deodatã ºi pe nesimþite.
Mântuitorul i-a avertizat pe urmaºii Sãi: „De aceea, când veþi vedea
urâciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel, aºezatã în
Locul Sfânt – cine citeºte sã înþeleagã; atunci, cei ce vor fi în Iudea, sã
22 fugã la munþi” (Mat. 24,15.16; Luca 21,20.21). Când steagurile idolatre
ale romanilor aveau sã fie aºezate în Locul sfânt, care se întindea cu
câþiva kilometri în afara zidurilor cetãþii, atunci urmaºii lui Hristos trebuiau
sã-ºi gãseascã scãparea fugind. Atunci când semnalul de avertizare
era dat, aceia care doreau sã scape nu trebuiau sã mai amâne. În toatã
Iudea, ca ºi în Ierusalim, semnalul pentru fugã trebuia sã fie ascultat
imediat. Acela care se întâmpla sã fie pe acoperiºul casei nu trebuia sã
mai coboare în casã, nici chiar pentru a-ºi salva cele mai valoroase
comori. Aceia care lucrau la câmp sau în vie nu trebuiau sã piardã
vremea cu întoarcerea nici mãcar pentru haina dezbrãcatã din cauza
cãldurii zilei. Nu trebuia sã ezite nici un moment, ca sã nu fie cuprinºi
de distrugerea generalã.
În timpul domniei lui Irod, Ierusalimul nu numai cã fusese mult
înfrumuseþat, dar prin înãlþarea unor turnuri, ziduri ºi fortãreþe, care se
adãugau la puterea naturalã a aºezãrii lui, fusese fãcut în aparenþã de
neînvins. Acela care ar fi încercat la vremea aceea sã prevesteascã în
mod deschis distrugerea lui, ar fi fost socotit, ca ºi Noe în vremea lui,
un alarmist nebun. Însã Iisus Hristos spusese: „Cerul ºi pãmântul vor
trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24,35). Din cauza pãca-
telor poporului, mânia fusese manifestatã în mod deschis împotriva Ierusa-
limului, iar necredinþa lui înverºunatã fãcea ca distrugerea sã fie sigurã.
Domnul declarase prin proorocul Mica: „Ascultaþi dar lucrul acesta,
cãpetenii ale casei lui Iacov, ºi mai mari ai casei lui Israel, voi, cãrora
vã este scârbã de dreptate ºi care suciþi tot ce este drept; voi care zidiþi
Sionul cu sânge ºi Ierusalimul cu nelegiuire! Cãpeteniile cetãþii judecã
pentru daruri, preoþii lui învaþã pe popor pentru platã, ºi proorocii lui
proorocesc pentru bani; ºi mai îndrãznesc apoi sã se bizuie pe Domnul
ºi zic: ’Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici

Distrugerea Ierusalimului
o nenorocire!’” (Mica 3,9-11)
Aceste cuvinte îi descriau cu credincioºie pe locuitorii corupþi ºi
plini de sine ai Ierusalimului. În timp ce pretindeau cã pãzesc cu stricteþe
preceptele Legii lui Dumnezeu, ei cãlcau toate principiile ei. Ei Îl urau
pe Hristos, deoarece curãþia ºi sfinþenia Sa descopereau nelegiuirea
lor ºi-L acuzau pe El ca fiind cauza tuturor necazurilor care veniserã
peste ei ca urmare a pãcatelor lor. Deºi Îl recunoºteau ca fiind fãrã
pãcat, au declarat cã moartea Lui era necesarã pentru siguranþa lor ca
popor: „Dacã-L lãsãm aºa”, spuneau conducãtorii iudei, „toþi vor crede
în El, ºi vor veni Romanii ºi ne vor nimici ºi locul nostru ºi neamul” 23
(Ioan 11,48). Dacã Hristos ar fi sacrificat, ei ar putea deveni încã o
datã un popor puternic ºi unit. Au raþionat în felul acesta ºi au contribuit
la hotãrârea marelui preot cã ar fi mai bine sã moarã un om decât sã
piarã întreaga naþiune.
Tragedia veacurilor
În felul acesta, conducãtorii iudei clãdiser㠄Sionul cu sânge ºi
Ierusalimul cu nelegiuire” (Mica 3,10). ªi totuºi, în timp ce-L omorau
pe Mântuitorul, pentru cã le mustra pãcatele, atât de mare era
îndreptãþirea lor de sine, încât se socoteau ca fiind poporul lui Dumnezeu,
favorizat, ºi aºteptau ca Domnul sã-i libereze de vrãjmaºi. „De aceea”,
continuã profetul, „Sionul va fi arat ca un ogor ºi Ierusalimul va ajunge
un morman de pietre ºi muntele templului o înãlþime acoperitã de
pãduri.” (vers.12)
Timp de aproape patruzeci de ani, dupã ce cãderea Ierusalimului
fusese pronunþatã de Hristos Însuºi, Domnul a amânat judecãþile Sale
asupra cetãþii ºi a poporului. Minunatã a fost îndelunga rãbdare a lui
Dumnezeu faþã de aceia care au respins Evanghelia Sa ºi faþã de ucigaºii
Fiului Sãu. Parabola pomului neroditor reprezenta procedeele lui
Dumnezeu cu naþiunea iudaicã. Porunca se dãduse: „Taie-l. La ce sã
mai cuprindã pãmântul degeaba?” (Luca 13,7), dar mila divinã îl cruþase
pentru încã puþinã vreme. Printre iudei erau mulþi care nu cunoscuserã
caracterul ºi lucrarea lui Hristos. Iar copiii nu se bucuraserã de aceste
privilegii sau nu primiserã lumina pe care pãrinþii lor o lepãdaserã. Prin
predicarea apostolilor ºi a tovarãºilor lor, Dumnezeu dorea ca lumina
sã se reverse ºi asupra acestor copii; lor urma sã li se îngãduie sã vadã
cum s-a împlinit profeþia nu numai la naºterea ºi în viaþa lui Hristos, ci
ºi în moartea ºi învierea Sa. Copiii nu trebuiau condamnaþi pentru
pãcatele pãrinþilor; dar atunci când, cu toatã cunoaºterea luminii întregi,
datã pãrinþilor, copiii au lepãdat lumina mai mare datã lor, ei au devenit
pãrtaºi la pãcatele pãrinþilor ºi au umplut mãsura nelegiuirii lor.
Îndelungata rãbdare a lui Dumnezeu faþã de Ierusalim nu a fãcut
decât sã-i întãreascã pe iudei în nepocãinþa lor. În ura ºi cruzimea lor
faþã de ucenicii lui Iisus, ei au lepãdat ultima ofertã a harului. Atunci
Dumnezeu ªi-a retras protecþia de la ei ºi a îndepãrtat puterea Sa
restrictivã, înfrânãtoare, de la Satana ºi îngerii sãi, iar naþiunea a fost
lãsatã sub stãpânirea conducãtorului pe care ºi l-au ales. Copiii ei
24 refuzaserã harul lui Hristos, care i-ar fi fãcut în stare sã-ºi supunã
pornirile rele, dar acum ele au devenit dominante. Satana a trezit cele
mai cumplite ºi mai josnice pasiuni ale sufletului. Oamenii nu mai
judecau, ci erau fãrã raþiune – stãpâniþi de pasiune ºi mânie oarbã. În
cruzimea lor, deveniserã satanici. În familie ºi în popor, printre clasele de
sus ºi cele de jos, era neîncredere, gelozie, urã, luptã, rãzvrãtire, crimã.
Nicãieri nu era nici o siguranþã. Prietenii ºi rudele se trãdau unii pe alþii.
Pãrinþii îºi ucideau copiii, iar aceºtia pe pãrinþii lor. Conducãtorii poporului
nu aveau putere sã-i conducã. Pasiuni nestãpânite îi fãcuserã tirani.
Iudeii primiserã o mãrturie mincinoasã pentru a-L condamna pe Fiul
nevinovat al lui Dumnezeu. Acum, acuzaþii mincinoase fãceau ca pro-
pria viaþã sã fie nesigurã. Prin acþiunile lor, ei spuseserã cu multã vreme
înainte: „Lãsaþi-ne în pace cu Sfântul lui Israel” (Is. 30,11). Acum,
dorinþa lor era împlinitã. Teama de Dumnezeu nu-i mai tulbura. Satana
era la cârma naþiunii ºi cele mai înalte autoritãþi, civile ºi religioase, se
gãseau sub dominaþia lui.
Conducãtorii grupurilor potrivnice se uneau uneori pentru a prãda ºi
tortura victimele lor nenorocite, pentru ca iarãºi sã se arunce unii asupra
celorlalþi ºi sã ucidã fãrã milã. Nici chiar sfinþenia templului nu putea
înfrâna cruzimea lor groaznicã. Închinãtorii erau loviþi chiar în faþa
altarului, iar sanctuarul era mânjit cu trupurile celor uciºi. Cu toate
acestea, în încumetarea lor oarbã ºi hulitoare, instigatorii acestei lucrãri
diavoleºti declarau în mod deschis cã nu se temeau cã Ierusalimul avea
sã fie distrus, deoarece era cetatea lui Dumnezeu. Pentru a-ºi întãri
puterea ºi mai mult, ei îi mituiau pe unii prooroci mincinoºi, ca sã
vesteascã, chiar în timp ce legiunile romane asediau templul, cã poporul
va trebui sã aºtepte eliberarea de la Dumnezeu. Pânã la urmã, mulþimile
s-au prins cu putere de credinþa cã Cel Preaînalt va interveni pentru

Distrugerea Ierusalimului
înfrângerea adversarilor lor. Dar Israel refuzase cu dispreþ ocrotirea
divinã, iar acum nu mai avea nici o apãrare. Nefericitul Ierusalim, sfâºiat
de certuri interne, cu strãzile înroºite de sângele locuitorilor lui, care se
omorau unii pe alþii, în timp ce oºtile duºmane îi distrugeau întãriturile
ºi-i ucideau pe oamenii de rãzboi!
Toate proorociile fãcute de Hristos, cu privire la distrugerea
Ierusalimului, s-au împlinit literal. Iudeii au trãit realitatea adevãrului
din cuvintele Sale de avertizare: „Cu ce mãsurã mãsuraþi, vi se va
mãsura” (Mat. 7,2). 25
Au apãrut semne ºi minuni care prevesteau distrugerea ºi prãpãdul.
În miez de noapte, o luminã nenaturalã strãlucea deasupra templului ºi
altarului. Pe cer, spre apus, se arãtau carele oamenilor de rãzboi,
adunându-se pentru bãtãlie. Preoþii care slujeau noaptea în sanctuar
Tragedia veacurilor
erau îngroziþi de niºte sunete misterioase; pãmântul se cutremura ºi
mulþimi de glasuri erau auzite strigând: „Sã fugim de aici”. Poarta dinspre
rãsãrit, care era atât de grea, încât abia putea fi închisã de mai mulþi
oameni ºi care era asiguratã cu bare imense de fier, prinse adânc în
caldarâmul de piatrã tare, s-a deschis la miezul nopþii, fãrã vreo unealtã
omeneascã. (Milman, The History of the Jews, cartea 13)
Timp de ºapte ani, un bãrbat a colindat strãzile Ierusalimului, anunþând
nenorocirile care aveau sã vinã peste cetate. Zi ºi noapte el rostea cu
glas de tânguire: „Glas de la rãsãrit; glas de la apus; glas din cele patru
vânturi; glas împotriva Ierusalimului ºi împotriva Templului; glas împotriva
mirilor ºi a mireselor; glas împotriva întregului popor!” (Ibidem). Acest
personaj ciudat a fost întemniþat ºi biciuit, dar nici o plângere nu s-a
auzit de pe buzele lui. La toate insultele ºi la tratamentul brutal, el rãspun-
dea: „Nenorocire, nenorocire pentru Ierusalim! Nenorocire, nenorocire
pentru locuitorii lui!” Strigãtul lui de avertizare n-a încetat pânã când a
fost ucis în asediul pe care-l prevestise.
În distrugerea Ierusalimului n-a pierit nici un creºtin. Hristos dãduse
ucenicilor Sãi avertizarea ºi toþi aceia care au crezut cuvintele Sale au
aºteptat semnul fãgãduit. „Când veþi vedea Ierusalimul înconjurat de
oºti”, a spus Iisus, „sã ºtiþi cã atunci pustiirea lui este aproape. Atunci
cei din Iudea sã fugã la munþi, cei din mijlocul Ierusalimului sã iasã
afarã din el” (Luca 21,20.21). Dupã ce romanii, sub conducerea lui
Cestius, au înconjurat cetatea, pe neaºteptate au pãrãsit asediul tocmai
atunci când totul pãrea favorabil unui atac imediat. Asediaþii,
nemaisperând într-o rezistenþã încununatã de succes, erau pe punctul
de a se preda, când generalul roman ºi-a retras forþele, în aparenþã
fãrã nici un motiv. Dar providenþa plinã de milã a lui Dumnezeu dirija
evenimentele pentru binele poporului Sãu. Semnul fãgãduit fusese dat
creºtinilor care aºteptau, iar acum le-a fost oferitã ocazia, ca toþi cei
care doreau, sã asculte de avertizarea Mântuitorului. Evenimentele au
fost în aºa fel conduse, încât nici iudeii ºi nici romanii sã nu împiedice
26 fuga creºtinilor. Dupã retragerea lui Cestius, iudeii, ieºind din Ierusalim,
au urmãrit armata care se retrãgea ºi, în timp ce ambele forþe erau cu
totul angajate în lupte, creºtinii au avut ocazia sã pãrãseascã cetatea.
În vremea aceasta ºi þara fusese curãþitã de duºmanii care ar fi încercat
sã-i împiedice. În timpul asediului, iudeii erau adunaþi la Ierusalim pentru
Sãrbãtoarea Corturilor, ºi în felul acesta, creºtinii din toatã þara puteau
sã scape fãrã sã fie hãrþuiþi. Fãrã zãbavã ei au fugit spre un loc sigur –
cetatea Pela, din Perea, dincolo de Iordan.
Forþele iudaice, urmãrindu-i pe Cestius ºi oºtirea lui, s-au aruncat
asupra lor cu atâta cruzime, încât îi ameninþa cu o distrugere totalã. Cu
mare greutate au reuºit romanii sã se retragã. Iudeii au scãpat aproape
fãrã pierderi ºi s-au întors cu prada în triumf la Ierusalim. Dar acest
succes aparent le-a adus numai rãu. El le-a dat un spirit de rezistenþã
stãruitoare faþã de romani, care, în scurtã vreme, au adus nenorociri de
nedescris asupra cetãþii blestemate.
Teribile au fost dezastrele care au cãzut peste Ierusalim atunci când
asediul a fost reluat de cãtre Titus. Oraºul era împodobit în timpul
Paºtelui, când milioane de iudei erau adunaþi înãuntrul zidurilor.
Rezervele de hranã, care, dacã ar fi fost pãstrate cu grijã, i-ar fi asigurat
pe locuitorii lui timp de ani de zile, fuseserã distruse mai înainte, datoritã
invidiei ºi rãzbunãrii grupãrilor care se luptau între ele, ºi acum au suferit
toate ororile foamei. O mãsurã de grâu se vindea cu un talant. Atât de
teribile erau chinurile foametei, încât oamenii mâncau pielea curelelor
ºi a sandalelor, precum ºi pielea ce acoperea scuturile. Nenumãraþi
oameni ieºeau pe furiº noaptea pentru a aduna plante sãlbatice din
afara zidurilor cetãþii, chiar dacã mulþi erau prinºi ºi condamnaþi la moarte
în chinuri groaznice. Adesea, aceia care se întorceau cu bine erau
jefuiþi de ceea ce culeseserã, înfruntând atât de multe primejdii. Torturile

Distrugerea Ierusalimului
cele mai sãlbatice erau aplicate de cei care deþineau puterea, pentru a
stoarce de la poporul lovit de sãrãcie ultimele resturi pe care le putuserã
ascunde. ªi aceste cruzimi erau deseori practicate de oameni bine hrãniþi,
care doreau numai sã-ºi asigure rezerve ºi pentru viitor.
Mii de oameni au pierit de foame ºi de ciumã. Sentimentele natu-
rale pãreau sã fi fost nimicite. Soþii îºi jefuiau soþiile, iar ele, la rândul
lor, îºi jefuiau soþii. Copiii puteau fi vãzuþi smulgând hrana din gura
pãrinþilor lor bãtrâni. Întrebarea profetului: „Poate o femeie sã uite copi-
lul pe care-l alãpteazã?” ºi-a primit rãspunsul înãuntrul zidurilor 27
cetãþii blestemate. „Femeile, cu toatã mila lor, îºi fierb copiii, care le
slujesc ca hranã, în mijlocul prãpãdului fiicei poporului meu” (Is. 49,15;
Plâng. 4,10). Din nou s-a împlinit profeþia de avertizare datã cu
paisprezece veacuri mai înainte: „Femeia cea mai gingaºã ºi cea mai
Tragedia veacurilor
miloasã dintre voi, care, de gingaºã ºi miloasã ce era, nu ºtia cum sã
calce mai uºor cu piciorul pe pãmânt, va privi fãrã milã pe bãrbatul
care se odihneºte la sânul ei, pe fiul ºi pe fiica ei: … ºi din copiii pe care
îi va naºte, cãci, ducând lipsã de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina
strâmtorãrii ºi necazului în care te va aduce vrãjmaºul tãu în cetãþile
tale” (Deut. 28,56.57).
Conducãtorii romani s-au strãduit sã arunce groaza în iudei, pentru
ca în felul acesta sã-i determine sã se predea. Prizonierii care se
împotriveau când erau luaþi erau biciuiþi, torturaþi ºi rãstigniþi în faþa
zidurilor cetãþii. Sute de oameni erau zilnic executaþi în felul acesta, iar
lucrarea aceasta teribilã a continuat aºa pânã când, de-a lungul Vãii lui
Iosafat ºi la Calvar, crucile înãlþate erau în numãr atât de mare, încât
abia se mai gãsea loc de trecere printre ele. Atât de teribil s-a împlinit
blestemul acela îngrozitor, rostit în faþa scaunului de judecatã al lui Pilat:
„Sângele Lui sã cadã asupra noastrã ºi a copiilor noºtri” (Matei 27,25)
Titus ar fi dorit sã punã capãt acestei scene îngrozitoare ºi sã
scuteascã în felul acesta Ierusalimul de umplerea mãsurii blestemului.
S-a umplut de groazã când a vãzut trupurile morþilor fãcute mormane
pe vãi. Ca fermecat, a privit de pe culmea Muntelui Mãslinilor mãreþul
templu ºi a dat ordin ca nici o piatrã sã nu fie atinsã. Înainte de a
începe sã ia în stãpânire fortãreaþa, a fãcut un apel stãruitor cãtre
conducãtorii iudei, ca sã nu-l oblige sã pângãreascã Locul Sfânt cu
sânge. Dacã ar fi ieºit sã lupte în altã parte, nici un roman n-ar fi
violat sfinþenia templului. Însuºi Iosif Flavius, cu cea mai convingãtoare
chemare, i-a sfãtuit sã se predea, pentru a se salva pe ei, cetatea ºi
locul de închinare. Dar cuvintele lui au fost întâmpinate cu blesteme
amare. Au aruncat cu suliþe în el, ultimul lor mijlocitor omenesc, în timp
ce stãruia de ei. Iudeii respinseserã îndemnurile Fiului lui Dumnezeu,
iar acum mustrarea binevoitoare ºi îndemnul îi fãceau sã fie ºi mai
hotãrâþi sã reziste pânã la urmã. Zadarnice au fost eforturile lui Titus
de a salva templul; Unul mai mare decât el declarase cã nu va rãmâne
28 piatrã peste piatrã.
Încãpãþânarea oarbã a conducãtorilor iudei împreunã cu crimele
detestabile care se sãvârºeau în cetatea asediatã provocau oroarea ºi
indignarea romanilor, iar, în cele din urmã, Titus s-a hotãrât sã ia templul
cu asalt. S-a hotãrât totuºi ca, dacã va fi posibil, sã fie salvat de la
distrugere. Dar poruncile lui au fost cãlcate. Dupã ce se retrãsese în
cortul sãu pentru noapte, iudeii, ieºind din templu, au atacat soldaþii prin
surprindere. În timpul luptei, o torþã aprinsã a fost aruncatã de un soldat
prin poarta deschisã ºi îndatã încãperile, cãptuºite cu cedru, din jurul
Locului sfânt, erau în flãcãri. Titus a alergat la locul încãierãrii, urmat
de generalii ºi ofiþerii sãi, ºi le-a poruncit soldaþilor sã stingã focul. Cuvin-
tele lui n-au fost luate în seamã. În furia lor, soldaþii au aruncat torþe
aprinse în încãperile alãturate templului ºi, dupã aceea, cu sãbiile au
ucis mulþimea de oameni care-ºi gãsiserã adãpost acolo. Sângele curgea
ca apa, pe treptele templului. Mii ºi mii de iudei au pierit. Pe deasupra
zgomotului luptei, se auzeau glasuri strigând: „I-Cabod!” – s-a dus slava.
„Titus ºi-a dat seama cã este imposibil sã potoleascã mânia soldaþilor;
a intrat împreunã cu ofiþerii sãi ºi a privit interiorul edificiului sacru.
Splendoarea i-a umplut de uimire; ºi pentru cã flãcãrile nu pãtrunseserã
încã în Locul Sfânt, a fãcut un ultim efort pentru a-l salva ºi, ieºind
înainte, a cerut încã o datã soldaþilor sã opreascã înaintarea incendiului.
Centurionul Liberalis a încercat sã impunã ascultarea cu ajutorul corpului
de comandã; însã nici respectul faþã de împãrat nu a putut opri duºmãnia
cruntã împotriva iudeilor; nimic nu a putut domoli furia cumplitã ºi dorinþa
dupã jaf. Soldaþii au vãzut totul în jur poleit cu aur, care strãlucea orbitor
în lumina ciudatã a flãcãrilor; ei au presupus cã în sanctuar erau ascunse
comori nebãnuite. Un soldat a aruncat, pe neobservate, o torþã aprinsã
printre uºi ºi, într-o clipã, toatã clãdirea era în flãcãri. Fumul orbitor ºi

Distrugerea Ierusalimului
flãcãrile i-au silit pe ofiþeri sã se retragã ºi nobilul edificiu a fost lãsat în
voia sorþii.
Dacã pentru romani a fost un spectacol îngrozitor – ce ar fi fost el
pentru iudei? Toatã culmea colinei care domina cetatea clocotea ca un
vulcan. Una dupã alta, clãdirile se prãbuºeau cu un trosnet îngrozitor ºi
erau înghiþite într-un abis de flãcãri. Acoperiºurile de cedru erau ca o
mare de flãcãri; coloanele împodobite erau ca niºte limbi de foc, iar
turnurile porþilor aruncau coloane de flãcãri ºi fum. Colinele învecinate
erau luminate; ºi, prin întuneric, grupe de oameni erau vãzute privind 29
cu îngrijorare plinã de groazã înaintarea prãpãdului; pe zidurile ºi înãl-
þimile cetãþii se îngrãmãdeau oameni, unii aveau feþele palide de agonia
disperãrii, alþii ameninþau, neputincioºi, cu rãzbunarea. Strigãtele sol-
daþilor romani, alergând în sus ºi în jos, ºi urletele rãsculaþilor care
Tragedia veacurilor
piereau în flãcãri se amestecau cu vuietul incendiului ºi cu tunetul
grinzilor care se prãbuºeau. Ecourile munþilor rãspundeau aducând
înapoi þipetele oamenilor de pe înãlþimi; peste tot, de-a lungul zidurilor,
rãsunau gemete ºi vaiete; oamenii care piereau de foame îºi adunau
ultimele puteri pentru a striga de groazã ºi deznãdejde.
„Masacrul dinãuntru a fost ºi mai îngrozitor decât spectacolul de
afarã. Bãrbaþi ºi femei, bãtrâni ºi tineri, ostaºi ºi preoþi, aceia care
luptau ca ºi aceia care cereau milã au fost mãcelãriþi fãrã deosebire.
Numãrul celor uciºi îl întrecea pe acela al ucigãtorilor. Ostaºii trebuiau
sã se caþere pe grãmezi de morþi pentru a aduce la îndeplinire lucrarea
de exterminare.” (Milman, History of the Jews, cartea 16)
Dupã distrugerea templului, întreaga cetate a cãzut repede în mâinile
romanilor. Conducãtorii iudeilor au abandonat turnurile invincibile, iar
Titus le-a gãsit pustii. A privit la ele cu uimire ºi a declarat cã Dumnezeu
le dãduse în mâinile lui, deoarece nici o unealtã, oricât de puternicã,
n-ar fi putut izbuti împotriva acestor bastioane imense. Atât cetatea,
cât ºi templul au fost dãrâmate pânã în temelii, iar locul pe care fusese
sfântul locaº „a fost arat ca un ogor” (Ier. 26,18). În asediul ºi în mã-
celul care a urmat, au pierit peste un milion de oameni; apoi, supra-
vieþuitorii au fost duºi ca robi, vânduþi ca sclavi, târâþi la Roma pentru a
împodobi triumful învingãtorului, daþi fiarelor sãlbatice în amfiteatre sau
rãspândiþi ca peregrini fãrã patrie pe tot pãmântul.
Iudeii îºi fãuriserã singuri cãtuºele; ei îºi umpluserã paharul rãzbunãrii.
În distrugerea totalã care a cãzut peste ei, ca naþiune, ºi în toate vaiurile
care i-au urmat în împrãºtierea lor, ei n-au fãcut decât sã culeagã ceea
ce ei înºiºi semãnaserã. Profetul spunea: „Pieirea ta, Israele, este cã ai
fost împotriva Mea”, „ai cãzut prin nelegiuirea ta” (Osea 13,9; 14,1).
Suferinþele lor sunt reprezentate adesea ca o pedeapsã care a venit
asupra lor, ca urmare a hotãrârii directe a lui Dumnezeu. În felul acesta,
marele amãgitor cautã sã-ºi ascundã lucrarea. Printr-o respingere
30 continuã a iubirii ºi a milei divine, iudeii au fãcut ca ocrotirea lui Dumnezeu
sã le fie retrasã, dar lui Satana i-a fost îngãduit sã-i conducã dupã
voinþa lui. Cruzimile oribile care au avut loc la distrugerea Ierusalimului
sunt o demonstrare a puterii rãzbunãtoare a lui Satana asupra acelora
care se supun stãpânirii lui.
Noi nu cunoaºtem cât de mult Îi datorãm lui Hristos pentru pacea ºi
ocrotirea de care ne bucurãm. Puterea restrictivã a lui Dumnezeu este
aceea care fereºte omenirea de a cãdea cu totul sub stãpânirea lui
Satana. Cel neascultãtor ºi nerecunoscãtor are multe motive de
recunoºtinþã faþã de mila ºi de îndelunga rãbdare a lui Dumnezeu, care
þine în frâu puterea crudã ºi rãufãcãtoare a celui rãu. Dar atunci când
oamenii trec peste limitele rãbdãrii divine, aceastã putere este retrasã.
Dumnezeu nu stã înaintea pãcãtosului ca un executor al sentinþei date
împotriva nelegiuirii; dar îi lasã pe cei care au respins mila Sa sã culeagã
ceea ce au semãnat. Orice razã de luminã respinsã, orice avertizare
dispreþuitã sau neluatã în seamã, orice pasiune îngãduitã, orice cãlcare
a Legii lui Dumnezeu este o sãmânþã semãnatã, care aduce un seceriº
ce nu dã greº. Duhul lui Dumnezeu, cãruia pãcãtosl I s-a împotrivit cu
înverºunare, este în cele din urmã retras de la acesta, ºi atunci nu mai
are nici o putere sã-ºi stãpâneascã pornirile rele ale sufletului ºi nici o
ocrotire faþã de rãutatea ºi vrãjmãºia lui Satana. Distrugerea Ieru-
salimului este o avertizare înfricoºatã ºi solemnã pentru toþi aceia care
glumesc cu posibilitãþile harului divin ºi se împotrivesc chemãrilor milei
dumnezeieºti. Niciodatã n-a existat o mãrturie mai hotãrâtã cu privire
la ura lui Dumnezeu faþã de pãcat ºi la pedeapsa sigurã care va cãdea
peste cel vinovat.
Profeþia Mântuitorului cu privire la cãderea judecãþilor lui Dumnezeu
peste Ierusalim trebuie sã aibã o altã împlinire, faþã de care acea distrugere

Distrugerea Ierusalimului
teribilã era doar o umbrã slabã. În soarta cetãþii alese putem vedea soarta
unei lumi care a respins mila lui Dumnezeu ºi a cãlcat în picioare Legea
Sa. Întunecate sunt rapoartele decãderii omeneºti, la care pãmântul a
fost martor în decursul lungilor lui veacuri de crimã. Inima slãbeºte ºi
mintea se pierde privind toate acestea. Teribile au fost rezultatele lepãdãrii
autoritãþii Cerului. Însã o scenã ºi mai întunecatã este prezentatã în
descoperirea viitorului. Rapoartele trecutului – procesiunea lungã a
conflictelor, a agitaþiilor ºi a rãscoalelor, „învãlmãºeala luptei ºi haina de
rãzboi tãvãlitã în sânge” (Is. 9,5) – ce sunt toate acestea în contrast cu 31
grozãviile zilei aceleia, când Duhul înfrânãtor al lui Dumnezeu va fi retras
cu totul de la cei nelegiuiþi ºi nu va mai þine în frâu rãbufnirea patimilor
omeneºti ºi mânia satanicã? Lumea va vedea atunci, ca niciodatã mai
înainte, rezultatele conducerii lui Satana.
Tragedia veacurilor
Dar în ziua aceea, ca ºi în zilele distrugerii Ierusalimului, poporul lui
Dumnezeu va fi eliberat – toþi aceia care „vor fi gãsiþi scriºi printre cei
vii” (Is. 4,3). Hristos a declarat cã va veni a doua oarã pentru a-i strânge
la Sine pe cei credincioºi: „Atunci se va arãta în cer semnul Fiului omului,
toate seminþiile pãmântului se vor boci, ºi vor vedea pe Fiul omului
venind pe norii cerului cu putere ºi cu o mare slavã. El va trimite pe în-
gerii Sãi cu trâmbiþa rãsunãtoare, ºi vor aduna pe aleºii Lui din cele patru
vânturi, de la o margine a cerului pânã la cealalt㔠(Matei 24,30.31).
Atunci, cei care nu ascultã de Evanghelie vor fi nimiciþi „de suflarea
gurii Sale ºi vor fi prãpãdiþi cu arãtarea venirii Sale” (2 Tes. 2,8). Ca ºi
Israelul din vechime, cei nelegiuiþi se pierd singuri; ei cad prin nelegiuirea
lor. Printr-o viaþã de pãcat s-au aºezat atât de departe de armonia cu
Dumnezeu, starea lor a devenit atât de degradatã de pãcat, încât
manifestarea slavei Sale este pentru ei un foc nimicitor.
Oamenii sã se fereascã a neglija lecþia datã de Hristos în cuvintele
Sale. Aºa cum El i-a avertizat pe ucenicii Sãi cu privire la distrugerea
Ierusalimului, dându-le un semn al apropierii prãpãdului, ca sã poatã scãpa,
tot astfel El a avertizat lumea cu privire la ziua distrugerii finale ºi i-a dat
semne ale apropierii ei, încât toþi aceia care vor, sã poatã scãpa de mânia
viitoare. Iisus declarã: „Vor fi semne în soare, în lunã ºi în stele. ªi pe
pãmânt va fi strâmtorare printre neamuri” (Luca 21,25; Matei 24,29;
Marcu 13,24-26; Apoc. 6,12-17). Aceia care vãd aceºti prevestitori ai
venirii Sale trebuie „sã ºtie cã este aproape, este chiar la uºi” (Matei 24,33).
„De aceea vegheaþi” sunt cuvintele Sale de îndemn (Marcu 13,35). Aceia
care iau seama la avertizare nu vor fi lãsaþi în întuneric, pentru ca ziua
aceea sã-i surprindã nepregãtiþi. Dar pentru aceia care nu vor veghea,
„Ziua Domnului va veni ca un hoþ noaptea” (1 Tes. 5,2-5).
Lumea nu este astãzi mai dispusã sã creadã solia pentru aceastã
vreme de cum erau iudeii sã primeascã avertizarea Mântuitorului cu
privire la Ierusalim. Oricând ar veni, ziua Domnului va veni pe
neaºteptate asupra celor neevlavioºi. Pe când viaþa se desfãºoarã pe
drumul ei neschimbat, când oamenii sunt absorbiþi de plãceri, de afaceri,
32 de comerþ, de procurarea banilor, când conducãtorii religioºi preamãresc
progresele lumii, iar poporul este legãnat într-o siguranþã falsã – atunci,
dupã cum un hoþ pradã la miezul nopþii locuinþa nepãzitã, tot astfel o
prãpãdenie neaºteptatã va veni peste cei neglijenþi ºi neevlavioºi „ºi nu
va fi chip de scãpare” (vers. 3).
CAPITOLUL 2

PERSECUÞIILE DIN PRIMELE VEACURI

Atunci vã vor da sã fiþi chinuiþi ºi vã vor omorî;


ºi veþi fi urâþi de toate neamurile pentru Numele
Meu. Pentru cã atunci va fi un necaz aºa de mare,
cum n-a mai fost niciodatã de la începutul lumii
pânã acum, ºi nici nu va mai fi. ªi dacã zilele acelea
n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scãpa; dar, din
pricina celor aleºi, zilele acelea vor fi scurtate
(Matei 24,9.21.22).

CÂND IISUS A DESCOPERIT UCENICILOR SÃI soarta Ieru-


salimului ºi scenele celei de a doua veniri, El a prevestit, de asemenea,
ºi experienþa poporului Sãu, de la data când urma sã fie luat de la ei
pânã la revenirea Sa cu putere ºi slavã pentru eliberarea lor. De pe

Persecu¡iile din primele veacuri


Muntele Mãslinilor, Mântuitorul privea furtunile care erau gata sã se
abatã asupra bisericii apostolice; ºi, pãtrunzând adânc în viitor, ochii Sãi
vedeau furtunile furioase ºi distrugãtoare, ce aveau sã batã peste urmaºii
Sãi din veacurile viitoare, de întuneric ºi prigoanã. În câteva cuvinte de
o însemnãtate înspãimântãtoare, El a profetizat despre atitudinea ostilã
pe care conducãtorii lumii urmau sã o aibã faþã de biserica lui Dumnezeu
(Matei 24,9.21.22). Urmaºii lui Hristos aveau sã calce pe acelaºi drum
al umilinþei, al ruºinii ºi al suferinþei pe care a mers Domnul lor. Vrãjmãºia
care a izbucnit împotriva Rãscumpãrãtorului lumii se va manifesta
împotriva tuturor acelora care urmau sã creadã în Numele Sãu.
Istoria bisericii primare a fost martorã la împlinirea cuvintelor 33
Mântuitorului. Puterile pãmântului ºi ale iadului s-au aliniat împotriva
lui Hristos în persoana urmaºilor Sãi. Pãgânismul a prevãzut cã, dacã
Evanghelia va birui, templele ºi altarele lui vor fi îndepãrtate; de aceea
ºi-a concentrat forþele pentru a distruge creºtinismul. Au fost aprinse
Tragedia veacurilor
focurile prigoanei. Creºtinii au fost deposedaþi de averi ºi alungaþi din
case, „au dus o mare luptã de suferinþe” (Evrei 10,32). „Au suferit
batjocuri, bãtãi, lanþuri ºi închisoare” (Evrei 11,36). Un mare numãr
dintre ei ºi-au pecetluit mãrturia cu sângele lor. Nobil ºi rob, bogat ºi
sãrac, învãþat ºi ignorant au fost uciºi fãrã milã.
Aceste persecuþii, începând cu Nero, cam prin vremea martiriului
lui Pavel, au continuat secole de-a rândul cu o furie mai mare sau mai
micã. Creºtinii erau acuzaþi pe nedrept de crimele cele mai odioase ºi
declaraþi a fi cauza unor mari nenorociri – foamete, molimã ºi cutremure.
Deoarece deveniserã obiectul urii ºi al bãnuielilor generale, informatorii
au stat gata, pentru câºtig, sã-i trãdeze pe cei nevinovaþi. Au fost
condamnaþi ca rãsculaþi împotriva imperiului, ca duºmani ai religiei ºi
primejdioºi pentru societate. Un mare numãr dintre ei au fost aruncaþi
fiarelor sãlbatice sau arºi de vii în amfiteatre. Unii au fost rãstigniþi, alþii
au fost îmbrãcaþi în piei de animale sãlbatice ºi aruncaþi în arene pentru
a fi sfâºiaþi de câini. Chinul lor era adesea distracþia de cãpetenie la
serbãrile publice. Mulþimi impresionante se adunau pentru a se veseli,
cu râsete ºi aplauze, de priveliºtea agoniei ºi morþii lor.
Oriunde cãutau adãpost, urmaºii lui Hristos erau vânaþi ca fiarele
câmpului. Erau constrânºi sã caute scãpare în locuri singuratice ºi pustii.
„Lipsiþi de toate, prigoniþi, munciþi, ei, de care lumea nu era vrednicã,
au rãtãcit prin pustiuri, prin munþi, prin peºteri ºi prin crãpãturile
pãmântului” (vers. 37. 38). Catacombele ofereau adãpost pentru mii
dintre ei. Sub dealurile din afara cetãþii Romei, fuseserã sãpate galerii
lungi prin pãmânt ºi stâncã; reþeaua întunecoasã ºi complicatã de tuneluri
se întindea pe kilometri întregi, dincolo de zidurile cetãþii. În aceste
adãposturi subterane, urmaºii lui Hristos îºi îngropau morþii; ºi tot acolo,
atunci când erau bãnuiþi ºi alungaþi, îºi gãseau locuinþa. Când Dãtãtorul
vieþii îi va trezi pe aceia care au luptat lupta cea bunã, mulþi martiri
pentru cauza lui Hristos vor ieºi din aceste catacombe întunecoase.
În cea mai sãlbaticã prigoanã, aceºti martori pentru Iisus ºi-au pãstrat
34 credinþa nealteratã. Deºi au fost lipsiþi de orice confort, ascunºi de
lumina soarelui, fãcându-ºi cãminul în mijlocul întunecos, dar prietenos,
al pãmântului, ei n-au scos nici un cuvânt de nemulþumire. Prin cuvinte
de credinþã, de rãbdare ºi de nãdejde, ei se încurajau unul pe altul pentru
a rezista lipsei ºi necazului. Pierderea tuturor binecuvântãrilor pãmânteºti
nu i-a putut sili sã renunþe la credinþa lor în Hristos. Încercãrile ºi pri-
goana erau doar paºi care-i aduceau mai aproape de odihna ºi rãsplata
lor.
Ca ºi slujitorii lui Dumnezeu din vechime, mulþi, „ca sã dobândeascã
o înviere mai bunã, n-au vrut sã primeascã izbãvirea care li se dãdea, ºi
au fost chinuiþi” (vers. 35). Aceºtia îºi reaminteau cuvintele Domnului
lor, ca atunci când urmau sã fie prigoniþi pentru Numele lui Hristos, sã
se bucure ºi sã se veseleascã, pentru cã rãsplata lor va fi mare în
ceruri; cãci tot aºa au fost prigoniþi ºi proorocii care au fost înainte de
ei. Se bucurau cã sunt socotiþi vrednici sã sufere pentru adevãr ºi din
mijlocul flãcãrilor înãlþau cântãri de biruinþã. Privind prin credinþã în
sus, ei îi vedeau pe Hristos ºi pe îngeri aplecându-se peste zidurile
cerului, urmãrindu-i cu cel mai adânc interes ºi privind cu aprobare
statornicia lor. Un glas de la tronul lui Dumnezeu se fãcea auzit: „Fii
credincios pânã la moarte ºi-þi voi da cununa vieþii” (Apoc. 2,10).
Zadarnice au fost strãduinþele lui Satana de a distruge biserica lui
Hristos prin violenþã. Marea luptã, în care ucenicii lui Iisus ºi-au dat
viaþa, n-a încetat nici atunci când aceºti credincioºi purtãtori de steag
au cãzut la posturile lor. Ei au biruit chiar doborâþi. Lucrãtorii lui
Dumnezeu erau uciºi, dar lucrarea Sa a mers în mod neabãtut înainte.
Evanghelia a continuat sã se rãspândeascã, iar numãrul adepþilor ei nu

Persecu¡iile din primele veacuri


a încetat sã creascã. Ea a pãtruns în regiuni care erau inaccesibile
chiar ºi vulturilor Romei. Un creºtin, mustrându-i pe conducãtorii pãgâni
care susþineau persecuþia, spunea: „Ne puteþi ucide, ne puteþi tortura,
ne puteþi condamna… nedreptatea voastrã este dovada cã suntem
nevinovaþi… Nici cruzimea nu vã foloseºte”. Aceasta nu era decât o
invitaþie puternicã de a-i aduce ºi pe alþii la convingerea lor. „Cu cât
suntem seceraþi mai des de voi, cu atât creºtem la numãr; sângele
creºtinilor este o sãmânþ㔠… (Tertulian, Apologia par. 50)
Mii de oameni au fost închiºi ºi omorâþi, dar rãsãreau alþii pentru a
le lua locul. Iar aceia care au fost martirizaþi pentru credinþa lor erau
asiguraþi în Hristos ºi socotiþi de El biruitori. Ei luptaserã lupta cea bunã 35
ºi urmau sã primeascã cununa slavei la venirea lui Hristos. Suferinþele
pe care le-au suportat i-au adus pe creºtini mai aproape unul de altul ºi
de Rãscumpãrãtorul lor. Exemplul vieþii ºi al morþii lor era o mãrturie
permanentã în favoarea adevãrului; ºi acolo unde se aºtepta mai puþin,
Tragedia veacurilor
supuºii lui Satana pãrãseau slujirea lui pentru a se înrola sub steagul lui
Hristos.
De aceea, Satana ºi-a fãcut planul de a lupta cu mai mult succes
împotriva guvernãrii lui Dumnezeu, înfigându-ºi steagul în mijlocul
bisericii creºtine. Dacã urmaºii lui Hristos ar putea fi amãgiþi ºi aduºi
sã fie neplãcuþi lui Dumnezeu, atunci puterea, tãria ºi hotãrârea lor ar
slãbi, ºi în felul acesta, ei ar cãdea ca o pradã uºoarã.
Marele vrãjmaº a încercat acum sã câºtige prin ºiretenie ceea ce
nu reuºise prin forþã. Prigoana a încetat, ºi în locul ei au fost puse
amãgirile primejdioase ale prosperitãþii vremelnice ºi ale onorurilor
lumeºti. Cei idolatri au fost aduºi sã primeascã o parte din credinþa
creºtinã, în timp ce lepãdau alte adevãruri esenþiale. Ei mãrturiseau
cã-L primesc pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu ºi cred în moartea ºi în-
vierea Sa, dar nu aveau nici o convingere despre pãcat ºi nu simþeau
nevoia de pocãinþã ºi de schimbare a inimii. Cu unele concesii din partea
lor, ei au propus ca ºi creºtinii sã facã concesii, pentru a se putea uni cu
toþii pe platforma credinþei în Hristos.
Acum, biserica se gãsea într-o primejdie înfricoºãtoare. Închisoarea,
chinul, focul ºi sabia fuseserã binecuvântãri, în comparaþie cu aceasta.
Unii creºtini au rãmas neabãtuþi, declarând cã nu puteau face nici un
compromis. Alþii erau în favoarea pãrãsirii sau modificãrii unor trãsãturi
ale credinþei lor ºi a unirii cu aceia care primiserã o parte a creºtinismului,
susþinând cã acestea ar fi mijloace pentru deplina lor convertire. Acesta
a fost un timp de groazã adâncã pentru urmaºii credincioºi ai lui Hristos.
Sub mantia unui creºtinism cu numele, Satana s-a strecurat în bisericã
pentru a strica credinþa ºi pentru a întoarce mintea de la Cuvântul
adevãrului.
Un mare numãr de creºtini au consimþit, în cele din urmã, sã coboare
standardele lor ºi s-a format o unire între creºtinism ºi pãgânism. Deºi
închinãtorii la idoli susþineau cã sunt convertiþi ºi uniþi cu biserica, ei se
agãþau încã de idolatria lor, schimbând numai obiectele închinãrii lor cu
36 chipul lui Iisus, ºi chiar cu cel al Mariei ºi al sfinþilor. Aluatul stricat al
idolatriei, adus în felul acesta în bisericã, ºi-a continuat lucrarea lui
nenorocitã. Învãþãturi false, ritualuri superstiþioase ºi ceremonii idolatre
au fost incluse în credinþa ºi în închinarea ei. Când urmaºii lui Hristos
s-au unit cu închinãtorii la idoli, religia creºtinã s-a stricat, iar biserica
ºi-a pierdut curãþia ºi puterea. Totuºi, au fost unii care n-au fost înºelaþi
de aceste amãgiri. Ei ºi-au pãstrat credincioºia faþã de Autorul adevãrului
ºi s-au închinat numai lui Dumnezeu.
Întotdeauna au fost douã clase printre cei care mãrturisesc a fi
urmaºii lui Hristos. În timp ce o clasã studiazã viaþa Mântuitorului ºi
cautã cu stãruinþã sã-ºi corecteze greºelile pentru a se asemãna Mo-
delului, cealaltã clasã ocoleºte adevãrurile clare, practice, care le des-
coperã rãtãcirile. Chiar ºi în cea mai bunã stare a ei, biserica n-a fost
formatã numai din credincioºi adevãraþi, curaþi ºi sinceri. Mântuitorul
ne-a învãþat cã cei care se complac în pãcat nu vor trebui primiþi în
bisericã; cu toate acestea, El ªi-a ataºat bãrbaþi care aveau defecte de
caracter ºi le-a încredinþat binefacerile învãþãturilor ºi exemplului Sãu,
pentru ca sã aibã ocazia sã-ºi vadã greºelile ºi sã le îndrepte. Printre
cei doisprezece apostoli a fost un vânzãtor. Iuda a fost primit nu pentru
defectele lui de caracter, ci în ciuda lor. El s-a unit cu ucenicii ca, prin
învãþãtura ºi exemplul lui Hristos, sã poatã învãþa ce înseamnã un
caracter creºtin ºi, în felul acesta, sã fie adus sã-ºi vadã greºelile, sã se
pocãiascã ºi, cu ajutorul harului divin, sã-ºi curãþeascã sufletul „prin
ascultare de adevãr”. Dar Iuda n-a umblat în lumina lãsatã atât de
îndurãtor sã lumineze asupra lui. Prin îngãduirea pãcatului, a invitat
ispitele lui Satana. Trãsãturile lui rele de caracter au devenit predo-

Persecu¡iile din primele veacuri


minante. El ºi-a lãsat mintea sub stãpânirea puterilor întunericului ºi se
supãra atunci când greºelile îi erau mustrate; în felul acesta, a ajuns sã
sãvârºeascã crima teribilã, de trãdare a Învãþãtorului sãu. Tot astfel
fac ºi cei care nutresc pãcatul sub masca evlaviei, îi urãsc pe aceia
care le tulburã pacea, condamnând cursul pãcãtos al vieþii lor. Când se
iveºte ocazia favorabilã, ei îi trãdeazã, ca ºi Iuda, pe aceia care au cãutat
sã-i mustre spre binele lor.
Apostolii aveau de luptat cu aceia din bisericã ce pretindeau cã sunt
evlavioºi, în timp ce în ascuns nutreau nelegiuirea. Anania ºi Safira
lucrau de partea înºelãtorilor, pretinzând cã aduc o jertfã întreagã pentru
Dumnezeu, în timp ce erau lacomi, reþinând o parte pentru ei. Duhul 37
adevãrului a descoperit apostolilor adevãratul caracter al acestor fraþi
cu numele, iar judecãþile lui Dumnezeu au curãþit biserica de aceastã
patã. Aceastã dovadã categoricã a cercetãrii Duhului lui Hristos în
bisericã semãna groaza printre fãþarnici ºi fãcãtorii de rele. Ei nu mai
Tragedia veacurilor
puteau rãmâne în legãturã cu aceia care erau, în obiceiuri ºi înclinaþii,
reprezentanþi permanenþi ai lui Hristos; iar când încercãrile ºi prigoana
veneau asupra urmaºilor Sãi, numai aceia care erau gata sã pãrãseascã
totul pentru adevãr doreau sã devinã ucenici ai Sãi. În felul acesta,
atâta vreme cât persecuþia a continuat, biserica a rãmas relativ curatã.
Dar când aceasta a încetat, s-au adãugat convertiþi care erau mai puþin
sinceri ºi devotaþi ºi s-a deschis astfel o uºã prin care Satana putea sã
obþinã un punct de sprijin.
Pentru cã nu este nici o legãturã între Prinþul luminii ºi prinþul
întunericului, nu poate fi vreo legãturã nici între ucenicii lor. Când au
consimþit sã se uneascã cu aceia care erau doar pe jumãtate convertiþi
din pãgânism, creºtinii au pãºit pe o cale care i-a dus din ce în ce mai
departe de adevãr. Satana a tresãltat, pentru cã reuºise sã amãgeascã
un numãr atât de mare dintre urmaºii lui Hristos. Apoi, a fãcut ca
puterea lui sã apese ºi mai mult asupra acestora ºi i-a inspirat sã-i
persecute pe aceia care rãmâneau credincioºi lui Dumnezeu. Nimeni
nu ºtia atât de bine cum sã se împotriveascã adevãratei credinþe creºtine
ca aceia care odinioarã fuseserã apãrãtorii ei, aºa cã aceºti creºtini
apostaziaþi, unindu-se cu tovarãºii lor pe jumãtate pãgâni, ºi-au îndreptat
lupta împotriva celor mai importante trãsãturi ale învãþãturilor lui Hristos.
Aceasta a cerut o luptã disperatã din partea acelora care au stat cu
fermitate împotriva amãgirilor ºi urâciunilor care erau ascunse în haine
sacerdotale ºi introduse în bisericã. Biblia nu era primitã ca o mãsurã a
credinþei. Doctrina cu privire la libertatea religioasã a fost clasificatã
drept erezie, iar susþinãtorii ei au fost urâþi ºi proscriºi.
Dupã o luptã lungã ºi aprigã, cei credincioºi, puþini la numãr, s-au
hotãrât sã rupã orice legãturã cu biserica apostatã, dacã ea refuza ºi
mai departe sã se elibereze de rãtãcire ºi idolatrie. Ei au vãzut cã
despãrþirea era o necesitate absolutã, dacã doreau sã asculte de Cuvântul
lui Dumnezeu. Nu ºi-au permis sã tolereze rãtãciri fatale pentru sufletul
lor ºi sã dea un exemplu care ar primejdui credinþa copiilor ºi a copiilor
38 copiilor lor. Pentru a asigura unitatea ºi pacea, erau gata sã facã orice
concesie care corespundea cu ascultarea de Dumnezeu; dar simþeau
cã însãºi pacea ar fi fost prea scump câºtigatã cu jertfirea principiilor.
Dacã unitatea se putea asigura numai prin compromiterea adevãrului
ºi a neprihãnirii, atunci preferau sã rãmânã despãrþiþi chiar ºi în rãzboi.
Bine ar fi pentru bisericã ºi pentru lume dacã principiile care au
animat acele suflete sincere ar fi reînviate în inimile acelora care se
numesc poporul lui Dumnezeu. Existã o indiferenþã alarmantã faþã de
învãþãturile care sunt stâlpii credinþei creºtine. Câºtiga teren pãrerea
cã, în fond, ele nu sunt de importanþã vitalã. Aceastã degenerare
întãreºte mâinile instrumentelor lui Satana, aºa încât teoriile rãtãcirii ºi
amãgirile fatale, cãrora cei credincioºi din veacurile trecute li s-au
împotrivit ºi le-au demascat cu primejdia vieþii lor, sunt privite astãzi
favorabil de cãtre mii de oameni care pretind cã sunt urmaºii lui Hristos.
Primii creºtini au fost cu adevãrat un popor deosebit. Comportamentul
fãrã reproº ºi credinþa lor neclintitã erau o mustrare continuã, care
tulbura pacea pãcãtoºilor. Deºi puþini la numãr, fãrã avere, poziþie sau
titluri, ei produceau teamã fãcãtorilor de rele, când erau cunoscute
învãþãturile ºi caracterul lor. De aceea erau urâþi de cei nelegiuiþi, aºa
cum Abel a fost urât de Cain cel necredincios. Din acelaºi motiv pentru
care Cain l-a omorât pe Abel, aceia care au cãutat sã se scuture de
mustrãrile Duhului Sfânt au dat la moarte pe poporul lui Dumnezeu. ªi
tot din acelaºi motiv, iudeii L-au lepãdat ºi L-au rãstignit pe Mântuitorul
– deoarece curãþia ºi sfinþenia caracterului Sãu erau o mustrare continuã
pentru egoismul ºi stricãciunea lor. Din zilele lui Hristos ºi pânã astãzi,
ucenicii Sãi credincioºi au provocat ura ºi împotrivirea acelora care

Persecu¡iile din primele veacuri


iubesc ºi urmeazã cãile pãcatului.
Atunci, cum poate fi numitã Evanghelia o solie a pãcii? Când Isaia
a profetizat naºterea lui Mesia, i-a dat titlul de „Domn al pãcii”. Când
îngerii au adus pãstorilor vestea cã Hristos S-a nãscut, au cântat
deasupra câmpiilor Betleemului: „Slavã lui Dumnezeu în locurile prea
înalte, ºi pe pãmânt pace ºi între oameni bunã învoire” (Luca 2,14). În
aparenþã, existã o contradicþie între aceste declaraþii profetice ºi cuvintele
lui Hristos: „N-am venit sã aduc pacea, ci sabia” (Matei 10,34). Dar,
înþelese bine, amândouã sunt într-o armonie desãvârºitã. Evanghelia
este o solie a pãcii. Creºtinismul este un sistem care, dacã este primit ºi
ascultat, va rãspândi pace, armonie ºi fericire peste tot pãmântul. Religia 39
lui Hristos îi va uni într-o frãþie strânsã pe toþi aceia care primesc
învãþãturile ei. Misiunea lui Hristos a fost tocmai aceea de a-i împãca
pe oameni cu Dumnezeu, ºi pe unul cu altul. Dar, în majoritate, omenirea
este sub controlul lui Satana, cel mai crud vrãjmaº al lui Hristos.
Tragedia veacurilor
Evanghelia prezintã oamenilor principiile vieþii care se deosebesc fun-
damental de obiceiurile ºi dorinþele lor, ºi din cauza aceasta se rãzvrãtesc
împotriva ei. Oamenii urãsc curãþia care le descoperã ºi le condamnã
pãcatele, în majoritate îi persecutã ºi îi distrug pe aceia care susþin
cerinþele ei sfinte ºi drepte. În sensul acesta – deoarece adevãrurile
înalte pe care ei le aduc provoacã urã ºi luptã – Evanghelia este numitã
o sabie.
Tainica lucrare a Providenþei, care îngãduie ca cel drept sã sufere
persecuþia din mâna celor rãi, a fost o cauzã de mare nedumerire pentru
mulþi care sunt slabi în credinþã. Unii sunt gata sã pãrãseascã chiar
încrederea lor în Dumnezeu, deoarece El îngãduie celor mai josnici
oameni sã prospere, în timp ce cei mai buni ºi mai curaþi sunt apãsaþi ºi
chinuiþi de puterea lor crudã. Cum, întreabã ei, poate Acela care este
drept ºi milos ºi care este nemãrginit în putere sã îngãduie o aºa
nedreptate ºi apãsare? Aceasta este o problemã care nu ne priveºte
pe noi. Dumnezeu ne-a dat dovezi îndestulãtoare cu privire la iubirea
Sa ºi nu trebuie sã ne îndoim de bunãtatea Sa atunci când nu putem
înþelege lucrãrile providenþei Sale. Prevãzând îndoielile care urmau sã
apese pe sufletul lor în zilele de încercare ºi întuneric, Mântuitorul spunea
ucenicilor Sãi: „Aduceþi-vã aminte de vorba, pe care v-am spus-o: Robul
nu este mai mare decât stãpânul sãu”. „Dacã M-au prigonit pe Mine,
ºi pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit Cuvântul Meu, ºi pe al vostru îl
vor pãzi” (Ioan 15,20). Iisus a suferit pentru noi mai mult decât poate fi
fãcut sã sufere oricare dintre urmaºii Sãi, datoritã cruzimii oamenilor
nelegiuiþi. Aceia care sunt chemaþi sã sufere chinul ºi moartea de martir
nu fac decât sã calce pe urmele scumpului Fiu al lui Dumnezeu.
„Domnul nu întârzie în împlinirea fãgãduinþei Lui” (2 Petru 3,9). El
nu-i uitã ºi nici nu-i neglijeazã pe copiii Sãi; dar îngãduie celor nelegiuiþi
sã descopere adevãratul lor caracter, pentru ca nici unul din aceia care
doresc sã facã voia Sa sã nu fie amãgit cu privire la ei. Mai mult, cei
neprihãniþi sunt puºi în cuptorul necazurilor, ca ºi ei sã fie curãþiþi; ca
40 exemplul lor sã-i convingã ºi pe alþii de realitatea credinþei ºi evlaviei
lor; ºi ca drumul lor neabãtut sã-i condamne pe cei rãi ºi necredincioºi.
Dumnezeu le îngãduie celor nelegiuiþi sã progreseze ºi sã-ºi
descopere vrãjmãºia împotriva Lui, pentru ca atunci când vor umple
mãsura nelegiuirii lor, toþi sã vadã dreptatea ºi mila Sa în distrugerea lor
deplinã. Ziua rãzbunãrii Sale este aproape când toþi aceia care au cãlcat
Legea Sa ºi au persecutat pe poporul Sãu vor primi o rãsplatã dreaptã
a faptelor lor; când orice faptã de cruzime sau nedreptate faþã de
credincioºii lui Dumnezeu va fi pedepsitã ca ºi când ar fi fost fãcutã
faþã de Hristos Însuºi.
Existã încã o problemã ºi mai importantã, care trebuie sã fie în
atenþia bisericilor de astãzi. Apostolul Pavel spune c㠄toþi cei care vor
sã trãiascã cu evlavie în Iisus Hristos vor fi prigoniþi” (2 Tim. 3,12).
Atunci de ce persecuþia pare cã a slãbit într-o mare mãsurã? Singurul
motiv este cã biserica s-a conformat cerinþelor lumii ºi nu mai trezeºte
nici o împotrivire. Religia care este la modã în zilele noastre nu are
caracterul curat ºi sfânt pe care l-a avut credinþa creºtinã în zilele lui
Hristos ºi ale apostolilor Sãi. Datoritã spiritului de compromis cu pãca-
tul, din cauzã cã marile adevãruri ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt
privite cu indiferenþã, pentru cã este atât de puþinã evlavie în bisericã,
creºtinismul este în aparenþã atât de popular în lume. Sã se producã
o reînviorare a credinþei ºi a puterii din prima bisericã, ºi atunci spiri-
tul persecuþiei va fi reînviat, iar flãcãrile persecuþiei vor fi iarãºi aprinse.

Persecu¡iile din primele veacuri

41
CAPITOLUL 3

O EPOCÃ DE ÎNTUNERIC SPIRITUAL

Poporul Meu piere din lipsã de cunoºtinþã.


Fiindcã ai lepãdat cunoºtinþa, ºi Eu te voi lepãda…
Fiindcã ai uitat Legea Dumnezeului tãu, voi uita ºi
Eu pe copiii tãi! … Nu este adevãr, nu este îndurare,
nu este cunoºtinþã de Dumnezeu în þarã. Fiecare
jurã strâmb ºi minte, ucide, furã ºi preacurveºte;
nãpãstuieºte ºi face omoruri dupã omoruri
(Osea 4,6.1.2).

APOSTOLUL PAVEL A PREVESTIT , în a doua sa Epistolã


cãtre Tesaloniceni, o mare cãdere de la credinþã, care urma sã aibã ca
rezultat întemeierea puterii papale. El declara cã ziua lui Hristos nu va
veni „… înainte ca sã fi venit lepãdarea de credinþã ºi de a se descoperi
omul fãrãdelegii, fiul pierzãrii, potrivnicul, care se înalþã mai presus de
tot ce se numeºte ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare.
Aºa cã se va aºeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept
Dumnezeu”. ªi mai departe, apostolul îi avertizeazã pe fraþii sãi cã:
„Taina fãrãdelegii a ºi început sã lucreze” (2 Tes. 2,3.4.7). Chiar la
acea datã timpurie, el a vãzut strecurându-se în bisericã rãtãciri care
urmau sã pregãteascã drumul pentru dezvoltarea papalitãþii.
Puþin câte puþin, la început în liniºte ºi pe furiº, apoi mai deschis, pe
mãsurã ce creºtea în putere ºi câºtiga stãpânire peste minþile oamenilor,
„taina fãrãdelegii” ºi-a continuat lucrarea ei amãgitoare ºi hulitoare.
42 Aproape pe nesimþite, obiceiurile pãgânismului ºi-au gãsit intrarea în
biserica creºtinã. Spiritul de compromis ºi conformismul au fost reþinute
pentru o vreme de persecuþiile crude, pe care biserica le-a suferit sub
pãgânism. Dar când persecuþia a încetat, iar creºtinismul a intrat în
curþile ºi palatele împãraþilor, a fost lãsatã la o parte simplitatea umilã a
lui Hristos ºi a apostolilor Lui, în schimbul pompei ºi mândriei preoþilor
ºi conducãtorilor pãgâni; în locul cerinþelor lui Dumnezeu, au fost puse
teoriile ºi tradiþiile omeneºti. Convertirea cu numele a lui Constantin, în
prima parte a secolului IV, a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrãcatã
cu o formã a neprihãnirii, a pãtruns în bisericã. Atunci, lucrarea de
corupþie a înaintat repede. Pãgânismul, care pãrea cã fusese învins,
deveni biruitor. Spiritul lui stãpânea biserica. Învãþãturile, ceremoniile
ºi superstiþiile lui au fost introduse în credinþa ºi închinarea pretinºilor
urmaºi ai lui Hristos.
Acest compromis între pãgânism ºi creºtinism a dat naºtere la „omul
fãrãdelegii”, prevestit în profeþie ca unul care se împotriveºte ºi se
înalþã pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel sistem uriaº de religie
falsã este capodopera puterii lui Satana – un monument al eforturilor
lui de a se aºeza pe tron pentru a conduce pãmântul dupã voia lui.
Satana mai încercase odatã sã ajungã la un compromis cu Hristos.
A venit la Fiul lui Dumnezeu în pustia ispitei ºi, arãtându-I toate
împãrãþiile lumii împreunã cu slava lor, s-a oferit sã dea totul în mâinile
Sale, dacã El va recunoaºte supremaþia prinþului întunericului. Hristos
l-a mustrat pe ispititorul semeþ ºi l-a obligat sã plece. Dar Satana are
un succes mai mare prezentând aceeaºi ispitã omului. Pentru a-ºi asigura
câºtiguri ºi onoruri lumeºti, biserica a fost inspiratã sã caute favoarea
ºi sprijinul oamenilor mari ai pãmântului; ºi, respingându-L astfel pe

O epocå de întuneric spiritual


Hristos, ea a fost amãgitã sã încheie un legãmânt cu reprezentantul lui
Satana – episcopul Romei.
Una dintre învãþãturile de seamã ale romanismului este aceea cã
papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu
autoritate supremã peste episcopii ºi preoþii din toate pãrþile lumii. Mai
mult decât atât, papei i-au fost date chiar titlurile Dumnezeirii. A fost
numit „Domnul Dumnezeul Papa” (vezi note suplimentare) ºi a fost de-
clarat infailibil. El pretinde închinarea tuturor oamenilor. Aceeaºi pretenþie
a fost ridicatã de Satana în pustia ispitei ºi este încã cerutã de el prin
biserica Romei, ºi mulþimi imense sunt gata sã-i aducã închinare. 43
Dar aceia care se tem de Dumnezeu ºi-L respectã întâmpinã aceastã
încumetare strigãtoare la cer, aºa cum ºi Hristos a întâmpinat pretenþiile
vrãjmaºului viclean: „Domnului Dumnezeului tãu sã te închini ºi numai
Lui sã-I slujeºti” (Luca 4,8). Dumnezeu n-a dat nici mãcar o iotã în
Tragedia veacurilor
Cuvântul Sãu prin care sã fi desemnat vreun om pentru a fi capul
bisericii. Învãþãtura despre supremaþia papalã se opune direct învãþãturii
Scripturilor. Papa nu poate avea nici o putere asupra bisericii lui Hristos
afarã de aceea obþinutã prin uzurpare.
Romaniºtii au stãruit în a aduce protestanþilor acuzaþia de erezie ºi
de despãrþire voitã de adevãrata bisericã. Dar aceste acuzaþii li se
aplicã mai degrabã lor. Ei sunt aceia care au pãrãsit steagul lui Hristos
ºi s-au depãrtat de „credinþa care a fost datã sfinþilor odatã pentru
totdeauna” (Iuda 3).
Satana ºtia bine cã Sfintele Scripturi îi vor face pe oameni în stare
sã discearnã amãgirile lui ºi sã-i înfrângã puterea. Chiar Mântuitorul
lumii a rezistat atacului sãu prin Cuvânt. La orice atac, Hristos prezenta
scutul adevãrului veºnic, spunând: „Stã scris”. La orice sugestie a
adversarului, El opunea înþelepciunea ºi puterea Cuvântului. Pentru ca
Satana sã-ºi poatã menþine stãpânirea sa asupra oamenilor ºi pentru a
întemeia autoritatea uzurpatorului papal, trebuia sã-i þinã în necunoºtinþã
faþã de Scripturi. Biblia L-ar fi înãlþat pe Dumnezeu ºi i-ar fi aºezat pe
oamenii mãrginiþi în adevãrata lor poziþie; de aceea adevãrurile ei sfinte
trebuiau ascunse ºi oprimate. Aceastã logicã a fost adoptatã de biserica
romanã. Timp de sute de ani rãspândirea Bibliei a fost interzisã.
Oamenilor le-a fost interzis sã o citeascã sau sã o aibã în casã, iar
preoþii ºi prelaþii fãrã principii interpretau învãþãturile ei pentru a susþine
pretenþiile lor. În felul acesta, papa a ajuns sã fie recunoscut aproape în
general ca locþiitor al lui Dumnezeu pe pãmânt, înzestrat cu autoritate
peste bisericã ºi stat.
Descoperitorul rãtãcirii fiind îndepãrtat, Satana lucra dupã cum îi
era voia. Profeþia afirma cã papalitatea urma s㠄se încumete sã schimbe
vremile ºi legea” (Dan. 7,25). Aceastã lucrare n-a fost o acþiune uºoarã.
Pentru a oferi convertiþilor de la pãgânism un înlocuitor pentru închinarea
la idoli, ºi în felul acesta sã-i încurajeze a primi cu numele creºtinismul,
închinarea la chipuri ºi la moaºte a fost introdusã treptat în serviciul
44 divin creºtin. Decretul unui conciliu general (vezi note suplimentare) a
stabilit în cele din urmã acest sistem de idolatrie. Pentru a completa
lucrarea hulitoare, Roma s-a încumetat sã scoatã din Legea lui
Dumnezeu porunca a doua, care opreºte închinarea la chipuri, ºi sã
împartã porunca a zecea în douã, pentru a pãstra numãrul.
Dar spiritul de cedare faþã de pãgânism a deschis calea pentru o
altã dispreþuire a autoritãþii cerului. Satana, lucrând prin conducãtorii
neconsacraþi ai bisericii, s-a amestecat ºi în porunca a patra ºi a încercat
sã îndepãrteze vechiul Sabat, ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o
ºi a sfinþit-o (Gen. 2,2.3), iar în locul ei sã înalþe sãrbãtoarea pãzitã de
pãgâni ca „venerabila zi a soarelui”. La început, aceastã schimbare n-a
fost încercatã în mod deschis. În primele veacuri, adevãratul Sabat a
fost þinut de toþi creºtinii. Ei erau geloºi pe onoarea lui Dumnezeu ºi,
crezând cã Legea Sa este de neschimbat, au pãzit cu râvnã preceptele
ei sfinte. Dar Satana a lucrat cu o mare subtilitate prin agenþii lui pentru
a-ºi atinge scopul. Pentru ca atenþia poporului sã poatã fi atrasã asupra
duminicii, aceasta a fost declaratã ca sãrbãtoare, în cinstea învierii lui
Hristos. Slujbe religioase au fost þinute în ea; era totuºi privitã ca o zi de
recreere, Sabatul fiind încã pãzit cu sfinþenie.
Pentru a pregãti calea pentru lucrarea pe care plãnuise sã o înde-
plineascã, Satana îi fãcuse pe iudei, înainte de venirea lui Hristos, sã
împovãreze Sabatul cu cele mai stricte pretenþii, fãcând din pãzirea lui
o povarã. Acum, folosind lumina falsã în care reuºise sã-i facã sã-l
priveascã, a aruncat ocarã asupra lui ca fiind o instituþie evreiascã. În
timp ce creºtinii, în general, continuau sã pãzeascã duminica drept o
sãrbãtoare a bucuriei, el i-a condus sã facã din Sabat o zi de post, o zi

O epocå de întuneric spiritual


de amãrãciune ºi de tristeþe, pentru a-ºi arãta ura lor faþã de iudaism.
În prima parte a secolului al IV-lea, împãratul Constantin a emis un
decret care fãcea din duminicã o sãrbãtoare publicã în întregul Imperiu
Roman (vezi note suplimentare). Ziua soarelui a fost cinstitã de cãtre
supuºii lui pãgâni ºi a fost onoratã de creºtini; politica împãratului era
aceea de a uni interesele adverse ale creºtinismului ºi pãgânismului. El
a fost îndemnat sã facã acest lucru de cãtre episcopii bisericii care,
conduºi de ambiþii ºi însetaþi de putere, au înþeles cã, dacã va fi pãzitã
aceeaºi zi atât de cãtre creºtini, cât ºi de pãgâni, aceasta va uºura
primirea cu numele a creºtinismului, de cãtre pãgâni, ºi în felul acesta 45
puterea ºi gloria bisericii vor creºte. Dar, în timp ce mulþi creºtini
temãtori de Dumnezeu erau conduºi treptat sã primeascã duminica ca
având un anume grad de sfinþenie, ei socoteau încã Sabatul adevãrat
ca sfinþit Domnului ºi-l pãzeau în ascultare de porunca a patra.
Tragedia veacurilor
Arhiamãgitorul nu-ºi terminase lucrarea. El s-a hotãrât sã adune
lumea creºtinã sub steagul sãu ºi sã-ºi exercite puterea prin locþiitorul
lui, pontiful cel mândru, care pretindea cã este reprezentantul lui Hristos.
Prin pãgânii pe jumãtate convertiþi, prin prelaþii ambiþioºi ºi prin
credincioºii iubitori de lume ºi-a îndeplinit planul. Din timp în timp, au
fost þinute mari concilii, în care erau convocaþi demnitari ai bisericii din
toatã lumea. Aproape în fiecare conciliu Sabatul pe care Dumnezeu îl
instituise era coborât din ce în ce mai mult, în timp ce duminica era în
aceeaºi mãsurã înãlþatã. În felul acesta sãrbãtoarea pãgânã a ajuns în
cele din urmã sã fie onoratã ca o instituþie divinã, în timp ce Sabatul
biblic a fost declarat o rãmãºiþã a iudaismului, iar pãzitorii lui au fost
declaraþi blestemaþi.
Marele apostat reuºise sã se înalþe „mai presus de tot ce se numeºte
’Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare” (2 Tes. 2,4). El în-
drãznise sã schimbe singurul precept al Legii divine care îndreaptã
fãrã greº toatã omenirea cãtre viul ºi adevãratul Dumnezeu. În porunca
a patra, Dumnezeu este descoperit ca fiind Creatorul cerului ºi al
pãmântului, ºi prin aceasta Se deosebeºte de toþi zeii falºi. Deoarece
era o amintire a lucrãrii de creaþiune, ziua a ºaptea a fost sfinþitã ca zi
de odihnã pentru om. Ea a fost destinatã sã-L pãstreze continuu în
minþile oamenilor pe viul Dumnezeu ca izvor al existenþei ºi ca obiect
de închinare ºi adorare. Satana se luptã sã-i întoarcã pe oameni de la
devotamentul lor faþã de Dumnezeu ºi de la ascultarea de Legea Sa;
de aceea îºi îndreaptã eforturile îndeosebi împotriva poruncii care Îl
aratã pe Dumnezeu ca Creator.
Protestanþii susþin acum cã învierea lui Hristos în ziua duminicii a
fãcut din ea sabatul creºtin. Dar dovezi din Scripturã lipsesc. Nici o
onoare de felul acesta n-a fost datã zilei acesteia de cãtre Hristos sau
apostolii Sãi. Pãzirea duminicii, ca instituþie creºtinã, ºi-a avut originea
în acea „tainã a fãrãdelegii” (2 Tes. 2,7), care ºi-a început lucrarea
chiar în zilele lui Pavel. Unde ºi când a adoptat Domnul acest prunc al
46 papalitãþii? Ce motiv temeinic poate fi dat pentru o schimbare pe care
Scripturile nu o aprobã?
În veacul al ºaselea, papalitatea devenise puternic întemeiatã.
Scaunul puterii ei a fost stabilit în cetatea imperialã, iar episcopul Romei
a fost declarat cap peste întreaga bisericã. Pãgânismul dãduse locul
papalitãþii. Balaurul dãduse fiarei „puterea lui, tronul lui, ºi o mare
stãpânire” (Apoc. 13,2) (vezi note suplimentare). ªi acum au început
cei 1260 de ani de persecuþie papalã, prevestiþi în profeþiile lui Daniel ºi
Apocalipsa (Daniel 7,25; Apoc. 13,5-7). Creºtinii au fost obligaþi sã
aleagã fie sã-ºi pãrãseascã integritatea ºi sã primeascã ceremoniile ºi
închinarea papalã, fie sã-ºi petreacã viaþa în închisoare sau sã sufere
moartea pe roatã, pe rug sau de securea cãlãului. Acum s-au împlinit
cuvintele lui Iisus: „Veþi fi daþi în mâinile lor pânã ºi de pãrinþii, fraþii,
rudele ºi prietenii voºtri; ºi vor omorî pe mulþi dintre voi. Veþi fi urâþi de
toþi din pricina Numelui Meu” (Luca 21,16.17). Persecuþia s-a dezlãnþuit
asupra celor credincioºi cu o mai mare furie decât oricând mai înainte,
iar lumea a devenit un imens câmp de luptã. Pentru sute de ani, biserica
lui Hristos ºi-a gãsit scãpare în izolare ºi întuneric. Cãci, zice profetul:
„ªi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregãtit de Dumnezeu, ca sã fie
hrãnitã acolo o mie douã sute ºaizeci de zile” (Apoc. 12,6).
Înãlþarea la putere a bisericii Romei a marcat începutul evului
întunecat. Pe mãsurã ce puterea ei creºtea, întunericul devenea mai
profund. Credinþa a fost transferatã de la Hristos, adevãrata temelie, la
papa de la Roma. În loc sã se încreadã în Fiul lui Dumnezeu pentru
iertarea pãcatelor ºi pentru mântuirea veºnicã, oamenii priveau la papa,
la preoþii ºi prelaþii cãrora el le dãduse autoritatea. Ei erau învãþaþi cã
papa era mijlocitorul lor pãmântesc, cã nimeni nu se putea apropia de

O epocå de întuneric spiritual


Dumnezeu decât prin el; ºi cã el stãtea în locul lui Dumnezeu pentru ei
ºi de aceea trebuia sã i se dea ascultare. O abatere de la cerinþele lui
constituia un motiv suficient pentru cea mai asprã pedeapsã care venea
peste trupurile ºi sufletele ofensatorilor. În felul acesta mintea oamenilor
era întoarsã de la Dumnezeu cãtre oamenii greºiþi, cu defecte ºi cruzi,
ba mai mult, chiar cãtre prinþul întunericului, care-ºi exercita puterea
prin ei. Pãcatul era deghizat într-un veºmânt de sfinþenie. Când
Scripturile sunt îndepãrtate, iar omul ajunge sã se priveascã pe sine ca
fiind suprem, trebuie sã ne aºteptãm numai la înºelãtorie, amãgire ºi
nelegiuire josnicã. O datã cu înãlþarea legilor ºi tradiþiilor omeneºti, s-a 47
manifestat corupþia care totdeauna se naºte din pãrãsirea Legii lui
Dumnezeu.
Acelea au fost zile primejdioase pentru biserica lui Hristos.
Credincioºii purtãtori de steag erau fãrã îndoialã puþini. Deºi adevãrul
Tragedia veacurilor
n-a fost lãsat fãrã martori, uneori se pãrea totuºi cã rãtãcirea ºi superstiþia
vor predomina pe deplin, iar adevãrata religie va fi izgonitã de pe pãmânt.
Evanghelia a fost pierdutã din vedere, formele religioase deveneau mai
numeroase, iar oamenii erau împovãraþi tot mai mult cu obligaþii riguroase.
Ei nu erau numai învãþaþi sã priveascã la papa ca mijlocitor al lor,
dar ºi sã-ºi punã încrederea în propriile fapte, ca ispãºire pentru pãcat.
Pelerinajele lungi, faptele de penitenþã, închinarea la moaºte, înãlþarea
de biserici, altare ºi morminte sfinte, plata sumelor mari pentru bisericã
– toate acestea ºi multe altele asemãnãtoare erau încurajate pentru a
îndepãrta mânia lui Dumnezeu sau a asigura favoarea Sa, ca ºi când
Dumnezeu ar fi gândit ca oamenii, care s-ar fi mâniat pentru lucruri de
nimic sau ar fi fost împãcat prin daruri sau fapte de pocãinþã!
Cu toate acestea, viciul era rãspândit chiar printre conducãtorii
bisericii romane, iar influenþa ei pãrea sã creascã continuu. Spre
încheierea secolului al VIII-lea, papistaºii au ridicat pretenþia cã, în
primele secole ale bisericii, episcopii Romei avuseserã aceeaºi putere
spiritualã pe care ºi-o asumaserã acum. Pentru a fundamenta aceastã
pretenþie a trebuit sã fie folosite unele mijloace spre a-i da o aparenþã
de autoritate; ºi acestea au fost sugerate uºor de cãtre tatãl minciunii.
Au fost nãscocite de cãlugãri scrieri vechi. Au fost descoperite hotãrâri
ale conciliilor despre care nu se auzise mai înainte ºi care stabileau
supremaþia generalã a papei din primele timpuri. O bisericã ce respinsese
adevãrul a primit cu lãcomie aceste amãgiri (vezi note suplimentare).
Puþinii ziditori credincioºi pe temelia adevãratã (1 Cor. 3,10.11) au
fost uluiþi ºi încurcaþi atunci când absurditãþile învãþãturii rãtãcitoare
au împiedicat lucrarea. Ca ºi ziditorii de pe zidurile Ierusalimului, din
zilele lui Neemia, unii erau gata sã spunã: „Puterile celor ce duc poverile
slãbesc, ºi dãrâmãturile sunt multe; nu vom putea sã zidim zidul” (Neem.
4,10). Obosiþi de lupta continuã împotriva persecuþiei, a înºelãciunii, a
nelegiuirii ºi a tuturor celorlalte piedici pe care Satana le putea nãscoci
pentru a încurca înaintarea lor, unii care fuseserã clãditori credincioºi
48 s-au descurajat; ºi de dragul pãcii ºi al siguranþei pentru averile ºi viaþa
lor, au pãrãsit adevãrata temelie. Alþii, neînfricaþi de împotrivirea
vrãjmaºilor lor, au declarat fãrã teamã: „Nu vã temeþi de ei; aduceþi-vã
aminte de Domnul, care este mare ºi înfricoºat” (vers. 14) ºi au mers
mai departe, fiecare cu sabia încinsã (Efes. 6,17).
Acelaºi spirit de urã ºi de împotrivire faþã de adevãr i-a inspirat pe
vrãjmaºii lui Dumnezeu din fiecare veac ºi aceeaºi veghere ºi fidelitate
s-a cerut de la slujitorii Sãi. Cuvintele lui Hristos spuse primilor ucenici
se aplicã ºi urmaºilor Sãi de la încheierea vremii: „Ceea ce vã spun
vouã, spun tuturor: Vegheaþi!” (Marcu 13,37).
Întunericul pãrea sã se îndeseascã. Închinarea la chipuri a devenit
aproape generalã. Candelele ardeau înaintea icoanelor cãrora le erau
înãlþate rugãciuni. Obiceiurile cele mai absurde ºi mai superstiþioase
predominau. Minþile oamenilor erau cu totul stãpânite de superstiþie,
încât raþiunea pãrea cã-ºi pierduse influenþa. În timp ce preoþii ºi episcopii
erau iubitori de plãceri, senzuali ºi corupþi, nu se putea aºtepta decât ca
poporul care privea la ei, drept cãlãuze, sã fie cufundat în ignoranþã ºi
viciu.
Un alt pas spre supremaþia papalã a fost fãcut atunci când, în secolul
al XI-lea, Papa Grigore al VII-lea a proclamat desãvârºirea bisericii
romane. Printre afirmaþiile pe care le susþinea, era una care declara cã
biserica n-a greºit niciodatã, nici nu va putea greºi vreodatã, în
conformitate cu Sfintele Scripturi. Dar aceastã afirmaþie nu era însoþitã
de dovezile din Scripturã. Pontiful cel mândru mai pretindea puterea de
a-i detrona pe împãraþi ºi declara cã nici o hotãrâre pe care ar fi pro-
nunþat-o el nu putea fi rãsturnatã de nimeni, ci era prerogativul lui acela
de a rãsturna hotãrârile altora (vezi note suplimentare).

O epocå de întuneric spiritual


O ilustraþie izbitoare a caracterului tiranic al acestei susþineri de
infailibilitate a fost vãzutã în comportarea faþã de împãratul german
Henric al IV-lea. Pentru bãnuiala de dispreþ faþã de autoritatea papei,
acest monarh a fost excomunicat ºi detronat. Îngrozit de pãrãsirea ºi
trãdarea prinþilor lui, care erau încurajaþi la rãzvrãtire împotriva lui de
mandatul papei, Henric a simþit nevoia de a face pace cu Roma.
Împreunã cu soþia lui ºi un servitor credincios, au trecut Alpii în miezul
iernii, pentru a se umili înaintea papei. Dupã sosirea la castelul în care
se retrãsese Papa Grigore, el a fost condus, fãrã gãrzile lui, într-o curte
interioarã, ºi acolo, în frigul aspru al iernii, cu capul descoperit ºi picioarele 49
goale, într-o îmbrãcãminte mizerabilã, a aºteptat îngãduinþa papei de a
apãrea în faþa lui. Pontiful nu s-a îndurat sã-i acorde iertare pânã când
n-au petrecut trei zile în post ºi mãrturisire. Chiar ºi atunci, împãratul
putea sã-ºi exercite atributele ºi sã-ºi primeascã însemnele imperiale
Tragedia veacurilor
numai cu condiþia sã aºtepte hotãrârea papei. ªi Grigore, încurajat de
victorie, susþinea cu înfumurare cã era de datoria lui sã umileascã
mândria regilor.
Cât de izbitor este contrastul dintre mândria arogantã a acestui pontif
dispreþuitor ºi blândeþea, ºi umilinþa lui Hristos, care Se prezintã pe Sine
bãtând la uºa inimii ca sã intre pentru a aduce iertare ºi pace ºi care i-
a învãþat pe ucenicii Sãi: „Oricine vrea sã fie cel dintâi între voi, sã vã
fie rob” (Matei 20,27).
Veacurile care au urmat au fost martore la o creºtere continuã a
rãtãcirii în învãþãturile susþinute de Roma. Chiar ºi înainte de naºterea
papalitãþii, învãþãturile filozofilor pãgâni captivaserã atenþia ºi-ºi exercitau
influenþa în bisericã. Mulþi dintre cei care susþineau cã sunt convertiþi
se þineau încã de învãþãturile filozofiei lor pãgâne ºi nu numai cã ei
continuau sã le studieze, dar le impuneau ºi altora, socotindu-le mijloace
de a-ºi extinde influenþa printre pãgâni. Rãtãciri serioase au fost
introduse în felul acesta în credinþa creºtinã. Printre cele mai de seamã
erau credinþa în nemurirea de la naturã a omului ºi conºtienþa lui în
moarte. Aceastã învãþãturã a pus temelia pe care Roma ºi-a întemeiat
invocarea sfinþilor ºi adorarea fecioarei Maria. Din aceasta a izvorât ºi
rãtãcirea cu privire la chinurile veºnice pentru cel care rãmâne nepocãit
ºi care a fost încorporatã, de timpuriu, în doctrina papalã.
Atunci a fost pregãtitã calea pentru introducerea unei alte nãscociri
a pãgânismului, pe care Roma a numit-o purgatoriu ºi a folosit-o pentru
a îngrozi mulþimile credule ºi superstiþioase. Prin aceastã rãtãcire se
afirma existenþa unui loc de torturã, în care sufletele acelora care n-au
meritat condamnarea veºnicã trebuie sã sufere pedeapsa pentru
pãcatele lor ºi din care, dupã ce sunt eliberate de necurãþie, sunt pri-
mite în ceruri (vezi note suplimentare).
Apoi a fost necesarã o altã plãsmuire pentru a face ca Roma sã fie
în stare sã profite de pe urma temerilor ºi viciilor adepþilor ei. Aceasta
a fost realizatã prin învãþãtura despre indulgenþe. Iertarea totalã a
50 pãcatelor, trecute, prezente ºi viitoare, ºi scãparea de toate durerile ºi
pedepsele ce decurgeau din ele erau fãgãduite tuturor acelora care se
înscriau în rãzboaiele pontifilor, pentru a-ºi întinde stãpânirea lor lumeascã
ca sã-ºi pedepseascã vrãjmaºii sau pentru a-i extermina pe aceia care
îndrãzneau sã conteste supremaþia lor spiritualã. Oamenii mai erau
învãþaþi cã, prin oferirea de bani bisericii, s-ar putea elibera de pãcate ºi
ar putea elibera ºi sufletele prietenilor lor decedaþi care erau predaþi
flãcãrilor chinuitoare. Prin mijloace de felul acesta, Roma ºi-a umplut
tezaurele ºi a susþinut mãreþia, luxul ºi viciul pretinºilor reprezentanþi ai
Aceluia care nu avusese unde sã-ªi plece capul (vezi note supli-
mentare).
Rânduiala biblicã a Cinei Domnului fusese înlocuitã cu jertfa idolatrã
a liturghiei. Preoþii papali pretindeau cã, prin bufoneriile lor fãrã sens,
transformã pâinea ºi vinul simplu în „trupul ºi sângele lui Hristos”
(Cardinalul Wiseman, The Real Presence of the Body and Blood of
Our Lord Jesus Christ in the Blessed Eucharist, Proved From Scrip-
ture, lect.8, sect.3, par.26). Cu o încumetare hulitoare, ei pretindeau în
mod deschis cã aveau puterea de a-L crea pe Dumnezeu, Creatorul
tuturor lucrurilor. Creºtinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, sã
manifeste credinþa în aceastã oribilã rãtãcire hulitoare a Cerului.
Mulþimile care refuzau erau date flãcãrilor (vezi note suplimentare).
În secolul al XIII-lea, a fost înfiinþat cel mai teribil dintre toate
instrumentele papalitãþii – Inchiziþia. Prinþul întunericului s-a unit cu
conducãtorii ierarhiei papale. În conciliile lor tainice, Satana împreunã
cu îngerii lui stãpâneau minþile oamenilor nelegiuiþi, în timp ce, nevãzut,
în mijlocul lor stãtea un înger al lui Dumnezeu, luând un raport teribil al
hotãrârilor lor nelegiuite ºi scriind istoria faptelor prea îngrozitoare pentru

O epocå de întuneric spiritual


a fi vãzute de ochiul omenesc. „Babilonul cel mare s-a îmbãtat cu
sângele sfinþilor.” Trupurile mutilate ale milioanelor de martiri strigau la
Dumnezeu, cerând rãzbunare asupra puterii apostate.
Papalitatea devenise despotul lumii. Regi ºi împãraþi se plecau în
faþa hotãrârilor pontifului roman. Soarta oamenilor, pentru prezent ºi
veºnicie, pãrea a fi sub stãpânirea lui. Timp de sute de ani învãþãturile
Romei fuseserã primite fãrã rezervã pe scarã largã, riturile ei fuseserã
aduse la îndeplinire cu respect, sãrbãtorile ei fuseserã pãzite peste tot.
Clerul ei era onorat ºi susþinut cu dãrnicie. Niciodatã pânã atunci biserica
romanã nu ajunsese la o demnitate, mãreþie sau putere mai mare. 51
Dar „miezul zilei papalitãþii a fost miezul nopþii lumii” (J.A.Wylie,
The History of Protestantism, b.1, cap.4). Sfintele Scripturi erau aproape
necunoscute nu numai de cãtre popor, ci ºi de cãtre preoþi. Ca ºi fariseii
din vechime, conducãtorii papali urau lumina care le descoperea
Tragedia veacurilor
pãcatele. Legea lui Dumnezeu, mãsura neprihãnirii, fiind îndepãrtatã,
ei exercitau puterea fãrã mãsurã ºi practicau viciul fãrã frâu. Înºelãtoria,
avariþia ºi desfrâul abundau. Oamenii nu se dãdeau înapoi de la nici o
crimã prin care puteau sã câºtige avere sau poziþie. Palatele papilor ºi
ale prelaþilor erau scenele celor mai sãlbatice dezmãþuri. Unii dintre
pontifii care domneau erau vinovaþi de crime atât de revoltãtoare, încât
conducãtorii pãmânteºti au încercat sã-i detroneze pe aceºti demnitari
ai bisericii, ca fiind monºtri prea josnici pentru a mai putea fi îngãduiþi.
Timp de veacuri, Europa n-a fãcut nici un progres în literaturã, artã sau
civilizaþie. O paralizie moralã ºi intelectualã cãzuse peste creºtinãtate.
Starea lumii sub puterea romanã prezenta o împlinire teribilã ºi
izbitoare a cuvintelor profetului Osea: „Poporul Meu piere din lipsã de
cunoºtinþã. Fiindcã ai lepãdat cunoºtinþa, ºi Eu te voi lepãda… Fiindcã
ai uitat Legea Dumnezeului tãu, voi uita ºi Eu pe copiii tãi!” „… Nu este
adevãr, nu este îndurare, nu este cunoºtinþã de Dumnezeu în þarã. Fiecare
jurã strâmb ºi minte, ucide, furã ºi preacurveºte; nãpãstuieºte ºi face
omoruri dupã omoruri” (Osea 4,6.1.2).
Acestea au fost rezultatele îndepãrtãrii Cuvântului lui Dumnezeu.

52
CAPITOLUL 4

VALDENZII

Înapoia bastioanelor înalte ale munþilor – în


toate veacurile scãparea celor prigoniþi ºi apãsaþi –
valdenzii ºi-au gãsit ascunzãtorile. Aici lumina
adevãrului a fost pãstratã în mijlocul întunericului
evului mediu. Aici, timp de o mie de ani, martorii
adevãrului au pãstrat vechea credinþã… Erau vânaþi
ºi omorâþi; dar sângele lor uda sãmânþa semãnatã,
care nu înceta sã aducã roade.

ÎN MIJLOCUL ÎNTUNERICULUI care se lãsase pe pãmânt, în


timpul îndelungatei perioade de supremaþie papalã, lumina adevãrului
n-a putut fi stinsã cu totul. În fiecare veac au existat martori pentru
Dumnezeu, bãrbaþi care au cultivat credinþa în Hristos ca singurul
Mijlocitor între Dumnezeu ºi om, care au socotit Biblia ca fiind singura
regulã de viaþã ºi care au sfinþit Sabatul adevãrat. Cât de mult dato-
reazã lumea acestor bãrbaþi, posteritatea nu va ºti niciodatã. Au fost
marcaþi ca eretici, motivele lor au fost criticate, caracterele lor au fost
calomniate, scrierile lor au fost interzise, denaturate sau mutilate. Cu
toate acestea ei au stat hotãrâþi ºi, de la un veac la altul, au pãstrat
credinþa în curãþia ei, ca o moºtenire sfântã pentru generaþiile ce urmau
Valdenzii

sã vinã.
Istoria poporului lui Dumnezeu în timpul veacurilor de întunecime
care au urmat, datoritã supremaþiei Romei, este scrisã în ceruri, dar
rapoartele omeneºti îi rezervã un spaþiu restrâns. Câteva urme ale 53
existenþei lui abia se pot gãsi, cu excepþia acuzaþiilor prigonitorilor.
Politica Romei a fost aceea de a ºterge orice urmã de opoziþie faþã de
învãþãturile sau hotãrârile ei. Ea a cãutat sã distrugã tot ce era vinovat
de erezie, fie persoane, fie scrieri. Expresii de îndoialã sau întrebãri cu
Tragedia veacurilor
privire la autoritatea dogmelor papale erau suficiente pentru a pierde
viaþa bogatului sau a sãracului, celui de sus sau de jos. Roma a încercat
sã distrugã orice raport al cruzimii ei faþã de disidenþi. Conciliile papale
au hotãrât ca acele cãrþi sau scrieri care conþin asemenea rapoarte sã
fie date flãcãrilor. Înainte de inventarea tiparului, cãrþile erau puþine la
numãr ºi într-o formã nepotrivitã de a putea fi pãstrate; de aceea nu se
puteau face prea multe pentru a-i împiedica pe romaniºti sã-ºi aducã la
îndeplinire scopul.
Nici o bisericã dinãuntrul hotarelor jurisdicþiei Romei n-a fost prea
mult lãsatã netulburatã ca sã se bucure de libertatea de conºtiinþã. De
îndatã ce papalitatea a câºtigat puterea, ea a întins mâna pentru a-i
zdrobi pe toþi aceia care refuzau sã recunoascã dominaþia ei ºi, una
dupã alta, bisericile s-au supus stãpânirii ei.
În Marea Britanie, creºtinismul primar prinsese rãdãcini foarte de
timpuriu. Evanghelia primitã de bretoni în primele veacuri era atunci
necoruptã de apostazia romanã. Persecuþia din partea împãraþilor
pãgâni, care se întinsese chiar ºi la aceste tãrâmuri îndepãrtate, a fost
singurul dar pe care primele biserici din Britania l-au primit din partea
Romei. Mulþi creºtini din Anglia, care au fugit de persecuþie, au gãsit
scãpare în Scoþia; de aici adevãrul a fost dus în Irlanda ºi în toate þãrile
acestea a fost primit cu bucurie.
Când saxonii au invadat Britania, pãgânismul a câºtigat stãpânire.
Cuceritorii n-au acceptat sã fie învãþaþi de sclavii lor, iar creºtinii au
fost constrânºi sã se retragã în munþi ºi în mlaºtinile sãlbatice. Cu toate
acestea, lumina, ascunsã pentru o vreme, a continuat sã ardã. În Scoþia,
un secol mai târziu, ea strãlucea cu o luminã care s-a întins pânã în þãri
îndepãrtate. Din Irlanda a venit credinciosul Columba împreunã cu toþi
colaboratorii lui, care i-au adunat în jurul lor pe credincioºii împrãºtiaþi
pe insula singuraticã Iona ºi au fãcut din ea centrul lucrãrii lor misionare.
Printre aceºti evangheliºti se gãsea ºi un pãzitor al Sabatului biblic, ºi în
felul acesta adevãrul a fost introdus în popor. La Iona a fost întemeiatã
54 o ºcoalã din care au plecat misionari nu numai în Scoþia ºi Anglia, ci ºi
în Germania, Elveþia ºi chiar Italia.
Dar Roma îºi aþintise privirile asupra Britaniei ºi s-a hotãrât sã o
aducã sub stãpânirea ei. În veacul al ºaselea, misionarii ei au început
convertirea saxonilor pãgâni. Ei au fost primiþi cu favoruri de cãtre
barbarii cei mândri ºi i-au convins pe mii dintre ei sã practice credinþa
romanã. Pe mãsurã ce lucrarea înainta, conducãtorii papali împreunã
cu cei convertiþi s-au ciocnit cu creºtinii care erau asemenea celor din
biserica primarã. S-a prezentat un contrast izbitor. Cei din urmã erau
simpli, umili, având un caracter, o doctrinã ºi obiceiuri conforme
Scripturilor, în timp ce primii dãdeau la ivealã superstiþia, pompa ºi
aroganþa papilor. Trimisul Romei a cerut ca aceste biserici creºtine sã
recunoascã supremaþia suveranului pontif. Bretanii au rãspuns cu blân-
deþe cã doreau sã-i iubeascã pe toþi oamenii, dar cã papa nu are dreptul
la supremaþie în bisericã, iar ei îi puteau da numai supunerea datoratã
oricãrui urmaº al lui Hristos. Au fost fãcute încercãri repetate de a
asigura unirea lor cu Roma; dar aceºti creºtini umili, uimiþi de mândria
desfãºuratã de cãtre trimiºii ei, au rãspuns categoric cã nu cunosc alt
stãpân decât pe Hristos. Acum s-a descoperit adevãratul spirit al
papalitãþii. Conducãtorul roman a spus: „Dacã nu vreþi sã-i primiþi pe
fraþii care vã aduc pacea, veþi primi duºmanii care vã vor aduce rãzboiul.
Dacã nu vã uniþi cu noi pentru a arãta saxonilor calea vieþii, veþi primi
de la ei lovitura de moarte.” (J.H. Merle D’Aubigné, History of the
Reformation of the Sixteenth Century, b.1, cap.2). Acestea nu erau
simple ameninþãri. Rãzboiul, intriga ºi înºelãciunea au fost folosite
împotriva acestor martori ai credinþei biblice, pânã când bisericile din
Bretania au fost distruse sau obligate sã se supunã autoritãþii papei.
În þãrile de dincolo de jurisdicþia Romei, au existat timp de multe
secole grupe de creºtini care au rãmas aproape cu totul libere de corupþia
papalã. Ele erau înconjurate de pãgânism ºi, în desfãºurarea veacurilor,
au fost contaminate de rãtãcirile lui; dar au continuat sã priveascã Biblia
ca singura regulã de credinþã ºi au primit multe dintre adevãrurile ei.
Aceºti creºtini credeau în perpetuitatea Legii lui Dumnezeu ºi pãzeau
Valdenzii

Sabatul poruncii a patra. Biserici care au þinut la aceastã credinþã ºi


practicã au existat în Africa Centralã ºi printre armenii din Asia.
Dar printre aceia care au rezistat abuzurilor puterii papale, valdenzii
au stat în frunte. Chiar în þara în care papalitatea ºi-a stabilit scaunul, 55
acolo i s-a rezistat cel mai puternic înºelãciunii ºi corupþiei ei. Timp de
veacuri, bisericile Piemontului ºi-au pãstrat independenþa; dar în cele
din urmã a sosit timpul când Roma a insistat sã se supunã. Dupã lupta
fãrã rezultat împotriva tiraniei ei, conducãtorii acestor biserici au
Tragedia veacurilor
recunoscut, chiar împotriva voinþei lor, supremaþia puterii cãreia lumea
întreagã se pãrea cã îi plãteºte tribut. Însã, au fost unii care au refuzat
sã se supunã autoritãþii papei sau prelatului. Ei s-au hotãrât sã pãstreze
credincioºia faþã de Dumnezeu ºi sã pãstreze curãþia ºi simplitatea
credinþei lor. S-a produs o despãrþire. Aceia care au rãmas la vechea
credinþã s-au retras; unii, pãrãsind Alpii natali, au ridicat steagul ade-
vãrului în þãri strãine; alþii s-au retras în vãile singuratice ºi în fortãreþele
stâncoase ale munþilor ºi acolo ºi-au pãstrat libertatea de a se închina
lui Dumnezeu.
Credinþa care timp de veacuri a fost þinutã ºi învãþatã de cãtre creºtinii
valdenzi era în contrast evident cu învãþãturile rãtãcite impuse de Roma.
Credinþa lor religioasã era întemeiatã pe Cuvântul scris al lui Dumnezeu,
adevãratul sistem al creºtinismului. Dar þãranii aceia umili, în
ascunzãtorile lor neºtiute, alungaþi de lume ºi legaþi de truda zilnicã în
mijlocul turmelor ºi viilor lor, n-au ajuns prin ei înºiºi sã cunoascã adevãrul
în opoziþie cu dogmele ºi rãtãcirile bisericii apostaziate. Credinþa lor nu
era primitã de curând. Credinþa lor era o moºtenire de la pãrinþi. Ei se
luptau pentru credinþa bisericii apostolice – „credinþa care a fost datã
sfinþilor odatã pentru totdeauna” (Iuda 3). „Biserica din pustie,” ºi nu
ierarhia mândrã întronatã în marea capitalã a lumii, era biserica adevãratã
a lui Hristos, pãstrãtoarea comorilor adevãrului pe care Dumnezeu îl
încredinþase poporului Sãu pentru a fi dat lumii.
Printre cauzele principale care au dus la despãrþirea bisericii adevãrate
de Roma, a fost ura acesteia din urmã faþã de Sabatul biblic. Aºa cum
era prevestit în profeþie, puterea papalã a aruncat adevãrul la pãmânt.
Legea lui Dumnezeu a fost cãlcatã în picioare, în timp ce tradiþiile ºi
obiceiurile oamenilor au fost înãlþate. Bisericile care erau sub conducerea
papalitãþii au fost constrânse de timpuriu sã onoreze, ca zi sfântã,
duminica. În mijlocul rãtãcirii ºi superstiþiei predominante, mulþi, chiar
din poporul adevãrat al lui Dumnezeu, au ajuns atât de dezorientaþi,
încât, în timp ce pãzeau Sabatul, se reþineau de la muncã ºi duminica.
56 Dar lucrul acesta nu i-a mulþumit pe conducãtorii papali. Ei au cerut nu
numai ca duminica sã fie sfinþitã, ci ca Sabatul sã fie profanat; ºi i-a
denunþat în limbajul cel mai puternic pe aceia care îndrãzneau sã-i dea
cinste. Numai fugind de puterea Romei au putut unii sã asculte în pace
de Legea lui Dumnezeu.
Valdenzii au fost printre primele popoare din Europa care au avut o
traducere a Sfintelor Scripturi (vezi note suplimentare). Cu sute de ani
înainte de Reformã, ei aveau Biblia, în manuscris, în limba lor maternã.
Ei aveau adevãrul nefalsificat, ºi aceasta a fãcut din ei obiectul special
al urii ºi persecuþiei. Ei au declarat biserica Romei ca fiind Babilonul
decãzut din Apocalipsa ºi, cu primejdia vieþii lor, s-au împotrivit
stricãciunilor ei. În timp ce unii, sub apãsarea unei persecuþii îndelungate,
ºi-au compromis credinþa, pãrãsind puþin câte puþin principiile care-i
deosebeau, alþii au þinut cu tãrie la adevãr. Prin veacurile de întunecime
ºi decãdere, valdenzi au fost aceia care s-au împotrivit supremaþiei
Romei, au respins închinarea la chipuri ca fiind idolatrie ºi au pãzit
Sabatul adevãrat. Sub cele mai crunte furtuni ale împotrivirii, ei ºi-au
pãstrat credinþa. Cu toate cã erau spintecaþi de lãncile ducilor de Savoia
ºi arºi pe rugurile Romei, ei au stat neabãtuþi pentru Cuvântul lui
Dumnezeu ºi pentru onoarea Sa.
Înapoia bastioanelor înalte ale munþilor – în toate veacurile fiind
scãparea celor prigoniþi ºi apãsaþi – valdenzii ºi-au gãsit ascunzãtorile.
Aici lumina adevãrului a fost pãstratã în mijlocul întunericului evului
mediu. Aici, timp de o mie de ani, martorii adevãrului au pãstrat vechea
credinþã.
Dumnezeu a pregãtit pentru poporul Sãu un sanctuar de o grandoare
înfricoºãtoare, potrivit cu marile adevãruri date lor în pãstrare. Pentru
aceºti exilaþi credincioºi, munþii erau un simbol al dreptãþii, al neprihãnirii
de neschimbat a lui Iehova. Ei îndreptau atenþia copiilor cãtre crestele
care se înãlþau deasupra lor într-o maiestate neschimbãtoare ºi le vorbeau
despre Acela în care nu este schimbare, nici umbrã de mutare, al cãrui
cuvânt este tot atât de durabil ca ºi munþii cei veºnici. Dumnezeu a
întemeiat munþii ºi i-a încununat cu tãrie; nici un alt braþ, decât acela al
Valdenzii

Puterii infinite, nu-i putea miºca din locul lor. În acelaºi fel El ªi-a clãdit
Legea, temelia guvernãrii Sale în cer ºi pe pãmânt. Braþul omului poate
sã se atingã de semenii lui ºi sã le ia viaþa; dar acel braþ ar putea mai
uºor sã dezrãdãcineze munþii din temeliile lor ºi sã-i arunce în mare 57
decât sã schimbe un singur precept din Legea lui Iehova sau sã ºteargã
una dintre fãgãduinþele Sale faþã de aceia care împlinesc voia Sa. În
credincioºia lor faþã de Legea Sa, slujitorii lui Dumnezeu trebuie sã fie
tot atât de neclintiþi ca ºi munþii care nu se clatinã.
Tragedia veacurilor
Munþii care înconjurau vãile lor joase erau o mãrturie continuã despre
puterea creatoare a lui Dumnezeu ºi despre o asigurare a grijii Sale
ocrotitoare care nu se schimbã. Acei peregrini învãþau sã iubeascã
simbolurile tãcute ale prezenþei lui Iehova. Ei nu-ºi îngãduiau nici o
nemulþumire pentru greutãþile sorþii lor; niciodatã nu erau singuri în
mijlocul singurãtãþii munþilor. Ei Îi mulþumeau lui Dumnezeu care le
rânduia un azil faþã de ura ºi cruzimea oamenilor. Se bucurau de
libertatea pe care o aveau de a se închina înaintea Lui. Adesea, când
erau urmãriþi de vrãjmaºi, tãria munþilor se dovedea a fi o apãrare
sigurã. De pe stâncile înalte ei cântau laude lui Dumnezeu, iar armatele
Romei n-au putut aduce la tãcere cântãrile lor de mulþumire.
Curatã, simplã ºi arzãtoare era evlavia acestor urmaºi ai lui Hristos.
Ei preþuiau principiile adevãrului mai presus de case ºi þarini, prieteni,
rude ºi chiar viaþã. Ei au cãutat cu stãruinþã sã imprime aceste principii
în inimile celor tineri. Din fragedã copilãrie, tinerii erau educaþi din
Scripturi ºi erau învãþaþi sã priveascã cu sfinþenie cerinþele Legii lui
Dumnezeu. Copii ale Bibliei erau rare; de aceea cuvintele ei preþioase
erau încredinþate memoriei. Mulþi dintre ei erau în stare sã repete pãrþi
întregi atât din Noul, cât ºi din Vechiul Testament. Gândurile lui
Dumnezeu erau asociate cu scenele sublime din naturã ºi cu
binecuvântãrile umile ale vieþii de fiecare zi. Copilaºii învãþau sã
priveascã cu recunoºtinþã spre Dumnezeu, ca fiind dãtãtorul oricãrui
har ºi al oricãrei mângâieri.
Pãrinþii, oricât de iubitori ºi de afectuoºi ar fi fost, îºi iubeau copiii cu
prea multã înþelepciune pentru a-i familiariza cu îngãduinþa de sine.
Înaintea lor era o viaþã de încercãri ºi greutãþi, poate chiar ºi moartea
de martir. Erau educaþi din copilãrie sã suporte greutãþile, sã se supunã
disciplinei ºi totuºi sã gândeascã ºi sã acþioneze pe cont propriu. Foarte
de timpuriu erau învãþaþi sã poarte rãspunderi, sã fie atenþi în vorbire ºi
sã cunoascã înþelepciunea tãcerii. Un cuvânt neatent, lãsat sã ajungã
la urechea vrãjmaºilor lor, putea pune în primejdie nu numai viaþa celui
58 care-l rostise, dar chiar viaþa a sute dintre fraþii lui; cãci duºmanii
adevãrului îi urmãreau ca lupii care-ºi vâneazã prada pe aceia care
îndrãzneau sã cearã libertatea credinþei religioase.
Valdenzii jertfiserã proprietatea lor lumeascã de dragul adevãrului
ºi cu rãbdare stãruitoare trudeau pentru pâinea lor. Orice petic de pãmânt
arabil, în munþi, era cultivat cu grijã; vãile ºi coastele mai puþin fertile
erau fãcute sã aducã rod. Economia ºi o asprã renunþare de sine formau
o parte din educaþia pe care copiii o primeau ca singura lor moºtenire.
Ei erau învãþaþi cã Dumnezeu a stabilit ca viaþa sã fie o disciplinã ºi cã
dorinþele lor puteau fi împlinite numai prin muncã personalã, prin pre-
vedere, grijã ºi credinþã. Activitatea era anevoioasã ºi obositoare, dar
era sãnãtoasã, exact ceea ce îi trebuie omului în starea lui decãzutã,
ºcoala pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru educarea ºi dezvoltarea lui.
În timp ce tineretul era obiºnuit cu truda ºi cu greutãþile, nu era neglijatã
nici cultura intelectualã. Ei erau învãþaþi cã toate puterile aparþineau lui
Dumnezeu ºi cã toate trebuiau cultivate ºi dezvoltate pentru slujirea Sa.
Bisericile valdenzilor, în curãþia ºi simplitatea lor, se asemãnau cu
biserica din timpurile apostolice. Respingând supremaþia papilor ºi a
prelaþilor, ei socoteau Biblia ca fiind singura autoritate supremã, infailibilã.
Pastorii lor, în contrast cu preoþii trufaºi ai Romei, urmau exemplul
Domnului lor care „a venit nu ca sã I se slujeascã, ci ca sã slujeascã”.
Hrãneau turma lui Dumnezeu, conducând-o la pãºunile verzi ºi la apele
de odihnã ale Sfântului Sãu Cuvânt. Departe de monumentele pompei
ºi mândriei omeneºti, oamenii se adunau nu în biserici mãreþe sau în
catedrale imense, ci sub umbra munþilor în vãile Alpilor sau, în timp de
primejdie, în fortãreþele stâncoase, pentru a asculta cuvintele adevãrului
de la slujitorii lui Hristos. Pastorii nu numai cã predicau Evanghelia, ci
îi vizitau pe bolnavi, catehizau copiii, mustrau pe cei greºiþi ºi aplanau
certurile, promovând armonia ºi dragostea frãþeascã. În vreme de pace,
erau susþinuþi prin darurile benevole ale poporului; dar, ca ºi Pavel,
fãcãtorul de corturi, fiecare învãþa o meserie sau o ocupaþie prin care,
dacã ar fi fost necesar, sã-ºi asigure întreþinerea.
Tinerii primeau educaþie de la pastorii lor. În timp ce se dãdea atenþie
Valdenzii

ramurilor de culturã generalã, Biblia era studiul de cãpetenie. Evanghe-


liile lui Matei ºi ale lui Ioan erau învãþate pe de rost împreunã cu multe
dintre epistole. Erau folosiþi ºi la copierea Scripturilor. Unele manuscrise
cuprindeau Biblia întreagã, altele numai pãrþi scurte din ea, la care erau 59
adãugate unele explicaþii simple ale textului de cãtre aceia care erau în
stare sã explice Scripturile. În felul acesta erau scoase la ivealã comorile
adevãrului, atâta vreme ascunse de cãtre aceia care cãutau sã se înalþe
mai presus de Dumnezeu.
Tragedia veacurilor
Prin muncã rãbdãtoare ºi neobositã, uneori în peºterile adânci ºi
întunecate ale pãmântului, la lumina torþelor, Sfintele Scripturi erau scrise
verset dupã verset ºi capitol dupã capitol. Pe mãsurã ce lucrarea înainta,
voinþa descoperitã a lui Dumnezeu strãlucea ca aurul curat; cât de
strãlucitoare, clarã ºi puternicã era, datoritã încercãrilor suferite pentru
ea, numai aceia care erau angajaþi în aceastã lucrare îºi puteau da
seama. Îngeri din cer îi încurajau pe aceºti lucrãtori credincioºi.
Satana îi îndemnase pe preoþii ºi prelaþii papali sã îngroape Cuvântul
adevãrului sub ruinele rãtãcirii, ereziei ºi ale superstiþiei; dar a fost pãstrat
neîntinat, în modul cel mai minunat de-a lungul veacurilor de întuneric.
El nu purta amprenta omului, ci pecetea lui Dumnezeu. Oamenii au
fost neobosiþi în eforturile lor de a întuneca înþelesul clar ºi simplu al
Scripturilor ºi a face ca mãrturia lor sã se contrazicã; dar, ca ºi curcubeul
peste adâncimile întunecate, Cuvântul lui Dumnezeu a rezistat furtunilor
care îl ameninþau cu distrugerea. Aºa cum o minã are ascunse în
adâncuri filoane bogate de aur ºi argint ºi toþi care vor sã-i descopere
rezervele preþioase trebuie sã sape, tot astfel Sfintele Scripturi au
tezaurele adevãrului care sunt descoperite numai cercetãtorului stãruitor,
umil ºi care se roagã. Dumnezeu a intenþionat ca Biblia sã fie o carte
de învãþãturã pentru toatã omenirea, în copilãrie, tinereþe ºi maturitate,
ºi sã fie studiatã în orice vreme. El a dat Cuvântul Sãu oamenilor ca o
descoperire a Sa. Orice adevãr nou descoperit este o dezvãluire
proaspãtã a caracterului Autorului sãu. Studiul Scripturilor este mijlocul
divin rânduit sã-i aducã pe oameni într-o legãturã mai strânsã cu
Creatorul lor ºi sã le dea o cunoaºtere mai desluºitã a voinþei Sale. Ea
este mijlocul de comunicare dintre Dumnezeu ºi om.
În timp ce valdenzii priveau temerea de Dumnezeu ca fiind începutul
înþelepciunii, ei nu erau orbi faþã de importanþa legãturii cu lumea, a
cunoaºterii oamenilor ºi a vieþii active, pentru dezvoltarea minþii ºi
ascuþirea înþelegerii. De la ºcolile lor din munþi, unii tineri erau trimiºi la
instituþii de învãþãmânt din oraºele Franþei sau Italiei, unde se gãsea un
60 loc mai bun pentru studiu, cugetare ºi observaþii decât în Alpii lor natali.
Tinerii trimiºi acolo erau expuºi ispitei, vedeau viciul, întâlneau agenþii
tirani ai lui Satana, care le strecurau cele mai subtile erezii ºi cele mai
primejdioase amãgiri. Dar educaþia lor din copilãrie fusese de o aºa
manierã, încât îi pregãtise pentru toate acestea.
În ºcolile în care mergeau, ei nu trebuiau sã-ºi facã nici un confident.
Veºmintele lor erau astfel pregãtite, încât sã ascundã cea mai mare
comoarã a lor – manuscrisele preþioase ale Scripturilor. Acestea, ca
rod al lunilor ºi anilor de trudã, erau purtate cu ei ºi, oriunde puteau
face lucrul acesta fãrã sã trezeascã bãnuiala, aduceau cu atenþie unele
pãrþi din ele în calea acelora ale cãror inimi pãreau deschise sã primeascã
adevãrul. Pe genunchii mamelor lor, tinerii valdenzi fuseserã pregãtiþi
având în vedere acest scop; ei au înþeles lucrarea lor ºi au îndeplinit-o
cu credincioºie. În aceste instituþii de învãþãmânt, erau câºtigaþi mulþi
convertiþi la credinþa adevãratã ºi adesea se dovedea cã principiile ei
pãtrundeau în toatã ºcoala; chiar conducãtorii papali nu puteau, prin
cercetarea cea mai minuþioasã, sã meargã pânã la izvorul acestei aºa-nu-
mite erezii stricãcioase.
Duhul lui Hristos este un duh misionar. Prima dorinþã a unei inimi
renãscute este sã-i aducã ºi pe alþii la Mântuitorul. Acesta era spiritul
creºtinilor valdenzi. Ei socoteau cã Dumnezeu cerea mai mult de la ei
decât numai sã pãstreze adevãrul în curãþia lui în propriile biserici; cã
asupra lor zãcea o rãspundere solemnã, de a face ca lumina sã strãlu-
ceascã ºi pentru aceia care se gãseau în întuneric; prin puterea mare
a Cuvântului lui Dumnezeu, ei au cãutat sã rupã sclavia pe care Roma
o impusese. Pastorii valdenzi erau pregãtiþi ca misionari, fiecãruia care
dorea sã intre în lucrare, cerându-i-se în primul rând sã câºtige o
experienþã ca evanghelist. Fiecare trebuia sã slujeascã trei ani într-un
câmp misionar, înainte de a primi sarcina unei biserici în patrie. Aceastã
slujire, care cerea în cel mai înalt grad lepãdare de sine ºi sacrificiu, era
o introducere potrivitã pentru viaþa pastorilor din acele vremuri grele
pentru sufletele oamenilor. Tinerii care primeau binecuvântarea pentru
slujirea sfântã nu vedeau în faþa lor perspectiva bogãþiei ºi slavei
Valdenzii

pãmânteºti, ci o viaþã de trudã ºi primejdie ºi o posibilã soartã de martir.


Misionarii erau trimiºi doi câte doi, aºa cum i-a trimis ºi Iisus pe ucenicii
Sãi. Cu fiecare tânãr era de obicei asociat un om în vârstã ºi cu expe-
rienþã, tânãrul fiind sub cãlãuzirea tovarãºului sãu, care rãspundea de 61
educaþia acestuia, ºi de ale cãrui sfaturi trebuia sã þinã seama. Aceºti
colaboratori nu erau totdeauna împreunã, dar se întâlneau adesea pentru
rugãciune ºi sfãtuire, întãrindu-se în felul acesta unul pe altul în cre-
dinþã.
Tragedia veacurilor
Dacã ar fi fãcut cunoscut cuiva obiectul misiunii lor, ar fi provocat o
înfrângere; de aceea ascundeau cu grijã adevãratul ei caracter. Fiecare
pastor cunoºtea o meserie, iar misionarii îºi aduceau la îndeplinire lucrarea
sub pretextul unei chemãri pãmânteºti. De obicei, o alegeau pe aceea
de negustor sau comis-voiajor. „Duceau mãtãsuri, giuvaieruri ºi alte
articole, pe vremea aceea nu atât de uºor de gãsit decât la târguri
îndepãrtate; ºi erau bine primiþi ca negustori acolo unde ar fi fost
dispreþuiþi ca misionari.” (Wylie b.1, cap. 7). În toatã vremea, inimile lor
erau înãlþate cãtre Dumnezeu pentru înþelepciunea de a prezenta o comoarã
mai valoroasã decât aurul sau pietrele preþioase. Ei purtau asupra lor,
în ascuns, copii ale Bibliei, în întregime sau pãrþi din ea; ºi oriunde se
prezenta o ocazie, atrãgeau atenþia clienþilor la aceste manuscrise.
Adesea se trezea în felul acesta un interes de a citi Cuvântul lui
Dumnezeu, ºi unele pãrþi erau lãsate cu bucurie acelora care doreau
sã-l primeascã.
Lucrarea acestor misionari a început pe câmpiile ºi vãile de la poalele
munþilor, dar s-a rãspândit cu mult peste aceste hotare. Cu picioarele
goale, în veºminte de proastã calitate ºi prãfuite datoritã cãlãtoriei, aºa
cum erau ºi acelea ale Mântuitorului lor, ei strãbãteau marile oraºe ºi
pãtrundeau în þãri îndepãrtate. Pretutindeni rãspândeau sãmânþa
preþioasã. În urma lor rãsãreau biserici, iar sângele martirilor mãrturisea
în favoarea adevãrului. Ziua lui Dumnezeu va descoperi seceriºul bogat
de suflete, strânse în grânar prin lucrarea acestor oameni credincioºi.
Acoperit ºi tãcut, Cuvântul lui Dumnezeu îºi fãcea drum prin creºtinãtate
ºi întâlnea o primire bucuroasã în cãminele ºi inimile oamenilor.
Pentru valdenzi, Scripturile nu erau numai un raport al procedeelor
lui Dumnezeu cu oamenii din vechime ºi o descoperire a rãspunderilor
ºi datoriilor prezentului, ci ºi o descoperire a primejdiilor ºi slavei viitoare.
Ei credeau cã sfârºitul tuturor lucrurilor nu era prea departe, iar când
studiau Biblia cu rugãciune ºi lacrimi, erau ºi mai adânc impresionaþi de
declaraþiile ei preþioase ºi de datoria lor de a face cunoscut ºi altora
62 adevãrurile ei mântuitoare. Ei vedeau Planul de Mântuire clar descoperit
în paginile sfinte ºi gãseau mângâiere, nãdejde ºi pace în credinþa în
Iisus. Când lumina ilumina înþelegerea lor ºi le umplea inima de bucurie,
ei tânjeau de dorul ca razele ei sã strãluceascã asupra acelora care
erau în întunericul rãtãcirii papale.
Ei vedeau cã, sub conducerea papei ºi a preoþilor, mulþimile încercau
zadarnic sã obþinã iertarea, chinuindu-ºi trupurile pentru pãcatul suflete-
lor lor. Învãþaþi sã creadã cã faptele lor bune îi vor mântui, ei priveau
continuu asupra lor, minþile lor preocupându-se de starea lor pãcãtoasã,
vãzându-se expuºi mâniei lui Dumnezeu, chinuindu-ºi sufletul ºi trupul,
ºi totuºi negãsind nici o uºurare. În felul acesta sufletele conºtiincioase
erau legate de învãþãturile Romei. Mii de oameni îºi pãrãseau prietenii
ºi rudele ºi-ºi petreceau viaþa în celulele mãnãstirilor. Prin posturi repe-
tate ºi prin biciuiri crude, prin vegheri în miez de noapte, zãcând întinºi
timp de ore apãsãtoare pe pietre reci ºi umede, în locuinþa lor mohorâtã,
prin pelerinaje lungi, prin pocãinþã umilitoare ºi chinuri înspãimântãtoare,
mii de oameni cãutau în zadar sã-ºi gãseascã pacea conºtiinþei. Apãsaþi
de sentimentul pãcatului ºi urmãriþi de frica mâniei unui Dumnezeu
rãzbunãtor, mulþi sufereau pânã când natura istovitã ceda ºi fãrã nici o
razã de luminã sau de nãdejde erau coborâþi în mormânt.
Valdenzii se strãduiau sã frângã acestor suflete flãmânde pâinea
vieþii, sã le prezinte soliile de pace din fãgãduinþele lui Dumnezeu ºi
sã-i îndrepte spre Hristos ca fiind singura lor nãdejde de mântuire.
Învãþãtura cã faptele bune pot face ispãºire pentru cãlcarea Legii lui
Dumnezeu ei susþineau cã se întemeiazã pe rãtãcire. Încrederea în
meritele omeneºti umbreºte iubirea nemãrginitã a lui Hristos. Iisus a
murit ca jertfã pentru om, deoarece neamul omenesc cãzut nu putea
face nimic care sã-l recomande înaintea lui Dumnezeu. Meritele unui
Mântuitor rãstignit ºi înviat constituie temelia credinþei creºtine.
Dependenþa omului de Hristos este tot atât de realã ºi legãtura lui cu El
trebuie sã fie tot atât de strânsã ca ºi a braþului de corp sau ca a unei
mlãdiþe cu butucul de vie.
Învãþãturile papilor ºi preoþilor îi conduseserã pe oameni sã priveascã
Valdenzii

caracterul lui Dumnezeu ºi chiar al lui Hristos ca fiind aspru, posomorât


ºi respingãtor. Mântuitorul era prezentat ca fiind lipsit de simpatie faþã
de starea decãzutã a omului, încât trebuia sã fie invocatã mijlocirea
preoþilor ºi a sfinþilor. Aceia ale cãror minþi fuseserã iluminate de 63
Cuvântul lui Dumnezeu se strãduiau sã-L prezinte acestor suflete pe
Hristos ca fiind Mântuitorul lor iubit ºi milos, stând cu braþele deschise,
invitându-i pe toþi sã vinã la El cu povara pãcatelor, a grijilor ºi a poverilor
lor. Ei se strãduiau sã îndepãrteze piedicile pe care Satana le îngrãmãdise
Tragedia veacurilor
pentru ca oamenii sã nu poatã vedea fãgãduinþele ºi sã vinã direct la
Dumnezeu, mãrturisindu-ºi pãcatele ºi primind iertare ºi pace.
Misionarul valdenz descoperea cu râvnã minþilor cercetãtoare
adevãrurile preþioase ale Evangheliei. Cu precauþie, el oferea pãrþi din
Scripturã, scrise cu grijã. Cea mai mare bucurie a lor era sã dea nãdejde
sufletului îndurerat de pãcat, care vedea numai un Dumnezeu al
rãzbunãrii, aºteptând sã execute dreptatea. Cu buze tremurânde ºi cu
ochii în lacrimi, adesea plecat pe genunchi, descoperea fraþilor lui
fãgãduinþele preþioase care arãtau pãcãtosului unica nãdejde. În felul
acesta, lumina adevãrului pãtrundea în multe minþi întunecate,
îndepãrtând norul de ceaþã, pânã când Soarele neprihãnirii lumina inimile
cu razele lui vindecãtoare. Adesea era cazul ca unele pasaje ale Scripturii
sã fie citite iar ºi iar, ascultãtorul dorind sã-i fie repetate ca ºi când ar fi
dorit sã se asigure cã auzise corect. Deosebit de doritã era repetarea
cuvintelor: „Sângele lui Iisus Hristos Fiul Lui ne curãþeºte de orice
pãcat” (1 Ioan 1,7); „ªi dupã cum a înãlþat Moise ºarpele în pustie, tot
aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El sã
nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnic㔠(Ioan 3,14.15).
Mulþi rãmãseserã neamãgiþi de pretenþiile Romei. Ei vedeau cât de
zadarnicã este mijlocirea oamenilor sau a îngerilor în favoarea
pãcãtosului. Când lumina adevãratã rãsãrea în mintea lor, ei exclamau
cu bucurie: „Hristos este preotul meu; sângele Lui este jertfa mea;
altarul Sãu este mãrturisirea mea”. Ei se încredeau cu totul în meritele
lui Iisus, repetând cuvintele: „Fãrã credinþã este cu neputinþã sã fim
plãcuþi lui Dumnezeu” (Evrei 11,6). „Nu este sub cer nici un alt nume
dat oamenilor, prin care trebuie sã fie mântuiþi” (Fapte 4,12).
Asigurarea iubirii unui Mântuitor pãrea prea greu de crezut pentru
unele din aceste suflete lovite de furtuna pãcatului. Atât de mare era
uºurarea pe care o adusese, ca un potop de luminã revãrsat asupra lor,
încât pãreau rãpiþi în ceruri. Mâinile lor erau puse cu încredere în mâna
lui Hristos; picioarele lor erau bine fixate pe Stânca Veacurilor. Orice
64 teamã de moarte era alungatã. Acum puteau sã doreascã temniþa ºi
rugul, dacã prin acestea puteau onora numele Rãscumpãrãtorului lor.
Cuvântul lui Dumnezeu era adus astfel în locuri tainice ºi citit uneori
unui singur suflet, alteori unor grupe mici care tânjeau dupã luminã ºi
adevãr. Adesea, toatã noaptea era petrecutã în felul acesta. Atât de
mare era mirarea ºi admiraþia ascultãtorilor, încât solul milei deseori
era rugat sã-ºi întrerupã citirea pânã ce mintea putea prinde veºtile
mântuirii. Adesea se puteau auzi rostindu-se cuvinte ca acestea: „Va
primi oare Dumnezeu jertfa mea? Îmi va zâmbi El cu bunãvoinþã? Mã
va ierta oare?” Apoi era citat rãspunsul: „Veniþi la Mine, toþi cei trudiþi
ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihn㔠(Matei 11,28).
Credinþa prindea fãgãduinþa ºi se auzea rãspunsul plin de bucurie:
„Nu mai sunt necesare pelerinaje lungi; nici cãlãtorii obositoare cãtre
locurile sfinte. Pot veni la Iisus chiar aºa cum sunt, pãcãtos ºi nesfânt,
ºi El nu va dispreþui rugãciunea de pocãinþã: ’Iertate îþi sunt pãcatele’.
Ale mele, chiar ºi ale mele pot fi iertate!”
Un val de bucurie sfântã inunda inima, iar numele lui Iisus era
preamãrit prin cuvinte de laudã ºi de mulþumire. Acele suflete fericite
se reîntorceau în cãminele lor pentru a rãspândi lumina, pentru a repeta
ºi altora, cât puteau mai bine, experienþa lor cea nouã; ºi anume cã ei
descoperiserã Calea vie ºi adevãratã. Era o putere stranie ºi solemnã
în cuvintele Scripturii care vorbeau direct inimilor acelora care
flãmânzeau dupã adevãr. Acesta era glasul lui Dumnezeu ºi el aducea
convingere acelora care îl auzeau.
Solul adevãrului îºi vedea apoi de drum, dar înfãþiºarea lui umilã,
sinceritatea lui, seriozitatea ºi ardoarea lui adâncã erau subiecte des
remarcate. În multe cazuri, ascultãtorii nici nu întrebau de unde vine
sau unde merge. Fuseserã atât de copleºiþi, la început de surprizã, iar
dupã aceea de recunoºtinþã ºi de bucurie, încât nu se gândiserã sã-l
întrebe. Când îl rugaserã sã-i însoþeascã în cãminele lor, el le rãspunsese
cã trebuie sã viziteze oile pierdute ale turmei. Ei se întrebau: Fusese
oare un înger din cer?
În multe cazuri solul adevãrului nu mai era revãzut. Lua drumul
Valdenzii

spre alte þãri sau îºi ducea viaþa în vreo temniþã necunoscutã, sau poate
oasele lui albeau pe locul unde mãrturisise pentru adevãr. Dar cuvintele
pe care le lãsase în urmã nu puteau fi distruse. Ele îºi fãceau lucrarea
în inimile oamenilor; rezultatele lor binecuvântate vor fi cunoscute pe 65
deplin numai la judecatã.
Misionarii valdenzi au invadat împãrãþia lui Satana, dar puterile
întunericului s-au trezit la o veghere mai atentã. Toate strãduinþele pentru
înaintarea adevãrului erau urmãrite de prinþul rãului ºi el provoca temeri
Tragedia veacurilor
agenþilor lui. Conducãtorii papali au vãzut o prevestire a unei primejdii
pentru cauza lor datoritã lucrãrii acestor cãlãtori umili. Dacã lumina
adevãrului ar fi fost lãsatã sã strãluceascã neîmpiedicatã, ea ar fi alungat
norii grei de rãtãcire care îi înconjurau pe oameni. Ea urma sã îndrepte
mintea oamenilor numai spre Dumnezeu ºi pânã la urmã avea sã
distrugã supremaþia Romei.
Chiar ºi numai existenþa acestui popor, care þinea credinþa bisericii
din vechime, era o mãrturie permanentã cu privire la apostazia Romei
ºi de aceea provoca cea mai mare urã ºi persecuþie. Refuzul lor de a
renunþa la Scripturã era, de asemenea, o jignire pe care Roma nu o putea
îngãdui. Ea s-a hotãrât sã-i ºteargã de pe pãmânt. Acum au început
cruciadele cele mai teribile împotriva poporului lui Dumnezeu din cãminul
sãu din munte. Inchizitorii au fost puºi pe urmele lor, iar scena cu
nevinovatul Abel cãzând înaintea criminalului Cain se repeta deseori.
Mereu ºi mereu erau lãsate în paraginã þarinele lor fertile, locuinþele
ºi bisericile lor erau distruse, astfel cã acolo unde odinioarã fuseserã
câmpuri înfloritoare ºi casele unor oameni nevinovaþi, harnici, rãmânea
numai un pustiu. Aºa cum fiara lacomã se înfurie ºi mai tare gustând
sângele, la fel mânia papistaºilor era aprinsã cãtre o mai mare intensitate
datoritã suferinþelor victimelor. Mulþi dintre aceºti martori, pentru o
credinþã adevãratã, erau hãituiþi peste munþi ºi vânaþi în vãile unde se
ascundeau, împresuraþi în pãduri dese ºi pe culmi stâncoase.
Nici o acuzaþie nu putea fi adusã împotriva caracterului moral al
acestei clase proscrise. Chiar vrãjmaºii lor îi declarau a fi un popor
paºnic, liniºtit ºi credincios. Cea mai mare vinã era aceea cã nu se închinau
lui Dumnezeu dupã cum voia papa. Pentru aceastã crimã, asupra lor
erau îngrãmãdite toate umilinþele, insultele ºi chinurile pe care oamenii
sau demonii le puteau inventa.
Când Roma a fost hotãrâtã sã extermine secta cea urâtã, papa a
emis o bulã, prin care-i condamna ca eretici, ºi i-a dat la moarte (vezi
note suplimentare). Nu erau acuzaþi ca leneºi, necinstiþi sau tulburãtori
ai ordinii; ci se declara cã aveau o aparenþã de evlavie ºi sfinþenie care
66
amãgea „oile turmei adevãrate”. De aceea papa a poruncit ca „acea
sectã rãutãcioasã ºi nesuferitã sã fie strivitã ca ºerpii veninoºi dacã
refuzã sã se lepede”. (Wylie, b.16, cap. 1). Se aºtepta acest potentat
înfumurat sã se întâlneascã iarãºi cu aceste cuvinte? ªtia el cã erau
înregistrate în cãrþile cerului pentru a fi confruntat cu ele la judecatã?
„Ori de câte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia din cei mai neînsemnaþi
fraþi ai Mei”, a spus Iisus, „Mie Mi le-aþi fãcut” (Mat. 25,40).
Aceastã bulã îi chema pe toþi membrii bisericii sã se uneascã într-o
cruciadã împotriva ereticilor. Ca o încurajare pentru a se angaja în
aceastã lucrare crudã, ea „scutea de toate pedepsele ºi penalizãrile
ecleziastice generale ºi personale; ea îi elibera pe toþi aceia care se
uneau în cruciadã de toate jurãmintele pe care le-ar fi fãcut; ea legaliza
titlul lor asupra oricãrei proprietãþi pe care ar fi dobândit-o ilegal; ºi
fãgãduia iertarea tuturor pãcatelor lor pentru aceia care ar fi omorât
vreun eretic. Aceastã bulã anula toate contractele fãcute în favoarea
valdenzilor, poruncea tuturor slujitorilor lor sã-i pãrãseascã ºi inter-
zicea tuturor sã le dea vreun ajutor de orice fel ar fi fost ºi îi împuter-
nicea pe toþi sã le ia în stãpânire proprietãþile”. (Wylie, b.16, cap.1).
Acest document descoperã cu claritate spiritul care lucra în spatele
scenei. În acesta se aude rãcnetul balaurului ºi nu glasul lui Hristos.
Conducãtorii papali n-au vrut sã modeleze caracterul lor dupã marele
standard al Legii lui Dumnezeu, ci ºi-au ridicat un standard care sã li se
potriveascã ºi s-au hotãrât sã-i oblige pe toþi sã se conformeze lui pentru
cã aºa voia Roma. Au avut loc cele mai îngrozitoare tragedii. Preoþii ºi
papii corupþi ºi hulitori fãceau lucrarea pe care le-o încredinþase Satana.
Mila nu avea loc în firea lor. Acelaºi spirit care Îl rãstignise pe Hristos
ºi îi ucisese pe apostoli, acelaºi care îl provocase pe Nero cel setos de
sânge împotriva celor credincioºi din zilele sale era la lucru pentru a
curãþa pãmântul de aceia care erau iubiþi de Dumnezeu.
Persecuþiile care au bântuit timp de multe veacuri peste acest popor
temãtor de Dumnezeu au fost suportate de aceºtia cu o rãbdare ºi cu o
hotãrâre care L-au onorat pe Rãscumpãrãtorul lor. În ciuda cruciadelor
pornite împotriva lor ºi a mãcelului sãlbatic la care au fost supuºi, ei au
continuat sã-ºi trimitã misionarii pentru a împrãºtia adevãrul preþios.
Valdenzii

Erau vânaþi ºi omorâþi; dar sângele lor uda sãmânþa semãnatã, care nu
înceta sã aducã roade. În felul acesta, valdenzii au depus mãrturie
pentru Dumnezeu cu multe veacuri înainte de naºterea lui Luther.
67
Împrãºtiaþi prin multe þãri, ei au semãnat seminþele Reformei care a
început în vremea lui Wycliffe, a crescut ºi s-a adâncit în zilele lui
Luther ºi trebuie sã fie dusã mai departe pânã la încheierea timpului de
cãtre aceia care sunt gata sã sufere toate lucrurile pentru „Cuvântul lui
Dumnezeu ºi pentru mãrturia lui Iisus Hristos” (Apoc. 1,9).
CAPITOLUL 5

JOHN WYCLIFFE

Nici un om credincios n-ar trebui sã urmeze


nici pe papa ºi nici pe alþi sfinþi, decât numai în
acele puncte în care el L-a urmat pe Domnul Iisus
Hristos; cãci Petru ºi fiii lui Zebedei, dorind onoruri
lumeºti, în loc sã calce pe urmele lui Hristos,
au greºit ºi pentru aceea în aceste greºeli ei nu
trebuie urmaþi…

ÎNAINTE DE REFORMÃ au fost vremuri când existau doar foarte


puþine copii ale Bibliei, însã Dumnezeu n-a îngãduit ca sfântul Sãu Cuvânt
sã fie distrus de tot. Adevãrurile Lui nu aveau sã rãmânã ascunse
pentru totdeauna. El putea tot atât de uºor sã desferece cuvintele vieþii,
pe cât de uºor deschidea uºile închisorilor ºi desfereca porþile de fier
pentru a-i elibera pe slujitorii Sãi. În diferite þãri din Europa, bãrbaþi au
fost mânaþi de Duhul lui Dumnezeu sã caute adevãrul ca pe o comoarã
ascunsã. Cãlãuziþi în mod providenþial cãtre Sfintele Scripturi, au studiat
paginile ei sfinte cu un deosebit interes. Ei erau dispuºi sã primeascã
lumina oricât i-ar fi costat acest lucru. Deºi nu vedeau toate lucrurile
lãmurit, au fost totuºi în stare sã înþeleagã multe adevãruri care stãtuserã
multã vreme îngropate. Ca soli trimiºi de Cer, ei mergeau rupând lanþul
rãtãcirii ºi al superstiþiei, chemându-i pe aceia care fuseserã robiþi atât
de multã vreme sã se ridice ºi sã-ºi cearã libertatea.
Cu excepþia valdenzilor, Cuvântul lui Dumnezeu fusese timp de
68 veacuri zãvorât în limbi cunoscute numai de cãtre cei învãþaþi: dar venise
timpul ca Scriptura sã fie tradusã ºi datã oamenilor din diferite þãri în
limba lor maternã. Lumea trecuse de miezul nopþii ei. Ceasurile de
întuneric se consumau ºi în multe þãri au apãrut semne ale zorilor ce se
apropiau.
În secolul al XIV-lea, s-a ridicat în Anglia „luceafãrul Reformei”,
John Wycliffe, care a fost vestitorul Reformei nu numai pentru Anglia,
ci ºi pentru toatã creºtinãtatea. Marele protest împotriva Romei, pe
care i s-a îngãduit sã-l rosteascã, niciodatã nu mai putea fi adus la
tãcere. Protestul a deschis lupta care urma sã aibã ca urmare eman-
ciparea oamenilor, a bisericilor ºi a popoarelor.
Wycliffe primise o educaþie cu vederi largi ºi pentru el temerea de
Dumnezeu era începutul înþelepciunii. Era cunoscut în colegiu pentru
evlavia lui arzãtoare, pentru talentele lui remarcabile, precum ºi pentru
erudiþia lui temeinicã. În setea lui de cunoaºtere, cãuta sã cunoascã
toate disciplinele de învãþãturã. Era educat în filozofie scolasticã, în
canoanele bisericii ºi în legea civilã, îndeosebi aceea a þãrii lui. În lucrãrile
lui de dupã aceea s-a vãzut valoarea acestei instruiri timpurii. O cunoaº-
tere temeinicã a filozofiei speculative din vremea lui l-a ajutat sã-i
demaºte erorile; ºi prin studiul legilor ecleziastice ºi naþionale, s-a pregãtit
sã se angajeze în marea luptã pentru libertate civilã ºi religioasã. În
timp ce putea mânui armele Cuvântului lui Dumnezeu, el îºi însuºise
disciplina intelectualã din ºcoli ºi cunoºtea metodele scolasticilor. Puterea
geniului împreunã cu temeinicia ºi întinderea cunoºtinþelor sale impuneau
respectul atât al prietenilor, cât ºi al duºmanilor. Adepþii lui vedeau cu
satisfacþie cum conducãtorul lor stãtea în fruntea oamenilor învãþaþi ai
naþiunii; iar duºmanii se fereau sã intre în luptã împotriva Reformei,
pentru a nu-ºi descoperi neºtiinþa sau slãbiciunea în faþa susþinãtorului
ei.
Pe când era încã în colegiu, Wycliffe s-a avântat în studiul Scripturii.
În timpurile acelea, când Biblia exista numai în limbile vechi, cei învãþaþi
puteau sã-ºi gãseascã uºor drumul cãtre izvorul adevãrului care era
John Wycliffe

închis pentru clasele neinstruite. Pe aceastã cale se pregãtise lucrarea


viitoare a lui Wycliffe ca reformator. Bãrbaþi de culturã studiaserã
Cuvântul lui Dumnezeu ºi gãsiserã marele adevãr cu privire la harul
Sãu fãrã platã descoperit în el. În învãþãturile lor, ei rãspândiserã
cunoºtinþa despre acest adevãr ºi îi conduseserã ºi pe alþii sã se îndrepte 69
spre descoperirile sfinte.
Când atenþia lui Wycliffe a fost îndreptatã cãtre Scripturi, el s-a
avântat în cercetarea lor cu aceeaºi sârguinþã care-l fãcuse în stare sã
stãpâneascã învãþãtura în ºcoli. Pânã atunci el simþise o mare lipsã, pe
Tragedia veacurilor
care nici studiile scolastice, nici învãþãtura bisericii nu o putuserã împlini.
În Cuvântul lui Dumnezeu a gãsit ceea ce mai înainte cãutase în zadar.
Aici a vãzut planul de mântuire descoperit ºi pe Hristos împuternicit ca
singurul Apãrãtor în favoarea omului. S-a predat în slujba lui Hristos ºi
s-a hotãrât sã vesteascã adevãrurile pe care le descoperise.
Asemenea reformatorilor de mai târziu, Wycliffe n-a prevãzut de la
începutul lucrãrii lui unde va ajunge. El nu s-a aºezat cu premeditare în
opoziþie cu Roma. Dar devotamentul lui faþã de adevãr nu putea decât
sã-l aducã în conflict cu minciuna. Cu cât vedea mai clar rãtãcirile
papalitãþii, cu atât mai stãruitor prezenta învãþãtura Bibliei. El a vãzut
cã Roma pãrãsise Cuvântul lui Dumnezeu în schimbul tradiþiei omeneºti;
el acuza neînfricat preoþimea de a fi înlãturat Scripturile ºi cerea ca
Biblia sã fie redatã poporului, iar autoritatea ei sã fie din nou restabilitã
în bisericã. Era un învãþãtor priceput ºi stãruitor ºi un predicator
elocvent, iar viaþa lui zilnicã era o demonstrare a adevãrurilor pe care
le predica. Cunoºtinþele lui din Scripturi, puterea raþionamentului sãu,
curãþia vieþii împreunã cu integritatea ºi curajul lui neînfricat i-au
câºtigat o încredere ºi un respect unanim. Mulþi oameni nu mai erau
mulþumiþi cu credinþa lor de mai înainte, vedeau nelegiuirea care abunda
în biserica romanã ºi saluta cu o bucurie neascunsã adevãrurile scoase
la ivealã de Wycliffe; dar conducãtorii papali s-au umplut de mânie
când ºi-au dat seama cã acest reformator câºtiga o influenþã mai mare
decât a lor.
Wycliffe era un descoperitor ager al rãtãcirii ºi demasca neînfricat
abuzurile încurajate de autoritatea Romei. În timp ce era capelan al
regelui, a luat o atitudine îndrãzneaþã împotriva plãtirii tributului cerut
de papa de la monarhul englez ºi a arãtat cã pretenþia papalã la autoritate
peste conducãtorii pãmânteºti era în contradicþie atât cu raþiunea, cât
ºi cu revelaþia. Pretenþiile papei provocaserã mare nemulþumire, iar
învãþãturile lui Wycliffe exercitau o influenþã asupra oamenilor învãþaþi
ai naþiunii. Regele ºi nobilii s-au unit în respingerea pretenþiei pontifului
70 la autoritatea pãmânteascã ºi au refuzat plata tributului. În felul acesta
s-a iscat o adevãratã furtunã împotriva supremaþiei papale în Anglia.
Un alt rãu împotriva cãruia reformatorul a purtat un rãzboi lung ºi
hotãrât a fost instituirea ordinului cãlugãrilor cerºetori. Mulþi dintre aceºti
cãlugãri erau în Anglia ºi aruncau ocarã peste mãreþia ºi prosperitatea
naþiunii. Hãrnicia, educaþia, morala, toate acestea resimþeau influenþa
lor distrugãtoare. Viaþa de lenevie ºi cerºetorie a cãlugãrilor era nu
numai o povarã grea pentru veniturile poporului, dar mai aducea ºi
dispreþ muncii folositoare. Tineretul era demoralizat ºi corupt. Prin
influenþa cãlugãrilor, mulþi erau determinaþi sã intre într-o mãnãstire ºi
sã se consacre vieþii cãlugãreºti; aceasta nu numai fãrã consimþãmântul
pãrinþilor lor, ci chiar fãrã ºtirea lor ºi împotriva poruncilor lor. Unul
dintre pãrinþii timpurii ai bisericii romane, înãlþând pretenþiile
monahismului mai presus de obligaþiile datoriei ºi dragostei filiale,
declarase: „Chiar dacã tatãl tãu ar zãcea în faþa uºii plângând ºi vãitân-
du-se, iar mama ta þi-ar arãta trupul care te-a purtat ºi sânul care te-a
hrãnit, vezi sã-i calci în picioare ºi sã mergi drept înainte spre Hristos”.
Prin aceast㠄neomenie monstruoasã”, aºa cum a calificat-o Luther
mai târziu, „mirosind mai mult a lup ºi a tiran decât a creºtin ºi a om”,
inimile copiilor erau împietrite faþã de pãrinþii lor. (Barnas Sears, The
Life of Luther, pag.70.69). În felul acesta conducãtorii papali, asemenea
fariseilor din vechime, fãceau fãrã efect porunca lui Dumnezeu prin
tradiþia lor. Astfel cãminele erau pustiite, iar pãrinþii erau lipsiþi de
societatea fiilor ºi fiicelor lor.
Chiar ºi studenþii din universitãþi erau amãgiþi de reprezentãrile rãtãcite
ale cãlugãrilor ºi fãcuþi sã intre în ordinele lor. Dupã aceea mulþi regretau
pasul acesta, vãzând cã îºi pãtaserã viaþa ºi cã aduseserã durere
pãrinþilor; dar o datã prinºi în cursã le era imposibil sã-ºi recapete
libertatea. Mulþi pãrinþi, temându-se de influenþa cãlugãrilor, refuzau
sã-ºi trimitã copiii în universitãþi. Se putea vedea o scãdere substanþialã
a numãrului studenþilor în marile centre de învãþãmânt. ªcolile erau
goale, iar neºtiinþa predomina.
John Wycliffe

Papa dãduse acestor cãlugãri puterea de a primi mãrturisirea ºi de


a acorda iertare. Aceasta a devenit un izvor de mari rãutãþi. Hotãrâþi
sã-ºi mãreascã câºtigurile, cãlugãrii erau atât de binevoitori sã ofere
iertare, încât criminali de toate soiurile le cereau ajutorul, ºi ca urmare,
viciile cele mai josnice s-au dezvoltat cu repeziciune. Bolnavul ºi sãracul 71
erau lãsaþi sã sufere, în timp ce darurile care ar fi trebuit sã le împlineascã
nevoile mergeau la cãlugãri care cu ameninþãri cereau pomeni de la
popor, denunþând ca necredincioºi pe aceia care ºi-ar fi reþinut darurile
de la ordinele lor. În ciuda pretenþiilor lor de sãrãcie, bogãþia cãlugãrilor
Tragedia veacurilor
creºtea continuu, iar edificiile lor mãreþe ºi mesele lor luxoase scoteau
ºi mai mult în evidenþã sãrãcia crescândã a naþiunii. ªi, în timp ce-ºi
petreceau vremea în plãceri ºi belºug, trimiteau în locul lor oameni
neºtiutori care nu puteau decât sã spunã poveºti miraculoase, legende
ºi glume pentru a distra poporul ºi a-l înºela mai mult. ªi aºa cãlugãrii
au continuat sã-ºi menþinã stãpânirea peste mulþimile superstiþioase
ºi sã le facã sã creadã cã toatã datoria religioasã se cuprindea în recu-
noaºterea supremaþiei papei, în adorarea sfinþilor, în daruri oferite
cãlugãrilor ºi cã acestea erau îndestulãtoare pentru a le asigura un loc
în cer.
Oamenii de culturã, evlavioºi, se strãduiserã zadarnic sã aducã o
schimbare în aceste ordine cãlugãreºti; dar Wycliffe, cu o pãtrundere
clarã, a lovit la rãdãcina rãului, declarând cã însuºi sistemul era fals ºi
cã trebuia desfiinþat. Aceasta a dat naºtere la discuþii ºi întrebãri. În
timp ce cãlugãrii strãbãteau þara, comercializând iertãrile papei, mulþi
au fost fãcuþi sã se îndoiascã de posibilitatea procurãrii iertãrii cu bani
ºi se întrebau dacã nu ar fi trebuit sã caute iertare mai degrabã la
Dumnezeu decât la pontiful Romei (vezi note suplimentare). Nu puþini
erau alarmaþi de lãcomia cãlugãrilor, ale cãror pofte pãreau cã nu pot fi
împlinite niciodatã. „Cãlugãrii ºi preoþii Romei, spuneau ei, ne consumã
ca un cancer. Dumnezeu trebuie sã ne elibereze, altfel poporul va pieri.”
(D’Aubigné b.17, cap.7). Pentru a-ºi ascunde zgârcenia, aceºti cãlugãri
cerºetori pretindeau cã urmeazã exemplul Mântuitorului, declarând cã
Iisus ºi ucenicii Sãi fuseserã susþinuþi din mila poporului. Aceastã
susþinere avea ca rezultat pãgubirea cauzei lor, cãci ea îi ducea pe
mulþi la Biblie pentru a înþelege ei înºiºi adevãrul – consecinþã care era
cel mai puþin doritã de Roma. Minþile oamenilor erau îndreptate cãtre
Izvorul adevãrului, pe care ei doreau sã-l ascundã.
Wycliffe a început sã scrie ºi sã publice broºuri împotriva cãlugãrilor,
cãutând însã nu atât sã intre în conflict cu ei, cât sã atragã atenþia
oamenilor cãtre învãþãturile Bibliei ºi cãtre Autorul lor. El declara cã
72 puterea de a ierta ºi de a excomunica nu aparþinea papei în mai mare
mãsurã decât preoþilor obiºnuiþi ºi cã nici un om nu poate fi cu adevãrat
excomunicat pânã ce, mai întâi, n-a adus asupra lui condamnarea lui
Dumnezeu. Nu putea fi o altã cale mai eficientã de a arãta lepãdarea
acelui sistem monstruos de stãpânire spiritualã ºi vremelnicã, pe care
papa îl înãlþase ºi în care sufletele ºi trupurile a milioane de oameni
erau þinute în robie.
Din nou Wycliffe a fost chemat sã apere drepturile coroanei engleze
împotriva împilãrilor Romei ºi, fiind numit ambasador regal, a petrecut
doi ani în Þãrile de Jos, în confruntare cu trimiºii papei. Aici a fost adus
în legãturã cu ecleziasticii din Franþa, Italia ºi Spania ºi a avut ocazia sã
vadã dincolo de cortinã ºi sã capete o cunoaºtere a multor lucruri care
ar fi rãmas ascunse pentru el în Anglia. A înþeles multe aspecte care
urmau sã-i dea subiecte pentru lucrãrile lui de mai târziu. În aceºti
reprezentanþi de la curtea papalã el a citit caracterul adevãrat ºi pretenþiile
acestei ierarhii. S-a întors în Anglia pentru a repeta învãþãturile lui de
mai înainte în mod deschis ºi cu o râvnã mai mare, declarând cã lãcomia,
mândria ºi înºelãciunea erau idolii Romei.
Într-una dintre scrierile lui, vorbind despre papa ºi despre strângãtorii
lui, spunea: „Ei scot din þara noastrã hrana sãracilor ºi multe mii de
mãrci pe an din banii regelui, pentru sacramente ºi lucruri spirituale,
fapt ce este blestemat ca erezie a simoniei, ºi face ca toatã creºtinãtatea
sã aprobe ºi sã susþinã aceastã erezie. ªi cu siguranþã cã dacã þara
noastrã ar avea un deal mare de aur ºi nici un alt om n-ar lua din el
decât acest preot strângãtor, lumesc ºi mândru, prin trecerea timpului
acest deal s-ar consuma; cãci el ia toþi banii din þara noastrã ºi nu ne
trimite nimic altceva decât blestemul lui Dumnezeu pentru simonia lui.”
(John Lewis, History of the Life and Sufferings of J.Wycliffe, p.37).
La scurtã vreme dupã reîntoarcerea în Anglia, Wycliffe a primit de
la rege conducerea rectoratului din Lutterworth. Aceasta era asigurarea
cã monarhului nu-i displace vorbirea lui deschisã. Influenþa lui Wycliffe
se simþea în felul cum acþiona curtea, ca ºi în modelarea credinþei poporului.
John Wycliffe

Curând tunetele papale s-au nãpustit împotriva lui. Trei bule au fost
trimise în Anglia – universitãþii, regelui ºi prelaþilor – toate poruncind
mãsuri imediate ºi hotãrâte pentru a-l aduce la tãcere pe învãþãtorul
ereziei (Augustus Neander, General History of the Christian Reli-
gion and Church, period 6, sec.2, par.8. Vezi ºi note suplimentare). 73
Înainte de sosirea bulelor, episcopii, în zelul lor, l-au convocat de urgenþã
pe Wycliffe în faþa lor pentru judecatã. Doi dintre cei mai puternici
prinþi ai regatului l-au însoþit înaintea tribunalului; iar poporul a înconjurat
clãdirea ºi, pãtrunzând înãuntru, i-a intimidat atât de tare pe judecãtori,
Tragedia veacurilor
încât pentru o vreme dezbaterile au fost suspendate ºi i s-a îngãduit sã
fie liber. Peste scurtã vreme, Eduard al III-lea, pe care la vârstã înaintatã
prelaþii au cãutat sã-l influenþeze împotriva reformatorului, a murit ºi
fostul ocrotitor al lui Wycliffe a devenit regentul regatului.
Dar sosirea bulelor papale a aruncat peste toatã Anglia o poruncã
categoricã pentru arestarea ºi întemniþarea ereticului. Aceste mãsuri
arãtau direct spre rug. Se vedea clar cã Wycliffe trebuia sã cadã curând
pradã rãzbunãrii Romei. Dar Acela care spusese unuia din vechime
„Nu te teme… Eu sunt scutul tãu” (Gen. 15,1) ªi-a întins din nou mâinile
sã-l ocroteascã pe slujitorul Sãu. Moartea a venit, dar nu pentru
reformator, ci pentru pontiful care-i hotãrâse distrugerea. Grigore al
XI-lea a murit, iar ecleziasticii care se adunaserã pentru judecarea lui
Wycliffe s-au împrãºtiat.
Dumnezeu, în providenþa Sa, încã era la cârma evenimentelor pentru
a da ocazie dezvoltãrii Reformei. Moartea lui Grigore a fost urmatã de
alegerea a doi papi rivali. Douã puteri care se luptau, fiecare pretinzând
a fi infailibilã, pretindeau acum ascultare (vezi note suplimentare).
Fiecare dintre cei doi îi chemau pe credincioºi sã-i ajute în rãzboi îm-
potriva celuilalt, întãrindu-ºi chemãrile cu anateme teribile împotriva
duºmanilor lui ºi cu fãgãduinþe de rãsplatã în ceruri pentru susþinãtori.
Aceastã împrejurare a slãbit mult puterea papalitãþii. Grupele vrãjmaºe
fãcuserã tot ce putuserã pentru a se ataca una pe alta, iar Wycliffe a
avut odihnã pentru o vreme. Anatemele ºi acuzaþiile zburau de la un
papã la celãlalt ºi s-a vãrsat mult sânge pentru a susþine pretenþiile
rãzboinice. Crimele ºi scandalurile au inundat biserica. În acest timp,
reformatorul, retras în liniºtea parohiei lui din Lutterworth, lucra cu
înþelepciune pentru a-i atrage pe oameni de la papii care se certau, la
Iisus, Prinþul pãcii.
Schisma, cu toatã lupta ºi stricãciunea pe care le-a provocat, a pre-
gãtit drumul spre Reformã, fãcându-i pe oameni în stare sã vadã ce
era în realitate papalitatea. Într-o lucrare pe care a publicat-o On the
74 Schism of the Popes (Cu privire la schisma papilor), Wycliffe îi chema pe
oameni sã aprecieze dacã nu cumva aceºti doi prelaþi spuneau ade-
vãrul atunci când se acuzau unul pe altul ca fiind anticrist. „Dumnezeu”,
spunea el, „nu l-a mai putut suporta pe diavolul sã domneascã numai
peste un astfel de preot, ci… i-a împãrþit în douã, astfel ca oamenii, în
numele lui Hristos, sã-i biruiascã mai uºor pe amândoi.” (R.Vaughan,
Life and Opinions of John de Wycliffe, vol. 2, pag. 6)
Wycliffe, asemenea Domnului sãu, predica Evanghelia celor sãraci.
Nemulþumit cu rãspândirea luminii în casele lor sãrãcãcioase din parohia
Lutterworth, s-a hotãrât ca ea sã fie dusã în toate pãrþile Angliei. Pentru
a duce lucrul acesta la îndeplinire, a organizat un corp de predicatori,
oameni simpli ºi devotaþi, care iubeau adevãrul ºi nu doreau nimic mai
mult decât sã-l rãspândeascã. Aceºti oameni mergeau pretutindeni,
învãþând în pieþe, pe strãzile marilor oraºe ºi pe drumurile de þarã. Ei îi
cãutau pe cei bãtrâni, pe cei bolnavi, pe cei sãraci ºi le descopereau
vestea bunã a harului lui Dumnezeu.
Ca profesor de teologie la Oxford, Wycliffe predica Cuvântul lui
Dumnezeu în sãlile universitãþii. Atât de credincios prezenta el
adevãrurile studenþilor sãi, încât a primit titlul de „doctorul Evangheliei”.
Dar cea mai mare lucrare a vieþii lui a fost traducerea Scripturilor în
limba englezã. Într-o lucrare On the Truth and Meaning of Scripture
(Cu privire la adevãrul ºi însemnãtatea Scripturii), el ºi-a exprimat intenþia
de a traduce Biblia, astfel încât fiecare om din Anglia sã poatã citi în
limba maternã lucrãrile minunate ale lui Dumnezeu.
Deodatã, lucrãrile lui au fost oprite. Deºi nu avea nici 60 de ani,
munca neîncetatã, studiul ºi asalturile duºmanilor i-au slãbit puterile ºi
l-au îmbãtrânit înainte de vreme. A fost atacat de o boalã primejdioasã.
Vestea a adus bucurie cãlugãrilor. Acum, au gândit ei, se va pocãi cu
amar de rãul pe care l-a fãcut bisericii ºi s-au grãbit în camera lui pentru
a-i asculta spovedania. Reprezentanþii celor patru ordine cãlugãreºti
împreunã cu patru funcþionari civili s-au adunat în jurul presupusului
muribund. „Ai moartea pe buze îi spuserã ei; regretã-þi greºelile ºi retrage
John Wycliffe

în faþa noastrã tot ce ai spus pentru insultarea noastrã.” Reformatorul


ascultã în tãcere; apoi l-a rugat pe slujitorul lui sã-l ridice pe pat ºi,
privindu-i în ochi cum stãteau aºteptând retractarea lui, spuse cu un
glas hotãrât ºi puternic, care adesea îi fãcuse sã tremure: „Nu voi muri,
ci voi trãi; ºi voi demasca din nou faptele rele ale cãlugãrilor”. 75
(D’Aubigné, b.17, cap. 7). Surprinºi ºi ruºinaþi, cãlugãrii pãrãsirã în grabã
camera.
Cuvintele lui Wycliffe s-au împlinit. A trãit sã punã în mâinile
concetãþenilor lui cea mai puternicã dintre toate armele împotriva Romei
Tragedia veacurilor
sã le dea Biblia, mijlocul rânduit de Cer pentru a-i elibera, a-i lumina ºi
a-i evangheliza pe oameni. Pentru împlinirea acestei lucrãri a trebuit sã
treacã peste piedici multe ºi grele. Dar Wycliffe a fost împovãrat de
suferinþã; ºtia cã nu-i mai rãmãseserã decât câþiva ani de lucru; a vãzut
împotrivirea pe care trebuia sã o întâmpine; dar, încurajat de fãgãduinþele
Cuvântului lui Dumnezeu, a mers înainte neînfricat de nimic. În deplinã
vigoare a puterilor lui intelectuale, bogat în experienþã, el a fost pãstrat
ºi pregãtit de providenþa deosebitã a lui Dumnezeu pentru cea mai
mare dintre lucrãrile lui. În timp ce toatã creºtinãtatea era în frãmântare,
reformatorul, în parohia sa de la Lutterworth, neluând aminte la furtuna
care se dezlãnþuia, s-a dedicat sarcinii lui alese.
În cele din urmã lucrarea a fost terminatã – prima traducere englezã
a Bibliei ce s-a fãcut vreodatã. Cuvântul lui Dumnezeu a fost deschis
Angliei. Reformatorul nu se mai temea acum de închisoare, nici de
rug. El pusese în mâinile poporului englez o luminã care nu putea fi
stinsã niciodatã. Dând Biblia concetãþenilor lui, el fãcuse mai mult pentru
a rupe cãtuºele ignoranþei ºi viciului, mai mult pentru a elibera ºi a
înãlþa patria lui decât fusese realizat vreodatã prin cele mai strãlucite
biruinþe pe câmpurile de luptã.
Nefiind cunoscutã încã arta tiparului, Biblia a putut fi multiplicatã
numai prin muncã migãloasã ºi obositoare. Atât de mare era interesul
pentru a primi o carte, încât mulþi se angajau voluntar în lucrarea
transcrierii ei, dar copiºtii cu greu puteau face faþã cererilor. Unii dintre
cumpãrãtorii mai bogaþi doreau întreaga Biblie. Alþii cumpãrau numai o
parte din ea. În multe cazuri, câteva familii se uneau pentru a cumpãra
un exemplar. În felul acesta Biblia lui Wycliffe ºi-a fãcut repede drum
spre cãminele oamenilor.
O chemare adresatã raþiunii oamenilor i-a ridicat din supunerea pasivã
faþã de dogmele papale. Wycliffe vestea acum învãþãturile deosebite
ale protestantismului – mântuirea prin credinþa în Hristos, singura
infailibilitate fiind aceea a Scripturilor. Predicatorii pe care el îi trimisese
76 fãcuserã ca Biblia sã se rãspândeascã împreunã cu scrierile reformatorului
cu un aºa succes, încât credinþa cea nouã a fost primitã de aproape
jumãtate din poporul Angliei.
Apariþia Scripturilor a produs consternare autoritãþilor bisericii. Ei
trebuiau sã facã faþã acum unui mijloc mai puternic decât Wycliffe – un
mijloc împotriva cãruia armele lor erau neputincioase. La data aceea
nu exista în Anglia nici o lege care sã interzicã Biblia, deoarece niciodatã
pânã atunci nu fusese publicatã în limba poporului. Asemenea legi au
fost emise dupã aceea ºi au fost aplicate cu stricteþe. Cu toate acestea,
în ciuda strãduinþelor preoþilor, pentru o vreme, a existat o ocazie de a
se rãspândi Cuvântul lui Dumnezeu.
Din nou conducãtorii papali au complotat sã aducã la tãcere glasul
reformatorului. A fost somat sã aparã pentru a fi judecat înaintea a trei
tribunale, dar a fost în zadar. Mai întâi un sinod de episcopi a declarat
scrierile lui eretice ºi, câºtigându-l pe tânãrul rege Richard al II-lea de
partea lor, au obþinut un decret regal care îi condamna la închisoare pe
toþi aceia care vor susþine învãþãturile condamnate.
Wycliffe a cerut atunci transferarea cazului sãu de la sinod la parla-
ment, unde a acuzat fãrã teamã ierarhia papalã înaintea consiliului
naþional ºi a cerut o reformare a uriaºelor abuzuri legiferate de bisericã.
Cu o putere convingãtoare, el a descris încãlcãrile ºi corupþiile scaunului
papal. Vrãjmaºii lui au fost puºi în încurcãturã. Prietenii ºi susþinãtorii
lui Wycliffe fuseserã obligaþi sã se supunã ºi sã aºtepte cu încredere
ca însuºi reformatorul, la vârsta lui înaintatã, singur ºi fãrã prieteni, sã
se plece înaintea autoritãþii combinate, a coroanei ºi a mitrei. Dar în loc
de aceasta, papistaºii s-au vãzut înfrânþi. Parlamentul, trezit de apelurile
stãruitoare ale lui Wycliffe, a revocat edictul prigonitorilor ºi reformatorul
a fost pus iarãºi în libertate.
Pentru a treia oarã a fost adus la judecatã ºi de data aceasta înaintea
celui mai înalt tribunal religios al regatului. Aici nu trebuia sã se arate
nici o milã faþã de erezie. În cele din urmã se credea cã aici Roma va
triumfa, iar lucrarea reformatorului va fi opritã. Aºa socoteau papistaºii.
John Wycliffe

Dacã planul acesta ar fi fost adus la îndeplinire, Wycliffe ar fi fost


obligat sã-ºi retracteze învãþãturile sau, altminteri, avea sã pãrãseascã
tribunalul numai pentru a merge în flãcãri.
Dar Wycliffe n-a retractat nimic; nici nu va tãcea. El ºi-a menþinut
fãrã teamã învãþãturile ºi a respins acuzaþiile prigonitorilor sãi. Pierzân- 77
du-se din vedere pe sine, poziþia lui, a cauzei sale, el i-a chemat pe
ascultãtori înaintea tribunalului divin ºi le-a cântãrit amãgirile ºi
denaturãrile lor în balanþa adevãrului veºnic. Puterea Duhului Sfânt a
fost simþitã în sala de judecatã. O influenþã de la Dumnezeu era asupra
Tragedia veacurilor
ascultãtorilor. Pãrea cã nu aveau nici o putere sã-ºi pãrãseascã locurile.
Ca niºte sãgeþi din tolba lui Dumnezeu, cuvintele reformatorului le
strãpungeau inimile. Acuzaþia de erezie pe care ei o aduseserã împotriva
lui, cu o putere convingãtoare, a aruncat-o asupra lor. „De ce”, întreba
el, „îndrãznesc ei sã-ºi propage rãtãcirile?… Pentru câºtig, pentru a
face negustorie cu harul lui Dumnezeu?”
„Cu cine credeþi voi cã vã luptaþi?” spuse el în cele din urmã; „cu un
bãtrân pe marginea mormântului? Nu! Cu Adevãrul – Adevãrul care
este mai puternic decât voi ºi care vã va învinge.” (Wylie, b.2, cap. 13).
Spunând acestea, s-a retras din adunare ºi nici unul dintre vrãjmaºii lui
n-a încercat sã-l opreascã.
Lucrarea lui Wycliffe era aproape terminatã; stindardul adevãrului
pe care el îl purtase atât de multã vreme urma sã-i cadã în curând din
mâini; dar trebuia sã mai dea încã o mãrturie pentru Evanghelie.
Adevãrul trebuia vestit chiar din citadela împãrãþiei rãtãcirii. Wycliffe
a fost chemat la judecatã înaintea tribunalului papal din Roma, care
deseori vãrsase sângele sfinþilor. El nu era orb faþã de primejdia
care-l ameninþa ºi ar fi rãspuns somaþiei, dacã un atac de paralizie nu
i-ar fi fãcut cãlãtoria imposibilã. Cu toate cã glasul lui nu putea fi auzit
la Roma putea totuºi comunica prin scris ºi s-a hotãrât sã facã lucrul
acesta. Din parohia lui, reformatorul a trimis papei o scrisoare care,
deºi respectuoasã în ton ºi creºtineascã în spirit, a fost o mustrare
puternicã pentru pompa ºi mândria scaunului papal.
„Mã bucur în adevãr”, spunea el, „sã descopãr ºi sã declar oricãrui
om credinþa pe care o am, ºi îndeosebi episcopului de Roma, care dacã
este, dupã câte socotesc, dreaptã ºi sãnãtoasã, mi-o va confirma cu
multã bunãvoinþã sau, dacã este greºitã, o va corecta.
Mai întâi, presupun cã Evanghelia lui Hristos este întruparea deplinã
a Legii lui Dumnezeu… Eu consider ºi susþin ca episcopul Romei,
deoarece este locþiitorul lui Hristos pe pãmânt, sã fie legat ca toþi ceilalþi
oameni de aceastã Lege a Evangheliei. Cãci mãrirea printre ucenicii
lui Hristos n-a constat în demnitatea sau în onorurile lumeºti, ci în urmarea
78
îndeaproape ºi exactã a lui Hristos în viaþa ºi în manierele Sale… Hristos,
în timpul peregrinãrii Sale, aici, a fost omul cel mai sãrac, dispreþuind ºi
lepãdând toatã onoarea ºi demnitatea omeneascã…
Nici un om credincios n-ar trebui sã-i urmeze nici pe papa ºi nici
alþi sfinþi, decât numai în acele puncte în care el l-a urmat pe Domnul
Iisus Hristos; cãci Petru ºi fiii lui Zebedei, dorind onoruri lumeºti, în loc
sã calce pe urmele lui Hristos, au greºit ºi de aceea în aceste greºeli ei
nu trebuie urmaþi…
Papa ar trebui sã lase pe seama puterii pãmânteºti toatã stãpânirea
ºi conducerea vremelnicã ºi în aceastã direcþie sã meargã ºi sã îndemne
întregul cler; cãci Hristos a fãcut aºa îndeosebi prin apostolii Sãi. De
aceea, dacã am greºit în vreunul din aceste puncte, mã voi supune
îndreptãrii cu foarte multã smerenie, ºi chiar morþii, dacã nevoia cere
acest lucru; dacã aº fi putut lucra în propria persoanã, dupã voia sau
dupã dorinþa mea, m-aº fi prezentat cu siguranþã înaintea episcopului
Romei, dar, în mod contrar, Domnul m-a cercetat ºi m-a învãþat sã
ascult mai degrabã de Dumnezeu decât de oameni.”
În încheiere spunea: „Sã ne rugãm Dumnezeului nostru ca El sã îl
miºte pe al nostru Papã Urban al VI-lea, aºa cum a început, ca el
împreunã cu tot clerul lui sã-l urmeze pe Domnul Iisus Hristos în viaþã
ºi în acþiuni; ca ei sã-i înveþe pe oameni, pentru ca ºi ei, la rândul lor,
sã-i urmeze cu credincioºie”. (John Fox, Acts and Monuments, vol. 3,
p. 49.50)
Astfel, Wycliffe a prezentat papei ºi cardinalilor lui blândeþea ºi
umilinþa lui Hristos, arãtându-le nu numai lor, ci întregii creºtinãtãþi
contrastul dintre ei ºi Domnul, ai cãrui reprezentanþi pretindeau cã sunt.
Wycliffe se aºtepta ca viaþa sã fie preþul credincioºiei lui. Regele,
papa ºi episcopii se uniserã sã-i desãvârºeascã nimicirea ºi pãrea sigur
cã în câteva luni va ajunge pe rug. Dar curajul lui era neclintit. „Pentru
ce se spune sã cauþi departe coroana martiriului, spunea el. Predicã
Evanghelia lui Hristos prelaþilor trufaºi ºi martirajul nu va întârzia. Adicã,
cum, sã trãiesc ºi sã tac?… Niciodatã! Sã cadã lovitura, o aºtept sã
John Wycliffe

vinã.” (D’Aubigné, b.17, cap. 8)


Însã Dumnezeu, în providenþa Sa, îl ocrotea pe slujitorul Sãu. Omul
care toatã viaþa lui apãrase curajos adevãrul, cu primejdia zilnicã a
vieþii, nu trebuia sã cadã pradã urii duºmanilor sãi. Wycliffe n-a cãutat
niciodatã sã se apere singur, însã Dumnezeu fusese ocrotitorul lui; iar 79
acum, când vrãjmaºii pãreau siguri de prada lor, mâna lui Dumnezeu
l-a mutat departe de puterea lor. În biserica lui de la Lutterworth, pe
când era gata sã împartã Cina Domnului, a cãzut lovit de paralizie ºi la
scurtã vreme s-a stins din viaþã.
Tragedia veacurilor
Dumnezeu îi dãduse lui Wycliffe lucrarea pe care o avea de fãcut.
El i-a pus cuvântul adevãrului în gurã ºi a trimis o gardã în jurul lui
pentru ca adevãrul sã poatã ajunge la oameni. Viaþa i-a fost ocrotitã ºi
lucrarea lui a fost prelungitã, pânã când s-a pus temelia pentru marea
lucrare a Reformei.
Wycliffe venea din întunericul evului mediu. Înaintea lui nu mai fusese
nimeni de la care sã-ºi fi inspirat sistemul lui de reformã. Ridicat
asemenea lui Ioan Botezãtorul pentru a împlini o misiune deosebitã, el
a fost vestitorul unei ere noi. Cu toate acestea, în sistemul adevãrului
pe care el l-a prezentat era o unitate ºi o desãvârºire pe care reformatorii
care i-au urmat nu au depãºit-o, iar alþii nici n-au atins-o, nici mãcar la
o sutã de ani dupã aceea. Atât de temeinic fusese pusã temelia, atât de
neabãtut ºi de sigur era planul, încât n-a mai fost necesar sã fie refãcut
de aceia care au venit dupã el.
Marea lucrare pe care o inaugurase Wycliffe, era aceea de a elibera
conºtiinþa ºi mintea, de a elibera naþiunile care timp de veacuri fuseserã
legate la carul triumfal al Romei, ºi-a avut izvorul în Biblie. Aici se afla
izvorul acelei binecuvântãri care, la fel ca apa vieþii, cursese de-a lungul
veacurilor începând cu secolul al XIV-lea. Wycliffe a primit Sfintele
Scripturi încredinþat cã ele sunt descoperirea inspiratã a voinþei lui
Dumnezeu, o mãsurã îndestulãtoare de credinþã ºi practicã. El fusese
instruit sã priveascã biserica Romei ca fiind autoritatea divinã, infaili-
bilã, ºi sã primeascã cu respect neîndoielnic învãþãturile ºi obiceiurile
stabilite timp de o mie de ani; dar s-a îndepãrtat de toate acestea pentru
a asculta de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Aceasta era autoritatea
pe care el îndemna poporul sã o recunoascã. În locul bisericii care vorbea
prin papa, el declara cã singura autoritate realã este glasul lui Dumnezeu
care vorbeºte prin Cuvântul Sãu. El învãþa nu numai cã Biblia este o
descoperire desãvârºitã a voinþei lui Dumnezeu, dar ºi cã Duhul Sfânt
este singurul interpret ºi cã orice om trebuie sã înveþe, prin studiul
învãþãturilor ei, datoria faþã de sine. În felul acesta el întorcea minþile
80 oamenilor de la papa ºi de la biserica Romei, la Cuvântul lui Dumnezeu.
Wycliffe a fost unul dintre cei mai mari reformatori. În orizontul
minþii sale, în claritatea cugetãrii, în hotãrârea de a pãstra adevãrul ºi în
îndrãzneala de a-l apãra, a fost egalat de puþini dintre aceia care au venit
dupã el. Curãþia vieþii, stãruinþa neobositã în studiu ºi în muncã, inte-
gritatea incoruptibilã, iubirea ºi credincioºia creºtinã în lucrarea lui,
toate acestea l-au caracterizat pe primul dintre reformatori. ªi aceasta
în ciuda întunericului intelectual ºi a stricãciunii morale a veacului din
care s-a ridicat.
Caracterul lui Wycliffe este o mãrturie a puterii transformatoare ºi
educative a Sfintelor Scripturi. Biblia l-a fãcut ceea ce era. Strãduinþa
de a înþelege marile adevãruri ale revelaþiei dã prospeþime ºi vigoare
tuturor capacitãþilor. Ea lãrgeºte mintea, ascute înþelegerea ºi
maturizeazã judecata. Studiul Bibliei va înnobila orice gând, sentiment
ºi aspiraþie, aºa cum nici un alt studiu nu o poate face. Ea dã stabilitate
în scop, rãbdare, curaj ºi tãrie; ea înalþã caracterul ºi sfinþeºte sufletul.
Un studiu perseverent ºi cu evlavie al Scripturilor, care aduce mintea
cercetãtorului în legãturã directã cu Inteligenþa Infinitã, va da lumii
oameni cu un intelect mai puternic ºi mai activ, precum ºi cu principii
mai nobile decât s-au produs vreodatã datoritã educaþiei alese pe care
o poate oferi înþelepciunea omeneascã. „Descoperirea cuvintelor Tale”,
spune psalmistul, „dã luminã; dã pricepere” (Ps. 119,130).
Învãþãturile care fuseserã predicate de Wycliffe au continuat o vreme
sã se rãspândeascã; urmaºii lui, cunoscuþi sub numele de lolarzi ºi
wyclifiþi, n-au strãbãtut numai Anglia, ci s-au împrãºtiat ºi în alte þãri,
ducând cu ei cunoºtinþa Evangheliei. Acum, când conducãtorul lor îi
pãrãsise, predicatorii lucrau cu o râvnã ºi mai mare decât înainte, iar
mulþimile se grãbeau sã asculte învãþãturile lor. Unii dintre nobili ºi chiar
soþia regelui se gãseau printre convertiþi. În multe locuri s-a vãzut o
reformã în obiceiurile oamenilor, iar simbolurile romanismului idolatru
erau îndepãrtate din biserici. Dar în curând furtuna nemiloasã a
persecuþiei izbucni peste cei care îndrãzniserã sã primeascã Biblia drept
John Wycliffe

cãlãuzã. Monarhii englezi, grijulii sã-ºi întãreascã puterea asigurându-ºi


sprijinul Romei, n-au ezitat sã-i sacrifice pe reformatori. Astfel cã, pentru
prima datã în istoria Angliei, s-a hotãrât ca rugul sã fie folosit împotriva
ucenicilor Evangheliei. Moartea de martir avea loc una dupã alta.
Apãrãtorii adevãrului, proscriºi ºi chinuiþi, nu puteau sã-ºi facã auzite 81
strigãtele decât în urechile Domnului Sabaot. Urmãriþi ca duºmani ai
bisericii ºi ca trãdãtori faþã de þarã, ei au continuat sã predice în locuri
ascunse, gãsind adãpost cât puteau mai bine în casele umile ale sãracilor
ºi adesea ascunzându-se chiar în peºteri sau în gropi.
Tragedia veacurilor
În ciuda urletului persecuþiei, un protest liniºtit, devotat, stãruitor ºi
rãbdãtor împotriva stricãciunii care abunda în credinþa religioasã a
continuat sã fie rostit timp de secole. Creºtinii acelor zile de început nu
aveau decât o cunoaºtere parþialã a adevãrului, dar ei învãþaserã sã
iubeascã ºi sã asculte de Cuvântul lui Dumnezeu ºi sufereau cu rãbdare
din cauza lui. Ca ºi ucenicii din zilele apostolice, mulþi ºi-au jertfit bunurile
pãmânteºti pentru cauza lui Hristos. Aceia cãrora li se îngãduise sã
locuiascã în casele proprii ofereau cu bucurie adãpost fraþilor lor
nedreptãþiþi, iar când ºi ei erau alungaþi, împãrtãºeau cu voioºie soarta
celor lepãdaþi. Este adevãrat cã mii de oameni, îngroziþi de furia
persecuþiilor, ºi-au câºtigat libertatea cu jertfirea credinþei lor ºi au ieºit
din închisori îmbrãcaþi cu haine de penitenþi, pentru a face publicã
renegarea lor. Dar n-au fost puþini la numãr aceia – printre ei aflân-
du-se ºi bãrbaþi de origine nobilã, ca ºi sãraci, ºi umili – care au dat o
mãrturie neînfricatã pentru adevãr, în celulele închisorii, în „turnurile
lolarzilor”, în mijlocul torturii ºi flãcãrilor, bucurându-se cã au fost gãsiþi
vrednici sã cunoasc㠄pãrtãºia suferinþelor Lui”.
Papistaºii nu-ºi putuserã aduce la îndeplinire lucrarea lor cu Wycliffe
în timpul vieþii lui, dar ura lor nu putea fi stinsã atâta timp, cât trupul lui
rãmânea liniºtit în mormânt. Printr-un decret al Conciliului de la
Constanþa, dupã mai mult de 40 de ani de la moartea lui, oasele i-au
fost deshumate ºi arse în public, iar cenuºa a fost aruncatã într-un
pârâu din apropiere. „Acest pârâu” – spunea un scriitor din acele
vremuri – „a dus cenuºa în Avon, Avonul în Severn, Severnul în mãri,
iar mãrile în oceanul cel mare. ªi în felul acesta cenuºa lui Wycliffe a
devenit un simbol al învãþãturii lui, care s-a rãspândit în toatã lumea.”
(T. Fuller, Church History of Britain, b.4, sec. 2, par. 54). Duºmanii
lui ºi-au dat prea puþin seama de însemnãtatea faptei lor pline de rãutate.
Scrierile lui Wycliffe au fost acelea prin care Jan Hus, din Boemia,
a fost condus sã renunþe la multe dintre rãtãcirile romanismului ºi sã
intre în lucrarea Reformei. În felul acesta, în cele douã þãri, atât de
82 depãrtate una de alta, s-a semãnat sãmânþa adevãrului. Din Boemia
lucrarea s-a întins în alte þãri. Minþile oamenilor au fost îndreptate cãtre
Cuvântul lui Dumnezeu, uitat de multã vreme. O mânã divinã pregãtea
calea pentru acþiunea cea mare.
CAPITOLUL 6

HUS ªI IERONIM

Veþi fi duºi înaintea dregãtorilor, a împãraþilor


pentru Numele Meu, ca sã slujiþi ca mãrturie înaintea
lor ºi înaintea neamurilor. Dar, când vã vor da în mâna
lor, sã nu vã îngrijoraþi, gândindu-vã cum sau ce veþi
spune; cãci ce veþi avea de spus, vã va fi dat chiar
în ceasul acela; fiindcã nu voi veþi vorbi, ci Duhul
Tatãlui vostru va vorbi în voi (Matei 10,18-20).

EVANGHELIA FUSESE SÃDITÃ în Boemia pe la începutul


secolului al IX-lea. Biblia fusese tradusã ºi serviciile divine erau þinute
în limba poporului. Dar, pe mãsurã ce puterea papei creºtea, Cuvântul
lui Dumnezeu era umbrit. Grigore al VII-lea, care luase asupra sa
lucrarea de a umili mândria regilor, nu urmãrea sã înrobeascã mai puþin
poporul, ºi ca urmare, a fost datã o bulã papalã care interzicea oficierea
slujbelor religioase în limba boemã. Papa declara c㠄era plãcut Celui
Atotputernic ca slujba închinatã Lui sã fie oficiatã într-o limbã
necunoscutã ºi cã multe rele ºi rãtãciri se iviserã din cauzã cã nu se
respectase aceastã regulã”. (Wylie, b.3, cap. 1). În felul acesta, Roma
Huss ¿i Ieronim

a decretat ca lumina Cuvântului lui Dumnezeu sã fie stinsã, iar poporul


sã fie þinut în întuneric. Dar Cerul s-a îngrijit de alte mijloace pentru
pãstrarea bisericii Sale. Mulþi dintre valdenzii ºi albigenzii alungaþi de
persecuþie din cãminele lor din Franþa ºi Italia au venit în Boemia. Deºi
n-au îndrãznit sã înveþe în mod deschis, au lucrat cu râvnã în ascuns.
Astfel, credinþa adevãratã a fost pãstratã de la un veac la altul. 83
Înainte de zilele lui Hus, au existat în Boemia bãrbaþi care s-au
ridicat sã condamne deschis corupþia din bisericã ºi decãderea poporului.
Lucrarea lor a provocat un interes larg rãspândit. Temerile ierarhiei
papale au fost trezite ºi persecuþia s-a dezlãnþuit împotriva discipolilor
Tragedia veacurilor
Evangheliei. Obligaþi sã se închine în pãduri ºi în munþi, ei erau vânaþi
de soldaþi ºi mulþi au fost omorâþi. Dupã o vreme, s-a hotãrât ca toþi
aceia care s-au depãrtat de modul de închinare al Romei sã fie arºi.
Însã, în timp ce îºi dãdeau viaþa, creºtinii priveau în viitor la triumful
cauzei lor. Unul dintre aceºtia, care „învãþa cã mântuirea se putea gãsi
numai prin credinþa în Mântuitorul rãstignit”, declara în timp ce murea:
„Mânia duºmanilor adevãrului se revarsã acum împotriva noastrã, dar
nu va fi totdeauna aºa; se va ridica unul dintre oamenii de rând, fãrã
sabie sau autoritate, ºi împotriva lui ei nu vor putea face nimic” (Idem,
b.3, cap.1). Vremea lui Luther era încã departe; dar s-a ridicat deja
omul a cãrui mãrturie împotriva Romei urma sã zguduie popoarele.
Jan Hus era de origine umilã ºi rãmãsese orfan de timpuriu prin
moartea tatãlui sãu. Mama lui evlavioasã socotea educaþia ºi temerea
de Dumnezeu ca fiind cele mai preþioase comori ºi a cãutat sã asigure
fiului ei aceastã moºtenire. Hus a studiat la ºcoala provincialã ºi dupã
aceea a mers la Universitatea din Praga, fiind primit ca student bursier.
În cãlãtoria spre Praga a fost însoþit de mama lui; vãduvã ºi sãracã, ea
nu avea daruri ºi bogãþie lumeascã sã dea fiului ei, dar când s-au apropiat
de marele oraº, ea a îngenuncheat lângã tânãrul orfan ºi a cerut asupra
lui binecuvântarea Tatãlui lor ceresc. Puþin îºi dãdea ea seama atunci
cum avea sã primeascã rãspuns la rugãciunea ei.
La universitate, Jan Hus s-a distins repede prin strãduinþe neobosite
ºi înaintare rapidã, în timp ce viaþa lui fãrã reproº printr-o purtare amabilã
ºi curtenitoare i-au câºtigat un respect unanim. El era un adept sincer
al Bisericii Catolice ºi un cercetãtor sârguincios dupã binecuvântãrile
spirituale pe care ea pretindea cã le revarsã. Cu ocazia unui jubileu, a
mers la spovedanie, a plãtit cei din urmã bãnuþi din punga sãracã ºi s-a
unit cu ceilalþi credincioºi în procesiunile religioase, pentru a se putea
împãrtãºi din iertarea fãgãduitã. Dupã terminarea cursurilor colegiului,
a intrat în preoþie ºi, devenind în scurtã vreme cunoscut, a fost chemat
la curtea regelui. A fost numit profesor, iar mai târziu rector al universitãþii
84 în care se instruise. Doar în câþiva ani, umilul student bursier a devenit
mândria þãrii, iar numele lui era cunoscut în Europa întreagã.
Dar Hus ºi-a început lucrarea de reformã în alt domeniu. La câþiva
ani dupã ce a primit ordinele preoþeºti a fost numit predicator la capela
Betleem. Fondatorul acestei capele susþinuse ca un lucru de mare
importanþã predicarea Scripturilor în limba poporului. În ciuda împotrivirii
Romei faþã de practica aceasta, ea nu fusese cu totul întreruptã în
Boemia. Dar era totuºi o mare necunoºtinþã în ce priveºte Biblia, ºi ca
urmare, în mijlocul poporului de toate categoriile abundau cele mai rele
vicii. Hus a denunþat aceste vicii fãrã cruþare, fãcând apel la Cuvântul
lui Dumnezeu pentru a da tãrie principiilor adevãrului ºi curãþiei pe
care el le susþinea.
Un cetãþean din Praga, pe nume Ieronim, care mai târziu a devenit
foarte apropiat de Hus, întorcându-se din Anglia, a adus cu el scrierile
lui Wycliffe. Regina Angliei, care fusese convertitã la învãþãturile lui
Wycliffe, era o prinþesã originarã din Boemia ºi prin influenþa ei, lucrãrile
reformatorilor erau larg rãspândite în patria ei de origine. Hus a citit
aceste lucrãri cu interes; el îl socotea pe autorul lor a fi un creºtin
sincer ºi era înclinat sã priveascã favorabil reformele pe care acesta le
susþinea. Fãrã sã-ºi dea seama, Hus intrase deja pe calea care avea
sã-l ducã departe de Roma.
Cam în acelaºi timp au sosit la Praga doi strãini din Anglia, oameni
de culturã, care primiserã lumina ºi veniserã sã o rãspândeascã în aceastã
þarã îndepãrtatã. Dacã ar fi început cu un atac deschis împotriva
supremaþiei papei, ar fi fost repede aduºi la tãcere de cãtre autoritãþi;
dar, nevoind sã renunþe la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodatã
pictori ºi predicatori, ºi-au folosit talentul. Într-un loc deschis publicului,
au expus douã picturi. Una reprezenta intrarea lui Iisus în Ierusalim,
„blând ºi cãlare pe un asin” (Matei 21,5), urmat fiind de ucenici îmbrãcaþi
în veºminte prãfuite de cãlãtorie ºi cu picioarele goale. Tabloul al doilea
reprezenta o procesiune pontificalã, papa fiind înveºmântat în hainele
Huss ¿i Ieronim

lui bogate, purtând întreita sa coroanã, cãlare pe un cal strãlucitor


împodobit, precedat de trompetiºti ºi urmat de cardinali ºi prelaþi în
veºminte strãlucitoare.
Aceasta a fost o predicã ce a atras atenþia tuturor claselor de oameni.
Mulþimile veneau sã priveascã picturile. Nu era unul care sã nu priceapã
morala ºi mulþi au fost profund impresionaþi de contrastul dintre blândeþea 85
ºi umilinþa lui Hristos Domnul ºi mândria ºi aroganþa papei, pretinsul
Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare în Praga, iar cei doi strãini,
dupã o scurtã vreme, au socotit necesar, pentru siguranþa lor, sã plece.
Dar lecþia pe care ei o oferiserã n-a fost uitatã. Tablourile au fãcut o
Tragedia veacurilor
impresie profundã ºi asupra minþii lui Hus ºi l-au condus la un studiu
mai atent al Bibliei ºi al scrierilor lui Wycliffe. Cu toate cã nu era pregãtit
încã sã primeascã toate reformele susþinute de Wycliffe, a vãzut totuºi
mai clar caracterul adevãrat al papalitãþii ºi cu o înflãcãrare tot mai
mare a denunþat mândria, ambiþia ºi corupþia ierarhiei papale.
Din Boemia, lumina s-a rãspândit în Germania, cãci tulburãrile de la
Universitatea din Praga au provocat retragerea a sute de studenþi
germani. Mulþi dintre ei primiserã de la Hus, pentru prima oarã,
cunoºtinþa despre Biblie, iar la întoarcere au rãspândit Evanghelia în
patrie.
Veºtile despre acþiunile din Praga au ajuns la Roma ºi Hus a fost
somat sã se prezinte înaintea papei. Dacã ar fi ascultat de acesta, s-ar
fi expus la o moarte sigurã. Regele ºi regina Boemiei, universitatea,
membrii nobilimii ºi slujbaºii guvernului s-au unit pentru a cere
suveranului pontif sã îngãduie ca Hus sã rãmânã la Praga ºi sã dea
rãspunsul printr-o delegaþie. În loc sã rãspundã favorabil la aceastã
cerere, papa a trecut la judecarea ºi condamnarea lui Hus ºi a pus
oraºul Praga sub interdicþie.
Pe vremea aceea, o astfel de sentinþã, oriunde ar fi fost pronunþatã,
producea o alarmã pe scarã largã. Ceremoniile de care era însoþitã
erau astfel aranjate, încât sã rãspândeascã groaza peste oamenii care
îl priveau pe papa ca fiind însuºi reprezentantul lui Dumnezeu, þinând
cheile cerului ºi ale iadului ºi având puterea de a pronunþa judecãþi atât
vremelnice, cât ºi spirituale. Se credea cã porþile cerului erau închise
pentru regiunile lovite de interdicþie; cã atâta vreme cât papa nu schimba
hotãrârea, morþii erau aruncaþi din locuinþele fericirii. Ca o manifestare
a acestei calamitãþi îngrozitoare, toate slujbele religioase erau suspen-
date. Bisericile erau închise. Cãsãtoriile erau oficiate în curtea bisericii.
Morþilor li se refuza înhumarea în locurile consacrate pentru aceasta ºi
erau înmormântaþi fãrã slujbele de îngropãciune, în gropi sau pe câmp.
În felul acesta, prin mãsuri care fãceau apel la imaginaþie, Roma încerca
86 sã stãpâneascã conºtiinþa oamenilor.
Oraºul Praga era plin de tulburãri. O mare parte dintre oameni îl
acuzau pe Hus ca fiind cauza tuturor nenorocirilor ºi cerea sã fie predat
rãzbunãrii Romei. Pentru a potoli furtuna, Hus s-a retras, pentru un
timp, în satul lui natal. El le-a scris prietenilor pe care-i lãsase în Praga,
urmãtoarele: „Dacã m-am retras din mijlocul vostru, am fãcut-o pentru a
urma învãþãtura ºi exemplul lui Iisus Hristos, ca sã nu dau ocazie minþilor
bolnave sã-ºi atragã o condamnare veºnicã ºi sã nu fiu pentru cei
credincioºi un motiv de amãrãciune ºi persecuþie. M-am retras ºi pentru
cã am înþeles cã preoþii nelegiuiþi ar putea continua pentru multã vreme
sã opreascã predicarea Cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul vostru;
dar nu v-am pãrãsit pentru a mã lepãda de adevãrul divin, pentru care,
cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt gata sã mor.” (Bonnechose, The Re-
formers Before the Reformation, vol.1, p.87). Hus nu ºi-a încetat
preocupãrile, ci cãlãtorea prin regiunile învecinate, predicând mulþimilor
doritoare. În felul acesta mãsurile la care a recurs papa pentru a desfiinþa
Evanghelia au fãcut ca ea sã fie ºi mai mult rãspânditã. „Nu putem
face nimic împotriva adevãrului, ci pentru adevãr” (2 Cor. 13,8).
„Mintea lui Hus, în aceastã etapã a carierei sale, pare sã fi fost
scena unui conflict dureros. Cu toate cã biserica cãuta sã-l intimideze
cu tunetele ei, el nu renunþase la autoritatea ei. Biserica romanã era
încã pentru el mireasa lui Hristos, iar papa era reprezentantul ºi vicarul
lui Dumnezeu. Hus se lupta împotriva abuzului de autoritate ºi nu
împotriva principiului în sine. Acest fapt a produs o luptã teribilã între
convingerile ºi înþelegerile lui ºi cererile conºtiinþei. Dacã autoritatea
era dreaptã ºi infailibilã, aºa cum o credea a fi, cum se fãcea cã el se
simþea îndemnat sã nu i se supunã? Sã asculte, vedea cã este un pãcat;
dar cum putea ca ascultarea de o bisericã infailibilã sã-l ducã într-o
astfel de situaþie? Aceasta era pentru el o problemã de nerezolvat; era
îndoiala care-l chinuia ceas de ceas. Singurul rãspuns pe care l-a dat a
fost cã acum se repetã ceea ce se întâmplase ºi în zilele Mântuitorului,
Huss ¿i Ieronim

când preoþii bisericii decãzuserã cu totul ºi foloseau autoritatea lor legalã


în scopuri ilegale. Aceasta l-a dus sã adopte, atât pentru conduita sa,
cât ºi sã predice altora, maxima cã învãþãturile Scripturii oferite înþelegerii
trebuie sã îndrume conºtiinþa; cu alte cuvinte, Dumnezeu vorbeºte prin
Biblie, ºi nu biserica ce vorbeºte prin preoþi este cãlãuza infailibilã.”
(Wylie, b.3, cap. 2). 87
Apoi, atunci când agitaþia din Praga s-a mai potolit, Hus s-a reîntors
la capela Betleem, pentru a continua cu ºi mai mare râvnã ºi curaj,
predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Vrãjmaºii lui erau activi ºi puternici,
dar regina ºi mulþi nobili erau prietenii sãi, poporul, în mare numãr, era
Tragedia veacurilor
de partea lui. Fãcând comparaþie între învãþãturile lui curate ºi
înãlþãtoare, împreunã cu o viaþã sfântã, ºi dogmele degradante pe care
le predicau romaniºtii, cu avariþia ºi desfrâul practicate de ei, mulþi
socoteau o adevãratã onoare sã fie de partea lui.
Pânã acum Hus fusese singur în lucrãrile lui; dar acum Ieronim,
care în timp ce era în Anglia primise învãþãturile lui Wycliffe, s-a unit
cu el în lucrarea de reformã. Cei doi urmau sã fie de aici înainte uniþi în
viaþa lor ºi nici moartea n-avea sã-i despartã. Strãlucirea geniului,
elocvenþa ºi cultura – daruri care câºtigã favoarea popularã – erau
posedate într-un grad deosebit de Ieronim; dar în acele calitãþi care
constituie adevãrata tãrie de caracter, Hus era mai puternic. Judecata
lui calmã era ca o frânã pentru spiritul impulsiv al lui Ieronim care, cu
o adevãratã umilinþã, îºi dãdea seama de valoarea acestuia ºi se supunea
sfaturilor lui. Sub impulsul lucrãrii lor unite, reforma s-a întins mult mai
repede.
Dumnezeu a îngãduit ca o mare luminã sã strãluceascã asupra
minþilor acestor bãrbaþi aleºi, descoperindu-le multe din rãtãcirile Romei;
dar ei n-au primit toatã lumina care trebuia datã lumii. Prin aceºti slu-
jitori ai Sãi, Dumnezeu conducea poporul afarã din întunericul romanis-
mului; dar mai existau multe ºi mari piedici ce trebuiau înfruntate. El i-a
condus pas cu pas, pe mãsurã ce ei le puteau suporta. Ei nu erau
pregãtiþi sã primeascã dintr-o datã toatã lumina. Dacã ar fi fost pre-
zentatã astfel, ca strãlucirea deplinã a soarelui de amiazã, aceia care
au stat multã vreme în întuneric s-ar fi îndepãrtat de ea. De aceea, El
le-a descoperit-o conducãtorilor puþin câte puþin, pe mãsurã ce putea fi
primitã de popor. De la un secol la altul, alþi lucrãtori credincioºi aveau
sã urmeze, pentru a conduce poporul mai departe pe calea reformei.
Schisma din bisericã continua. Trei papi se luptau acum pentru
supremaþie ºi lupta lor umplea creºtinãtatea de crimã ºi frãmântare.
Nemaifiind mulþumiþi sã arunce blesteme, au recurs la arme. Fiecare
88 dintre ei s-a grãbit sã-ºi procure arme ºi sã înroleze soldaþi. Fãrã îndoialã
cã era nevoie de bani; ºi pentru a-i procura, darurile, slujbele ºi binecu-
vântãrile bisericii erau oferite spre vânzare (vezi note suplimentare).
Preoþii la rândul lor, imitându-i pe superiori, au recurs la simonie ºi la
rãzboi pentru a-ºi umili rivalii ºi pentru a-ºi întãri puterea. Cu o îndrãznealã
zilnic crescândã, Hus tuna împotriva nelegiuirilor care erau îngãduite în
numele religiei; iar poporul îi acuza în mod deschis pe conducãtorii
Romei ca fiind cauza nenorocirilor care copleºiserã creºtinãtatea.
Din nou oraºul Praga pãrea cã se aflã pe marginea unui conflict
sângeros. Ca ºi în veacurile trecute, slujitorul lui Dumnezeu a fost acuzat
ca fiind „acela care nenoroceºte pe Israel” (1 Regi 18,17). Oraºul a
fost pus din nou sub interdicþie, iar Hus s-a retras în satul natal. Mãrturia
depusã cu atâta credincioºie, din iubita lui capelã Betleem, se încheiase.
El urma sã vorbeascã întregii creºtinãtãþi de la o tribunã mai înaltã,
înainte de a-ºi depune viaþa ca mãrturie în favoarea adevãrului.
Pentru a remedia relele care tulburau Europa, a fost convocat un
conciliu general la Constanþa. Conciliul a fost convocat la dorinþa împãra-
tului Sigismund de cãtre unul dintre cei trei papi rivali, Ioan al XXIII-lea.
Cererea în favoarea unui conciliu era departe de a fi salutatã de Papa
Ioan, ale cãrui caracter ºi purtãri cu greu ar fi putut suporta cercetarea
din partea prelaþilor, care erau tot aºa de slabi în ceea ce priveºte morala
cum erau ºi membrii bisericii din acele vremuri. Însã el n-a îndrãznit sã
se împotriveascã voinþei lui Sigismund (vezi note suplimentare).
Principalele obiective care trebuiau sã fie rezolvate de acest conciliu
erau acelea de a se pune capãt schismei din bisericã ºi dezrãdãcinarea
ereziei. Ca urmare, cei doi papi rivali au fost somaþi sã aparã înaintea
lui, ca ºi propagatorul fruntaº al noilor vederi, Jan Hus. Cei dintâi, având
grijã de propria siguranþã, n-au venit în persoanã, ci au fost reprezentaþi
prin delegaþii lor. Papa Ioan, cel care convocase conciliul, a venit cu
multã neîncredere, bãnuind planul ascuns al împãratului de a-l demite,
Huss ¿i Ieronim

temându-se cã va trebui sã dea socotealã pentru viciile care pângãriserã


tiara, ca ºi pentru crimele cu ajutorul cãrora ºi-o câºtigase. Cu toate
acestea, ºi-a fãcut intrarea în oraºul Constanþa cu mare pompã, însoþit
de ecleziasticii cu cel mai înalt rang ºi urmat de o suitã de curteni. Tot
clerul ºi toþi demnitarii oraºului, împreunã cu o mulþime imensã de
cetãþeni, au ieºit sã-l salute. Deasupra capului avea un baldachin aurit 89
purtat de patru ºefi magistraþi. Înaintea lui era ostia, iar veºmintele
bogate ale cardinalilor ºi ale nobililor ofereau o priveliºte impunãtoare.
În acelaºi timp se apropia de Constanþa un alt cãlãtor. Hus era
conºtient de primejdiile care-l ameninþau. El s-a despãrþit de prieteni ca
Tragedia veacurilor
ºi când nu i-ar mai întâlni niciodatã ºi a pornit în cãlãtorie având
simþãmântul cã ea îl va duce la rug. Cu toate cã primise un bilet de
liberã trecere de la regele Boemiei, precum ºi unul de la împãratul
Sigismund în timpul cãlãtoriei, el ºi-a fãcut toate aranjamentele în
eventualitatea morþii sale.
Într-o scrisoare adresatã prietenilor din Praga, spunea: „Fraþii mei…
plec cu un bilet de liberã trecere de la rege pentru a mã întâlni cu
numeroºii mei vrãjmaºi de moarte…, mã încred însã în Atotputernicul
Dumnezeu, în Mântuitorul meu; cred cã El va asculta rugãciunile voastre
fierbinþi, cã va pune în gura mea înþelepciunea ºi prevederea Sa, pentru
ca sã le pot sta înainte; ºi cã îmi va da Duhul Sãu cel Sfânt pentru a mã
întãri în adevãrul Sãu, aºa ca sã pot face faþã cu mult curaj ispitelor,
închisorii ºi, dacã va fi necesar, unei morþi crude. Iisus Hristos a suferit
pentru cei iubiþi ai Lui; ºi pentru aceea sã ne mirãm cã ne-a fost lãsat
exemplul Sãu ca sã suferim ºi noi cu rãbdare toate lucrurile pentru
mântuirea noastrã? El este Dumnezeu, iar noi suntem creaturile Sale;
El este Domnul, iar noi suntem slujitorii Sãi. El este Stãpânul lumii, iar
noi suntem muritori vrednici de dispreþ – ºi cu toate acestea El a suferit!
De ce atunci sã nu suferim ºi noi, îndeosebi atunci când suferinþa este
pentru curãþirea noastrã? De aceea, dragii mei, dacã moartea mea ar
putea contribui la slava Sa, rugaþi-vã ca ea sã vinã cât mai repede ºi pe
mine sã mã facã în stare sã suport toate nenorocirile cu statornicie.
Dar, dacã este mai bine sã mã reîntorc între voi, sã ne rugãm Domnului
sã mã întorc fãrã patã – adicã sã nu retrag nici o literã din adevãrul
Evangheliei, pentru a lãsa fraþilor un exemplu desãvârºit de urmat.
S-ar putea deci sã nu-mi mai vedeþi faþa la Praga; dar dacã voia lui
Dumnezeu cel Atotputernic va binevoi sã mã redea vouã, atunci sã
mergem înainte cu o inimã mai hotãrâtã în cunoaºterea ºi în dragostea
Legii Sale.” (Bonnechose, vol.1, p. 147.148)
Într-o altã scrisoare, cãtre un preot care devenise ucenicul
Evangheliei, Hus vorbea cu adâncã smerenie despre greºelile lui,
90
acuzându-se „de a fi simþit plãcere în purtarea hainelor bogate ºi de a fi
risipit ceasuri în ocupaþii uºuratice”. Apoi adãuga aceste sfaturi
miºcãtoare: „Slava lui Dumnezeu ºi mântuirea sufletelor sã ocupe mintea
ta ºi nu posedarea de bunuri ºi averi. Fereºte-te sã-þi împodobeºti casa
mai mult decât sufletul; ºi, mai presus de toate, acordã toatã atenþia
„clãdirii” spirituale. Fii evlavios ºi smerit cu cei sãraci ºi nu-þi folosi
averea în petreceri. Dacã nu ai sã-þi îmbunãtãþeºti viaþa ºi sã te înfrânezi
de la exagerãri, mã tem cã vei fi aspru pedepsit, aºa cum sunt ºi eu…,
tu cunoºti învãþãtura mea, cãci ai primit îndemnurile mele din copilãria
ta; de aceea nu este de folos sã-þi scriu mai mult. Dar te conjur, prin
mila Domnului nostru, sã nu mã imiþi în nici una din deºertãciunile în
care m-ai vãzut cãzând”. Pe plicul scrisorii a adãugat: „Te conjur,
prietenul meu, sã nu rupi acest sigiliu pânã când nu vei avea certitudinea
cã sunt mort”. (Idem, vol.1, p. 148, 149)
În timpul cãlãtoriei, Hus vedea pretutindeni semne ale rãspândirii
învãþãturilor sale ºi ale bunãvoinþei cu care era privitã cauza lui. Oamenii
se îmbulzeau sã-l întâlneascã, iar în câteva oraºe magistraþii l-au însoþit
pe strãzi.
La sosirea în Constanþa, lui Hus i s-a dat deplinã libertate. ªi biletului
de liberã trecere al împãratului i s-a adãugat o asigurare personalã de
ocrotire din partea papei. Dar, violând toate aceste declaraþii solemne
repetate, reformatorul a fost arestat în scurtã vreme din ordinul papei
ºi al cardinalilor ºi aruncat într-o temniþã dezgustãtoare. Mai târziu a
fost transferat într-un castel întãrit, dincolo de Rin, ºi þinut acolo ca
prizonier. Papa n-a folosit mult din aceastã trãdare, deoarece în scurtã
vreme ºi el a fost aruncat în aceeaºi închisoare. (Idem, vol.1, p. 247).
El fusese dovedit înaintea conciliului ca fiind vinovat de crimele cele
mai josnice, pe lângã ucidere, simonie ºi adulter, „pãcate care nu se pot
numi”. Conciliul s-a pronunþat ºi a fost în cele din urmã deposedat de
tiarã ºi aruncat în închisoare. Ceilalþi doi rivali au fost ºi ei destituiþi ºi a
fost ales un nou pontif.
Huss ¿i Ieronim

Deºi papa fusese vinovat de crime mai mari decât acelea pe care
Hus le pusese în sarcina preoþilor ºi pentru care el ceruse o reformã,
acelaºi conciliu care l-a degradat pe pontif a pornit sã-l zdrobeascã pe
reformator. Întemniþarea lui Hus a provocat o mare indignare în Boemia.
Nobili puternici au adresat conciliului proteste stãruitoare împotriva
acestei insulte. Împãratul, care nu era dispus sã îngãduie violarea unui 91
bilet de liberã trecere, s-a împotrivit procedeelor folosite împotriva lui.
Dar duºmanii reformatorului erau rãutãcioºi ºi hotãrâþi. Ei au fãcut
apel la prejudecãþile împãratului, la temerile lui, la râvna lui pentru
bisericã. Ei au adus argumente amãnunþite pentru a dovedi c㠄nu trebuie
Tragedia veacurilor
pãstratã credinþa faþã de eretici ºi nici faþã de persoanele suspecte de
erezie, chiar dacã sunt înzestrate cu bilete de liberã trecere din partea
împãratului ºi a regilor”. (Jacques Lenfant, History of the Council of
Constance, vol.1, p. 516). În felul acesta au câºtigat.
Slãbit de boalã ºi întemniþare – cãci umezeala, aerul viciat al închisorii
i-au provocat o febrã care era aproape sã-i punã capãt vieþii – Hus a
fost în cele din urmã adus înaintea conciliului. Legat în lanþuri, a stat în
faþa împãratului, a cãrui onoare ºi bunã-credinþã fuseserã garanþie pentru
ocrotirea lui. În timpul acestui proces îndelungat, el a susþinut cu
statornicie adevãrul ºi, în faþa demnitarilor bisericii ºi ai statului, el a
înãlþat un protest solemn ºi credincios împotriva corupþiei ierarhiei papale.
Când i s-a cerut sã-ºi renege învãþãturile sau sã sufere moartea, el a
ales martiriul.
Harul lui Dumnezeu l-a susþinut. În timpul sãptãmânilor de suferinþã
dinaintea sentinþei finale, pacea cerului i-a umplut sufletul. „Scriu aceastã
scrisoare, spunea el unui prieten, în celula mea, cu mâna tremurândã,
aºteptând mâine sentinþa de moarte… Când, cu ajutorul lui Iisus
Hristos, ne vom întâlni iarãºi în pacea cea dulce a vieþii viitoare, vei
înþelege cât de îndurãtor S-a arãtat Dumnezeu faþã de mine, cât de
rãbdãtor m-a susþinut în mijlocul ispitelor ºi încercãrilor.” (Bonnechose,
vol. 2, p. 67)
În întunecimea închisorii, el a prevãzut triumful credinþei adevãrate.
În visele acestor nopþi, el vãzu capela din Praga, în care predicase
Evanghelia, pe papa ºi pe episcopii lui ºtergând tablourile lui Hristos pe
care el le pictase pe pereþi. „Aceastã viziune l-a descurajat; dar în ziua
urmãtoare a visat mulþi pictori ocupaþi cu restaurarea acestor tablouri,
în numãr mai mare ºi în culori mai strãlucitoare. De îndatã ce lucrul lor
a fost terminat, pictorii, care erau înconjuraþi de o mulþime de oameni,
au exclamat: Acum sã vinã papii ºi episcopii; ei nu le vor mai putea
ºterge! Când a vorbit despre vis, reformatorul a spus: „Cred cã acest
lucru este sigur, ºi anume cã chipul lui Hristos nu va putea fi ºters
92 niciodatã. Ei au dorit sã-l distrugã, dar el va fi pictat proaspãt în toate
inimile de niºte predicatori mult mai buni decât mine.” (D’Aubigné
vol.1, cap. 6)
Pentru ultima oarã Hus a fost adus înaintea conciliului. Era o adunare
mare ºi selectã la care asistau: împãratul, prinþii imperiului, delegaþii
regali, cardinalii, episcopii ºi preoþii împreunã cu o mulþime de oameni
care veniserã ca spectatori ai evenimentelor zilei. Din toate pãrþile
creºtinãtãþii fuseserã adunaþi martori ai acestei prime mari jertfe în
lupta îndelungatã în care urma ca libertatea de conºtiinþã sã biruie.
Fiind somat sã-ºi spunã hotãrârea finalã, Hus a declarat refuzul de
a retracta ºi, aþintindu-ºi privirea pãtrunzãtoare asupra monarhului ale
cãrui cuvinte de garanþie fuseserã atât de ruºinos cãlcate, declarã: „M-am
hotãrât, din proprie voinþã, sã apar în faþa acestui conciliu, sub ocrotirea
publicã ºi credinþa împãratului, care este de faþã”. (Bonnechose, vol. 2,
p. 84). O roºeaþã profundã a îmbujorat faþa lui Sigismund când privirile
întregii adunãri s-au îndreptat cãtre el.
Sentinþa fiind pronunþatã, a început ceremonia degradãrii. Episcopii
l-au îmbrãcat pe prizonierul lor în haine preoþeºti ºi când el a luat haina
preoþeascã, a spus: „Domnul nostru Iisus Hristos a fost îmbrãcat cu o
hainã albã în semn de batjocurã, atunci când Irod L-a adus înaintea lui
Pilat”. (Idem, vol. 2, p. 86). Fiind iarãºi sfãtuit sã retracteze, el a rãspuns
îndreptându-se cãtre popor: „Cu ce faþã aº mai privi atunci cerul? Cum
aº mai putea privi aceste mulþimi de oameni cãrora le-am predicat
Evanghelia curatã? Nu, preþuiesc mântuirea lor mai mult decât acest
sãrman trup, dat acum morþii.” Veºmintele au fost scoase unul dupã
altul, fiecare episcop pronunþând un blestem atunci când îºi îndeplinea
partea de ceremonie. În cele din urmã, i-au pus pe cap o mitrã din
hârtie în formã piramidalã, pe care erau pictate chipuri îngrozitoare
de demoni ºi cuvântul „arhiereticul”, scris vizibil în faþã. „Cu multã
bucurie”, spuse Hus, „vreau sã port aceastã coroanã a ruºinii pentru
Numele Tãu, O, Iisuse, cãci pentru mine tu ai purtat o coroanã de
Huss ¿i Ieronim

spini”.
Dupã ce a fost împodobit în felul acesta, prelaþii au spus: „Acum
predãm sufletul tãu diavolului”. „ªi eu”, spuse Jan Hus, ridicându-ºi
ochii spre ceruri, „îmi încredinþez duhul în mâinile Tale, o, Doamne
Iisuse, cãci Tu m-ai mântuit”. (Wylie, b.3, cap.7)
A fost predat apoi autoritãþilor civile ºi condus la locul de execuþie. 93
O procesiune imensã îl urma, sute de bãrbaþi înarmaþi, preoþi ºi episcopi
în veºmintele lor scumpe ºi locuitori ai Constanþei. Când a fost legat de
rug ºi totul era gata pentru ca focul sã fie aprins, martirul a mai fost
îndemnat încã o datã sã se salveze, renunþând la rãtãcirile lui. „La ce
Tragedia veacurilor
rãtãciri”, spuse Hus, „sã renunþ? Nu mã ºtiu vinovat de nici una. Îl
chem pe Dumnezeu ca martor cã tot ce am scris ºi am predicat a fost
cu privire la salvarea sufletului din pãcat ºi pierzare; ºi de aceea, voi
pecetlui foarte bucuros cu sângele meu adevãrul pe care l-am scris ºi
predicat.” (Idem, b.3, cap. 7). Când flãcãrile s-au aprins în jurul lui, a
început sã cânte: „Iisuse, Iisuse, Fiul lui David, ai milã de mine”; ºi a
continuat aºa pânã când glasul i-a fost adus la tãcere pentru totdeauna.
Chiar ºi duºmanii lui au fost ºocaþi de acest comportament eroic.
Un papistaº zelos, descriind martiriul lui Hus ºi al lui Ieronim, care a
murit la scurtã vreme dupã aceea, spunea: „Amândoi ºi-au pãstrat o
atitudine statornicã atunci când s-a apropiat ceasul din urmã. Ei s-au
pregãtit pentru foc ca ºi când ar fi mers la o petrecere de nuntã. N-au
scos nici un strigãt de durere. Când flãcãrile s-au ridicat, ei au început
sã cânte imnuri; ºi abia furia flãcãrilor le-a oprit cântarea.” (Idem, b.3,
cap. 7)
Când trupul lui Hus a fost cu totul ars, cenuºa ºi pãmântul pe care a
stat au fost luate ºi aruncate în Rin ºi purtate astfel pânã în ocean.
Prigonitorii lui îºi imaginau în zadar cã au dezrãdãcinat adevãrurile pe
care el le predicase. Nici nu visau ei cã cenuºa din ziua aceea, dusã în
mare, urma sã fie o sãmânþã semãnatã în toate þãrile pãmântului, cã în
þãri încã necunoscute urma sã aducã roade îmbelºugate în mãrturii
pentru adevãr. Glasul care s-a auzit în sala Conciliului din Constanþa a
produs ecouri care urmau sã fie auzite în toate veacurile viitoare. Hus
nu mai era, dar adevãrurile pentru care el murise nu aveau sã piarã
niciodatã. Exemplul lui de credinþã ºi de statornicie urma sã încurajeze
mulþimi de oameni sã stea hotãrâþi pentru adevãr, în faþa torturii ºi a
morþii. Executarea lui arãtase lumii întregi cruzimea perfidã a Romei.
Deºi nu ºtiau acest lucru, duºmanii adevãrului contribuiserã la înaintarea
cauzei pe care cãutau în zadar sã o distrugã.
La Constanþa urma sã mai fie înãlþat un rug. Sângele unui alt martor
trebuia sã mãrturiseascã pentru adevãr. Ieronim, luându-ºi rãmas-bun
94 de la Hus, care pleca spre conciliu, îl îndemnase la curaj ºi statornicie,
declarând cã, dacã avea sã se afle în vreo primejdie, el însuºi va alerga
în ajutorul lui. Când a auzit de întemniþarea reformatorului, ucenicul cel
credincios s-a pregãtit imediat pentru a-ºi împlini fãgãduinþa. A plecat
fãrã bilet de liberã trecere, cu un singur însoþitor pânã la Constanþa.
Ajungând acolo s-a convins cã nu fãcuse decât cã se expusese
primejdiei, fãrã posibilitatea de a face ceva pentru eliberarea lui Hus. A
fugit din oraº, dar a fost arestat în cãlãtoria spre casã ºi adus înapoi
legat, cu cãtuºe, ºi pus sub supravegherea unui grup de soldaþi. La
prima apariþie înaintea conciliului, încercãrile de a rãspunde acuzaþiilor
aduse împotriva lui au fost întâmpinate cu strigãtele: „La flãcãri cu el!
La flãcãri!” (Bonnechose, vol. 1, p. 234). A fost aruncat într-o temniþã,
înlãnþuit într-o poziþie care-i producea suferinþe mari ºi hrãnit cu pâine
ºi apã. Dupã câteva luni, cruzimile întemniþãrii au adus asupra lui Ieronim
o boalã care-i ameninþa viaþa, iar duºmanii, temându-se cã le-ar putea
scãpa, l-au tratat cu mai puþinã asprime, cu toate cã a rãmas în închisoare
timp de un an.
Moartea lui Hus n-a avut urmãrile pe care le nãdãjduiserã papistaºii.
Nerespectarea biletului de liberã trecere ridicase o furtunã de indignare
ºi, ca o cale mai sigurã, conciliul s-a hotãrât ca în loc sã-l ardã pe
Ieronim, sã-l forþeze, dacã era posibil, sã se lepede de învãþãturile
predicate. A fost adus în faþa adunãrii ºi i s-a oferit alternativa de a
retracta sau de a muri pe rug. La începutul întemniþãrii sale, moartea ar
fi fost mai de dorit, în comparaþie cu suferinþele teribile la care fusese
supus; dar acum, slãbit de boalã, de lipsurile din închisoare ºi de tortura
nesiguranþei ºi a încordãrii, despãrþit de prieteni ºi descurajat prin
moartea lui Hus, statornicia lui Ieronim a cedat ºi a consimþit sã se
supunã conciliului. S-a angajat sã adere la credinþa catolicã ºi a acceptat
acþiunea conciliului de condamnare a învãþãturilor lui Wycliffe ºi
Hus, cu excepþia „adevãrurilor sfinte” pe care ei le predicaserã. (Idem,
vol.2, p. 141)
Huss ¿i Ieronim

Prin acest procedeu, Ieronim a încercat sã aducã la tãcere glasul


conºtiinþei ºi sã scape de condamnare. Dar în singurãtatea celulei el a
vãzut mai clar ce fãcuse. ªi-a amintit de curajul ºi de credincioºia lui
Hus, punându-le în contrast cu lepãdarea sa de adevãr. A cugetat la
Maestrul divin pe care se angajase sã-L slujeascã ºi care pentru el
suferise moartea pe cruce. Înainte de retractare, el gãsise mângâiere 95
în mijlocul atâtor suferinþe, în asigurarea aprobãrii lui Dumnezeu; dar
acum remuºcarea ºi îndoielile îi chinuiau sufletul. ªtia cã va trebui sã
facã ºi alte retractãri înainte de a fi în pace cu Roma. Calea pe care
intrase nu se putea încheia decât printr-o renegare totalã. Hotãrârea a
Tragedia veacurilor
fost luatã; nu se va lepãda de Domnul sãu pentru a scãpa un scurt timp
de suferinþã.
La scurtã vreme a fost adus iarãºi înaintea conciliului. Supunerea
lui nu îi mulþumise pe judecãtori. Setea lor de sânge, aþâþatã de moartea
lui Hus, cerea noi victime. Numai printr-o lepãdare fãrã rezerve de
adevãr îºi putea pãstra viaþa Ieronim. Dar el se hotãrâse sã-ºi
mãrturiseascã credinþa ºi sã-l urmeze pe fratele lui martir în flãcãri.
Atunci îºi retrase retractarea fãcutã ºi, ca un condamnat la moarte,
a cerut cu solemnitate sã i se dea posibilitatea de apãrare. Temându-se
de efectele cuvintelor lui, prelaþii au insistat cã el trebuie ori sã susþinã,
ori sã combatã adevãrul acuzaþiilor aduse împotriva lui. Ieronim a
protestat împotriva unei astfel de cruzimi ºi nedreptãþi. „M-aþi þinut
intenþionat trei sute patruzeci de zile într-o închisoare îngrozitoare”,
spunea el, „în mizerie, zgomot, duhoare ºi în cea mai cruntã lipsã, m-aþi
adus înaintea voastrã ºi, plecând urechea la duºmanii mei de moarte,
refuzaþi sã mã ascultaþi… Dacã sunteþi în adevãr înþelepþi ºi luminã a
lumii, aveþi grijã sã nu pãcãtuiþi împotriva dreptãþii. În ceea ce mã priveºte,
eu sunt un simplu muritor; viaþa mea este de micã importanþã; ºi când
vã îndemn sã nu daþi o sentinþã nedreaptã, vorbesc mai puþin pentru
mine decât pentru voi.” (Idem, vol.2, p. 146, 147)
Cererea i-a fost în cele din urmã aprobatã. În prezenþa judecãtorilor
lui, Ieronim a îngenuncheat ºi s-a rugat ca Duhul divin sã-i stãpâneascã
gândurile ºi cuvintele, ca nu cumva sã vorbeascã ceva nepotrivit cu
adevãrul sau nedemn de Domnul lui. În ziua aceea, faþã de el s-a împlinit
fãgãduinþa lui Dumnezeu datã primilor ucenici: „Veþi fi duºi înaintea
dregãtorilor, a împãraþilor pentru Numele Meu, ca sã slujiþi ca mãrturie
înaintea lor ºi înaintea neamurilor. Dar, când vã vor da în mâna lor, sã
nu vã îngrijoraþi, gândindu-vã cum sau ce veþi spune; cãci ce veþi avea
de spus, vã va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcã nu voi veþi vorbi, ci
Duhul Tatãlui vostru va vorbi în voi” (Matei 10,18-20).
Cuvintele lui Ieronim au produs uimire ºi admiraþie chiar ºi duºmanilor
96 lui. Timp de un an întreg fusese închis într-o temniþã, neavând posibilitatea
sã citeascã sau sã vadã, în mari suferinþe fizice ºi încordare mintalã.
Cu toate acestea el prezenta argumentele cu o limpezime ºi o putere
atât de mari, ca ºi când ar fi avut ocazia netulburatã de a studia. A
îndreptat atenþia ascultãtorilor lui cãtre ºirul lung de bãrbaþi sfinþi care
fuseserã condamnaþi de judecãtori nedrepþi. Aproape în orice generaþie
au fost oameni care, cãutând sã ridice poporul din vremea lor, au fost
condamnaþi ºi lepãdaþi, dar care dupã aceea au fost socotiþi vrednici de
cinstire. Hristos Însuºi a fost condamnat ca rãufãcãtor, de cãtre un
tribunal nedrept.
Cu ocazia retractãrii, Ieronim consimþise la justeþea sentinþei de
condamnare a lui Hus; acum ºi-a declarat pocãinþa ºi a dat mãrturie în
favoarea nevinovãþiei ºi a sfinþeniei martirului. „L-am cunoscut din
copilãrie”, spunea el. „A fost un bãrbat excelent, drept ºi sfânt; a fost
condamnat în ciuda nevinovãþiei lui… ªi eu – ºi eu sunt gata sã mor; nu
mã voi da înapoi de la chinurile pregãtite pentru mine de cãtre duºmani
ºi de cãtre martori mincinoºi, care într-o zi vor da socotealã de
înºelãtoriile lor înaintea Dumnezeului cel mare pe care nu-L poate amãgi
nimeni.” (Bonnechose, vol. 2, p. 151)
În autoacuzarea adusã pentru lepãdarea adevãrului, Ieronim a
continuat: „Dintre toate pãcatele pe care le-am sãvârºit din tinereþea
mea, nici unul nu-mi apasã atât de greu sufletul ºi nu-mi produce atâtea
remuºcãri amare ca acela pe care l-am sãvârºit în acest loc fatal, când
am fost de acord cu sentinþa nelegiuitã datã împotriva lui Wycliffe ºi
împotriva sfântului martir Jan Hus, stãpânul ºi prietenul meu. Da, îl
mãrturisesc din toatã inima ºi declar cu groazã cã m-am lepãdat în mod
ruºinos atunci când, de teama morþii, am condamnat învãþãturile lor.
De aceea Îl rog pe Dumnezeul cel atotputernic sã Se îndure, sã-mi ierte
pãcatele ºi în mod deosebit pe acesta, cel mai odios dintre toate.” ªi
arãtând cãtre judecãtori, a spus cu hotãrâre: „I-aþi condamnat pe Wycliffe
ºi pe Jan Hus nu pentru cã au zdruncinat învãþãtura bisericii, ci doar
Huss ¿i Ieronim

pentru cã au condamnat cu tãrie mârºãviile clerului – pompa lor, mândria


lor ºi toate viciile prelaþilor ºi ale preoþilor. Lucrãrile pe care ei le-au
susþinut ºi care sunt de necontestat, le socotesc ºi le declar ca ºi ei.”
Cuvintele i-au fost întrerupte. Prelaþii, tremurând de mânie, au strigat:
„Ce nevoie mai este de altã dovadã? Îl vedem cu ochii noºtri pe cel mai
încãpãþânat dintre eretici!” 97
Neintimidat de furtunã, Ieronim a exclamat: „Ce, credeþi cã mi-e
teamã de moarte? M-aþi þinut un an întreg în temniþa cea mai îngrozitoare,
mai teribilã decât însãºi moartea. M-aþi torturat cu mai multã cruzime
decât pe un turc pe un evreu sau pe un pãgân, iar carnea mi s-a dezlipit
Tragedia veacurilor
de vie de pe oasele mele; ºi cu toate acestea nu mã plâng, cãci vãicãrelile
vin rareori de la un om de inimã ºi spirit, dar nu mai pot face nimic
decât sã-mi exprim uimirea în faþa unei astfel de barbarii faþã de un
creºtin.” (Idem, vol.2, p.151-153)
Din nou a izbucnit furtuna mâniei, iar Ieronim a fost dus în grabã
înapoi la închisoare. Cu toate acestea, în adunare au fost unii asupra
cãrora cuvintele lui au fãcut o impresie adâncã ºi care doreau sã-i
scape viaþa. A fost vizitat de cãtre demnitarii bisericii ºi îndemnat sã se
supunã conciliului. I-au fost prezentate perspectivele cele mai strãlucite
ca rãsplatã pentru renunþarea la împotrivirea faþã de Roma. Dar, ca ºi
Domnul sãu atunci când I s-a oferit slava lumii, Ieronim a rãmas
statornic.
„Dovediþi-mi din Sfintele Scripturi cã sunt greºit”, spunea el, „ºi voi
retracta.”
„Sfintele Scripturi!” a exclamat unul dintre ispititorii lui, „toate trebuie
judecate prin ele? Cine le putea înþelege pânã când biserica nu le-a
interpretat?”
„Sunt oare tradiþiile oamenilor mai demne de crezare decât Evanghelia
Mântuitorului nostru?” a rãspuns Ieronim. „Pavel nu îndemna pe aceia
cãrora le scria sã asculte de tradiþiile oamenilor, ci zicea: ’Cercetaþi
Scripturile!’”
„Ereticule!” i se rãspunse: „Îmi pare rãu cã am discutat atât de mult
cu tine. Vãd cã eºti mânat de diavolul.” (Wylie, b.3, cap. 10)
Peste scurtã vreme sentinþa de condamnare a fost pronunþatã. A
fost dus în acelaºi loc în care Hus îºi dãduse viaþa. A mers cântând pe
drum, cu faþa luminatã de bucurie ºi pace. Privirea îi era aþintitã cãtre
Hristos, iar moartea îºi pierduse groaza. Când cãlãul a trecut în spatele
lui ca sã aprindã focul, martirul a exclamat: „Vino în faþã ºi ai curaj;
aprinde focul în faþa mea. Dacã m-aº fi temut, n-aº fi fost aici.”
Ultimele cuvinte, rostite în timp ce flãcãrile îl învãluiau, au fost o
rugãciune: „Doamne, Pãrinte Atotputernic, ai milã de mine ºi iartã-mi
98 pãcatele; cãci tu ºtii cã totdeauna am iubit adevãrul Tãu”. (Bonnechose,
vol.2, p.168). Glasul i-a încetat, dar buzele au continuat sã se miºte în
rugãciune. Dupã ce focul ºi-a fãcut lucrarea, cenuºa martirului împreunã
cu pãmântul pe care a stat au fost strânse ºi, asemenea aceleia a lui
Hus, a fost aruncatã în Rin.
Aºa s-au stins credincioºii purtãtori de luminã ai lui Dumnezeu. Dar
lumina adevãrului pe care ei l-au vestit, lumina exemplului lor eroic nu
putea fi stinsã. Oamenii ar fi putut mai degrabã sã încerce sã întoarcã
soarele înapoi de pe drumul lui decât sã opreascã zorii acelei zile care
era gata sã se reverse asupra lumii.
Executarea lui Hus aprinsese un foc de indignare ºi oroare în Boemia.
Întreaga naþiune simþea cã el cãzuse victimã datoritã rãutãþii preoþilor
ºi trãdãrii împãratului. El a fost declarat un învãþãtor credincios al
adevãrului, iar conciliul care i-a hotãrât moartea a fost acuzat ca fiind
vinovat de crimã. Învãþãturile lui atrãgeau acum o atenþie mai mare
decât oricând mai înainte. Prin edictele papale, scrierile lui Wycliffe
fuseserã condamnate la flãcãri. Dar acelea care scãpaserã de distru-
gere au fost acum scoase din ascunzãtori ºi studiate în legãturã cu
Biblia sau cu unele pãrþi din ea, pe care poporul ºi le putea procura, ºi
mulþi au fost conduºi în felul acesta sã primeascã credinþa reformatorului.
Ucigaºii lui Hus n-au stat liniºtiþi vãzând triumful cauzei lui. Papa ºi
împãratul s-au unit sã zdrobeascã aceastã miºcare ºi armatele lui
Sigismund au nãvãlit în Boemia.
Dar s-a ridicat un liberator. Ziska, care, îndatã dupã începerea rãzbo-
iului, a orbit cu totul, dar care era unul dintre cei mai pricepuþi generali
din vremea lui, a fost conducãtorul boemilor. Încrezându-se în ajutorul
lui Dumnezeu ºi în dreptatea cauzei lor, acest popor a înfruntat armatele
cele mai puternice care puteau fi aduse împotriva lor. Mereu ºi mereu
împãratul, aducând forþe noi, invada Boemia numai pentru a fi respins
în mod ruºinos. Husiþii se ridicaserã mai presus de teama de moarte ºi
nimeni nu li se putea împotrivi. La câþiva ani dupã începerea rãzboiului,
Huss ¿i Ieronim

viteazul Ziska a murit; dar locul lui a fost ocupat de Procopius, care era
un general la fel de priceput ºi de viteaz ºi în unele privinþe un conducãtor
mai destoinic.
Vrãjmaºii boemilor, auzind cã luptãtorul orb a murit, au socotit ocazia
favorabilã de a recâºtiga tot ce pierduserã. Papa a proclamat o cruciadã
împotriva husiþilor ºi din nou a fost trimisã o forþã imensã în Boemia, 99
numai pentru a suferi o înfrângere teribilã. A fost proclamatã o altã
cruciadã. În toate þãrile papale ale Europei au fost strânse muniþii, bani
ºi oameni. Mulþimile adunate sub steagul papei au fost asigurate cã
pânã la urmã se va termina cu ereticii husiþi. Încrezãtori în victorie,
Tragedia veacurilor
forþa cea mare a intrat în Boemia. Poporul s-a unit pentru a-i respinge.
Cele douã armate s-au apropiat una de cealaltã pânã când îi mai
despãrþea doar un râu. „Cruciaþii erau superiori, dar, în loc sã îndrãz-
neascã traversarea râului ºi sã înceapã lupta cu husiþii pe care veniserã
de departe sã-i întâlneascã, au rãmas privind în tãcere la acei luptãtori.”
(Wylie, b.3, cap. 17). Deodatã, o groazã misterioasã a cãzut peste
armatã. Fãrã sã dea nici o luptã, forþa aceea puternicã s-a rupt ºi s-a
rãspândit ca ºi cum ar fi fost urmãritã de o putere nevãzutã. Un mare
numãr dintre ei au fost mãcelãriþi de cãtre armata husitã, care a pornit
în urmãrirea fugarilor, ºi o pradã imensã a cãzut în mâinile biruitorilor,
astfel cã rãzboiul în loc sã-i sãrãceascã, i-a îmbogãþit pe boemi.
Dupã alþi câþiva ani, sub un papã nou, a fost pornitã o altã cruciadã.
Ca ºi mai înainte, au fost adunaþi oameni ºi mijloace din toate þãrile
Europei aflate sub jurisdicþia papei. Acelora care se angajau în aceastã
întreprindere primejdioasã li se promitea mult. Iertarea deplinã a celor
mai odioase crime era asiguratã fiecãrui cruciat. Tuturor acelora care
mureau în rãzboi le era fãgãduitã o rãsplatã bogatã în ceruri. Aceia
care supravieþuiau urmau sã culeagã onoare ºi bogãþii pe câmpul de
luptã. Din nou a fost adunatã o armatã care, trecând graniþa, a intrat în
Boemia. Forþele husite s-au retras dinaintea lor, atrãgându-i în felul
acesta pe cotropitori din ce în ce mai departe înãuntrul þãrii, dându-le
impresia câºtigãrii biruinþei. În cele din urmã armata lui Procopiu s-a
oprit ºi, întorcându-se împotriva duºmanului, a înaintat pentru bãtãlie.
Cruciaþii, descoperind acum greºeala lor, stãteau în aºteptare. Când
s-a auzit zgomotul apropierii forþelor husite, chiar înainte de a le vedea,
din nou panica i-a cuprins pe cruciaþi. Prinþi, generali ºi soldaþi de rând
îºi aruncau armurile ºi fugeau în toate pãrþile. În zadar a încercat legatul
papal, care era conducãtorul invaziei, sã uneascã aceste forþe îngrozite
ºi dezorganizate. În ciuda celor mai disperate încercãri, ºi el a fost
prins în valul fugarilor. Dezastrul a fost total ºi din nou o pradã de
100 rãzboi imensã a cãzut în mâinile învingãtorilor.
Astfel, ºi cea de-a doua armatã trimisã de cele mai puternice naþiuni
ale Europei, o oaste de oameni rãzboinici, curajoºi ºi echipaþi de luptã,
a fugit fãrã nici o bãtãlie dinaintea apãrãtorilor unui popor mic ºi slab.
Aici a fost o manifestare a puterii divine. Cotropitorii au fost loviþi de o
groazã supranaturalã. Acela care a îmbulzit oºtile lui Faraon în Marea
Roºie, care a pus pe fugã armatele lui Madian dinaintea lui Ghedeon ºi
a celor trei sute care erau cu el, care într-o singurã noapte a distrus
forþele asirianului îngâmfat, ªi-a întins iarãºi mâna pentru a nimici puterea
apãsãtorului. „Atunci vor tremura de spaimã, fãrã sã fie vreo pricinã
de spaimã; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tãbãrãsc împotriva ta, îi
vei face de ruºine, cãci Dumnezeu i-a lepãdat” (Ps. 53,5).
Conducãtorii papali, pierzând nãdejdea cuceririi prin forþã, au re-
curs în cele din urmã la diplomaþie. A intervenit un compromis prin
care, în timp ce se pretindea asigurarea libertãþii de conºtiinþã boemilor,
în realitate îi trãda în puterea Romei. Boemii au specificat patru puncte
ca fiind condiþii ale pãcii cu Roma: predicarea liberã a Bibliei; dreptul
întregii biserici la pâine ºi vin cu ocazia mesei Domnului ºi folosirea
limbii materne la slujbele religioase; excluderea clerului din toate slujbele
ºi autoritatea lumeascã; iar în cazul delictelor, trebuia aplicatã în mod
egal pentru preoþi ºi laici jurisdicþia tribunalelor civile. În cele din urmã,
autoritãþile papale au fost de acord ca „cele patru puncte ale husiþilor
sã fie acceptate, dar cã dreptul de a le explica, adicã de a hotãrî
interpretarea lor precisã, sã aparþinã conciliului, cu alte cuvinte papei ºi
împãratului”. (Wylie, b.3, cap. 18). Pe acest temei s-a intrat într-o
înþelegere ºi Roma a câºtigat prin prefãcãtorie ºi înºelãciune ceea ce
nu câºtigase prin luptã; cãci primind propria interpretare a prevederilor
husite ca ºi a Bibliei, ea le putea schimba înþelesul pentru a merge dupã
planurile proprii.
O mare clasã de oameni din Boemia, vãzând cã aceasta le trãdase
Huss ¿i Ieronim

libertãþile, n-a fost de acord cu aceastã convenþie. S-au produs disensiuni


ºi despãrþiri care au dus la lupte ºi vãrsare de sânge în mijlocul lor. În
aceste lupte a cãzut ºi nobilul Procopius, iar libertãþile din Boemia au
dispãrut.
Sigismund, trãdãtorul lui Hus ºi Ieronim, a devenit rege al Boemiei
ºi, neþinând seama de jurãmântul de a menþine drepturile boemilor, a 101
întãrit papalitatea. Dar prin supunerea lui faþã de Roma el n-a câºtigat
decât puþin. Vreme de 20 de ani viaþa îi fusese plinã de primejdii ºi
trudã. Armatele lui fuseserã zdrobite, iar tezaurul fusese secãtuit de o
luptã îndelungatã ºi inutilã. Iar acum, dupã o domnie de un an, a murit
Tragedia veacurilor
lãsând regatul pe marginea unui rãzboi civil ºi, ca moºtenire posteritãþii,
un nume stigmatizat de infamie.
Frãmântãrile, luptele ºi vãrsãrile de sânge au continuat. Din nou
armatele strãine au invadat Boemia, iar neînþelegerile interne au
continuat sã macine naþiunea. Aceia care au rãmas credincioºi
Evangheliei au fost supuºi unei persecuþii sângeroase.
Ca ºi fraþii lor de odinioarã care, intrând în convenþie cu Roma, au
asimilat rãtãcirile ei, aceia care au rãmas la vechea credinþã s-au
organizat într-o bisericã deosebitã, luând numele de „Fraþi uniþi”.
Aceastã acþiune a atras asupra lor blesteme din partea tuturor claselor
sociale. Cu toate acestea, hotãrârea lor a rãmas nezdruncinatã. Obligaþi
sã-ºi caute adãpostul în pãduri ºi în peºteri, ei se adunau încã pentru a
citi Cuvântul lui Dumnezeu ºi pentru a se uni în rugãciune.
Prin soli trimiºi în mod secret în diferite þãri, au descoperit cã ici ºi
colo se aflau „martori izolaþi ai adevãrului, câþiva într-un oraº, câþiva în
altul, ca ºi ei, obiect al persecuþiei; ºi cã în Munþii Alpi era o bisericã
veche, stând pe temelia Scripturii ºi protestând împotriva corupþiilor
idolatre ale Romei”. (Wylie b.3, cap. 19). Aceastã veste a fost primitã
cu bucurie mare ºi s-a legat o corespondenþã cu creºtinii valdenzi.
Credincioºi Evangheliei, boemii au aºteptat prin noaptea persecuþiei
lor, în cea mai întunecatã orã îndreptându-ºi privirea cãtre orizont, ca
niºte oameni care aºteaptã dimineaþa. „Soarta le-a hãrãzit sã treacã
prin zile grele, dar… ºi-au amintit de cuvintele pe care Hus le spusese
pentru prima oarã ºi repetate apoi de Ieronim, cã trebuie sã mai treacã
un secol înainte de a se crãpa de ziuã. Acestea au fost pentru taboriþi
(husiþi) ceea ce au fost cuvintele lui Iosif pentru seminþia lui Israel din
casa robiei: „Eu voi muri, dar Domnul vã va vizita ºi vã va scoate de
aici” (Idem, b.3, cap.19). „Încheierea secolului al XV-lea a fost martorã
la creºterea înceatã, dar sigurã, a bisericilor Fraþilor. Cu toate cã erau
departe de a fi lãsate în pace, s-au bucurat totuºi de o liniºte relativã.
La începutul secolului al XVI-lea, bisericile lor erau în numãr de 200 în
102
Boemia ºi Moravia” (Ezra Hall Gillett, Life and Times of John Hus,
vol.2, p.570). „Cât de plãcut a fost pentru rãmãºiþa care scãpase de
furia distrugãtoare a focului ºi a sabiei sã i se îngãduie sã vadã zorii zilei
aceleia pe care o prevestire Hus.” (Wylie, f.7, cap.19)
CAPITOLUL 7

DESPÃRÞIREA LUI LUTHER DE ROMA

În fruntea celor chemaþi sã conducã biserica


din întunericul papalitãþii la lumina unei credinþe
mai curate, a stat Martin Luther. Zelos, aprins ºi
devotat, necunoscând altã temere decât temerea de
Dumnezeu ºi nerecunoscând nici o altã temelie
pentru credinþã decât Sfintele Scripturi, Luther a
fost omul timpului sãu; prin el, Dumnezeu a adus la
îndeplinire o lucrare mare pentru reformarea bisericii
ºi pentru luminarea lumii.

ASEMENEA PRIMILOR VESTITORI AI EVANGHELIEI, Luther


s-a ridicat din rândurile celor sãraci. Primii lui ani au fost petrecuþi
într-un cãmin umil de þãrani germani. Prin truda zilnicã de miner, tatãl

Despår¡irea lui Luther de Roma


sãu a câºtigat mijloacele necesare pentru educaþia sa. Intenþiona sã-l
facã jurist; dar Dumnezeu avea ca scop sã-l facã ziditor în marele
templu care se înãlþa încet peste veacuri. Asprimea, lipsurile ºi o
disciplinã severã au fost ºcoala în care Înþelepciunea Infinitã l-a pregãtit
pe Luther pentru misiunea importantã a vieþii lui.
Tatãl lui Luther era un bãrbat cu o inteligenþã puternicã ºi activã ºi
cu o mare forþã în caracter, cinstit, hotãrât ºi deschis. Era devotat
convingerilor sale faþã de datorie, oricare ar fi fost consecinþele. Bunul
lui simþ sãnãtos l-a fãcut sã priveascã sistemul monastic cu neîncredere.
A fost foarte nemulþumit atunci când Luther, fãrã consimþãmântul sãu,
a intrat într-o mãnãstire, ºi a trebuit sã treacã doi ani ca tatãl sã se 103
împace cu fiul, ºi chiar ºi atunci convingerile i-au rãmas aceleaºi.
Pãrinþii lui Luther manifestau mare grijã pentru educarea ºi instruirea
copiilor. Ei se strãduiau sã-i instruiascã în cunoaºterea lui Dumnezeu ºi
în practicarea virtuþilor creºtine. Rugãciunile tatãlui se înãlþau adesea
Tragedia veacurilor
cãtre ceruri în auzul fiului sãu, ca acest copil sã-ºi aminteascã de Numele
Domnului ºi într-o zi sã ajute la înaintarea adevãrului Sãu. Orice
posibilitate de culturã intelectualã sau moralã, de care viaþa lor de trudã
le îngãduia sã se bucure, era imediat folositã de aceºti pãrinþi. Eforturile
lor erau sincere ºi stãruitoare pentru a-ºi pregãti copiii pentru o viaþã
evlavioasã ºi folositoare. Cu hotãrârea lor ºi cu puterea caracterului
lor, uneori exercitau o severitate prea mare; dar viitorul reformator,
deºi era conºtient cã în unele privinþe greºeau, gãsea totuºi cã disciplina
lor trebuia mai degrabã aprobatã decât condamnatã.
La ºcoala în care a fost trimis, la o vârstã destul de fragedã, Luther
a fost tratat cu asprime ºi chiar cu violenþã. Atât de mare era sãrãcia
pãrinþilor sãi, încât, pentru a merge de acasã la ºcoalã într-un oraº, a
fost obligat, pentru un timp, sã-ºi câºtige pâinea cântând din poartã în
poartã ºi deseori suferea de foame. Ideile întunecate ºi superstiþioase
cu privire la religia care era atunci în circulaþie îl umpleau de teamã. Se
culca seara cu o inimã amãrâtã, privind cutremurat la un viitor întunecat,
ºi trãia într-o groazã continuã la gândul cã Dumnezeu ar fi un judecãtor
aspru, necruþãtor, un tiran crud ºi nu un Tatã ceresc plin de bunãtate.
Cu toate cã dezamãgirile erau mari ºi multe, Luther înainta hotãrât
spre þinta înaltã a desãvârºirii intelectuale ºi morale, care-l atrãgea. El
înseta dupã cunoºtinþã, iar caracterul sãu stãruitor ºi practic l-a condus
sã doreascã ceea ce era statornic ºi folositor mai degrabã decât bãtãtor
la ochi ºi superficial.
Atunci când, la vârsta de 18 ani, a intrat la Universitatea din Erfurt,
situaþia lui era mai favorabilã, iar perspectivele mai strãlucitoare decât
în anii de mai înainte. Pãrinþii lui, obþinând, prin economie ºi hãrnicie, o
stare materialã mai bunã, erau acum în stare sã-i dea tot ajutorul de
care avea nevoie. În acelaºi timp, influenþa prietenilor serioºi a ameliorat
efectele întunecate ale educaþiei lui anterioare. S-a apucat de studiul
celor mai buni autori, acumulând cu sârguinþã cele mai înalte gânduri
ale lor ºi însuºindu-ºi înþelepciunea înþelepþilor. Chiar ºi sub aspra
104 disciplinã a îndrumãtorilor lui de la început, promitea de timpuriu cã se
va distinge ºi, sub influenþe favorabile, mintea i s-a dezvoltat repede. O
memorie agerã, o imaginaþie vie, o gândire logicã ºi puternicã ºi o muncã
neobositã l-au aºezat în scurtã vreme în primele rânduri printre tovarãºii
lui. Disciplina sa intelectualã i-a maturizat înþelegerea, dând naºtere
unei activitãþi mintale ºi unei ascuþimi de înþelegere care l-au pregãtit
pentru luptele vieþii.
Teama de Dumnezeu era prezentã în inima lui Luther, fãcându-l în
stare sã menþinã fermitatea scopului ºi conducându-l la o adâncã umilinþã
înaintea lui Dumnezeu. Avea un simþ înnãscut al dependenþei de ajutorul
divin ºi începea totdeauna ziua cu rugãciune, în timp ce sufletul i se
înãlþa continuu în cereri pentru cãlãuzire ºi sprijin. „O rugãciune bunã,
zicea el, înseamnã mai mult decât jumãtate din studiu.” (D’Aubigné,
b.2, cap. 2)
Într-o zi, pe când cerceta în biblioteca universitãþii, Luther a descoperit
o Biblie latinã. O astfel de carte nu mai vãzuse niciodatã. Nu ºtia nici
mãcar de existenþa ei. Auzise pãrþi din evanghelii ºi din epistole, care
erau citite poporului în slujbele religioase publice, ºi socotise cã acelea
formau toatã Biblia. Acum, pentru prima oarã vedea Cuvântul lui
Dumnezeu întreg. Plin de teamã ºi uimire, s-a îndreptat spre paginile ei
sfinte; cu inima care-i bãtea mai tare ºi mai repede citea pentru sine
cuvintele vieþii, oprindu-se din când în când pentru a exclama: „O, dacã
mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!” (Idem, b.2, cap. 2). Îngerii
cerului erau lângã el ºi raze de luminã de la tronul lui Dumnezeu
descopereau înþelegerii lui comorile adevãrului. Totdeauna se temuse
sã-L mânie pe Dumnezeu, dar acum o convingere adâncã a stãrii lui de

Despår¡irea lui Luther de Roma


pãcat a pus stãpânire pe el ca niciodatã mai înainte.
Dorinþa sincerã de a fi eliberat de pãcat ºi de a avea pace cu
Dumnezeu l-a determinat în cele din urmã sã intre într-o mãnãstire ºi
sã se consacre unei vieþi de cãlugãrie. Aici i s-a cerut sã îndeplineascã
muncile cele mai umile ºi sã cerºeascã din casã în casã. Era la o vârstã
când respectul ºi aprecierea sunt dorite cu sete, iar aceste îndatoriri de
slugã îi ucideau pânã în adâncul sufletului simþãmintele lui naturale; a
suferit însã cu rãbdare toatã aceastã umilinþã, crezând cã era necesarã
din cauza pãcatelor sale.
Orice clipã pe care o putea economisi de la datoriile zilnice o folosea
pentru studiu, lipsindu-se de somn ºi plângându-se chiar ºi de timpul 105
petrecut cu mesele lui sãrace. Mai presus de toate se desfãta în studiul
Cuvântului lui Dumnezeu. Descoperise o Biblie legatã cu lanþ de peretele
mãnãstirii ºi adesea putea fi gãsit acolo. Pe mãsurã ce i se adâncea
convingerea despre pãcat, cãuta prin propriile fapte sã gãseascã iertare
Tragedia veacurilor
ºi pace. Ducea viaþa cea mai severã, încercând prin posturi, priveghiuri
ºi biciuiri sã supunã ceea ce era rãu în natura lui, în care viaþa de
mãnãstire nu-i adusese nici o uºurare. Nu se dãdea înapoi de la nici o
jertfã prin care ar fi putut ajunge la acea curãþie de inimã care sã-l facã
în stare sã fie primit înaintea lui Dumnezeu. „Am fost în adevãr un
cãlugãr pios”, spunea el mai târziu, „ºi am urmat rânduielile ordinului
meu cu mai multã stricteþe decât pot sã exprim. Dacã vreun cãlugãr ar
fi câºtigat cerul prin practicile cãlugãreºti, sunt sigur cã eu aº fi fost
îndreptãþit la aceasta… Dacã aº mai fi continuat aºa, mi-aº fi dus chinurile
pânã la moarte.” (Idem, b.2, cap. 3). Ca urmare a acestei discipline
dureroase, ºi-a pierdut puterea ºi a suferit crize de epuizare, de pe
urma cãrora nu ºi-a mai revenit pe deplin, niciodatã. A ajuns în cele din
urmã în pragul deznãdejdii.
Când Luther socotea cã totul este pierdut, Dumnezeu i-a ridicat un
prieten ºi un ajutor. Piosul Staupitz a luminat înþelegerea lui Luther
pentru Cuvântul lui Dumnezeu ºi l-a îndemnat sã priveascã dincolo de
sine, sã înceteze a contempla pedeapsa veºnicã pentru cãlcarea Legii
lui Dumnezeu ºi sã priveascã la Iisus, Mântuitorul lui iertãtor de pãcate.
„În loc sã te chinuieºti cu privire la pãcatele tale, aruncã-te în braþele
Mântuitorului. Încrede-te în El, în neprihãnirea vieþii Lui, în ispãºirea
prin moartea Lui. Ascultã-L pe Fiul lui Dumnezeu… El S-a fãcut om
ca sã-þi dea asigurarea favorii divine.” „Iubeºte-L pe El, care te-a iubit
întâi.” (Idem, b.2, cap. 4). Astfel i-a vorbit acel sol al milei. Cuvintele
lui au fãcut o impresie adâncã asupra minþii lui Luther. Dupã multe
lupte cu rãtãcirile pe care le cultivase multã vreme, a ajuns în stare sã
înþeleagã adevãrul, iar pacea a venit peste sufletul sãu tulburat.
Luther a fost hirotonit ca preot ºi a fost chemat de la mãnãstire ca
profesor la Universitatea din Wittenberg. Aici s-a dedicat studiului
Scripturilor în limbile originale. A început sã prezinte subiecte din Biblie;
cartea psalmilor, evangheliile ºi epistolele erau deschise înþelegerii
mulþimilor ce ascultau cu încântare. Staupitz, prietenul ºi superiorul lui,
106 l-a îndemnat sã se urce la amvon ºi sã predice Cuvântul lui Dumnezeu.
Luther a ezitat, simþindu-se nevrednic sã vorbeascã poporului în locul
lui Hristos. Numai dupã o luptã îndelungatã s-a supus propunerilor
prietenilor. Era deja puternic în Scripturi ºi harul lui Dumnezeu era
peste el. Elocvenþa lui i-a cucerit pe ascultãtori, claritatea ºi puterea cu
care prezenta adevãrul le convingea mintea, iar zelul lui le miºca
inimile.
Luther era încã un fiu devotat al bisericii papale ºi n-avea nici mãcar
un gând cã ar ajunge vreodatã altfel. Dumnezeu, în providenþa Sa, l-a
condus sã viziteze Roma. A fãcut cãlãtoria pe jos, gãzduind la mãnãstiri
în drumul lui. La o mãnãstire din Italia, a fost foarte uimit la vederea
bogãþiei, luxului ºi mãreþiei de acolo. Înzestraþi cu venituri princiare,
cãlugãrii locuiau în apartamente splendide, îmbrãcaþi în robe bogate ºi
foarte costisitoare ºi hrãniþi la mese fastuoase. Cu o neliniºte dureroasã,
Luther a pus în contrast scena aceasta cu lepãdarea de sine ºi greutãþile
propriei vieþi. Mintea i s-a încurcat.
În cele din urmã a zãrit în depãrtare cetatea aºezatã pe cele ºapte
coline. Atunci, cu o emoþie profundã s-a aruncat la pãmânt, exclamând:
„Sfântã Romã, te salut!” (Idem, b.2, cap.6). A intrat în oraº, a vizitat
bisericile, a ascultat nenumãratele istorisiri relatate de preoþi ºi cãlugãri
ºi a dus la îndeplinire toate ceremoniile care erau cerute. Peste tot
vedea scene care-l umpleau de uimire ºi dezgust. A vãzut cã nelegiuirea
se gãsea la toate nivelurile clerului. A auzit glume necuviincioase din
gura prelaþilor ºi s-a umplut de dezgust la vederea necuviinþei lor
îngrozitoare, chiar ºi în timpul slujbei. Amestecându-se printre cãlugãri
ºi ceilalþi oameni, a întâlnit depravare ºi risipã. Oriunde se întorcea, în

Despår¡irea lui Luther de Roma


locul sfinþeniei gãsea pângãrirea. „Nimeni nu-ºi poate închipui”, scria
el, „câte pãcate ºi fapte scandaloase sunt înfãptuite la Roma; trebuie
vãzute ºi auzite pentru a fi crezute. De aceea se ºi spune de obicei:
’Dacã existã un iad, atunci Roma este clãditã pe el, ea este un abis din
care ies tot felul de pãcate’.” (Idem, b. 2, c. 6)
Printr-o hotãrâre recentã, papa fãgãduise o indulgenþã tuturor acelora
care vor urca pe genunchi „scara lui Pilat”, pe care se spunea cã a
coborât Mântuitorul nostru atunci când a pãrãsit sala de judecatã a
romanilor ºi care fusese adusã în mod miraculos de la Ierusalim la
Roma. Într-o zi, Luther urca cu evlavie aceste trepte, când deodatã i
s-a pãrut cã aude un glas ca un tunet care i-a zis: „Cel neprihãnit va trãi 107
prin credinþ㔠(Rom. 1,17). A sãrit în picioare ºi s-a grãbit sã pãrãseascã
acel loc de ruºine ºi dezgust. Textul acesta nu ºi-a pierdut niciodatã
influenþa asupra sufletului sãu. De la data aceea a vãzut mai clar decât
oricând înainte greºeala de a te încrede în faptele omeneºti pentru
Tragedia veacurilor
mântuire, cât ºi nevoia de credinþã continuã în meritele lui Hristos.
Ochii îi fuseserã deschiºi ºi nu aveau sã mai fie închiºi niciodatã faþã de
amãgirile papalitãþii. Când ºi-a întors faþa de la Roma, el s-a întors ºi cu
inima de la ea, iar de la data aceea despãrþirea s-a mãrit pânã când a
rupt toate legãturile cu biserica papalã.
Dupã reîntoarcerea de la Roma, Luther a primit din partea Univer-
sitãþii din Wittenberg gradul de doctor în teologie. Acum avea libertatea
de a se consacra, ca niciodatã mai înainte, studiului Scripturilor pe care
le iubea. El a fãcut un vot solemn sã studieze cu grijã ºi sã predice cu
credincioºie Cuvântul lui Dumnezeu ºi nu pãrerile sau învãþãturile papilor,
în toate zilele vieþii lui. Începând de acum, el nu era numai cãlugãr sau
profesor, ci un sol autorizat al Bibliei. Fusese chemat ca pãstor, pentru
a hrãni turma lui Dumnezeu care flãmânzea ºi înseta dupã adevãr. ªi
astfel a declarat categoric cã creºtinii nu trebuiau sã primeascã alte
învãþãturi decât acelea care se întemeiazã pe autoritatea Sfintelor Scrip-
turi. Aceste cuvinte loveau chiar în temelia supremaþiei papale. Ele
cuprindeau principiul vital al Reformei.
Luther a vãzut primejdia de a înãlþa teoriile omeneºti mai presus de
Cuvântul lui Dumnezeu. A atacat fãrã teamã necredinþa speculativã a
scolasticilor ºi s-a împotrivit filozofiei ºi teologiei care avuseserã multã
vreme o influenþã covârºitoare asupra oamenilor. A denunþat asemenea
studii ca fiind nu numai fãrã valoare, dar ºi distrugãtoare ºi a cãutat sã
întoarcã minþile ascultãtorilor de la sofisticãriile filozofilor ºi ale teologilor
la adevãrurile veºnice susþinute de profeþi ºi apostoli.
Preþioasã era solia pe care el o aducea mulþimilor dornice de a auzi
cuvintele lui. Niciodatã mai înainte nu auziserã învãþãturi ca acestea.
Vestea cea bunã a iubirii unui Mântuitor, asigurarea iertãrii ºi a pãcii
prin sângele Sãu ispãºitor aduceau bucurie în inimile lor ºi inspirau în
rândurile lor o nãdejde nepieritoare. La Wittenberg se aprinsese o luminã,
ale cãrei raze aveau sã se întindã pânã în cele mai îndepãrtate pãrþi ale
pãmântului ºi care urma sã creascã în strãlucire pânã la încheierea
108 vremii.
Dar lumina ºi întunericul nu pot sta împreunã. Între adevãr ºi rãtãcire
este o luptã necontenitã. A susþine ºi a apãra pe una înseamnã a ataca
ºi a lepãda pe cealaltã. Însuºi Mântuitorul nostru a declarat: „N-am
venit sã aduc pacea, ci sabia” (Matei 10,34). Luther spunea la câþiva
ani dupã începutul Reformei: „Dumnezeu nu numai cã mã conduce, El
mã împinge înainte. El îmi poartã de grijã ºi nu eu sunt stãpânul meu.
Doresc sã trãiesc în liniºte, dar sunt aruncat în mijlocul frãmântãrilor ºi
revoluþiilor.” (D’Aubigné, b.5, cap. 2). Acum era gata sã se arunce în
luptã.
Biserica romanã fãcuse negoþ cu harul lui Dumnezeu. Mesele
schimbãtorilor de bani (Matei 21,12) erau aºezate lângã altarele ei ºi
atmosfera rãsuna de strigãtele vânzãtorilor ºi ale cumpãrãtorilor. Sub
pretextul strângerii de fonduri pentru clãdirea bisericii Sf. Petru din
Roma, au fost oferite spre vânzare, în vãzul lumii, indulgenþe pentru
pãcat, garantate de autoritatea papei. Urma sã fie ridicat un templu
pentru închinarea la adevãratul Dumnezeu, cu preþul crimei – piatra
din capul unghiului fiind pusã cu plata nelegiuirii! Dar chiar mijloacele
adoptate pentru înãlþarea Romei au provocat o loviturã de moarte pentru
puterea ºi mãreþia ei. Aceasta a ridicat cel mai hotãrât, cel mai eficient
adversar al papalitãþii ºi a dus la o luptã care a miºcat coroana întreitã
de pe capul pontifului.
Delegatul însãrcinat sã supravegheze vânzarea indulgenþelor în
Germania, pe nume Tetzel, fusese condamnat pentru cele mai josnice
fapte împotriva societãþii ºi împotriva Legii lui Dumnezeu; dar scãpând
de pedeapsa pentru crimele lui, a fost folosit pentru a împlini planurile

Despår¡irea lui Luther de Roma


mercantile ºi fãrã scrupule ale papei. Cu mare îndrãznealã, el repeta
cele mai vãdite rãtãciri ºi relata poveºti miraculoase pentru a înºela un
popor ignorant, credul ºi superstiþios. Dacã ar fi avut Cuvântul lui
Dumnezeu, ei n-ar fi fost amãgiþi în felul acesta. Biblia fusese ascunsã
de ei pentru a-i þine sub stãpânirea papei, cu scopul de a creºte puterea
ºi bogãþia conducãtorilor ei ambiþioºi (vezi John C.L.Gieseler, A
Compendium of Ecclesiastical History, p.4, sec. I, par. 5).
Când Tetzel intra într-un oraº, un sol mergea înaintea lui anunþând:
„Harul lui Dumnezeu ºi al sfântului pãrinte este la porþile voastre”.
(D’Aubigné, b. 3, cap. 1). Iar poporul saluta aceste pretenþii hulitoare
ca ºi când Însuºi Dumnezeu ar fi coborât din ceruri la ei. Aceastã 109
negustorie infamã a fost instalatã în bisericã ºi Tetzel, urcând la amvon,
ridica în slãvi indulgenþele ca fiind cel mai preþios dar al lui Dumnezeu.
El declara cã, „în virtutea certificatelor sale de iertare, toate pãcatele
pe care cumpãrãtorul ar fi dorit sã le facã dupã aceea aveau sã fie
Tragedia veacurilor
iertate ºi nici pocãinþa nu mai era necesarã.” (Idem, b. 3, cap. 1). Mai
mult decât atât, el îi asigura pe ascultãtori cã indulgenþele aveau putere
sã-i mântuiascã nu numai pe cei vii, ci ºi pe cei morþi; cã în clipa când
banii sunau pe fundul cutiei lui, chiar atunci sufletul în favoarea cãruia
se plãtise scãpa din purgatoriu ºi-ºi lua zborul spre ceruri (vezi
K.R.Hagenbach, History of the Reformation, vol.1, p.96).
Când Simon magul s-a oferit sã cumpere de la apostoli puterea de a
face minuni, Petru i-a rãspuns: „Banii tãi sã piarã împreunã cu tine,
pentru cã ai crezut cã darul lui Dumnezeu s-ar putea cumpãra cu bani!”
(Fapte 8,20). Însã oferta lui Tetzel era primitã cu grabã de miile de
naivi. Aurul ºi argintul curgeau în tezaurul lui. O mântuire care putea fi
cumpãratã cu bani era mai uºor de câºtigat decât aceea care cerea
pocãinþã, credinþã ºi luptã stãruitoare pentru a birui pãcatul (vezi note
suplimentare).
Împotriva învãþãturii despre indulgenþe s-au ridicat mulþi bãrbaþi de
culturã ºi evlavioºi din însãºi biserica romanã ºi mulþi dintre aceºtia nu
credeau în niºte pretenþii care erau în contradicþie atât cu raþiunea, cât
ºi cu revelaþia. Dar nici un prelat nu îndrãznea sã ridice glasul împotriva
acestui comerþ nelegiuit; totuºi minþile oamenilor se tulburau, se agitau
ºi mulþi întrebau cu sinceritate dacã Dumnezeu nu trebuia sã lucreze în
vreun fel la curãþirea bisericii Sale.
Luther, deºi era încã un foarte zelos partizan al papei, a fost umplut
de oroare faþã de pretenþiile nelegiuite ale vânzãtorului de indulgenþe.
Mulþi dintre enoriaºii sãi cumpãraserã astfel de certificate de iertare ºi
au început sã vinã la duhovnicul lor, mãrturisindu-ºi diferitele lor pãcate
ºi aºteptând iertarea, nu pentru cã se pocãiserã ºi doreau o schimbare,
ci pe temeiul indulgenþei. Luther le-a refuzat iertarea ºi i-a avertizat cã,
dacã nu se pocãiesc ºi nu-ºi schimbã viaþa, vor pieri în pãcatele lor.
Intraþi într-o mare încurcãturã, s-au dus la Tetzel cu plângerea cã
duhovnicul le-a refuzat indulgenþele, în timp ce alþii au cerut cu
îndrãznealã sã li se restituie banii. Cãlugãrul s-a umplut de mânie; a
rostit cele mai groaznice blesteme, a pus sã fie aprinse focuri în pieþele
110 publice ºi a declarat c㠄primise o poruncã expresã de la papa sã-i ardã
pe toþi ereticii care ar îndrãzni sã se împotriveascã sfintelor indulgenþe”.
(D’Aubigné, b. 3, cap. 4)
Acum, Luther a intrat cu îndrãznealã în lucrarea lui de apãrãtor al
adevãrului. Glasul lui a fost auzit de la amvon într-o avertizare solemnã
ºi stãruitoare. El a descoperit înaintea poporului caracterul ofensator al
pãcatului ºi i-a învãþat cã este imposibil pentru om ca prin propriile
fapte sã-ºi uºureze vinovãþia sau sã scape de pedeapsã. Nimic altceva
decât pocãinþa înaintea lui Dumnezeu ºi credinþa în Hristos îl pot mântui
pe pãcãtos. Harul lui Hristos nu poate fi cumpãrat; el este un dar. I-a
sfãtuit pe oameni sã nu cumpere indulgenþe, ci sã priveascã prin credinþã
la Rãscumpãrãtorul rãstignit. Le-a povestit experienþa lui chinuitoare,
când a cãutat zadarnic prin umilinþe ºi penitenþe sã obþinã mântuirea, ºi
i-a asigurat pe ascultãtori cã a gãsit pacea ºi bucuria numai întorcân-
du-ºi privirile de la el ºi privind prin credinþã la Hristos.
Deoarece Tetzel continua cu negoþul ºi cu pretenþiile sale nelegiuite,
Luther s-a hotãrât sã protesteze mai energic împotriva acestor abuzuri
strigãtoare la cer. Curând i s-a prezentat ocazia. Biserica de la castelul
din Wittenberg avea multe moaºte care, la anumite sãrbãtori, erau expuse
înaintea poporului, oferindu-se o iertare deplinã a pãcatelor tuturor
acelora care vizitau biserica ºi fãceau spovedanie. Ca urmare, în acele
zile oamenii se îngrãmãdeau acolo în numãr mare. Una dintre cele mai
importante ocazii, Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor, se apropia. Cu o zi înainte,
Luther, unindu-se cu mulþimea care se îndrepta spre bisericã, a prins
pe uºã o listã care conþinea 95 de teze împotriva învãþãturii cu privire la
indulgenþe. S-a declarat gata sã le susþinã a doua zi la universitate,

Despår¡irea lui Luther de Roma


împotriva tuturor acelora care ar fi dorit sã le atace.
Tezele au atras atenþia generalã. Ele erau citite, recitite ºi repetate
în toate pãrþile. La universitate ºi în tot oraºul s-a produs o mare agitaþie.
Prin aceste teze se arãta cã puterea de a garanta iertarea pãcatelor ºi
îndepãrtarea pedepsei n-a fost niciodatã încredinþatã papei ºi nici unui
alt om. ªi cã întreg planul acesta era o înºelãtorie – un vicleºug pentru
a stoarce bani profitând de superstiþiile oamenilor – un plan al lui Satana
de a distruge sufletele tuturor acelora care se încredeau în pretenþiile
lui mincinoase. De asemenea, se arãta clar cã Evanghelia lui Hristos
este cea mai preþioasã comoarã a bisericii ºi cã harul lui Dumnezeu,
descoperit în ea, este revãrsat fãrã platã peste toþi aceia care-l cautã 111
prin pocãinþã ºi credinþã.
Tezele lui Luther îi provocau la discuþie, dar nimeni n-a îndrãznit sã
primeascã provocarea. Problemele pe care el le-a ridicat s-au rãspândit
în câteva zile prin toatã Germania ºi în câteva sãptãmâni au fãcut ocolul
Tragedia veacurilor
întregii creºtinãtãþi. Mulþi catolici devotaþi, care vãzuserã ºi deplânseserã
nelegiuirea care domnea în bisericã, dar care nu ºtiuserã cum sã
opreascã înaintarea ei, citeau propunerile cu mare bucurie, recunoscând
în ele glasul lui Dumnezeu. Ei simþeau cã Dumnezeu pusese mâna sã
opreascã valul copleºitor de stricãciune care izvora din scaunul Romei.
Prinþi ºi magistraþi se bucurau în ascuns cã urma sã se punã un control
asupra acestei puteri arogante care nega dreptul de a protesta împotriva
hotãrârilor ei.
Dar mulþimile iubitoare de pãcat ºi superstiþioase se îngrozeau când
înºelãciunile care le liniºtiserã temerile erau demascate. Ecleziasticii,
întrerupþi în lucrarea lor de a încuviinþa crima, vãzându-ºi primejduite
câºtigurile, erau plini de mânie ºi s-au unit sã-ºi susþinã pretenþiile. Unii
îl acuzau cã lucreazã pripit ºi cu patimã. Alþii îl acuzau de încumetare,
declarând cã nu era condus de Dumnezeu, ci lucra din mândrie ºi din
exces de zel. „Cine nu ºtie”, rãspundea el, „cã un om rareori susþine o
idee nouã fãrã sã aibã aparenþe de mândrie ºi fãrã sã fie acuzat cã dã
naºtere la certuri? De ce au fost daþi morþii Hristos ºi toþi martirii?
Deoarece ei pãreau a fi niºte dispreþuitori mândri ai înþelepciunii timpului
lor ºi pentru cã aduceau noutãþi fãrã ca mai întâi sã primeascã sfatul
învãþãturilor ºi pãrerilor vechi”.
Apoi susþinea: „Tot ce fac eu nu va fi îndeplinit prin înþelepciune
omeneascã, ci prin sfatul lui Dumnezeu. Dacã lucrarea aceasta este
de la Dumnezeu, cine o va putea opri? Dar dacã nu, atunci cine o poate
face sã meargã înainte? Nu voia mea, nici a lor, ºi nici a noastrã sã se
facã; ci voia Ta, Sfinte Tatã, care eºti în ceruri.” (Idem, b. 3, cap. 6)
Cu toate cã Luther fusese mânat de Duhul lui Dumnezeu sã-ºi
înceapã lucrarea, nu urma sã o ducã mai departe fãrã lupte grele.
Reproºurile vrãjmaºilor sãi, prezentãrile denaturate ale planurilor sale
ºi insinuãrile lor nedrepte ºi rãutãcioase cu privire la caracterul ºi
motivele lui au nãvãlit peste el ca un ºuvoi copleºitor; ºi n-au rãmas
fãrã efect. El avusese încredere cã fruntaºii poporului, atât din bisericã,
112 cât ºi din ºcoli, se vor uni bucuroºi cu el în eforturi pentru reformã.
Cuvintele de încurajare din partea celor din poziþii înalte îl inspiraserã
cu bucurie ºi nãdejde. El vãzuse deja în mod vizionar o zi mai strã-
lucitoare pentru bisericã apãrând la orizont. Dar încurajarea se schim-
base în reproº ºi condamnare. Mulþi demnitari, atât ai statului, cât ºi ai
bisericii, erau lãmuriþi cu privire la adevãrul acestor teze; dar au vãzut
îndatã cã primirea acestor adevãruri va fi însoþitã de schimbãri mari. A-i
lumina ºi a-i reforma pe oameni însemna în realitate subminarea auto-
ritãþii Romei, a opri mii de ºuvoaie care acum curgeau în tezaurul ei, ºi
în felul acesta reducerea extravaganþei ºi luxului conducãtorilor papali.
Mai mult decât atât, a-i învãþa pe oameni sã gândeascã ºi sã acþioneze
ca fiinþe responsabile, privind numai la Hristos pentru mântuire, ar fi
însemnat prãbuºirea scaunului pontifical ºi în cele din urmã distrugerea
autoritãþii lor. Pentru motivul acesta ei au refuzat cunoaºterea oferitã
de Dumnezeu ºi s-au aºezat împotriva lui Hristos ºi a adevãrului prin
împotrivire faþã de omul pe care El îl trimisese sã-i lumineze.
Luther se cutremura atunci când privea la sine – un singur om
împotriva celor mai puternice forþe ale lumii. Uneori se îndoia dacã
fusese cu adevãrat condus de Dumnezeu pentru a se ridica împotriva
autoritãþii bisericii. „Cine am fost eu, scria el, sã mã împotrivesc maiestãþii
papei înaintea cãruia… regii pãmântului ºi toatã lumea tremurã?…
Nimeni nu ºtie ce a suferit inima mea în aceºti doi ani de început ºi în
ce mâhnire, pot spune, în ce descurajare m-am afundat.” (Idem, b. 3,
cap. 6). Dar n-a fost lãsat sã fie doborât de descurajare. Atunci când
sprijinul omenesc slãbea, privea numai la Dumnezeu ºi înþelegea cã
poate fi cãlãuzit în siguranþã desãvârºitã de acel braþ atotputernic.

Despår¡irea lui Luther de Roma


Luther scria cãtre un prieten al Reformei: „Nu putem ajunge la
înþelegerea Scripturilor doar prin studiu sau prin inteligenþã. Prima datorie
este sã începi cu rugãciune. Roagã-L pe Dumnezeu sã-þi acorde marele
Sãu har, înþelegerea adevãratã a Cuvântului Sãu. Nu existã alt inter-
pret al Cuvântului lui Dumnezeu decât Autorul acestui Cuvânt, aºa
cum El Însuºi a spus: ’Toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu’. Nu nãdãjdui
nimic prin strãduinþele tale, prin înþelegerea ta; încrede-te numai în
Dumnezeu ºi în influenþa Duhului Sãu. Crede aceasta pe temeiul
cuvântului unui om care a fãcut experienþã.” (Idem, b. 3, cap. 7). Iatã
o lecþie de o importanþã vitalã pentru aceia care simt cã Dumnezeu i-a
chemat sã prezinte altora adevãrurile solemne pentru timpul acesta. 113
Aceste adevãruri vor trezi vrãjmãºia lui Satana ºi a oamenilor cãrora le
plac poveºtile pe care el le-a inventat. În lupta cu puterile rãului, este
nevoie de ceva mai mult decât puterea intelectualã ºi înþelepciunea
omeneascã.
Tragedia veacurilor
Când vrãjmaºii apelau la obiceiuri ºi la tradiþie sau la susþinerile ºi
autoritãþile papei, Luther îi întâmpina cu Biblia ºi numai cu Biblia. Acolo
se gãseau argumentele cãrora ei nu le puteau rãspunde; de aceea robii
formalismului ºi superstiþiei îi cereau viaþa, aºa cum iudeii ceruserã
sângele lui Hristos. „Este un eretic”, strigau zeloºii romani. „A-l îngãdui
sã mai trãiascã chiar ºi numai un ceas înseamnã înaltã trãdare împotriva
bisericii. Sã fie înãlþat imediat un eºafod pentru el.” (Idem, b.3, cap.9).
Dar Luther n-a cãzut pradã furiei lor. Dumnezeu avea pentru el o lucrare
de îndeplinit, iar îngerii cerului au fost trimiºi sã-l ocroteascã. Mulþi
însã, care primiserã de la Luther lumina preþioasã, au devenit obiectul
mâniei lui Satana ºi pentru cauza adevãrului au suferit fãrã teamã chinul
ºi moartea.
Învãþãturile lui Luther au atras atenþia minþilor luminate din toatã
Germania. Din predicile ºi din scrierile lui izvorau raze de luminã care
trezeau ºi iluminau mii de oameni. O credinþã vie lua locul formalismului
mort în care îi þinuse biserica timp îndelungat. Oamenii îºi pierdeau în
fiecare zi încrederea în superstiþiile romanismului. Barierele prejudecãþii
erau îndepãrtate. Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Luther mãsura orice
învãþãturã ºi orice pretenþie, era ca o sabie cu douã tãiºuri, croindu-ºi
drum spre inimile oamenilor. Peste tot se vedea o trezire a dorinþei
dupã creºtere spiritualã. Pretutindeni era o aºa foame ºi sete dupã
neprihãnire cum nu mai fuseserã cunoscute de veacuri. Ochii oamenilor,
atâta vreme îndreptaþi cãtre riturile omeneºti ºi cãtre mijlocitorii
pãmânteºti, se îndreptau acum în pocãinþã ºi credinþã cãtre Hristos ºi
cãtre El rãstignit.
Interesul larg rãspândit a fãcut sã creascã ºi mai mult temerile
autoritãþilor papale. Luther a primit somaþia sã comparã la Roma pentru
a rãspunde acuzaþiei de erezie. Porunca i-a umplut pe prieteni de groazã.
Cunoºteau destul de bine primejdia care-l ameninþa în cetatea aceea
stricatã, care era deja îmbãtatã de sângele martirilor lui Iisus. Ei au
protestat împotriva plecãrii lui la Roma ºi au cerut sã fie cercetat în
114 Germania.
În cele din urmã a fost fãcut acest aranjament ºi trimisul papei a
fost delegat sã asculte cazul. În instrucþiunile comunicate de pontif
acestui delegat, se declara cã Luther fusese deja declarat eretic. De
aceea, trimisul era însãrcinat „sã-l urmãreascã ºi sã-l constrângã fãrã
amânare. Dacã va rãmâne statornic ºi trimisul nu va putea câºtiga
stãpânire asupra persoanei lui, era împuternicit sã-l proscrie în orice
parte a Germaniei; sã-i izgoneascã, sã-i blesteme ºi sã-i excomunice
pe toþi aceia care i se alãturã”. (Idem, b. 4, cap. 2). ªi, mai departe,
papa a dat directive trimisului sãu sã dezrãdãcineze cu totul erezia
otrãvitoare, sã-i excomunice pe toþi, din orice demnitate a bisericii sau
a statului, cu excepþia împãratului, care nu-i vor demasca pe Luther ºi
pe sprijinitorii lui ºi nu-i vor preda rãzbunãrii Romei.
Aici s-a descoperit adevãratul spirit al papalitãþii. Nici o urmã de
principiu creºtin sau cel puþin de dreptate nu se vedea în tot acest
document. Luther se gãsea la o mare depãrtare de Roma ºi nu avusese
ocazia sã explice sau sã-ºi apere poziþia; cu toate acestea, înainte ca
situaþia lui sã fi fost cercetatã, a ºi fost declarat ca eretic ºi în aceeaºi
zi avertizat, acuzat, judecat ºi condamnat ºi toate acestea au fost
îndeplinite de cel care pretindea cã este sfântul pãrinte, singura autoritate
supremã ºi infailibilã în bisericã sau stat!
În vremea aceasta, când Luther avea atât de mare nevoie de
împreuna simþire ºi sfatul unui prieten adevãrat, providenþa lui Dumnezeu
i-a trimis pe Melanchton la Wittenberg. Tânãr, modest ºi cu maniere
alese, judecata sãnãtoasã a lui Melanchton, cunoºtinþele lui vaste ºi o
elocvenþã care câºtiga, unite cu cinstea ºi curãþia caracterului sãu, au

Despår¡irea lui Luther de Roma


câºtigat admiraþia ºi respectul general. Strãlucirea talentelor sale nu
era totuºi mai presus de amabilitatea lui. În scurtã vreme a devenit un
ucenic al Evangheliei, ºi prietenul cel mai de încredere al lui Luther ºi
susþinãtorul lui cel mai de valoare; amabilitatea, prevederea ºi precizia
acestuia slujeau ca o completare la curajul ºi energia lui Luther. Unirea
lor în lucrare a dat putere Reformei ºi a fost un izvor de mare încurajare
pentru Luther.
Oraºul Augsburg fusese stabilit ca loc al cercetãrii ºi reformatorul
a pornit sã strãbatã drumul pe jos pânã acolo. Temeri serioase erau
exprimate pentru el. Se trimiteau ameninþãri cã va fi descoperit ºi ucis
pe cale, iar prietenii l-au rugat sã nu se expunã. Ei au stãruit de el sã 115
pãrãseascã Wittenbergul pentru o vreme ºi sã-ºi gãseascã siguranþa în
mijlocul acelora care îl vor ocroti cu bucurie. Dar el nu va pãrãsi locul
în care îl aºezase Dumnezeu. El trebuia sã continue sã susþinã adevãrul
cu credincioºie, în ciuda furtunilor care-l loveau. Vorbirea lui era: „Sunt
Tragedia veacurilor
ca Ieremia, un om care provoacã luptã ºi ceartã; dar cu cât cresc ame-
ninþãrile, cu atât mi se mãreºte bucuria… Ei mi-au distrus deja onoarea
ºi bunul nume. Mai rãmâne un singur lucru: trupul meu slãbãnogit; sã-l
ia; îmi vor scurta viaþa, în felul acesta, cu câteva ceasuri. Dar cât priveºte
sufletul meu, ei nu mi-l pot lua. Acela care doreºte sã predice Cuvântul
lui Hristos în lume trebuie sã se aºtepte la moarte în orice clipã.” (Idem,
b. 4, cap. 4)
Vestea sosirii lui Luther la Augsburg a dat o mare satisfacþie legatului
papal. Ereticul turbulent, care atrãsese atenþia lumii întregi, pãrea a fi
acum în puterea Romei ºi legatul se hotãrâse sã nu-i scape. Reforma-
torul nu-ºi asigurase un bilet de liberã trecere. Prietenii au stãruit ca el
sã nu aparã înaintea legatului fãrã aºa ceva ºi ºi-au luat sarcina sã i-l
procure de la împãrat. Legatul papal intenþiona sã-l constrângã pe
Luther, dacã era posibil, sã retracteze sau, dacã nu reuºea, sã-l ducã la
Roma pentru a împãrtãºi soarta lui Hus ºi a lui Ieronim. De aceea, prin
agenþi a încercat sã-l facã pe Luther sã aparã fãrã bilet de liberã trecere,
încrezându-se în mila lui. Reformatorul a refuzat categoric sã facã
acest lucru. Pânã când n-a primit documentul care-i garanta ocrotirea
împãratului, n-a apãrut în faþa ambasadorului papal.
În mod diplomatic, romaniºtii au hotãrât sã încerce sã-l câºtige pe
Luther printr-o aparentã amabilitate. Legatul, în întrevederile cu el
manifesta o caldã prietenie; a cerut însã ca Luther sã se supunã
necondiþionat autoritãþii bisericii ºi sã renunþe la toate punctele fãrã
argumentare sau discuþie. El nu apreciase corect caracterul omului cu
care avea de a face. În rãspunsul lui, Luther ºi-a exprimat aprecierea
faþã de bisericã, dorinþa lui dupã adevãr, dispoziþia de a rãspunde tuturor
obiecþiunilor faþã de ceea ce învãþase ºi de a supune învãþãturile lui
hotãrârilor unor mari universitãþi. Dar, în acelaºi timp, a protestat
împotriva procedeului cardinalului de a-i cere sã retracteze fãrã sã-i fi
dovedit vreo greºealã.
Singurul rãspuns a fost: „Retracteazã, retracteazã!” Reformatorul
116 a arãtat cã poziþia lui era susþinutã de Scripturi ºi a declarat cu hotãrâre
cã nu renunþã la adevãr. Legatul papal, nefiind în stare sã rãspundã
argumentelor lui Luther, l-a nãpãdit cu o furtunã de acuzaþii, batjocuri ºi
linguºiri, întãrite cu citate din tradiþie ºi din declaraþiile patristice,
nepermiþându-i nici o ocazie sã vorbeascã. Vãzând cã întrevederea
continuatã în acest mod va fi inutilã, Luther a obþinut în cele din urmã o
îngãduinþã – nu fãrã opoziþie – sã-ºi prezinte rãspunsul în scris.
„Fãcând acest lucru”, scria el unui prieten, „cel acuzat are un dublu
câºtig: mai întâi, ceea ce este scris poate fi supus ºi judecãþii altora; în
al doilea rând, este o ocazie mai bunã de a acþiona asupra temerilor,
dacã nu chiar a conºtiinþei unui despot arogant ºi fanfaron, care altfel
s-ar impune prin vorbirea lui abuzivã”. (Martyn, The Life and Times
of Luther, pp. 271, 272)
La întrevederea urmãtoare, Luther a prezentat o expunere clarã,
concisã ºi plinã de vigoare a concepþiilor sale, susþinutã cu multe citate
din Scripturã. Dupã ce a citit-o cu voce tare, a înmânat documentul
cardinalului care însã l-a aruncat cu dispreþ, declarându-l a fi o grãmadã
de cuvinte goale ºi de citate fãrã însemnãtate. Luther s-a ridicat ºi l-a
întâmpinat pe înfumuratul prelat pe terenul lui – tradiþiile ºi învãþãturile
bisericii – ºi i-a respins categoric susþinerile.
Când prelatul a vãzut cã nu se poate rãspunde raþionamentelor lui
Luther, ºi-a pierdut stãpânirea de sine ºi plin de mânie a strigat: „Retrac-
teazã, dacã nu, te trimit la Roma ca sã apari în faþa judecãtorilor însãrcinaþi
sã ia cunoºtinþã de cazul tãu. Te voi excomunica pe tine, pe toþi partizanii
tãi ºi pe toþi aceia care vreodatã te vor sprijini ºi-i voi arunca afarã din
bisericã.” În cele din urmã a declarat pe un ton îngâmfat ºi plin de

Despår¡irea lui Luther de Roma


trufie: „Retracteazã sau nu te mai întorci acasã”. (D’Aubigné, London
ed., b. 4, cap. 8)
Reformatorul s-a retras imediat împreunã cu prietenii lui, declarând
clar în felul acesta cã nu se putea aºtepta de la el nici o retractare.
Cardinalul nu se aºteptase la lucrul acesta. El îºi închipuise cã prin
violenþã îl putea înspãimânta pe Luther sã se supunã. Acum, rãmas
singur doar cu ajutoarele lui, privea când pe unul, când pe altul, plin de
mânie de neaºteptatul eºec al planurilor sale.
Eforturile lui Luther, cu aceastã ocazie, n-au rãmas fãrã rezultate
bune. Marea adunare prezentã a avut ocazia sã-i compare pe cei doi
bãrbaþi ºi sã-i judece dupã spiritul manifestat de ei, ca ºi dupã tãria ºi 117
sinceritatea poziþiilor adoptate. Ce contrast izbitor! Reformatorul, un
om simplu, umil ºi hotãrât, stãtea în puterea lui Dumnezeu, având
adevãrul de partea lui, iar reprezentantul papei, plin de sine, semeþ,
înfumurat ºi neînduplecat, nu avea nici un argument din Scripturi ºi cu
Tragedia veacurilor
toate acestea strigând cu vehemenþã: „Retracteazã, altfel vei fi trimis
la Roma pentru a primi pedeapsa”.
Cu toate cã Luther îºi asigurase un bilet de liberã trecere, solii Romei
cãutau sã-l prindã ºi sã-l întemniþeze. Prietenii au stãruit de el, arãtân-
du-i cã era inutil sã-ºi prelungeascã ºederea acolo, el ar trebui sã se
întoarcã la Wittenberg fãrã întârziere, luând cele mai severe mãsuri ca
sã-ºi ascundã intenþia de a pleca. Ca urmare, a pãrãsit Augsburgul
înainte de ivirea zorilor, cãlare, însoþit numai de o cãlãuzã oferitã de
magistratul oraºului. Cu multe mãsuri de prevedere, în tainã ºi-a fãcut
drum pe strãzile întunecate ºi tãcute ale oraºului. Dar duºmanii vigilenþi
ºi cruzi îi pregãteau pierzarea. Va scãpa oare din cursele pregãtite
pentru el? Erau momente de încordare ºi de rugãciune stãruitoare. A
ajuns la o poartã micã în zidul oraºului. I s-a deschis ºi împreunã cu
cãlãuza a trecut fãrã nici o piedicã. O datã ieºiþi ºi aflaþi în siguranþã,
fugarii ºi-au grãbit alergarea ºi, înainte ca legatul papal sã fi aflat ceva
despre plecarea lui Luther, el era în afara primejdiei de a fi ajuns de
cãtre urmãritori. Satana împreunã cu trimiºii lui au fost înfrânþi. Omul
pe care-l credeau în mâna lor fugise, scãpase ca o pasãre din cursa
pãsãrarului.
La primirea acestei veºti, legatul papal a fost surprins ºi plin de mâ-
nie. Se aºteptase sã primeascã o mare onoare pentru înþelepciunea ºi
hotãrârea lui în tratarea acestui tulburãtor al bisericii; dar nãdejdea i-a
fost dezamãgitã. ªi-a exprimat mânia într-o scrisoare cãtre Frederic,
electorul de Saxonia, acuzându-l vehement pe Luther ºi cerând ca Frederic
însuºi sã-l trimitã pe reformator la Roma sau sã-l alunge din Saxonia.
În apãrarea sa, Luther a cerut ca legatul papei sã-i arate din Scripturi
greºelile ºi a fãgãduit în modul cel mai solemn cã va renunþa la
învãþãturile lui, dacã se va putea arãta cã sunt în contradicþie cu sfâtul
Cuvânt al lui Dumnezeu. El ºi-a exprimat recunoºtinþa faþã de Dumnezeu
care-l socotise vrednic sã sufere pentru o cauzã atât de sfântã.
Prinþul elector, deºi avea puþinã cunoºtinþã despre învãþãturile re-
118 formate, a fost profund impresionat de sinceritatea, puterea ºi claritatea
cuvintelor lui Luther; ºi pânã când reformatorul urma sã fie dovedit
rãtãcit, Frederic s-a hotãrât sã stea ca protector al lui. Ca rãspuns la
cererea legatului papal, el a scris: „’Din moment ce dr. Martin a apãrut
înaintea voastrã la Augsburg, ar trebui sã fiþi mulþumit. Nu ne-am
aºteptat cã veþi încerca sã-l faceþi sã retracteze fãrã sã-l fi convins de
greºelile lui. Nici unul dintre oamenii învãþaþi din principatul nostru nu
mi-a adus la cunoºtinþã cã doctrina lui Martin este nelegiuitã, anticreºtinã
sau ereticã’. Prinþul a refuzat sã-l trimitã pe Luther la Roma sau sã-l
alunge din statele lui.” (D’Aubigné, b. 4, cap. 10)
Electorul vedea cã existã o generalã decãdere moralã în societate.
Era necesarã o mare lucrare de reformã. Strãduinþele complicate ºi
costisitoare pentru a opri ºi a pedepsi fãrãdelegile n-ar fi fost necesare,
dacã oamenii ar fi recunoscut ºi ar fi ascultat de cerinþele lui Dumnezeu
ºi de ceea ce le dicta o conºtiinþã luminatã. El a vãzut cã Luther lucra
tocmai pentru asigurarea acestui obiectiv ºi în ascuns se bucura cã în
bisericã se fãcea simþitã o influenþã mai bunã.
El mai vedea ºi cã, în calitatea sa de profesor la universitate, Luther
avea un succes deosebit. Trecuse doar un an de când reformatorul îºi
afiºase tezele pe uºa bisericii castelului, ºi se vedea deja o mare scãdere
a numãrului de pelerini care vizitau biserica la Sãrbãtoarea Tuturor
Sfinþilor. Roma fusese mult lipsitã de închinãtori ºi de daruri; dar locul
lor era ocupat de o altã clasã, care veneau acum la Wittenberg nu ca
pelerini, sã-i adore moaºtele, ci ca studenþi, sã umple sãlile de cursuri.
Scrierile lui Luther aprinseserã pretutindeni un interes nou faþã de Sfintele
Scripturi, ºi nu numai din toate pãrþile Germaniei, dar ºi din alte þãri, se

Despår¡irea lui Luther de Roma


strângeau studenþi la universitate. Tineri, care veneau pentru prima
oarã sã vadã Wittenbergul, „îºi ridicau mâinile spre cer ºi Îl lãudau pe
Dumnezeu care a fãcut ca lumina adevãrului sã strãluceascã din acest
oraº, ca în timpurile de odinioarã din Sion, ºi de aici sã se rãspândeascã
în þãrile cele mai îndepãrtate”. (Idem, b. 4, cap. 10)
Luther nu pãrãsise decât în parte rãtãcirile romanismului. Dar când
fãcea comparaþie între Scripturile sfinte, decretele ºi constituþiile papale,
rãmânea plin de uimire. „Citesc”, scria el, „decretele pontifilor ºi… nu
ºtiu dacã papa este însuºi anticristul sau apostolul lui, atât de rãu este
reprezentat Hristos ºi rãstignit în ele.” (Idem, b. 5, cap. 1). Chiar acum,
în aceste momente, Luther încã era un susþinãtor al bisericii romane ºi 119
nu avea nici un gând sã se despartã vreodatã de legãtura cu ea.
Scrierile reformatorului ºi învãþãturile lui se rãspândeau pretutindeni
în creºtinãtate. Lucrarea lui s-a rãspândit în Elveþia ºi în Olanda. Copii
ale scrierilor lui ºi-au fãcut drum în Franþa ºi în Spania. În Anglia,
Tragedia veacurilor
învãþãturile lui au fost primite ca fiind cuvântul vieþii. În Belgia ºi în
Italia, de asemenea, adevãrul era rãspândit. Mii de oameni se trezeau din
amorþeala de moarte la bucuria ºi nãdejdea unei noi vieþi de credinþã.
Roma se mânia din ce în ce mai mult din cauza atacurilor lui Luther,
iar unii dintre adversarii sãi cei mai fanatici, printre care chiar doctori la
universitãþile catolice, declarau cã acela care-l va ucide pe cãlugãrul
rãzvrãtit va fi fãrã pãcat. Într-o zi, un strãin, cu un pistol ascuns sub
mantie, s-a apropiat de reformator ºi l-a întrebat de ce umblã singur.
„Sunt în mâna lui Dumnezeu”, i-a rãspuns Luther. „El este tãria mea ºi
scutul meu. Ce poate sã-mi facã omul?” (Idem, b.6, cap.2). Auzind
aceste cuvinte, strãinul s-a întors palid ºi a luat-o la fugã ca din faþa
îngerilor cerului.
Roma era hotãrâtã sã-l distrugã pe Luther; dar Dumnezeu îl apãra.
Învãþãturile lui erau auzite pretutindeni – „în colibe ºi în mãnãstiri, … în
casele nobililor, în universitãþi ºi în palatele regilor”; ºi oamenii de
viþã nobilã se ridicau din toate pãrþile sã-i susþinã eforturile. (Idem, b. 6,
cap. 2)
Cam în vremea aceasta, Luther, citind lucrãrile lui Hus, a descoperit
cã adevãrul cel mare al îndreptãþirii prin credinþã, pe care el cãuta
sã-l înalþe ºi sã-l predice, fusese susþinut de reformatorul Boemiei. „Toþi
au fost husiþi”, spunea Luther, „Pavel, Augustin ºi chiar eu, fãrã sã ºtim
acest lucru!” „Cu siguranþã cã judecãþile lui Dumnezeu vor veni peste
lume”, continua el, „deoarece acum un veac i s-a predicat adevãrul
care a fost osândit ºi ars.” (Wylie, b.6, cp.1)
Într-un apel adresat împãratului ºi nobilimii din Germania în favoarea
Reformei creºtinãtãþii, Luther scria cu privire la papa: „Este un lucru
dezgustãtor sã-l vezi pe omul care se pretinde a fi locþiitorul lui Hristos,
desfãºurând o astfel de mãreþie pe care nici un împãrat nu o poate
egala. Se aseamãnã aceastã fiinþã cu Iisus cel sãrac sau cu Petru cel
umil? Ei spun cã el este stãpânul lumii! Dar Hristos, al cãrui vicar se
laudã a fi, spunea: ’Împãrãþia Mea nu este din lumea aceasta’. Pot
120 oare stãpânirile unui vicar sã se întindã dincolo de acelea ale superiorului
sãu?” (D’Aubigné, b. 6, cap. 3)
Despre universitãþi scria în felul urmãtor: „Tare mi-e teamã cã
universitãþile se vor dovedi a fi porþile mari ale iadului, dacã nu se lucreazã
cu stãruinþã sã se explice Sfintele Scripturi, pe care sã le întipãreascã
în inimile tinerilor. Nu sfãtuiesc pe nimeni sã-ºi dea copilul acolo unde
Scripturile nu au un loc suprem. Orice instituþie în care oamenii nu se
ocupã intens de Cuvântul lui Dumnezeu devine coruptã.” (Idem, b. 6,
cap. 3)
Acest apel a circulat cu repeziciune în toatã Germania ºi a exercitat
o influenþã puternicã asupra oamenilor. Întreaga naþiune a fost trezitã
ºi mulþimile s-au adunat în jurul steagului Reformei. Împotrivitorii lui
Luther, arzând de dorinþa de rãzbunare, au stãruit de papa sã ia mãsuri
energice împotriva lui. S-a hotãrât ca învãþãturile lui sã fie imediat
condamnate. Au fost acordate reformatorului ºi adepþilor lui 60 de zile,
dupã care, dacã nu-ºi retrãgeau pãrerile, vor trebui sã fie excomunicaþi.
Aceasta a fost pentru Reformã o crizã teribilã. Timp de veacuri,
sentinþele de excomunicare ale Romei îi îngroziserã pe monarhii cei
mai puternici; ele umpluserã imperiile puternice de vaiuri ºi pustiire.
Aceia peste care cãdea condamnarea ei erau priviþi de toþi cu dezgust
ºi groazã; erau izolaþi de orice legãturã cu semenii lor ºi trataþi ca
proscriºi, ca sã fie prigoniþi pânã la exterminare. Luther nu era orb la
furtuna care era gata sã izbucneascã asupra lui; dar a rãmas hotãrât,
încrezându-se în Hristos, care era sprijinul ºi scutul lui. Cu un curaj ºi o
credinþã de martir, el scria: „Nu ºtiu ce urmeazã sã aibã loc, nici nu mã
frãmânt sã ºtiu… Oriunde ar cãdea trãsnetul, sunt fãrã teamã. Nici o

Despår¡irea lui Luther de Roma


frunzã nu cade fãrã voia Tatãlui nostru. Cu mult mai mult Se va îngriji
El de noi! Este un lucru uºor sã mori pentru Cuvânt, din moment ce
Însuºi Cuvântul care S-a fãcut trup a murit. Dacã murim împreunã cu
El, vom trãi împreunã cu El; ºi trecând prin ceea ce a trecut El înaintea
noastrã, vom fi acolo unde este El ºi vom locui împreunã cu El pe
vecie.” (Idem, a 3-a ed. London, Walther, 1840, b. 6, cap. 9)
Când a primit bula papalã, Luther a spus: „O dispreþuiesc ºi o atac,
deoarece este nelegiuitã, falsã… Însuºi Iisus Hristos este condam-nat
în ea… Mã bucur sã suport asemenea necazuri pentru cea mai bunã
dintre cauze. Simt deja o mai mare libertate în inima mea; cãci pânã la
urmã ºtiu cã papa este antihristul ºi cã tronul lui este chiar tronul lui 121
Satana.” (D’Aubigné, b. 6, cap. 9)
Cu toate acestea, mandatul papal n-a rãmas fãrã efect. Închisoarea,
tortura ºi sabia erau armele capabile sã impunã ascultare. Cei slabi ºi
superstiþioºi tremurau înaintea decretului papei; ºi cu toate cã exista o
Tragedia veacurilor
simpatie generalã pentru Luther, mulþi socoteau cã viaþa era prea
scumpã spre a fi riscatã pentru cauza Reformei. Totul pãrea sã arate
cã lucrarea reformatorului era aproape de încheiere.
Dar Luther era neînfricat. Roma îºi aruncase asupra lui anatemele,
iar lumea privea neîndoindu-se câtuºi de puþin cã el va pieri sau va fi
obligat sã se supunã. Dar, cu toatã puterea, el a respins sentinþa de
condamnare ºi a fãcut cunoscutã în public hotãrârea lui de a se despãrþi
pentru totdeauna de Roma. În prezenþa unei mulþimi de studenþi, doctori
ºi cetãþeni de toate categoriile, Luther a ars bula papalã împreunã cu
toate legile canonice, decretele ºi alte scrieri care susþineau autoritatea
papalã. „Duºmanii mei au fost în stare, prin arderea cãrþilor mele”, a
spus el, „sã aducã pagube cauzei adevãrului în mintea oamenilor de
rând ºi sã le distrugã sufletele; pentru motivul acesta am ars ºi eu
cãrþile lor. O luptã serioasã începe chiar acum. Pânã acum, doar m-am
jucat cu papa. Am început aceastã lucrare în Numele Domnului; ea se
va încheia fãrã mine, dar prin puterea Sa.” (Idem, b.6, cap.10)
La reproºurile vrãjmaºilor lui, care-l dispreþuiau pentru slãbiciunea
cauzei sale, Luther rãspundea: „Cine ºtie dacã nu Dumnezeu m-a ales
ºi m-a chemat ºi dacã ei n-ar trebui sã se teamã cã, dispreþuindu-mã pe
mine, Îl dispreþuiesc pe Însuºi Dumnezeu? Moise era singur la ieºirea
din Egipt; Ilie era singur în timpul domniei lui Ahab; Isaia era singur în
Ierusalim; Ezechiel era singur în Babilon… Dumnezeu n-a ales niciodatã
ca profet nici pe marele preot, nici vreun alt personaj mare; ci de obicei
a ales oameni umili ºi dispreþuiþi, l-a ales pe pãstorul Amos. În toate
vremurile, sfinþii trebuiau sã-i mustre pe cei mari, regi, prinþi, preoþi ºi
oameni înþelepþi, cu riscul vieþii lor… Eu nu spun cã sunt profet; dar
spun cã ar trebui sã se teamã mai ales pentru cã eu sunt singur ºi ei
sunt mulþi. De un lucru sunt sigur: Cuvântul lui Dumnezeu este de partea
mea, ºi nu a lor.” (Idem, b. 6, cap. 10)
ªi totuºi nu fãrã o luptã teribilã cu sine s-a hotãrât Luther sã se
despartã de bisericã. Era cam pe vremea când scria: „Simt în fiecare
122 zi, din ce în ce mai mult, cât este de greu sã dau la o parte scrupulele
care mi-au fost inoculate în copilãrie. O, câtã durere mi-a produs, cu
toate cã aveam Scriptura de partea mea, sã mã conving cã trebuie sã
îndrãznesc a mã împotrivi papei ºi sã-l denunþ ca antihrist! Cât de mari
au fost durerile inimii mele! De câte ori nu mi-am pus cu amãrãciune
aceeaºi întrebare care era atât de des pe buzele papistaºilor: ’Numai
tu eºti înþelept? Pot oare toþi ceilalþi sã fie în rãtãcire? ªi cum va fi
dacã, dupã toate acestea, tu vei fi cel greºit ºi ai împlicat în rãtãcirea ta
atâtea suflete care vor fi pe veci condamnate?’ ªi aºa m-am luptat cu
mine ºi cu Satana, pânã când Hristos, prin Cuvântul Sãu infailibil, mi-a
întãrit inima împotriva acestor îndoieli.” (Martyn, p. 372, 373)
Papa îl ameninþase pe Luther cu excomunicarea, dacã nu retracta,
iar acum aceastã ameninþare era o realitate. A fost emisã o nouã bulã,
care anunþa despãrþirea definitivã a lui Luther de Biserica Catolicã, de-
nunþându-l ca fiind blestemat de Cer, cuprinzând în aceeaºi condam-
nare pe toþi aceia care aveau sã primeascã învãþãturile lui. Lupta cea
mare era acum în plinã desfãºurare.
Împotrivirea este partea tuturor acelora pe care Dumnezeu îi
foloseºte pentru a prezenta adevãrurile care au o aplicaþie deosebitã
pentru vremea lor. Astfel, pentru zilele lui Luther era un adevãr prezent
– un adevãr de o deosebitã importanþã pentru vremea aceea; existã
însã un adevãr prezent ºi pentru biserica de astãzi. Acela care face
totul dupã sfatul voii Sale a gãsit cu cale sã-i punã pe oameni în diferite
situaþii ºi sã le încredinþeze îndatoriri speciale pentru vremurile în care
trãiesc ºi pentru condiþiile în care se gãsesc. Dacã aceºtia vor preþui
lumina care le-a fost datã, li se va descoperi o privire mai profundã a

Despår¡irea lui Luther de Roma


adevãrului. Dar adevãrul nu este astãzi mai dorit de majoritatea
oamenilor de cum a fost dorit de papistaºii care s-au împotrivit lui Luther.
Existã ºi azi, ca în veacurile trecute, aceeaºi dispoziþie de a primi teoriile
ºi tradiþiile oamenilor în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Aceia care
prezintã adevãrul pentru vremea aceasta nu trebuie sã se aºtepte sã
fie primiþi mai bine decât au fost primiþi reformatorii. Marea luptã dintre
adevãr ºi rãtãcire, dintre Hristos ºi Satana, trebuie sã creascã în
intensitate pânã la încheierea istoriei acestei lumi.
Iisus le spunea ucenicilor Sãi: „Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ce
este al ei; dar pentru cã nu sunteþi din lume ºi pentru cã Eu v-am ales
din mijlocul lumii, de aceea vã urãºte lumea. Aduceþi-vã aminte de 123
vorba, pe care v-am spus-o: ’Robul nu este mai mare decât stãpânul
sãu. Dacã M-au prigonit pe Mine, ºi pe voi vã vor prigoni; dacã au
pãzit cuvântul Meu ºi pe al vostru îl vor pãzi’” (Ioan 15,19.20). Iar pe
de altã parte, Domnul a declarat lãmurit: „Vai de voi, când toþi oamenii
Tragedia veacurilor
vã vor grãi de bine! Fiindcã tot aºa fãceau pãrinþii lor cu proorocii
mincinoºi!” (Luca 6,26). Spiritul lumii nu este astãzi mai mult în armonie
cu spiritul lui Hristos faþã de cum era pe vremuri, iar aceia care predicã
Cuvântul lui Dumnezeu, în curãþia lui, nu vor fi primiþi mai bine astãzi
decât atunci. Formele împotrivirii faþã de adevãr s-ar putea sã se
schimbe, vrãjmãºia ar putea fi mai puþin manifestatã, deoarece este
mai subtilã; dar existã totuºi aceeaºi duºmãnie care se va manifesta
pânã la sfârºitul timpului.

124
CAPITOLUL 8

LUTHER ÎNAINTEA DIETEI

„În toate problemele vieþii acesteia,


credincioºia mea va fi nezdruncinatã, cãci a pierde
sau a câºtiga aici nu are nici o valoare pentru
mântuire. Dar atunci când sunt în joc interese
veºnice, Dumnezeu nu vrea ca omul sã se supunã
omului. Cãci o astfel de supunere în problemele
spirituale este o adevãratã închinare ºi ar trebui
datã numai Creatorului.”

UN NOU ÎMPÃRAT – CAROL AL V-LEA – vine pe tronul


Germaniei ºi trimiºii Romei s-au grãbit sã-i prezinte felicitãrile ºi sã-l
convingã pe monarh sã-ºi foloseascã puterea împotriva Reformei. Pe
de altã parte, prinþul-elector al Saxoniei, faþã de care Carol era mult
îndatorat pentru coroana lui, l-a sfãtuit sã nu facã nici un pas împotriva
lui Luther pânã ce nu va avea ocazia sã-l asculte. Împãratul era pus
astfel într-o mare încurcãturã ºi nedumerire. Papistaºii n-ar fi fost
mulþumiþi cu nimic mai puþin decât cu un edict imperial, care sã-l con- Luther înaintea Dietei
damne pe Luther la moarte. Electorul declarase categoric c㠄nici maies-
tatea sa imperialã ºi nici vreo altã persoanã nu dovediserã cã scrierile
lui Luther erau greºite”, de aceea el cerea ca „Dr. Luther sã-i fie
asigurat un bilet de liberã trecere, ca sã poatã apãrea înaintea tribunalului
judecãtorilor învãþaþi, cucernici ºi nepãrtinitori”. (D’Aubigné, b.6, cap. 11)
Atenþia tuturor era acum atrasã spre adunarea statelor germane
care urmau sã fie reunite la Worms, la scurtã vreme dupã urcarea lui 125
Carol pe tronul imperiului. Probleme ºi interese politice importante urmau
sã fie luate în discuþie de cãtre acest consiliu naþional; pentru prima
datã prinþii Germaniei urmau sã se întâlneascã cu tânãrul lor monarh în
forul adunãrii deliberative. Din toate pãrþile patriei au venit demnitarii
Tragedia veacurilor
bisericii ºi ai statului. Prinþi cu tradiþie, din clasa înaltã, puternici ºi
mândri de drepturile lor ereditare, ecleziastici princiari înflãcãraþi de
conºtienþa superioritãþii lor în rang ºi putere, cavaleri imperiali împreunã
cu purtãtorii lor de arme ºi ambasadori din þãri vecine ºi îndepãrtate –
toþi aceºtia s-au adunat la Worms. Însã, în aceastã imensã adunare,
subiectul care provocase cel mai adânc interes era cauza reformatorului
saxon.
Carol dãduse poruncã mai dinainte ca prinþul-elector sã-l aducã pe
Luther cu el la Dietã, asigurându-l de ocrotire ºi fãgãduindu-i o discuþie
liberã cu persoane competente, privind problemele în disputã. Luther
dorea foarte mult sã aparã înaintea împãratului. ªi pentru cã sãnãtatea
lui era la data aceea mult ºubrezitã, el scrise electorului: „Dacã nu pot
merge la Worms sãnãtos, voi fi dus acolo aºa bolnav cum sunt. Cãci
dacã împãratul mã cheamã, nu mã îndoiesc cã aceasta este chemarea
lui Dumnezeu Însuºi. Dacã vor sã foloseascã violenþa împotriva mea,
ºi aceasta este foarte probabil (cãci nu pentru instruirea lor îmi
poruncesc sã apar), încredinþez problema în mâinile Domnului. Acela
care i-a salvat pe cei trei tineri în cuptorul de foc încã trãieºte ºi
domneºte. Dacã nu mã salveazã, viaþa mea este de micã importanþã.
Sã ne ferim însã ca Evanghelia sã fie expusã batjocurii celor nelegiuiþi
ºi sã ne vãrsãm mai bine sângele pentru ea decât sã-i lãsãm pe ei sã
triumfe. Nu-mi stã mie în putere sã hotãrãsc dacã viaþa sau moartea
mea va contribui cel mai mult la mântuirea tuturor… Vã puteþi aºtepta
la orice de la mine… în afarã de fugã sau retractare. Sã fug nu pot, ºi
cu atât mai puþin sã retractez.” (Idem, b.7, cap.1)
Atunci când la Worms au ajuns veºtile cã Luther urma sã aparã
înaintea Dietei, s-a produs o agitaþie generalã. Aleander, legatul papal
cãruia îi fusese în mod deosebit încredinþat acest caz, a fost alarmat ºi
mâniat. Era conºtient cã rezultatul urma sã fie dezastruos pentru cauza
papalã. A institui o cercetare într-un caz în care papa pronunþase deja
sentinþa de condamnare însemna o punere în discuþie a autoritãþii
126 suveranului pontif. Mai mult decât atât, el îºi dãdea seama cã argu-
mentele elocvente ºi puternice ale acestui om îi vor îndepãrta pe mulþi
dintre prinþi de la cauza papei. De aceea, în cea mai mare grabã, a
protestat pe lângã Carol împotriva prezenþei lui Luther la Worms. Cam
în acelaºi timp a fost publicatã bula de excomunicare a lui Luther; ºi
aceasta împreunã cu presiunile legatului papal l-au fãcut pe împãrat sã
cedeze. Astfel, el scrise electorului cã, dacã Luther nu retracteazã, ar
trebui sã rãmânã la Wittenberg.
Nemulþumit de aceastã victorie, Aleander a uneltit cu toatã puterea
ºi viclenia de care dispunea pentru a asigura condamnarea lui Luther.
Cu o stãruinþã vrednicã de o cauzã mai bunã, el a impus problema în
atenþia prinþilor, prelaþilor ºi altor membri ai adunãrii, acuzându-l pe
reformator de „rãzvrãtire, rebeliune, lipsã de respect ºi hulã”. Dar
vehemenþa ºi pasiunea manifestate de legatul papal au demascat ºi
mai clar spiritul de care era însufleþit. „Este mânat de urã ºi rãzbunare”
era constatarea generalã, „mai mult decât de râvnã ºi evlavie”. (Idem,
b.7, cap. 1). Majoritatea membrilor Dietei erau mai mult decât oricând
înclinaþi sã priveascã favorabil cauza lui Luther.
Aleander a susþinut cu un zel îndoit înaintea împãratului datoria de a
executa edictele papale. Dar, sub legile Germaniei, aceasta nu se putea
face fãrã concursul prinþilor ºi, învins în cele din urmã de presiunile
regatului, Carol i-a poruncit sã-ºi prezinte cazul înaintea Dietei. „A fost
o zi plinã de mândrie pentru nunþiul papal. Adunarea era mare, dar
cauza era ºi mai mare. Aleander urma sã apere cauza Romei… mama
ºi stãpâna tuturor bisericilor.” El urma sã apere primatul lui Petru înaintea
adunãrii capetelor princiare ale creºtinãtãþii. „Dotat cu darul vorbirii, a
ºtiut sã se ridice la înãlþimea acelei ocazii. Providenþa aranjase ca Roma
sã fie reprezentatã ºi sã fie apãratã de cel mai priceput dintre oratorii ei
în faþa celui mai mãreþ dintre tribunale, înainte de a fi condamnatã.”
(Wylie, b.6, cap.4). Aceia care erau în favoarea reformatorului Luther înaintea Dietei
întrezãreau cu oarecare teamã efectele cuvântãrii lui Aleander. Electorul
Saxoniei nu era prezent, dar la sugestia sa unii dintre consilieri au notat
cuvântarea nunþiului.
Aleander s-a strãduit cu toatã puterea culturii ºi a elocvenþei sale sã
doboare adevãrul. Arunca asupra lui Luther acuzaþii dupã acuzaþii,
tratându-l ca pe un duºman al bisericii ºi al statului, al celor vii ºi al
celor morþi, al clerului ºi al laicilor, al conciliilor ºi al creºtinilor. „În 127
scrierile lui Luther”, zicea el, „existã atâtea rãtãciri, încât ar justifica
arderea pe rug a o sutã de mii de eretici.”
Încheindu-ºi pledoaria, el s-a strãduit sã arunce dispreþ asupra
susþinãtorilor credinþei reformate: „Ce sunt toþi aceºti lutherani? O clicã
Tragedia veacurilor
de pedagogi obraznici, de preoþi corupþi, de cãlugãri desfrânaþi, de
judecãtori ignoranþi ºi de nobili degradaþi, cu niºte oameni de rând pe
care i-a indus în eroare ºi pe care i-a pervertit. Cât de superioarã le
este gruparea catolicã în numãr, pricepere ºi putere! O hotãrâre unanimã
a acestei adunãri ilustre ºi îi va lumina pe cei neºtiutori, îi va avertiza pe
cei lipsiþi de prevedere, va hotãrî pe cei care se clatinã ºi va da putere
celor slabi.” (D’Aubigné, b.7, cap. 3)
Cu asemenea arme au fost atacaþi apãrãtorii adevãrului în toate
veacurile. Aceleaºi argumente sunt încã folosite împotriva acelora care
au curajul sã prezinte, în opoziþie cu rãtãcirile înrãdãcinate, învãþãturile
clare ºi directe ale Cuvântului lui Dumnezeu. „Cine sunt propagatorii
acestor învãþãturi noi?” spun aceia care doresc o religie popularã. „Sunt
niºte neînvãþaþi, puþini la numãr ºi din clasa de jos. Cu toate acestea,
pretind cã au adevãrul ºi cã sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Sunt
neºtiutori ºi amãgiþi. Cu mult superioarã la numãr ºi influenþã este biserica
noastrã! Câþi oameni mari ºi învãþaþi sunt printre noi! Ce mare putere
este de partea noastrã!” Acestea sunt argumentele care au o influenþã
grãitoare asupra lumii; dar nu sunt mai convingãtoare astãzi decât în
zilele reformatorului.
Reforma nu s-a încheiat cu Luther, aºa cum socotesc unii, ci ea
trebuie continuatã pânã la încheierea istoriei lumii. Luther a avut o
lucrare mare de fãcut, aceea de a transmite ºi altora lumina pe care
Dumnezeu o aprinsese asupra lui, dar nu o avea în totalitatea ei, adicã
acea luminã întreagã care trebuie datã lumii. Din vremea aceea ºi pânã
astãzi, o luminã nouã a continuat sã strãluceascã neîncetat asupra
Scripturilor ºi noi adevãruri au fost continuu descoperite.
Cuvântarea legatului papal a fãcut o impresie profundã asupra Dietei.
Acolo nu fusese prezent nici un Luther cu adevãrurile clare ºi
convingãtoare ale Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe
campionul papal. N-a fost fãcutã nici o încercare de a-l apãra pe
reformator. De aceea s-a manifestat o dispoziþie generalã nu numai de
128 a-l condamna pe el ºi învãþãturile pe care le predica, ci, dacã lucrul
acesta ar fi fost posibil, sã dezrãdãcineze erezia. Roma se bucurase de
cea mai favorabilã ocazie de a-ºi apãra cauza. Tot ce se putea spune în
apãrarea ei fusese spus. Dar biruinþa aparentã era semnalul înfrângerii.
De acum încolo, contrastul dintre adevãr ºi rãtãcire urma sã se vadã
mai clar atunci când se aflau în luptã deschisã. Niciodatã, dupã ziua
aceea, Roma nu avea sã mai fie atât de sigurã cum fusese pânã atunci.
În timp ce marea majoritate a membrilor Dietei n-ar fi ezitat sã-l
predea pe Luther rãzbunãrii Romei, mulþi dintre ei vedeau ºi deplângeau
stricãciunea care exista în bisericã ºi doreau o îndreptare a abuzurilor
care dominau în poporul german, ca urmare a corupþiei ºi lãcomiei din
ierarhia romanã. Legatul prezentase conducerea papalã în lumina cea
mai favorabilã. Dar Domnul l-a inspirat pe un membru al Dietei sã dea
o descriere amãnunþitã ºi realã efectelor tiraniei papale. Cu o hotãrâre
nobilã, ducele George de Saxonia s-a ridicat în adunarea aceea princiarã
ºi a arãtat cu o exactitate teribilã amãgirile ºi nelegiuirile papalitãþii,
precum ºi urmãrile lor înfricoºãtoare. În încheiere a spus:
„Acestea sunt doar unele dintre abuzurile care strigã împotriva Romei.
Orice ruºine a fost datã la o parte ºi singurul lor scop este… bani, bani,
bani…, astfel cã predicatorii care ar trebui sã predice adevãrul nu spun
decât minciuni ºi nu sunt numai toleraþi, ci sunt rãsplãtiþi, deoarece cu
cât mai mari sunt minciunile, cu atât mai mare este câºtigul. Din acest
izvor murdar izvorãsc asemenea ape infecte. Depravarea dã mâna cu
lãcomia… Vai, ruºinea fãcutã de cler este aceea care aruncã atât de
multe suflete sãrmane în condamnarea veºnicã. Trebuie sã se facã o
reformã generalã.” (Idem, b.7, cap. 4)
O demascare mai iscusitã ºi mai energicã a abuzurilor papale nu
putea fi prezentatã nici chiar de Luther, dar faptul cã vorbitorul era un
adversar hotãrât al reformatorului a fãcut ca influenþa cuvintelor lui sã
fie ºi mai mare. Luther înaintea Dietei
Dacã ochii adunãrii ar fi fost deschiºi, ei ar fi vãzut îngerii lui
Dumnezeu în mijlocul lor, rãspândind raze de luminã în întunericul rãtãcirii
ºi deschizând minþile ºi inimile pentru primirea adevãrului. Puterea
adevãrului ºi înþelepciunii lui Dumnezeu era aceea care îi stãpânea
chiar ºi pe adversarii Reformei, pregãtind astfel calea pentru marea
lucrare ce urma sã fie îndeplinitã. Martin Luther n-a fost prezent; dar
glasul Unuia mai mare decât el fusese auzit în adunarea aceea. 129
Dieta a numit un comitet care sã pregãteascã o listã a abuzurilor
papale care apãsau atât de greu asupra poporului german. Aceastã
listã, care cuprindea o sutã una descrieri amãnunþite, a fost prezentatã
împãratului împreunã cu cererea de a se lua de îndatã mãsuri pentru
Tragedia veacurilor
îndreptarea acestor abuzuri. „Câte suflete creºtine pierdute”, spuneau
petiþionarii, „câtã dezaprobare, câte stoarceri din cauza ruºinii care
înconjoarã corpul creºtinãtãþii! Este de datoria noastrã sã prevenim
ruina ºi dezonoarea poporului nostru. Pentru motivul acesta, vã rugãm
umiliþi ºi cu foarte mare grabã sã porunciþi o reformã generalã ºi sã vã
luaþi rãspunderea pentru realizarea ei.” (Idem, b.7, cap. 4)
Consiliul a cerut, acum, ca Luther sã aparã înaintea lui. În ciuda
stãruinþelor ºi ameninþãrilor lui Aleander, împãratul a fost de acord în
cele din urmã ºi Luther a fost chemat sã aparã înaintea Dietei. O datã
cu chemarea a fost dat ºi un bilet de liberã trecere, asigurându-i
înapoierea într-un loc sigur. Acesta a fost dus la Wittenberg de curierul
care a fost însãrcinat sã-l aducã la Worms.
Prietenii lui Luther erau îngroziþi ºi mâhniþi. Cunoscând prejudecãþile
ºi vrãjmãºia împotriva lui, se temeau cã nici mãcar biletul de liberã
trecere nu va fi respectat ºi au stãruit de el sã nu-ºi punã viaþa în
primejdie. El le-a rãspuns: „Papistaºii nu doresc ca eu sã vin la Worms,
ci condamnarea ºi moartea mea. Dar aceasta nu intereseazã. Rugaþi-vã
nu pentru mine, ci pentru Cuvântul lui Dumnezeu… Hristos îmi va da
Duhul Sãu pentru a-i învinge pe aceºti slujitori ai rãtãcirii. Îi sfidez în
timpul vieþii mele ºi voi triumfa asupra lor prin moartea mea. Ei se
îngrãmãdesc la Worms pentru a mã constrânge sã retractez; ºi iatã
care va fi rãspunsul meu: ’Am spus mai înainte cã papa era vicarul lui
Hristos; acum susþin cã el este vrãjmaºul Domnului nostru ºi apostolul
lui Satana.’” (Idem, b.7, cap. 6)
Luther nu urma sã facã aceastã cãlãtorie primejdioasã singur. În
afarã de trimisul imperial, trei dintre cei mai hotãrâþi prieteni s-au decis
sã-l însoþeascã. Melanchton dorea cu înfocare sã li se alãture. Inima
lui era strâns legatã de a lui Luther ºi a stãruit sã-l urmeze, dacã era
nevoie, în temniþã sau la moarte. Dar stãruinþele lui au fost refuzate.
Dacã Luther ar fi pierit, atunci nãdejdea Reformei trebuia sã treacã
asupra tânãrului sãu colaborator. Când s-a despãrþit de Melanchton,
130 reformatorul a spus: „Dacã nu mã întorc ºi vrãjmaºii mei mã vor
condamna la moarte, tu continuã sã înveþi ºi rãmâi statornic de partea
adevãrului. Lucreazã în locul meu… Dacã tu vei trãi, moartea mea va
avea prea puþine urmãri.” (Idem, b.7, cap. 7). Studenþii ºi cetãþenii care
se adunaserã sã fie martori la plecarea lui Luther erau profund miºcaþi.
O mare mulþime, formatã din aceia ale cãror inimi fuseserã miºcate de
Evanghelie, ºi-au luat rãmas-bun plângând. Aºa a plecat reformatorul
împreunã cu tovarãºii lui din Wittenberg.
În timpul cãlãtoriei au vãzut cã mintea oamenilor era apãsatã de
presimþiri întunecate. În unele oraºe nu li s-a dat nici o onoare. Când
s-au oprit seara pentru odihnã, un preot le-a mãrturisit, prieteneºte,
temerile lui, înfãþiºând înaintea lui Luther portretul unui reformator italian
care suferise moartea de martir. A doua zi au aflat cã scrierile lui
Luther fuseserã condamnate la Worms. Solii imperiali aduceau la cunoº-
tinþã decretul împãratului ºi cereau oamenilor sã aducã lucrãrile proscrise
magistraþilor. Trimisul împãratului, temându-se pentru siguranþa lui Luther
în faþa Dietei ºi gândind cã hotãrârea lui s-ar putea clãtina, l-a întrebat
dacã dorea sã meargã înainte. El a rãspuns: „Cu toate cã sunt proscris
în toate oraºele, voi merge înainte”. (Idem, b.7, cap. 7)
La Erfurt a fost primit cu cinste. Înconjurat de mulþimile admiratoare,
a trecut pe strãzile pe care le cutreierase de multe ori cu traista lui de
cerºetor. A vizitat chilia de la mãnãstire ºi ºi-a amintit de luptele prin
care lumina care inunda acum Germania îi luminase sufletul. A fost
rugat sã predice. Acest lucru îi fusese interzis, dar trimisul i-a dat
încuviinþarea ºi cãlugãrul, care odinioarã fusese salahorul mãnãstirii, s-a
urcat la amvon.
A vorbit acelei adunãri mari din cuvintele lui Hristos: „Pace vouã!”
„Filozofi, doctori ºi scriitori”, a spus el, „s-au strãduit sã-i înveþe pe
oameni calea de a obþine viaþa veºnicã ºi n-au reuºit. Vã voi arãta
astãzi calea… Dumnezeu a ridicat dintre morþi un Om, pe Domnul Luther înaintea Dietei
Iisus Hristos, ca sã distrugã moartea, sã nimiceascã pãcatul ºi sã sigileze
porþile iadului. Aceasta este lucrarea mântuirii… Hristos a biruit!
Aceasta este vestea plinã de bucurie; ºi noi suntem mântuiþi prin lucrarea
Sa ºi nu prin faptele noastre… Domnul nostru Iisus Hristos a zis: ’Pace
vouã, uitaþi-vã la mâinile Mele’, ceea ce vrea sã spunã: Iatã, omule! Eu
ºi numai Eu sunt acela care þi-am îndepãrtat pãcatul ºi te-am rãscumpãrat;
iar acum tu ai pace, zice Domnul.” 131
El a continuat arãtând cã adevãrata credinþã va fi manifestatã printr-o
viaþã sfântã. „Din moment ce Dumnezeu ne-a mântuit, sã facem în aºa
fel, încât faptele noastre sã fie primite înaintea Lui. Eºti bogat?
Administreazã-þi bunurile pentru împlinirea nevoilor sãracului. Eºti sãrac?
Tragedia veacurilor
Slujba ta sã fie primitã înaintea celui bogat. Dacã munca ta este numai
pentru tine, atunci serviciul pe care tu pretinzi cã îl aduci lui Dumnezeu
este o minciunã.” (Idem, b.7, cap. 7)
Oamenii ascultau ca fermecaþi. Pâinea vieþii era frântã acelor suflete
flãmânde. Hristos era înãlþat înaintea lor mai presus de papi, legaþi,
împãraþi ºi regi. Luther n-a fãcut nici o aluzie la situaþia sa primejdioasã.
Nu cãuta sã fie obiectul discuþiei ºi al simpatiei. Contemplându-L pe
Hristos, el s-a pierdut pe sine din vedere. El se ascunsese în spatele
Omului Calvarului, cãutând sã-L prezinte numai pe Iisus ca fiind
Rãscumpãrãtorul pãcãtoºilor.
Pe mãsurã ce reformatorul îºi continua cãlãtoria, era privit peste tot
cu un mare interes. O mulþime de oameni sinceri se îmbulzeau în jurul
lui ºi glasuri prietenoase îl avertizau cu privire la scopul romaniºtilor.
„Te vor arde”, spunea unul, „ºi-þi vor preface trupul în cenuºã, aºa cum
au fãcut cu Jan Hus.” Luther rãspundea: „Chiar dacã ar aprinde un
foc pe tot drumul de la Worms la Wittenberg, ale cãrui flãcãri sã ajungã
pânã la cer, aº trece prin el în Numele Domnului; mã voi prezenta înaintea
lor; voi intra în gura balaurului ºi-i voi sfãrâma dinþii, mãrturisindu-L pe
Domnul Iisus Hristos.” (Idem, b.7, cap. 7)
Veºtile cu privire la apropierea lui au produs la Worms o mare
frãmântare. Prietenii sãi tremurau gândindu-se la siguranþa lui; iar
duºmanii se îngrijorau pentru succesul cauzei lor. Au fost fãcute eforturi
stãruitoare pentru a-l împiedica sã intre în oraº. În urma uneltirilor
papistaºilor, a fost sfãtuit sã meargã la castelul unui cavaler prieten,
unde se spunea cã toate neînþelegerile vor fi rezolvate prieteneºte.
Prietenii au încercat sã-i mãreascã temerile înfãþiºându-i primejdiile
care îl ameninþau. Dar toate eforturile au fost în zadar. Luther care era
neînfricat declarã: „Chiar dacã ar fi în Worms tot atâþia demoni, câte
þigle sunt pe acoperiºuri, tot voi intra în el”. (Idem, b.7, cap.7)
La sosirea în Worms, foarte mulþi oameni s-au îngrãmãdit la porþi
132 pentru a-i ura bun-venit. O aºa mulþime nu se adunase sã-l salute nici
pe împãrat. Animaþia era intensã, iar din mijlocul mulþimii se auzi un
glas plin de jale care îi cânta un cântec de îngropãciune, ca o avertizare
cu privire la soarta care-l aºtepta. „Dumnezeu va fi apãrãtorul meu”,
spuse el când coborî din trãsurã.
Papistaºii nu crezuserã cã Luther se va aventura sã aparã la Worms;
de aceea, la sosirea lui i-a cuprins consternarea. Îndatã, împãratul i-a
convocat pe membrii consiliului pentru a se consfãtui ce cale trebuie
urmatã. Unul dintre episcopi, un papistaº fanatic, a spus: „Ne-am
consultat suficient în aceastã problemã. Maiestatea voastrã imperialã
sã scape cât mai curând de acest om. Sigismund nu l-a condamnat la
moarte pe Jan Hus? Noi nu suntem obligaþi sã dãm ºi nici sã menþinem
biletul de liberã trecere al unui eretic.” „Nu, a rãspuns împãratul, noi
trebuie sã ne þinem fãgãduinþa”. (Idem, b.7, cap. 8). De aceea s-a hotãrât
ca reformatorul sã fie ascultat.
Tot oraºul era curios sã-l vadã pe acest om deosebit ºi o mulþime de
vizitatori au umplut repede curtea. Luther abia îºi revenise din suferinþa
recentã; era obosit de cãlãtoria care-i consumase douã sãptãmâni;
trebuia sã se pregãteascã pentru a face faþã evenimentelor importante
din ziua urmãtoare ºi de aceea avea nevoie de liniºte ºi odihnã. Dar
dorinþa de a-l vedea era atât de mare, încât s-a bucurat doar de câteva
ceasuri de odihnã, când nobili, cavaleri, preoþi ºi cetãþeni s-au adunat
dornici în jurul lui. Printre aceºtia erau mulþi dintre nobilii care ceruserã
cu mult curaj împãratului o reformã a abuzurilor preoþilor ºi care, spunea
Luther, „se hrãniserã cu toþii din Evanghelia mea”. (Martyn p. 393).
Vrãjmaºi ºi prieteni, deopotrivã, veneau sã-l vadã pe cãlugãrul neînfricat;
dar el îi primea cu un calm neabãtut, rãspunzând tuturor cu demnitate
ºi înþelepciune. Înfãþiºarea îi era hotãrâtã ºi curajoasã. Faþa lui palidã ºi
slabã, având urme de obosealã ºi de suferinþã, avea o expresie plinã de
bunãtate ºi chiar de bucurie. Solemnitatea ºi seriozitatea profundã a Luther înaintea Dietei
cuvintelor lui îi dãdeau o putere cãreia nu-i puteau rezista nici vrãjmaºii
lui. Atât prietenii, cât ºi duºmanii erau plini de uimire. Unii erau convinºi
cã îl însoþea o putere divinã; alþii declarau ca ºi fariseii despre Hristos:
„Are drac”.
A doua zi, Luther a fost somat sã se prezinte înaintea Dietei. Un
slujbaº imperial a fost însãrcinat sã-l conducã în sala de adunare; dar
cu mare greutate a ajuns acolo. Toate intrãrile erau înþesate de 133
spectatori, dornici sã-l vadã pe cãlugãrul care îndrãznise sã se opunã
autoritãþii papei.
Când era gata sã intre în faþa judecãtorilor, un general bãtrân, un
erou a numeroase bãtãlii, i-a spus cu bunãtate: „Sãrmane cãlugãr,
Tragedia veacurilor
sãrmane cãlugãr, eºti gata sã iei o poziþie mai nobilã decât am luat eu
sau alþi cãpitani în cele mai sângeroase bãtãlii ale noastre. Dacã însã
cauza ta este dreaptã ºi eºti sigur de ea, mergi înainte în numele Domnului
ºi nu-þi fie fricã de nimic. Dumnezeu nu te va pãrãsi.” (D’Aubigné,
b.7, cap. 8)
În cele din urmã, Luther se afla înaintea Dietei. Împãratul stãtea pe
tron. El era înconjurat de personalitãþile cele mai ilustre din împãrãþie.
Niciodatã nu mai stãtuse vreun om în faþa unei adunãri mai impunãtoare
ca aceea în faþa cãreia trebuia sã rãspundã Martin Luther de credinþa
lui. „Aceastã înfãþiºare era deja un semnal al biruinþei asupra papalitãþii.
Papa îl condamnase, dar acum el stãtea înaintea unui tribunal care prin
însãºi aceastã acþiune se situa mai presus de papa. Papa îl pusese sub
interdicþie ºi-l exclusese din orice societate omeneascã ºi, cu toate
acestea, fusese chemat într-un ton plin de respect ºi primit înaintea
celei mai auguste adunãrii din lume. Papa îl condamnase la tãcere
veºnicã ºi acum el era gata sã vorbeascã înaintea a mii de ascultãtori
atenþi, adunaþi din cele mai îndepãrtate pãrþi ale creºtinãtãþii. O revoluþie
uriaºã s-a produs în felul acesta datoritã concursului lui Luther. Roma
se cobora de pe tron ºi glasul unui cãlugãr a fost acela care a provocat
aceastã umilire.” (Idem, b.7, cap. 8)
În faþa acelei adunãri puternice ºi pline de demnitate, reformatorul,
un om cu origine umilã, pãrea îngrozit ºi încurcat. Mai mulþi prinþi,
observându-i emoþia, s-au apropiat de el, iar unul dintre ei i-a ºoptit:
„Nu te teme de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul”. Altul i-a
spus: „Când veþi fi aduºi înaintea guvernatorilor ºi împãraþilor pentru
Numele Meu, vã va fi dat prin Duhul Tatãlui vostru ce va trebui sã
spuneþi”. În felul acesta, cuvintele lui Hristos erau aduse de oamenii
mari ai lumii ca sã-l întãreascã pe slujitorul Lui în ceasul încercãrii.
Luther a fost condus chiar în faþa tronului împãratului. O tãcere
adâncã a cãzut peste adunarea înþesatã de oameni. Apoi, un slujitor
imperial s-a ridicat ºi, arãtând cãtre o colecþie de scrieri ale lui Luther,
134 a cerut ca reformatorul sã rãspundã la douã întrebãri: dacã le recunoaºte
ca fiind ale lui ºi dacã este gata sã retracteze pãrerile pe care le avansase
în ele. Titlurile cãrþilor fiind citite, Luther a rãspuns cã în ceea ce priveºte
prima întrebare recunoaºte cãrþile ca fiind ale lui. „În ceea ce priveºte
a doua întrebare”, rãspunse el, „vãzând cã este o problemã care priveºte
credinþa ºi mântuirea sufletelor ºi în care este implicat Cuvântul lui
Dumnezeu, comoara cea mai preþioasã din cer ºi de pe pãmânt, aº
proceda fãrã prevedere dacã aº rãspunde fãrã sã mai gândesc. Aº
putea afirma mai puþin decât o cere împrejurarea sau mai mult decât
cere adevãrul ºi sã pãcãtuiesc în felul acesta împotriva Cuvântului lui
Hristos: ’De oricine se va lepãda de Mine înaintea oamenilor Mã voi
lepãda ºi Eu de el înaintea Tatãlui Meu care este în ceruri’ (Matei
10,33). Pentru motivul acesta rog maiestatea voastrã imperialã, cu toatã
umilinþa, sã-mi dea timp ca sã rãspund fãrã sã pãcãtuiesc împotriva
Cuvântului lui Dumnezeu.” (D’Aubigné, b.7, cap. 8)
Fãcând cererea aceasta, Luther a procedat cu înþelepciune. Pro-
cedeul lui a convins adunarea cã n-a lucrat din pasiune sau din impuls.
Aceastã calmitate ºi stãpânire de sine, neaºteptatã de la acela care se
dovedise îndrãzneþ ºi intransigent, s-au adãugat puterii lui ºi l-a fãcut în
stare dupã aceea sã rãspundã cu o prevedere, o hotãrâre, o înþelepciune
ºi o demnitate care i-au surprins ºi i-au dezamãgit pe adversarii lui,
mustrând obrãznicia ºi mândria lor.
A doua zi trebuia sã aparã pentru a da rãspunsul final. La un moment
dat ºi-a pierdut curajul, când ºi-a dat seama de forþele care se uniserã
împotriva adevãrului. Credinþa i-a slãbit; groaza ºi tremuratul l-au cuprins
ºi dezgustul l-a copleºit. Primejdiile se înmulþeau; duºmanii pãreau gata
sã câºtige biruinþa, iar puterile întunericului erau pe punctul de a învinge.
Norii se adunau în jurul lui ºi pãreau sã-l despartã de Dumnezeu. Dorea
asigurarea cã Domnul oºtirilor va fi cu el. În groaza sufletului sãu s-a
aruncat cu faþa la pãmânt ºi a lãsat sã se audã acele strigãte sfâºietoare Luther înaintea Dietei
de inimã, pe care nimeni altul decât Dumnezeu le poate înþelege pe
deplin.
„O, Dumnezeule atotputernic ºi veºnic”, se rugã el, „cât de teribilã
este lumea aceasta; iatã, îºi deschide gura sã mã înghitã, iar eu am o
atât de slabã încredere în Tine… Dacã ar fi sã-mi pun încrederea numai
în puterea lumii acesteia, totul s-ar sfârºi… Ceasul meu din urmã a
venit, condamnarea mea a fost pronunþatã… O, Dumnezeule, ajutã-mã 135
împotriva înþelepciunii lumii. Fã aceasta… Numai Tu… cãci nu este
lucrarea mea, ci a Ta… Eu nu am nimic a face aici, nimic pentru care
sã mã lupt cu aceºti mai mari ai lumii… Dar cauza este a Ta… ºi este
o cauzã dreaptã ºi veºnicã. O, Doamne, ajutã-mã! Dumnezeule
Tragedia veacurilor
credincios ºi neschimbãtor, nu-mi pun încrederea în nici un om… Tot
ce este omenesc este nesigur; tot ce vine de la om este zadarnic. Tu
m-ai ales pentru aceastã lucrare… Stai lângã mine pentru Numele
Preaiubitului Tãu Fiu, Iisus Hristos, care este apãrãtorul meu, scutul ºi
turnul meu cel tare.” (Idem, b.7, cap. 8)
Providenþa atotînþeleaptã i-a îngãduit lui Luther sã-ºi dea seama de
pericolul în care se gãsea, ca sã nu se încreadã în puterea lui ºi sã se
avânte cu îngâmfare în primejdie. Dar nu teama de suferinþele personale,
teama de chin sau de moartea care pãrea cã va avea loc în scurtã
vreme, era aceea care-l copleºea de groazã. Ajunsese în mijlocul crizei
ºi-ºi simþea nevrednicia de a o întâmpina. Prin slãbiciunea lui, cauza
adevãrului ar fi putut suferi pierderi. Nu pentru propria siguranþã, ci
pentru triumful Evangheliei s-a luptat Luther cu Dumnezeu. Groaza ºi
lupta sufletului sãu erau ca ale lui Iacov în lupta din acea noapte, lângã
pârâul singuratic. Ca ºi Iacov, el s-a luptat cu Dumnezeu ºi a biruit. În
neajutorarea sa cruntã, credinþa lui s-a prins de Hristos, Eliberatorul
cel puternic. A fost întãrit cu asigurarea cã nu va fi singur înaintea
Dietei. Pacea s-a reîntors în sufletul lui ºi s-a bucurat pentru cã i
s-a îngãduit sã înalþe Cuvântul lui Dumnezeu înaintea conducãtorilor
popoarelor.
Cu o nestrãmutatã încredere în Dumnezeu, Luther s-a pregãtit
pentru lupta care-i stãtea în faþã. A meditat la rãspunsul sãu, a examinat
pasajele din scrierile lui ºi a scos din Scripturi dovezi potrivite pentru a-ºi
susþine poziþia. Apoi, punându-ºi mâna stângã pe Volumul sacru care
era deschis înaintea lui, ºi-a ridicat mâna dreaptã spre cer ºi a jurat „sã
rãmânã credincios Evangheliei ºi sã-ºi mãrturiseascã cu sinceritate cre-
dinþa chiar dacã va trebui sã sigileze mãrturia cu sângele sãu”. (Idem,
b.7, cap. 8)
Când a fost condus din nou în Dietã, faþa sa nu purta nici o urmã de
teamã sau de încurcãturã. Liniºtit ºi paºnic, dar în acelaºi timp curajos
ºi nobil, a stat ca martor al lui Dumnezeu înaintea mai marilor pãmântului.
Slujbaºul imperial l-a întrebat care îi era hotãrârea, dacã dorea sau nu
136
sã-ºi retracteze învãþãturile. Luther a rãspuns pe un ton umil ºi supus,
fãrã violenþã sau patimã; comportamentul i-a fost respectuos ºi modest,
arãtând o încredere ºi o bucurie care au surprins întreaga adunare.
„Prealuminate împãrat, iluºtri prinþi ºi stimaþi domni”, a început Luther,
„stau înaintea voastrã astãzi, în conformitate cu porunca ce mi-a fost
datã ieri ºi, prin harul lui Dumnezeu, conjur pe Maiestatea voastrã ºi
înãlþimile voastre auguste de a asculta cu îngãduinþã la apãrarea unei
cauze care sunt sigur cã este dreaptã ºi adevãratã. Dacã din neºtiinþã
aº cãlca obiceiurile ºi bunele maniere ale curþii, vã rog sã mã iertaþi;
cãci n-am fost crescut în palatele regilor, ci în chiliile mãnãstirii.” (Idem,
b.7, cap. 8)
Apoi, intrând în subiect, a declarat cã lucrãrile publicate nu aveau
toate acelaºi caracter. În unele el tratase despre credinþã ºi despre
faptele bune, pe care chiar duºmanii le declaraserã nu numai
neprimejdioase, dar chiar folositoare. A le retracta ar fi însemnat sã
condamne adevãrurile pe care în genere toþi le admiteau. A doua categorie
consta în scrieri care expuneau corupþiile ºi abuzurile papalitãþii. A
retrage aceste lucrãri ar fi însemnat întãrirea tiraniei Romei ºi deschide-
rea unei uºi mai largi pentru multe ºi mari fãrãdelegi. În a treia categorie
din aceste cãrþi, atacase persoanele care apãraserã relele existente.
Cu privire la acestea mãrturisea sincer cã fusese mai aspru decât se
cuvenea. N-a pretins cã este fãrã greºealã; dar nu putea retrage nici
aceste cãrþi, cãci pe aceastã cale i-ar fi încurajat pe duºmanii adevãrului
ºi aceºtia ar fi folosit ocazia de a zdrobi cu multã cruzime poporul lui
Dumnezeu.
„Dar eu sunt doar un om ºi nu Dumnezeu”, a continuat el, „mã voi
apãra de aceea ca ºi Hristos: dacã am vorbit rãu, aratã-mi rãul… Prin
harul lui Dumnezeu, vã conjur, prealuminate împãrate, pe voi, iluºtri
prinþi ºi toþi oamenii de orice rang, sã-mi dovediþi din scrierile proorocilor
ºi ale apostolilor cã m-am rãtãcit. De îndatã ce voi fi convins de lucrul Luther înaintea Dietei
acesta, voi retracta orice greºealã ºi voi fi cel dintâi care voi lepãda
cãrþile mele ºi le voi arunca în foc.”
„Ceea ce am spus acum aratã clar, nãdãjduiesc, cã am cântãrit cu
grijã ºi am þinut seama de primejdiile la care mã expun; departe de a fi
înspãimântat, mã bucur sã vãd cã Evanghelia este acum, ca ºi în
vremurile de mai înainte, o cauzã de tulburare ºi discordie. Acesta este
caracterul, aceasta este soarta Cuvântului lui Dumnezeu. ’N-am venit 137
sã aduc pacea pe pãmânt, ci sabia’, a spus Iisus Hristos. Dumnezeu
este minunat ºi înfricoºat în sfaturile Sale; feriþi-vã ca nu cumva, sub
motivul cã stingeþi certurile, sã prigoniþi sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu
ºi sã atrageþi asupra voastrã un potop înfricoºat de primejdii de neînvins,
Tragedia veacurilor
de dezastre imediate ºi de pustiire veºnicã… Aº putea cita multe
exemple din descoperirile lui Dumnezeu. Aº putea vorbi despre faraoni,
despre împãraþii Babilonului ºi aceia ai lui Israel, ale cãror lucrãri n-au
contribuit niciodatã mai cu efect la propria distrugere decât atunci când
au cãutat prin consfãtuiri, în aparenþã foarte înþelepte, sã-ºi întãreascã
stãpânirea. Dumnezeu mutã munþii din loc ºi ei nu ºtiu lucrul acesta.”
(Idem, b.7, cap. 8)
Luther vorbise în limba germanã; i s-a cerut apoi sã repete aceleaºi
cuvinte în limba latinã. Deºi era obosit din cauza eforturilor anterioare,
nu s-a plâns ºi a rostit iarãºi cuvântarea cu aceeaºi claritate ºi energie
ca ºi prima datã. Providenþa lui Dumnezeu l-a condus în lucrarea
aceasta. Mintea multora dintre prinþi era atât de orbitã de rãtãcire ºi de
superstiþie, încât la prima rostire n-au vãzut puterea raþionamentului lui
Luther; dar repetarea aceasta i-a fãcut în stare sã înþeleagã clar punctele
prezentate.
Aceia care îºi închiseserã ochii cu încãpãþânare fatã de luminã ºi se
hotãrâserã sã nu se lase convinºi de adevãr s-au mâniat de puterea
cuvintelor lui Luther. Când ºi-a terminat cuvântarea, purtãtorul de cuvânt
al Dietei a spus cu mânie: „N-ai rãspuns la întrebarea care þi-a fost
pusã… Þi se cere sã dai un rãspuns clar ºi precis… Retractezi sau
nu?”
Reformatorul a rãspuns: „Pentru cã tu, prealuminatã maiestate ºi
voi înalþi conducãtori, îmi cereþi un rãspuns clar, simplu ºi precis, vi-l voi
da ºi este acesta: Nu-mi pot supune credinþa nici papei ºi nici conciliilor,
deoarece este limpede ca lumina zilei cã de multe ori au greºit ºi s-au
contrazis unii cu alþii. De aceea, dacã nu sunt convins cu mãrturia
Scripturii sau printr-un raþionament clar, dacã nu sunt convins cu ajutorul
pasajelor pe care le-am citat ºi dacã ele nu-mi supun conºtiinþa
Cuvântului lui Dumnezeu, nu pot ºi nu voi retracta, cãci e periculos
pentru un creºtin sã vorbeascã împotriva conºtiinþei lui. Aici stau ºi nu
pot face altfel. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu! Amin.” (Idem, b.7, cap. 8)
138 Astfel a rãmas acest bãrbat drept pe temelia sigurã a Cuvântului lui
Dumnezeu. Lumina cerului i-a iluminat faþa. Mãreþia ºi curãþia ca-
racterului sãu, pacea ºi bucuria inimii au fost vãzute de toþi atunci când
mãrturisea împotriva puterii rãtãcirii ºi în favoarea superioritãþii acelei
credinþe care biruie lumea.
Întreaga adunare a rãmas un timp uimitã ºi fãrã cuvânt. La primul
rãspuns, Luther vorbise pe un ton moderat, cu o þinutã respectuoasã ºi
supusã. Romaniºtii au interpretat acest fapt ca o dovadã a slãbirii
curajului. Ei au primit cererea pentru amânare mai degrabã ca o anticipare
a retractãrii. Însuºi împãratul, observând cu un aer dispreþuitor înfãþi-
ºarea lui de cãlugãr, îmbrãcãmintea lui modestã ºi simplitatea cuvântãrii
lui, declarã: „Niciodatã nu va face acest cãlugãr un eretic din mine”.
Dar curajul ºi hotãrârea pe care le-a manifestat, împreunã cu puterea
ºi claritatea raþionamentelor lui, i-au surprins pe toþi cei prezenþi. Împã-
ratul, plin de admiraþie, a exclamat: „Acest cãlugãr vorbeºte cu o inimã
atât de îndrãzneaþã ºi cu un curaj atât de neclintit”. Mulþi dintre prinþii
germani priveau cu mândrie ºi cu bucurie la acest reprezentant al naþiunii
lor.
Partizanii Romei fuseserã înfrânþi; cauza lor apãrea într-o luminã
defavorabilã. Ei cãutau sã-ºi menþinã puterea, nu fãcând apel la Scripturi,
ci recurgând la ameninþãri, argumentul dintotdeauna al Romei. Purtãto-
rul de cuvânt al Dietei îi strigã: „Dacã nu retractezi, împãratul ºi statele
împãrãþiei se vor sfãtui cu privire la mãsurile pe care le vom adopta
împotriva unui eretic incorigibil”.
Prietenii lui Luther, care ascultaserã cu mare bucurie nobila sa
apãrare, s-au cutremurat la auzul acestor cuvinte, dar însuºi reformatorul
a spus liniºtit: „Dumnezeu sã-mi ajute, dar nu pot retracta nimic”. (Idem,
b.7, cap. 8)
I s-a spus sã se retragã din Dietã, în timp ce prinþii urmau sã se
sfãtuiascã. Se simþea cã a venit o mare crizã. Refuzul lui Luther de a Luther înaintea Dietei
se supune putea afecta istoria bisericii pentru secole întregi. De aceea
s-a hotãrât sã i se mai dea o ocazie de a retracta. Pentru ultima oarã a
fost adus în adunare. Din nou a fost întrebat dacã vrea sã renunþe la
învãþãturile lui. „Nu am alt rãspuns de dat”, a spus el, „decât acela pe
care l-am dat”. Era clar cã nu putea fi determinat nici prin promisiuni ºi
nici prin ameninþãri, ca sã se supunã ordinului Romei.
Conducãtorii papali s-au mâniat pentru cã puterea lor, care îi fãcuse 139
pe regi ºi pe nobili sã tremure, era astfel dispreþuitã de un cãlugãr umil;
ei voiau sã-l facã sã le simtã mânia, torturându-i viaþa. Dar Luther,
înþelegând primejdia, vorbise tuturor cu demnitatea ºi calmul cuvenit
unui creºtin. În cuvintele sale nu fusese nici mândrie, nici patimã ºi nici
Tragedia veacurilor
declaraþii neadevãrate. El se pierduse pe sine din vedere, precum ºi pe
oamenii mari care-l înconjurau, ºi simþea cã era în prezenþa Unuia infinit,
superior papilor, prelaþilor, regilor ºi împãraþilor. Hristos vorbise prin
mãrturia lui Luther cu o putere ºi o mãreþie care pentru moment i-au
inspirat atât pe prieteni, cât ºi pe duºmani cu teamã ºi uimire. Duhul lui
Dumnezeu fusese de faþã în acel conciliu, impresionând inimile
conducãtorilor împãrãþiei. Mai mulþi prinþi au recunoscut cu îndrãznealã
dreptatea cauzei lui Luther. Mulþi au fost convinºi cu privire la adevãr;
dar impresiile pe care ºi le fãcuserã n-au durat mult. Mai erau alþii care
nu ºi-au exprimat imediat convingerile, dar care, dupã ce au cercetat
Scripturile, au devenit peste puþin timp susþinãtorii Reformei.
Electorul Frederic aºteptase cu mare îngrijorare prezenþa lui Luther
înaintea Dietei ºi cu o adâncã emoþie ascultase discursul lui. Cu bucurie
ºi cu mândrie, el fusese martor la curajul doctorului, la statornicia ºi la
stãpânirea lui ºi s-a hotãrât sã stea mai ferm în apãrarea lui. El a pus în
contrast pãrþile aflate în conflict ºi a vãzut cã înþelepciunea papilor, a
regilor ºi a prelaþilor fusese fãcutã fãrã valoare de puterea adevãrului.
Papalitatea suferise o înfrângere care urma sã fie simþitã de toate
popoarele ºi în toate veacurile.
Când trimisul papal ºi-a dat seama de efectul produs prin cuvântarea
lui Luther, s-a temut mai mult decât oricând cã siguranþa bisericii Romei
se zdruncinã, de aceea s-a hotãrât sã foloseascã toate mijloacele de
care dispunea pentru a obþine nimicirea reformatorului. Cu toatã
elocvenþa ºi amabilitatea diplomaticã prin care se distingea în mod
deosebit, a arãtat tânãrului împãrat nebunia ºi primejdia de a jertfi, pentru
cauza unui cãlugãr neînsemnat, prietenia ºi sprijinul puternicului scaun
al Romei.
Cuvintele lui n-au rãmas fãrã efect. În ziua urmãtoare rãspunsului
dat de Luther, Carol a fãcut în aºa fel, încât sã fie prezentat Dietei un
mesaj, prin care anunþa hotãrârea lui de a urma politica înaintaºilor sãi,
de a menþine ºi de a apãra religia catolicã. Pentru cã Luther refuzase
140 sã renunþe la rãtãcirile lui, aveau sã fie luate cele mai aspre mãsuri
împotriva lui ºi a rãtãcirilor pe care le predica. „Un cãlugãr umil, îndemnat
de propria nebunie, s-a ridicat împotriva credinþei creºtinãtãþii. Pentru
a opri aceastã lipsã de respect, voi jertfi regatele, comorile, prietenii,
trupul, sângele, sufletul ºi viaþa mea. Sunt gata sã-l alung pe augustinul
Luther, interzicându-i sã provoace cea mai neînsemnatã dezordine printre
oameni; îl voi trata pe el ºi pe adepþii lui ca pe niºte eretici încãpãþânaþi,
cu excomunicarea, cu interdicþia ºi cu toate mijloacele destinate sã-i
nimiceascã. Îi chem pe membrii statelor sã se comporte ca niºte creºtini
credincioºi.” (Idem, b.7, cap.9). Cu toate acestea, împãratul a declarat
cã biletul de liberã trecere al lui Luther trebuie respectat ºi cã, înainte
de a se lua mãsuri împotriva lui, trebuie sã i se îngãduie sã ajungã acasã
în siguranþã.
Douã pãreri contradictorii erau susþinute acum de cãtre membrii
Dietei. Emisarii ºi reprezentanþii papei au cerut din nou ca biletul de
liberã trecere al reformatorului sã nu fie respectat. „Rinul, spuneau ei,
trebuie sã primeascã cenuºa lui, aºa cum a primit-o ºi pe aceea a lui
Jan Hus, acum un veac.” (Idem, b.7, cap. 9). Dar prinþii Germaniei, ei
înºiºi papistaºi ºi duºmani juraþi ai lui Luther, au protestat împotriva unei
asemenea încãlcãri a încrederii publice, considerând-o ca fiind o patã
pe onoarea naþiunii. Ei ºi-au amintit de nenorocirile care urmaserã morþii
lui Hus ºi au declarat cã nu îndrãzneau sã aducã din nou asupra
Germaniei ºi asupra tânãrului lor împãrat acele rele îngrozitoare.
Carol însuºi, la aceastã propunere mârºavã, a spus: „Chiar dacã
onoarea ºi credinþa ar fi alungate din toatã lumea, ele trebuie sã-ºi
gãseascã refugiul în inimile prinþilor”. (Idem, b.7, cap. 9). El a fost apoi
îndemnat de cruzii duºmani catolici ai lui Luther sã procedeze cu el aºa
cum a procedat Sigismund cu Hus – lãsându-l pe mâna bisericii; dar,
amintindu-ºi scena în care Hus, în adunare publicã, ridicându-ºi lanþurile,
îl acuzã pe monarh pentru cãlcarea jurãmântului, Carol al V-lea a
Luther înaintea Dietei
declarat: „Nu doresc sã roºesc ca Sigismund”. (L’enfant, vol.1, p. 422)
Cu toate acestea, Carol respinsese în mod deliberat adevãrurile
prezentate de Luther. „Sunt ferm hotãrât sã urmez exemplul înaintaºilor
mei”, scria monarhul. (D’Aubigné, b.7, cap. 9). El s-a hotãrât sã nu
pãrãseascã drumul obiceiului moºtenit nici chiar pentru a merge pe
cãile adevãrului ºi ale neprihãnirii. Pentru cã pãrinþii lui fuseserã astfel,
ºi el dorea sã susþinã papalitatea, cu toate cruzimile ºi corupþia ei. Luând
141
aceastã poziþie, el refuzã sã primeascã o altã luminã mai mare decât
aceea pe care o primiserã pãrinþii sãi ºi sã îndeplineascã vreo datorie
pe care ei nu o îndepliniserã.
Sunt mulþi în zilele noastre care se þin de obiceiurile ºi de tradiþiile
pãrinþilor lor. Când Domnul le trimite o luminã mai mare, ei refuzã sã o
Tragedia veacurilor
primeascã, pentru cã, nefiind datã pãrinþilor lor, n-a fost primitã de
aceºtia. Noi însã nu stãm pe aceeaºi poziþie pe care au stat ºi pãrinþii
noºtri; ca urmare, atât datoriile, cât ºi rãspunderile noastre nu sunt
aceleaºi cu ale lor. Noi nu vom fi aprobaþi de Dumnezeu dacã privim la
exemplul pãrinþilor noºtri pentru a ne stabili datoria, în loc de a cerceta
cuvântul adevãrului pentru noi înºine. Rãspunderea noastrã este mai
mare decât a fost aceea a înaintaºilor noºtri. Noi suntem rãspunzãtori
pentru lumina pe care ei au primit-o ºi care ne-a fost datã ca moºtenire,
dar mai suntem rãspunzãtori ºi pentru acea luminã mai mare care
strãluceºte peste noi din Cuvântul lui Dumnezeu.
Hristos spunea iudeilor necredincioºi: „Dacã n-aº fi venit ºi nu le-aº fi
vorbit, n-ar avea pãcat; dar acum n-au nici o dezvinovãþire pentru pãcatul
lor” (Ioan 15,22). Aceeaºi putere divinã vorbise ºi prin Luther împãratului
ºi prinþilor germani. ªi pe mãsurã ce lumina se revãrsa din Cuvântul lui
Dumnezeu, Duhul Sãu stãruia pentru ultima oarã pe lângã mulþi din
adunarea aceea. Aºa cum Pilat, cu secole mai înainte, a îngãduit mândriei
ºi popularitãþii sã-i închidã inima faþã de Mântuitorul lumii, aºa cum
Felix l-a trimis tremurând pe solul adevãrului: „De astã datã du-te;
când voi avea timp te voi chema”, aºa cum Agripa cel mândru a
mãrturisit: „Curând mai vrei tu sã mã faci creºtin” (Fapte 24,25; 26,28),
ºi totuºi au întors spatele soliei trimise de Cer – tot aºa Carol al V-lea,
supunându-se poruncilor mândriei ºi intereselor lumeºti, a hotãrât sã
respingã lumina adevãrului.
Zvonurile cu privire la uneltirile împotriva lui Luther erau larg rãspân-
dite, producând o mare frãmântare în oraº. Reformatorul câºtigase
mulþi prieteni care, cunoscând cruzimea trãdãtoare a Romei faþã de
toþi aceia care îndrãznesc sã denunþe corupþiile ei, au hotãrât cã el nu
trebuie sã fie sacrificat. Sute de nobili s-au angajat sã-l ocroteascã. Nu
puþini au fost aceia care au denunþat mesajul regal ca fiind o supunere
din slãbiciune faþã de puterea stãpânitoare a Romei. Pe uºile caselor ºi
în pieþele publice erau aºezate pancarte, unele condamnându-l, iar altele
apãrându-l pe Luther. Pe una dintre acestea erau scrise numai cuvintele
142
pline de înþeles ale înþeleptului: „Vai de tine þarã, al cãrei împãrat este
un copil” (Ecles. 10,16). Entuziasmul poporului în favoarea lui Luther,
în toatã Germania, a convins atât pe împãrat, cât ºi Dieta cã orice
nedreptate doveditã faþã de el ar fi putut primejdui pacea imperiului ºi
chiar stabilitatea tronului.
Frederic de Saxonia pãstra o rezervã bine studiatã, ascunzându-ºi
cu grijã adevãratele lui sentimente faþã de reformator, în timp ce îl
pãzea cu o vigilenþã neobositã, veghind la toate miºcãrile lui ºi ale
duºmanilor sãi. Dar erau mulþi care nu fãcuserã nici o încercare de a-ºi
ascunde simpatia faþã de Luther. Era vizitat de prinþi, conþi, baroni ºi de
alte persoane deosebite, atât laici, cât ºi preoþi. „Cãmãruþa doctorului”,
scria Spalatin, „nu-i putea cuprinde pe toþi vizitatorii care soseau.”
(Martyn, vol.1, p. 404). Oamenii priveau la el ca ºi când ar fi fost mai
mult decât un om. Chiar ºi aceia care nu credeau în învãþãturile lui nu
puteau decât sã admire acea integritate distinsã care l-a fãcut sã se
expunã morþii decât sã-ºi calce pe conºtiinþã.
Au fost fãcute eforturi stãruitoare pentru a obþine consimþãmântul
lui Luther de a face un compromis cu Roma. Nobili ºi prinþi i-au spus
cã, dacã va continua sã punã judecata proprie împotriva aceleia a bisericii
ºi a conciliilor, urma sã fie în curând alungat din imperiu ºi nu va avea
nici o apãrare. La acest apel Luther a rãspuns: „Evanghelia lui Hristos
nu poate fi predicatã fãrã pierderi… De ce atunci sã mã despartã frica
sau primejdia de arestare, de Domnul ºi de acel Cuvânt divin care
singur este adevãrul? Nu; vreau mai degrabã sã-mi dau trupul, sângele
ºi viaþa.” (D’Aubigné, b.7, cap.10)
A fost din nou somat sã se supunã judecãþii împãratului, dar nici
atunci nu avea de ce sã se teamã. „Consimt”, a rãspuns el, „din toatã
inima mea ca împãratul, prinþii ºi chiar cel mai neînsemnat creºtin sã
cerceteze ºi sã judece lucrãrile mele; dar cu o condiþie, ºi anume aceea
de a lua Cuvântul lui Dumnezeu ca mãsurã. Oamenii nu au altceva de
Luther înaintea Dietei
fãcut decât sã-l asculte. Nu-mi siliþi conºtiinþa, care este legatã ºi
înlãnþuitã de Sfintele Scripturi.” (Idem, b.7, cap. 10)
La un alt apel, el a rãspuns: „Consimt sã renunþ la biletul meu de
liberã trecere. Îmi aºez persoana ºi viaþa în mâinile împãratului, dar
Cuvântul lui Dumnezeu niciodatã!” (Idem, b.7, cap. 10). S-a declarat
de acord de a se supune hotãrârii unui conciliu general, dar numai punând
condiþia ca acelui conciliu sã i se cearã sã hotãrascã dupã Scripturi. „În
143
ceea ce priveºte credinþa ºi Cuvântul lui Dumnezeu”, adãuga el, „orice
creºtin poate fi un tot atât de bun judecãtor pentru sine ca ºi papa, chiar
dacã este susþinut de milioane de concilii.” (Martyn vol.1, p. 410). Atât
prietenii, cât ºi duºmanii s-au convins pânã la urmã cã orice strãduinþã
pentru împãcare ar fi fãrã folos.
Tragedia veacurilor
Dacã reformatorul ar fi cedat doar într-un singur punct, Satana ºi
oºtile lui ar fi câºtigat biruinþa. Dar hotãrârea lui nestrãmutatã a constituit
mijlocul de eliberare al bisericii ºi începutul unei ere noi ºi mai bune.
Influenþa acestui singur bãrbat, care a îndrãznit sã gândeascã ºi sã
acþioneze independent în probleme de religie, urma sã afecteze biserica
ºi lumea nu numai în vremea sa, ci în toate generaþiile viitoare. Statornicia
ºi credincioºia lui trebuiau sã-i întãreascã pe toþi aceia care pânã la
încheierea timpului urmau sã treacã printr-o experienþã asemãnãtoare.
Puterea ºi maiestatea lui Dumnezeu au stat mai presus de orice conciliu
al oamenilor, mai presus de marea putere a lui Satana.
Lui Luther i s-a poruncit prin autoritatea împãratului sã se întoarcã
acasã, dar ºtia cã acest anunþ va fi repede urmat de condamnarea lui.
Deºi nori ameninþãtori îi umbreau orizontul, totuºi, atunci când a plecat
din Worms, inima i s-a umplut de bucurie ºi proslãvire. „Satana însuºi”,
spunea el, „a pãzit citadela papei; dar Hristos a fãcut o spãrturã mare
în ea, iar Satana a fost constrâns sã recunoascã cã Domnul este mai
tare decât el.” (D’Aubigné, b.7, cap.11)
Dupã plecare, dorind ca hotãrârea lui sã nu fie consideratã în mod
greºit ca rãzvrãtire, Luther i-a scris împãratului. „Dumnezeu, care este
cercetãtorul inimilor, îmi este martor”, spunea el, „cã sunt gata cu toatã
sinceritatea sã ascult de Maiestatea voastrã, în onoare sau în dezonoare,
în viaþã sau în moarte, cu nici o excepþie în afarã de aceea a Cuvântului
lui Dumnezeu prin care trãieºte omul. În toate problemele vieþii acesteia,
credincioºia mea va fi nezdruncinatã, cãci a pierde sau a câºtiga aici
nu are nici o valoare pentru mântuire. Dar atunci când sunt în joc interese
veºnice, Dumnezeu nu vrea ca omul sã se supunã omului. Cãci o astfel
de supunere în problemele spirituale este o adevãratã închinare ºi trebuie
datã numai Creatorului”. (Idem, b.7, cap. 11)
Plecând de la Worms, Luther a fost înconjurat cu mai multã cãldurã
decât la venire. Preoþi princiari îl salutau pe cãlugãrul excomunicat, iar
conducãtorii civili îl cinsteau pe bãrbatul pe care împãratul îl atacase în
144 public. A fost îndemnat sã predice ºi, în ciuda interdicþiei imperiale, s-a
urcat iarãºi la amvon. „Niciodatã nu m-am angajat sã înlãnþui Cuvântul
lui Dumnezeu”, zicea el, „ºi nici n-o voi face.” (Martyn, vol.1, p.420)
N-a trecut multã vreme de la plecarea lui din Worms, când papistaºii
au stãruit pe lângã împãrat sã dea un edict împotriva lui. În acest decret
Luther era denunþat ca fiind „însuºi Satana în chip de om ºi îmbrãcat în
sutanã de cãlugãr” (D’Aubigné, b.7, cap.11). S-a dat ordin ca, de îndatã
ce va expira biletul de liberã trecere, sã fie luate mãsuri pentru a-i opri
lucrarea. Tuturor le era interzis sã-l gãzduiascã, sã-i dea de mâncare
sau de bãut, sã-l ajute ºi sã-l încurajeze prin cuvinte sau prin fapte, în
public sau în particular. Trebuia sã fie prins oriunde s-ar fi aflat ºi dat în
mâna autoritãþilor. ªi adepþii lui trebuiau sã fie întemniþaþi, iar bunurile
lor confiscate. Scrierile lui trebuiau sã fie distruse ºi, în cele din urmã,
toþi aceia care îndrãzneau sã lucreze contrar prevederilor acestui decret
cãdeau sub condamnarea lui. Electorul de Saxonia ºi prinþii cei mai
binevoitori faþã de Luther au plecat din Worms la scurtã vreme dupã
plecarea lui, iar decretul împãratului a primit confirmarea din partea
Dietei. Acum romaniºtii jubilau. Ei socoteau soarta reformatorului
sigilatã.
Dar Dumnezeu pregãtise o cale de scãpare pentru slujitorul Lui, în
acest ceas de primejdie. Un ochi veghetor urmãrise miºcãrile lui Luther
ºi o inimã nobilã ºi cinstitã se hotãrâse sã-l scape. Era clar cã Roma nu
se va mulþumi cu nimic mai puþin decât cu moartea lui; numai ascunzân-
du-l putea fi scãpat din gura leului. Dumnezeu i-a dat înþelepciune lui
Frederic de Saxonia sã facã un plan pentru ocrotirea reformatorului.
Prin colaborarea unor prieteni devotaþi planul electorului a fost adus la
îndeplinire, iar Luther a fost ascuns atât de prieteni, cât ºi de duºmani.
Pe drumul de întoarcere spre casã a fost rãpit, despãrþit de însoþitori ºi
dus în grabã prin pãdure la castelul din Wartburg, o cetãþuie izolatã în Luther înaintea Dietei
munþi. Atât rãpirea, cât ºi ascunderea lui au fost învãluite într-o tainã
atât de mare, încât nici Frederic n-a ºtiut multã vreme unde fusese
ascuns. Aceastã neºtiinþã n-a fost fãrã plan; atâta vreme cât electorul
nu ºtia nimic despre locul unde era Luther, nu putea descoperi nimic.
Era mulþumit cã reformatorul se aflã în siguranþã ºi aceasta îi era de
ajuns.
Primãvara, vara ºi toamna au trecut ºi a venit din nou iarna, iar 145
Luther rãmânea tot prizonier. Aleander împreunã cu partizanii sãi
tresãltau, crezând cã lumina Evangheliei se va stinge. Dar în loc de
aceasta, reformatorul îºi umplea candela din rezervorul adevãrului ºi
lumina lui urma sã lumineze cu o strãlucire ºi mai puternicã.
Tragedia veacurilor
În siguranþa ospitalierã de la Wartburg, Luther s-a bucurat pentru o
vreme de odihnã, dupã focul ºi tumultul luptei. Dar n-a putut suporta
multã vreme odihna ºi liniºtea. Obiºnuit cu o viaþã de intensã activitate
ºi de luptã aprigã, nu putea sã rãmânã inactiv. În acele zile solitare, i-a
revenit în minte starea bisericii ºi atunci strigã cu disperare: „Vai! Nu
existã nici unul în aceste zile din urmã ale mâniei Sale, care sã stea ca
un zid înaintea Domnului ºi sã-l salveze pe Israel!” (Idem, b.9, cap. 2).
Gândurile lui se întorceau iarãºi la sine ºi se temea sã nu fie acuzat de
laºitate, retrãgându-se din luptã. Se învinuia pentru delãsare ºi como-
ditate. În acelaºi timp, îndeplinea zilnic lucrãri mai mari decât pãrea
posibil sã îndeplineascã un om. Pana sa nu trândãvea. În timp ce duº-
manii lui se felicitau cã fusese adus la tãcere, erau uimiþi ºi încurcaþi de
dovada palpabilã cã el era încã activ. „O oaste” de broºuri ieºite de sub
pana lui circulau în toatã Germania. El a mai fãcut aici un serviciu
foarte important pentru concetãþenii lui, traducând Noul Testament în
limba germanã. De pe Patmosul lui stâncos, a continuat timp de aproape
un an sã vesteascã Evanghelia ºi sã mustre pãcatele ºi rãtãcirile timpului
sãu.
Dar Dumnezeu l-a retras pe slujitorul Sãu din arena vieþii publice nu
numai pentru a-l feri de mâna duºmanilor sau pentru a-i asigura un
timp de liniºte în vederea acestor lucrãri importante. Trebuiau realizate
lucrãri ºi mai preþioase decât acestea. În singurãtatea ºi obscuritatea
acestei ascunzãtori din munþi, Luther a fost lipsit de sprijinul omenesc
ºi îndepãrtat de lauda lumii. A fost în felul acesta salvat de mândrie ºi
de încredere în sine, care adesea sunt provocate de succes. Prin suferinþã
ºi umilire a fost pregãtit din nou sã urce în deplinã siguranþã pe culmile
ameþitoare pe care fusese adesea înãlþat.
Când oamenii se bucurã de libertatea pe care le-o aduce adevãrul,
sunt înclinaþi sã-i preamãreascã pe aceia pe care Dumnezeu i-a folosit
pentru a rupe lanþurile rãtãcirii ºi superstiþiei. Satana cautã sã îndepãrteze
gândurile ºi afecþiunile oamenilor de la Dumnezeu ºi sã le îndrepte
146 asupra instrumentelor omeneºti; el îi conduce sã onoreze mai degrabã
instrumentul ºi sã treacã cu vederea mâna care dirijeazã toate
evenimentele Providenþei. Prea adesea conducãtorii religioºi, care sunt
lãudaþi ºi respectaþi în felul acesta, pierd din vedere dependenþa lor de
Dumnezeu ºi sunt amãgiþi sã se încreadã în ei înºiºi. Ca urmare, ei
cautã sã stãpâneascã mintea ºi conºtiinþa acelor oameni care sunt dispuºi
sã priveascã la ei pentru cãlãuzire, în loc sã priveascã la Cuvântul lui
Dumnezeu. Lucrarea reformei este adesea întârziatã din cauza acestui
spirit îngãduit de cãtre susþinãtorii ei. Dumnezeu dorea sã fereascã de
aceastã primejdie cauza Reformei. El dorea ca lucrarea sã primeascã
nu amprenta omului, ci pe aceea a lui Dumnezeu. Ochii oamenilor
fuseserã îndreptaþi asupra lui Luther ca fiind exponentul adevãrului; el
a fost ascuns pentru ca ochii sã fie îndreptaþi spre Autorul veºnic al
adevãrului.

Luther înaintea Dietei

147
CAPITOLUL 9

REFORMATORUL ELVEÞIAN

„Pot oare lucrãrile nefolositoare, pelerinajele lungi,


darurile, icoanele, invocarea fecioarei sau a sfinþilor
sã vã asigure harul lui Dumnezeu?… Ce valoare are
mulþimea cuvintelor care ne împodobesc rugãciunile?
De ce folos sunt o sutanã lucioasã, o frunte împodobitã,
o hainã lungã fluturând sau niºte papuci brodaþi cu
aur?… Dumnezeu priveºte la inimã, iar inimile
noastre sunt departe de El.”

ÎN ALEGEREA UNELTELOR PENTRU REFORMA necesarã


bisericii se descoperã acelaºi plan divin ca ºi la întemeierea ei. Învãþãtorul
ceresc i-a trecut cu vederea pe oamenii cei mari ai pãmântului, pe cei
titraþi ºi bogaþi, care erau obiºnuiþi sã primeascã laude ºi omagii ca
fruntaºi ai poporului. Ei erau atât de mândri ºi încrezãtori în ei înºiºi
pentru superioritatea lor îngâmfatã, încât nu puteau fi aduºi sã simtã cu
semenii lor ºi sã devinã colaboratori cu umilul Om din Nazaret.
Pescarilor neînvãþaþi, truditori din Galilea, le-a fost adresatã chemarea:
„Veniþi dupã Mine ºi vã voi face pescari de oameni” (Matei 4,19).
Aceºti ucenici erau bãrbaþi umili ºi primitori de învãþãturã. Cu cât erau
influenþaþi mai puþin de învãþãtura rãtãcitã a vremii lor, cu atât mai cu
succes putea Hristos sã-i educe ºi sã-i instruiascã pentru slujirea Sa.
Tot aºa au stat lucrurile ºi în zilele marii Reforme. Reformatorii de
seamã erau bãrbaþi cu o viaþã umilã – bãrbaþi care, dintre toþi contem-
148 poranii lor, erau cei mai liberi de mândria rangului ce-l aveau, precum ºi
de influenþa bigotismului ºi a preoþiei. Planul lui Dumnezeu este de a
folosi unelte smerite pentru a împlini lucrãri mari. Atunci slava nu va fi
datã oamenilor, ci Aceluia care lucreazã prin ei voinþa ºi înfãptuirea
dupã buna Sa plãcere.
La câteva sãptãmâni dupã naºterea lui Luther într-o colibã de mineri
din Saxonia, Ulrich Zwingli s-a nãscut într-o colibã de pãstori din Alpi.
Împrejurãrile copilãriei lui Zwingli, precum ºi educaþia primilor sãi ani
au fost astfel încât sã-l pregãteascã pentru misiunea lui viitoare. Crescut
în mijlocul scenelor mãreþe ale naturii, cu frumuseþi sublime ºi
maiestuoase, mintea i-a fost de timpuriu cuprinsã de simþãmântul mãririi,
puterii ºi maiestãþii lui Dumnezeu. Istoria faptelor de eroism petrecute
în munþii natali i-a aprins aspiraþiile tinereþii. ªi alãturi de bunica lui
evlavioasã asculta la cele câteva istorisiri biblice preþioase pe care
aceasta le culesese dintre legendele ºi tradiþiile bisericii. Cu un interes
deosebit, el asculta faptele mari ale patriarhilor ºi profeþilor, ale pãstorilor
care vegheau asupra turmelor lor pe dealurile Palestinei, unde îngerii
au vorbit cu ei despre Pruncul din Betleem ºi despre Omul Calvarului.
Asemenea lui Johan Luther, tatãl lui Zwingli dorea o educaþie pentru
fiul lui, aºa cã bãiatul a pãrãsit de timpuriu vãile natale. Mintea lui s-a
dezvoltat repede ºi în scurtã vreme gãsirea unor profesori competenþi
pentru a-l învãþa a devenit o problemã. La vârsta de treisprezece ani a
mers la Berna, care pe atunci avea cea mai celebrã ºcoalã din Elveþia.
Aici însã, s-a ivit o primejdie care ameninþa sã-i distrugã viitorul lui
promiþãtor. Eforturi hotãrâte au fost fãcute de niºte cãlugãri pentru
a-l atrage într-o mânãstire. Cãlugãrii dominicani ºi franciscani erau pe
atunci în luptã pentru a câºtiga favoarea poporului. Astfel, ei încercau
sã ºi-o asigure prin fastul exterior al bisericilor, prin pompa ceremo-
nialului lor ºi prin atracþiile renumitelor moaºte ºi icoane fãcãtoare de
minuni. Reformatorul elve¡ian
Dominicanii din Berna au vãzut cã, dacã l-ar fi putut câºtiga pe
acest tânãr ºi talentat elev, ºi-ar fi asigurat atât un izvor de câºtig, cât ºi
onoare. Faptul cã era atât de tânãr, darul lui înnãscut de vorbitor ºi
scriitor, precum ºi talentul sãu muzical ºi poetic aveau sã fie mai eficiente
decât toatã pompa ºi parada lor, cu scopul de a-i atrage pe oameni la
slujbele lor religioase ºi la mãrirea veniturilor ordinului lor cãlugãresc.
Prin viclenie ºi prin linguºire, au încercat sã-l convingã pe Zwingli sã 149
intre în mãnãstirea lor. În timp ce era student, Martin Luther se închisese
în chilia unei mãnãstiri ºi ar fi fost pierdut pentru lume dacã providenþa
lui Dumnezeu nu l-ar fi liberat. Lui Zwingli nu i s-a îngãduit sã facã faþã
aceleiaºi primejdii. În mod providenþial, tatãl sãu a fost informat cu
Tragedia veacurilor
privire la planurile cãlugãrilor. El nu avusese intenþia ca bãiatul sã urmeze
viaþa trândavã ºi fãrã valoare a cãlugãrilor. Vãzând cã era în joc viitorul
lui, l-a chemat sã se întoarcã acasã fãrã întârziere.
Chemarea tatãlui a fost ascultatã, dar tânãrul nu putea fi mulþumit
multã vreme în vãile lui natale ºi în curând ºi-a reluat studiile, apãrând
dupã un scurt timp la Basel. Acolo a auzit Zwingli pentru prima oarã
Evanghelia ºi despre harul fãrã platã al lui Dumnezeu. Wittembach, un
profesor de limbi vechi, în timp ce studia greaca ºi ebraica, a fost inspirat
sã cerceteze Sfintele Scripturi ºi, în felul acesta, razele luminii divine au
luminat minþile studenþilor aflaþi sub îndrumarea lui. El învãþa cã existã
un adevãr mai vechi ºi de o valoare infinit mai mare decât teoriile
învãþate de scolastici ºi filozofi. Acest adevãr vechi era acela cã moartea
lui Hristos este singura rãscumpãrare a pãcãtosului. Pentru Zwingli,
aceste cuvinte au fost ca prima razã de luminã care apare înaintea
zorilor.
În scurtã vreme Zwingli a fost chemat de la Basel sã intre în lucrarea
sa. Primul câmp de lucru a fost într-o parohie din Alpi, nu prea departe
de vãile lui natale. Fiind hirotonit ca preot, „s-a devotat cu tot sufletul
cercetãrii adevãrului dumnezeiesc; cãci ºi-a dat bine seama, spunea un
prieten al reformatorului, cât de mult trebuie sã cunoascã acela cãruia
îi era încredinþatã turma lui Hristos”. (Wylie, b.8, cap.5). Pe mãsurã ce
studia Scripturile, îi apãrea tot mai clar deosebirea dintre adevãrurile
lor ºi rãtãcirile Romei. S-a supus Bibliei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu,
singura regulã îndestulãtoare ºi infailibilã. A vãzut cã ea trebuia sã fie
propriul interpret. N-a îndrãznit sã încerce a explica Scriptura pentru a
susþine o teorie sau învãþãturã preconceputã, ci socotea de datoria lui
sã predice învãþãturile ei directe ºi neîndoielnice. A cãutat sã se folo-
seascã de orice mijloc de care dispunea pentru a ajunge la o înþelegere
deplinã ºi corectã a sensului ei ºi cerea ajutorul Duhului Sfânt care,
spunea el, îl descoperã tuturor acelora care-l cautã cu sinceritate ºi cu
rugãciune.
150 „Scripturile”, spunea Zwingli, „vin de la Dumnezeu ºi nu de la om;
chiar Dumnezeu, Acela care ilumineazã, te va ajuta sã înþelegi cã
vorbirea vine de la El. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greºi; el este
luminos, el învaþã, el descoperã, el ilumineazã sufletul cu toatã mântuirea
ºi cu tot harul, mângâie în Domnul, umileºte, încât se reduce ºi chiar
dispare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu.” Zwingli verificase pentru
sine adevãrul acestor cuvinte. Vorbind despre experienþa lui de la data
aceea, el scria mai târziu: „Când am început sã mã consacru pe deplin
Sfintelor Scripturi, am venit totdeauna în conflict cu filozofia ºi teologia
scolasticã. În cele din urmã am ajuns la aceastã concluzie: trebuie sã
pãrãseºti orice minciunã ºi sã înveþi înþelesul simplu al Cuvântului lui
Dumnezeu. Dupã aceea am început sã-I cer lui Dumnezeu lumina Sa,
iar studiul Scripturilor a început sã-mi fie mult mai uºor.” (Idem, b.8,
cap. 6)
Învãþãtura predicatã de Zwingli nu era primitã de la Luther. Era
învãþãtura lui Hristos. „Dacã Luther Îl predicã pe Hristos”, spunea
reformatorul elveþian, „el trebuie sã facã ce fac ºi eu. Aceia pe care
i-a adus el la Hristos sunt mai numeroºi decât aceia pe care i-am adus
eu. Dar lucrul acesta nu conteazã. Nu voi purta alt nume decât acela al
lui Hristos, al cãrui soldat sunt ºi numai El este Maestrul meu.” „Nu
i-am scris niciodatã lui Luther vreun cuvânt ºi nici el mie. ªi de ce?…
Pentru ca sã se arate cât de mult este de acord Duhul lui Dumnezeu cu
El Însuºi, deoarece amândoi, fãrã sã ne fi înþeles mai înainte, învãþãm
doctrina lui Hristos în acelaºi fel.” (D’Aubigné, b.8, cap. 9)
În anul 1516, Zwingli a fost invitat sã devinã predicator în mãnãstirea
din Einsiedeln. Aici avea sã facã cunoºtinþã mai de aproape cu stricã-
ciunile Romei ºi urma sã-ºi exercite influenþa ca reformator, aceastã
influenþã avea sã fie simþitã dincolo de Alpii lui natali. Printre atracþiile
de seamã din Einsiedeln, era un chip al Fecioarei despre care se spunea
cã avea puterea de a face minuni. Deasupra porþii de intrare a mãnãstirii Reformatorul elve¡ian
era o inscripþie care glãsuia astfel: „Aici se poate obþine o iertare deplinã
a pãcatelor”. (Idem, b.8, cap. 5). Întotdeauna veneau pelerini la racla
Fecioarei; dar la marea sãrbãtoare anualã a sfinþirii ei, mulþimile veneau
din toate pãrþile Elveþiei ºi chiar din Franþa ºi din Germania. Zwingli,
profund mâhnit la vederea acestor lucruri, a folosit ocazia de a proclama
libertatea prin Evanghelie acestor sclavi ai superstiþiei.
„Sã nu vã închipuiþi”, spunea el, „cã Dumnezeu este în acest templu 151
mai mult decât în orice altã parte a creaþiunii Sale. Oricare ar fi þara în
care locuiþi, Dumnezeu este lângã voi ºi vã aude… Pot oare lucrãrile
nefolositoare, pelerinajele lungi, darurile, icoanele, invocarea fecioarei
sau a sfinþilor sã vã asigure harul lui Dumnezeu?… Ce valoare are
Tragedia veacurilor
mulþimea cuvintelor cu care ne împodobim rugãciunile? De ce folos
sunt o sutanã lucioasã, o frunte împodobitã, o hainã lungã fluturând sau
niºte papuci brodaþi cu aur?… Dumnezeu priveºte la inimã, iar inimile
noastre sunt departe de El.” „Hristos”, spunea el, „care S-a adus jertfã o
singurã datã pe cruce, este jertfa ºi victima aceea care a fãcut ispãºire
pentru pãcatele tuturor credincioºilor în toatã veºnicia.” (Idem, b.8,
cap. 5)
Pentru mulþi dintre ascultãtori, aceste învãþãturi nu erau binevenite.
Era o dezamãgire cruntã sã li se spunã cã drumul lor obositor a fost
fãcut în zadar. Ei nu puteau înþelege iertarea oferitã în dar prin Iisus
Hristos. Erau mulþumiþi cu vechiul drum spre ceruri pe care îl trasase
Roma pentru ei. Ei nu se osteneau sã caute ceva mai bun. Le era mai
uºor sã încredinþeze mântuirea lor preoþilor ºi papei decât sã caute
curãþia inimii.
Însã o altã categorie de ascultãtori a primit cu bucurie vestea
mântuirii prin Hristos. Rânduielile practicate de Roma nu le aduseserã
pacea sufleteascã, de aceea au primit prin credinþã sângele lui Hristos
ca ispãºire pentru ei. Aceºtia s-au întors acasã pentru a face cunoscut
ºi altora lumina preþioasã pe care o primiserã. Adevãrul a fost dus în
felul acesta din cãtun în cãtun, din oraº în oraº, iar numãrul pelerinilor
la racla Fecioarei a scãzut foarte mult. S-a vãzut totodatã o scãdere a
darurilor, dar în acelaºi timp a scãzut ºi salariul lui Zwingli, care era
plãtit din acestea. Acest lucru i-a produs numai bucurie, cãci a vãzut
cã puterea fanatismului ºi a superstiþiei fusese frântã.
Autoritãþile bisericii nu erau oarbe faþã de lucrarea pe care o fãcea
Zwingli, dar pentru un moment s-au ferit sã intervinã. Nãdãjduind sã-l
câºtige pentru cauza lor, au încercat sã-l atragã mai întâi prin linguºiri,
dar în acelaºi timp adevãrul câºtiga teren în inimile oamenilor.
Activitatea lui Zwingli la Einsiedeln l-a pregãtit pentru un câmp mai
mare, în care urma sã intre în curând. Dupã trei ani petrecuþi aici, a
fost chemat ca predicator la catedrala din Zürich. Pe atunci, acesta
152 era oraºul cel mai important din Confederaþia Helveticã ºi influenþa
exercitatã aici urma sã fie resimþitã pânã departe. Eclesiasticii, prin a
cãror invitaþie a venit la Zürich, doreau sã se împotriveascã oricãror
inovaþii, astfel cã l-au instruit în legãturã cu îndatoririle lui.
„Vei face tot ce vei putea”, i-au spus ei, „sã strângi veniturile de la
parohie, fãrã sã le treci cu vederea chiar pe cele mai neînsemnate. ªi îi
vei îndemna pe credincioºi, atât de la amvon, cât ºi la spovedanie, sã
dea zecimile ºi darurile, ca sã-ºi arate în felul acesta dragostea lor faþã
de bisericã. Vei avea grijã de creºterea veniturilor percepute de la
bolnavi, de la liturghii ºi în general de la toate rânduielile bisericeºti.”
„În ceea ce priveºte administrarea sacramentelor, predicarea ºi grija
pentru turmã”, au adãugat învãþãtorii lui, „acestea sunt, de asemenea,
îndatoririle capelanului. Dar pentru acestea trebuie sã foloseºti un
înlocuitor ºi mai ales în predicare. N-ar trebui sã administrezi
sacramentele decât persoanelor cu vazã ºi numai atunci când þi se cer;
þi se interzice sã le administrezi tuturor persoanelor, fãrã ca mai întâi sã
faci o deosebire între oameni.” (Idem, b.8, cap. 6)
Zwingli a ascultat în tãcere la aceastã însãrcinare ºi, ca rãspuns,
dupã ce ºi-a exprimat recunoºtinþa faþã de cinstea chemãrii la acest
post important, a început sã explice drumul pe care ºi-l propusese ca
sã-l adopte: „Viaþa lui Hristos”, a spus el, „a fost prea mult ascunsã de
oameni. Voi predica toatã Evanghelia lui Matei… scoþând numai din
izvoarele Scripturii, sondând adâncimile ei, comparând un pasaj cu altul
ºi cãutând o înþelegere prin rugãciune continuã ºi stãruitoare. Îmi voi
consacra slujirea slavei lui Dumnezeu, laudei singurului Sãu Fiu, mântuirii
adevãrate a sufletelor ºi clãdirii lor în credinþa adevãratã.” (Idem, b.8,
cap. 6). Cu toate cã unii dintre ecleziastici au dezaprobat planul lui ºi
au încercat sã-l determine sã renunþe la el, Zwingli a rãmas hotãrât. A
declarat cã era gata nu sã introducã o metodã nouã, ci metoda cea veche
folositã de bisericã în vremurile curate de la începuturile ei. Reformatorul elve¡ian
Curând s-a trezit un viu interes pentru adevãrurile pe care le predica;
iar poporul se aduna în numãr mare pentru a-i asculta predicile. Mulþi
care încetaserã de multã vreme sã mai vinã la slujbele religioase se
aflau acum printre ascultãtori. ªi-a început lucrarea deschizând
evangheliile, citind ºi explicând ascultãtorilor sãi relatarea inspiratã a
vieþii, învãþãturilor ºi a morþii lui Hristos. Aici, ca ºi la Einsiedeln, a
prezentat Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind singura autoritate infailibilã, 153
iar moartea lui Hristos ca singura jertfã desãvârºitã. „La Hristos vreau
sã vã conduc”, spunea el, „la Hristos, Izvorul adevãrat al mântuirii”.
(Idem, b.8, cap. 6). În jurul predicatorului s-au adunat oameni din toate
clasele sociale, de la oamenii de stat ºi savanþi, la meseriaºi ºi þãrani. Ei
Tragedia veacurilor
îi ascultau cuvintele cu un interes profund. El nu numai cã vestea darul
unei mântuiri fãrã platã, dar mustra fãrã teamã relele ºi stricãciunile
timpului. Mulþi se întorceau de la catedralã lãudându-L pe Dumnezeu.
„Acest bãrbat”, spuneau ei, „este un predicator al adevãrului. El va fi
Moise al nostru pentru a ne scoate din aceastã întunecime egipteanã.”
(Idem, b.8, cap. 6)
Cu toate cã la început strãduinþele lui au fost primite cu un mare
entuziasm, dupã un timp a apãrut opoziþia. Cãlugãrii au început sã-i
împiedice lucrãrile ºi sã-i condamne învãþãturile. Mulþi l-au asaltat cu
ironii ºi batjocuri, alþii au recurs la obrãznicie ºi la ameninþãri. Dar Zwingli
suporta toate acestea cu rãbdare, spunând: „Dacã dorim sã-i câºtigãm
pe pãcãtoºi la Iisus Hristos, trebuie sã închidem ochii faþã de multe
lucruri”. (Idem, b.8, cap. 6)
Cam în acel timp a apãrut o nouã acþiune destinatã a face sã înainteze
lucrarea Reformei. Un anume Lucian a fost trimis la Zürich cu câteva
dintre scrierile lui Luther, de cãtre un prieten al credinþei reformate din
Basel, care a socotit cã vânzarea acestor cãrþi ar putea fi un mijloc pu-
ternic pentru rãspândirea luminii. „Încredinþeazã-te”, îi scria el lui Zwingli,
„dacã acest bãiat are destulã prevedere ºi pricepere; dacã este aºa,
atunci lasã-l sã ducã din oraº în oraº, din cetate în cetate, din sat în sat
ºi chiar din casã în casã, printre elveþieni, lucrãrile lui Luther ºi îndeosebi
expunerea lui cu privire la rugãciunea Domnului, scrisã pentru laici. Cu
cât vor fi mai cunoscute, cu atât vor gãsi mai mulþi cumpãrãtori.” (Idem,
b.8, cap. 6). În felul acesta lumina ºi-a croit drumul.
Când Dumnezeu Se pregãteºte sã rupã lanþurile neºtiinþei ºi ale
superstiþiei, atunci Satana lucreazã cu o ºi mai mare putere pentru a-i
învãlui pe oameni în întuneric, sã lege cãtuºele ºi mai strâns. În timp ce
în diferite þãri se ridicau bãrbaþi pentru a prezenta poporului iertarea ºi
îndreptãþirea prin sângele lui Hristos, Roma a pornit cu forþe înnoite sã
deschidã pieþele ei în toatã creºtinãtatea, oferind iertarea pe bani.
Fiecare pãcat îºi avea preþul lui, iar oamenilor li se asigura toatã
154 libertatea pentru sãvârºirea crimelor, dacã tezaurul bisericii era mereu
plin. În felul acesta cele douã miºcãri înaintau paralel; una oferind iertarea
de pãcat în schimbul banilor, iar cealaltã iertarea prin Hristos – Roma
aprobând pãcatul ºi fãcând din el sursã de venituri, reformatorul condam-
nând pãcatul ºi arãtând cãtre Hristos ca Ispãºitor ºi Eliberator.
În Germania, vânzarea indulgenþelor fusese încredinþatã cãlugãrilor
dominicani ºi era condusã de faimosul Tetzel. În Elveþia, negoþul acesta
fusese pus în mâinile franciscanilor sub conducerea lui Samson, un
cãlugãr italian. Samson fãcuse bune servicii bisericii, adunând sume
imense din Germania ºi din Elveþia pentru a umple tezaurul papal. Acum
strãbãtea Elveþia, atrãgând mulþimi, jefuindu-i pe þãranii sãrmani de
câºtigul lor sãrãcãcios ºi storcând daruri bogate de la clasele înstãrite.
Dar influenþa Reformei s-a fãcut simþitã prin diminuarea acestor venituri,
cu toate cã n-a putut opri negoþul lor. Zwingli era încã la Einsiedeln,
când Samson, la scurt timp dupã intrarea în Elveþia, a sosit cu marfa lui
în oraºul vecin. Aflând de misiunea lui, reformatorul s-a hotãrât imediat
sã i se împotriveascã. Cei doi nu s-au întâlnit, dar atât de mare a fost
succesul lui Zwingli în demascarea pretenþiilor cãlugãrului, încât acesta
a fost obligat sã plece în altã parte.
La Zürich, Zwingli predicase cu zel împotriva traficanþilor de iertare;
ºi când Samson s-a apropiat de locul acela, a fost întâmpinat de un sol
din partea consiliului, cu o comunicare prin care i se punea în vedere sã
plece mai departe. În cele din urmã, a intrat totuºi printr-o înºelãtorie,
dar a fost alungat fãrã mãcar sã fi putut vinde vreo indulgenþã ºi la
scurt timp dupã aceea a pãrãsit Elveþia.
Un puternic avânt a fost dat Reformei prin apariþia unei ciume sau
„moartea neagrã”, care s-a revãrsat asupra Elveþiei în anul 1519. Atunci
când oamenii s-au aflat în faþa plãgii nimicitoare, mulþi au fost fãcuþi sã
simtã cât de zadarnice ºi fãrã valoare erau iertãrile pe care le cumpã-
raserã ºi doreau o temelie mai sigurã pentru credinþa lor. La Zürich,
Reformatorul elve¡ian
Zwingli a fost ºi el atins de boalã ºi a ajuns atât de slãbit, încât orice
nãdejde de însãnãtoºire era spulberatã, a circulat chiar ºtirea cã a murit.
În acel ceas de încercare, nãdejdea ºi curajul lui au rãmas neclintite. A
privit prin credinþã la crucea de pe Calvar, încrezându-se în ispãºirea
îndestulãtoare pentru pãcat. Când s-a întors de la porþile morþii, a predicat
Evanghelia cu o mai mare râvnã decât înainte, iar cuvintele lui exercitau
o influenþã irezistibilã. Oamenii l-au primit cu bucurie pe pastorul lor
iubit care se întorsese din pragul mormântului. Ei înºiºi, dupã ce trecuserã 155
prin suferinþã ºi fiind aproape de moarte, au simþit ca niciodatã mai înainte
valoarea Evangheliei.
Zwingli ajunsese la o înþelegere mai clarã a adevãrurilor Evangheliei
ºi experimentase în mod deplin în viaþa sa puterea ei înnoitoare. Cãderea
Tragedia veacurilor
omului ºi Planul de Mântuire erau subiectele asupra cãrora stãruia. „În
Adam”, spunea el, „toþi suntem morþi, aruncaþi în stricãciune ºi în
condamnare”. (Wylie, b.8, cap. 9). „Hristos a obþinut pentru noi o
rãscumpãrare care dureazã în veci. Suferinþa Lui este… o jertfã veºnicã
ºi are putere sã vindece pentru veºnicie; ea satisface dreptatea divinã
pentru veºnicie pentru toþi aceia care se încred în ea cu o credinþã
hotãrâtã ºi nezdruncinatã.” Dar ea învaþã cu claritate cã oamenii nu
sunt liberi, datoritã harului lui Hristos, sã continue sã pãcãtuiascã.
„Oriunde este credinþã în Dumnezeu, existã ºi Dumnezeu ºi acolo unde
locuieºte Dumnezeu, este ºi zel care îi îndeamnã ºi îi constrânge pe
oameni la fapte bune.” (D’Aubigné, b.8, cap. 9)
Atât de mare era interesul în favoarea predicãrii lui Zwingli, încât
catedrala era plinã pânã la refuz de mulþimea care venea sã-l asculte.
Puþin câte puþin, în mãsura în care ei îl puteau primi, el descoperea
ascultãtorilor sãi adevãrul. Era atent ca sã nu introducã de la început
puncte care i-ar fi consternat ºi ar fi dat naºtere la prejudecãþi. Lucrarea
lui era sã le câºtige inimile pentru învãþãturile lui Hristos, sã le înmoaie
prin iubirea Sa ºi sã pãstreze înaintea lor exemplul Sãu; ºi pe mãsurã ce
primeau învãþãturile Evangheliei, credinþele ºi practicile lor superstiþioase
urmau sã fie în mod inevitabil pãrãsite.
Pas cu pas, Reforma înainta în Zürich. Alarmaþi, duºmanii lui s-au
ridicat într-o împotrivire activã. Dar cu un an mai înainte, cãlugãrul din
Wittenberg rostise un nu categoric papei ºi împãratului la Worms, iar
acum totul pãrea sã arate o împotrivire asemãnãtoare faþã de pretenþiile
papei la Zürich. Atacuri repetate au fost îndreptate împotriva lui Zwingli.
În cantoanele papale, din timp în timp, ucenicii adevãraþi ai Evangheliei
erau duºi la rug, dar aceasta nu era destul; însuºi învãþãtorul ereziei
trebuia adus la tãcere. Ca urmare, episcopul de Constanþa a trimis trei
delegaþi la consiliul din Zürich, care l-au acuzat pe Zwingli cã îi învaþã
pe oameni sã calce legile bisericii, punând astfel în primejdie pacea ºi
ordinea societãþii. Dacã autoritatea bisericii avea sã fie respinsã, susþinea
156 el, urmarea avea sã fie o anarhie universalã. Zwingli a rãspuns cã timp
de patru ani predicase Evanghelia în Zürich, „care a fost mai liniºtit ºi
mai paºnic decât toate celelalte oraºe din confederaþie”. „Nu este oare”,
spunea el, „creºtinismul cel mai bun salvator al siguranþei generale?”
(Wylie, b.8, cap. 11)
Delegaþii i-au sfãtuit pe membrii consiliului sã continue a rãmâne în
bisericã, fãrã care, au declarat ei, nu existã mântuire. Zwingli a rãspuns:
„Aceastã acuzaþie sã nu vã intimideze. Temelia bisericii este aceeaºi
Stâncã, acelaºi Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pentru cã
L-a mãrturisit cu credincioºie. În orice popor, oricine crede din toatã
inima în Domnul Iisus este primit de Dumnezeu. Iatã, în adevãr, biserica
în afara cãreia nimeni nu poate fi mântuit.” (D’Aubigné, ed. londonezã,
b.8, cap. 11). Ca urmare a acestei conferinþe, unul dintre delegaþii
episcopului a primit credinþa reformatã.
Consiliul n-a luat nici o mãsurã împotriva lui Zwingli, dar Roma s-a
pregãtit pentru un nou atac. ªi când reformatorul a aflat despre uneltirile
duºmanilor lui a exclamat: „Sã continue; mã tem de ei aºa cum stânca
cea puternicã se teme de valurile care se sparg la picioarele ei”. (Wylie,
b.8, cap. 11). Strãduinþele ecleziasticilor n-au fãcut decât sã promoveze
cauza pe care ei cãutau sã o distrugã. Adevãrul continua sã se rãspân-
deascã. În Germania, adepþii lui, descurajaþi de dispariþia lui Luther, au
cãpãtat iarãºi curaj când au vãzut înaintarea Evangheliei în Elveþia.
Atunci când Reforma a fost întãritã la Zürich, roadele s-au vãzut
mai deplin în alungarea viciului ºi în promovarea ordinii ºi armoniei.
„Pacea îºi are sãlaºul în oraºul nostru”, scria Zwingli; „nici ceartã, nici
fãþãrnicie, nici gelozie, nici luptã. De unde poate veni aceastã unire
decât de la Domnul ºi de la învãþãtura noastrã care ne umple de roadele
pãcii ºi ale evlaviei?” (Idem, b.8, cap. 15)
Biruinþele câºtigate de Reformã i-au provocat pe romaniºti la eforturi Reformatorul elve¡ian
ºi mai hotãrâte pentru distrugerea ei. Vãzând cât de puþin reuºiserã prin
persecuþie ºi prin interzicerea lucrãrii lui Luther în Germania, s-au hotãrât
sã lupte împotriva Reformei cu propriile ei arme. Ei aveau sã susþinã o
disputã cu Zwingli ºi, prin aranjamentele fãcute de ei în aceastã
problemã, îºi asigurau victoria, alegând nu numai locul luptei, ci ºi
judecãtorii care trebuiau sã hotãrascã între pãrþile în discuþie. ªi dacã
l-ar fi avut pe Zwingli în puterea lor, s-ar fi îngrijit sã nu le scape. 157
Conducãtorul adus astfel la tãcere, miºcarea putea fi repede sfãrâmatã,
nimicitã. Acest plan a fost tãinuit însã cu grijã.
S-a hotãrât ca disputa sã se þinã la Baden, dar Zwingli n-a fost de
faþã. Membrii consiliului din Zürich, suspectând planurile papistaºilor ºi
Tragedia veacurilor
avertizaþi de rugurile aprinse în cantoanele papale, pentru mãrturisitorii
Evangheliei, n-au îngãduit pastorului lor sã se expunã primejdiei. La
Zürich, el era gata sã-i întâlneascã pe toþi partizanii pe care Roma i-ar
fi putut trimite, dar sã meargã la Baden, unde sângele martirilor pentru
adevãr tocmai fusese vãrsat, însemna sã meargã la moarte sigurã.
Oecolampadius ºi Haller au fost aleºi sã-l reprezinte pe reformator, în
timp ce faimosul dr. Eck, susþinut de o oaste de doctori învãþaþi ºi prelaþi,
era campionul Romei.
Deºi Zwingli n-a fost prezent la conferinþã, influenþa lui a fost simþitã.
Toþi secretarii au fost aleºi de papistaºi, iar altora le-a fost interzis sã ia
note sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, Zwingli primea zilnic
un raport cu privire la cele ce se spuneau la Baden. Un student dintre
cei prezenþi la disputã fãcea în fiecare searã un raport cu privire la
argumentele prezentate în acea zi. Alþi doi studenþi luau aceste note
pentru a le duce împreunã cu scrisorile zilnice ale lui Oecolampadius lui
Zwingli, la Zürich. Reformatorul rãspundea, dând sfaturi ºi sugestii.
Scrisorile lui erau scrise noaptea, iar studenþii se întorceau cu ele la
Baden dimineaþa. Pentru a înºela vigilenþa gãrzii care staþiona la porþile
oraºului, aceºti soli duceau pe cap coºuri cu pãsãri ºi li se îngãduia sã
treacã fãrã nici o piedicã.
În felul acesta Zwingli susþinea lupta cu împotrivitorii lui înverºunaþi.
El „a lucrat mai mult”, spunea Myconius, „prin meditaþiile, prin nopþile
nedormite ºi prin sfatul pe care-l transmitea la Baden decât ar fi fãcut
discutând personal cu duºmanii lui.” (D’Aubigné, b.11, cap. 13)
Romaniºtii, îmbãtaþi de o biruinþã anticipatã, veniserã la Baden
îmbrãcaþi în mantiile lor bogate ºi strãlucitoare de podoabe. Ei ofereau
cu largheþe mesele lor pline cu cele mai scumpe delicatese ºi cu cele
mai alese vinuri. Povara îndatoririlor ecleziastice era uºuratã prin veselie
ºi chefuri. În contrast izbitor au apãrut reformatorii, care erau priviþi de
oameni puþin mai bine decât o grupã de cerºetori ºi a cãror hranã simplã
îi reþinea prea puþin la masã. Proprietarul lui Oecolampadius, având
158 ocazia sã-l vadã în camerã, îl gãsea totdeauna angajat în studiu sau în
rugãciune ºi, minunându-se mult, raporta cã ereticul era în fond „foarte
evlavios”.
La conferinþ㠄Eck a urcat la amvon cu îngâmfare, împodobit splen-
did, în timp ce umilul Oecolampadius, îmbrãcat modest, a fost obligat
sã-ºi ocupe locul în faþa adversarului pe un scaun rudimentar”. (Idem,
b.11, cap. 13). Glasul puternic al lui Eck ºi siguranþa lui nemãsuratã nu
l-au pãrãsit deloc. Zelul lui era stimulat de nãdejdea aurului ºi a
renumelui; cãci apãrãtorul credinþei avea sã fie rãsplãtit cu o sumã
considerabilã. Când cele mai bune argumente au fost respinse, a recurs
la insulte ºi chiar la blesteme.
Oecolampadius, modest ºi neîncrezut în sine, a ezitat sã intre în
luptã, pentru un moment, dar a fãcut declaraþia solemnã: „Nu recunosc
nici o altã normã de judecatã decât Cuvântul lui Dumnezeu”. (Idem,
b.11, cap. 13). Deºi amabil ºi curtenitor în purtare, s-a dovedit abil ºi
neabãtut. În timp ce romaniºtii, dupã obiceiul lor, apelau la autoritatea
tradiþiilor bisericii, reformatorul s-a alipit categoric de Sfintele Scripturi.
„Obiceiul”, spunea el, „n-are nici o putere în Elveþia, dacã nu se
întemeiazã pe constituþie; în materie de credinþã, Biblia este constituþia
noastrã.” (Idem, b.11, cap. 13)
Contrastul dintre cei doi luptãtori n-a rãmas fãrã efect. Raþionamentul
calm ºi lãmurit al reformatorului, prezentat atât de plãcut ºi de modest,
a influenþat minþile care s-au întors cu dezgust de la pretenþiile îndrãzneþe
ºi violente ale lui Eck.
Discuþia a continuat timp de 18 zile. La încheierea ei, papistaºii, cu o
mare încredere, au pretins victoria. Majoritatea deputaþilor s-au alãturat
Romei, iar Dieta i-a declarat pe reformatori învinºi ºi a hotãrât ca ei
împreunã cu Zwingli, conducãtorul lor, sã fie îndepãrtaþi din bisericã. Dar
roadele conferinþei au descoperit de care parte era câºtigul. Lupta a avut
ca urmare un puternic avânt pentru cauza protestantã ºi, nu dupã multã Reformatorul elve¡ian
vreme, oraºe importante ca Berna ºi Basel s-au declarat în favoarea
Reformei.

159
CAPITOLUL 10

ÎNAINTAREA REFORMEI ÎN GERMANIA

„… Cãlugãrii, convinºi de ilegalitatea obligaþiilor


monahale, erau doritori sã schimbe lunga lor viaþã
de inactivitate cu una de efort activ, dar,
prea puþin cunoscãtori ca sã predice Cuvântul lui
Dumnezeu, cãlãtoreau prin provincii, vizitând
cãtunele ºi colibele, unde vindeau cãrþile lui Luther
ºi ale prietenilor lui. În curând, Germania a fost
împânzitã de aceºti colportori curajoºi.”

DISPARIÞIA MISTERIOASÃ A LUI LUTHER a produs conster-


nare în toatã Germania. Întrebãri cu privire la el se auzeau pretutindeni.
Circulau cele mai ciudate zvonuri ºi mulþi credeau cã fusese ucis. A
fost o mare întristare nu numai printre prietenii declaraþi, ci ºi între miile
de oameni care nu luaserã, în mod deschis, o poziþie în favoarea
Reformei. Mulþi s-au legat printr-un jurãmânt solemn sã-i rãzbune
moartea.
Conducãtorii Romei au vãzut cu groazã pânã unde se ridicase
duºmãnia împotriva lor. Cu toate cã la început se bucuraserã de moartea
lui Luther, acum cãutau sã se ascundã de mânia poporului. Duºmanii
lui nu fuseserã atât de tulburaþi de faptele sale îndrãzneþe când era
printre ei, cum erau acum dupã rãpirea lui. Aceia care, în mânia lor,
cãutaserã sã-l distrugã pe îndrãzneþul reformator se umpluserã de teamã
acum, când el devenise un prizonier neajutorat. „Singura cale care ne
160 mai rãmâne pentru a ne salva”, spunea unul dintre ei, „este sã aprindem
torþele ºi sã-l cãutãm pe Luther în toatã lumea pentru a-l reda naþiunii
care-l cere.” (D’Aubigné, b.9, cap. 1). Edictul împãratului pãrea sã devinã
fãrã valoare. Legaþii papali s-au umplut de indignare când au vãzut cã
li se dãdea cu mult mai puþinã atenþie decât sorþii lui Luther.
Veºtile cã el se gãsea în siguranþã, deºi prizonier, au calmat temerile
poporului, în timp ce au trezit entuziasmul în favoarea lui. Scrierile lui
au fost citite cu o sete ºi mai mare decât înainte. Mulþimi din ce în ce
mai mari se alãturau cauzei bãrbatului erou care, cu un preþ atât de
înfricoºãtor, apãrase Cuvântul lui Dumnezeu. Reforma câºtiga continuu
putere. Sãmânþa semãnatã de Luther se rãspândea pretutindeni. Lipsa
lui împlinea acum o lucrare pe care prezenþa lui n-ar fi fãcut-o. Ceilalþi
lucrãtori simþeau o rãspundere nouã, acum, când marele lor conducãtor
era înlãturat. Cu o credinþã nouã ºi un devotament nou, ei se strãduiau
sã facã cu toatã puterea lor ca lucrarea începutã atât de nobil sã nu
slãbeascã.
Dar nici Satana nu era inactiv. A încercat ceea ce încercase ºi cu
alte miºcãri reformatoare – sã-i amãgeascã ºi sã-i distrugã pe oameni,
oferindu-le o contrafacere în locul lucrãrii adevãrate. Aºa cum în primul
secol al bisericii creºtine au fost hristoºi mincinoºi, tot astfel s-au ridicat
profeþi mincinoºi ºi în secolul al XVI-lea.
Câþiva bãrbaþi, profund afectaþi de frãmântarea din lumea religioasã,
ºi-au închipuit cã au primit descoperiri deosebite din ceruri ºi au pretins
cã au însãrcinarea divinã sã ducã pânã la desãvârºire Reforma care,
declarau ei, fusese doar slab începutã de Luther. În realitate, ei nu

¥naintarea Reformei în Germania


aduceau la îndeplinire lucrarea pe care el o fãcuse. Ei au respins marele
principiu care era chiar temelia Reformei, ºi anume, Cuvântul lui
Dumnezeu este regula de credinþã ºi practicã îndestulãtoare, ºi în locul
acestei cãlãuze care nu greºeºte, au pus standardul schimbãtor ºi nesigur
al propriilor sentimente ºi impresii. Prin îndepãrtarea Cuvântului care
aratã rãtãcirea ºi minciuna, a fost deschisã pentru Satana calea de a
stãpâni minþile oamenilor dupã buna lui plãcere.
Unul dintre aceºti profeþi pretindea cã a fost instruit chiar de îngerul
Gabriel. Un student care s-a unit cu el ºi-a pãrãsit studiile, afirmând cã
fusese înzestrat de Dumnezeu Însuºi cu înþelepciunea de a explica
Cuvântul Sãu. Alþii care erau în mod natural înclinaþi spre fanatism 161
s-au unit cu ei. Manifestãrile acestor fanatici au produs o mare frãmân-
tare. Predicarea lui Luther îi trezise pe oamenii de pretutindeni sã simtã
nevoia Reformei, dar acum unele persoane cu adevãrat sincere erau
rãtãcite de susþinerile noilor profeþi.
Tragedia veacurilor
Conducãtorii miºcãrii s-au dus la Wittenberg ca sã-ºi susþinã ideile
lor înaintea lui Melanchton ºi a colaboratorilor sãi. Ei spuneau: „Suntem
trimiºi de Dumnezeu sã-i învãþãm pe oameni. Am avut conversaþii intime
cu Domnul; ºtim ce se va întâmpla; într-un cuvânt, suntem apostoli ºi
profeþi ºi facem apel la dr. Luther.” (Idem, b.9, cap. 7)
Reformatorii erau uimiþi ºi încurcaþi. Aceasta era o astfel de situaþie
cum nu mai întâlniserã niciodatã mai înainte ºi nu ºtiau ce cale sã aleagã.
Melanchton spunea: „Sunt cu adevãrat în aceºti bãrbaþi niºte spirite
extraordinare; dar ce fel de spirite? Pe de o parte sã ne ferim a stinge
Duhul lui Dumnezeu, pe de altã parte sã nu fim rãtãciþi de spiritul lui
Satana.” (Idem, b.9, cap. 7)
Rodul acestei noi învãþãturi s-a vãzut curând. Oamenii au fost conduºi
sã neglijeze Biblia sau chiar sã o respingã cu totul. ªcolile au fost invadate
de confuzie. Astfel cã studenþii treceau peste toate restricþiile, îºi pãrãseau
studiile ºi se retrãgeau din universitate. Bãrbaþii care credeau cã sunt
în stare sã reînsufleþeascã ºi sã conducã lucrarea Reformei s-au succedat
unul dupã altul numai pentru a o aduce pe marginea prãpãstiei. Romaniºtii
ºi-au recãpãtat încrederea ºi au exclamat plini de bucurie: „Încã un
efort ºi totul va fi al nostru”. (Idem, b.9, cap. 7)
Când a auzit din Wartburg cele întâmplate, Luther a spus cu adâncã
îngrijorare: „Totdeauna m-am aºteptat cã Satana ne va trimite aceastã
nenorocire”. (Idem, b.9, cap. 7). El ºi-a dat seama de caracterul ade-
vãrat al acelora care pretindeau cã sunt profeþi ºi a vãzut primejdia
care ameninþa cauza adevãrului. Împotrivirea papei ºi a împãratului
nu-i provocase o încurcãturã ºi o durere atât de mare ca aceea pe care
o trãia acum. Iar dintre prietenii care se declaraserã în favoarea Re-
formei, se ridicaserã cei mai rãi duºmani. Chiar adevãrurile care îi adu-
seserã o atât de mare bucurie ºi mângâiere erau folosite acum pentru
a provoca disputã sau pentru a crea confuzie în bisericã.
În lucrarea Reformei, Luther fusese mânat de Duhul lui Dumnezeu
ºi se depãºise chiar pe sine. El nu-ºi propusese sã ia poziþii ca acelea
162 pe care le luase sau sã facã schimbãri atât de radicale. El nu fusese
decât un instrument în mâna Puterii Infinite. Cu toate acestea, se
cutremura adesea pentru rezultatul lucrãrii lui. Odatã spusese: „Dacã
aº ºti cã învãþãtura mea ar dãuna unui om, doar unui singur om, oricât
de umil ºi de neluat în seamã – ceea ce nu se poate, deoarece ea este
însãºi Evanghelia – aº fi gata mai degrabã sã mor de zece ori decât sã
o retractez”. (Idem, b.9, cap. 7)
Iar acum chiar Wittembergul, centrul Reformei, cãdea vãzând cu
ochii sub puterea fanatismului ºi a nelegiuirii. Aceastã tristã stare nu
era urmarea învãþãturilor lui Luther; ºi totuºi vrãjmaºii sãi din întreaga
Germanie au pus-o pe seama lui. În amãrãciunea sufletului sãu, se
întreba adesea: „Oare acesta poate fi sfârºitul acestei lucrãri mari de
reformã?” Alteori, în timp ce se ruga lui Dumnezeu cu ardoare, pacea
se revãrsa iarãºi peste inima lui. „Lucrarea nu este a mea, ci a Ta”, spunea
el; „Tu nu vei permite sã fie distrusã de superstiþie sau de fanatism”.
Dar gândul de a rãmâne încã multã vreme în afara luptei într-o astfel de
crizã a devenit de nesuportat. S-a hotãrât sã se reîntoarcã la Wittenberg.
A pornit fãrã întârziere în cãlãtoria lui primejdioasã. Era sub interdicþie
imperialã. Duºmanii sãi aveau libertatea sã-i ia viaþa; iar prietenilor le
era interzis sã-l ajute sau sã-l adãposteascã. Guvernul imperial luase
cele mai aspre mãsuri împotriva adepþilor lui. Dar el a vãzut cã lucrarea
Evangheliei era primejduitã ºi în Numele Domnului a ieºit fãrã teamã,
sã se lupte pentru adevãr.
Într-o scrisoare adresatã prinþului elector, dupã ce ºi-a expus planul
de a pãrãsi Wartburgul, Luther spunea: „Sã fie cunoscut Înãlþimii voastre

¥naintarea Reformei în Germania


cã eu mã duc la Wittenberg sub o ocrotire mult mai înaltã decât aceea
a prinþilor ºi a electorilor. Nu mã gândesc sã solicit sprijinul Înãlþimii
voastre ºi, departe de a dori protecþia voastrã, aº dori mai degrabã sã
vã ocrotesc eu. Dacã aº ºti cã Înãlþimea voastrã ar putea sau ar vrea
sã mã ocroteascã, nu m-aº duce cu nici un chip la Wittenberg. Nu
existã nici o sabie care sã ajute la înaintarea acestei cauze. Numai
Dumnezeu trebuie sã facã totul, fãrã ajutorul ºi fãrã concursul omului.
Acela care are cea mai mare credinþã este cel care o va putea ocroti
mai mult.” (Idem, b.9, cap. 8)
Într-o altã scrisoare, scrisã pe drumul cãtre Wittenberg, Luther
adãuga: „Sunt gata sã intru în dizgraþia Înãlþimii voastre ºi în mânia
lumii întregi. Nu sunt oare locuitorii Wittenbergului oile mele? Nu mi i-a 163
încredinþat Dumnezeu mie? ªi n-ar trebui oare, dacã este necesar, sã mã
expun morþii pentru ei? În afarã de aceasta, eu mã tem cã în Germania
a izbucnit o grozavã rãzvrãtire prin care Dumnezeu vrea sã pedepseascã
naþiunea noastrã.” (Idem, b.9, cap. 7)
Tragedia veacurilor
Cu mare prudenþã ºi cu umilinþã, dar hotãrât ºi statornic, a început
sã lucreze. „Prin cuvânt”, spunea el, „trebuie sã rãsturnãm ºi sã
distrugem tot ce a fost întemeiat pe violenþã. Nu mã voi folosi de forþã
împotriva celor superstiþioºi ºi necredincioºi… Nimeni nu trebuie
constrâns. Libertatea este însãºi esenþa credinþei.” (Idem b.9, cap. 8)
Curând se rãspândi vestea în Wittenberg cã Luther se întorsese ºi
urma sã predice. Oamenii alergau din toate pãrþile, iar biserica s-a um-
plut pânã la refuz. Urcând la amvon, a început sã-i îndemne, sã-i mustre
ºi sã-i înveþe cu multã înþelepciune ºi blândeþe. Vorbind despre aceia
care recurseserã la mãsuri violente pentru desfiinþarea liturghiei, spunea:
„Liturghia este un lucru rãu; Dumnezeu i S-a împotrivit ºi ar trebui
sã fie desfiinþatã; aº fi dorit ca în toatã lumea sã fi fost înlocuitã prin
Cina Evangheliei. Însã nimeni nu trebuie sã fie despãrþit de ea prin
forþã. Trebuie sã lãsãm problema în mâinile Domnului. Cuvântul Sãu
trebuie sã lucreze ºi nu noi. ªi mã veþi întreba de ce aºa? Pentru cã nu
þin inimile oamenilor în mâna mea, aºa cum þine olarul lutul. Noi avem
dreptul sã vorbim; dar nu avem dreptul sã acþionãm. Sã predicãm;
restul aparþine lui Dumnezeu. Dacã aº folosi forþa, ce aº câºtiga?
Încruntare, formalitate, rânduieli omeneºti ºi fãþãrnicie. Dar n-ar fi nici
o sinceritate a inimii, nici credinþã ºi nici milã. Acolo unde lipsesc acestea
trei, totul lipseºte ºi n-aº da nici o ceapã degeratã pentru un astfel de
rezultat. Dumnezeu poate face singur mai mult prin Cuvântul Sãu decât
voi ºi decât mine ºi toatã lumea, prin puterea noastrã unitã. Dumnezeu
cere stãpânire asupra inimii, când inima este luatã în stãpânire totul
este câºtigat…”
„Voi predica, voi discuta ºi voi scrie; dar nu voi constrânge pe nimeni,
deoarece credinþa este un act voluntar. Vedeþi cum am procedat eu.
M-am ridicat împotriva papei, a indulgenþelor ºi a papistaºilor, dar fãrã
violenþã sau zgomot. Am prezentat Cuvântul lui Dumnezeu, am predicat
ºi am scris, aceasta a fost tot ce am fãcut. ªi în timp ce dormeam,
cuvântul pe care l-am predicat a rãsturnat papalitatea în aºa fel, încât
nici un prinþ sau împãrat nu i-a fãcut un rãu atât de mare. ªi cu toate
164
acestea n-am fãcut nimic; cãci Cuvântul a fãcut totul. Dacã aº fi dorit
sã fac apel la forþã, poate cã toatã Germania ar fi fost scãldatã în
sânge. Însã care ar fi fost urmarea? Ruinã ºi pustiire atât pentru trup,
cât ºi pentru suflet. De aceea rãmân liniºtit ºi las Cuvântul sã strãbatã
prin toatã lumea.” (Idem, b.9, cap. 8)
Timp de o sãptãmânã, în fiecare zi, Luther a continuat sã predice
mulþimii dornice. Cuvântul lui Dumnezeu a frânt vraja exaltãrii fanatice.
Puterea Evangheliei i-a întors pe cei rãtãciþi la calea adevãrului.
Luther nu dorea sã se întâlneascã cu fanaticii ale cãror acþiuni pro-
duseserã un rãu atât de mare. Îi ºtia ca oameni cu judecatã nesãnãtoasã
ºi cu patimi nestãpânite care, în timp ce pretindeau cã sunt iluminaþi în
mod deosebit de sus, nu suportau nici cea mai slabã contrazicere ºi nici
cel mai amabil sfat sau mustrare. Arogându-ºi autoritatea supremã, ei
cereau tuturor fãrã discuþie sã le recunoascã pretenþiile. Dar pentru cã
ei au cerut o întrevedere, Luther a consimþit sã se întâlneascã cu ei; ºi
în acest fel le-a demascat cu un succes atât de mare pretenþiile lor,
încât impostorii au plecat în grabã din Wittenberg.
Fanatismul a fost înãbuºit pentru o vreme; dar câþiva ani mai târziu
a izbucnit iarãºi cu o violenþã ºi mai mare ºi cu urmãri mai grozave. Cu
privire la conducãtorii acestei miºcãri, Luther spunea: „Pentru ei, Sfintele
Scripturi erau doar o literã moartã ºi au început sã strige cu toþii: Duhul!
Duhul! Desigur eu nu-i voi urma acolo unde-i conduce duhul lor. Sã
mã fereascã Dumnezeu, în mila Sa, de o bisericã în care nu sunt decât
sfinþi. Doresc sã locuiesc cu cel umil, cu cel slab, cu cel bolnav, care-ºi
cunoaºte ºi simte pãcatele ºi care geme ºi strigã mereu la Dumnezeu

¥naintarea Reformei în Germania


din adâncul inimii lor, ca sã primeascã mângâiere ºi sprijin.” (Idem,
b.10, cap. 10)
Thomas Münzer, cel mai activ dintre aceºti fanatici, era un bãrbat
cu o vastã pricepere care, dacã ar fi fost corect îndrumatã, l-ar fi fãcut
în stare sã facã binele; dar el nu învãþase primele principii ale religiei
adevãrate. „Era stãpânit de dorinþa de a reforma lumea ºi uita, ca de
altfel toþi fanaticii, cã reforma trebuie sã înceapã cu el.” (Idem, b.9,
cap. 8). Ambiþia lui era sã câºtige poziþie ºi influenþã ºi nu dorea sã fie
al doilea, nici mãcar dupã Luther. Declara cã reformatorii, înlocuind
autoritatea papei cu aceea a Scripturilor, nu fãcuserã decât sã întemeieze
o formã diferitã de papalitate. El pretindea cã fusese însãrcinat pe cale
divinã sã introducã reforma adevãratã. „Acela care are acest spirit”, 165
spunea Münzer, „are credinþa adevãratã, chiar dacã n-ar fi vãzut
niciodatã Scripturile în viaþa lui.” (Idem, b.10, cap. 10)
Învãþãtorii fanatici se lãsau stãpâniþi de impresii, socotind orice gând
sau pornire ca fiind glasul lui Dumnezeu. Ca urmare au cãzut în mari
Tragedia veacurilor
extreme. Unii dintre ei ºi-au ars Bibliile, chiar exclamând: „Litera omoarã,
dar Duhul dã viaþã”. Învãþãtura lui Münzer fãcea apel la dorinþa
oamenilor dupã ceva miraculos, în timp ce le hrãnea mândria, punând,
în realitate, ideile ºi pãrerile oamenilor mai presus de Cuvântul lui
Dumnezeu. Învãþãturile lui erau primite de mii de credincioºi. În curând,
a condamnat orice ordine din serviciul divin public ºi a declarat cã a
asculta de prinþi însemna a încerca sã-L slujeºti atât pe Dumnezeu, cât
ºi pe Belial.
Mintea oamenilor care începuserã sã respingã jugul papalitãþii a
început sã-ºi piardã rãbdarea ºi sub restricþiile autoritãþii civile. Învã-
þãturile revoluþionare ale lui Münzer, care susþinea cã sunt aprobate de
Cer, i-au condus sã iasã de sub orice control ºi sã dea curs preju-
decãþilor ºi pornirilor lor. Au urmat scenele cele mai grozave de rãz-
vrãtire ºi violenþã, iar câmpiile Germaniei au fost stropite de sânge.
Agonia sufleteascã pe care Luther o trãise odinioarã la Erfurt apãsa
asupra lui acum cu o putere îndoitã, când vedea urmãrile fanatismului
puse pe seama Reformei. Prinþii papistaºi declarau – ºi mulþi erau gata
sã creadã declaraþia – cã rãscoala era rodul legitim al învãþãturilor lui
Luther. Cu toate cã aceastã acuzaþie nu avea nici cel mai slab temei, a
provocat o mare amãrãciune reformatorului. Era peste puterile lui sã
suporte ca adevãrul sã fie astfel dispreþuit, fiind pus laolaltã cu cel mai
josnic fanatism. Pe de altã parte, conducãtorii rãscoalei îl urau pe Luther,
deoarece el nu numai cã se împotrivea învãþãturilor lor ºi combãtuse
pretenþiile lor de inspiraþie divinã, dar îi mai declarase ºi rebeli faþã de
autoritãþile civile. Pentru a se rãzbuna, ei l-au acuzat ca fiind un impostor.
Se pãrea cã aruncaserã asupra lui atât vrãjmãºia prinþilor, cât ºi a poporului.
Romaniºtii tresãltau, aºteptând sã fie martorii unei apropiate prãbuºiri
a Reformei; ei îl acuzau pe Luther chiar ºi pentru greºelile pe care el
încercase cu atâta stãruinþã sã le îndrepte. Partida fanaticilor, prin
susþinerea mincinoasã cã fuseserã trataþi cu o mare nedreptate, avea
succes în câºtigarea simpatiilor unei mari clase de oameni ºi, aºa cum
166 se întâmplã totdeauna cu aceia care apucã pe o cale rea, au ajuns sã
fie priviþi ca martiri. În felul acesta, aceia care au folosit toatã puterea
lor împotriva Reformei erau compãtimiþi ºi lãudaþi ca victime ale cruzimii
ºi ale persecuþiei. Aceastã lucrare era de la Satana, mânatã de acelaºi
spirit de rãscoalã care s-a manifestat pentru prima oarã în ceruri.
Satana cãuta continuu sã-i amãgeascã pe oameni ºi sã-i facã sã
numeascã pãcatul neprihãnire, ºi neprihãnirea sã o considere pãcat.
Cât succes a avut aceastã lucrare! De câte ori mustrarea ºi dezapro-
barea sunt aruncate asupra slujitorilor credincioºi ai lui Dumnezeu,
deoarece ei stau fãrã teamã în apãrarea adevãrului! Oamenii care nu
sunt altceva decât agenþii lui Satana sunt lãudaþi, linguºiþi ºi priviþi chiar
ca martiri, în timp ce aceia care trebuiau respectaþi ºi susþinuþi pentru
credincioºia lor faþã de Dumnezeu sunt pãrãsiþi ºi lãsaþi singuri, priviþi
cu neîncredere ºi bãnuialã.
Sfinþenia falsificatã, sfinþirea falsã, îºi fac încã lucrarea de amãgire.
Sub diverse forme ele manifestã acelaºi spirit ca ºi în zilele lui Luther,
îndepãrtând mintea de la Scripturi ºi conducându-i pe oameni sã urmeze
mai degrabã propriile simþãminte ºi impresii decât sã se supunã ascultãrii
de Legea lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre planurile cele mai de
succes ale lui Satana, de a arunca ocarã asupra curãþiei ºi adevãrului.
Luther a apãrat fãrã teamã Evanghelia de atacurile care au venit
din toate pãrþile. Cuvântul lui Dumnezeu s-a dovedit o armã puternicã
în toate luptele. Cu acest Cuvânt a luptat împotriva autoritãþii uzurpa-
toare a papei ºi a filozofiei raþionaliste a scolasticilor, în timp ce stãtea
tare ca o stâncã împotriva fanatismului care cãuta sã se uneascã cu

¥naintarea Reformei în Germania


Reforma.
Fiecare dintre aceste elemente împotrivitoare îndepãrta, în felul sãu,
Sfintele Scripturi ºi înãlþa înþelepciunea omeneascã, declarând-o izvor
al cunoaºterii ºi al adevãrului religios. Raþionalismul zeificã raþiunea ºi
face din ea un criteriu pentru religie. Pretinzând cã inspiraþia suveranului
pontif a coborât într-o linie neîntreruptã de la apostoli ºi a rãmas
neschimbatã de-a lungul timpului, romanismul face ca tot felul de
absurditãþi ºi falsuri sã fie ascunse sub sfinþenia însãrcinãrii apostolice.
Inspiraþia pretinsã de Münzer ºi de tovarãºii lui nu venea dintr-o sursã
mai înaltã decât din capriciile imaginaþiei, iar influenþa ei submina orice
autoritate omeneascã sau divinã. Creºtinismul adevãrat primeºte
Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind marele tezaur al adevãrului inspirat ºi 167
piatra de încercare a oricãrei inspiraþii.
Dupã întoarcerea de la Wartburg, Luther a terminat traducerea
Noului Testament ºi Evanghelia a fost datã curând dupã aceea poporului
german în propria limbã. Aceastã traducere a fost primitã cu mare
Tragedia veacurilor
bucurie de toþi aceia care iubeau adevãrul; dar a fost respinsã cu dispreþ
de aceia care au ales tradiþiile omeneºti ºi poruncile oamenilor.
Preoþii s-au alarmat la gândul cã oamenii de rând puteau sã discute
cu ei preceptele Cuvântului lui Dumnezeu ºi cã urma sã fie demascatã
propria neºtiinþã. Armele raþiunii lor fireºti erau fãrã putere în faþa sãbiei
Duhului. Roma ºi-a strâns întreaga ei autoritate pentru a zãdãrnici
rãspândirea Scripturilor; dar atât decretele, anatemele, cât ºi torturile
erau zadarnice. Cu cât se condamna ºi se interzicea mai mult Biblia, cu
atât mai mare era dorinþa oamenilor de a cunoaºte ce îi învaþã ea în
realitate. Toþi aceia care puteau sã citeascã erau dornici sã studieze
personal Cuvântul lui Dumnezeu. Îl luau cu ei, îl citeau, îl reciteau ºi nu
se mulþumeau pânã când nu învãþau pe dinafarã pãrþi din el. Noul
Testament a fost primit cu mare interes. Vãzând aceasta, Luther a
început de îndatã traducerea Vechiului Testament pe care îl publicã
fragmentat, pe mãsura traducerii lui.
Scrierile lui Luther erau salutate atât în oraºe, cât ºi în cãtune. „Ceea
ce Luther ºi prietenii lui traduceau, alþii difuzau. Cãlugãrii, convinºi de
ilegalitatea obligaþiilor monahale, doreau sã schimbe lunga lor viaþã de
inactivitate cu una de efort activ, dar, prea puþin cunoscãtori ca sã
predice Cuvântul lui Dumnezeu, ei cãlãtoreau prin provincii, vizitând
cãtunele ºi colibele, unde vindeau cãrþile lui Luther ºi ale prietenilor sãi.
În curând, Germania a fost împânzitã de aceºti colportori curajoºi.”
(Idem, b.9, cap. 11)
Aceste scrieri erau studiate cu profund interes de bogaþi ºi de sãraci,
de învãþaþi ºi de neînvãþaþi. Seara, învãþãtorii de la ºcolile sãteºti le
citeau cu glas tare oamenilor adunaþi în grupe mici, la gura sobei. Cu
orice efort ce era fãcut, mulþi erau convinºi de adevãr ºi, primind
Cuvântul cu bucurie, duceau la rândul lor veºtile bune ºi altora.
Se împlineau cuvintele Inspiraþiei: „Descoperirea cuvintelor Tale dã
luminã, dã pricepere celor fãrã rãutate”. (Ps. 119, 130). Studiul Scripturi-
lor producea o schimbare puternicã în mintea ºi în inima oamenilor.
168 Pânã atunci, dominaþia papalã pusese peste supuºii ei un jug de fier
care-i þinuse în neºtiinþã ºi degradare. O practicã superstiþioasã a
formelor de cult fusese menþinutã cu stricteþe; dar în tot serviciul lor,
inima ºi mintea nu avuseserã aproape nici o participare. Predicarea lui
Luther, prezentând adevãrurile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, ºi
apoi chiar Cuvântul însuºi, pus în mâinile oamenilor de rând, au trezit
puterile lor adormite, au înnobilat ºi curãþit natura lor spiritualã, au dat o
nouã putere ºi o vigoare proaspãtã minþii.
Persoane de toate categoriile erau vãzute cu Biblia în mânã, apãrând
învãþãturile Reformei. Papistaºii, care lãsaserã studiul Scripturilor pe
seama preoþilor ºi a cãlugãrilor, îi chemau acum sã aparã în faþã ºi sã
respingã noile învãþãturi. Dar necunoscând nici Scripturile ºi nici puterea
lui Dumnezeu, preoþii ºi cãlugãrii erau învinºi de aceia pe care ei îi
declaraserã ca neînvãþaþi ºi eretici. „Din nefericire”, spunea un scriitor
catolic, „Luther i-a îndemnat pe urmaºii lui sã nu-ºi punã încrederea în
nici o altã revelaþie decât în Sfânta Scripturã.” (D’Aubigné, b.9, cap. 11).
Mulþimi de oameni se adunau sã audã adevãrul apãrat de bãrbaþi cu
puþinã instruire ºi chiar discutat de ei cu teologi învãþaþi ºi elocvenþi.
Ignoranþa vrednicã de ruºine a acestor bãrbaþi mari era manifestatã
atunci când argumentele lor erau întâmpinate cu învãþãturile simple ale
Cuvântului lui Dumnezeu. Muncitorii, soldaþii, femeile ºi chiar copiii
cunoºteau mai bine învãþãturile Bibliei decât preoþii ºi doctorii învã-
þaþi.
Contrastul dintre ucenicii Evangheliei ºi susþinãtorii superstiþiilor
papale nu era mai mic în rândurile învãþaþilor decât între oamenii de

¥naintarea Reformei în Germania


rând… „Împotriva apãrãtorilor în vârstã ai ierarhiei papale, care negli-
jaserã studiul limbilor ºi cultivarea literaturii…, era acum un tineret
nobil, devotat studiului, cercetãrii Scripturii ºi familiarizat cu operele
antichitãþii. Având o minte activã, un suflet nobil ºi o inimã întreprin-
zãtoare, aceºti tineri au acumulat în scurtã vreme atâtea cunoºtinþe,
încât mult timp nimeni nu se putea mãsura cu ei… Ca urmare, atunci
când aceºti tineri apãrãtori ai Reformei se întâlneau cu învãþaþii Romei,
în orice adunare, îi atacau cu atâta uºurinþã ºi siguranþã, încât aceºti
bãrbaþi ignoranþi ezitau, se încurcau ºi cãdeau într-un meritat dispreþ, în
ochii tuturor.” (Idem, b.9, cap. 11)
Când clerul roman a vãzut cã numãrul credincioºilor sãi scãdea
mereu, a recurs la ajutorul autoritãþilor ºi, prin toate mijloacele pe care 169
le avea la dispoziþie, a încercat sã-i aducã înapoi pe ascultãtorii sãi. Dar
oamenii gãsiserã în noile învãþãturi ceea ce lipsea sufletului lor ºi au
întors spatele acelora care îi hrãniserã atâta vreme cu pleava fãrã
valoare a ritualurilor superstiþioase ºi ale tradiþiilor omeneºti.
Tragedia veacurilor
Atunci când a început persecuþia împotriva învãþãtorilor adevãrului,
ei au luat aminte la cuvintele lui Hristos: „Când vã vor prigoni într-o
cetate, sã fugiþi în alta”. (Matei 10,23). Lumina pãtrundea peste tot.
Fugarii gãseau peste tot o uºã deschisã, primitoare, ºi rãmânând acolo
Îl predicau pe Hristos, uneori în bisericã sau, dacã li se refuza aceasta,
în case particulare sau în aer liber. Locul unde puteau avea ascultãtori
era consacrat ca templu. Adevãrul vestit cu atâta energie ºi siguranþã
se rãspândea cu o putere de neînvins.
În zadar au fost chemate autoritãþile civile ºi religioase sã stârpeascã
erezia. În zadar au recurs la închisoare, torturã, foc ºi sabie. Mii de
credincioºi ºi-au pecetluit credinþa cu sângele lor, dar cu toate acestea
lucrarea înainta. Persecuþia slujea doar la rãspândirea adevãrului, iar
fanatismul, pe care Satana a încercat sã-l uneascã cu acesta, a contribuit
ºi mai mult la accentuarea contrastului dintre lucrarea lui Satana ºi
lucrarea lui Dumnezeu.

170
CAPITOLUL 11

PROTESTUL PRINÞILOR

„Acest protest se ridicã împotriva celor douã


mari abuzuri ale omului în materie de credinþã;
primul este amestecul puterii lumeºti, iar al doilea
este autoritatea arbitrarã a bisericii. În locul
acestor abuzuri, protestantismul aºazã puterea
conºtiinþei mai presus de autoritatea lumeascã, iar
autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai presus
de biserica vizibilã.”

UNA DINTRE CELE MAI NOBILE MÃRTURII care au fost


depuse vreodatã în favoarea Reformei a fost protestul adresat de prinþii
creºtini din Germania, la Dieta din Speier, în anul 1529. Curajul, credinþa
ºi statornicia acestor bãrbaþi ai lui Dumnezeu au câºtigat pentru veacurile
urmãtoare libertatea de gândire ºi conºtiinþã. Protestul lor a dat bisericii
reformate numele de protestantã; principiile lui sunt „însãºi esenþa
protestantismului”. (D’Aubigné, b.13, cap. 6)
O zi întunecatã ºi ameninþãtoare venise pentru Reformã. În ciuda
edictului de la Worms, care îl declara pe Luther în afara legii ºi interzicea
Protestul prin¡ilor
învãþãturile sau credinþa în doctrinele lui, toleranþa religioasã progresase
în imperiu. Dumnezeu, în providenþa Sa, pusese în derutã forþele care
se împotriveau adevãrului. Carol al V-lea jurase sã stârpeascã Reforma,
dar, ori de câte ori îºi ridica mâna sã loveascã, fusese obligat sã loveascã
în altã parte. Mereu ºi mereu, distrugerea iminentã a tuturor acelora
care îndrãzneau sã se împotriveascã Romei pãrea inevitabilã; dar în
171
momentul critic apãreau ori armatele turceºti la frontiera rãsãriteanã,
ori împãratul Franþei sau chiar papa însuºi, gelos pe puterea mereu
crescândã a împãratului, pornea rãzboi împotriva lui; ºi în felul acesta,
în mijlocul luptei ºi frãmântãrii popoarelor, Reforma avusese rãgazul sã
se întãreascã ºi sã se rãspândeascã.
Tragedia veacurilor
În cele din urmã însã suveranii papali s-au împãcat pentru a face
cauzã comunã împotriva reformaþilor. Dieta din Speier, din anul 1526,
dãduse fiecãrui stat libertatea deplinã în materie de religie pânã la
întrunirea unui conciliu general; dar abia trecuserã primejdiile care
ameninþaserã aceastã fãgãduinþã, cã împãratul a convocat o a doua Dietã
la Speier, în anul 1529, cu scopul de a stârpi erezia. Prinþii urmau sã fie
convinºi, prin mijloace paºnice dacã era posibil, sã se declare împotriva
Reformei; dar dacã aceasta nu reuºea, Carol era hotãrât sã recurgã la
sabie.
Papistaºii jubilau. Au venit la Speier într-un numãr mare ºi ºi-au
manifestat într-un mod deschis împotrivirea lor faþã de reformatori ºi
faþã de toþi aceia care-i favorizau. Melanchton spunea: „Suntem
urâciunea ºi gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra sãrmanului Sãu
popor ºi-l va pãzi”. (Idem, b.13, cap. 5). Prinþilor Evangheliei prezenþi
la Dietã le-a fost interzis chiar sã li se predice Evanghelia în locuinþele
lor. Însã poporul din Speier, însetat dupã Cuvântul lui Dumnezeu ºi în
ciuda interdicþiei, se aduna cu miile la serviciile divine þinute în capela
electorului de Saxonia.
Faptul acesta a grãbit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a anunþat
Dieta cã, întrucât hotãrârea care dãdea libertate de conºtiinþã dãduse
naºtere la dezordini mari, împãratul cerea sã fie anulatã. Acest act
arbitrar a provocat indignarea ºi îngrijorarea creºtinilor evanghelici. Unul
dintre ei spunea: „Hristos a cãzut iarãºi în mâinile lui Caiafa ºi ale lui
Pilat”. Romaniºtii au devenit mai violenþi. Un papistaº fanatic declara:
„Turcii sunt mai buni decât lutheranii, cãci turcii þin zilele de post, pe
când lutheranii le calcã. Dacã ar fi sã alegem între Sfintele Scripturi
ale lui Dumnezeu ºi vechile rãtãciri ale bisericii, le-am respinge pe cele
dintâi”. Melanchton remarca: „În fiecare zi, în plinã adunare, Faber
aruncã pietre noi în evangheliºtii noºtri”. (Idem, b.13, cap. 5)
Toleranþa religioasã fusese stabilitã legal, iar statele evanghelice
s-au hotãrât sã se împotriveascã violãrii drepturilor lor. Lui Luther,
172 care era încã sub anatema impusã de edictul din Worms, nu i-a fost
îngãduit sã se prezinte la Speier; dar locul i-a fost þinut de colaboratorii
ºi prinþii pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a apãra cauza în aceastã
împrejurare. Nobilul Frederic de Saxonia, protectorul de altã datã al
lui Luther, murise, dar ducele Johan, fratele ºi succesorul lui, salutase
cu bucurie Reforma ºi, cu toate cã era iubitor de pace, a dovedit o
mare energie ºi mult curaj în toate problemele legate de interesele
credinþei.
Preoþii au cerut ca statele care primiserã Reforma sã se supunã
fãrã condiþii jurisdicþiei romane. Reformatorii, pe de altã parte, pretindeau
libertatea care le fusese acordatã mai înainte. Ei nu puteau fi de acord
ca Roma sã aducã din nou sub stãpânirea ei acele state care primiserã
cu o mare bucurie Cuvântul lui Dumnezeu.
În cele din urmã s-a propus un compromis, ºi anume cã acolo unde
Reforma nu se înrãdãcinase, edictul din Worms sã fie aplicat cu putere;
dar „în statele în care oamenii s-au îndepãrtat de ea ºi unde nu se
puteau conforma ei fãrã primejdia revoltei, sã nu se facã o nouã reformã,
sã nu se mai trateze punctele controversate, sã nu fie împiedicat serviciul
liturghiei ºi sã nu se îngãduie nici unui romano-catolic sã îmbrãþiºeze
lutheranismul.” (Idem, b.13, cap. 5). Aceastã mãsurã a fost luatã de
Dietã spre marea satisfacþie a preoþilor ºi prelaþilor papali.
În acest edict se accentua: „Reforma nu mai trebuie sã se rãspân-
deascã… acolo unde nu este cunoscutã, nici sã nu fie întãritã pe temelii
solide acolo unde existã deja”. (Idem, b.13, cap. 5). Libertatea cuvântului
urma sã fie interzisã. Nu mai era îngãduitã nici o convertire. Iar priete-
nilor Reformei li se cerea sã se supunã imediat acestor interdicþii ºi
restricþii. Speranþele lumii pãreau gata sã fie înãbuºite. „Restabilirea
ierarhiei romane… urma sã readucã vechile abuzuri” ºi avea sã se
gãseascã uºor o anumitã ocazie pentru „distrugerea unei lucrãri care ºi
aºa fusese destul de violent zdruncinatã de fanatism ºi neînþelegere”. Protestul prin¡ilor
(Idem, b.13, cap. 5)
Atunci când membrii taberei evanghelice s-au întâlnit pentru
consultare, se uitau unul la altul cu spaimã. Întrebarea trecea de la unul
la altul: „Ce este de fãcut?” Erau în joc marile probleme ale lumii. Se
vor supune conducãtorii Reformei ºi vor accepta edictul? Cât de uºor
ar fi putut reformatorii, în aceastã crizã care era cu adevãrat ameninþã-
toare, sã porneascã pe un drum greºit! Câte motive plauzibile ºi raþionale, 173
destul de bune, ar fi gãsit pentru supunere! Prinþilor lutherani le era
garantatã exercitarea liberã a religiei lor. ªi acelaºi drept a fost acordat
tuturor supuºilor care, înainte de aplicarea acestei mãsuri, îmbrãþiºaserã
convingerile reformate. N-ar fi trebuit oare ca acestea sã-i mulþu-
Tragedia veacurilor
meascã? Câte primejdii n-ar fi fost evitate prin supunere! În ce lupte ºi
întâmplãri necunoscute i-ar mai fi aruncat împotrivirea? Cine ºtie ce
ocazii poate aduce viitorul? Sã îmbrãþiºãm pacea; sã luãm aminte la
ramura de mãslin pe care o fluturã Roma ºi sã vindecãm rãnile
Germaniei. Cu argumente ca acestea ar fi putut reformatorii sã-ºi
justifice alegerea unui drum care i-ar fi dus în scurtã vreme la ruina
cauzei lor.
„Din fericire, ei n-au pierdut din vedere principiul pe care se bazase
acest aranjament ºi au acþionat prin credinþã. Care era acel principiu?
Era dreptul Romei de a forþa conºtiinþa ºi de a interzice cercetarea
liberã. Dar nu erau ei ºi supuºii lor protestanþi aceia care aveau sã se
bucure de libertatea religioasã? Da, dar numai ca o favoare specialã
stipulatã în înþelegere, ºi nu ca un drept. Însã, pentru aceia care nu erau
cuprinºi în aceastã înþelegere, marele principiu al autoritãþii avea sã
acþioneze, cãci conºtiinþa nu era luatã în consideraþie. Roma era
judecãtorul infailibil ºi trebuia ascultatã. Acceptarea înþelegerii propuse
urma sã fie o recunoaºtere de fapt, cã libertatea religioasã era acordatã
numai Saxoniei reformate; iar în ceea ce priveºte restul creºtinãtãþii,
cercetarea liberã ºi mãrturisirea credinþei reformate erau considerate
crime ºi trebuiau tratate cu temniþa ºi rugul. Puteau ei consimþi sã se
limiteze libertatea religioasã, sã se ducã vestea cã Reforma îºi fãcuse
ultimii ei convertiþi? Cã îºi cucerise ultima palmã de pãmânt ºi cã, oriunde
Roma îºi întindea domeniul în ceasul acela, acolo stãpânirea ei avea sã
fie veºnicã? Puteau reformatorii sã declare cã erau nevinovaþi de
sângele acelor sute ºi mii de oameni care în urma acestei înþelegeri
aveau sã-ºi dea viaþa în þãrile catolice? Aceasta ar fi însemnat sã trãdeze,
în acest ceas suprem, cauza Evangheliei ºi libertãþii creºtinãtãþii.” (Wylie,
b.9, cap. 15). „Mai degrabã erau gata sã jertfeascã totul, chiar ºi statele,
coroanele ºi viaþa lor.” (D’Aubigné, b.13, cap. 5)
„Sã respingem acest decret”, au spus prinþii. „În probleme de
conºtiinþã, majoritatea nu are nici o putere”. Iar delegaþii au declarat:
174 „Datorãm pacea de care se bucurã imperiul, decretului din anul 1526;
anularea lui ar umple Germania de tulburãri ºi de disensiuni. Dieta nu
poate face mai mult decât sã pãstreze libertatea religioasã pânã când
se va aduna consiliul.” (Idem, b.13, cap. 5). Ocrotirea libertãþii de
conºtiinþã este datoria statului, ºi aceasta este limita autoritãþii lui în
materie de religie. Orice guvernare pãmânteascã, ce încearcã sã
rânduiascã sau sã impunã rânduielile religioase cu ajutorul autoritãþii
civile, jertfeºte principiul pentru care creºtinii evanghelici au luptat cu
atâta nobleþe.
Papistaºii erau hotãrâþi sã reprime tot ceea ce ei numeau „încãpã-
þânare îndrãzneaþã”. Ei au început prin încercarea de a provoca disensiuni
printre susþinãtorii Reformei ºi a-i intimida pe toþi aceia care nu decla-
raserã în mod deschis cã sunt în favoarea ei. Reprezentanþii oraºelor
libere au fost chemaþi în cele din urmã înaintea dietei ºi somaþi sã de-
clare dacã acceptã condiþiile propunerii. Ei au cerut o amânare, dar a
fost zadarnic. Când au fost supuºi la probã, aproape jumãtate din
numãrul lor s-au declarat de partea reformatorilor. Aceia care au refuzat
sã jertfeascã libertatea de conºtiinþã ºi dreptul liberei cercetãri ºtiau
bine cã poziþia lor îi expunea în viitor criticii, condamnãrii ºi persecuþiei.
Unul dintre delegaþi spunea: „Va trebui ori sã ne lepãdãm de Cuvântul
lui Dumnezeu, ori sã fim arºi”. (Idem, b.13, cap. 5)
Regele Ferdinand, reprezentantul împãratului la Dietã, a vãzut cã
decretul avea sã provoace neînþelegeri serioase, dacã prinþii nu pot fi
convinºi sã-l primeascã ºi sã-l susþinã. De aceea a încercat sã-i convingã,
ºtiind bine cã prin folosirea forþei faþã de astfel de oameni nu fãcea
decât sã-i întãreascã mai tare. Aºa cã el îi „rugã pe prinþi sã accepte
decretul, asigurându-i cã împãratul va fi nespus de mulþumit de ei”.
Dar aceºti bãrbaþi credincioºi recunoºteau o autoritate mai înaltã decât
aceea a conducãtorilor pãmânteºti ºi au rãspuns cu mult calm: „Vom
asculta de împãrat în tot ce poate contribui la menþinerea pãcii ºi onoarei Protestul prin¡ilor
lui Dumnezeu”. (Idem, b.13, cap. 5)
În faþa Dietei, regele i-a anunþat în cele din urmã pe elector ºi pe
prietenii lui cã edictul „era pe cale de a fi declarat decret imperial” ºi
c㠄singurul lor drum de urmat era acela de a se supune majoritãþii”.
Aceste cuvinte fiind rostite, s-a retras din adunare fãrã sã mai ofere
reformatorilor nici o ocazie de deliberare sau de rãspuns. În zadar au
trimis o delegaþie, rugându-l pe rege se revinã. Singurul rãspuns la 175
protestul lor a fost: „Este o problemã închisã; supunerea este tot ce vã
rãmâne de fãcut”. (Idem, b.13, cap. 5)
Tabãra imperialã a intuit cã prinþii creºtini vor adera la Sfintele
Scripturi, ca fiind mai presus de învãþãturile ºi cerinþele omeneºti; ºi
Tragedia veacurilor
mai prevedeau cã, oriunde va fi primit acest principiu, papalitatea urma
sã fie în cele din urmã îndepãrtatã. Dar, asemenea multor mii de oameni
de atunci încoace, care priveau numai „la lucrurile care se vãd”, s-au
mângâiat la gândul cã tabãra împãratului ºi a papei era puternicã, iar a
reformatorilor era slabã. Dacã reformatorii ar fi depins numai de ajutorul
omenesc, atunci ar fi fost fãrã putere, aºa cum îi socoteau papistaºii.
Cu toate cã erau puþini la numãr ºi în conflict cu Roma, ei aveau tãria
lor. Ei au fãcut apel „de la raportul Dietei la Cuvântul lui Dumnezeu ºi
de la împãratul Carol la Iisus Hristos, Împãratul împãraþilor ºi Domnul
domnilor”. (Idem, b.13, cap. 6)
Pentru cã Ferdinand a refuzat sã þinã seama de convingerile conºtiinþei
lor, prinþii au hotãrât sã nu þinã seama de absenþa lui ºi sã aducã protestul
lor fãrã întârziere înaintea consiliului naþional. A fost întocmitã o
declaraþie solemnã care a fost prezentatã Dietei, în care se spunea:
„Protestãm prin aceasta înaintea lui Dumnezeu, singurul nostru Cre-
ator, Susþinãtor, Rãscumpãrãtor ºi Mântuitor ºi care într-o zi va fi
Judecãtorul nostru, ca ºi înaintea tuturor oamenilor ºi a tuturor fãpturilor,
cã noi, pentru noi ºi pentru poporul nostru, nu consimþim, nici nu aderãm
în vreun fel oarecare la decretul propus, în toate punctele care vin în
conflict cu Dumnezeu, cu Sfântul Sãu Cuvânt sau cu conºtiinþa noastrã
curatã, pentru mântuirea sufletelor noastre”.
„Dacã ratificãm acest decret, susþinem cã atunci când Dumnezeul
cel atotputernic îl cheamã pe un om la cunoaºterea Sa, acest om nu
poate sã fie liber sã primeascã cunoºtinþa de Dumnezeu!”… „Nu existã
nici o învãþãturã sigurã decât aceea care este în armonie cu sfântul
Cuvânt al lui Dumnezeu… Domnul interzice învãþarea oricãrei alte
doctrine… Sfintele Scripturi trebuie explicate prin alte texte mai lãmurite
din ele… Aceastã Carte Sfântã este întru totul necesarã pentru un
creºtin, uºor de înþeles ºi destinatã sã împrãºtie întunericul. Suntem
hotãrâþi, prin harul lui Dumnezeu, sã menþinem predicarea curatã ºi
exclusivã a singurului Sãu Cuvânt, aºa cum se gãseºte în cãrþile biblice
ale Vechiului ºi Noului Testament, fãrã sã adãugãm nimic care ar fi în
176
contradicþie cu el. Acest Cuvânt este singurul adevãr; el este regula
sigurã a oricãrei învãþãturi ºi a oricãrei vieþi ºi niciodatã nu poate da
greº sau sã amãgeascã. Acela care clãdeºte pe temelia aceasta va sta
sigur împotriva tuturor puterilor iadului, în timp ce toate ambiþiile omeneºti
care se vor opune vor cãdea în faþa lui Dumnezeu.”
„Pentru motivul acesta respingem jugul care ni se impune. În acelaºi
timp însã, aºteptãm ca Maiestatea sa imperialã sã se poarte faþã de noi
ca un prinþ creºtin care Îl iubeºte pe Dumnezeu mai presus de toate
lucrurile; ºi ne declarãm gata sã-i acordãm, ca ºi vouã, onoraþi domni,
toatã dragostea ºi supunerea care este dreapta ºi legitima noastrã
datorie.” (Idem, b.13, cap. 6)
O impresie profundã a fost fãcutã asupra Dietei. Majoritatea partici-
panþilor s-au umplut de uimire ºi de îngrijorare în faþa curajului protes-
tanþilor. Viitorul le apãrea furtunos ºi nesigur. Neînþelegerea, lupta ºi
vãrsarea de sânge pãreau de neînlãturat. Dar reformatorii, siguri de
dreptatea cauzei lor ºi încredinþându-se în braþul Celui Atotputernic,
erau „plini de curaj ºi de statornicie”.
„Principiile cuprinse în acest protest celebru… constituie însãºi
esenþa protestantismului. Acest protest se împotriveºte celor douã mari
abuzuri ale omului în materie de credinþã; primul este amestecul puterii
lumeºti, iar al doilea este autoritatea arbitrarã a bisericii. În locul acestor
abuzuri, protestantismul aºazã puterea conºtiinþei mai presus de
autoritatea lumeascã, iar autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai
presus de biserica vizibilã. Mai întâi, el respinge puterea civilã în lucrurile
sfinte ºi spune ca ºi profeþii ºi apostolii: ’Trebuie sã ascultãm mai mult
de Dumnezeu decât de oameni’. În prezenþa coroanei lui Carol al
V-lea, protestul lor înãlþa coroana lui Iisus Hristos. Dar el a mers mai
departe ºi a stabilit principiul cã orice învãþãturã omeneascã trebuie sã
fie supusã cerinþelor lui Dumnezeu.” (Idem, b.13, cap. 6). Protestatarii
îºi afirmau astfel încã o datã dreptul de a-ºi exprima liber convingerile Protestul prin¡ilor
cu privire la adevãr. Ei nu doreau numai sã creadã ºi sã asculte, ci sã ºi
predice ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu prezintã ºi negau dreptul
preoþilor ºi magistraþilor de a se amesteca. Astfel, protestul din Speier
a fost o mãrturie solemnã împotriva intoleranþei religioase ºi o susþinere
a dreptului tuturor oamenilor de a se închina lui Dumnezeu dupã cum le
dicteazã conºtiinþa.
Declaraþia fusese fãcutã. Fusese scrisã în memoria a mii de oameni 177
ºi înregistratã în cãrþile cerului, de unde nici o încercare omeneascã nu
o putea ºterge. Întreaga Germanie evanghelicã a adoptat protestul ca
o expresie a credinþei ei. Pretutindeni oamenii vedeau în aceastã
declaraþie fãgãduinþa unei ere noi ºi mai bune. Unul dintre prinþi spunea
Tragedia veacurilor
protestanþilor din Speier: „Cel Atotputernic, care v-a dat harul sã
mãrturisiþi energic, liber ºi fãrã teamã, sã vã pãstreze în aceastã
statornicie creºtinã pânã în ziua veºniciei”. (Idem, b.13, cap. 6)
Dacã Reforma, dupã ce obþinuse un oarecare succes, ar fi fost de
acord sã încetineascã lucrarea pentru a câºtiga favoarea lumii, ar fi
fost nesincerã faþã de Dumnezeu ºi faþã de ea însãºi ºi ar fi pricinuit în
felul acesta propria distrugere. Experienþa acestor nobili reformatori
conþine o lecþie pentru toate veacurile viitoare. Felul lui Satana de a
lucra împotriva lui Dumnezeu ºi a Cuvântului Sãu nu s-a schimbat; el
se împotriveºte ºi astãzi tot atât de mult ca Scripturile sã fie cãlãuza
vieþii, ca ºi în secolul al XVI-lea. În vremea noastrã se vede o mare în-
depãrtare de învãþãturile ºi preceptele lor ºi este nevoie de o reîntoarcere
la marele principiu protestant – Biblia ºi numai Biblia, ca regulã a credinþei
ºi datoriei. Satana încã lucreazã pe orice cale pe care o poate inventa
ca sã distrugã libertatea religioasã. Puterea antihristã pe care protesta-
tarii din Speier au respins-o lucreazã cu o putere nouã, cãutând sã
recâºtige supremaþia pierdutã. Acelaºi ataºament neclintit faþã de
Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat de Reformã în acel ceas de crizã,
este singura nãdejde pentru reforma din zilele noastre.
Dar pentru protestanþi au apãrut semne ale primejdiei; erau totuºi ºi
semne cã mâna divinã se întinde sã-i ocroteascã pe cei credincioºi.
Astfel, cam în acelaºi timp, Melanchton îl conducea în grabã pe strãzile
din Speier spre Rin pe prietenul lui, Simon Grynaeus, stãruind de el sã
treacã fluviul. Acesta era mirat de o aºa mare grabã. „Un bãtrân cu
aer solemn ºi grav, dar pe care nu-l cunosc”, îi spuse Melanchton, „mi
s-a arãtat ºi mi-a spus cã dintr-o clipã în alta funcþionarii justiþiei vor fi
trimiºi de Ferdinand sã-l aresteze pe Grynaeus.”
În ziua aceea, Grynaeus se scandalizase din cauza unei predici a lui
Faber, un catolic renumit, iar la încheierea ei l-a dojenit pentru cã apãra
niºte „rãtãciri detestabile”. „Faber îºi ascunsese mânia, dar imediat
dupã aceea s-a dus la rege, de la care a obþinut un ordin împotriva
178 profesorului indezirabil de la Heidelberg. Melanchton nu se îndoia de
faptul cã Dumnezeu îi salvase prietenul, trimiþând unul dintre sfinþii Sãi
îngeri sã-l avertizeze.
Nemiºcat pe þãrmurile Rinului, a aºteptat pânã când apele fluviului
l-au salvat pe Grynaeus din mâinile prigonitorilor. „În sfârºit”, strigã
Melanchton când l-a vãzut pe malul celãlalt, „iatã-l salvat din ghearele
acelora care sunt setoºi de sânge nevinovat”. Când s-a întors acasã,
Melanchton a fost informat cã ofiþerii, trimiºi în cãutarea lui Grynaeus,
i-au scotocit casa din pivniþã pânã la acoperiº. (Idem, b.13, cap. 6)
Dar Reforma urma sã fie pusã ºi mai mult în evidenþã înaintea mai
marilor pãmântului. Prinþilor evanghelici li se refuzase o audienþã la
regele Ferdinand; dar li s-a dat totuºi o anumitã ocazie în care sã-ºi
prezinte cauza înaintea împãratului, înaintea adunãrii demnitarilor bisericii
ºi statului. Pentru a tempera neînþelegerile care tulburau împãrãþia, Carol
al V-lea, în anul urmãtor protestului de la Speier, a convocat o Dietã la
Augsburg, fãcându-ºi cunoscutã intenþia de a o prezida personal. Acolo
au fost invitaþi ºi conducãtorii protestanþilor.
Reforma era ameninþatã de primejdii mari; dar apãrãtorii ei ºi-au
încredinþat iarãºi cauza lui Dumnezeu ºi s-au hotãrât sã stea tari pentru
Evanghelie. Electorul de Saxonia a fost sfãtuit de consilierii lui sã nu se
ducã la Dietã. „Împãratul”, spuneau ei, „a cerut participarea prinþilor
pentru a-i atrage într-o cursã. Nu înseamnã sã riºti totul ca sã mergi ºi
sã te închizi împreunã cu un vrãjmaº puternic între zidurile unei cetãþi?”
Dar alþi nobili declarau: „Prinþii sã fie curajoºi ºi cauza lui Dumnezeu
va fi salvatã”. „Dumnezeu este credincios, El nu ne va pãrãsi”, spunea
Luther. (Idem, b.14, cap. 2). Prinþul elector a plecat împreunã cu suita
sa la Augsburg. Toþi îºi dãdeau seama de primejdiile care-l ameninþau,
astfel cã mulþi mergeau cu faþa posomorâtã ºi cu inima împovãratã.
Dar Luther, care i-a însoþit pânã la Coburg, le-a reînviorat încrederea,
cântând imnul scris pentru cãlãtoria aceasta: „Cetate tare-i Dumnezeu”. Protestul prin¡ilor
Multe presimþiri întunecate au fost alungate, multe inimi apãsate au
fost uºurate la glasul notelor sale inspirate.
Prinþii reformaþi se hotãrâserã sã prezinte înaintea Dietei o declaraþie
a convingerilor lor într-o formulare sistematicã, cu dovezi din Scripturi,
iar sarcina pregãtirii ei a fost încredinþatã lui Luther, Melanchton ºi
tovarãºilor lor. Aceastã mãrturisire de credinþã a fost acceptatã de
protestanþi ca o expresie a credinþei lor, aºa cã s-au întrunit sã-ºi punã 179
semnãturile pe acest document important. Acesta a fost un moment
solemn ºi critic. Reformatorii ºi-au exprimat dorinþa ca lupta lor sã nu
fie confundatã cu problemele politice; ei erau de pãrere cã Reforma nu
trebuie sã exercite nici o altã influenþã decât aceea care izvorãºte din
Tragedia veacurilor
Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când prinþii creºtini au început sã
semneze mãrturisirea de credinþã, Melanchton a spus: „Revine teologilor
ºi clericilor misiunea de a propune aceste lucruri; sã rezervãm pentru
alte probleme autoritatea mai marilor pãmântului”. „Fereascã
Dumnezeu”, rãspunse Ioan de Saxonia, „ca sã mã înlãturaþi. Sunt hotãrât
sã fac ce este drept fãrã sã-mi fie teamã de coroanã. Doresc sã-L
mãrturisesc pe Domnul. Pãlãria mea de elector ºi mantia de hermelinã
nu-mi sunt atât de scumpe cum îmi este crucea lui Hristos”. Spunând
acestea ºi-a pus semnãtura. Când a luat pana, un altul dintre prinþi a
spus: „Dacã onoarea lui Iisus Hristos, Domnul meu, o cere, sunt gata...
sã-mi pãrãsesc bunurile ºi chiar viaþa”. „Voi renunþa mai degrabã la
supuºii ºi la statele mele, mi-aº lãsa mai degrabã toiagul moºtenit de
la pãrinþii mei”, a continuat el, „decât sã primesc o altã învãþãturã în
afarã de aceea care este cuprinsã în aceastã mãrturisire.” (Idem, b.14,
cap. 6). Atât de mare era credinþa ºi îndrãzneala acestor bãrbaþi ai lui
Dumnezeu.
A venit timpul stabilit ca sã se prezinte înaintea împãratului. Carol al
V-lea, stând pe tronul sãu, înconjurat de electori ºi prinþi, a acordat
audienþã reformatorilor protestanþi. A fost cititã mãrturisirea lor de
credinþã. În acea adunare augustã, adevãrurile Evangheliei au fost
prezentate cu claritate, iar rãtãcirile bisericii papale au fost demascate.
Pe drept cuvânt, ziua aceea a fost declarat㠄ziua cea mai mare a
Reformei ºi una dintre cele mai slãvite din istoria creºtinãtãþii ºi a
omenirii”. (Idem, b.14, cap. 7)
Doar câþiva ani trecuserã de când cãlugãrul din Wittenberg a stat
singur la Worms în faþa consiliului naþional. Acum, în locul lui stãteau
cei mai nobili ºi mai puternici prinþi ai imperiului. Lui Luther îi fusese
interzis sã aparã la Augsburg, dar fusese prezent prin cuvintele ºi prin
rugãciunile lui. „Sunt peste mãsurã de bucuros”, scria el, „cã am trãit
pânã în ceasul acesta în care Hristos a fost înãlþat în mod public de
aceºti mãrturisitori atât de iluºtri ºi într-o adunare atât de mãreaþã.”
180 (Idem, b.14, cap.7). În felul acesta s-a împlinit Scriptura care spune:
„Voi vorbi despre învãþãturile Tale înaintea împãraþilor” (Ps. 119,46).
În zilele lui Pavel, Evanghelia pentru care fusese întemniþat a fost
dusã tot pe calea aceasta înaintea prinþilor ºi nobililor cetãþii imperiale.
Tot astfel, cu aceastã ocazie, ceea ce împãratul interzisese sã se predice
de la amvon a fost vestit din palat; ceea ce mulþi au socotit ca nepotrivit
chiar pentru slugi sã asculte, a fost ascultat cu uimire de cãtre învãþaþii
ºi demnitarii imperiului. Regi ºi oameni învãþaþi formau auditoriul, prinþii
încoronaþi erau predicatorii, iar predica era adevãrul împãrãtesc al lui
Dumnezeu. „Din vremea apostolicã”, spunea un scriitor, „n-a mai fost
o lucrare atât de mare sau o mãrturisire atât de mãreaþã.” (D’Aubigné,
b.14, cap. 7)
„Tot ce au spus lutheranii este adevãrat, nu putem nega nimic”, a
declarat un episcop catolic. „Puteþi respinge printr-o judecatã sãnãtoasã
mãrturisirea fãcutã de elector ºi de aliaþii lui?” îl întrebã un altul pe
dr. Eck. „Cu scrierile apostolilor ºi ale proorocilor – nu”, a fost rãspunsul,
„dar cu acelea ale Pãrinþilor bisericeºti ºi ale conciliilor – da”. „Înþeleg”,
a rãspuns cel care întrebase, „lutheranii dupã pãrerea dumneavoastrã
sunt în cadrul Scripturii, iar noi în afara ei”. (Idem, b.14, cap. 8)
Unii dintre prinþii germani au fost câºtigaþi pentru credinþa reformatã.
Însuºi împãratul a declarat cã articolele protestanþilor erau numai adevãr.
Confesiunea a fost tradusã în multe limbi ºi a circulat în toatã Europa,
fiind primitã de milioane de oameni din generaþiile urmãtoare, ca
exprimare a credinþei lor.
Slujitorii credincioºi ai lui Dumnezeu nu se osteniserã în zadar. Când
puterile, stãpânirile ºi duhurile rele din locurile cereºti s-au unit împotriva
lor, Domnul nu l-a uitat pe poporul Sãu. Dacã ochii le-ar fi fost deschiºi,
ar fi vãzut o dovadã evidentã a prezenþei ºi ajutorului divin, asemãnãtoare
cu aceea care a fost datã unui profet din vechime. Când robul lui Elisei
a arãtat stãpânului o armatã vrãjmaºã care i-a înconjurat ºi le-a tãiat Protestul prin¡ilor
orice cale de scãpare, profetul s-a rugat: „Doamne, Te rog, deschide-i
ochii ca sã vad㔠(2 Regi 6,17). ªi iatã cã muntele era plin de care ºi
cai de foc, armata cerului stãtea pentru a-l ocroti pe omul lui Dumnezeu.
Tot în acest fel i-au pãzit îngerii ºi pe lucrãtorii cauzei Reformei.
Unul dintre principiile susþinute categoric de Luther a fost cã nu
trebuie sã se apeleze la puterea pãmânteascã pentru a sprijini Reforma
„ºi nici o cerere sã nu fie fãcutã armatelor pentru a o apãra”. S-a bu- 181
curat cã Evanghelia a fost mãrturisitã de cãtre prinþii imperiului; dar
atunci când ei au propus sã se uneascã într-o ligã de apãrare, el a
declarat c㠄învãþãtura Evangheliei trebuie sã fie apãratã numai de
Dumnezeu. Cu cât omul se amestecã mai puþin în aceastã lucrare, cu
Tragedia veacurilor
atât mai evidentã va fi intervenþia lui Dumnezeu în favoarea ei. Toate
mãsurile politice de prevedere propuse erau, dupã pãrerea lui, din
cauza fricii nedemne ºi a neîncrederii pãcãtoase.” (D’Aubigné, b.10,
cap. 14)
Când duºmanii cei puternici s-au unit pentru a distruge credinþa
reformatã ºi mii de sãbii porneau sã se nãpusteascã împotriva ei, Luther
scria: „Satana îºi dezlãnþuie furia; pontifii nelegiuiþi urzesc; iar noi suntem
ameninþaþi cu rãzboiul. Îi sfãtuiesc pe oameni sã se lupte cu mult curaj
înaintea tronului lui Dumnezeu, prin credinþã ºi rugãciune, aºa ca duºmanii
noºtri, învinºi de Duhul lui Dumnezeu, sã fie constrânºi la pace. Dorinþa
noastrã de cãpetenie, munca noastrã de seamã este rugãciunea; oamenii
sã ºtie cã acum sunt expuºi tãiºului sãbiei ºi urii lui Satana ºi sã se
roage.” (D’Aubigné, b.10, cap. 14)
Din nou, pentru ultima oarã, referindu-se la liga preconizatã de prinþii
reformaþi, Luther a declarat cã singura armã folositã în aceastã luptã
trebuie sã fie „sabia Domnului”. El scria electorului de Saxonia: „Nu
putem aproba alianþa propusã, având conºtiinþa liberã. Mai bine sã murim
de zece ori decât sã vedem cã Evanghelia noastrã provoacã vãrsarea
unei singure picãturi de sânge. Partea noastrã este sã fim asemenea
mieilor duºi la mãcelãrie. Crucea lui Hristos trebuie purtatã. Înãlþimea
voastrã sã fie fãrã teamã. Vom face mai mult prin rugãciunile noastre
decât toþi vrãjmaºii prin lãudãroºiile lor. Numai sã nu vã fie pãtate mâinile
cu sângele fraþilor voºtri. Dacã împãratul cere sã fim duºi înaintea
tribunalelor lui, suntem gata sã ne prezentãm. Alteþea voastrã nu poate
apãra nici credinþa mea, nici a altora, ci fiecare trebuie sã creadã,
asumându-ºi riscul.” (Idem, b.14, cap. 1)
Din locul ascuns al rugãciunii a venit puterea care a zguduit lumea
în marea Reformã. Acolo, cu liniºte sfântã, slujitorii lui Dumnezeu ºi-au
sprijinit picioarele pe stânca fãgãduinþelor Sale. În timpul luptei de la
Augsburg, Luther „nu lãsa sã treacã nici o zi fãrã sã consacre cel puþin
trei ore pentru rugãciune ºi erau ceasurile cele mai potrivite pentru
182 studiu”. În cãmãruþa lui retrasã era auzit revãrsându-ºi sufletul înaintea
lui Dumnezeu în cuvinte pline de adorare, teamã ºi nãdejde, ca ºi când
ar fi vorbit cu un prieten. „ªtiu cã Tu eºti Tatãl nostru ºi Dumnezeul
nostru”, spunea el, „ºi cã îi vei risipi pe prigonitorii copiilor Tãi; cãci Tu
Însuþi eºti ameninþat împreunã cu noi. Toatã aceastã problemã este a
Ta ºi numai pentru cã Tu ne-ai constrâns am pus noi umãrul la ea.
Apãrã-ne, o, Tatã!” (Idem, b.16, cap. 6)
Lui Melanchton, care era zdrobit sub povara neliniºtii ºi a fricii, îi
scria: „Har ºi pace în Hristos – în Hristos zic, ºi nu în lume. Amin.
Urãsc din toatã inima acele îngrijorãri care te consumã. Dacã aceastã
cauzã este nedreaptã, pãrãseºte-o; dacã este dreaptã, de ce sã punem
la îndoialã fãgãduinþele Aceluia care ne porunceºte sã dormim fãrã
teamã?… Hristos nu va lipsi din lucrarea dreptãþii ºi a adevãrului. El
trãieºte, El domneºte; atunci de ce sã ne temem?” (Idem, b.14, cap. 6)
Dumnezeu a ascultat strigãtele slujitorilor Sãi. El a dat prinþilor ºi
lucrãtorilor harul ºi curajul de a susþine adevãrul împotriva conducãtorilor
întunericului acestei lumi. Domnul a zis: „Iatã cã pun în Sion o piatrã
din capul unghiului, aleasã, preþioasã; ºi oricine crede în El nu va fi dat
de ruºine” (1 Petru 2,6). Reformaþii protestanþi au clãdit pe Hristos ºi
porþile iadului nu i-au putut birui.

Protestul prin¡ilor

183
CAPITOLUL 12

REFORMA ÎN FRANÞA

„Dacã eºti un membru al bisericii lui Hristos,


eºti un membru al trupului Sãu; dacã eºti din trupul
Sãu, atunci eºti plin de naturã divinã… O, dacã
oamenii ar putea pãtrunde înþelesul acestui privilegiu,
cât de curaþi, de neprihãniþi ºi sfinþi ar trãi ei ºi ar
privi atunci toatã slava acestei lumi ca o ocarã, în
comparaþie cu slava lãuntricã, pe care ochiul
omenesc nu o poate vedea.”

PROTESTUL DIN SPEIER ºi Confesiunea de la Augsburg, care


au marcat biruinþa Reformei în Germania, au fost urmate de ani de
luptã ºi întuneric. Slãbit de neînþelegerile dintre susþinãtorii sãi ºi asaltat
de duºmani puternici, se pãrea cã protestantismul avea sã fie total
distrus. Mii de credincioºi ºi-au pecetluit mãrturia cu sângele lor. A
izbucnit rãzboiul civil; cauza protestantã a fost trãdatã de unii dintre
partizanii ei de frunte; cei mai nobili dintre prinþii reformaþi au cãzut în
mâinile împãratului ºi au fost târâþi ca prizonieri din oraº în oraº. Dar în
clipa aparentei lui biruinþe, împãratul a fost înfrânt. El a vãzut prada
scãpându-i din mâini ºi a fost obligat, în cele din urmã, sã dea libertate
învãþãturilor pe care, ca o ambiþie a vieþii sale, a vrut sã le distrugã. κi
irosise împãrãþia, comorile ºi chiar viaþa pentru a nimici erezia. Acum
ºi-a vãzut armatele slãbite de lupte, vistieria secatã, multele lui regate
ameninþate cu rãscoalã, în timp ce peste tot credinþa pe care el se strã-
184 duise zadarnic sã o distrugã se rãspândise cu putere. Carol al V-lea se
luptase împotriva Dumnezeului atotputernic. Dumnezeu spusese: „Sã
fie luminã”, dar împãratul dorise ca întunericul sã nu fie îndepãrtat.
Planurile lui se nãruiserã ºi, îmbãtrânit înainte de vreme, obosit de lupte
îndelungate, a abdicat de la tron, sfârºind într-o mãnãstire.
În Elveþia, ca ºi în Germania, au venit zile întunecate pentru Reformã.
În timp ce multe cantoane au primit credinþa reformatã, altele
s-au prins cu o stãruinþã oarbã de crezul Romei. Persecutarea acelora
care doreau sã primeascã adevãrul a dat naºtere în cele din urmã la un
rãzboi civil. Zwingli ºi mulþi dintre aceia care se uniserã cu el în lucrarea
de reformã au cãzut pe câmpul însângerat de la Cappel. Oecolampadius,
doborât de aceste dezastre grozave, a murit la scurtã vreme dupã aceea.
Roma era biruitoare ºi în multe locuri se pãrea cã va câºtiga tot ce
pierduse. Dar Acela ale cãrui sfaturi sunt veºnice nu ªi-a uitat nici
cauza ºi nici poporul Sãu. Mâna Sa urma sã le aducã eliberarea. El a
ridicat în alte þãri lucrãtori pentru a duce mai departe Reforma.
În Franþa, mai înainte de a se auzi de numele lui Luther ca reformator,
începuse deja sã se arate zorile. Unul dintre primii care au primit lumina
a fost bãtrânul Lefèvre, bãrbat de o culturã vastã, profesor la Uni-
versitatea din Paris ºi în acelaºi timp un catolic sincer ºi zelos. În studiile
lui cu privire la literatura anticã, atenþia i-a fost atrasã cãtre Biblie ºi a
introdus studiul ei printre studenþi.
Lefèvre era un adorator înflãcãrat al sfinþilor ºi ºi-a fãcut planul sã
alcãtuiascã o istorie a sfinþilor ºi martirilor aºa cum era datã în legendele
bisericii. Aceasta era o lucrare care necesita multã muncã; când fãcuse
deja un progres considerabil în aceastã direcþie, gândind cã ar putea
avea un ajutor din Biblie, a început studiul ei cu acest scop. Aici a gãsit
desigur sfinþi, dar nu ca aceia care figurau în calendarul roman. Un
potop de luminã divinã i-a inundat atunci mintea. Cu uimire ºi dezgust,
s-a îndepãrtat de scopul pe care ºi-l propusese ºi s-a devotat cu totul
Cuvântului lui Dumnezeu. A început de îndatã sã predice adevãrurile
Reforma în Fran¡a

preþioase pe care le-a descoperit în el.


În anul 1512, înainte ca Luther sau Zwingli sã fi început lucrarea
Reformei, Lefèvre scria: „Dumnezeu este acela care ne dã prin credinþã
acea neprihãnire care ne îndreptãþeºte numai prin har pentru viaþa
veºnicã”. (Wylie, b.13, cap. 1). ªi stãruind asupra tainelor mântuirii, el
exclama: „O, ce mãreþie de nespus este în aceastã tranzacþie: Cel fãrã
185
pãcat este condamnat, iar cel vinovat este achitat; Cel binecuvântat
poartã blestemul, iar cel blestemat este binecuvântat; Viaþa moare, iar
cel mort primeºte viaþa; slava este acoperitã de batjocurã, iar cel care
nu cunoºtea decât ocara este îmbrãcat în slavã.” (D Aubigné, b.12, cap. 2,
ed. engl.)
Tragedia veacurilor
ªi în timp ce învaþa cã slava mântuirii aparþine numai lui Dumnezeu,
el declara, de asemenea, cã aparþine omului datoria de a asculta. „Dacã
eºti un membru al bisericii lui Hristos”, spunea el, „eºti un membru al
trupului Sãu; dacã eºti din trupul Sãu, atunci eºti plin de naturã divinã…
O, dacã oamenii ar putea pãtrunde înþelesul acestui privilegiu, cât de
curaþi, de neprihãniþi ºi sfinþi ar trãi ei, ºi ar privi atunci toatã slava
acestei lumi ca o ocarã, în comparaþie cu slava lãuntricã pe care ochiul
omenesc nu o poate vedea.” (Idem, b.12, cap. 2)
Printre studenþii lui Lefèvre erau unii care ascultau cu atenþie
cuvintele lui ºi care, multã vreme dupã ce glasul învãþãtorului avea sã
fie adus la tãcere, urmau sã continue a vesti adevãrul. Unul dintre
aceºtia a fost Guillaume Farel. Fiul unor pãrinþi evlavioºi, era educat sã
accepte cu credinþã deplinã învãþãturile bisericii, el putea, împreunã cu
apostolul Pavel, sã spunã despre sine: „Ca Fariseu am trãit dupã cea
mai strictã partidã a religiei noastre” (Fapte 26,5). Catolic devotat, el
ardea de râvna de a-i distruge pe toþi aceia care ar fi îndrãznit sã se
împotriveascã bisericii. „Aº fi scrâºnit din dinþi ca un lup înfuriat”, spunea
el mai târziu, referindu-se la aceastã perioadã a vieþii sale, „dacã aº fi
auzit pe cineva vorbind împotriva papei”. (Wylie, b.13, cap. 2). Fusese
neobosit în adorarea sfinþilor împreunã cu Lefèvre, vizitând toate
bisericile din Paris, închinându-se la altare ºi împodobind cu daruri sfintele
moaºte. Dar aceste rânduieli nu i-au putut aduce pacea sufletului.
Convingerea cu privire la pãcat a pus stãpânire pe sufletul lui, deoarece
toate faptele de penitenþã pe care le-a sãvârºit nu îi aduseserã pacea.
Asemenea unui glas din cer a ascultat cuvintele reformatorului: „Mân-
tuirea este prin har. Cel nevinovat este condamnat, iar criminalul este
achitat. Numai crucea lui Hristos este aceea care deschide porþile cerului
ºi închide porþile iadului.” (Idem, b.13, cap. 2)
Farel a primit adevãrul cu bucurie. Printr-o pocãinþã ca aceea a lui
Pavel, s-a întors din pustiul tradiþiei la libertatea fiilor lui Dumnezeu. „În
186 locul unei inimi ucigaºe de lup turbat, s-a întors”, spunea el, „liniºtit ca
un miel blând ºi nevinovat, având inima cu totul depãrtatã de papa ºi
predatã lui Iisus Hristos.” (D’Aubigné, b.12, cap. 3)
În timp ce Lefèvre continua sã rãspândeascã lumina printre studenþi,
Farel, tot atât de zelos pentru cauza lui Hristos cum fusese ºi pentru
cauza papei, a ieºit sã vesteascã adevãrul în public. Un demnitar al
bisericii, episcopul de Meaux, s-a unit imediat dupã aceea cu ei. Alþi
profesori, care se bucurau de mare vazã pentru priceperea ºi cultura
lor, s-au unit ºi ei în vestirea Evangheliei, ºi aceasta a câºtigat adepþi în
toate clasele, de la casele meseriaºilor, þãranilor ºi pânã la palatul regelui.
Sora lui Francisc I, monarhul conducãtor de atunci, a primit credinþa
reformatã. Însuºi regele ºi regina mamã pãreau într-un timp cã îi sunt
favorabili, în timp ce reformatorii priveau cu mari speranþe cãtre timpul
când Franþa avea sã fie câºtigatã pentru Evanghelie.
Dar speranþele lor nu aveau sã se împlineascã. Încercãri ºi persecuþii
îi aºteptau pe ucenicii lui Hristos. Totuºi, acestea erau ascunse cu
îndurare de ochii lor. A intervenit un timp de pace, pentru ca ei sã se
întãreascã pentru a face faþã furtunii, astfel cã Reforma a progresat
repede. Episcopul de Meaux lucra cu râvnã în dioceza lui pentru a
instrui atât clerul, cât ºi poporul. Preoþii ignoranþi ºi imorali au fost
îndepãrtaþi ºi, atât cât a fost posibil, au fost înlocuiþi cu bãrbaþi instruiþi
ºi evlavioºi. Episcopul dorea foarte mult ca poporul lui sã aibã acces la
Cuvântul lui Dumnezeu ºi lucrul acesta a fost îndeplinit în scurtã vreme.
Lefèvre ºi-a luat rãspunderea traducerii Noului Testament; ºi chiar în
timp ce Biblia germanã a lui Luther ieºea de sub tipar la Wittenberg,
Noul Testament în limba francezã era publicat la Meaux. Episcopul
n-a cruþat nici muncã, nici cheltuialã pentru ca acesta sã fie difuzat în
parohiile lui ºi în curând þãranii din Meaux erau în posesia Sfintelor
Scripturi.
Dupã cum cãlãtorii însetaþi salutã cu bucurie un izvor de apã, tot Reforma în Fran¡a
aºa au primit aceste suflete solia Cerului. Lucrãtorii câmpului, meseriaºii
din ateliere îºi uºurau truda lor zilnicã, vorbind despre adevãrurile
preþioase ale Bibliei. Seara, în loc sã plece la cârciumã, se adunau în
casele unora sau altora pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu ºi a se uni
în rugãciuni ºi laudã. O mare schimbare s-a vãzut în scurtã vreme în
aceste comunitãþi. Deºi aparþinea clasei umile, þãrãnimea neînvãþatã,
care trudea din greu, a primit puterea reformatoare ºi înãlþãtoare a ha- 187
rului divin în viaþa ei. Umili, iubitori ºi sfinþi, ei stãteau ca martori pentru
ceea ce va împlini Evanghelia cu aceia care o primesc în sinceritate.
Lumina aprinsã la Meaux ºi-a rãspândit razele sale pânã în depãrtãri.
În fiecare zi numãrul convertiþilor creºtea. Mânia ierarhiei romane a
Tragedia veacurilor
fost pentru o vreme þinutã în frâu de rege, care dispreþuia bigotismul
îngust al cãlugãrilor; dar în cele din urmã, conducãtorii papali au biruit.
S-au înãlþat rugurile. Episcopul de Meaux, constrâns sã aleagã între
foc ºi retractare, a acceptat calea cea mai uºoarã; dar, în ciuda cãderii
conducãtorului, turma a rãmas statornicã. Totuºi, mulþi au mãrturisit
pentru adevãr în mijlocul flãcãrilor. Prin curajul ºi credincioºia lor pe
rug, aceºti umili creºtini au vorbit înaintea a mii de oameni care în zilele
de pace nu auziserã mãrturia lor.
Nu numai cel umil ºi sãrac a avut curajul sã mãrturiseascã pentru
Hristos în mijlocul suferinþelor ºi batjocurilor. În sãlile domneºti ale
castelelor ºi palatelor, se aflau suflete nobile care preþuiau adevãrul
mai presus de bogãþie, rang sau chiar viaþã. Armura regalã ascundea
inimi mai nobile ºi mai statornice decât mantia ºi mitra episcopalã. Louis
de Berquin era de origine nobilã. Era un cavaler curajos ºi curtenitor,
devotat studiului, cuviincios ºi manierat ºi cu o moralã fãrã patã. „El
era”, spune un scriitor, un mare adept al instituþiilor papale, precum ºi
un serios ascultãtor al liturghiilor ºi al predicilor… ºi a încoronat aceste
virtuþi tratând lutheranismul cu mare dispreþ.” Dar, asemenea multor
altora conduºi în mod providenþial la Biblie, a fost uimit când a descoperit
în ea „nu învãþãturile Romei, ci învãþãturile lui Luther”. (Wylie, b.13,
cap. 9). De aici înainte el s-a devotat cu totul cauzei Evangheliei.
„Cel mai cult dintre nobilii Franþei”, geniul ºi elocvenþa lui, curajul ºi
zelul lui eroic neînfricat ºi marea lui influenþã la curte – cãci era un
favorit al regelui – l-au fãcut sã fie privit de mulþi ca fiind cel destinat a
deveni reformatorul þãrii sale. Beza spunea: „Berquin ar fi putut fi un al
doilea Luther, dacã ar fi gãsit în Francisc I un al doilea elector”. „El
este mai rãu decât Luther, se tânguiau papistaºii.” (Idem, b.13, cap. 9).
Fãrã îndoialã, era mai de temut pentru romaniºtii din Franþa. L-au aruncat
în temniþã ca pe un eretic, dar a fost pus în libertate de rege. Lupta a
continuat ani de zile. Francisc, oscilând între Roma ºi Reformã, uneori
tolera ºi alteori restrângea zelul aprig al cãlugãrilor. Berquin a fost
188 întemniþat de trei ori de autoritãþile papale, numai pentru a fi eliberat de
monarh care, admirându-i geniul ºi caracterul lui nobil, a refuzat sã-l
jertfeascã rãutãþii ierarhiei papale.
Berquin a fost avertizat în repetate rânduri cu privire la primejdia
care-l ameninþa în Franþa ºi a fost îndemnat sã urmeze calea acelora
care ºi-au gãsit siguranþa într-un exil voluntar. Erasmus cel timid ºi
oportunist, care, cu toatã minunãþia erudiþiei lui, n-a reuºit niciodatã sã
se ridice la mãreþia moralã care þine mai puþin la viaþã ºi onoruri decât
la adevãr, îi scria lui Berquin: „Cere sã fii trimis ca ambasador în vreo
þarã strãinã; du-te ºi cãlãtoreºte în Germania. Îl cunoºti pe Beda ºi pe
alþii ca el – este un monstru cu o mie de capete, care aruncã venin în
toate pãrþile. Vrãjmaºii tãi se numesc legiune. Dacã ar fi cauza ta mai
bunã decât aceea a lui Iisus Hristos, ei nu te-ar lãsa pânã nu te-ar
distruge în mod mizerabil. Nu te încrede prea mult în protecþia regelui.
În orice caz, nu mã compromite la Facultatea de Teologie.” (Idem, b.13,
cap. 9).
Dar, pe mãsurã ce primejdiile se înmulþeau, râvna lui Berquin nu
fãcea decât sã se întãreascã ºi mai mult. Departe de a adopta politica
prudentã ºi sfatul lui Erasmus, el s-a hotãrât sã treacã la mãsuri ºi mai
îndrãzneþe. El nu avea sã rãmânã doar în apãrarea adevãrului, ci urma
sã atace rãtãcirea. Acuzaþia de erezie pe care romaniºtii cãutau sã i-o
atribuie el o va arunca asupra lor. Cei mai activi ºi mai înverºunaþi
adversari ai lui erau doctorii erudiþi ºi cãlugãrii departamentului teologic
al marii Universitãþi din Paris, una dintre cele mai înalte autoritãþi
ecleziastice atât a oraºului, cât ºi a naþiunii. Din scrierile acestor doctori,
Berquin a extras douãsprezece propoziþii pe care le-a declarat în public
ca fiind „împotriva Bibliei ºi eretice” ºi a cerut regelui sã judece aceastã
disputã.
Monarhul, bucuros sã punã la probã puterea ºi isteþimea fruntaºilor
în luptã ºi mulþumit pentru ocazia ce o avea de a umili mândria acestor Reforma în Fran¡a
cãlugãri îngâmfaþi, a poruncit romaniºtilor sã-ºi apere cauza cu Biblia.
Dar ei ºtiau cã aceastã armã nu-i va ajuta; întemniþarea, chinul ºi rugul
erau armele pe care ºtiau sã le mânuiascã mai bine. Zarurile erau
aruncate ºi s-au vãzut gata sã cadã în groapa în care nãdãjduiserã sã îl
arunce pe Berquin. Înspãimântaþi, priveau în jur sã gãseascã o cale de
scãpare.
„Chiar în vremea aceea, a fost batjocoritã o icoanã a Fecioarei la 189
colþul unei strãzi.” S-a produs o mare agitaþie în oraº. Mulþimi de oameni
s-au adunat în locul acela ca sã-ºi exprime indignarea ºi mâhnirea.
Însuºi împãratul era profund miºcat. Aceasta era o situaþie pe care
cãlugãrii o puteau întoarce în favoarea lor ºi s-au grãbit sã tragã foloase.
Tragedia veacurilor
„Acestea sunt roadele învãþãturii lui Berquin”, strigau ei. „Totul este
gata sã fie distrus – religia, legile ºi chiar tronul – de cãtre aceastã
conspiraþie lutheranã.” (Idem, b.13, cap.9)
Berquin a fost iarãºi arestat. Regele a plecat din Paris, iar cãlugãrii
au fost lãsaþi astfel sã-ºi aducã planul la îndeplinire. Reformatorul a
fost cercetat ºi condamnat la moarte ºi, pentru ca Francisc sã nu mai
intervinã în favoarea lui, sentinþa a fost executatã chiar în ziua în care
a fost pronunþatã. La amiazã, Berquin era condus spre locul execuþiei.
O mulþime imensã se adunase sã fie martorã la acest eveniment ºi
mulþi au vãzut cu uimire ºi cu presimþiri triste cã victima fusese aleasã
din cea mai bunã ºi mai curajoasã dintre familiile nobile din Franþa.
Uimirea, indignarea, batjocura ºi ura amarã întunecau feþele acelei
mulþimi furioase; dar pe o singurã faþã nu se vedea nici o umbrã.
Gândurile martirului erau departe de scena aceea plinã de frãmântare;
el era conºtient numai de prezenþa Domnului Sãu.
Nu lua în seamã nimic; nici carul mizerabil în care era dus, nici
feþele aspre ºi respingãtoare ale persecutorilor lui ºi nici moartea
groaznicã la care mergea. Acela care trãieºte, care a fost mort ºi care
este viu în vecii vecilor, care are cheile morþii ºi ale locuinþei morþilor
era alãturi de el. Faþa lui Berquin radia de lumina ºi pacea cerului. Se
îmbrãcase cu o hainã frumoasã, purtând „o pelerinã de catifea, o jiletcã
de satin ºi damasc ºi pantaloni auriþi”. (D’Aubigné, History of the Re-
formation in Europa in the Time of Calvin, b.2, cap.16). Era pe
punctul de a-ºi mãrturisi credinþa înaintea Împãratului împãraþilor ºi a
universului care stãtea ca martor ºi nici un murmur nu trebuia sã-i
întunece bucuria.
În timp ce procesiunea înainta încet pe strãzile aglomerate, oamenii
observau cu uimire pacea, neumbritã de nici un nor, a sufletului sãu,
triumful plin de bucurie din priviri ºi comportamentul sãu. „El este”,
spuneau ei, „ca unul care stã într-un templu ºi mediteazã la lucrurile
190 sfinte.” (Wylie, b.13, cap. 9)
La rug, Berquin a încercat sã adreseze câteva cuvinte poporului;
dar cãlugãrii, temându-se de cuvântul sãu, au început sã strige, ostaºii
sã zãngãne armele, astfel cã larma lor a acoperit glasul martirului. În
felul acesta, în anul 1529, cea mai înaltã autoritate literarã ºi ecleziasticã
a Parisului cultivat a dat gloatelor din anul 1793 exemplul mârºav de a
înãbuºi pe eºafod cuvintele sacre ale unui muribund.” (Idem, b.13, cap. 9)
Berquin a fost strangulat, iar corpul i-a fost mistuit de flãcãri. Vestea
morþii sale a provocat o mare întristare prietenilor Reformei din toatã
Franþa. Dar exemplul lui n-a fost uitat. „ªi noi suntem gata”, spuneau
martorii adevãrului, „sã mergem cu bucurie la moarte, aþintindu-ne
privirea cãtre viaþa ce va sã vie”. (D’Aubigné, History of the Reforma-
tion in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap. 16)
În timpul persecuþiei din Meaux, învãþãtorilor credinþei reformate li
s-a luat dreptul de a predica ºi ei au plecat în alte locuri. Lefèvre dupã
un timp pleacã în Germania. Farel s-a reîntors în oraºul lui natal din
rãsãritul Franþei pentru a rãspândi lumina în patria copilãriei lui. Abia
sosirã aici veºtile cu privire la cele întâmplate la Meaux ºi adevãrul pe
care el îl propovãduia cu zel neînfricat a ºi gãsit ascultãtori. Imediat
autoritãþile l-au adus la tãcere ºi a fost alungat din oraº. Pentru cã nu
mai putea lucra în mod deschis, Farel strãbãtea câmpiile ºi satele,
învãþând în locuinþe particulare, pe pajiºti retrase, fãcându-ºi adepþi ºi
gãsind adãpost în pãdurile ºi peºterile stâncoase care fuseserã deseori
umblate de el în copilãrie. Dumnezeu îl pregãtea pentru încercãri ºi mai
mari. „Necazurile, persecuþiile ºi uneltirile lui Satana, despre care am
fost avertizat, nu mi-au lipsit”, spunea el, „sunt mult mai aspre decât aº
fi putut purta, dar Dumnezeu este Tatãl meu; El S-a îngrijit ºi Se va
îngriji totdeauna de puterea pe care o cer.” (D’Aubigné, History of
the Reformation of the Sixteenth Century, b.12, cap. 9)
Ca ºi în zilele apostolice, persecuþia „a lucrat mai degrabã la înaintarea Reforma în Fran¡a
Evangheliei” (Filip.1,12). Alungaþi din Paris ºi Meaux, „ei s-au rãspândit
mergând din loc în loc ºi propovãduind Cuvântul” (Fapte 8,4). ªi în
felul acesta lumina ºi-a croit drum în multe din provinciile îndepãrtate
ale Franþei.
Dumnezeu κi pregãtea însã lucrãtori pentru extinderea cauzei Sale.
Într-una din ºcolile Parisului, se afla un tânãr liniºtit, prevãzãtor, dând
dovadã de o minte puternicã ºi pãtrunzãtoare, care se distingea atât 191
prin curãþia vieþii lui, prin perseverenþa în studii, cât ºi prin evlavia sa.
Talentele ºi sârguinþa lui au fãcut din el în scurtã vreme mândria
colegiului ºi se anticipa cu încredere cã Jean Calvin va deveni unul
dintre cei mai pricepuþi ºi mai onoraþi apãrãtori ai bisericii. Dar o razã a
Tragedia veacurilor
luminii divine pãtrunse înãuntrul zidurilor scolasticismului ºi superstiþiei
de care era înconjurat Calvin. Nu fãrã teamã a aflat el despre noile
învãþãturi, dar nu se îndoia de nimic cã ereticii meritau focul cãruia îi
erau încredinþaþi. Dar, fãrã sã-ºi dea seama, a fost adus faþã în faþã cu
erezia ºi constrâns sã punã la probã puterea teologiei romane în
combaterea învãþãturilor protestante.
La Paris, se afla un vãr al lui Calvin care primise reforma. Cei doi
veri se întâlneau adesea ºi discutau problemele care tulburau creºti-
nãtatea. În lume sunt doar douã religii, spunea Olivetan, protestantul.
Existã o categorie de religii pe care le-au inventat oamenii ºi în care
omul se mântuieºte prin ceremonii ºi prin fapte bune; cealaltã este
religia care este descoperitã în Biblie ºi care îl învaþã pe om sã caute
mântuirea numai în harul fãrã platã al lui Dumnezeu.
„Mie nu-mi trebuie noile voastre doctrine”, exclamã Calvin, „îþi
închipui tu cã am trãit toatã viaþa mea în rãtãcire?” (Wylie, b.13, cap. 7)
Dar în mintea lui s-au trezit gânduri pe care nu le putea alunga.
Singur în camera lui, cugeta la cuvintele vãrului sãu. În curând s-a
convins de starea sa de pãcãtoºenie ºi s-a vãzut fãrã Mijlocitor, înaintea
unui Judecãtor sfânt ºi drept. Mijlocirea sfinþilor, faptele bune,
ceremoniile bisericii, toate acestea erau neputincioase pentru ispãºirea
pãcatului. Nu vedea înainte nimic altceva decât întunericul disperãrii
veºnice. În zadar au încercat savanþii bisericii sã-i aline durerea.
Mãrturisirile ºi penitenþele erau îndeplinite în zadar; acestea nu puteau
împãca sufletul cu Dumnezeu.
Pe când era încã cuprins în aceste lupte zadarnice, Calvin, vizitând
într-o zi, din întâmplare, una dintre pieþele publice, a vãzut acolo arderea
unui eretic. A rãmas plin de uimire vãzând pacea care cuprindea faþa
martirului. În mijlocul chinurilor acelei morþi teribile ºi sub condamnarea
cea mai grozavã a bisericii, el manifesta o credinþã ºi un curaj pe care
tânãrul student le-a pus în contrast dureros cu propria disperare ºi
întunecime, deºi trãia în cea mai strictã ascultare de bisericã. El ºtia cã
192 ereticii îºi întemeiau credinþa lor pe Biblie. S-a hotãrât sã o studieze ºi
sã descopere, dacã va putea, taina bucuriei lor.
În Biblie L-a descoperit pe Hristos. „O, Tatã”, striga el, „jertfa Lui
a potolit mânia Ta, sângele Lui a spãlat necurãþiile mele; crucea Lui a
purtat blestemul meu; moartea Lui a fãcut ispãºire pentru mine. Am
sãvârºit multe nebunii, dar Tu ai pus Cuvântul Tãu înaintea mea ca o
fãclie ºi mi-ai atins inima pentru ca eu sã socotesc o urâciune toate
celelalte merite în afarã de acelea ale lui Iisus.” (Martyn, vol.3, cap.13)
Calvin fusese pregãtit pentru a deveni preot. Pe când avea numai
12 ani, fusese numit capelanul unei biserici mici ºi episcopul l-a tuns
aºa cum cereau canoanele bisericii. El n-a primit consacrarea ºi nici
n-a îndeplinit îndatoririle unui preot, ci a devenit membru al clerului,
purtând titlul slujbei ºi primind o indemnizaþie pentru aceasta.
Vãzând cã nu va putea deveni niciodatã preot, s-a îndreptat peste o
vreme cãtre studiul dreptului, dar pânã la urmã pãrãsi ºi acest plan,
hotãrându-se sã-ºi devoteze viaþa Evangheliei. Dar a ezitat sã devinã
un învãþãtor public. Era din fire timid ºi era împovãrat de simþul gravei
rãspunderi a poziþiei lui, dorind sã se devoteze în continuare studiului.
Însã insistenþele sincere ale prietenilor l-au ajutat în cele din urmã sã
aleagã partea cea bunã. „Este un lucru minunat”, spunea el, „ca cineva
cu o origine atât de umilã sã fie înãlþat la o atât de mare demnitate.”
(Wylie, b.13, cap. 9)
În mod liniºtit, Calvin ºi-a început lucrarea, iar cuvintele îi erau ca
roua ce învioreazã pãmântul. Pãrãsise Parisul ºi acum se afla într-un
orãºel de provincie sub protecþia prinþesei Margareta, care, din dragoste
pentru Evanghelie, îºi întinsese protecþia asupra ucenicilor acesteia.
Calvin era încã tânãr, cu un comportament amabil ºi lipsit de pretenþii.
Lucrarea lui a început cu oamenii în cãminele lor. Înconjurat de membrii
familiei, el citea Biblia ºi descoperea adevãrurile mântuirii. Aceia care
auzeau solia duceau vestea cea bunã ºi altora ºi în scurtã vreme Reforma în Fran¡a
învãþãtorul Calvin a pornit, a trecut în afara oraºului, în cãtunele ºi
oraºele din jur. El gãsea intrare atât în castele, cât ºi în colibe ºi înainta
punând temelia bisericilor care urmau sã depunã o mãrturie neînfricatã
în favoarea adevãrului.
Peste câteva luni se afla iarãºi la Paris. În cercul învãþaþilor ºi stu-
denþilor domnea o agitaþie neobiºnuitã. Studiul limbilor vechi îi condusese
pe oameni la Biblie ºi mulþi, ale cãror inimi nu fuseserã atinse de 193
adevãrurile ei, le puneau continuu în discuþie ºi chiar se luptau cu
apãrãtorii romanismului. Calvin, deºi era un luptãtor aprig în domeniul
disputei teologice, avea de îndeplinit o misiune mai înaltã decât aceea a
scolasticilor zgomotoºi. Minþile oamenilor fuseserã trezite ºi acum venise
Tragedia veacurilor
timpul sã li se descopere adevãrul. În timp ce sãlile universitãþii erau
pline de zgomotul disputei teologice, Calvin îºi croise drum din casã în
casã, deschizând Biblia înaintea oamenilor ºi vorbindu-le despre Hristos,
ºi El crucificat.
În providenþa lui Dumnezeu, Parisul trebuia sã primeascã o nouã
invitaþie de a primi Evanghelia. Chemarea lui Lefèvre ºi cea a lui Farel
fuseserã respinse, dar solia trebuia sã fie auzitã din nou de cãtre toate
clasele din marea metropolã. Pe de altã parte, regele, influenþat fiind
de considerente politice, nu se aºezase cu totul de partea Romei pentru
a lupta împotriva Reformei. Margareta mai nutrea încã nãdejdea cã
protestantismul avea sã triumfe în Franþa. Ea era hotãrâtã ca aceastã
credinþã reformatã sã fie predicatã în Paris. În absenþa regelui, ea a
poruncit unui pastor protestant sã predice în bisericile oraºului. Dar
când demnitarii papali au interzis aceastã acþiune, prinþesa a deschis
larg uºile palatului. Un apartament a fost amenajat drept capelã ºi s-a
anunþat cã, în fiecare zi la o anumitã orã, urma sã fie þinutã o predicã,
iar oamenii de orice rang ºi stare erau invitaþi sã participe. Mulþimile se
îmbulzeau la slujbã. Nu numai capela, dar ºi anticamerele ºi sãlile erau
ticsite. În fiecare zi se adunau cu miile – nobili, bãrbaþi de stat, juriºti,
negustori ºi meseriaºi. Regele, în loc sã interzicã adunãrile, a poruncit
ca douã biserici din Paris sã fie deschise. Niciodatã mai înainte nu
fusese oraºul atât de miºcat de Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul vieþii
venit din ceruri pãrea sã fie coborât peste oameni. Cumpãtarea, curãþia,
ordinea ºi hãrnicia au luat locul beþiei, moravurilor uºoare, certurilor ºi
trândãviei.
Dar nici ierarhia papalã nu era inactivã. Deoarece regele încã refuza
sã interzicã predicarea, clerul s-a îndreptat cãtre poporul de rând. N-a
fost cruþat nici un mijloc pentru a trezi temerile, prejudecãþile ºi fanatismul
mulþimii neºtiutoare ºi superstiþioase. Supunându-se orbeºte învãþãtorilor
falºi, Parisul, ca ºi Ierusalimul din vechime, n-a cunoscut nici vremea
cercetãrii lui ºi nici lucrurile care puteau sã-i dea pacea. Timp de doi
194 ani Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat în capitalã; dar în timp ce
mulþi primiserã Evanghelia, majoritatea poporului o respinsese. Francisc
fãcuse o demonstraþie de toleranþã numai pentru a sluji scopurilor lui ºi
papistaºii au reuºit sã recâºtige avantajul. Din nou bisericile au fost
închise, iar rugul a fost din nou aprins.
Calvin era încã la Paris, pregãtindu-se prin studiu, meditaþie ºi
rugãciune pentru lucrãrile lui viitoare ºi continuând sã rãspândeascã
lumina. În cele din urmã însã, suspiciunea s-a strâns în jurul sãu.
Autoritãþile s-au hotãrât sã-l ardã pe rug. Socotindu-se sigur în
ascunzãtoarea lui, nu era stãpânit de simþul primejdiei, când prietenii au
dat buzna în camera lui cu vestea cã autoritãþile erau pe drum venind
sã-l aresteze. Chiar în clipa aceea se auzi o ciocãniturã puternicã în
poarta de la intrare. Nu mai era nici o clipã de pierdut. Câþiva prieteni
i-au þinut pe ofiþeri la uºã, pe când ceilalþi îl ajutau pe reformator sã
coboare pe o fereastrã; apoi, cu mare grabã, ºi-a croit drum spre peri-
feria oraºului. Gãsind adãpost în cãsuþa unui muncitor, care era prieten
al reformei, s-a îmbrãcat în hainele gazdei ºi, ducând pe umeri o sapã, a
pornit mai departe. Cãlãtorind spre miazãzi, ºi-a gãsit refugiu pe moºiile
Margaretei. (vezi D’Aubigné, History of the Reformation in Europe
in the Time of Calvin, b.2, cap. 30)
Aici a rãmas câteva luni în siguranþã, sub protecþia prietenilor sãi
puternici, ºi s-a angajat ca ºi mai înainte în studiu. Dar inima lui era
împovãratã de evanghelizarea Franþei ºi nu putea rãmâne multã vreme
inactiv. De îndatã ce furtuna s-a domolit puþin, a cãutat un nou câmp de
lucru în Poitiers, unde era o universitate ºi unde noile concepþii fuseserã
deja primite favorabil. Oameni din toate clasele sociale ascultau cu
bucurie Evanghelia. Ea nu era predicatã în public, ci în locuinþa primarului
ºi adesea în grãdina publicã, unde Calvin desfãºura cuvintele vieþii
veºnice acelora care doreau sã-l asculte. Dupã o vreme, când numãrul
ascultãtorilor a crescut, au socotit cã este mai sigur sã se adune în Reforma în Fran¡a
afara oraºului. O peºterã dintr-o trecere îngustã ºi adâncã, unde copacii
ºi stâncile pãreau suspendate ºi fãceau ca ascunzãtoarea sã fie ºi mai
tainicã, a fost aleasã ca loc de adunare. Grupe mici de oameni care
pãrãseau oraºul, venind din direcþii diferite, se întâlneau aici. În acest
loc retras Biblia era cititã cu glas tare ºi explicatã. Tot aici s-a celebrat
Cina Domnului pentru prima datã de cãtre protestanþii din Franþa. Din
aceastã bisericã micã au ieºit mulþi evangheliºti credincioºi. 195
Dar Calvin s-a întors din nou la Paris. Încã nu putea renunþa la
speranþa cã Franþa, ca naþiune, va primi Reforma. Dar a gãsit aproape
toate uºile închise pentru lucrarea sa. A predica Evanghelia aici însemna
sã meargã direct la rug, aºa cã în cele din urmã s-a hotãrât sã plece în
Tragedia veacurilor
Germania. De-abia a pãrãsit Franþa, cã o aprigã furtunã s-a ºi dezlãnþuit
asupra protestanþilor; dacã ar fi rãmas acolo, cu siguranþã cã ar fi fost
cuprins ºi el în dezastrul dezlãnþuit.
Reformatorii francezi, dorind sã-ºi vadã patria în pas cu Germania
ºi Elveþia, s-au hotãrât sã dea o loviturã îndrãzneaþã împotriva
superstiþiilor Romei, care sã trezeascã întreaga naþiune. Ca urmare,
într-o noapte au aºezat în toatã Franþa pancarte în care atacau liturghia.
Dar, în loc sã facã sã înainteze Reforma, acest act de un zel necontrolat
ºi greºit plãnuit a adus ruinã nu numai peste propagatorii ei, ci ºi peste
prietenii credinþei reformate din întreaga Franþã. Ea a dat romaniºtilor
ceea ce ei doriserã de multã vreme – un pretext pentru a cere
distrugerea totalã a ereticilor ca agitatori primejdioºi pentru stabilitatea
tronului ºi pentru pacea naþiunii.
Una dintre aceste pancarte a fost aºezatã de o mânã ascunsã – a
unui prieten imprudent sau poate a unui duºman perfid – lucrul acesta
nu se va ºti niciodatã – pe uºa camerei particulare a regelui. Monarhul
s-a umplut de groazã. În aceastã publicaþie, superstiþiile care primiserã
venerarea de-a lungul veacurilor erau atacate de o mânã necruþãtoare.
Dar cutezanþa fãrã egal de a strecura aceste declaraþii clare ºi ºocante
chiar în locuinþa regelui a trezit mânia acestuia. Câteva momente, la
vederea ei, rãmase mut de uimire ºi tremurând. Apoi îºi manifestã
mânia în aceastã hotãrâre teribilã: „Toþi aceia care sunt bãnuiþi de erezia
lutheranã sã fie prinºi. Îi voi extermina pe toþi.” (Idem, b.4, cap. 10).
Zarurile fuseserã aruncate. Regele s-a hotãrât sã treacã întru totul de
partea Romei.
Imediat au fost luate mãsuri pentru arestarea oricãrui lutheran din
Paris. Un biet meseriaº, adept al credinþei reformate, care era obiºnuit
sã-i invite pe credincioºi la adunãrile lor secrete, a fost arestat ºi, sub
ameninþarea cu arderea pe rug, i s-a poruncit sã-l conducã pe emisarul
papal la casa fiecãrui protestant din oraº. El a refuzat cu groazã aceastã
propunere josnicã, dar, în cele din urmã, teama de flãcãri a învins, iar el
196 a consimþit sã devinã trãdãtorul fraþilor lui. Precedat de ostie ºi înconjurat
de o suitã de preoþi cu cãdelniþe, de cãlugãri ºi soldaþi, Morin, detectivul
regal ºi cu trãdãtorul strãbãteau încet ºi tãcut strãzile oraºului. De-
monstraþia se pretindea a fi fãcutã în cinstea „sfântului sacrament”, ca
un act de ispãºire pentru insulta adusã liturghiei de cãtre protestanþi.
Dar în spatele acestei procesiuni fusese conceput un plan monstruos.
Atunci când sosea în dreptul casei unui lutheran, trãdãtorul fãcea un
semn, dar nu rostea nici un cuvânt. Procesiunea se oprea, se intra în
casã, familia era târâtã ºi pusã în lanþuri, iar ceata groaznicã pornea
mai departe în cãutarea altor victime. „N-a fost cruþatã nici o casã,
mare sau micã, nici colegiile Universitãþii din Paris… Morin fãcea tot
oraºul sã tremure… era domnia terorii.” (Idem, b.4, cap. 10)
Victimele erau trimise la moarte în chinuri groaznice, dându-se
porunci deosebite ca focul sã fie potrivit pentru a le prelungi agonia. Dar
ei mureau ca niºte biruitori. Statornicia lor a fost neclintitã, iar pacea
lor neumbritã. Prigonitorii, neputând sã le clinteascã statornicia, se
simþeau înfrânþi. „Eºafodurile erau înãlþate în toate cartierele Parisului,
iar rugurile aprinse continuu, având drept scop sã rãspândeascã groaza
de erezie prin extinderea execuþiilor. Dar în cele din urmã folosul a rãmas
de partea Evangheliei. Tot Parisul a fost în stare sã vadã ce fel de oameni
erau aceia care propagau noile învãþãturi. Nu exista amvon care sã
vorbeascã asemenea rugului martirilor. Bucuria curatã care strãlucea
de pe feþele acestor oameni atunci când mergeau spre locul de execuþie,
eroismul lor în mijlocul flãcãrilor, blândeþea cu care iertau batjocurile
transformau, în câteva clipe, mânia în milã ºi ura în dragoste ºi pledau
cu o elocvenþã irezistibilã în favoarea Evangheliei.” (Wylie, b.13, cap. 20)
Preoþii, hotãrâþi sã þinã aprinsã furia poporului, au pus în circulaþie
cele mai groaznice învinuiri împotriva protestanþilor. Au fost acuzaþi, de
exemplu, cã ar fi pus la cale masacrul catolicilor, rãsturnarea guvernãrii
ºi asasinarea regelui. Dar nici o dovadã nu putea fi adusã în sprijinul Reforma în Fran¡a
acestor afirmaþii. Aceste prevestiri ale rãului urmau sã aibã totuºi o
împlinire, în împrejurãri deosebite ºi din cu totul alte motive ºi alt caracter.
Cruzimile la care au fost supuºi protestanþii nevinovaþi de cãtre catolici
au acumulat un fel de povarã a rãzbunãrii, care în veacurile urmãtoare
a adus chiar nenorocirea pe care ei ºi-o închipuiserã ca venind peste
rege, peste guvernul lui ºi peste supuºi; dar a fost adusã de necre-
dincioºi ºi de papistaºi. Nu întãrirea, ci persecutarea protestantismului 197
urma sã aducã, dupã trei sute de ani, calamitãþi groaznice asupra Franþei.
Bãnuiala, neîncrederea ºi teroarea au pãtruns în toate clasele so-
cietãþii. În mijlocul alarmei generale s-a vãzut cât de adânc prinsese
rãdãcini învãþãtura lutheranã în inimile oamenilor care aveau cea mai
Tragedia veacurilor
înaltã educaþie, influenþã ºi nobleþe de caracter. ªi în aceastã situaþie,
deodatã, au devenit libere multe posturi de încredere ºi de cinste, din
cauzã cã mulþi meseriaºi, tipografi, studenþi, profesori din universitãþi,
scriitori ºi chiar oameni de la curte dispãruserã. Sute de oameni au
fugit din Paris, exilându-se voluntar din locurile lor natale, în multe cazuri
arãtând în felul acesta cã favorizaserã sau primiserã credinþa reformatã.
Papistaºii priveau în jur cu uimire la gândul cã rãmãseserã mulþi eretici
în anonimat, care nu fuseserã nimiciþi. Furia lor s-a revãrsat atunci
peste mulþimile de victime mai umile care erau sub puterea lor. Închisorile
gemeau ºi chiar vãzduhul pãrea cã se întunecase de fumul rugurilor,
aprinse pentru mãrturisitorii Evangheliei.
Francisc I se mândrise ca fiind promotorul marii miºcãri de redeº-
teptare culturalã ce marca începutul secolul al XVI-lea. Îi plãcea sã
adune la curtea lui oameni erudiþi din orice þarã. Tocmai datoritã dragostei
lui faþã de ºtiinþã ºi a nemulþumirii sale cu privire la ignoranþa ºi superstiþia
cãlugãrilor se datora, în mare mãsurã, îngãduinþa care fusese acordatã
Reformei. Dar, inspirat de zelul de a stârpi erezia, acest ocrotitor al
ºtiinþelor a dat un edict, prin care tipãrirea a fost desfiinþatã în toatã
Franþa. Francisc I ne oferã unul dintre acele exemple nenumãrate care
dovedesc cã a fi intelectual nu este o garanþie de ocrotire împotriva
intoleranþei ºi persecuþiei religioase.
Franþa, printr-o ceremonie solemnã ºi publicã, urma sã se consacre
cu totul operei de distrugere a protestantismului. Preoþii au cerut ca
insulta adresatã Cerului prin condamnarea liturghiei sã fie ispãºitã în
sânge, iar regele, pentru binele poporului, sã-ºi dea în mod public
consimþãmântul pentru aceastã îngrozitoare lucrare.
Ziua de 21 ianuarie 1535 a fost stabilitã pentru acest ceremonial
lugubru. Au fost stârnite temerile superstiþioase ºi ura fanaticã a întregii
naþiuni, iar Parisul a fost asaltat de mulþimile care au umplut strãzile
venind din toate împrejurimile. Ziua urma sã fie inauguratã printr-o
procesiune vastã ºi impunãtoare. „Casele de pe drumul pe care urma
198 sã treacã procesiunea erau drapate în doliu ºi din loc în loc erau ridicate
altare.” În faþa fiecãrei uºi era aprinsã o torþã în cinstea „sfântului
sacrament”. Înainte de zorii zilei, procesiunea s-a format la palatul
regelui. „În faþã mergeau steagurile ºi crucile mai multor parohii; dupã
aceea locuitorii, mergând doi câte doi ºi ducând torþe.” Urmau cele
patru ordine cãlugãreºti, fiecare în costumul lui specific. Apoi venea o
colecþie de renumite moaºte. Dupã toate acestea, ecleziasticii trufaºi
veneau cãlãri în mantiile lor de purpurã ºi stacojiu, împodobiþi cu pietre
preþioase, o demonstraþie pompoasã ºi strãlucitoare.
„Ostia era purtatã de episcopul Parisului sub un baldachin mãreþ…
purtat de patru prinþi de sânge nobil. Dupã ostie urma regele… În ziua
aceea Francisc I nu purta nici coroana ºi nici haina de domnitor. Cu
capul descoperit, cu ochii plecaþi ºi în mânã cu o lumânare aprinsã,
regele Franþei a apãrut în postura de penitent.” (Idem, b.13, cap. 21).
La fiecare altar se pleca în umilinþã, nu pentru ticãloºiile care-i întinau
sufletul, nici pentru sângele nevinovat care-i pãta mâinile, ci pentru
pãcatul groaznic al supuºilor sãi care îndrãzniserã sã condamne liturghia.
Dupã el veneau regina ºi demnitarii statului, mergând ºi ei doi câte doi,
fiecare cu câte o torþã aprinsã.
Ca o parte a slujbelor zilei, însuºi monarhul s-a adresat oficialitãþilor
regatului în sala cea mare a palatului episcopului. Cu o faþã plinã de
amãrãciune a apãrut înaintea lor ºi, în cuvinte de o elocvenþã miºcãtoare,
a deplâns „crima, hula, ziua de durere ºi de dispreþ” care venise peste
naþiune. ªi i-a chemat pe toþi supuºii credincioºi sã ajute la stârpirea
ereziei otrãvitoare care ameninþa Franþa cu ruina. „Cât este de adevãrat,
domnilor, cã eu sunt regele vostru”, spunea el, „dacã aº vedea unul din-
tre membrele mele pãtate sau infectate de aceastã putreziciune detes-
tabilã, vi l-aº da sã-mi fie tãiat… Mai mult, dacã l-aº vedea pe vreunul
dintre copiii mei pãtaþi de ea, nu l-aº cruþa. L-aº da ºi l-aº jertfi lui
Dumnezeu.” ªi încetinindu-ºi pledoaria înecat în lacrimi, toatã adunarea Reforma în Fran¡a
plângea, exclamând într-un glas: „Vrem sã trãim ºi sã murim pentru
religia catolicã!” (D’Aubigné, History of the Reformation in Europe
in the Time of Calvin, b.4, cap. 12)
Întunericul naþiunii care respinsese lumina adevãrului a devenit ºi
mai înspãimântãtor. Harul „care aduce mântuire” se arãtase; dar Franþa,
dupã ce a privit puterea ºi sfinþenia lui, dupã ce mii de oameni au fost
atraºi de frumuseþea lui divinã, dupã ce oraºe ºi sate fuseserã iluminate 199
de razele lui, îºi întorsese spatele, alegând mai degrabã întunericul decât
lumina. Oamenii respinseserã darul ceresc atunci când le fusese oferit.
Ei au numit rãul bine ºi binele rãu, pânã când au cãzut victime de bunã-
voie propriei amãgiri. Acum, chiar dacã ei credeau cã Îi fãceau un
Tragedia veacurilor
serviciu lui Dumnezeu, persecutându-l pe poporul Sãu, sinceritatea lor
nu-i lãsa fãrã vinã. Ei respinseserã de bunãvoie lumina care i-ar fi
salvat de amãgire, de împovãrarea sufletului ºi vina sângelui vãrsat.
Un jurãmânt solemn de a stârpi erezia a fost fãcut în marea catedralã,
în care trei sute de ani mai târziu urma sã fie întronatã zeiþa raþiunii de
cãtre o naþiune care-L uitase pe Dumnezeul cel viu. Din nou s-a pornit
procesiunea, iar reprezentanþii Franþei s-au hotãrât sã înceapã lucrarea
pe care juraserã sã o aducã la îndeplinire. „La distanþe mici fuseserã
ridicate eºafoduri, pe care urmau sã fie arºi de vii unii creºtini protestanþi
ºi s-a aranjat ca lemnele sã fie aprinse în clipa în care se apropia regele,
iar procesiunea sã se opreascã pentru a vedea execuþia.” (Wylie, b.13,
cap. 21). Amãnuntele torturilor suferite de aceºti martiri pentru Hristos
sunt prea sfâºietoare pentru a fi redate; dar victimele n-au ezitat. Fiind
silit sã renege, unul dintre ei rãspunse: „Nu fac decât sã cred în ceea
ce au predicat, la început, profeþii ºi apostolii ºi ceea ce au crezut toþi
sfinþii. Credinþa mea are o încredere în Dumnezeu care va rezista tuturor
puterilor iadului.” (D’Aubigné, History of the Reformation in Eu-
rope in the Time of Calvin, b.4, cap. 12)
Procesiunea se oprea din când în când la locurile de torturã. Dupã
ce a ajuns iarãºi la locul de unde plecase, la palatul regal, mulþimea s-a
împrãºtiat, iar regele ºi prelaþii s-au retras, mulþumiþi de realizãrile zilei
ºi felicitându-se cã lucrarea începutã avea sã fie continuatã pânã la
distrugerea totalã a ereziei.
Evanghelia pãcii pe care Franþa o respinsese avea sã fie dezrãdã-
cinatã, iar rezultatele urmau sã fie groaznice. Astfel, în ziua de 21 ianuarie
1793, la douã sute cincizeci ºi opt de ani din ziua în care Franþa se pre-
dase cu totul persecutãrii reformaþilor, o altã procesiune, având un scop
cu totul deosebit, trecea pe strãzile Parisului. „Împãratul era iarãºi figura
centralã; iarãºi erau frãmântare ºi strigãte, iarãºi se auzea dorinþa dupã
mai multe jertfe; iarãºi s-au ridicat eºafodurile întunecate; ºi din nou sce-
nele zilei s-au încheiat prin execuþii îngrozitoare; Ludovic al XVI-lea,
200 luptându-se corp la corp cu temnicerii ºi executorii lui, a fost târât pânã
la butuc ºi þinut acolo cu forþa pânã când securea a cãzut, iar capul lui
tãiat s-a rostogolit pe eºafod.” (Wylie, b.13, cap. 21). ªi regele n-a fost
singura victimã; aproape în acelaºi loc, douã mii opt sute de fiinþe ome-
neºti au pierit de ghilotinã în zilele sângeroase ale domniei terorii.
Reforma prezentase lumii o Biblie deschisã ºi desigilase preceptele
Legii lui Dumnezeu, susþinând cerinþele ei în faþa conºtiinþei oamenilor.
Iubirea Infinitã descoperise oamenilor legile ºi principiile cerului.
Dumnezeu spusese: „Sã le pãziþi ºi sã le împliniþi; cãci aceasta va fi în-
þelepciunea ºi priceperea voastrã înaintea popoarelor, care vor auzi
vorbindu-se de toate aceste legi ºi vor zice: „Acest neam mare este un
popor cu totul înþelept ºi priceput!” (Deut. 4,6). Când Franþa a respins
acest dar al Cerului, ea a semãnat seminþele anarhiei ºi ruinei, iar
lucrarea inevitabilã a cauzei ºi efectului a dus la Revoluþie ºi la domnia
terorii.
Cu mult înainte de persecuþia provocatã de pancarte, îndrãzneþul ºi
înflãcãratul Farel fusese obligat sã fugã din þara lui natalã. El a apãrut
în Elveþia ºi, prin lucrãrile lui care au ajutat lucrarea lui Zwingli, a dus la
înclinarea balanþei în favoarea Reformei. Urma sã-ºi petreacã aici ultimii
ani, cu toate acestea a continuat sã exercite o influenþã hotãrâtã asupra
Reformei din Franþa. În primii ani ai exilului, eforturile lui au fost
îndreptate în mod deosebit cãtre rãspândirea Evangheliei în þara natalã.
A petrecut mult timp în predicare printre compatrioþii de lângã graniþã,
unde cu o atenþie neobositã veghea asupra conflictului, ajutând prin
cuvinte de încurajare ºi sfat. Cu ajutorul altor exilaþi, scrierile reforma-
torilor germani au fost traduse în limba francezã ºi împreunã cu Biblia
francezã au fost tipãrite într-un tiraj mare. Prin colportori, aceste lucrãri
au fost vândute pe scarã largã în Franþa. Au fost date colportorilor cu
un preþ mic ºi în felul acesta câºtigurile i-au fãcut în stare sã ducã mai
departe lucrarea. Reforma în Fran¡a
Farel ºi-a început lucrarea în Elveþia, deghizat într-un învãþãtor umil.
Repartizat într-o parohie izolatã, s-a devotat educaþiei copiilor. Pe lângã
învãþãturile ºcolare obiºnuite, el a introdus cu prudenþã adevãrurile Bibliei,
nãdãjduind cã prin copii va ajunge la pãrinþi. Pentru cã unii credeau,
preoþii au hotãrât sã opreascã lucrarea, iar oamenii superstiþioºi din
regiune au fost instigaþi sã se împotriveascã. „Aceasta nu poate fi
Evanghelia lui Hristos”, susþineau preoþii, „deoarece predicarea ei nu 201
aduce pace, ci rãzboi.” (Wylie, b.14, cap. 3). Asemenea primilor ucenici,
când Farel era persecutat într-un oraº, fugea în altul. Din sat în sat, din
oraº în oraº, el mergea cãlãtorind pe jos, suferind de foame, de frig ºi
de obosealã ºi peste tot viaþa îi era în primejdie. Predica în pieþe, în
Tragedia veacurilor
biserici, uneori la amvoanele catedralelor. Alteori gãsea biserica goalã;
uneori predica îi era întreruptã de strigãte ºi batjocuri; deseori era
înlãturat cu forþa de la amvon. Nu o datã a fost prins de gloatã ºi bãtut
de moarte. Cu toate acestea el mergea înainte. Deºi deseori respins,
cu o dârzenie neobositã, el se întorcea din nou la luptã; ºi unul dupã
altul, a vãzut oraºele ºi cetãþile care fuseserã bastioane ale papalitãþii,
deschizându-ºi porþile pentru Evanghelie. Mica parohie în care a lucrat
la început a primit în scurtã vreme credinþa reformatã. Oraºele Morat
ºi Neuchâtel au renunþat ºi ele la riturile romano-catolice ºi au îndepãrtat
chipurile idolatre din biserici.
Farel dorise de multã vreme sã înfigã stindardul protestant în Geneva.
Dacã acest oraº ar fi putut fi câºtigat, ar fi devenit un centru pentru
Reformã în Franþa, Elveþia ºi Italia. Cu aceastã þintã în faþã, ºi-a continuat
lucrarea pânã când multe dintre oraºele ºi satele din jur au fost câºtigate.
Apoi, împreunã cu un singur însoþitor a intrat în Geneva. Dar nu i-a fost
îngãduit sã predice decât de douã ori. Preoþii, încercând zadarnic sã
obþinã condamnarea de cãtre autoritãþile civile, l-au chemat în faþa unui
consiliu ecleziastic la care au venit cu arme ascunse sub mantii, hotãrâþi
sã-i ia viaþa. În afara sãlii, o gloatã furioasã, cu ciomege ºi sãbii, a fost
adunatã pentru a fi sigurã de moartea lui în caz cã ar fi reuºit sã scape
de la consiliu. Dar prezenþa magistraþilor ºi a forþei armate l-a salvat. A
doua zi, dis-de-dimineaþã, a fost condus împreunã cu tovarãºul lui peste
lac într-un loc sigur. În felul acesta s-a încheiat primul lui efort de a
evangheliza Geneva.
Pentru încercarea urmãtoare a fost aleasã o unealtã mai umilã – un
tânãr atât de modest la înfãþiºare, încât a fost tratat cu rãcealã chiar de
cãtre prietenii declaraþi ai Reformei. Oare ce putea face acesta acolo
unde Farel a fost respins? Cum putea acesta, cu atât de puþin curaj ºi
experienþã, sã înfrunte furtuna din faþa cãreia cei mai puternici ºi mai
curajoºi fuseserã obligaþi sã fugã? „Nici prin putere, nici prin tãrie, ci
prin Duhul Meu, zice Domnul” (Zah. 4,6). „Dumnezeu a ales lucrurile
202 slabe ale lumii pentru a face de ruºine pe cele tari.” „Pentru cã nebunia
lui Dumnezeu este mai înþeleaptã decât oamenii; ºi slãbiciunea lui
Dumnezeu este mai tare decât oamenii” (1 Cor. 1,27.25).
Froment ºi-a început lucrarea ca învãþãtor. Adevãrurile pe care le
preda copiilor la ºcoalã, aceºtia le repetau acasã. În curând, ºi pãrinþii
au venit sã asculte explicaþia Bibliei, pânã când clasele s-au umplut de
ascultãtori atenþi. Multe exemple ale Noului Testament ºi broºuri au
fost distribuite gratuit ºi ele ajungeau la mulþi care nu îndrãzneau sã
vinã sã asculte noile învãþãturi. Dupã o vreme, ºi acest lucrãtor a fost
obligat sã fugã; dar adevãrurile pe care le-a predat au pus stãpânire pe
minþile oamenilor. Reforma fusese sãditã ºi continua sã se întãreascã
ºi sã se extindã. Predicatorii s-au reîntors ºi prin lucrãrile lor cultul
protestant a fost întemeiat în Geneva.
Oraºul se declarase deja de partea Reformei când Calvin, dupã
multe cãlãtorii ºi greutãþi, a intrat pe porþile lui. Întorcându-se dupã o
ultimã vizitã în locul sãu de naºtere, a gãsit drumul spre Basel barat de
armatele lui Carol al V-lea, aºa cã a fost obligat sã meargã pe o rutã
ocolitã la Geneva.
În aceastã vizitã Farel a recunoscut mâna lui Dumnezeu. Deºi
Geneva primise credinþa protestantã, mai rãmânea totuºi o mare lucrare
de fãcut acolo. Oamenii nu sunt convertiþi în grup, ci ca indivizi; lucrarea
de renaºtere trebuie sã fie îndeplinitã în inimã ºi în conºtiinþã prin puterea
Duhului Sfânt ºi nu prin decretele conciliilor. Cu toate cã locuitorii Genevei
respinseserã autoritatea Romei, ei nu erau atât de pregãtiþi sã renunþe
la viciile care se înrãdãcinaserã sub dominaþia ei. A întemeia aici princi-
piile curate ale Evangheliei ºi a pregãti acest popor sã ocupe cu demnitate
poziþia la care Providenþa îl chema nu erau o sarcini deloc uºoare.
Farel era convins cã a gãsit în Calvin pe acela care se putea uni cu
el în aceastã lucrare. În Numele lui Dumnezeu, l-a implorat pe tânãrul
evanghelist sã rãmânã ºi sã lucreze acolo. Calvin s-a dat înapoi îngrozit. Reforma în Fran¡a
Timid ºi iubitor de pace, evita legãtura cu spiritul îndrãzneþ, indepen-
dent ºi chiar violent al locuitorilor din Geneva. Sãnãtatea lui firavã
împreunã cu deprinderile lui de a studia îl fãceau sã se retragã. Crezând
cã prin pana lui ar putea servi mult mai bine cauza Reformei, dorea sã
gãseascã un loc liniºtit pentru studiu ºi de acolo, prin scris, sã instruiascã
ºi sã întãreascã bisericile. Dar sfatul solemn al lui Farel i-a venit ca o
chemare din cer ºi el n-a îndrãznit sã o refuze. „I s-a pãrut”, spunea el, 203
„cã mâna lui Dumnezeu s-a coborât din cer, cã l-a prins ºi l-a þintuit
irevocabil de locul pe care era atât de nerãbdãtor sã-l pãrãseascã.”
(D’Aubigné, History of the Reformation in Europe in the Time of
Calvin, b.9, cap. 17)
Tragedia veacurilor
În timpul acesta, primejdii mari ameninþau cauza protestantã.
Anatemele papei fulgerau împotriva Genevei ºi naþiuni puternice o
ameninþau cu distrugerea. Cum urma sã reziste acest oraº mic în faþa
ierarhiei papale, care deseori îi silise pe regi ºi împãraþi sã se supunã?
Cum se putea împotrivi armatelor marilor cuceritori ai lumii?
În întreaga creºtinãtate, protestantismul era ameninþat de duºmani
redutabili. Dupã ce primele biruinþe asupra Reformei au trecut, Roma
adusese forþe noi, nãdãjduind sã-ºi desãvârºeascã distrugerea. În
vremea aceea a fost creat Ordinul Iezuiþilor, cel mai tiran, cel mai lipsit
de conºtiinþã ºi puternic dintre toþi apãrãtorii papalitãþii. Cãlugãrii acestui
ordin erau cu totul izolaþi de orice fel de legãturi pãmânteºti ºi interese
omeneºti, morþi faþã de cerinþele afecþiunii naturale, cu raþiunea ºi
conºtiinþa complet înãbuºite, ei nu cunoºteau nici o regulã, nici o legãturã,
în afarã de aceea a ordinului lor, ºi nici o datorie în afarã de aceea a
extinderii puterii lui (vezi note suplimentare). Evanghelia lui Hristos
i-a fãcut în stare pe aderenþii ei sã facã faþã primejdiei ºi sã suporte
suferinþele, fãrã sã se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei
ºi a sãrãciei, ca sã înalþe steagul adevãrului, fãcând faþã scaunului de
torturã, temniþei ºi rugului. Pentru a lupta împotriva acestor forþe,
iezuismul îi inspira pe urmaºii lui cu un fanatism care-i fãcea în stare sã
îndure ºi ei primejdii asemãnãtoare ca sã opunã puterii adevãrului toate
mijloacele de amãgire. N-a existat o crimã mai oribilã pe care sã n-o
sãvârºeascã, nici o amãgire josnicã pentru a o practica, nici o
prefãcãtorie prea perfidã la care sã nu recurgã. Legaþi prin jurãmânt
pentru o sãrãcie ºi umilinþã continuã, ei aveau scopul de a câºtiga bogãþie
ºi putere, ca sã fie devotaþi înãbuºirii protestantismului ºi restabilirii
supremaþiei papale.
Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent veºmânt de sfinþenie,
vizitând închisori ºi spitale, ajutându-i pe bolnavi ºi pe sãraci, mãrturisind
cã au renunþat la lume ºi purtând Numele sfânt al lui Iisus care a venit
sã facã binele. Însã, sub aceastã înfãþiºare exterioarã fãrã reproº, se
204 ascundeau adesea planurile cele mai josnice ºi criminale. Un principiu
fundamental al ordinului era acela cã scopul scuzã mijloacele. ªi în
virtutea acestui principiu, minciunile, furturile, jurãmintele false,
asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau ºi recomandate atunci
când slujeau interesele bisericii. Sub diverse deghizãri, iezuiþii îºi croiau
drum în funcþii de stat, devenind chiar consilieri ai regelui ºi conducând
astfel politica naþiunilor. Deveneau servitori pentru a-i spiona pe stãpânii
lor. Înfiinþau ºcoli pentru copiii prinþilor ºi ai nobililor ºi ºcoli pentru
poporul de rând, în care copiii protestanþilor erau atraºi ºi educaþi în
pãzirea ritualurilor catolice. Toatã pompa ºi manifestarea exterioarã de
atunci a cultului romano-catolic avea drept scop sã producã confuzie,
sã uimeascã ºi sã cucereascã imaginaþia ºi în felul acesta libertatea,
pentru care pãrinþii luptaserã ºi muriserã, sã fie trãdatã de copii. Iezuiþii
s-au rãspândit cu repeziciune în Europa ºi oriunde ajungeau se producea
o reînviorare a papalitãþii.
Pentru a le da o putere mai mare, a fost datã o bulã papalã care
împuternicea Inchiziþia (vezi note suplimentare). În ciuda faptului cã
era privit cu oroare chiar ºi în þãrile catolice, acest tribunal groaznic a
fost din nou înfiinþat de cãtre conducãtorii papistaºi, astfel cruzimile
prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost repetate în temniþe
ascunse. În multe þãri, mii ºi mii de oameni chiar din floarea naþiunii, cei
mai sinceri ºi mai nobili, cei mai inteligenþi, mai educaþi, pastori evlavioºi
ºi devotaþi cetãþeni harnici ºi patrioþi, savanþi eminenþi, artiºti talentaþi ºi
meseriaºi pricepuþi, erau omorâþi sau obligaþi sã fugã în alte þãri.
Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a stinge
lumina Reformei, pentru a-i despãrþi pe oameni de Biblie ºi pentru a
restabili ignoranþa ºi superstiþia evului mediu. Dar, sub binecuvântarea
lui Dumnezeu ºi prin lucrarea acelor bãrbaþi nobili pe care El i-a ridicat
sã continue lucrarea lui Luther, protestantismul n-a fost distrus. El nu
ºi-a datorat puterea favorii sau armelor prinþilor. Þãrile cele mai mici, Reforma în Fran¡a
popoarele cele mai umile ºi mai puþin puternice au devenit citadelele
lui, aducând biruinþa Reformei. Astfel era Geneva cea micã, înconjuratã
de vrãjmaºi puternici care complotau distrugerea ei; era Olanda de pe
þãrmurile nisipoase ale Mãrii Nordului, luptând cu tirania Spaniei, pe
atunci cel mai mare ºi mai bogat dintre regate, ca ºi Suedia cea pustie
ºi sãracã, ele au câºtigat biruinþã pentru Reformã.
Timp de aproape treizeci de ani, Calvin a lucrat la Geneva, mai întâi 205
pentru a întemeia acolo o bisericã care sã accepte moralitatea biblicã
ºi dupã aceea pentru înaintarea Reformei în Europa. Darul lui de
învãþãtor public n-a fost fãrã greºealã ºi nici învãþãturile lui nu erau
fãrã lipsuri. Dar el a fost unealta folositã în vestirea adevãrurilor care
Tragedia veacurilor
erau de o importanþã deosebitã în timpul lui pentru susþinerea principiilor
protestantismului împotriva valului rapid de reîntoarcere a papalitãþii ºi
promovarea în bisericile reformate a simplitãþii ºi curãþiei vieþii, în locul
mândriei ºi stricãciunii de sub influenþa învãþãturii romano-catolice.
Din Geneva, porneau publicaþii ºi învãþãtori pentru a rãspândi
învãþãturile reformate. În locul acesta cei persecutaþi din toate þãrile
cãutau îndrumare, sfat ºi încurajare. Oraºul lui Calvin devenise un
refugiu pentru reformaþii prigoniþi din toatã Europa apuseanã. Fugind
de furtunile îngrozitoare care bântuiserã timp de secole, fugarii se adunau
la porþile Genevei. Înfometaþi, rãniþi, departe de casã ºi de rude, erau
primiþi cu multã cãldurã ºi îngrijiþi cu dragoste; ºi, ca o compensaþie
pentru cãminul oferit aici, ei au binecuvântat oraºul adopþiei lor prin
iscusinþa, ºtiinþa ºi pietatea lor. Dar mulþi care gãsiserã un refugiu aici
se reîntorceau în þãrile lor pentru a rezista tiraniei Romei. John Knox,
viteazul reformator scoþian, mulþi puritani englezi, protestanþii din Olanda
ºi Spania, hughenoþii din Franþa duceau din Geneva fãclia adevãrului,
pentru a lumina întunericul din þãrile lor natale.

206
CAPITOLUL 13

ÎN ÞÃRILE DE JOS ªI SCANDINAVIA

Hristos a spus: „Învãþãtura Mea, nu este a Mea,


ci a Celui ce M-a trimis” (Ioan 7,16); iar Pavel a
declarat cã oricine predicã o altã Evanghelie decât
aceea pe care a primit-o el, sã fie anatema (Gal. 1,8).
„Atunci, cum încearcã alþii sã porunceascã dogme
dupã plãcerea lor ºi sã le impunã ca lucruri
necesare pentru mântuire?”

ÎN ÞÃRILE DE JOS, tirania papalã a provocat încã de timpuriu


un protest hotãrât. Cu ºapte sute de ani înainte de venirea lui Luther,
pontiful roman a fost acuzat fãrã teamã de doi episcopi care, cunoscând
caracterul adevãrat al „sfântului scaun”, au fost trimiºi cu urmãtoarea
solie la Roma: Dumnezeu „a fãcut din împãrãteasa ºi mireasa Lui,
biserica, o moºtenire veºnicã ºi nobilã pentru familia ei, o zestre care

¥n ºårile de Jos ¿i Scandinavia


nu putrezeºte ºi nu piere niciodatã, dându-i un sceptru ºi o coroanã
veºnicã, ale cãrei beneficii þi le-ai însuºit asemenea unui hoþ. Te-ai
aºezat în Templul lui Dumnezeu; ºi în loc sã fii pãstor, ai devenit lup
pentru oi;… ne-ai fãcut sã credem cã eºti episcopul suprem, dar te
porþi mai degrabã ca un tiran… În loc sã fii robul robilor, cum îþi place
sã te numeºti, cauþi sã devii domnul domnilor… Aduci dispreþ peste
poruncile lui Dumnezeu; dar… Duhul Sfânt este ziditorul tuturor
bisericilor de pe întinsul lumii… Cetatea Dumnezeului nostru, ai cãrei
cetãþeni suntem, cuprinde toate colþurile cerului; ºi este mai mare decât
oraºul, numit de cãtre sfinþii profeþi Babilonul, care pretinde a fi de
207
origine divinã ºi care se înalþã prin sine pânã la cer, se laudã cã înþelep-
ciunea lui este nemuritoare; iar în cele din urmã, fãrã nici un temei,
afirmã cã ea n-a greºit niciodatã ºi nici nu poate greºi.” (Gerard Brandt,
History of the Reformation in and About the Low Countries, b.1,
p. 6)
Tragedia veacurilor
Alþii s-au ridicat secol dupã secol pentru a repeta acest protest.
Acei învãþãtori de la început, care, cãlãtorind prin diferite þãri ºi cunoscuþi
sub nume diferite, au avut caracterul misionarilor valdenzi ºi au rãspândit
pretutindeni cunoºtinþa Evangheliei, au pãtruns ºi în Þãrile de Jos.
Învãþãturile lor s-au rãspândit cu repeziciune. Ei au tradus Biblia
valdenzã în versuri în limba olandezã. Ei spuneau c㠄în ea se gãsea un
mare avantaj; nici glume, nici poveºti, nici fleacuri, nici amãgiri, ci numai
cuvintele adevãrului; cã, desigur, ici ºi colo era câte o coajã tare, dar cã
miezul ºi dulceaþa a ceea ce era bun ºi sfânt putea fi descoperit cu
uºurinþã în ea.” (Idem, b.1, p. 14). Aºa scriau prietenii vechii credinþe
încã din secolul al XII-lea.
Acum au început persecuþiile Romei; dar, în mijlocul rugurilor ºi
torturilor, credincioºii continuau sã se înmulþeascã, declarând cu hotãrâre
cã Biblia este singura autoritate infailibilã în materie de religie ºi cã
„nici un om nu poate fi constrâns sã creadã, ci trebuie sã fie câºtigat
prin predicare”. (Martyn, vol.2, p. 87)
Învãþãturile lui Luther au gãsit un teren fertil în Þãrile de Jos, unde
s-au ridicat bãrbaþi sinceri ºi credincioºi pentru a predica Evanghelia.
Dintr-una din provinciile Olandei a venit Menno Simons. Instruit ca
romano-catolic ºi hirotonit ca preot, era cu totul necunoscãtor în ceea
ce priveºte Biblia, pe care nu o citise de teama de a nu fi amãgit de
erezie. Atunci când l-a cuprins o îndoialã cu privire la doctrina
transubstanþiaþiunii, el a privit-o ca fiind o ispitã din partea lui Satana ºi,
prin rugãciune ºi mãrturisire, a cãutat sã se libereze de ea, dar în zadar.
A început sã facã fapte de desfrâu pentru a încerca sã aducã la tãcere
glasul mustrãtor al conºtiinþei, dar a fost fãrã folos. Dupã un timp, a
fost condus la studiul Noului Testament ºi acesta împreunã cu scrierile
lui Luther l-au determinat sã primeascã credinþa reformatã. Apoi, la
scurt timp a fost martor, într-un sat vecin, la decapitarea unui om
condamnat la moarte pentru cã se rebotezase. Aceasta l-a fãcut sã
studieze Biblia cu privire la botezul copiilor. Dar n-a putut gãsi nici
208 o dovadã în Scripturi în favoarea lui; a vãzut, dimpotrivã, cã pocãinþa
ºi credinþa sunt peste tot cerute ca o condiþie pentru primirea
botezului.
Menno s-a retras din Biserica Romano-Catolicã, consacrându-ºi
viaþa predicãrii adevãrurilor pe care le primise. Atât în Germania, cât ºi
în Þãrile de Jos se ivise o grupã de fanatici care susþineau învãþãturi
absurde ºi provocatoare de rãscoalã, batjocorind ordinea ºi decenþa
sau recurgând la violenþã ºi rãzvrãtire. Menno a vãzut rezultatele grozave
la care urmau sã ajungã în mod inevitabil aceste miºcãri ºi s-a împotrivit
cu putere învãþãturilor rãtãcite ºi metodelor sãlbatice ale acestor fanatici.
Totuºi, erau mulþi care fuseserã înºelaþi de cãtre aceºti fanatici, dar
care apoi renunþaserã la învãþãturile lor amãgitoare, ºi mai existau încã
mulþi urmaºi ai vechilor creºtini, roade ale învãþãturilor valdenze. Menno
a lucrat cu mare râvnã ºi succes printre aceste grupe.
Timp de 25 de ani a cãlãtorit încoace ºi încolo împreunã cu soþia ºi
copiii sãi, îndurând greutãþi ºi lipsuri mari, având continuu viaþa în
primejdie. A parcurs Þãrile de Jos ºi nordul Germaniei, lucrând îndeosebi
printre clasele mai umile, dar exercitând o influenþã vastã. Cu o elocvenþã
înnãscutã, deºi avea puþinã instruire, era un bãrbat cu o integritate fãrã
reproº, cu un spirit umil ºi un comportament amabil, de o evlavie sincerã
ºi serioasã, exemplificând în viaþa lui preceptele pe care le predica,
fapt care câºtiga încrederea oamenilor. Discipolii sãi au fost împrãºtiaþi
ºi asupriþi. Ei au avut mult de suferit fiind confundaþi cu fanaticii din
Münster. Dar cu toate acestea, datoritã lucrãrii lui, mulþi au fost convertiþi.
Nicãieri n-au fost primite învãþãturile reformate mai mult decât în
Þãrile de Jos. În câteva þãri, aderenþii lor au suferit cea mai groaznicã

¥n ºårile de Jos ¿i Scandinavia


persecuþie. În Germania, Carol al V-lea interzisese Reforma ºi i-ar fi
adus cu bucurie pe toþi adepþii ei la rug; dar prinþii s-au ridicat ca o
barierã împotriva tiraniei lui. În Olanda, unde puterea lui era ºi mai
mare, edictele persecutoare au urmat unul dupã altul în rapidã
succesiune. Citirea Bibliei, ascultarea ei, predicarea sau chiar a vorbi
despre ea însemna culpabilitate gravã ºi moarte pe rug. De asemenea,
rugãciunea în ascuns, refuzul închinãrii în faþa unei icoane sau intonarea
unui psalm erau fapte care se pedepseau cu moartea. Chiar ºi aceia
care îºi renegau rãtãcirile erau condamnaþi ºi, dacã erau bãrbaþi, erau
uciºi cu sabia, iar dacã erau femei, erau arse de vii. Mii de oameni au
pierit sub domnia lui Carol ºi a lui Filip al II-lea. 209
Odatã a fost adusã înaintea inchizitorilor o familie întreagã, acuzatã
cã nu vine la liturghie ºi se închinã acasã, în tainã. La cercetarea fãcutã
cu privire la practicile lor, fiul cel mai tânãr a rãspuns: „Ne plecãm pe
genunchi ºi ne rugãm ca Dumnezeu sã ne lumineze mintea ºi sã ne
Tragedia veacurilor
ierte pãcatele; ne rugãm pentru suveranul nostru, ca domnia lui sã fie
prosperã ºi viaþa lui fericitã, ne rugãm pentru judecãtorii noºtri, ca
Dumnezeu sã-i pãzeascã.” (Wylie, b.18, cap. 6). La aceste cuvinte,
câþiva dintre judecãtori au fost miºcaþi profund, cu toate acestea tatãl
ºi unul dintre fii au fost condamnaþi la rug.
Furia prigonitorilor era egalatã de credinþa martirilor. Nu numai
bãrbaþii, dar chiar ºi femeile cele mai delicate ºi tinerele fete manifestau
un curaj neînfrânt. „Soþiile luau atitudine lângã rugul bãrbaþilor lor ºi, în
timp ce ei ardeau, ele ºopteau cuvinte de mângâiere sau cântau psalmi
pentru a-i încuraja.” „Tinerele intrau de vii în mormânt, ca ºi când ar fi
intrat în camera odihnei pentru noapte; sau mergeau pe eºafod ºi pe
rug îmbrãcate în cele mai bune veºminte, ca ºi cum ar fi mers la
cãsãtorie.” (Idem, b.18, cap. 6)
Ca ºi zilele în care pãgânismul cãuta sã distrugã Evanghelia, sângele
creºtinilor era o sãmânþã (vezi Tertullian, Apologia, parag. 50). Perse-
cuþia a slujit la creºterea numãrului martorilor pentru adevãr. An dupã
an, monarhul, înfuriat pânã la nebunie de neclintita hotãrâre a oamenilor,
sãvârºea lucrarea lui barbarã, dar totul era zadarnic. Abia sub condu-
cerea nobilului Wilhelm de Orania revoluþia a adus în cele din urmã
Olandei libertatea de a se închina lui Dumnezeu.
În munþii Piemontului, pe câmpiile Franþei ºi pe þãrmurile Olandei,
înaintarea Evangheliei a fost însemnatã cu sângele discipolilor ei. Dar
în þãrile din nord ea a gãsit o intrare paºnicã. Studenþii de la Wittenberg,
reîntorcându-se la cãminele lor, au adus credinþa reformatã în Scandinavia.
Publicarea scrierilor lui Luther a contribuit ºi ea la rãspândirea luminii.
Oamenii simpli, cutezãtori, din nord s-au întors de la stricãciunea, pompa
ºi superstiþiile Romei, pentru a primi curãþia ºi simplitatea adevãrurilor
dãtãtoare de viaþã ale Bibliei.
Tausen, „reformatorul Danemarcei”, era fiul unui þãran. Bãiatul a
dat de timpuriu dovadã de o inteligenþã viguroasã; el înseta dupã instruire;
dar nu-i putea fi datã în condiþiile modeste în care se gãseau pãrinþii lui,
210 aºa cã a intrat într-o mãnãstire. Aici, curãþia vieþii lui împreunã cu stã-
ruinþa ºi cu credincioºia sa au câºtigat simpatia superiorului sãu. ªi în
urma unei examinãri, s-a dovedit cã poseda talente care promiteau în
viitor mari servicii bisericii. S-a luat deci hotãrârea sã i se dea o educaþie
la una dintre universitãþile Germaniei sau în Þãrile de Jos. Tânãrului
student i s-a îngãduit sã aleagã o ºcoalã, punându-se condiþia sã nu
meargã la Wittenberg. Studentul bisericii nu trebuia sã fie influenþat de
otrava ereziei. Aºa spuneau cãlugãrii.
Tausen a mers la Köln, care era pe atunci, ca ºi acum, una dintre
fortãreþele romanismului. Aici a fost repede dezgustat de misticismul
profesorilor. Cam în aceeaºi vreme i-au cãzut în mânã ºi scrierile lui
Luther. Le-a citit cu uimire ºi plãcere ºi a dorit foarte mult sã se bucure
de îndrumarea personalã a reformatorului. Dar a face lucrul acesta
însemna sã-ºi asume riscul jignirii superiorului sãu ºi sã piardã susþinerea
din partea lui. S-a hotãrât repede ºi în scurtã vreme s-a înscris ca
student la Wittenberg.
Întorcându-se în Danemarca, a revenit la mãnãstire. Nimeni nu l-a
bãnuit de lutheranism; el nu ºi-a dezvãluit secretul, ci a încercat, fãrã
sã provoace prejudecãþile tovarãºilor lui, sã-i aducã la o credinþã mai
curatã ºi la o viaþã mai sfântã. A deschis Biblia, le-a explicat înþelesul
ei adevãrat ºi, în cele din urmã, le-a predicat pe Hristos ca neprihãnire
a pãcãtosului ºi singura nãdejde de mântuire. Mare a fost mânia
superiorului care-ºi pusese mari speranþe în el, ca într-un apãrãtor brav
al Romei. Imediat a fost mutat într-o altã mãnãstire ºi închis într-o
celulã, sub o supraveghere asprã.
Spre groaza noilor lui pãzitori, câþiva cãlugãri s-au declarat convertiþi

¥n ºårile de Jos ¿i Scandinavia


la protestantism. Printre gratiile celulei, Tausen transmitea tovarãºilor
sãi cunoºtinþa despre adevãr. Dacã pãrinþii bisericeºti danezi ar fi fost
iscusiþi în planul bisericii de a trata erezia, glasul lui Tausen n-ar mai fi
fost auzit niciodatã; dar în loc sã-l închidã într-un mormânt, într-o temniþã
subteranã, l-au dat afarã din mãnãstire. Acum erau fãrã putere. Tocmai
atunci fusese dat un edict regal, care oferea protecþie învãþãtorilor noii
doctrine. Tausen a început sã predice. Uºile bisericilor i se deschideau,
iar oamenii se înghesuiau sã-l asculte. ªi alþii predicau Cuvântul lui
Dumnezeu. Noul Testament, tradus în limba danezã, era pretutindeni
rãspândit. Eforturile fãcute de papistaºi de a distruge lucrarea nu
fãcuserã decât sã o extindã ºi, în scurtã vreme, Danemarca a primit 211
credinþa reformatã.
ªi în Suedia, tineri care au bãut din izvorul de la Wittenberg au adus
apa vieþii concetãþenilor lor. Doi dintre conducãtorii reformei suedeze,
Olaf ºi Laurentius Petri, fiii unui fierar din Orebro, studiaserã sub
Tragedia veacurilor
îndrumarea lui Luther ºi a lui Melanchton, iar adevãrurile pe care le
învãþaserã în felul acesta erau gata sã le facã cunoscute ºi altora.
Asemenea marelui reformator, Olaf a trezit poporul cu zelul ºi cu
elocvenþa lui, în timp ce Laurentius, asemenea lui Melanchton, era erudit,
prevãzãtor ºi liniºtit. Amândoi erau bãrbaþi cu o evlavie arzãtoare, cu
înalte cunoºtinþe teologice ºi cu un curaj neclintit în înaintarea adevãrului.
Dar opoziþia papistaºã nu lipsea. Preoþii catolici au aþâþat poporul igno-
rant ºi superstiþios. Olaf Petri a fost adesea asaltat de mulþime ºi în mai
multe rânduri abia a scãpat cu viaþã. Aceºti reformatori au fost însã
simpatizaþi ºi ocrotiþi de rege.
Sub conducerea bisericii Romei, oamenii erau cufundaþi în sãrãcie
ºi gemeau sub asuprire. Ei nu cunoºteau Scripturile ºi, având o religie
de forme ºi ceremonii care nu aduceau nici o luminã sufletului, se
întorceau din nou la credinþele superstiþioase ºi la practicile pãgâneºti
ale strãmoºilor lor. Naþiunea era împãrþitã în grupe care se luptau între
ele, ale cãror hãrþuieli continue mãreau nenorocirea tuturor. În aceastã
situaþie, regele s-a hotãrât sã facã o reformã a statului ºi a bisericii,
salutând cu bucurie aceste ajutoare pricepute în lupta împotriva Romei.
În prezenþa monarhului ºi a conducãtorilor Suediei, Olaf Petri, cu o
mare iscusinþã, a apãrat credinþa reformatã împotriva susþinerilor Romei.
El a declarat cã învãþãturile pãrinþilor bisericeºti trebuiau primite numai
atunci când sunt în concordanþã cu Scripturile; cã învãþãturile esenþiale
ale credinþei sunt prezentate în Biblie într-un mod atât de clar ºi simplu,
încât toþi oamenii le pot înþelege. Hristos a spus: „Învãþãtura Mea, nu
este a Mea ci a Celui ce M-a trimis” (Ioan 7,16); iar Pavel a declarat
cã oricine predicã o altã Evanghelie decât aceea pe care a primit-o el,
sã fie anatema (Gal. 1,8). „Atunci, cum încearcã alþii”, spunea refor-
matorul, „sã porunceascã dogme dupã plãcerea lor ºi sã le impunã ca
lucruri necesare pentru mântuire?” (Wylie b.10, cap. 4). El a arãtat cã
decretele bisericii nu au nici o autoritate atunci când sunt în contradicþie
cu poruncile lui Dumnezeu ºi a susþinut marele principiu protestant cã
212 „Biblia ºi numai Biblia” este singura regulã de credinþã ºi practicã.
Aceastã disputã, deºi a rãmas în mare mãsurã necunoscutã, ne
arat㠄felul oamenilor care au format membrii de rând, masele armatei
reformatorilor. Ei nu erau neînvãþaþi sau sectari, nici polemiºti zgomotoºi,
ci dimpotrivã, erau oameni care studiaserã Cuvântul lui Dumnezeu ºi
ºtiau bine cum sã foloseascã armele pe care le oferea Biblia. În ceea
ce priveºte erudiþia, ei se aflau în fruntea veacului lor. Dacã ne-am
îndrepta atenþia cãtre centrele strãlucite, cum sunt Wittemberg ºi Zürich,
ºi la numele ilustre ca acelea ale lui Luther ºi Melanchton, Zwingli ºi
Oecolampadius, este drept cã ni s-ar putea spune cã aceºtia au fost
conducãtorii miºcãrii ºi în mod firesc aºteptam de la ei puteri uimitoare
ºi realizãri uriaºe, dar cã urmaºii lor n-au mai fost ca ei. Dar când ne
întoarcem la þãrmul izolat al Suediei ºi la numele umile ale lui Olaf ºi
Laurentius Petri – de la meºteri la ucenici – ce vom descoperi? …
Savanþi ºi teologi; bãrbaþi care au folosit cu înþelepciune întregul sistem
al adevãrului evanghelic ºi care au câºtigat uºor o biruinþã asupra
sofiºtilor ºcolilor ºi a demnitarilor Romei.” (Idem, b.10, cap. 4)
Ca urmare a acestei dispute, regele Suediei a primit credinþa
protestantã ºi nu peste multã vreme adunarea naþionalã s-a declarat în
favoarea ei. Noul Testament fusese tradus de Olaf Petri în limba
suedezã ºi, la dorinþa regelui, cei doi fraþi ºi-au asumat rãspunderea
traducerii întregii Biblii. În felul acesta pentru prima oarã poporul Suediei
a primit Cuvântul lui Dumnezeu în limba maternã. Dieta a dat dispoziþie
ca în tot regatul pastorii sã explice Scripturile, iar copiii în ºcoli sã fie
învãþaþi sã citeascã Biblia.
Continuu ºi sigur, întunericul ignoranþei ºi al superstiþiei a fost risipit

¥n ºårile de Jos ¿i Scandinavia


de lumina binecuvântatã a Evangheliei. Eliberatã de sub apãsarea Romei,
naþiunea a ajuns la o putere ºi o mãreþie pe care nu le avuseserã niciodatã.
Suedia a devenit una dintre fortãreþele protestantismului. Un secol mai
târziu, într-o vreme de grea primejdie, aceastã naþiune micã ºi slabã
pânã atunci a fost singura din Europa care a avut curajul sã dea o
mânã de ajutor ºi a venit în sprijinul Germaniei în încrâncenarea groaznicã
a rãzboiului de treizeci de ani. Toatã Europa de nord pãrea gata sã fie
adusã din nou sub tirania Romei. Armatele Suediei au fost acelea care
au ajutat Germania sã respingã valul de succese papale, sã asigure
toleranþã pentru protestanþi – calvini ca ºi lutherani – ºi sã restabileascã
libertatea de conºtiinþã în acele þãri care primiserã Reforma. 213
CAPITOLUL 14

REFORMATORII ENGLEZI
DE MAI TÂRZIU

„În templul lui Iehova, psalmii se cântau în limba


lui Israel; ºi Evanghelia sã nu se predice în limba
Angliei printre noi?… Ar trebui oare ca biserica sã
aibã mai puþinã luminã la amiazã decât în zori?…
Creºtinii trebuie sã citeascã Noul Testament
în limba maternã.”

ÎN TIMP CE LUTHER DESCHIDEA O BIBLIE PECETLUITÃ


pentru poporul Germaniei, Tyndale a fost mânat de Duhul lui Dumnezeu
sã facã acelaºi lucru pentru Anglia. Biblia lui Wycliffe, care fusese
tradusã dupã textul latin, avea multe greºeli. Nu fusese tipãritã niciodatã,
iar costul copiilor de manuscris era atât de mare, încât doar puþini oameni
bogaþi sau nobili puteau sã ºi-o procure; ºi mai mult decât atât, fiind
strict interzisã de bisericã, avusese o rãspândire foarte restrânsã. În
anul 1516, cu un an înaintea apariþiei tezelor lui Luther, Erasmus publicase
versiunea lui greacã ºi latinã a Noului Testament. Pentru prima datã
Cuvântul lui Dumnezeu era tipãrit în limba originalã. În aceastã lucrare
au fost corectate multe greºeli ale versiunilor anterioare, iar sensul a
fost redat mai clar. Aceasta i-a dus pe mulþi din clasele culte la o
cunoaºtere mai bunã a adevãrului ºi a dat un nou avânt lucrãrii Reformei.
Dar oamenii de rând erau încã într-o mare mãsurã despãrþiþi de Cuvântul
lui Dumnezeu. Tyndale urma sã desãvârºeascã lucrarea lui Wycliffe,
214 care dãduse Biblia compatrioþilor lui.
Fiind un cercetãtor stãruitor ºi un silitor cãutãtor dupã adevãr, el a
primit Evanghelia din Noul Testament în limba greacã al lui Erasmus.
ªi-a predicat convingerile fãrã teamã, susþinând cã toate învãþãturile
trebuiau sã fie dovedite cu Scripturile. Pretenþiei papale cã biserica a
dat Biblia ºi numai biserica o putea explica, Tyndale îi rãspundea: „ªtiþi
cine i-a învãþat pe vulturi sã-ºi gãseascã prada? Ei bine, acelaºi
Dumnezeu îi învaþã pe copiii Sãi flãmânzi sã-L gãseascã pe Tatãl lor în
Cuvântul Sãu. Departe de a ne fi dat Scripturile, voi le-aþi ascuns de
noi; voi sunteþi aceia care îi ardeþi pe cei care predicã ºi, dacã aþi putea,
aþi arde ºi Scripturile.” (D’Aubigné, History of the Reformation of
the Sixteenth Century, b.18, cap. 4)
Predicarea lui Tyndale a provocat un mare interes; mulþi au primit
adevãrul. Dar preoþii s-au alarmat ºi, de îndatã ce el a pãrãsit localitatea,
ei au încercat sã-i distrugã lucrarea prin ameninþãrile ºi calomniile lor.
ªi prea adesea reuºeau. „Ce trebuie fãcut?” exclama el. „În timp ce
semãn într-un loc, vrãjmaºul pustieºte câmpul pe care abia l-am pãrãsit.
Nu pot fi pretutindeni. O, dacã ar avea creºtinii Sfintele Scripturi în
limba lor, ar putea sã reziste acestor înºelãtori. Fãrã Biblie este imposibil
sã-i întãreºti pe laici în adevãr.” (Idem, b.18, cap. 4)
Un nou plan a pus stãpânire pe mintea lui. „În templul lui Iehova”,
observã el, „psalmii se cântau în limba lui Israel; ºi Evanghelia sã nu se
predice în limba Angliei printre noi?… Ar trebui oare ca biserica sã
aibã mai puþinã luminã la amiazã decât în zori?… Creºtinii trebuie sã
citeascã Noul Testament în limba maternã”. Dar doctorii ºi învãþãtorii

Reformatorii englezi de mai târziu


bisericii nu se înþelegeau între ei. Numai prin Biblie pot oamenii sã
ajungã la adevãr. „Dar unul susþinea una, altul susþinea alta… ªi fiecare
dintre autori îl contrazicea pe celãlalt. Cum se poate deosebi acela
care spune adevãrul de acela care vorbeºte neadevãruri?… În ce mod?
Într-adevãr, prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Idem, b.18, cap. 4)
Nu mult dupã aceea, un învãþat doctor catolic, intrând într-o disputã
cu el, exclamã: „Era mai bine sã fi fost fãrã legile lui Dumnezeu decât
fãrã ale papei”. La care Tyndale a rãspuns: „Îl sfidez pe papã ºi toate
legile lui; ºi dacã Dumnezeu îmi va mai pãstra viaþa, voi face ca un
bãiat care þine plugul de coarne sã cunoascã mai mult din Scripturi
decât tine”. (Anderson, Annals of the English Bible, pag. 19)
Planul pe care îl concepuse, anume de a da poporului Scripturile 215
Noului Testament în limba lui, era definitivat acum, aºa cã s-a apucat
imediat de lucru. Persecutat ºi alungat din locurile natale, a plecat la
Londra, unde ºi-a continuat un timp lucrãrile netulburat. Dar violenþa
papalã l-a obligat sã fugã din nou. Toatã Anglia pãrea închisã pentru el,
Tragedia veacurilor
aºa cã s-a hotãrât sã caute adãpost în Germania. Aici a început sã
tipãreascã Noul Testament în limba englezã. De douã ori i-a fost opritã
lucrarea; dar atunci când i se interzicea tipãrirea într-un oraº, pleca în
altul. În cele din urmã, s-a dus la Worms, unde cu câþiva ani mai înainte
Luther apãrase Evanghelia înaintea Dietei. În acel oraº vechi, se gãseau
mulþi prieteni ai Reformei ºi Tyndale ºi-a continuat acolo lucrarea fãrã
piedici. Trei mii de exemplare ale Noului Testament au fost în curând
terminate ºi chiar în acelaºi an a apãrut o nouã ediþie.
El ºi-a continuat lucrãrile cu o neobositã perseverenþã ºi seriozitate.
Cu toate cã autoritãþile engleze îºi pãzeau porturile cu cea mai strictã
vigilenþã, Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns pe diverse cãi tainice la Londra,
de unde era rãspândit în toatã þara. Papistaºii au încercat sã înãbuºe
adevãrul, dar a fost zadarnic. Episcopul de Durham a cumpãrat de la
un librar, care era prieten cu Tyndale, întregul stoc de Biblii cu scopul
de a le distruge, presupunând cã aceasta va împiedica în mare mãsurã
lucrarea. Dar contrar celor scontate, cu banii oferiþi în felul acesta s-a
cumpãrat material pentru o ediþie nouã, îmbunãtãþitã, care altfel nu s-ar
fi putut publica. Când Tyndale a fost arestat dupã aceea, i-a fost oferitã
libertatea, dacã va dezvãlui numele acelora care l-au ajutat sã facã
faþã cheltuielilor tipãririi Bibliilor. El a rãspuns cã episcopul de Durham
fãcuse mai mult decât oricare altul; cãci plãtind un preþ mare pentru
cãrþile predate, îl ajutase sã meargã înainte cu mult curaj.
Tyndale a fost trãdat în mâinile vrãjmaºilor sãi ºi o datã a fost
întemniþat pentru mai multe luni. În cele din urmã a dat mãrturie pentru
credinþa lui prin moartea de martir; dar armele pe care el le-a pregãtit
i-au înzestrat pe alþi viteji sã ducã lupta prin toate veacurile, chiar pânã
în zilele noastre.
Latimer susþinea de la amvon cã Biblia ar trebui cititã în limba
poporului. „Autorul Sfintelor Scripturi”, spunea el, „este Însuºi
Dumnezeu” „ºi aceste Scripturi împãrtãºesc puterea ºi veºnicia
Autorului lor. Nu existã rege, împãrat, magistrat sau conducãtor… care
216 sã nu fie obligat sã asculte… de Cuvântul Sãu.” „Sã nu luãm nici o altã
cale, ci sã lãsãm Cuvântul lui Dumnezeu sã ne cãlãuzeascã; sã nu
mergem dupã… strãmoºii noºtri ºi nici sã nu privim la ce au fãcut ei,
ci la ceea ce ar fi trebuit ei sã facã.” (Hugh Latimer, First Sermon
Preached Before King Edward VI)
Barnes ºi Frith, prieteni credincioºi ai lui Tyndale, s-au ridicat apoi
în apãrarea adevãrului. Au urmat cei doi Ridley ºi Cranmer. Aceºti
conducãtori ai Reformei engleze erau bãrbaþi de culturã ºi majoritatea
dintre ei fuseserã apreciaþi pentru zelul sau credincioºia lor în cercurile
romaniºtilor. Împotrivirea lor faþã de papalitate a fost urmarea cunoaºterii
rãtãcirilor „Sfântului Scaun”. Aceastã cunoaºtere a tainelor Babilonului
a dat o mai mare putere mãrturiei lor împotriva lui.
„V-aº pune o întrebare ciudatã”, spunea Latimer. „ªtiþi voi care
este cel mai zelos episcop ºi prelat din toatã Anglia?… Vã vãd ascultând
ºi aºteptând sã-i pronunþ numele, dar vã voi rãspunde: este Satana! El
nu lipseºte niciodatã din dioceza lui; cãutaþi-l oricând doriþi ºi el este
totdeauna acasã; totdeauna este la lucru. Nu-l veþi gãsi niciodatã
lenevind, vã garantez… Acolo unde locuieºte diavolul, afarã cu cãrþile
ºi sus cu lumânãrile. La o parte cu Biblia ºi sus cu mãtãniile! La o parte
cu lumina Evangheliei ºi sus cu lumina candelelor, da, chiar ºi la miezul
zilei; … jos cu crucea lui Hristos ºi sus cu milosteniile pentru purgatoriu;
… la o parte cu îmbrãcarea celor goi, a celor sãraci ºi neputincioºi, sus
cu împodobirea icoanelor ºi cu decorarea mãreaþã a lemnelor ºi a
pietrelor; sus cu tradiþiile ºi legile oamenilor, jos cu tradiþiile lui Dumnezeu
ºi cu preasfântul Sãu Cuvânt… O, dacã prelaþii noºtri ar fi tot atât de

Reformatorii englezi de mai târziu


stãruitori în a semãna grâul adevãratei învãþãturi precum este Satana
sã semene neghina ºi buruienile.” (Idem, Sermon of the Plough)
Marele principiu apãrat de aceºti reformatori – acelaºi care fusese
susþinut de cãtre valdenzi, de Wycliffe, de Jan Hus, de Luther, de Zwingli
ºi de cãtre toþi aceia care s-au unit cu ei – era autoritatea infailibilã a
Sfintelor Scripturi ca regulã de credinþã ºi viaþã. Ei respingeau dreptul
papilor, conciliilor, pãrinþilor bisericeºti ºi regilor de a stãpâni conºtiinþa
în materie de religie. Biblia era autoritatea lor ºi prin învãþãtura sa ei
probau toate doctrinele ºi toate pretenþiile. Credinþa în Dumnezeu ºi în
Cuvântul Sãu i-a susþinut pe aceºti oameni sfinþi atunci când îºi dãdeau
viaþa pe rug. „Fiþi curajoºi”, strigã Latimer cãtre tovarãºii lui de rug,
atunci când flãcãrile erau gata sã aducã la tãcere glasul lor, „prin harul 217
lui Dumnezeu noi vom aprinde astãzi o luminã în Anglia, care nu va
putea fi stinsã niciodatã”. (Works of Hugh Latimer, vo.I, p. 13)
În Scoþia, seminþele adevãrului rãspândite de Columba ºi de cãtre
colaboratorii lui n-au fost niciodatã distruse cu totul. Timp de sute de
Tragedia veacurilor
ani dupã ce bisericile Angliei s-au supus Romei, cele din Scoþia ºi-au
pãstrat libertatea. În secolul al XII-lea însã, papalitatea îºi pusese piciorul
aici ºi în nici o altã þarã n-a exercitat o stãpânire absolutã ca în acest
loc. Nicãieri întunericul n-a fost mai adânc. Totuºi, aici strãluceau niºte
raze de luminã care strãpungeau întunericul ºi dãdeau fãgãduinþa zilei
de mâine. Lolarzii, venind din Anglia cu Biblia ºi cu învãþãturile lui
Wycliffe, au fãcut mult pentru a pãstra cunoºtinþele Evangheliei ºi
fiecare þarã ºi-a avut martorii ºi martirii ei.
La începutul marii Reforme au apãrut scrierile lui Luther ºi dupã
aceea Noul Testament al lui Tyndale. Neluaþi în seamã de ierarhia
papalã, aceºti soli au strãbãtut pe tãcute munþii ºi vãile, dând un suflu
nou fãcliei adevãrului, care aproape se stinsese în Scoþia, ºi anulând
lucrarea pe care o fãcuse Roma timp de patru secole de asuprire.
Apoi, sângele martirilor a dat un avânt nou miºcãrii. Conducãtorii
papistaºi, care s-au trezit deodatã în faþa primejdiei ce ameninþa cauza
lor, i-au dus la rug pe unii dintre cei mai nobili ºi mai onoraþi fii ai Scoþiei.
Dar procedând astfel, ei n-au fãcut decât sã înalþe un amvon de la care
cuvintele acestor martori gata sã moarã puteau fi auzite în toatã þara,
determinând totodatã poporul sã scuture cãtuºele Romei.
Hamilton ºi Wishart, prinþi atât prin origine, cât ºi în caracter, o datã
cu un numãr mare de discipoli umili, ºi-au dat viaþa pe rug. Dar din
flãcãrile lui Wishart a ieºit cineva pe care flãcãrile nu aveau sã-l mai
aducã la tãcere, unul care sub conducerea lui Dumnezeu urma sã sune
clopotul de moarte al papalitãþii în Scoþia.
John Knox s-a îndepãrtat de tradiþiile ºi de misticismul bisericii, pentru
a se hrãni cu adevãrurile Cuvântului lui Dumnezeu; ºi învãþãturile lui
Wishart i-au întãrit hotãrârea de a pãrãsi legãtura cu Roma, ca sã se
uneascã cu reformatorii persecutaþi.
Îndemnat de tovarãºii lui sã preia slujba de predicator, el s-a dat
înapoi cu teamã în faþa acestei rãspunderi ºi numai dupã zile întregi de
reculegere ºi luptã chinuitoare cu sine a consimþit la aceasta. Dar, dupã
218 ce a acceptat poziþia, a pornit înainte cu o hotãrâre nestrãmutatã ºi un
curaj neînfricat, pe care l-a avut tot timpul vieþii lui. Acest reformator
cu inima sincerã nu se temea de faþa omului. Flãcãrile martiriului care
ardeau în jurul lui nu fãceau decât sã-i aprindã zelul cu o ºi mai mare
ardoare. Securea tiranului era þinutã ameninþãtor deasupra capului sãu,
dar el nu a cedat, dând lovituri puternice în dreapta ºi în stânga pentru
a dãrâma idolatria.
Atunci când a fost adus în faþa reginei Scoþiei, în a cãrei prezenþã
zelul multor conducãtori ai protestantismului slãbea, John Knox a dat o
mãrturie categoricã în favoarea adevãrului. El nu putea fi câºtigat prin
mãguliri ºi nu se clãtina în faþa ameninþãrilor. Regina l-a acuzat de
erezie. El îi învãþase pe oameni sã primeascã o religie interzisã de stat,
declara ea, ºi în felul acesta cãlca porunca lui Dumnezeu care poruncise
supuºilor sã asculte de suveranii lor. Dar Knox a rãspuns categoric:
„Deoarece religia adevãratã nu ºi-a primit puterea ºi autoritatea
originarã de la prinþii lumii, ci numai de la Dumnezeul cel veºnic, nici
supuºii lor nu sunt legaþi sã-ºi modeleze religia dupã poftele prinþilor
lor. Cãci adesea se întâmplã cã prinþii sunt mai ignoranþi decât toþi
ceilalþi în ce priveºte religia adevãratã a lui Dumnezeu… Dacã toatã
sãmânþa lui Avraam ar fi avut religia lui Faraon, ai cãrui supuºi erau,
vã rog, doamnã, ce religie ar fi fost pe lume? Sau dacã toþi oamenii din
zilele apostolilor ar fi avut religia împãraþilor Romei, ce religie ar fi fost
pe faþa pãmântului?… Aºa cã, doamnã, vã daþi seama cã supuºii nu
sunt legaþi de religia prinþilor lor, cu toate cã le este poruncit sã asculte
de ei.”

Reformatorii englezi de mai târziu


Atunci Maria a spus: „Voi interpretaþi Scripturile într-un fel, iar ei
(învãþãtorii romano-catolici) o interpreteazã altfel; pe cine sã cred, ºi
cine sã fie judecãtor?”
„Sã-L credeþi pe Dumnezeu care vorbeºte lãmurit în Cuvântul Sãu”,
a rãspuns reformatorul; „ºi mai mult decât spune Cuvântul, sã nu credeþi
nici pe unii, nici pe ceilalþi. Cuvântul lui Dumnezeu este lãmurit; ºi dacã
apare vreo nelãmurire în vreun loc, Duhul Sfânt, care nu Se contrazice
niciodatã, explicã acelaºi lucru mai lãmurit în alte locuri, aºa încât sã nu
rãmânã nici o îndoialã decât pentru aceia care rãmân necunoscãtori
din rea credinþã.” (David Laing, The Collected Works of John Knox,
vol. 2, p. 281, 284)
Acestea erau adevãrurile pe care reformatorul neînfricat le-a rostit 219
în urechile membrilor casei regale, cu riscul vieþii. Cu acelaºi curaj
neînfrânt el a rãmas statornic în hotãrârea sa, rugându-se neîncetat ºi
purtând luptele Domnului, pânã când Scoþia s-a eliberat de papali-
tate.
Tragedia veacurilor
În Anglia, adoptarea protestantismului ca religie de stat a diminuat,
dar nu a oprit cu totul persecuþia. În timp ce se renunþase la multe
dintre învãþãturile Romei, nu puþine dintre formele ei fuseserã totuºi
adoptate. Supremaþia papei a fost respinsã, dar în locul ei monarhul a
fost întronat drept cap al bisericii. În serviciile divine ale bisericii se
vedea încã o mare depãrtare de curãþia ºi simplitatea Evangheliei.
Marele principiu al libertãþii religioase nu era încã înþeles. Cu toate cã
cele mai groaznice cruzimi pe care Roma le folosise împotriva ereziei
au mai fost practicate uneori ºi de cãtre conducãtorii protestanþi, dreptul
fiecãrui om de a se închina lui Dumnezeu dupã convingerile conºtiinþei
lui nu era încã recunoscut. Tuturor li se cerea sã primeascã învãþãturile
ºi sã respecte formele de închinare prescrise de bisericã. Aceia care
au avut o altã pãrere au suferit persecuþia într-o formã mai asprã sau
mai blândã, timp de sute de ani.
În secolul al XVII-lea, mii de pastori au fost îndepãrtaþi din funcþii.
Oamenilor le era interzis, sub pedeapsa unor amenzi grele, întemniþare
ºi exil, de a participa la orice adunare religioasã în afarã de acelea
aprobate de bisericã. Acele suflete credincioase, care nu puteau sã nu
se adune pentru a se închina lui Dumnezeu erau obligate sã se întâlneascã
în locuri întunecoase, în podurile caselor, iar în unele anotimpuri prin
pãduri, la miezul nopþii. În adâncurile ocrotitoare ale pãdurii, templul
natural al lui Dumnezeu, acei copii ai Domnului, împrãºtiaþi ºi persecutaþi,
se adunau pentru a-ºi revãrsa sufletele în rugãciune ºi proslãvire. Dar
în ciuda tuturor precauþiilor mulþi au suferit pentru credinþa lor. Temniþele
erau arhipline. Familiile erau risipite. Mulþi au fost alungaþi în þãri strãine.
Totuºi, Dumnezeu a fost cu poporul Sãu, iar persecuþia n-a putut sã le
înãbuºe mãrturia. Mulþi au fost alungaþi peste ocean, în America, unde
au pus temeliile libertãþii civile ºi religioase, care au constituit edificiul ºi
gloria acestei þãri.
Din nou, ca în timpurile apostolice, persecuþia a servit înaintãrii
220 Evangheliei. Într-o temniþã dezgustãtoare plinã de desfrânaþi ºi criminali,
John Bunyan respira chiar atmosfera cerului; acolo a scris el alegoria
lui minunatã cu privire la cãlãtoria creºtinului din þara stricãciunii cãtre
cetatea cereascã. Timp de peste douã sute de ani, acel glas din
închisoarea Bedford a vorbit cu o putere miºcãtoare inimilor oamenilor.
Cãrþile lui Bunyan, Cãlãtoria creºtinului, Harul revãrsat peste cel
mai mare dintre pãcãtoºi, au condus mulþi paºi pe calea vieþii.
Baxter, Flavel, Alleine împreunã cu alþi oameni de talent, educaþie ºi
adâncã experienþã creºtinã s-au ridicat cu mult curaj în apãrarea
credinþei care a fost datã sfinþilor o datã pentru totdeauna. Lucrarea
îndeplinitã de aceºti bãrbaþi proscriºi ºi scoºi în afara legii de cãtre
conducãtorii acestei lumi nu va pieri niciodatã. Lucrãrile lui Flavel,
Izvorul vieþii ºi Metoda harului, au arãtat multor mii de oameni cum
sã-ºi predea sufletul lui Hristos. Cartea lui Baxter – Pãstorul refor-
mat – s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru mulþi care doreau o reîn-
viorare a lucrãrii lui Dumnezeu, iar Odihna veºnicã a sfinþilor ºi-a
fãcut lucrarea, conducând sufletele cãtre „odihna” care rãmâne pentru
poporul lui Dumnezeu.
O sutã de ani mai târziu, într-un timp de mare întuneric spiritual,
Whitefield ºi fraþii Wesley au apãrut ca purtãtori de luminã pentru
Dumnezeu. Sub conducerea bisericii oficiale, poporul Angliei alunecase
într-o stare de decãdere religioasã care abia se mai deosebea de
pãgânism. O religie a naturii era studiul preferat al clerului ºi alcãtuia o
mare parte din teologia lor. Clasele mai înalte îºi bãteau joc de evlavie
ºi se mândreau a fi mai presus decât ceea ce numeau ei fanatism.

Reformatorii englezi de mai târziu


Clasele de jos zãceau în ignoranþã ºi josnicie, fiind dedate viciului, în
timp ce biserica nu avea curajul ºi nici credinþa sã mai susþinã cauza
discreditatã a adevãrului.
Marea învãþãturã a îndreptãþirii prin credinþã, atât de lãmurit predicatã
de Luther, fusese aproape cu totul pierdutã din vedere ºi înlocuitã cu
principiul romano-catolic cã mântuirea se poate obþine prin faptele bune
ale omului. Whitefield ºi fraþii Wesley, care erau membri ai bisericii
oficiale, erau cãutãtori sinceri ai harului lui Dumnezeu, dar fuseserã
învãþaþi cã acesta se putea asigura printr-o viaþã virtuoasã ºi prin pãzirea
rânduielilor religioase.
Când Charles Wesley s-a îmbolnãvit odatã ºi presimþea cã i se apropie
221
sfârºitul, a fost întrebat pe ce se întemeia nãdejdea sa de viaþã veºnicã.
Rãspunsul lui a fost: „Am fãcut tot ce am putut pentru a-L sluji pe
Dumnezeu”. Când a vãzut cã prietenul care-i pusese întrebarea nu era
mulþumit cu rãspunsul, Wesley gândea: „Cum adicã, nu sunt oare
eforturile mele un motiv suficient pentru nãdejde? Dacã vrea sã-mi
Tragedia veacurilor
rãpeascã strãduinþele, n-am nimic altceva în care sã mã încred”. (John
Whitehead, Life of the Rev. Charles Wesley, p. 102). Atât de dens
era întunericul care cuprinsese biserica, ascunzând învãþãtura cu privire
la ispãºire, jefuindu-L pe Hristos de slava Lui ºi abãtând minþile oa-
menilor de la singura lor nãdejde de mântuire – sângele Rãscumpãrã-
torului rãstignit.
Wesley ºi prietenii lui au fost conduºi sã înþeleagã cã religia adevãratã
îºi are locul în inimã ºi cã Legea lui Dumnezeu acþioneazã atât asupra
cugetelor, cât ºi asupra cuvintelor ºi faptelor. Convinºi de nevoia
sfinþeniei inimii, ca ºi de a corectitudinii conduitei exterioare, ei au pornit
stãruitor spre o viaþã nouã. Prin eforturile cele mai stãruitoare, cu
rugãciune, ei au încercat sã-ºi supunã inima fireascã. Ei trãiau o viaþã
de renunþare de sine, de binefaceri ºi umilinþã, luând cu mare stricteþe
ºi exactitate orice mãsurã pe care o socoteau cã-i va ajuta sã realizeze
ceea ce doreau foarte mult – acea sfinþenie care putea asigura favoarea
lui Dumnezeu. Dar n-au câºtigat ceea ce au sperat. Zadarnice au fost
încercãrile lor de a se elibera de sub condamnarea pãcatului sau de
a-i sfãrâma puterea. Era aceeaºi luptã pe care Luther o dusese în
chilia din Erfurt. Aceeaºi problemã care-i chinuise sufletul. „Cum poate
fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?” (Iov 9,2)
Flãcãrile adevãrului divin, care fuseserã stinse pe aproape toate
altarele protestantismului, urmau sã fie reaprinse de la vechea fãclie
purtatã prin veacuri de cãtre creºtinii din Boemia. Dupã Reformã,
protestantismul în Boemia fusese cãlcat în picioare de hoardele Romei.
Toþi aceia care refuzaserã sã renunþe la adevãr au fost constrânºi sã
fugã în afara patriei. Unii dintre aceºtia, gãsind adãpost în Saxonia, au
apãrat acolo credinþa veche. De la moravi, urmaºii acestor creºtini, a
venit lumina la Wesley ºi la colaboratorii lui.
John ºi Charles Wesley, dupã ce au fost hirotoniþi pentru lucrare, au
fost trimiºi în misiune în America. La bordul corabiei lor se gãsea o
grupã de fraþi moravi. Furtuni violente s-au dezlãnþuit pe mare ºi John
222 Wesley, vãzând moartea cu ochii, simþea cã nu era împãcat cu Dumnezeu.
Germanii, din contrã, dãdeau pe faþã o liniºte ºi o încredere de care el
era strãin.
„Am observat cu mult timp înainte”, spunea el, „marea seriozitate a
comportamentului lor. Ei dãduserã o dovadã continuã despre umilinþa
lor, îndeplinind pentru ceilalþi cãlãtori niºte servicii pe care nici unul
dintre englezi nu era dispus sã le facã; pentru serviciile fãcute ei nu
doreau ºi nu primeau nici o platã, spunând cã era spre binele inimii lor
mândre ca sã se umileascã, cãci iubitorul lor Mântuitor fãcuse mult
mai mult pentru ei. Fiecare zi le dãduse ocazia sã arate blândeþea pe
care nici o provocare nu o putea clinti. Dacã erau îmbrânciþi, loviþi sau
doborâþi, se ridicau ºi porneau mai departe; dar nu s-a auzit nici o plângere
din gura lor. Acum urma sã se dovedeascã dacã erau eliberaþi de spiritul
fricii, al mândriei, mâniei ºi rãzbunãrii. Chiar în timpul psalmului ce
deschidea slujba lor, marea s-a dezlãnþuit ºi a sfãrâmat în bucãþi vela
principalã, iar un val a acoperit vasul ºi s-a revãrsat pe punte ca ºi când
adâncul ne înghiþise. Printre englezi s-a produs o panicã grozavã. Dar
germanii cântau în liniºte. L-am întrebat pe unul dintre ei dupã aceea:
’Nu v-aþi speriat?’ El a rãspuns: ’Mulþumesc lui Dumnezeu, nu’. Apoi
am continuat: ’Dar femeile ºi copiii voºtri nu s-au speriat?’ El a rãspuns
amabil: ’Nu, femeilor ºi copiilor noºtri nu le este teamã de moarte.’”
(Whitehead, Life of the Rev. John Wesley, p. 10)
Dupã ce au ajuns la Savannah, Wesley a locuit pentru o scurtã
vreme împreunã cu fraþii moravi ºi a fost profund impresionat de purtarea
lor creºtinã. Despre serviciile lor religioase, în contrast categoric cu

Reformatorii englezi de mai târziu


formalismul fãrã viaþã al bisericii anglicane, el scria: „Marea simplitate
ºi solemnitate a adunãrii întregi m-a fãcut sã uit rãstimpul celor o mie
ºapte sute de ani ºi sã-mi imaginez cã mã gãsesc într-una din acele
adunãri, unde nu erau forme ºi clase sociale ºi în care conducea apostolul
Pavel, fãcãtorul de corturi, sau Petru pescarul, dar cu manifestarea
Duhului ºi a puterii”. (Idem, p.11, 12)
La reîntoarcerea în Anglia, Wesley, sub îndrumarea unui predicator
morav, a ajuns la o înþelegere mai clarã a credinþei biblice. El s-a convins
cã trebuie sã renunþe la orice dependenþã de faptele proprii pentru
mântuire ºi cã trebuie sã se încreadã cu totul în „Mielul lui Dumnezeu
care ridicã pãcatul lumii”. La o adunare a societãþii fraþilor moravi din
Londra, a fost cititã o declaraþie a lui Luther, care descria schimbarea 223
pe care Duhul lui Dumnezeu o lucreazã în inima credinciosului. Pe
când Wesley asculta, credinþa i s-a aprins în suflet. „Mi-am simþit inima
puternic încãlzitã”, spunea el; „am simþit cã trebuie sã am încredere în
Hristos, ºi numai în Hristos, pentru mântuire; ºi mi-a fost datã o asigurare,
Tragedia veacurilor
cã El mi-a îndepãrtat chiar pãcatele mele ºi m-a izbãvit de sub legea
pãcatului ºi a morþii.” (Idem, p. 52)
De-a lungul anilor de lupte obositoare ºi fãrã mângâiere – ani de
asprã jertfire de sine, de mustrãri ºi umilinþã – Wesley progresase
neabãtut în singura lui þintã de a-L cãuta pe Dumnezeu. Acum Îl gãsise
ºi descoperise cã harul, pe care se chinuise sã-l câºtige prin rugãciuni
ºi posturi, prin fapte de binefacere ºi jertfire de sine, era un dar „fãrã
bani ºi fãrã platã”.
O datã întemeiat în credinþa lui Hristos, tot sufletul lui ardea de
dorinþa de a rãspândi cunoaºterea Evangheliei slãvitã a harului fãrã
platã al lui Dumnezeu. „Priveam toatã lumea ca fiind parohia mea”,
spunea el. „În orice parte a ei m-aº gãsi, socotesc cã este drept ºi o
datorie de conºtiinþã sã declar tuturor celor care doresc sã mã asculte
vestea bunã a mântuirii.” (Idem, pag. 74)
El persevera acum într-o viaþã strictã ºi de jertfire de sine, dar acum
nu ca temei, ci ca rezultat al credinþei; nu ca fiind rãdãcinã, ci rodul
sfinþirii. Harul lui Dumnezeu în Hristos este temelia nãdejdii creºtine,
iar acest har se va manifesta prin ascultare. Viaþa lui Wesley a fost
devotatã predicãrii marilor adevãruri pe care le primise – îndreptãþirea
prin credinþã în sângele ispãºitor al lui Hristos ºi puterea reînviorãtoare
a Duhului Sfânt asupra inimii, aducând roade într-o viaþã asemãnãtoare
cu exemplul lui Hristos.
Whitefield ºi fraþii Wesley se pregãtiserã pentru lucrarea lor prin
convingeri personale concrete cu privire la starea lor cãzutã; ºi pentru
a fi în stare sã suporte încercarea, ca buni ostaºi ai lui Hristos, ei fuseserã
supuºi încercãrii amare a batjocurii, dispreþului ºi persecuþiei, atât în
universitate, cât ºi atunci când au intrat în lucrarea predicãrii. Ei împreunã
cu câþiva alþii, care erau de aceeaºi pãrere cu ei, erau porecliþi metodiºti,
în semn de dispreþ, de cãtre colegii lor studenþi neevlavioºi, un nume
care este pânã în prezent privit cu cinste ºi dat uneia dintre cele mai
mari denominaþiuni din Anglia ºi America.
Ca membri ai Bisericii Anglicane, ei erau legaþi puternic de formele
224
ei de închinare, dar Domnul le prezenta în Cuvântul Sãu un ideal mai
înalt. Duhul Sfânt îi îndemna sã-L predice pe Hristos ºi pe El rãstignit.
Puterea Celui Preaînalt însoþea lucrarea lor. Mii de oameni se con-
vingeau ºi se converteau cu adevãrat. ªi era necesar ca aceste oi sã
fie pãzite de lupii rãpitori. Wesley nu se gândea nicidecum sã întemeieze
o denominaþiune nouã, ci i-a organizat într-o asociaþie care se numea
Uniunea Metodistã.
Neînþeleasã ºi grea a fost împotrivirea pe care aceºti predicatori au
întâmpinat-o din partea bisericii oficiale, dar Dumnezeu, în înþelepciunea
Sa, a dirijat evenimentele pentru a face ca reforma sã înceapã înãuntrul
bisericii. Dacã ar fi venit din afarã, ea nu ar fi pãtruns acolo unde era
mai necesarã. Deoarece predicatorii redeºteptãrii erau oameni ai bisericii
ºi lucrau sub egida ei, oriunde gãseau ocazia, adevãrul a intrat acolo
unde altfel uºile ar fi rãmas închise. Unii dintre preoþi s-au trezit din
letargia lor moralã ºi au devenit predicatori zeloºi în propriile parohii. ªi
astfel, unele biserici care fuseserã împietrite de formalism s-au trezit la
viaþã.
În vremea lui Wesley, ca ºi în toate veacurile istoriei bisericii, oameni
înzestraþi cu diferite daruri aduceau la îndeplinire lucrarea ce le-a fost
încredinþatã. Nu erau de acord asupra tuturor punctelor de doctrinã,
dar toþi erau mânaþi de Duhul lui Dumnezeu ºi uniþi în acelaºi þel, de a
câºtiga suflete pentru Hristos. Deosebirile de pãreri dintre Whitefield
ºi fraþii Wesley ameninþau la un moment dat sã provoace despãrþire;
dar pentru cã învãþaserã blândeþea în ºcoala lui Hristos, iertarea ºi
iubirea reciprocã i-au împãcat. Nu aveau timp de pierdut în certuri

Reformatorii englezi de mai târziu


atunci când rãtãcirea ºi nelegiuirea abunda pretutindeni, iar pãcãtoºii
mergeau cãtre pierzare.
Slujitorii lui Dumnezeu pãºeau pe o cale anevoioasã. Bãrbaþi cu
influenþã ºi învãþãturã îºi foloseau puterile împotriva lor. Dupã o vreme,
mulþi preoþi manifestau o împotrivire hotãrâtã, iar uºile bisericilor au
fost închise împotriva credinþei curate ºi a acelora care o vesteau. Ac-
þiunea preoþilor de a-i denunþa de la amvon a trezit elementele întune-
ricului, ignoranþei ºi nelegiuirii. De nenumãrate ori John Wesley a scãpat
de la moarte printr-o minune a harului lui Dumnezeu. Când furia gloatei
era aþâþatã împotriva lui ºi se pãrea cã nu existã nici o cale de scãpare,
un înger în chip omenesc venea lângã el, gloata se dãdea înapoi, iar
slujitorul lui Hristos pleca în siguranþã de la locul primejdiei. 225
Despre eliberarea lui din mijlocul unei mulþimi înfuriate într-una din
aceste ocazii, Wesley spunea: „Mulþi au încercat sã mã doboare în timp
ce coboram o colinã pe o potecã alunecoasã spre oraº; dupã o judecatã
sãnãtoasã, dacã aº fi fost trântit la pãmânt, nu m-aº fi putut ridica. Dar
Tragedia veacurilor
nu m-am împiedicat deloc ºi nici n-am alunecat pânã când n-am scãpat
din mâinile lor… Deºi mulþi au încercat sã mã prindã de guler sau de
haine sã mã doboare, nu m-au putut prinde deloc; numai unul m-a prins
de poala pardesiului care s-a rupt ºi i-a rãmas în mânã; cealaltã, în
buzunarul cãreia se afla o bancnotã, a fost sfâºiatã, dar numai pe
jumãtate… Un bãrbat puternic, chiar din faþã, s-a repezit la mine de
câteva ori cu un baston de stejar; dacã m-ar fi lovit doar o datã în
ceafã, m-ar fi scutit de alte necazuri. Dar de fiecare datã, nu ºtiu cum,
lovitura nimerea alãturi, cãci nu mã puteam miºca nici la dreapta, nici
la stânga… Un altul s-a repezit cu putere, cu braþul ridicat sã mã
loveascã. Dar n-a fãcut decât sã mã mângâie pe cap, zicând: ’Ce pãr
moale are!’ Primii oameni ale cãror inimi au fost schimbate au fost
bandiþii oraºului, capii neorânduielilor în toate împrejurãrile, unul dintre
ei fiind cel care câºtigase premiul de luptãtor în parcurile în care aveau
loc luptele cu urºi.
Pe ce cãi minunate ne pregãteºte Dumnezeu pentru a face voia Sa!
Acum doi ani, o cãrãmidã m-a lovit în umãr. Aceasta s-a întâmplat la
un an dupã ce o piatrã mã lovise între ochi. Luna trecutã am primit o
loviturã, iar în seara aceasta, douã: una înainte de a intra în oraº, alta
dupã ce am ieºit; dar amândouã nu mi-au fãcut nimic, cãci cu toate cã
prima dintre ele m-a lovit în piept cu toatã puterea, iar cealaltã în gurã,
cu o aºa forþã încât sângele a þâºnit imediat, n-am simþit durere mai
mare decât dacã m-ar fi atins un pai.” (John Wesley, Works, vol. 3,
p. 297,298)
Metodiºtii din acele zile de început – atât laici, cât ºi predicatori –
suportau batjocura ºi persecuþia atât de la membrii bisericii, cât ºi de la
aceia care se declarau ca fiind fãrã religie ºi erau instigaþi prin calomnii.
Erau târâþi înaintea curþilor de justiþie – unele numai cu numele, cãci
dreptatea era rarã în tribunale pe vremea aceea. Adesea sufereau
violenþe din partea persecutorilor. Gloatele mergeau din casã în casã,
distrugând mobila ºi bunurile, jefuind tot ce gãseau ºi maltratând cu
226 brutalitate bãrbaþi, femei ºi copii. În unele cazuri erau puse afiºe,
invitându-i pe aceia care doreau sã asiste la spargerea ferestrelor ºi la
jefuirea caselor metodiºtilor, sã se adune la un timp ºi loc anumit. Aceste
flagrante încãlcãri atât ale legilor omeneºti, cât ºi divine erau îngãduite
fãrã sã fie pedepsite. O persecuþie sistematicã era dusã împotriva unor
oameni a cãror singurã vinã era aceea de a cãuta sã întoarcã picioarele
pãcãtoºilor de pe calea pierzãrii pe calea sfinþeniei.
Referindu-se la acuzaþiile aduse împotriva lui ºi a tovarãºilor sãi,
John Wesley spunea: „Unii motiveazã cã învãþãturile acestor oameni
sunt false, greºite ºi fanatice; cã sunt noi ºi nemaiauzite; cã sunt
quakerism, fanatism, papism. Toatã aceastã minciunã a fost deja smulsã
din rãdãcinã când s-a demonstrat cã fiecare ramurã a acestei învãþãturi
este doctrina lãmuritã a Scripturii interpretatã de biserica noastrã. De
aceea nu poate fi nici neadevãratã, nici greºitã din moment ce a fost
doveditã prin Scripturã ca fiind adevãratã. Alþii pretind c㠒învãþãtura
este prea strictã; ei fac calea spre ceruri prea îngustã’. ªi aceasta este
în adevãr obiecþia iniþialã (care a fost singura pentru o vreme); ea este
ascunsã de o mie de ori mai mult ºi apare în diferite forme. Dar fac ºi
ei oare calea spre ceruri mai îngustã decât au fãcut-o Domnul ºi apostolii
Sãi? Este învãþãtura lor mai strictã decât aceea a Bibliei? Sã aveþi în
vedere doar câteva versete clare: ’Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul
tãu cu toatã inima ta, cu tot cugetul tãu, din tot sufletul tãu ºi cu toatã
puterea ta’. ’Cãci oamenii vor da socotealã înaintea judecãþii pentru
orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit’. ’Fie cã mâncaþi, fie cã
beþi, fie cã faceþi altceva, sã faceþi totul spre slava lui Dumnezeu.’

Reformatorii englezi de mai târziu


Dacã învãþãtura lor este mai strictã decât aceasta, ei trebuie sã fie
dojeniþi; dar, conºtiinþa voastrã vã spune cã nu este aºa. Dar cine poate
fi mai strict chiar cu o iotã fãrã sã strice Cuvântul lui Dumnezeu?
Poate un ispravnic al tainelor lui Dumnezeu sã fie gãsit credincios dacã
schimbã vreo parte dintre acele încredinþãri sacre? Nu, El nu poate
schimba nimic; nu poate îndulci nimic; el este obligat sã spunã tuturor
oamenilor: ’Nu pot coborî Scriptura pânã la gustul vostru’. ’Trebuie ori
sã vã ridicaþi pânã la ea, ori sã pieriþi pentru totdeauna’. Acesta este
motivul adevãrat pentru strigãtul la modã cu privire la ’lipsa de iubire a
acestor oameni’. Sunt ei oare fãrã dragoste? În ce privinþã? Nu-i
hrãnesc ei pe cei flãmânzi ºi nu-i îmbracã pe cei goi? Nu; lucrurile nu
stau în felul acesta; ei nu duc lipsã de nimic din toate acestea; ei sunt 227
lipsiþi de dragoste în judecata celor care socotesc cã nimeni nu poate fi
mântuit decât în felul pe care îl vãd ei.” (Idem, vol.3, p. 152, 153)
Decãderea spiritualã care s-a manifestat în Anglia, chiar înainte de
timpul lui Wesley, era în mare mãsurã rezultatul învãþãturii antinomianiste.
Tragedia veacurilor
Mulþi afirmau cã Hristos a desfiinþat Legea Moralã, iar creºtinii nu mai
au obligaþia sã o pãzeascã, cel credincios este eliberat de „sclavia
faptelor bune”. Alþii, deºi admiteau perpetuitatea Legii, declarau cã nu
era necesar ca pastorii sã-i îndemne pe oameni la ascultarea faþã de
preceptele ei, deoarece aceia pe care Dumnezeu i-a ales pentru mân-
tuire „erau conduºi de cãtre un impuls irezistibil al harului divin sã prac-
tice evlavia ºi virtutea”, în timp ce aceia care erau condamnaþi la osândã
veºnic㠄nu aveau puterea sã asculte de legile divine”.
Alþii, care mai susþineau c㠄cei aleºi nu pot cãdea din har ºi nici sã
piardã favoarea divinã”, au ajuns la concluzia ºi mai deplorabilã cã
„faptele rele pe care le fac nu sunt în realitate atât de pãcãtoase ºi nici
nu trebuiau considerate o cãlcare a Legii divine ºi, în consecinþã, nu au
nevoie sã-ºi mãrturiseascã pãcatele sau sã scape de ele prin pocãinþã”.
(McClintock and Strong, Encyclopedia, art. „Antinomians”). De aceea
ei declarau cã ºi cel mai dezgustãtor pãcat, socotit de toatã lumea ca o
cãlcare gravã a Legii divine, nu este pãcat în ochii lui Dumnezeu, dacã
este sãvârºit de unul dintre aleºi, „deoarece aceasta este una dintre
caracteristicile esenþiale ºi distincte ale celui ales, care nu poate face
nimic care ar fi neplãcut lui Dumnezeu sau interzis de Legea Sa”.
Aceste învãþãturi monstruoase sunt în esenþã aceleaºi ca ºi
învãþãturile propovãduite mai târziu de unii dintre educatorii ºi teologii
populari, cã nu existã o lege divinã de neschimbat ca regulã a dreptãþii,
ci cã norma moralitãþii este stabilitã de societatea însãºi ºi cã este
continuu supusã schimbãrii. Toate aceste idei sunt inspirate de acelaºi
duh iscusit – prin acela care printre locuitorii fãrã pãcat ai cerului ºi-a
început lucrarea de a cãuta sã distrugã justele restricþii ale Legii lui
Dumnezeu.
Doctrina unei predestinãri divine, în sensul cã mai dinainte caracterul
unui om a fost fixat în mod definitiv, i-a condus pe mulþi oameni la o
respingere realã a Legii lui Dumnezeu. Wesley s-a împotrivit cu hotãrâre
rãtãcirilor învãþãtorilor antinomianiºti ºi a dovedit cã învãþãtura care
228 duce la antinomianism era contrarã Sfintelor Scripturi. „Harul lui
Dumnezeu care aduce mântuire tuturor oamenilor a fost arãtat.”
„Aceasta este bine ºi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”,
care voieºte ca toþi oamenii sã fie mântuiþi ºi sã vinã la cunoºtinþa
adevãrului. Cãci este un singur Dumnezeu ºi un singur mijlocitor între
Dumnezeu ºi oameni, Omul Iisus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuºi
ca rãscumpãrare pentru toþi” (Tit 2,11; 1Tim. 2,3-6). Duhul lui Dumnezeu
este revãrsat fãrã platã, pentru a-l face în stare pe orice om sã bene-
ficieze de mijloacele mântuirii. În felul acesta Hristos, „Lumina
adevãratã”, „lumineazã pe orice om venind în lume” (Ioan 1,9). Oamenii
pierd mântuirea prin respingerea de bunãvoie a darului vieþii.
Ca rãspuns la pretenþiile cã la moartea lui Hristos preceptele
Decalogului au fost desfiinþate o datã cu legea ceremonialã, Wesley
spunea: „El n-a desfiinþat Legea Moralã cuprinsã în Cele Zece Porunci
ºi susþinutã de profeþi. Scopul venirii Sale n-a fost de a desfiinþa vreo
parte din ea. Aceasta este o Lege care nu poate fi desfiinþatã niciodatã,
care rezistã singurã ca Martorul Credincios din ceruri”. Ea existã de la
începutul lumii, fiind scrisã nu pe table de piatrã, ci în inimile tuturor
fiilor oamenilor, de când au ieºit din mâinile Creatorului. ªi cu toate cã
literele scrise odinioarã cu degetul lui Dumnezeu sunt acum într-o mare
mãsurã ºterse prin pãcat, ele nu pot fi ºterse cu totul, atâta timp cât
avem o conºtiinþã cu privire la bine ºi rãu. Toate pãrþile acestei Legi
trebuie sã rãmânã în vigoare pentru toatã omenirea ºi în toate veacurile;
ele nu depind de timp, de spaþiu sau de alte împrejurãri care sunt supuse
schimbãrii, ci de natura lui Dumnezeu ºi de natura omului, precum ºi de

Reformatorii englezi de mai târziu


relaþia neschimbatã a unuia faþã de celãlalt.
„N-am venit sã stric, ci sã împlinesc”… Fãrã îndoialã cã sensul
acestor cuvinte, în armonie cu tot ce este înainte ºi dupã, este urmãtorul:
„Am venit sã întãresc Legea în toatã plinãtatea ei, în ciuda tuturor
rãstãlmãcirilor omeneºti; am venit sã pun într-o luminã clarã ºi deplinã
tot ce a fost întunecat ºi neclar în ea; am venit sã declar importanþa
deplinã ºi adevãratã a oricãrei pãrþi din ea; sã arãt lungimea ºi lãrgimea,
întreaga întindere a oricãrei porunci cuprinse în ea, înãlþimea ºi
adâncimea, curãþia necuprinsã ºi spiritualitatea din toate ramurile ei.”
(Wesley, sermon 25)
Wesley a arãtat armonia desãvârºitã dintre Lege ºi Evanghelie.
„Existã deci cea mai strânsã legãturã ce se poate concepe între Lege 229
ºi Evanghelie. Pe de o parte, Legea deschide continuu drumul ºi ne
îndrumã spre Evanghelie; pe de altã parte, Evanghelia ne conduce
continuu la o înþelegere mai deplinã a Legii. De exemplu, Legea ne
cere sã-L iubim pe Dumnezeu, sã-l iubim pe aproapele nostru, sã fim
Tragedia veacurilor
blânzi, umili ºi sfinþi. Dar noi simþim cã nu suntem în stare pentru aceste
lucruri; mai mult, cã pentru om lucrul acesta este cu neputinþã; dar
Dumnezeu ne-a fãgãduit cã ne va da aceastã iubire care ne face umili,
blânzi ºi sfinþi; atunci noi ne prindem de aceastã Evanghelie, de aceastã
veste bunã ºi ni se face dupã credinþa noastrã; astfel, neprihãnirea
Legii este împlinitã în noi prin credinþa care este în Hristos Iisus”…
„Pe cea mai înaltã treaptã a vrãjmaºilor Evangheliei lui Hristos”,
spunea Wesley, „stau aceia care judecã Legea ºi o vorbesc de rãu în
mod deschis ºi argumentat; care îi învaþã pe oameni sã o calce (sã o
desfiinþeze, sã o piardã, sã fie dezlegaþi de obligaþia faþã de ea) nu
numai una, fie cã este cea mai micã sau cea mai mare, ci toate poruncile
dintr-o loviturã… Lucrul cel mai surprinzãtor dintre toate situaþiile ce
însoþesc aceastã puternicã înºelãciune este acela cã toþi cei amãgiþi
sunt convinºi cã în realitate ei Îl cinstesc pe Hristos, respingând
Legea Sa, ºi cã Îi preamãresc Numele în timp ce-I distrug învãþãtura.
Da, ei Îl cinstesc ca ºi Iuda atunci când a spus: „Plecãciune, Învãþãtorule,
ºi L-a sãrutat”. Iar El ar putea spune pe drept cuvânt fiecãruia dintre
ei: „Cu o sãrutare vinzi tu pe Fiul omului?” Nu înseamnã decât trãdarea
Lui cu o sãrutare a vorbi despre sângele Sãu, dar a-I smulge coroana,
a trece pe lângã o parte din Lege sub pretextul înaintãrii Evangheliei
Sale. Nimeni dintre aceia care predicã credinþa în felul acesta care,
direct sau indirect, tinde sã înlãture un domeniu de ascultare, care Îl
predicã pe Hristos pentru a-L desfiinþa sau a coborî pe orice cale, cea
mai micã dintre poruncile lui Dumnezeu, nu poate desigur sã scape de
aceastã acuzaþie.” (Idem, sermon 35)
Acelora care susþineau c㠄predicarea Evangheliei rãspunde tuturor
cerinþelor Legii”, Wesley le rãspundea: „Noi respingem aceasta în mod
categoric. Ea nu rãspunde primului scop al Legii, acela de a-i convinge
pe oameni de pãcat ºi de a-i trezi pe aceia care sunt încã adormiþi chiar
la marginea iadului”. Apostolul Pavel declarã c㠄prin Lege vine
cunoºtinþa deplinã a pãcatului; ºi pânã ce omul nu este convins de pãcat,
230 el nu va simþi cu adevãrat nevoia de sângele ispãºitor al lui Hristos…”
„Aceia care sunt sãnãtoºi, aºa cum afirmã Însuºi Domnul, n-au nevoie
de doctor, ci cei bolnavi”. De aceea este absurd sã oferi un medic
acelora care sunt sãnãtoºi sau care îºi închipuie cã sunt. Trebuie sã-i
convingi mai întâi cã sunt bolnavi, altfel nu-þi vor mulþumi pentru munca
ta. Este la fel de absurd sã Îl oferi pe Hristos acelora a cãror inimã este
sãnãtoasã, dacã n-a fost niciodatã zdrobitã.” (Idem, sermon 35)
Astfel, în timp ce predica Evanghelia harului lui Dumnezeu, Wesley,
ca ºi Domnul lui, cãuta s㠄preamãreascã Legea ºi sã o onoreze”. Cu
credincioºie a împlinit lucrarea datã lui de Dumnezeu, iar rezultatele pe
care le-a vãzut au fost glorioase. La încheierea vieþii lui de peste 80 de
ani – din care mai mult de o jumãtate de secol a petrecut-o mergând
din loc în loc – adepþii lui devotaþi se numãrau la peste o jumãtate de
milion de persoane. Dar mulþimea acelora care au fost ridicaþi prin
lucrãrile lui din ruina ºi degradarea pãcatului, la o viaþã mai înaltã ºi mai
curatã, ºi numãrul acelora care prin învãþãtura lui au ajuns la o experienþã
mai adâncã ºi mai bogatã nu va fi cunoscut niciodatã, pânã când întreaga
familie a celor rãscumpãraþi va fi adunatã în Împãrãþia lui Dumnezeu.
Viaþa lui oferã o lecþie de o valoare nemãsuratã pentru orice creºtin.
Fie ca umilinþa ºi credinþa, zelul neobosit, jertfirea de sine ºi devotamentul
acestui slujitor al lui Hristos sã se reflecte ºi în bisericile de astãzi!

Reformatorii englezi de mai târziu

231
CAPITOLUL 15

BIBLIA ªI REVOLUÞIA FRANCEZÃ

Aceia care aleseserã sã slujeascã revolta


au fost lãsaþi sã-i culeagã roadele, pânã când
þara a fost plinã de crime prea groaznice pentru ca
pana sã le descrie… Religia, legea, ordinea socialã,
familia, statul ºi biserica – toate au fost doborâte la
pãmânt de cãtre mâna nelegiuitã, care se ridicase
împotriva Legii lui Dumnezeu.

PREZENTÂND OAMENILOR O BIBLIE DESCHISÃ, Reforma


a bãtut, în secolul al XVI-lea, la uºa tuturor þãrilor Europei. Unele popoare
au primit-o cu bucurie, ca pe un sol al Cerului. Dar în alte þãri, papalitatea
reuºise într-o mare mãsurã sã-i opreascã intrarea; astfel cã lumina
cunoaºterii Bibliei, cu influenþele ei înãlþãtoare, a fost aproape cu totul
îndepãrtatã. Într-una din aceste þãri, cu toate cã lumina a putut pãtrunde,
ea a fost umbritã totuºi de întuneric. Timp de veacuri, adevãrul ºi
rãtãcirea s-au luptat acolo pentru întâietate. În cele din urmã rãul a
învins, iar adevãrul Cerului a fost alungat. „ªi judecata aceasta stã în
faptul cã, o datã venitã Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult
întunericul decât lumina” (Ioan 3,19). Naþiunea a fost lãsatã sã culeagã
urmãrile drumului pe care ºi l-a ales. Puterea Duhului lui Dumnezeu a
fost retrasã de la un popor care a dispreþuit darul harului Sãu. Rãului
i-a fost îngãduit sã ajungã la maturitate ºi toatã lumea a vãzut rodul
respingerii de bunãvoie a luminii.
232 Rãzboiul împotriva Bibliei, purtat atât de multe veacuri în Franþa, a
culminat cu scenele Revoluþiei. Acea rãbufnire teribilã n-a fost decât
urmarea fireascã a prigonirii pe care Roma a dus-o împotriva Scripturilor
(vezi note suplimentare). Aceasta a prezentat cea mai izbitoare ilustrare
la care lumea a fost martorã vreodatã, cu privire la efectele modului
de a lucra al papalitãþii – o ilustrare a urmãrilor cãtre care, timp de
peste o mie de ani, s-au îndreptat învãþãturile bisericii Romei.
Prigonirea Scripturilor în timpul perioadei de supremaþie papalã a
fost prevestitã de profeþi, iar cartea Apocalipsei aratã ºi urmãrile teribile
care aveau sã vinã, îndeosebi peste Franþa, din partea stãpânirii „omului
fãrãdelegii”.
Îngerul Domnului a zis: „Vor cãlca în picioare sfânta cetate patruzeci
ºi douã de luni. Voi da celor doi martori ai mei sã prooroceascã, îmbrãcaþi
în saci, o mie douã sute ºaizeci de zile. Când îºi vor isprãvi mãrturisirea
lor, fiara, care se ridicã din Adânc, va face rãzboi cu ei, îi va birui ºi-i va
omorî. ªi trupurile lor moarte vor zãcea în piaþa cetãþii celei mari, care,
în înþeles duhovnicesc, se cheam㠒Sodoma’ ºi ’Egipt’, unde a fost
rãstignit ºi Domnul lor. ªi locuitorii de pe pãmânt se vor bucura ºi se
vor veseli de ei; ºi îºi vor trimite daruri unii altora, pentru cã aceºti doi
prooroci chinuiserã pe locuitorii pãmântului. Dar dupã cele trei zile ºi
jumãtate, duhul de viaþã de la Dumnezeu a intrat în ei, ºi s-au ridicat în
picioare, ºi o mare fricã a apucat pe cei ce i-au vãzut” (Apoc.11,2-11).
Perioadele menþionate aici – „patruzeci ºi douã de luni” ºi „o mie
douã sute ºaizeci de zile” – reprezintã timpul în care biserica lui Hristos
avea sã sufere persecuþia din partea Romei. Cei 1.260 de ani ai
supremaþiei papale au început în anul 538 ºi s-au terminat în anul 1798
(vezi note suplimentare). La data aceasta, armata francezã a intrat în

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


Roma ºi l-a fãcut prizonier pe papa, care a murit în exil. Deºi la scurtã
vreme dupã aceea a fost ales un nou papã, ierarhia papalã n-a mai
ajuns niciodatã sã deþinã puterea pe care o avusese mai înainte.
Persecutarea bisericii n-a continuat în toatã perioada de 1.260 de
ani. Dumnezeu, din milã faþã de poporul Sãu, a scurtat timpul încercãrii
lor grele. Prevãzând marea strâmtorare care urma sã cadã asupra
bisericii, Mântuitorul spunea: „ªi dacã zilele acelea n-ar fi fost scurtate,
nimeni n-ar scãpa: dar, din pricina celor aleºi, zilele acelea vor fi scurtate”
(Matei 24,22). Datoritã influenþei Reformei, persecuþia s-a încheiat
înainte de anul 1798. 233
Cu privire la cei doi martori, profetul declarã mai departe: „Aceºtia
sunt cei doi mãslini ºi cele douã sfeºnice care stau înaintea Domnului
pãmântului”. „Cuvântul Tãu este o candelã pentru picioarele mele, ºi
o luminã pe cãrarea mea” (Apoc. 11,4; Ps. 119,105). Cei doi martori
Tragedia veacurilor
reprezintã Scripturile Vechiului ºi Noului Testament. Amândouã sunt
mãrturii importante cu privire la originea ºi perpetuitatea Legii lui
Dumnezeu. Amândouã mãrturisesc despre Planul de Mântuire. Tipurile,
jertfele ºi profeþiile Vechiului Testament aratã înainte cãtre Mântuitorul
care avea sã vinã. Evangheliile ºi epistolele Noului Testament vorbesc
despre un Mântuitor care a venit exact în felul profetizat, prin tip ºi prin
profeþie.
„Ei vor prooroci o mie douã sute ºaizeci de zile, îmbrãcaþi în saci.”
În cea mai mare parte a acestei perioade de timp, aceºti martori ai lui
Dumnezeu au fost þinuþi într-o stare de întunecime. Puterea papalã a
cãutat sã ascundã de popor cuvântul adevãrului ºi le-a pus înainte martori
falºi care sã le contrazicã mãrturia (vezi note suplimentare). Atunci
când Biblia a fost proscrisã de cãtre autoritatea religioasã ºi cea civilã,
când mãrturia ei a fost falsificatã ºi a fost fãcut orice efort pe care
oamenii ºi demonii l-au putut inventa pentru a întoarce mintea oamenilor
de la ea, când cei care îndrãzneau sã vesteascã adevãrurile sfinte erau
alungaþi, trãdaþi, chinuiþi, arºi în celulele închisorii, martirizaþi pentru
credinþa lor sau obligaþi sã fugã în fortãreþele munþilor, în peºterile ºi
gropile pãmântului – atunci cei doi martori credincioºi au proorocit
îmbrãcaþi în saci. Cu toate acestea ºi-au continuat mãrturia în toatã pe-
rioada celor 1260 de ani. În timpurile cele mai întunecate, au fost oameni
credincioºi care au iubit Cuvântul lui Dumnezeu ºi erau zeloºi pentru
onoarea Sa. Acestor slujitori credincioºi le-a fost datã înþelepciunea, pute-
rea ºi autoritatea sã facã cunoscut adevãrul Sãu în tot acest timp.
„Dacã umblã cineva sã le facã rãu, le iese din gurã un foc, care îi
mistuie pe vrãjmaºii lor; ºi dacã vrea cineva sã le facã rãu, trebuie sã
piarã în felul acesta” (Apoc. 11,5). Oamenii nu pot cãlca Cuvântul lui
Dumnezeu fãrã sã fie pedepsiþi. Înþelesul acestei declaraþii grozave
este arãtat în ultimul capitol al Apocalipsei: „Mãrturisesc oricui aude
cuvintele proorociei din cartea aceasta cã, dacã va adãuga cineva ceva
la ele, Dumnezeu îi va adãuga urgiile scrise în cartea aceasta. ªi dacã
234 scoate cineva ceva din cuvintele cãrþii acestei proorocii, îi va scoate
Dumnezeu partea lui de la pomul vieþii ºi din cetatea sfântã, scrise în
cartea aceasta” (Apoc.22,18.19).
Aºa sunã avertizãrile pe care Dumnezeu le-a dat pentru a-i apãra
pe oameni împotriva oricãrei schimbãri de orice naturã a ceea ce El a
descoperit sau a poruncit. Aceste avertizãri solemne se aplicã tuturor
acelora care prin influenþa lor îi fac pe oameni sã priveascã cu uºurinþã
Legea lui Dumnezeu. Ele vor trebui sã-i facã sã se teamã ºi sã tremure
pe aceia care socotesc cu uºurãtate cã este o problemã lipsitã de
importanþã a asculta sau nu de Legea lui Dumnezeu. Toþi aceia care-ºi
înalþã pãrerile lor mai presus de descoperirea divinã, toþi aceia care vor
schimba înþelesul clar al Scripturii pentru a urma propria comoditate
sau pentru a se conforma lumii îºi asumã o rãspundere înfricoºatã.
Cuvântul scris, Legea lui Dumnezeu, va mãsura caracterul oricãrui om
ºi îi va condamna pe toþi aceia pe care aceastã judecatã fãrã greº îi va
gãsi vinovaþi.
„Când îºi vor fi sfârºit mãrturia lor”. Perioada în care cei doi martori
urmau sã prooroceascã în saci s-a încheiat în anul 1798. Pe mãsurã ce
se apropiau de încheierea lucrãrii sãvârºite în întuneric, împotriva lor
urma sã se facã un rãzboi de cãtre puterea reprezentatã prin „fiara
care se ridicã din abis”. În multe din þãrile Europei, puterile care con-
duseserã în bisericã ºi în stat timp de veacuri au fost stãpânite de Satana
prin intermediul papalitãþii. Dar aici este scoasã în evidenþã o nouã
manifestare a puterii satanice.
Politica Romei fusese ca, sub pretinsul respect faþã de Biblie, sã o
þinã sigilatã într-o limbã necunoscutã ºi ascunsã de popor. Sub dominaþia
ei, martorii au proorocit „îmbrãcaþi în saci”. Dar o altã putere – fiara

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


din abis – urma sã se ridice pentru a duce un rãzboi fãþiº împotriva
Cuvântului lui Dumnezeu.
„Cetatea cea mare”, pe ale cãrei strãzi au fost omorâþi martorii ºi
unde zac trupurile lor, este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele
prezentate în istoria biblicã, Egiptul a negat cu cea mai mare îndrãznealã
existenþa viului Dumnezeu ºi s-a împotrivit poruncilor Lui. Nici un monarh
nu s-a aventurat într-o rãzvrãtire mai deschisã ºi mai arogantã împotriva
autoritãþii Cerului cum a fãcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusã
solia de cãtre Moise, în numele Domnului, Faraon a rãspuns cu mândrie:
„Cine este Domnul ca sã iau seama la glasul Lui ºi sã las pe Israel sã plece? 235
Nu cunosc pe Domnul ºi nu voi lãsa pe Israel sã plece” (Exod 5,2).
Aceasta însemnã ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma sã
dea glas unei respingeri asemãnãtoare a pretenþiilor viului Dumnezeu
ºi urma sã manifeste un spirit asemãnãtor de necredinþã ºi dispreþ.
Tragedia veacurilor
„Cetatea cea mare” mai este comparatã spiritual ºi cu Sodoma. Stricã-
ciunea Sodomei în cãlcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat îndeosebi
în imoralitate. ªi acest pãcat urma sã fie o caracteristicã proeminentã
a naþiunii care trebuia sã împlineascã specificãrile acestei profeþii.
Dupã cuvintele profetului, cu puþin înainte de anul 1798, o putere de
origine ºi caracter satanic urma sã se ridice pentru a face rãzboi
împotriva Bibliei. ªi în þara în care mãrturia celor doi martori avea sã
fie adusã astfel la tãcere, urma sã se manifeste ateismul lui Faraon ºi
destrãbãlarea Sodomei.
Aceastã profeþie ºi-a gãsit împlinirea cea mai exactã ºi mai izbitoare
în istoria Franþei. În timpul Revoluþiei, în anul 1793, „lumea a auzit pentru
prima datã despre o adunare de bãrbaþi, nãscuþi ºi educaþi în mijlocul
civilizaþiei, care-ºi asumau dreptul de a conduce una dintre naþiunile
cele mai nobile ale Europei, cã îºi uneau cu toþii glasul pentru a nega cel
mai solemn adevãr pe care îl primeºte sufletul omenesc ºi cã au renunþat
în unanimitate la credinþa ºi adorarea lui Dumnezeu”. (Sir Walter Scott,
Life of Napoleon, vol.I, cap. 17). „Franþa este singura naþiune în dreptul
cãreia se pãstreazã raportul autentic cã un popor ºi-a ridicat mâna în
rãzvrãtire deschisã împotriva Autorului universului. Au existat ºi continuã
sã existe mulþi alþi hulitori, mulþi necredincioºi, în Anglia, în Germania,
în Spania ºi peste tot; dar Franþa rãmâne deosebitã în istoria lumii ca
fiind singurul stat care, prin hotãrârea adunãrii ei legislative, s-a pronunþat
cã Dumnezeu nu existã ºi la auzirea acestei veºti toatã populaþia
Capitalei ºi o mare majoritate din alte pãrþi, atât femei, cât ºi bãrbaþi, au
dansat ºi au cântat de bucurie acceptând declaraþia.” (Blackwood’s
Magazine, noiembrie 1870)
Franþa a prezentat ºi caracteristicile care s-au manifestat îndeosebi
în Sodoma. În timpul Revoluþiei, s-a manifestat o stricãciune ºi o de-
cãdere a moralitãþii asemãnãtoare cu aceea care a adus distrugerea
asupra cetãþilor din câmpie. Un istoric prezintã laolaltã ateismul ºi de-
pravarea Franþei, aºa cum sunt redate în profeþie: „Strâns legatã de
236 aceste legi care afectau religia, era aceea care desfiinþa legãtura de
cãsãtorie – cel mai sfânt angajament pe care-l pot face fiinþele omeneºti,
a cãrui durabilitate duce cu toatã puterea la consolidarea societãþii –
reducând-o la un simplu contract civil cu un caracter trecãtor, în care
cei doi se pot angaja ºi pe care îl pot pãrãsi dupã bunul lor plac… Dacã
demonii s-ar fi apucat sã descopere o cale de a distruge cu cel mai
mare efect tot ce este venerabil, plãcut sau permanent în viaþa conjugalã
ºi sã obþinã în acelaºi timp asigurarea cã paguba moralã pe care avea
de gând sã o producã va fi perpetuatã de la o generaþie la alta, ei n-ar
fi inventat un plan mai cu efect decât degradarea legãmântului
cãsãtoriei… Sophie Arnoult, o actriþã vestitã pentru spiritul ei batjocoritor,
a descris cãsãtoria republicanã liberã ca fiind ’sacramentul adulterului’”.
(Scott, vol.I, cap. 17)
„Acolo unde a fost rãstignit ºi Domnul nostru”; ºi aceastã specificare
a profeþiei a fost împlinitã de Franþa. În nici o altã þarã spiritul vrãjmãºiei
împotriva lui Hristos n-a fost manifestat în chip mai izbitor. În nici o altã
þarã n-a întâmpinat adevãrul o împotrivire mai crudã ºi mai insuportabilã.
În persecuþia pe care Franþa a declanºat-o asupra mãrturisitorilor
Evangheliei, ea L-a rãstignit pe Domnul Hristos în persoana ucenicilor
Sãi.
Veac dupã veac fusese vãrsat sângele sfinþilor. În timp ce valdenzii
îºi dãdeau viaþa în munþii Piemontului „pentru Cuvântul lui Dumnezeu
ºi pentru mãrturia lui Iisus Hristos”, o mãrturie asemãnãtoare în favoarea
adevãrului era datã de fraþii lor albigenzi în Franþa. Iar în zilele Reformei,
adepþii ei au fost daþi morþii în chinuri groaznice. Regi ºi nobili, doamne
de origine înaltã ºi fete delicate, mândria ºi nobleþea naþiunii, ºi-au
desfãtat privirile cu suferinþele martirilor lui Iisus. Hughenoþii cei curajoºi,

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


luptând pentru acele drepturi pe care sufletul omenesc le socoteºte
cele mai sfinte, ºi-au vãrsat sângele pe multe câmpuri de bãtaie.
Protestanþii care erau scoºi în afara legii, pe capul lor fiind pus un
premiu, erau vânaþi ca fiarele sãlbatice.
„Biserica din pustie”, puþinii urmaºi ai vechilor creºtini care mai
rãmãseserã în Franþa în secolul XVIII, ascunzându-se în munþii din
sud, þineau încã credinþa pãrinþilor lor. Când îndrãzneau sã se întâlneascã
noaptea pe coastele munþilor sau în luminiºuri singuratice, erau urmãriþi
de ostaºi ºi târâþi în sclavie pe viaþã la galere. Cei mai curaþi, cei mai
nobili ºi distinºi, cei mai inteligenþi bãrbaþi ai Franþei erau legaþi în lanþuri, 237
în chinuri groaznice, între hoþi ºi asasini. (vezi Wylie, b.22, cap. 6). Alþii,
trataþi mai cu milã, erau împuºcaþi cu sânge rece, în timp ce, neînarmaþi
ºi neajutoraþi, cãdeau în genunchi la rugãciune. Sute de oameni în vârstã,
femei fãrã apãrare ºi copii nevinovaþi erau lãsaþi morþi la locul lor de
Tragedia veacurilor
întâlnire. Strãbãtând munþii sau pãdurile unde obiºnuiau sã se adune ei,
nu era ceva neobiºnuit ca „la fiecare pas sã se gãseascã trupuri moarte,
împunse de sabie ºi presãrate pe pajiºti, ºi corpuri spânzurate, atârnând
de copaci”. Þara lor, pustiitã de sabie, de secure ºi de rug, „a fost
transformatã într-un pustiu imens, întunecat”. „Aceste atrocitãþi n-au
fost decretate în evul mediu, ci în epoca strãlucitã a lui Ludovic al XIV-
lea. Atunci când era cultivatã ºtiinþa, literatura se dezvolta, teologii de
la curte ºi din capitalã erau oameni învãþaþi ºi elocvenþi ºi se lãudau în
mare mãsurã cã sunt plini de darul blândeþii ºi al milei.” (Idem, b.22,
cap.7)
Dar fapta cea mai întunecatã din catalogul negru al crimei, cea mai
groaznicã dintre faptele demonice din toate veacurile a fost masacrul
din noaptea Sfântului Bartolomeu. Lumea îºi mai aminteºte cu groazã
ºi dezgust scenele acelui mãcel laº ºi crud. Regele Franþei, îndemnat
de preoþii ºi prelaþii Romei, ºi-a pus pecetea pe acea dezgustãtoare
crimã. Un clopot sunând la miezul nopþii a fost semnalul pentru mãcel.
Mii de protestanþi, care dormeau liniºtiþi în casele lor, încrezându-se în
sinceritatea fãgãduinþei regelui, au fost târâþi afarã fãrã nici un aver-
tisment ºi uciºi cu sânge rece.
Aºa cum Hristos a fost conducãtorul nevãzut al poporului Sãu din
robia Egiptului, tot aºa a fost Satana conducãtorul nevãzut al supuºilor
lui în aceastã lucrare groaznicã a înmulþirii martirilor. Timp de ºapte zile
a continuat masacrul în Paris, dintre care primele trei zile cu o furie de
neimaginat. ªi nu s-a mãrginit numai la oraº, ci dintr-o poruncã specialã
a regelui s-a extins în toate provinciile ºi oraºele unde se gãseau protes-
tanþi. Nu s-a cruþat nici vârsta, nici sexul. Nu era scutit nici copilaºul
nevinovat ºi nici bãrbatul cu pãrul cãrunt. Nobil ºi þãran, bãtrân ºi tânãr,
mamã ºi copil erau uciºi laolaltã. Masacrul a continuat în toatã Franþa
timp de douã luni, când aproape ºaptezeci de mii de suflete, floarea
naþiunii, au pierit.
„Când vestea despre masacru a ajuns la Roma, bucuria clerului n-a
238 cunoscut limite. Cardinalul de Lorena l-a rãsplãtit pe un sol cu o mie de
coroane; tunul din St. Angelo a tras o salvã în semn de salut vesel; iar
clopotele au sunat în toate clopotniþele; focurile artificiilor au schimbat
noaptea în zi; iar Papa Grigore al XIII-lea, însoþit de cardinali ºi de alþi
demnitari bisericeºti, a fãcut o procesiune lungã la biserica Sf. Ludovic,
unde Cardinalul de Lorena a cântat un Te Deum… A fost bãtutã ºi o
medalie pentru a comemora masacrul, iar la Vatican se pot vedea ºi azi
fresce ale lui Vasari, descriind uciderea amiralului, regele în consiliu
plãnuind masacrul ºi masacrul însuºi. Papa Grigore i-a trimis lui Carol
decoraþia Trandafirul de aur, iar la patru luni dupã masacru… a ascultat
cu mulþumire de sine predica unui preot francez… care a vorbit despre
’ziua aceea atât de plinã de fericire ºi de bucurie, când sfântul pãrinte
a primit veºtile ºi a mers cu solemnitate sã aducã mulþumiri lui Dumnezeu
ºi Sf. Ludovic.’” (Henry White, The Massacre of Sf. Bartholomew,
cap.14, p. 34)
Acelaºi spirit care a inspirat masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu a
condus ºi scenele Revoluþiei. Iisus Hristos a fost declarat înºelãtor ºi
strigãtul unanim al necredincioºilor francezi era: „Sã zdrobim infamul”,
adicã pe Hristos. Batjocurile cele mai înjositoare împotriva Cerului ºi
nelegiuirea dezgustãtoare mergeau mânã în mânã, iar oamenii cei mai
josnici, monºtrii cei mai dedaþi cruzimii ºi viciului, erau cei mai înãlþaþi.
În toate acestea omagiul suprem era dat lui Satana; în timp ce Iisus
Hristos, personificarea adevãrului, a curãþiei ºi a iubirii neegoiste, era
rãstignit.
„Fiara care se ridicã din adânc va face rãzboi cu ei, îi va birui ºi-i va
omorî.” Puterea ateistã care a condus Franþa în timpul Revoluþiei ºi
domniei terorii a declarat un aºa rãzboi împotriva lui Dumnezeu ºi a

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


sfântului Sãu Cuvânt cum lumea n-a mai vãzut niciodatã. Închinarea la
Dumnezeu a fost interzisã de Adunarea Naþionalã. Bibliile au fost
adunate ºi arse în public, cu toate manifestãrile posibile de dispreþ.
Legea lui Dumnezeu a fost cãlcatã în picioare. Instituþiile Bibliei au
fost desfiinþate. Ziua de odihnã sãptãmânalã a fost îndepãrtatã ºi în
locul ei fiecare a zecea zi a fost destinatã hulei ºi veseliei. Botezul ºi
Cina Domnului au fost interzise. Iar anunþurile, plasate la vedere în
locurile de înmormântare declarau cã moartea este un somn veºnic.
Teama de Dumnezeu a fost declaratã a nu fi deloc începutul înþe-
lepciunii, ci începutul nebuniei. Orice cult religios a fost interzis, în afarã 239
de acela al libertãþii ºi al patriei. „Episcopului constituþional al Parisului
i-a fost încredinþat sã joace rolul principal în cea mai nereuºitã ºi mai
scandaloasã comedie care s-a jucat vreodatã înaintea unei adunãri
naþionale… El a apãrut îmbrãcat în veºmintele preoþeºti, pentru a declara
Tragedia veacurilor
înaintea convenþiei cã religia pe care o predicase atâþia ani era din
toate punctele de vedere o invenþie a preoþilor, care nu avea temelie
nici în istorie ºi nici în adevãrul sfânt. El a tãgãduit în termeni solemni ºi
clari existenþa Dumnezeirii, slujirii cãreia fusese consacrat, ºi s-a dedicat
pentru viitor adorãrii libertãþii, egalitãþii, virtuþii ºi moralitãþii. Apoi a
depus pe masã insignele episcopale ºi a primit îmbrãþiºarea frãþeascã
din partea preºedintelui convenþiei. Câþiva preoþi renegaþi au urmat
exemplul acestui prelat.” (Scott, vol.I, pag. 17)
„ªi locuitorii pãmântului se vor bucura de ei, ºi se vor veseli; ºi îºi
vor trimite daruri unul altuia; pentru cã cei doi prooroci îi chinuiserã pe
locuitorii pãmântului.” Franþa cea necredincioasã adusese la tãcere
glasul mustrãtor al celor doi martori ai lui Dumnezeu. Cuvântul lui
Dumnezeu zãcea mort pe strãzile ei, iar aceia care urâserã cerinþele ºi
restricþiile Legii lui Dumnezeu tresãltau de bucurie. Oamenii Îl sfidau
pe faþã pe Regele cerului. Ca ºi pãcãtoºii din vechime, ei strigau: „Ce
ar putea sã ºtie Dumnezeu ºi ce ar putea sã cunoascã Cel Preaînalt”
(Ps.73,11).
Cu o îndrãznealã hulitoare, peste putinþã de a fi crezutã, unul dintre
preoþii noii ordini spunea: „Dumnezeule, dacã exiºti, rãzbunã-Þi Numele
ofensat. Te provoc la luptã! Rãmâi tãcut; nu îndrãzneºti sã arunci
tunetele. Dupã toate acestea, cine va mai crede în existenþa Ta?”
(Lacretelle, History, vol.2, p. 309; în Sir Archibald Alison, History of
Europe ,vol.1, cap. 10). Ce ecou constituie aceste cuvinte ale întrebãrii
lui Faraon: „Cine este Dumnezeu ca sã ascult de glasul Lui? Eu nu-L
cunosc pe Dumnezeu!”
„Nebunul zice în inima lui: ’Nu este Dumnezeu!’” (Ps.14,1). Iar
Domnul declarã cu privire la cei care stricã adevãrul: „Nebunia lor se
va da pe faþã înaintea tuturor” (2 Tim. 3,9). Dupã ce Franþa a renunþat
la închinarea faþã de viul Dumnezeu, la „Cel Preaînalt care umple
veºnicia”, n-a trecut decât puþinã vreme pânã când ea a decãzut într-o
idolatrie înjositoare prin închinarea la Zeiþa Raþiunii, în persoana unei
240 femei desfrânate. ªi aceasta în adunarea reprezentativã a naþiunii cu
ajutorul celei mai înalte autoritãþi civile ºi legislative! Un istoric spunea:
„Una dintre ceremoniile acestui timp nesãnãtos rãmâne fãrã egal pentru
absurditatea ei unitã cu lipsa de respect. Porþile Convenþiei au fost
deschise pentru a face loc trecerii unei grupe de cântãreþi, în urma
cãreia au intrat într-o procesiune solemnã membrii consiliului municipal,
cântând un imn în cinstea libertãþii ºi însoþind, ca obiect al cultului lor
viitor, o femeie acoperitã cu un voal, pe care au numit-o Zeiþa Raþiunii.
Dupã ce a fost adusã înãuntru, a fost descoperitã cu mare pompã ºi
aºezatã la dreapta preºedintelui, când a fost recunoscutã de toþi ca
fiind o dansatoare de la Operã… Acestei femei, consideratã ca cea
mai bunã reprezentare a raþiunii cãreia se închinau, Convenþia Naþionalã
a Franþei i-a adus adorare publicã.
Aceastã mascaradã ridicolã ºi nelegiuitã a avut un puternic ecou,
iar instalarea Zeiþei Raþiunii a fost repetatã ºi imitatã în toatã Franþa, în
provincii în care locuitorii doreau sã fie la acelaºi nivel cu mai marii
Revoluþiei.” (Scott, vol.1, cap.17)
„Oratorul care a introdus cultul Raþiunii a spus: ’Legislatori!
Fanatismul a fãcut loc raþiunii. Ochii lui înceþoºaþi n-au putut suporta
strãlucirea luminii. Astãzi, o mulþime imensã s-a adunat sub aceste
arcade gotice care, pentru prima oarã, s-au fãcut ecoul adevãrului.
Acolo francezii au sãrbãtorit singurul cult adevãrat – acela al libertãþii,
al raþiunii. Acolo am dat chip dorinþelor pentru prosperitatea puterii
Republicii. Acolo am pãrãsit idolii neînsufleþiþi în favoarea raþiunii, a
acestui chip însufleþit, capodopera naturii.’” (M.A. Thiers, History of
the French Revolution, vol.2, p. 370, 371)
Când zeiþa a fost adusã înaintea Convenþiei, preºedintele a luat-o de

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


mânã ºi, îndreptându-se cãtre adunare, a spus: „Muritori, încetaþi sã
mai tremuraþi înaintea tunetelor neputincioase ale unui Dumnezeu pe
care temerile voastre L-au creat. De azi înainte sã nu mai recunoaºteþi
nici o divinitate în afarã de raþiune. Vã prezint aici icoana cea mai
nobilã ºi cea mai curatã a ei; dacã trebuie sã aveþi idoli, jertfiþi numai
unora ca aceasta… Cazi înaintea augustului Senat al Libertãþii, o, voal
al Raþiunii!
Dupã ce a fost îmbrãþiºatã de preºedinte, zeiþa a fost urcatã pe un
car mãreþ ºi condusã în mijlocul unei mulþimi, la catedrala Notre Dame,
pentru a lua locul Dumnezeirii. Acolo a fost aºezatã pe un altar înalt ºi 241
a primit adorarea tuturor celor prezenþi.” (Alison, vol.1, cap. 10)
Aceastã ceremonie a fost urmatã, nu peste multã vreme, de arderea
în public a Bibliei. Într-o împrejurare, „Societatea Popularã a Muzeului”
a intrat în sala primãriei, strigând: „Trãiascã Raþiunea!” ºi ducând într-un
Tragedia veacurilor
vârf de bãþ resturile încã fumegânde ale câtorva cãrþi, printre altele
breviare, misse, Vechi ºi Noi Testamente, care „au ispãºit într-un foc
mare”, a spus preºedintele, „toate nebuniile la care ele i-au condus
vreodatã pe oameni ca sã le comitã.” (Journal of Paris, 1793, nr.318.
Citat în Buchez-Roux, Collection of Parliamentary History, vol.30,
p. 200, 201)
Papalitatea a fost aceea care a început lucrarea pe care ateismul a
completat-o. Politica Romei a adus acele stãri sociale, politice ºi
religioase care au grãbit ruina Franþei. Referindu-se la ororile Revoluþiei,
unii scriitori spun cã aceste excese trebuie trecute în contul tronului ºi
al bisericii (vezi notele suplimentare). Pe bunã dreptate ele trebuiau
trecute pe seama bisericii. Papalitatea a otrãvit mintea regilor împotriva
Reformei, ca fiind un duºman al coroanei, un element de discordie care
ar fi fatal pãcii ºi armoniei naþiunii. Geniul Romei a fost acela care, pe
calea aceasta, a inspirat cruzimea cea mai grozavã ºi persecuþia cea
mai asprã care a pornit de la tronul regal.
Duhul libertãþii a izvorât din Biblie. Oriunde Evanghelia a fost primitã,
mintea oamenilor a fost trezitã. Astfel cã oamenii au început sã lepede
cãtuºele care-i þinuserã ca sclavi ai ignoranþei, viciului ºi superstiþiei.
Au început sã gândeascã ºi sã acþioneze ca oameni. Dar monarhii au
vãzut lucrul acesta ºi s-au temut din cauza despotismului lor.
Roma s-a grãbit sã trezeascã temerile lor geloase. Papa spunea
regentului Franþei, în anul 1525: „Aceastã manie (protestantismul) nu
numai cã va zãdãrnici ºi va distruge religia, ci va distruge toate þãrile,
nobilimea, legile, ordinea ºi rangurile”. (G. de Felice, History of the
Protestants of France b.1, cap. 2, par. 8). Câþiva ani mai târziu, un
nunþiu papal îl avertiza pe rege: „Sire, nu te lãsa amãgit. Protestanþii
vor dãrâma toatã ordinea religioasã ºi civilã… Tronul este în aceeaºi
primejdie ca ºi altarul… Introducerea unei religii noi trebuie în mod
necesar sã introducã ºi o conducere nouã.” (D’Aubigné, History of
the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap. 36). ªi
242 teologii fãceau apel la prejudecãþile poporului, declarând cã învãþãtura
protestant㠄îi incitã pe oameni spre ciudãþenii ºi spre nebunie; ea îl
jefuieºte pe rege de dragostea devotatã a supuºilor ºi devasteazã atât
statul, cât ºi biserica”. În felul acesta Roma a reuºit sã ridice Franþa
împotriva Reformei. „Astfel, sabia persecuþiei a fost scoasã din teacã
pentru prima oarã în Franþa, pentru susþinerea tronului, pentru ocrotirea
nobililor ºi pentru menþinerea legilor.” (Wylie, b.13, cap. 4)
Conducãtorii þãrii însã n-au prevãzut câtuºi de puþin rezultatele
acestei politici fatale. Învãþãtura Bibliei ar fi sãdit în mintea ºi în inima
oamenilor acele principii de dreptate, cumpãtare, adevãr, echitate ºi
bunãtate, care sunt însãºi piatra unghiularã a prosperitãþii naþiunii.
„Neprihãnirea înalþã o naþiune.” Prin ea „se întãreºte un scaun de
domnie” (Prov. 14,34; 16,12). „Lucrarea neprihãnirii va fi pacea”; iar
urmarea: „odihna ºi liniºtea pe vecie” (Is. 32,17). Acela care ascultã
de Legea divinã va respecta cu toatã conºtiinciozitatea legile þãrii lui.
Acela care se teme de Dumnezeu îl va onora pe împãrat în exercitarea
oricãrei autoritãþi drepte ºi legitime. Dar nefericita Franþã a interzis
Biblia ºi i-a alungat pe ucenicii ei. Veac dupã veac, bãrbaþi cu principii
ºi integritate, bãrbaþi cu ascuþime intelectualã ºi putere moralã, care au
avut curajul sã-ºi susþinã convingerea ºi credinþa, sã sufere pentru adevãr
timp de veacuri, aceºti bãrbaþi au trudit ca sclavi pe galere, au pierit pe
rug sau au putrezit în celulele închisorilor. Mii ºi mii de oameni ºi-au
gãsit salvarea prin fugã; ºi aceasta a continuat timp de douã sute cincizeci
de ani dupã ivirea Reformei.
N-a fost nici o generaþie de francezi, în timpul acelei perioade lungi,
care sã nu-i fi vãzut pe ucenicii Evangheliei fugind dinaintea furiei
nebune a prigonitorilor ºi ducând cu ei inteligenþa, artele, hãrnicia ºi
ordinea, în care ei, ca o lege, excelaserã mai înainte, pentru a îmbogãþi

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


þãrile în care ºi-au gãsit azil. ªi pe mãsurã ce îmbogãþeau alte þãri cu
aceste daruri bune, lipseau de ele propria þarã. Dacã tot ce a fost alungat
ar fi rãmas în Franþa, dacã în aceºti trei sute de ani priceperea ºi hãrnicia
exilaþilor ar fi cultivat solul ei, dacã în timpul acestor trei sute de ani
mãiestria ºi arta lor ar fi contribuit la dezvoltarea meºteºugurilor, dacã
în timpul acestor trei sute de ani geniul lor creator ºi puterea lor analiticã
i-ar fi îmbogãþit literatura ºi i-ar fi dezvoltat ºtiinþa, dacã înþelepciunea
lor ar fi cãlãuzit consiliile ei, curajul lor ar fi purtat luptele ei, echitatea
lor ar fi modelat legile ei, iar religia Bibliei ar fi întãrit inteligenþa ºi ar fi
243
cãlãuzit conºtiinþa poporului ei, cât de mare ar fi fost gloria Franþei! Ce
þarã mare, prosperã ºi fericitã ar fi fost ea, un model pentru toate
naþiunile!
Dar un fanatism orb ºi încãpãþânat i-a alungat de pe pãmântul ei pe
toþi învãþãtorii virtuþii, toþi apãrãtorii ordinii, pe toþi susþinãtorii sinceri ai
Tragedia veacurilor
tronului; ea a spus bãrbaþilor care ar fi fãcut din þara lor „o slavã ºi un
renume” pe pãmânt: „Alegeþi între rug ºi exil!” În cele din urmã, ruina
statului a fost totalã; „n-a mai rãmas conºtiinþã care sã fie proscrisã,
nici religie care sã fie târâtã la rug ºi nici patriotism care sã fie exilat.”
(Wylie, b.13, cap.20). Iar Revoluþia, cu toate ororile ei, a fost consecinþa
tragicã.
„Plecarea hughenoþilor a fost marcatã în Franþa de o decãdere
generalã. Oraºe meºteºugãreºti înfloritoare au decãzut, regiuni fertile
s-au transformat în adevãrate pustietãþi, stagnarea intelectualã ºi
decãderea moralã au urmat unei perioade de progres neobiºnuit. Parisul
a devenit un vast azil pentru sãraci ºi s-a apreciat cã, la izbucnirea
Revoluþiei, douã sute de mii de sãraci cerºeau pâinea din mâna regelui.
Numai iezuiþii prosperau într-o þarã în plinã decãdere ºi conduceau cu o
tiranie groaznicã bisericile ºi ºcolile, închisorile ºi galerele.”
Evanghelia ar fi adus Franþei soluþia acelor probleme politice ºi sociale
care dãdeau de lucru clerului, regelui ºi legiuitorilor ei ºi care, în cele
din urmã, au aruncat naþiunea în anarhie ºi ruinã. Dar sub stãpânirea
Romei poporul a uitat binecuvântatele lecþii de jertfire de sine ºi de
iubire neegoistã ale Mântuitorului lor. Oamenii fuseserã îndepãrtaþi de
la practicarea sacrificiului de sine pentru binele altora. Cel bogat nu
mai primea nici o mustrare pentru apãsarea sãracului, iar sãracul nu
gãsea nici un ajutor în sãrãcia ºi degradarea lui. Egoismul celor bogaþi
ºi puternici devenise din ce în ce mai bãtãtor la ochi ºi mai apãsãtor.
Timp de veacuri, lãcomia ºi imoralitatea nobilimii au dus la exploatarea
nemiloasã a þãranului. Cel bogat îl nedreptãþea pe cel sãrac, iar sãracul
îl ura pe bogat.
În multe provincii proprietãþile erau deþinute de nobilime, iar clasele
muncitoare lucrau pãmântul în arendã; acestea erau la discreþia
stãpânilor lor ºi erau obligate sã se supunã pretenþiilor lor exagerate.
Povara susþinerii atât a statului, cât ºi a bisericii cãdea asupra claselor
mijlocii ºi de jos, care erau greu apãsate de cãtre autoritãþile civile ºi de
244 cler. „Bunul plac al nobililor era considerat ca lege supremã; fermierii
ºi þãranii puteau muri de foame, cãci asupritorilor nu le pãsa de acest
lucru. Poporul era silit ca la orice miºcare sã þinã seama de interesul
exclusiv al stãpânilor. Viaþa muncitorilor agricoli era o viaþã de muncã
neîncetatã ºi de mizerie cruntã; plângerile lor, dacã ar fi îndrãznit sã se
plângã, erau tratate cu dispreþ profund. Tribunalele þineau seama totdea-
una de plângerile unui nobil împotriva unui þãran, mita era primitã de
judecãtori ºi cel mai mic capriciu al aristocraþiei avea putere de lege, în
virtutea acestui sistem de corupþie generalã. Din impozitele stoarse de
la populaþie de cãtre cei puternici, pe de o parte, ºi de cãtre cler, pe de
alta, nici jumãtate nu intra în trezoreria regalã sau episcopalã, ci era
risipit în practici imorale. Iar oamenii care îi sãrãceau în felul acesta pe
semenii lor erau scutiþi de impozite ºi îndreptãþiþi prin lege sau uzanþã la
toate slujbele statului. Clasele privilegiate numãrau o sutã cincizeci de
mii de oameni ºi pentru plãcerile lor milioane de oameni erau condamnaþi
la o viaþã de deznãdejde ºi degradare” (vezi notele suplimentare).
Curtea regalã se dedase luxului ºi imoralitãþii. Exista prea puþinã
încredere între popor ºi conducãtori. Neîncrederea era amprenta care
se vedea pe toate mãsurile conducerii, care erau privite ca fiind
amãgitoare ºi egoiste. Cu peste o jumãtate de secol înainte de timpul
Revoluþiei, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea, care, chiar ºi în
acele vremuri grele, s-a caracterizat ca fiind un monarh nepãsãtor,
lipsit de seriozitate ºi senzual. Cu o aristocraþie depravatã ºi crudã ºi cu
o clasã de jos ignorantã ºi sãrãcitã, cu statul înglodat în datorii, iar
poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a prevedea
un deznodãmânt teribil ºi iminent. Faþã de avertismentele sfãtuitorilor
lui, regele obiºnuia sã rãspundã: „Încercaþi sã faceþi ca lucrurile sã

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


meargã cât trãiesc eu; dupã ce voi muri poate veni orice”. Zadarnic se
insista asupra nevoii unei reforme. Vedea relele, dar nu avea nici curajul
ºi nici puterea pentru a le face faþã. Nenorocirea care ameninþa Franþa
era descrisã foarte bine în rãspunsul lui nepãsãtor ºi egoist: „Dupã
mine potopul!”
Exploatând gelozia regilor ºi a claselor conducãtoare, Roma i-a
influenþat sã-i þinã pe oameni în sclavie, bine ºtiind cã în felul acesta
statul va fi slãbit ºi nãdãjduind cã pe calea aceasta îi va înlãnþui atât pe
conducãtori, cât ºi poporul în robia ei. Cu o politicã clarvãzãtoare, ea
ºi-a dat seama cã pentru a-i înrobi pe oameni cu adevãrat trebuie 245
încãtuºate sufletele lor; cã cea mai sigurã cale de a-i împiedica sã iasã
din sclavia lor era sã nu le dea libertate. De o mie de ori mai groaznicã
decât suferinþa fizicã, ce rezulta din procedeele ei, era degradarea
moralã. Lipsit de Biblie ºi lãsat pradã învãþãturilor fanatismului ºi
Tragedia veacurilor
egoismului, poporul era încãtuºat în ignoranþã ºi superstiþie, cufundat în
viciu, încât era cu totul neînstare sã se conducã singur.
Dar deznodãmântul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de ceea
ce plãnuise Roma. În loc sã þinã masele în supunere oarbã faþã de
dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea lor în necredincioºi
ºi revoluþionari. Ei au ajuns sã dispreþuiascã romanismul ºi pe preoþi.
Priveau clerul ca fiind pãrtaº la apãsarea lor. Singurul dumnezeu pe
care-l recunoscuserã era zeul Romei, iar învãþãtura lui era singura lor
religie. Ei priveau lãcomia ºi cruzimea Romei ca fiind rodul natural al
Bibliei, ºi ca atare nu doreau sã aibã parte de ea.
Roma reprezentase greºit caracterul lui Dumnezeu ºi pervertise
cererile Sale, iar acum oamenii lepãdau atât Biblia, cât ºi pe Autorul ei.
Ea ceruse o credinþã oarbã în dogmele ei, sub pretinsa pedeapsã a
Scripturilor. Ca urmare, Voltaire împreunã cu tovarãºii lui au lepãdat
Cuvântul lui Dumnezeu cu totul ºi au rãspândit pretutindeni otrava
necredinþei. Roma îi þinuse pe oameni la pãmânt, sub cãlcâiul ei de fier;
iar acum masele, degradate ºi brutalizate în repulsia lor faþã de tirania
ei, au dat la o parte orice restricþie. Înfuriaþi de strãlucirea necinstitã
cãreia îi dãduserã atâta vreme închinare, au respins atât adevãrul, cât
ºi rãtãcirea; ºi confundând libertatea cu destrãbãlarea, robii viciului
triumfau în libertatea lor închipuitã.
La începutul Revoluþiei, printr-o concesie a regelui, poporului i-a
fost acordatã o reprezentare mai numeroasã decât a nobililor împreunã
cu clerul. În felul acesta balanþa puterii era în mâinile lor; dar nu erau
pregãtiþi sã o foloseascã nici cu înþelepciune ºi nici cu moderaþie. În
graba de a îndrepta relele din cauza cãrora suferiserã, s-au hotãrât
sã-ºi asume refacerea societãþii. Un popor înrãit din cauza suferinþei, a
cãrui minte era plinã de mânie ºi de amintirile vechilor nedreptãþi, s-a
hotãrât sã punã capãt stãrii de mizerie care ajunsese de nesuportat ºi
sã se rãzbune pe aceia pe care-i socotea ca autori ai suferinþelor lui.
Cei nãpãstuiþi ºi-au însuºit lecþia pe care o învãþaserã sub tiranie ºi au
246 devenit opresorii celor care i-au asuprit.
Nefericita Franþã culegea în sânge seceriºul pe care-l semãnase.
Teribile au fost urmãrile supunerii ei faþã de puterea stãpânitoare a
Romei. Chiar acolo unde Franþa, sub influenþa romanismului, înãlþase
primul rug la începutul Reformei, acolo, revoluþia a pus prima ghilotinã.
ªi chiar în locul în care primii martiri ai credinþei protestante fuseserã
arºi în secolul al XVI-lea, au fost ghilotinate primele victime în secolul
al XVIII-lea. Respingând Evanghelia care i-ar fi adus vindecare, Franþa
a deschis uºa pentru necredinþã ºi ruinã. Când restricþiile Legii lui
Dumnezeu au fost înlãturate, s-a vãzut cã legile omului erau neînstare
sã þinã în frâu valurile puternice ale patimii omeneºti; iar naþiunea s-a
prãbuºit în revoltã ºi anarhie. Rãzboiul împotriva Bibliei a inaugurat o
erã care este cunoscutã în istoria lumii sub numele de Domnia Terorii.
Pacea ºi fericirea au fost alungate din cãminele ºi din inimile oamenilor.
Nimeni nu mai era în siguranþã. Acela care învingea astãzi era
suspectat ºi condamnat mâine. Violenþa ºi desfrâul nu mai cunoºteau
margini.
Regele, clerul ºi nobilii au fost obligaþi sã se supunã atrocitãþilor unui
popor întãrâtat ºi înnebunit. Setea lui de rãzbunare a fost doar stimulatã
de executarea regelui; iar aceia care hotãrâserã moartea lui l-au urmat
în scurtã vreme la eºafod. S-a hotãrât un mãcel general al tuturor acelora
care erau bãnuiþi de ostilitate faþã de Revoluþie. Închisorile care gemeau
au ajuns la un moment dat sã cuprindã mai mult de douã sute de mii de
prizonieri. Oraºele regatului asistau la scene înspãimântãtoare. O partidã
a revoluþionarilor era împotriva celeilalte, iar Franþa a devenit un vast
câmp de mase care se luptau, mânate de furia pasiunilor. „În Paris,
rãscoalele urmau una dupã alta, iar cetãþenii erau împãrþiþi în nenumãrate

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


partide, care pãreau cã nu au altã þintã decât exterminarea reciprocã.”
ªi pentru a încorona nenorocirea generalã, naþiunea a fost implicatã
într-un rãzboi lung ºi distrugãtor cu marile puteri ale Europei. „Þara era
în pragul falimentului, armatele cereau sã li se plãteascã soldele.
Parizienii erau înfometaþi, provinciile erau pustiite de tâlhari, iar civilizaþia
se prãbuºise în anarhie ºi desfrâu.”
Poporul învãþase prea bine lecþiile de cruzime ºi de torturã pe care
Roma le predase cu atâta sârguinþã. Venise în sfârºit ziua plãþii. Acum
nu ucenicii lui Iisus erau aruncaþi în închisori ºi târâþi la rug. Cu mult
înainte, aceºtia pieriserã sau fuseserã alungaþi în exil. Roma necruþãtoare 247
simþea acum puterea teribilã a acelora pe care ea îi învãþase sã aibã
plãcere în fapte sângeroase. „Exemplul persecuþiei, pe care clerul Franþei
îl afiºase timp de multe veacuri, era acum îndreptat asupra lor cu o
îndoitã asprime. Eºafodurile se înroºeau de sângele preoþilor. Galerele
Tragedia veacurilor
ºi închisorile, odinioarã înþesate de hughenoþi, erau acum pline de
persecutorii lor. Pus în lanþuri ºi trudind la vâsle, clerul romano-catolic
a suportat toate acele nenorociri pe care biserica lor le aplicase cu
atâta risipã blânzilor eretici” (vezi notele suplimentare).
„Apoi au venit zilele acelea când au fost aplicate cele mai barbare
legi de cãtre cele mai barbare tribunale, când nici un om nu-ºi putea
saluta vecinii sau sã-ºi spunã rugãciunile… fãrã primejdia de a comite
un delict grav, când iscoadele stãteau la pândã în toate colþurile, când
ghilotina lucra din greu în fiecare dimineaþã, când închisorile erau atât
de pline ca o corabie de sclavi, când canalele curgeau înspumate de
sânge omenesc în Sena… În timp ce zilnic care întregi încãrcate de
victime erau duse la execuþie pe strãzile Parisului, proconsulii, pe care
comitetul suveran îi trimisese în departamente, manifestau un exces de
cruzime necunoscut nici chiar în Capitalã. Cuþitul maºinii fatale se ridica
ºi cãdea prea încet pentru lucrarea mãcelului lor. ªiruri lungi de prizonieri
erau împuºcaþi. Erau fãcute gãuri pe fundul ºlepurilor supraaglomerate.
Lyonul a fost transformat într-o pustietate. La Arras, chiar ºi mila
crudã a unei morþi grabnice a fost refuzatã prizonierilor. Pretutindeni
de-a lungul fluviului Loire, de la Saumur ºi pânã la mare, stoluri mari de
ciori se hrãneau din trupurile goale, unite în îmbrãþiºãri hidoase. Nu s-a
arãtat nici o milã faþã de sex sau vârstã. Numãrul bãieþilor ºi fetelor
sub vârsta de ºaptesprezece ani care au fost uciºi de acel guvern tiran
este socotit cu sutele. Copilaºi smulºi de la sân erau aruncaþi din suliþã
în suliþã de-a lungul trupelor iacobine (vezi notele suplimentare). Într-un
rãstimp de zece ani au pierit mulþimi de fiinþe omeneºti.
Toate acestea erau aºa cum le-a dorit Satana. Aceasta a fost lucrarea
pentru care el s-a strãduit timp de veacuri. Procedeul lui este înºelãciunea
de la început ºi pânã la sfârºit, iar scopul lui neabãtut este sã aducã
nenorocire ºi mizerie peste oameni, sã desfigureze ºi sã pãteze lucrarea
mâinilor lui Dumnezeu, sã strice planurile divine de iubire ºi de
bunãvoinþã ºi, în felul acesta, sã producã durere în ceruri. Apoi, prin
248 priceperea lui amãgitoare, el orbeºte mintea oamenilor, conducându-i
sã arunce ocarã asupra lucrãrii lui Dumnezeu, ca ºi când toatã aceastã
nenorocire ar fi consecinþa planului Creatorului. Tot la fel, atunci când
aceia care fuseserã degradaþi ºi brutalizaþi prin puterea lui plinã de
cruzime îºi obþin libertatea, el îi îndeamnã la excese ºi atrocitãþi. Atunci,
tabloul acesta de dezmãþ fãrã frâu este declarat de cãtre tirani ºi opresori
ca fiind o ilustrare a urmãrilor libertãþii.
Când rãtãcirea îmbrãcatã într-o anumitã hainã este demascatã,
Satana o mascheazã într-o altã travestire ºi mulþimile o primesc cu tot
atâta uºurinþã ca ºi pe cea dintâi. Atunci când poporul a vãzut cã
romanismul este o amãgire prin care nu-l mai poate duce la cãlcarea
Legii lui Dumnezeu, el i-a determinat sã priveascã orice religie ca fiind
o escrocherie, iar Biblia ca pe o legendã; dând la o parte rânduielile
divine, poporul s-a predat nelegiuirii fãrã frâu.
Rãtãcirea fatalã care a produs atâta nenorocire locuitorilor Franþei,
a fost necunoaºterea acestui mare adevãr, cã adevãrata libertate se
gãseºte în principiile Legii lui Dumnezeu. „O, dacã ai fi luat aminte la
poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu ºi fericirea ta ca
valurile mãrii”. „Cei rãi n-au pace, zice Domnul”. „Dar cel ce M-ascultã
va locui fãrã grijã; va trãi liniºtit ºi fãrã sã se teamã de vreun rãu.”
(Is. 48,18.22; Prov. 1,33).
Ateii, necredincioºii ºi cei apostaziaþi se împotrivesc ºi denunþã Legea
lui Dumnezeu; dar urmãrile influenþei lor dovedesc cã buna stare a
omului este legatã de ascultare din partea lui de principiile divine. Aceia
care nu vor sã citeascã lecþia în Cartea lui Dumnezeu sunt îndemnaþi
sã o citeascã în istoria popoarelor.
Atunci când Satana a lucrat prin Biserica Romano-Catolicã pentru

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


a-i îndepãrta pe oameni de la ascultare, a lucrat pe ascuns, iar lucrarea
lui a fost atât de bine mascatã, încât degradarea ºi mizeria care au
urmat n-au fost socotite ca rod al neascultãrii. Iar puterea lui a fost atât
de mult împiedicatã de lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, încât
planurile lui n-au ajuns la rezultate depline. Oamenii nu au fãcut legãtura
dintre efect ºi cauzã ºi în felul acesta n-au descoperit izvorul nenorocirilor
lor. Dar în timpul Revoluþiei, Legea lui Dumnezeu a fost respinsã în
mod deschis de cãtre Consiliul Naþional. Iar în Domnia Terorii care a
urmat, acþiunea cauzei ºi a efectului a putut fi vãzutã de toþi.
Când Franþa L-a lepãdat în mod fãþiº pe Dumnezeu ºi a dat la o 249
parte Biblia, oamenii nelegiuiþi ºi duhurile întunericului au tresãltat pentru
îndeplinirea scopului atât de multã vreme dorit – un regat fãrã restricþiile
Legii lui Dumnezeu. Deoarece hotãrârea împotriva unei lucrãri nelegiuite
nu a fost adusã repede la îndeplinire, de aceea, „inima fiilor oamenilor
Tragedia veacurilor
este plinã de dorinþa de a face rãu” (Ecl. 8,11). Dar cãlcarea unei legi
drepte ºi neprihãnite trebuie în mod inevitabil sã ducã la nenorocire ºi
ruinã. Cu toate cã judecãþile n-au venit imediat, pãcãtoºenia oamenilor
a lucrat în mod sigur la pieirea lor. Veacurile de apostazie ºi crimã
adunaserã o comoarã de mânie pentru ziua plãþii; iar când nelegiuirea
lor a ajuns la culme, cei care L-au dispreþuit pe Dumnezeu au învãþat
prea târziu cã este un lucru grozav sã calci în picioare rãbdarea divinã.
Spiritul înfrânãtor al lui Dumnezeu, care pune piedicã puterii pline de
cruzime a lui Satana, fusese retras în mare mãsurã ºi aceluia a cãrui
singurã desfãtare este nenorocirea oamenilor i-a fost îngãduit sã lucreze
în voie. Aceia care aleseserã sã slujeascã revolta au fost lãsaþi sã-i
culeagã roadele, pânã când þara a fost plinã de crime prea groaznice
pentru ca pana sã le descrie. Din provinciile pustiite ºi din oraºele ruinate,
s-a auzit un strigãt groaznic – un strigãt de amarã deznãdejde. Franþa a
fost zguduitã ca de cutremur. Religia, legea, ordinea socialã, familia,
statul ºi biserica – toate au fost doborâte la pãmânt de cãtre mâna
nelegiuitã care se ridicase împotriva Legii lui Dumnezeu. Un mare
adevãr spunea înþeleptul: „Cel nelegiuit va cãdea prin nelegiuirea lui”.
„Totuºi, mãcar cã pãcãtosul face de o sutã de ori rãul ºi stãruie multã
vreme în el, eu ºtiu cã fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu
ºi au fricã de El. Dar cel rãu nu este fericit” (Prov. 11,5; Ecl. 8,12.13).
„Pentru cã au urât ºtiinþa ºi n-au ales frica Domnului”, „de aceea se
vor hrãni cu roada umbletelor lor, ºi se vor sãtura cu sfaturile lor”
(Prov. 1,29.31).
Martorii credincioºi ai lui Dumnezeu, uciºi de puterea hulitoare care
„a ieºit din fântâna adâncului”, nu aveau sã rãmânã multã vreme tãcuþi.
„Dupã trei zile ºi jumãtate, Duhul vieþii de la Dumnezeu a intrat în ei ºi
au stat în picioare; o mare fricã a apucat pe aceia care i-au vãzut”
(Apoc. 11,11). Anul 1793 a fost acela în care decretul care desfiinþa
religia creºtinã ºi respingea Biblia a fost trecut prin Convenþia Naþionalã
a Franþei. Trei ani ºi jumãtate mai târziu, o rezoluþie care anula aceste
250 decrete ºi care dãdea toleranþã pentru Scripturi a fost adoptatã de
aceeaºi instituþie. Lumea a rãmas uluitã de imensitatea nelegiuirilor pe
care a adus-o respingerea descoperirilor sfinte, iar oamenii au recunoscut
nevoia de credinþã în Dumnezeu ºi în Cuvântul Sãu ca temelie a virtuþii
ºi a moralitãþii. Domnul spune: „Pe cine ai batjocorit ºi ai ocãrât tu?
Împotriva cui þi-ai ridicat glasul, ºi þi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului
lui Israel” (Is. 37,23). „De aceea iatã cã le arãt, de data aceasta, ºi-i
fac sã ºtie puterea ºi tãria Mea; ºi vor cunoaºte cã Numele Meu este
Domnul”(Ier. 16,21).
Cu privire la cei doi martori, profetul declarã mai departe: „ªi au
auzit din cer un glas tare, care le zicea: ’Suiþi-vã aici! ªi s-au suit într-un
nor spre cer; iar vrãjmaºii lor i-au vãzut” (Apoc. 11,12). Cu toate cã
Franþa s-a rãzboit cu cei doi martori ai lui Dumnezeu, ei au fost onoraþi
ca niciodatã mai înainte. În anul 1804, a fost organizatã Societatea
Biblicã pentru Britania ºi Strãinãtate. Aceasta a fost urmatã de
organizaþii asemãnãtoare, cu nenumãrate ramuri pe continentul
european. În anul 1816, a fost întemeiatã Societatea Biblicã Americanã.
Când a fost organizatã Societatea Britanicã, Biblia fusese tipãritã ºi
rãspânditã în 50 de limbi. De atunci a fost tradusã în mai multe sute de
limbi ºi dialecte (vezi notele suplimentare).
Timp de 50 de ani, pânã în anul 1792, se dãduse puþinã atenþie
misiunilor strãine. Nu fusese înfiinþatã nici o nouã societate ºi existau
doar câteva biserici care fãceau eforturi pentru rãspândirea creºti-
nismului în þãrile pãgâne. Dar spre încheierea secolului al XVIII-lea,
s-a produs o mare schimbare. Oamenii nu s-au mai mulþumit cu
rezultatele raþionalismului ºi ºi-au dat seama de nevoia descoperirii divine
ºi a unei religii practice. De la aceastã datã, lucrarea misiunilor strãine

Biblia ¿i Revolu¡ia Francezå


a ajuns la o dezvoltare fãrã precedent (vezi notele suplimentare).
Progresele tiparului au dat un mare avânt lucrãrii de rãspândire a
Bibliei. Mijloacele crescânde de comunicaþie dintre diferitele þãri,
dãrâmarea vechilor bariere ale prejudecãþilor ºi exclusivismului naþional
împreunã cu pierderea puterii pãmânteºti de cãtre pontiful Romei au
deschis calea pentru intrarea Cuvântului lui Dumnezeu. Timp de câþiva
ani, Biblia a fost vândutã fãrã vreo restricþie pe strãzile Romei ºi a fost
dusã în toate pãrþile locuite ale globului.
Voltaire cel necredincios a spus o datã cu îngâmfare: „Am obosit
sã-i tot aud pe oameni repetând cã doisprezece bãrbaþi au întemeiat 251
religia creºtinã. Voi dovedi cã un singur om este destul pentru a o
distruge.” Au trecut generaþii întregi de la moartea lui. Milioane de
oameni s-au unit în lupta împotriva Bibliei. Dar este departe de a fi
distrusã, cãci acolo unde în vremea lui Voltaire erau o sutã, acum sunt
Tragedia veacurilor
zeci de mii, mai mult, sute de mii de exemplare ale Cãrþii lui Dumnezeu.
Cuvintele unui reformator din primele timpuri, cu privire la biserica
creºtinã, afirmau: „Biblia este o nicovalã de care s-au spart multe
ciocane”. Domnul zice: „Orice armã fãuritã împotriva ta va fi fãrã
putere; ºi pe orice limbã care se va ridica la judecatã împotriva ta, o voi
osândi” (Is. 54,17).
„Cuvântul Dumnezeului nostru rãmâne în veac.” „Toate poruncile
Sale sunt sigure. Ele stau tari pentru veºnicie ºi sunt întemeiate pe
adevãr ºi pe dreptate” (Is. 40,8; Ps. 111,7.8). Tot ce este clãdit pe
autoritatea omului va fi dãrâmat; dar ceea ce este întemeiat pe stânca
neclintitã a Cuvântului lui Dumnezeu va rãmâne pentru veºnicie.

252
CAPITOLUL 16

PÃRINÞII PEREGRINI

Dorinþa dupã libertatea de conºtiinþã a fost


aceea care i-a însufleþit pe peregrini sã înfrunte
primejdiile unei cãlãtorii lungi peste ocean, sã
suporte greutãþile ºi pericolele pustiurilor ºi, cu
ajutorul lui Dumnezeu, sã punã temelia unei naþiuni
puternice, pe þãrmurile Americii.

REFORMATORII ENGLEZI, cu toate cã renunþaserã la învãþãturile


romanismului, au pãstrat totuºi multe din formele lui. Astfel, cu toate
cã autoritatea ºi crezul Romei fuseserã respinse, nu puþine dintre
obiceiurile ºi ceremoniile ei fuseserã încorporate în slujbele religioase
ale Bisericii Anglicane. S-a pretins cã aceste lucruri nu erau probleme
de conºtiinþã; cã, deºi nu erau poruncite în Scripturã ºi deci nu erau esen-
þiale, nefiind interzise, nu erau rele în ele însele. Pãzirea lor tinde sã în-
gusteze abisul care despãrþea bisericile reformate de Roma ºi s-a susþinut
cã ele ar fi provocat primirea credinþei protestante de cãtre romaniºti.
Pentru cei conservatori ºi înclinaþi spre compromis, aceste argumente Pårin¡ii peregrini
pãreau hotãrâtoare. Dar mai era o categorie care nu judeca în felul
acesta. Faptul cã aceste obiceiuri „tindeau sã arunce un pod peste
abisul dintre Roma ºi Reform㔠(Martyn, vol. 5, p. 22) era dupã pãrerea
lor un argument puternic împotriva pãstrãrii lor. Ei le priveau ca simboluri
ale sclaviei din care fuseserã eliberaþi ºi la care nu erau dispuºi sã se
întoarcã. Ei socoteau cã Dumnezeu stabilise în Cuvântul Sãu rânduieli
care sã dirijeze serviciul divin ºi cã oamenii nu sunt liberi sã adauge sau 253
sã scoatã din ele. De fapt, începutul marii apostazii a fost încercarea
de a înlocui autoritatea lui Dumnezeu cu aceea a bisericii. Roma a
început sã recomande ceea ce Dumnezeu interzisese ºi a sfârºit prin a
interzice ceea ce El poruncise în mod clar.
Tragedia veacurilor
Mulþi doreau cu înfocare sã se întoarcã cu sinceritate la curãþia ºi
simplitatea care a caracterizat biserica primarã. Ei priveau multe din
obiceiurile practicate de Biserica Anglicanã ca monumente ale idolatriei
ºi nu puteau cu bunã ºtiinþã sã se uneascã în felul ei de închinare. Dar
biserica, fiind susþinutã de autoritatea civilã, nu îngãduia nici o abatere
de la formele ei. Participarea la serviciile divine era cerutã prin lege,
iar adunãrile de cult neautorizate erau interzise sub pedeapsa cu
închisoarea, exilul sau moartea.
La începutul secolului al XVII-lea, monarhul care tocmai venise pe
tronul Angliei ºi-a fãcut cunoscutã hotãrârea de a-i face pe puritani sã
se supunã sau… sã fie daþi afarã din þarã, sau altceva mai rãu. (George
Bancroft, History of the United States of America, pt. 1, cap. 12, p. 6).
Alungaþi, persecutaþi ºi întemniþaþi, ei nu puteau vedea în viitor nici o
speranþã de zile mai bune ºi mulþi s-au supus convingerii cã pentru cei
care doreau sã-L slujeascã pe Dumnezeu dupã dictatele conºtiinþei lor,
„Anglia înceta pentru totdeauna de a mai fi un loc ospitalier.”
(J.G.Palfrey, History of New England, cap. 3, par. 43). Unii s-au
hotãrât pânã la urmã sã caute adãpost în Olanda. Au întâmpinat greutãþi,
pierderi ºi întemniþare. Planurile lor au fost zãdãrnicite ºi au fost trãdaþi
în mâinile vrãjmaºilor lor. Dar stãruinþa neabãtutã a învins în cele din
urmã ºi au gãsit adãpost pe þãrmurile prieteneºti ale Republicii Olandeze.
În fuga lor ºi-au pãrãsit casele, bunurile ºi mijloacele lor de trai.
Erau strãini într-o þarã strãinã, în mijlocul unui popor cu o limbã ºi obiceiuri
deosebite. Au fost siliþi sã recurgã la ocupaþii noi ºi nemaiîncercate
pentru a-ºi câºtiga pâinea. Bãrbaþi de vârste mijlocii, care-ºi petrecuserã
viaþa lucrând pãmântul, au trebuit acum sã înveþe diferite meserii. Dar
au primit cu bucurie situaþia ºi n-au pierdut timpul lenevind sau cârtind.
Cu toate cã deseori erau chinuiþi de sãrãcie, ei Îi mulþumeau lui Dumnezeu
pentru binecuvântãrile care le erau încã date ºi-ºi gãseau bucuria în
comuniunea spiritualã nestingheritã. „Erau conºtienþi cã sunt peregrini
ºi nu cãutau prea mult bunurile pãmânteºti, ci îºi înãlþau ochii cãtre cer,
254 „þara lor cea mai scumpã, ºi îºi liniºteau astfel sufletul.” (Bancroft, pt. 1,
cap. 12, par. 15)
În exil ºi în greutãþi, dragostea ºi credinþa lor se întãrea. Ei se
încredeau în fãgãduinþele Domnului, iar El nu i-a pãrãsit în timp de
nevoie. Îngerii Sãi erau lângã ei pentru a-i încuraja ºi a-i sprijini. Iar
când mâna lui Dumnezeu le-a arãtat drumul peste mare, cãtre un pãmânt
unde ºi-ar fi putut gãsi o þarã în care sã lase copiilor lor o moºtenire
preþioasã a libertãþii religioase, au pornit într-acolo, fãrã sã oscileze, pe
calea arãtatã de Providenþã.
Dumnezeu a îngãduit sã vinã încercãri peste poporul Lui spre a-l
pregãti pentru împlinirea planului Sãu minunat faþã de el. Biserica
decãzuse prea mult ca sã mai poatã fi ridicatã. Dumnezeu era gata
sã-ªi reverse puterea asupra lor, pentru a da lumii altã dovadã cã nu îi
va uita pe aceia care se încred în El. El cãlãuzise evenimentele pentru
a provoca ura lui Satana ºi uneltirile oamenilor rãi, ca slava Sa sã creascã
ºi sã aducã poporul Sãu într-un loc sigur. Persecuþia ºi exilul urmau sã
deschidã drumul libertãþii.
Atunci când pentru prima oarã au fost siliþi sã se despartã de Biserica
Anglicanã, puritanii s-au unit printr-un legãmânt solemn, ca popor liber
al Domnului, „sã meargã împreunã în toate cãile Lui cunoscute sau pe
cale de a fi fãcute cunoscut”. (J.Brown, The Pilgrim Fathers, p. 74).
Aici era adevãratul spirit al Reformei, principiul vital al protestantismului.
Pentru motivul acesta au plecat peregrinii din Olanda, pentru a-ºi gãsi
un cãmin în Lumea Nouã. John Robinson, pastorul lor, care a fost
prevenit în mod providenþial sã nu-i însoþeascã, în cuvântul lui de adio
cãtre exilaþi a spus:
„Fraþilor, suntem pe cale sã ne despãrþim pentru multã vreme ºi
Domnul ºtie dacã voi mai trãi ca sã vã mai vãd vreodatã faþa. Chiar
dacã Domnul a hotãrât sã vã vãd sau nu, vã conjur, înaintea lui
Dumnezeu ºi a îngerilor Lui binecuvântaþi, sã mã urmaþi numai atât cât Pårin¡ii peregrini
L-am urmat eu pe Hristos. Dacã Dumnezeu vã va descoperi altceva,
prin oricare instrument al Sãu, fiþi tot atât de gata sã-l primiþi, precum
aþi fost totdeauna gata de a primi orice adevãr în timpul lucrãrii mele;
cãci sunt convins cã Domnul mai are adevãr ºi luminã care sã izvorascã
din sfântul Sãu Cuvânt. (Martyn, vol. 5, p. 70)
În ce mã priveºte, nu pot deplânge destul starea bisericilor reformate
care au ajuns la stagnare în religie ºi nu vor merge mai departe decât 255
instrumentele reformei lor. Lutheranii nu pot merge mai departe decât
a vãzut Luther…, iar calviniºtii, precum vedeþi, rãmân fermi acolo unde
i-a lãsat marele bãrbat al lui Dumnezeu, care nici el n-a vãzut toate
lucrurile. Aceasta este o nenorocire pe care nu o putem deplânge înde-
Tragedia veacurilor
ajuns, deoarece ei, cu toate cã au fost lumini arzãtoare ºi strãlucitoare
în vremea lor, totuºi n-au cunoscut toate planurile lui Dumnezeu, însã
dacã ar trãi acum, ar fi tot atât de gata sã îmbrãþiºeze o luminã mai
mare decât aceea pe care au primit-o la început.” (D.Neal, History of
the Puritans, vol. 1, p. 269)
„Amintiþi-vã de legãmântul bisericii voastre prin care v-aþi angajat
sã mergeþi în toate cãile Domnului, cunoscute sau care urmeazã sã vã
fie fãcute cunoscute. Amintiþi-vã de fãgãduinþa ºi legãmântul cu
Dumnezeu ºi unul cu altul, de a primi toatã lumina ºi adevãrul care va
fi adus la cunoºtinþã din Cuvântul Sãu scris; dar în acelaºi timp luaþi
aminte, vã îndemn la ceea ce primiþi ca adevãr ºi sã-l comparaþi ºi
sã-l cântãriþi cu alte texte din Scripturi înainte de a-l primi; cãci nu este
cu putinþã ca lumea creºtinã, care a ieºit atât de târziu dintr-un întuneric
potrivnic creºtinismului, sã ajungã dintr-o datã la o deplinã desãvârºire
a cunoºtinþei.” (Martyn, vol.5, p. 70.71)
Dorinþa dupã libertatea de conºtiinþã a fost aceea care i-a însufleþit
pe toþi peregrinii sã înfrunte primejdiile unei cãlãtorii lungi peste ocean,
sã suporte greutãþile ºi pericolele pustiurilor ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu,
sã punã temelia unei naþiuni puternice, pe þãrmurile Americii. Totuºi,
aºa cinstiþi ºi temãtori de Dumnezeu cum erau, peregrinii nu înþelegeau
încã marele principiu al libertãþii religioase. Libertatea, pentru asigurarea
cãreia jertfiserã atât de mult, n-au mai fost dispuºi sã o mai acorde ºi
altora. „Foarte puþini, chiar ºi dintre gânditorii de frunte ºi moraliºtii
secolului al XVII-lea, aveau o concepþie justã cu privire la acest impor-
tant principiu, produs al Noului Testament, care Îl recunoaºte pe
Dumnezeu ca singurul judecãtor al credinþei omeneºti.” (Idem, vol. 5, p.
297). Învãþãtura cã Dumnezeu a încredinþat bisericii dreptul de a stãpâni
conºtiinþa, de a defini ºi de a pedepsi erezia este una dintre cele mai
adânc înrãdãcinate dintre rãtãcirile papale. În timp ce reformatorii au
respins crezul Romei, ei n-au fost cu totul eliberaþi de spiritul ei de
intoleranþã. Întunericul dens în care, de-a lungul veacurilor de stãpânire,
256 papalitatea învãluise întreaga creºtinãtate nu fusese încã risipit cu totul.
Unul dintre pastorii care conduceau colonia din Massachusetts Bay
spunea: „Toleranþa a fost aceea care a fãcut o lume anticreºtinã; iar
biserica niciodatã n-a fost pãgubitã de pedepsirea ereticilor”. (Idem,
vol.5, p. 335). Coloniºtii au adoptat o reglementare prin care numai
membrii bisericii puteau avea un cuvânt în guvernarea civilã. S-a format
un fel de bisericã de stat, tuturor oamenilor cerându-li-se sã contribuie
la întreþinerea clerului, iar autoritãþile au fost împuternicite sã suprime
erezia. În felul acesta puterea pãmânteascã era în mâinile bisericii.
Astfel cã n-a trecut multã vreme pânã când aceste mãsuri au dus la
rezultatul inevitabil – persecuþia.
„Unsprezece ani dupã întemeierea primei colonii, Roger Williams a
sosit în Lumea Nouã. Asemenea primilor peregrini, el venise sã se
bucure de libertatea religioasã; dar, altfel decât ei, el a vãzut – ceea ce
puþini din vremea aceea vãzuserã – cã aceastã libertate era dreptul
inalienabil al tuturor, oricare le-ar fi fost crezul. El era un cercetãtor
sincer al adevãrului susþinând împreunã cu Robinson, cã este cu
neputinþã ca toatã lumina din Cuvântul lui Dumnezeu sã fi fost primitã.
Williams a fost primul om în creºtinãtatea modernã care a stabilit
guvernarea civilã pe învãþãtura despre libertatea de conºtiinþã, despre
egalitatea concepþiilor în faþa legii.” (Bancroft. pt. 1 cap. 15, par. 16).
El a declarat cã este datoria autoritãþilor de a pedepsi crima, dar niciodatã
a stãpâni conºtiinþa”. „Poporul sau autoritatea pot hotãrî”, spunea el,
„care este datoria omului faþã de om; dar atunci când încearcã sã prescrie
datoriile omului faþã de Dumnezeu, ei ies din atribuþiile lor ºi nu mai
poate fi nici o siguranþã; cãci este clar cã, dacã magistratul are puterea,
el poate hotãrî o serie de pãreri sau crezuri astãzi, ºi altele mâine; aºa
cum au fãcut în Anglia diferiþi regi ºi regine, diferiþi papi ºi concilii în
Biserica Romanã; astfel credinþa ar deveni o confuzie.” (Martyn, vol.5,
p. 340) Pårin¡ii peregrini
Participarea la slujbele bisericii majoritare a fost cerutã sub amenin-
þarea pedepsei cu întemniþarea sau amendã. „Williams a dezaprobat
aceastã lege; cea mai rea prescripþie din codul de legi englez a fost
aceea care impune participarea la bisericã. A-i obliga pe unii oameni
sã se uneascã cu alþii de o altã convingere era o cãlcare flagrantã a
drepturilor lor naturale; sã târãºti la slujba religioasã publicã pe cei care
nu cred ºi nu doresc însemna sã-i obligi la fãþãrnicie… Nimeni nu trebuie 257
obligat sã se închine sau sã susþinã o închinare împotriva consimþãmântului
sãu. ’Cum, exclamau împotrivitorii uimiþi de susþinerile lui, nu este vrednic
lucrãtorul de plata lui?’ ’Desigur’, a rãspuns el, ’dar sã i-o dea aceia
care îl cheamã.’” (Bancroft pt.1, cap. 15, par. 2)
Tragedia veacurilor
Roger Williams era respectat ºi iubit ca un slujitor credincios al
Evangheliei, un bãrbat cu daruri deosebite, o integritate neclintitã ºi o
amabilitate adevãratã; cu toate acestea, negarea categoricã a dreptului
magistraþilor civili la autoritate asupra bisericii ºi cererea lui pentru
libertate religioasã nu puteau fi tolerate. Se susþinea cã aplicarea acestei
învãþãturi noi ar „submina temelia statului ºi a guvernului þãrii”. (Idem,
pt. 1, cap. 15, par. 10). Din cauza aceasta s-a hotãrât alungarea lui din
colonii ºi, în cele din urmã, pentru a evita arestarea, a fost silit sã fugã
prin gerul ºi viscolul iernii într-o pãdure neumblatã.
„Timp de paisprezece sãptãmâni”, spunea el, „am rãtãcit printr-o
vreme asprã, neºtiind de mâncare sau de somn”. Dar „corbii m-au hrãnit
în pustie” ºi un trunchi scorburos mi-a slujit de adãpost. (Martyn, vol. 5,
p. 349, 350). În felul acesta ºi-a continuat fuga plinã de chin prin zãpadã
ºi pãduri neumblate, pânã când ºi-a gãsit refugiu într-un trib de indieni
cãrora le-a câºtigat încrederea ºi dragostea, încercând sã-i învãþe
adevãrurile Evangheliei.
Continuându-ºi drumul, în cele din urmã, dupã luni de schimbãri ºi
rãtãciri, pânã la Narragansett Bay, acolo a pus temelia primului stat al
vremurilor moderne, care în modul cel mai deplin a recunoscut dreptul
libertãþii religioase. Principiul fundamental al coloniei lui Roger Williams
era „cã orice om trebuie sã aibã libertatea de a se închina lui Dumnezeu
dupã lumina propriei conºtiinþe”. (Idem, vol. 5, p. 354). Micul sãu stat,
Rhode Island, a devenit azilul celor apãsaþi, care a crescut ºi a progresat
pânã când principiul de temelie – libertatea civilã ºi religioasã – a devenit
piatra unghiularã a Republicii Americane.
În acel document vechi ºi mãreþ, pe care strãmoºii noºtri l-au socotit
ca fiind „declaraþia drepturilor lor – Declaraþia de Independenþã –, ei
declarau: „Susþinem aceste adevãruri de la sine înþelese cã toþi oamenii
sunt creaþi egali; cã sunt înzestraþi de Creatorul lor cu drepturi inalienabile
printre care sunt viaþa, libertatea ºi dobândirea fericirii”. Iar Constituþia
258 garanteazã, în termenii cei mai expliciþi, inviolabilitatea conºtiinþei: „Nici
o credinþã religioasã nu trebuie sã fie cerutã vreodatã ca o condiþie
pentru obþinerea vreunui serviciu public în Statele Unite”. „Congresul
nu trebuie sã facã nici o lege care sã urmãreascã respectarea unei
religii stabilite sau care sã interzicã exercitarea liberã a ei.
„Iniþiatorii constituþiei au recunoscut principiul veºnic, prin care
legãtura omului cu Dumnezeul sãu este mai presus de legislaþia
omeneascã, iar drepturile conºtiinþei sunt inalienabile. N-au fost
necesare discuþii pentru a stabili acest adevãr; îl simþim în pieptul nostru.
Aceastã conºtiinþã a fost aceea care, în ciuda legilor omeneºti, a susþinut
atâþia martiri în chinuri ºi flãcãri. Ei simþeau cã datoria lor faþã de
Dumnezeu era mai presus de legislaþiile omeneºti ºi cã omul nu are nici
o autoritate asupra conºtiinþei lor. Este un principiu înnãscut, pe care
nimic nu-l poate ºterge.” (Congressional documents, USA, seria nr.
200, document nr. 271)
Când s-a rãspândit în þãrile Europei vestea despre o þarã în care
orice om se poate bucura de rodul muncii lui ºi poate asculta de
convingerile conºtiinþei lui, mii de oameni s-au îndreptat spre þãrmurile
Lumii Noi. Coloniile s-au înmulþit cu repeziciune. „Massachusetts,
printr-o lege specialã, oferea o primire bunã ºi un ajutor, din subscripþie
publicã, creºtinilor de orice naþionalitate, care fugeau peste Atlantic,
’pentru a scãpa de rãzboaie, de foamete sau de apãsarea persecutorilor
lor’. În felul acesta fugarii ºi oprimaþii deveneau prin lege oaspeþii
statului.” (Martyn vol 5, p. 417). În timpul celor douãzeci de ani de la
prima debarcare la Plymouth, mii de peregrini se stabiliserã în Noua
Anglie.
Pentru a-ºi asigura idealul urmãrit, „se mulþumeau sã aibã o existenþã
sãrãcãcioasã, printr-o viaþã de trudã ºi de simplitate. Nu cereau de la
pãmântul lor decât rodul muncii. Nu se lãsau îmbãtaþi de visuri care sã
aducã ceaþa amãgirii pe calea lor… Se mulþumeau cu un progres încet, Pårin¡ii peregrini
dar continuu al stãrii lor sociale. Suportau cu rãbdare privaþiunile vieþii
deºertului, udând pomul libertãþii cu lacrimile lor ºi cu sudoarea frunþii
pânã ºi-au înfipt adânc rãdãcinile în pãmânt.”
Biblia era privitã ca temelia credinþei lor, izvorul înþelepciunii, cartã
a libertãþii. Principiile ei erau prezentate cu sârguinþã în cãmin, în ºcoalã
ºi în bisericã, iar roadele se vedeau în economie, în inteligenþã, în curãþie
ºi în cumpãtare. Cineva putea trãi ani de zile într-o aºezare puritanã 259
„fãrã a vedea vreun beþiv, fãrã sã audã vreun blestem sau sã întâlneascã
un cerºetor”. (Bancroft, pt. 1, cap. 19, p. 25). Se demonstra cã principiile
Bibliei constituie cele mai sigure garanþii ale demnitãþii naþionale.
Coloniile, la început slabe ºi izolate, au devenit o federaþie de state
Tragedia veacurilor
puternice, iar lumea privea cu uimire pacea ºi prosperitatea unei „biserici
fãrã papã ºi a unui stat fãrã rege”.
Un numãr din ce în ce mai mare de oameni erau continuu atraºi
cãtre þãrmurile Americii, mânaþi însã de motive cu totul diferite de ale
primilor peregrini. Deºi credinþa ºi curãþia de la început exercitau o
putere larg rãspânditã ºi modelatoare, influenþa ei a început sã scadã
pe mãsurã ce creºtea numãrul acelora care cãutau numai câºtiguri
materiale.
Rânduiala adoptatã de primii coloniºti, de a îngãdui numai membrilor
bisericii sã voteze sau sã deþinã o slujbã în guvernarea civilã, a dus la
urmãrile cele mai dezastruoase. Aceastã mãsurã fusese acceptatã ca
mijloc pentru a pãstra curãþia statului, dar ea a avut ca urmare corupþia
în bisericã. Mãrturisirea religiei fiind condiþia votului ºi a deþinerii unei
slujbe, mulþi, mânaþi numai din motive politice, s-au unit cu biserica fãrã
sã-ºi schimbe inima. În felul acesta, bisericile au ajuns sã fie formate
într-o mare mãsurã din persoane nepocãite; ºi chiar printre slujitorii
bisericii erau unii care nu numai cã susþineau învãþãturi rãtãcite, dar nu
cunoºteau nici puterea înnoitoare a Duhului Sfânt. Din nou s-au
demonstrat consecinþele nefaste, prea adesea vãzute în istoria bisericii
din zilele lui Constantin ºi pânã în prezent, ale încercãrii de a clãdi cu
ajutorul statului, de a face apel la puterea pãmânteascã pentru sprijinirea
Evangheliei Aceluia care declarase: „Împãrãþia Mea nu este din lumea
aceasta” (Ioan 18,36). Unirea bisericii cu statul, în oricât de micã mãsurã,
chiar dacã pare cã aduce lumea mai aproape de bisericã, în realitate
aduce biserica mai aproape de lume.
Marele principiu apãrat cu atâta nobleþe de Robinson ºi de Roger
Williams, cã adevãrul este în continuu progres ºi cã orice creºtin trebuie
sã fie gata sã primeascã toatã lumina care poate strãluci din Cuvântul
sfânt al lui Dumnezeu, a fost pierdut din vedere de cãtre urmaºii lor.
Bisericile protestante din America – precum ºi cele din Europa – atât
de mult favorizate de primirea binecuvântãrilor Reformei, n-au mai
260 înaintat pe calea ei. Cu toate cã, din timp în timp, s-au ridicat oameni
credincioºi pentru a vesti adevãrul cel nou ºi pentru a demasca rãtãcirea
cultivatã vreme îndelungatã, majoritatea, asemenea iudeilor din zilele
lui Hristos sau ca papistaºii din timpul lui Luther, s-au mulþumit sã creadã
aºa cum au crezut pãrinþii lor ºi sã trãiascã aºa cum au trãit ei. De
aceea religia a degenerat iarãºi în formalism; iar rãtãcirile ºi supersti-
þiile ar fi fost înlãturate dacã biserica ar fi continuat sã meargã în lu-
mina Cuvântului lui Dumnezeu, aºa au fost pãstrate ºi cultivate. În felul
acesta spiritul inspirat de Reformã a dispãrut treptat, pânã când a ajuns
sã fie nevoie de o reformã aproape tot atât de mare în bisericile pro-
testante cum fusese nevoie ºi în biserica Romei din timpul lui Luther.
Exista acelaºi spirit lumesc, aceeaºi toropealã spiritualã, un respect
asemãnãtor faþã de pãrerile oamenilor, substituind teoriile oamenilor
învãþãturilor Cuvântului lui Dumnezeu.
Rãspândirea largã a Bibliei, în prima parte a secolului al XIX-lea,
împreunã cu marea luminã rãspânditã asupra lumii n-au fost urmate de
o înaintare corespunzãtoare în cunoaºterea adevãrului descoperit sau
în viaþa religioasã practicã. Satana nu mai putea, ca în veacurile trecute,
sã þinã Cuvântul lui Dumnezeu departe de popor; el fusese pus la în-
demâna tuturor, dar pentru a-ºi aduce planul la îndeplinire, i-a fãcut pe
mulþi sã-i acorde o micã valoare. Oamenii au neglijat sã cerceteze
Scripturile ºi în felul acesta au continuat sã primeascã interpretãri false
ºi sã cultive învãþãturi care nu-ºi aveau temeiul în Biblie.
Vãzând nereuºita eforturilor lui de a zdrobi adevãrul, prin persecuþie,
Satana a recurs din nou la planul de compromis care dusese la marea
apostazie ºi la formarea bisericii Romei. El i-a fãcut pe creºtini sã se
uneascã acum nu cu pãgânii, ci cu aceia care, prin devoþiunea lor faþã
de lucrurile lumii acesteia, se dovedeau a fi tot atât de adevãraþi idolatri
ca ºi închinãtorii la chipuri cioplite. Urmãrile acestor alianþe nu erau
mai puþin dãunãtoare acum decât în primele veacuri; mândria ºi Pårin¡ii peregrini
extravaganþa erau cultivate sub masca religiei, iar bisericile au devenit
corupte. Satana a continuat sã perverteascã învãþãturile Bibliei, iar
tradiþiile, care urmau sã ruineze milioane de oameni, prindeau rãdãcini
adânci. Biserica susþinea ºi apãra aceste tradiþii, în loc sã lupte pentru
„credinþa care a fost datã sfinþilor o datã pentru totdeauna”. În felul
acesta au fost degradate principiile pentru care reformatorii luptaserã
ºi suferiserã atât de mult. 261
CAPITOLUL 17

VESTITORII DIMINEÞII

ªi Iisus le-a spus o pildã: „Vedeþi smochinul ºi


toþi copacii. Când înfrunzesc ºi-i vedeþi, voi singuri
cunoaºteþi cã de acum vara este aproape. Tot aºa,
când veþi vedea întâmplându-se aceste lucruri, sã
ºtiþi cã Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape”
(Luca 21,29-31).

UNUL DINTRE CELE MAI SOLEMNE ºi mai glorioase dintre


adevãrurile descoperite în Biblie este a doua venire a lui Hristos, pentru
a desãvârºi marea lucrare de mântuire. Pentru poporul peregrin al lui
Dumnezeu, atât de mult timp lãsat sã pribegeascã în „negura ºi umbra
morþii”, este datã o nãdejde, preþioasã ºi inspiratoare, de bucurie în
fãgãduinþele revenirii Aceluia care este „învierea ºi viaþa”, pentru a-i
conduce acas㠄pe cei alungaþi ai Sãi”. Învãþãtura cu privire la a doua
venire este nota dominantã a Sfintelor Scripturi. Din ziua în care prima
pereche de oameni a pãrãsit cu durere Edenul, copiii credinþei au
aºteptat venirea Celui Fãgãduit pentru a doborî puterea nimicitorului ºi
a-i aduce iarãºi în paradisul pierdut. Bãrbaþii sfinþi din vechime priveau
înainte cãtre venirea lui Mesia în slavã, ca împlinire a nãdejdii lor. Lui
Enoh, al ºaptelea urmaº al acelora care locuiserã în Eden, cel care
timp de trei secole de vieþuire pe pãmânt umblase cu Dumnezeu, i s-a
îngãduit sã priveascã de departe venirea Eliberatorului. „Iatã”, zicea
el, „cã a venit Domnul cu zecile de mii de sfinþi ai Sãi, ca sã facã o
judecatã împotriva tuturor” (Iuda 14.15). Patriarhul Iov, în noaptea
262
suferinþei lui, exclama cu o încredere neclintitã: „ªtiu cã Rãscumpãrãtorul
meu trãieºte ºi cã Se va arãta la urmã pe pãmânt… voi vedea totuºi pe
Dumnezeu. Ochii mei Îl vor vedea ºi nu ai altuia” (Iov 19,25-27).
Revenirea lui Hristos pentru a inaugura domnia neprihãnirii a inspirat
cele mai sublime ºi mai arzãtoare declaraþii tuturor scriitorilor sfinþi.
Poeþii ºi profeþii Bibliei s-au ocupat de acest subiect în cuvinte care
ardeau de foc ceresc. Iar psalmistul cânta despre puterea ºi maiestatea
Regelui lui Israel: „Din Sion desãvârºirea frumuseþii, de acolo strãluceºte
Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine ºi nu tace… El strigã spre ceruri
sus, ºi spre pãmânt, ca sã judece pe poporul Sãu” (Ps.50,2-4). „Sã se
bucure cerurile ºi sã se veseleascã pãmântul… înaintea Domnului, cãci
El vine, vine sã judece pãmântul; El va judeca lumea cu dreptate ºi
popoarele dupã credincioºia Lui” (Ps. 96,11-13).
Profetul Isaia spunea: „Treziþi-vã ºi sãriþi de bucurie, cei ce locuiþi în
þãrânã! Cãci roua ta este o rouã dãtãtoare de viaþã ºi pãmântul va
scoate iarãºi afarã pe cei morþi.” „Sã învie dar morþii Tãi! Sã se scoale
trupurile mele moarte!” „… nimiceºte moartea pe vecie: Domnul
Dumnezeu ºterge lacrimile de pe toate feþele, ºi îndepãrteazã de pe tot
pãmântul ocara poporului Sãu; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea, vor
zice: „Iatã, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere cã
ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum sã ne
veselim, ºi sã ne bucurãm de mântuirea Lui!’” (Is. 26,19; Is. 25,8.9)
Apoi Habacuc, rãpit în viziune sfântã, privea venirea Lui. „Dumnezeu
vine din Teman, ºi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Mãreþia Lui
acoperã cerurile, ºi slava Lui umple pãmântul. Strãlucirea Lui este ca
lumina soarelui. Se opreºte ºi mãsoarã pãmântul cu ochiul; priveºte, ºi
face neamurile sã tremure; munþii cei veºnici se sfãrâmã, dealurile
cele vechi se pleacã; El umblã pe cãrãri veºnice… Ai încãlecat pe caii
Tãi ºi Te-ai suit în carul Tãu de biruinþã… La vederea Ta, se cutremurã
munþii; adâncul îºi ridicã glasul ºi îºi înalþã valurile în sus. Soarele ºi luna
se opresc în locuinþa lor, de lumina sãgeþilor Tale care pornesc, de
Vestitorii dimine¡ii

strãlucirea suliþei Tale care luceºte. Ieºi ca sã izbãveºti pe poporul Tãu,


sã izbãveºti pe unsul Tãu! Sfãrâmi acoperiºul casei celui rãu, o nimiceºti
din temelii pânã în vârf.” (Hab. 3,3.4.6.8.10.11.13)
Când era pe punctul de a Se despãrþi de ucenicii Sãi, Mântuitorul
i-a mângâiat în necazurile lor cu asigurarea cã va veni iarãºi. „Sã nu vi
se tulbure inima… În casa Tatãlui Meu sunt multe locaºuri… Mã duc
263
sã vã pregãtesc un loc. ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc,
Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine” (Ioan 14,1-3). „Când va veni
Fiul omului în slava Sa, cu toþi sfinþii îngeri, va ºedea pe scaunul de
domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui”
(Matei 25,31.32).
Tragedia veacurilor
Îngerii care au mai zãbovit pe Muntele Mãslinilor dupã înãlþarea lui
Hristos au repetat ºi ei ucenicilor fãgãduinþa revenirii Sale: „Acest Iisus,
care S-a înãlþat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaºi fel cum L-
aþi vãzut mergând la cer” (Fapte 1,11). Iar apostolul Pavel, vorbind prin
Duhul inspiraþiei, mãrturisea: „Cãci, Însuºi Domnul, cu un strigãt, cu
glasul unui arhanghel ºi cu trâmbiþa lui Dumnezeu, Se va pogorî din
cer” (1 Tes. 4,16). Proorocul de pe Patmos spunea: „Iatã cã El vine pe
nori, ºi orice ochi Îl va vedea. Da! Amin” (Apoc. 1,7).
În jurul venirii Sale se adunã slava acelei „restatorniciri a tuturor
lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinþilor
Sãi prooroci încã de la întemeierea lumii” (Fapte 3,21). Atunci
stãpânirea de lungã duratã a râului va fi nimicitã; „împãrãþiile lumii
acesteia” vor deveni „împãrãþiile Domnului nostru ºi ale Hristosului
Sãu; ºi El va domni în veci de veci” (Apoc. 11,15). „Slava Domnului se
va descoperi ºi orice fãpturã o va vedea… Domnul va face sã rãsarã
mântuirea ºi lauda în faþa tuturor neamurilor… El va fi ca o cununã
strãlucitoare ºi o podoabã mãreaþã pentru rãmãºiþa poporului” (Is. 40,5;
61,11; 28,5).
Atunci va fi întemeiatã sub întregul cer Împãrãþia paºnicã ºi multã
vreme aºteptatã a lui Mesia. „Tot astfel, Domnul are milã de Sion, ºi
mângâie toate dãrâmãturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, ºi
pãmântul lui uscat ca o grãdinã a Domnului… I se va da slava Libanului,
strãlucirea Carmelului ºi a Saronului… Nu te vor mai numi Pãrãsitã, ºi
nu-þi vor mai numi pãmântul un pustiu, ci te vor numi: ’Plãcerea Mea
este în ea’; ºi þara ta o vor numi Beula… Cum se bucurã mirele de
mireasa lui, aºa Se va bucura Dumnezeul tãu de tine” (Is. 51,3; 35,2;
62,4.5).
Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nãdejdea urmaºilor
Sãi adevãraþi. Fãgãduinþa Mântuitorului la despãrþirea de pe Muntele
Mãslinilor, cã va reveni, a luminat viitorul ucenicilor Sãi, umplându-le
inimile de bucurie ºi nãdejde pe care suferinþa nu le putea stinge ºi
264 încercãrile sã le umbreascã. În mijlocul suferinþei ºi al persecuþiei,
„arãtarea marelui nostru Dumnezeu ºi Mântuitor Iisus Hristos” a fost
„fericita nãdejde”. Când creºtinii tesaloniceni erau copleºiþi de întristare
la înmormântarea celor dragi, care nãdãjduiserã sã trãiascã pentru a fi
martorii revenirii Domnului, Pavel, învãþãtorul lor, le îndrepta atenþia
cãtre învierea care urma sã se producã la revenirea Mântuitorului.
„Atunci cei morþi în Hristos vor învia ºi împreunã cu cei vii vor fi rãpiþi
pentru a întâmpina pe Domnul în vãzduh… ªi astfel, spunea el, vom fi
pentru totdeauna cu Domnul. Mângâiaþi-vã unii pe alþii cu aceste
cuvinte” (1 Tes. 4,16-18).
Pe Patmosul cel stâncos, ucenicul iubit a auzit ºi el fãgãduinþa: „Iatã
Eu vin curând”, iar rãspunsul lui plin de adorare dã glas rugãciunii bisericii
de-a lungul peregrinãrii ei: „Amin! vino Doamne Isuse!” (Apoc. 22, 20)
Din temniþã, de la rug, de pe eºafod, unde sfinþii ºi martirii au mãrturisit
despre adevãr, vine de-a lungul veacurilor exprimarea credinþei ºi a
nãdejdii lor. Fiind „asiguraþi de învierea Sa ºi în consecinþã ºi de a lor, la
revenirea Sa, pentru motivul acesta”, spune unul dintre aceºti creºtini,
„ei nu se temeau de moarte ºi se constata cã erau mai presus de ea”.
(Daniel T. Taylor, The Reign of Christ on Earth: or, The Voice of the
Church in All Ages, 33). „Erau gata sã meargã în mormânt pentru a
putea învia liberi.” (Idem, p. 54). Ei Îl aºteptau pe Domnul lor „sã vinã
din cer, pe nori cu slava Tatãlui Sãu, ca sã aducã celui drept vremurile
împãrãþiei. Valdenzii nutreau aceeaºi credinþã. (Idem, p. 129-133).
Wycliffe privea înainte la revenirea Rãscumpãrãtorului ca nãdejde a
bisericii.” (Idem, p. 132-134)
Luther declara: „Sunt convins cu adevãrat cã ziua judecãþii nu va
întârzia trei sute de ani. Dumnezeu nu va putea îngãdui mai mult aceastã
lume pãcãtoasã… Ziua cea mare se apropie, zi în care împãrãþia
nelegiuiþilor va fi nimicitã.” (Idem, p. 158, 134)
„Aceastã lume îmbãtrânitã nu este departe de sfârºitul ei”, spunea Vestitorii dimine¡ii
Melanchton. Iar Calvin îi îndemna pe creºtini „sã nu ezite a dori cu
ardoare ziua venirii lui Hristos ca cel mai remarcabil dintre toate
evenimentele” ºi declara c㠄întreaga familie a celor credincioºi va
avea în vedere ziua aceasta. Trebuie sã flãmânzim dupã Hristos, trebuie
sã-L cãutãm, sã-L contemplãm, zicea el, „pânã în zorii acelei zile mari,
când Domnul nostru κi va manifesta pe deplin slava Împãrãþiei Sale”.
(Idem, p. 158, 134) 265
„Nu a dus Domnul Iisus trupul nostru în ceruri?”, spunea Knox,
reformatorul scoþian, „ºi nu se va reîntoarce oare? ªtim cã El va reveni,
ºi aceasta cu mare grabã.” Ridley ºi Latimer, care ºi-au dat viaþa pentru
adevãr, aºteptau cu credinþã revenirea Domnului. Ridley scria: „Fãrã
Tragedia veacurilor
îndoialã, lumea – cred ºi de aceea spun – merge cãtre sfârºit. Sã strigãm
în inimile noastre împreunã cu Ioan, slujitorul lui Dumnezeu, cãtre
Mântuitorul Hristos: ’Amin! Vino Doamne Isuse!’” (Idem, p. 151, 145)
„Gândul revenirii Domnului”, spunea Baxter, „îmi este atât de plãcut
ºi plin de bucurie”. (Richard Baxter, Works, vol, 17, p. 555). „A iubi
revenirea Sa ºi a aºtepta aceastã fericitã nãdejde este lucrarea
credinþei ºi caracterului sfinþilor Lui… Dacã moartea este ultimul
vrãjmaº care va fi distrus la înviere, ne putem da seama cât de stãruitor
trebuie sã se roage ºi sã doreascã credincioºii a doua venire a lui
Hristos, pânã când va fi fãcutã aceastã cucerire deplinã ºi finalã.”
(Idem, vol. 17, p.500). „Aceasta este ziua pe care toþi credincioºii
trebuie sã o doreascã, sã o nãdãjduiascã ºi sã o aºtepte, ca fiind
împlinirea întregii lucrãri a mântuirii lor ºi toate dorinþele ºi strãduinþele
sufletelor lor… Grãbeºte, o, Doamne, aceastã zi binecuvântatã!”
(Idem, vol. 17, p. 182, 183). Aceasta era nãdejdea bisericii apostolice,
a „bisericii din pustie” ºi a reformatorilor.
Proorocia nu numai cã profetizeazã modul ºi scopul revenirii lui
Hristos, ci prezintã ºi semnele prin care oamenii pot ºti când venirea
Lui este aproape. Iisus spunea: „Vor fi semne în soare, în lunã ºi în
stele” (Luca 21,25). „Soarele se va întuneca, luna nu-ºi va mai da
lumina ei, stelele vor cãdea din cer, ºi puterile care sunt în ceruri vor fi
clãtinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu o mare
putere ºi cu slav㔠(Marcu 13,24-26). Descoperitorul descrie astfel
primul dintre semnele care preced a doua venire: „S-a fãcut un mare
cutremur de pãmânt, soarele s-a fãcut negru ca un sac de pãr, ºi luna
s-a fãcut ca sângele” (Apoc. 6,12).
Aceste semne au fost vãzute înainte de începutul secolului al XIX-lea.
ªi ca o împlinire a acestei proorocii, în anul 1755 a avut loc cel mai
groaznic cutremur care a fost cunoscut vreodatã. Deºi, în general, este
cunoscut sub numele de cutremurul din Lisabona, el s-a întins pe o
mare parte din Europa, Africa ºi America. A fost simþit în Groenlanda,
266 în Indiile de Vest, în insulele Madeira, în Norvegia ºi Suedia, Marea
Britanie ºi Irlanda. El s-a extins pe o suprafaþã de 4 milioane de mile
pãtrate. În Africa, ºocul a fost aproape tot atât de puternic ca ºi în
Europa. O mare parte a oraºului Alger a fost distrusã; iar la o micã
distanþã de Maroc, un sat de 8 sau 10.000 de locuitori a fost înghiþit cu
totul. Un val uriaº a mãturat coasta Spaniei ºi Africii, inundând oraºe
ºi provocând o mare distrugere.
În Spania ºi Portugalia, ºocul s-a manifestat cu o violenþã extremã.
La Cadix, valul fluxului se spune cã a fost de 18 metri înãlþime. „Munþii
cei mai mari din Portugalia au fost zguduiþi puternic, din temelie, iar unii
dintre ei s-au despicat din vârf ºi s-au rostogolit într-un mod ciudat,
pãrþi mari dintre ei fiind aruncate în vãile învecinate. S-a spus cã au ieºit
flãcãri din aceºti munþi.” (Sir Charles Lyell, Principles of Geology, p. 495)
„La Lisabona, în adâncurile pãmântului s-a auzit un bubuit de tunet
ºi îndatã dupã aceea o zguduiturã puternicã a distrus o mare parte din
oraº. În timp de aproximativ ºase minute, au pierit 60.000 de persoane.
La început apele oceanului s-au retras, lãsând þãrmul uscat, apoi au
revenit cu violenþã, ridicându-se cu 15 metri ºi chiar mai mult deasupra
nivelului obiºnuit. Printre alte ravagii care au avut loc la Lisabona, în
timpul catastrofei, a fost ºi prãbuºirea unui chei nou construit, în întregime
din marmurã, foarte costisitor. Un mare numãr de oameni se refugiaserã
acolo, cãci pãrea un loc sigur de scãpare, în care ar fi fost la adãpost
de cãderea zidurilor; dar deodatã cheiul s-a prãbuºit cu toþi oameni de
pe el ºi nici un om n-a mai ieºit la suprafaþã.” (Idem, p. 495)
„Zguduitura cutremurului a fost urmatã imediat de prãbuºirea tuturor
bisericilor ºi mãnãstirilor ºi aproape a tuturor clãdirilor publice mari ºi a
peste un sfert din celelalte case. La aproape douã ore dupã cataclism,
focul a izbucnit în mai multe cartiere, mistuind oraºul cu deosebitã violenþã
timp de trei zile, încât acesta a fost cu totul pustiit. Cutremurul s-a Vestitorii dimine¡ii
produs într-o zi de sãrbãtoare, când bisericile ºi mãnãstirile erau arhipline
de oameni, dintre care foarte puþini au scãpat” (Encyclopedia Ameri-
cana, art. Lisabon, ed. 1831). Groaza poporului era dincolo de orice
imaginaþie. Nimeni nu plângea, era mai presus de lacrimi. Toþi alergau
încoace ºi încolo, înnebuniþi de groazã ºi uimire, bãtându-ºi feþele ºi
pieptul, strigând: „Misericordia! A venit sfârºitul lumii!” Mamele îºi
uitaserã copiii ºi alergau þinând crucifixuri în braþe. Din nefericire, mulþi 267
au alergat în biserici pentru ocrotire; dar în zadar se invocau lucrurile
sfinte, în zadar îmbrãþiºau altarele, sãrmanele fãpturi; statui, preoþi ºi
oameni au fost îngropaþi într-o ruinã comunã”. S-a apreciat cã 90.000
de persoane ºi-au pierdut viaþa în acea zi fatalã.
Tragedia veacurilor
Douãzeci ºi cinci de ani mai târziu, a apãrut al doilea semn menþionat
în profeþie: întunecarea soarelui ºi a lunii. Ceea ce a fãcut ca acest
semn sã fie ºi mai impresionant a fost faptul cã timpul împlinirii lui
fusese precis arãtat. În discuþia Mântuitorului cu ucenicii Sãi de pe
Muntele Mãslinilor, dupã descrierea perioadei lungi de încercare pentru
bisericã – cei 1.260 de ani de persecuþie papalã – cu privire la care El
fãgãduise cã necazul avea sã fie scurtat, a menþionat câteva evenimente
care aveau sã preceadã revenirea Sa ºi a fixat timpul când primul
dintre ele urma sã fie vãzut: Dar „în zilele acelea, dupã necazul acesta,
soarele se va întuneca, luna nu-ºi va mai da lumina ei” (Marcu 13,24).
Cele 1.260 de zile sau ani s-au încheiat în anul 1798. Însã, cu un sfert
de veac mai înainte, persecuþia aproape cã încetase cu totul. În urma
acestei persecuþii, dupã cuvintele lui Hristos, soarele urma sã se întunece.
Astfel cã, la 19 mai 1780, aceastã profeþie s-a împlinit.
„Aproape cel mai tainic ºi încã neexplicat fenomen de felul acesta,
dacã nu chiar singurul…, este ziua întunecatã de la 19 mai 1780, întu-
necarea cea mai inexplicabilã a întregii pãrþi vizibile a cerului ºi a at-
mosferei din Noua Anglie.” (R.M. Devens, Our First Century, p. 89)
Un martor ocular, care trãia în Massachusetts, descrie evenimentul
în felul urmãtor: „Dimineaþa soarele a rãsãrit pe un cer curat, dar în
scurtã vreme a fost acoperit. Norii au coborât negri ºi ameninþãtori ºi
din ei izbucneau fulgere ºi se rostogoleau tunete, cãzând ºi puþinã ploaie.
Cãtre ora nouã, norii s-au subþiat ºi au cãpãtat o culoare ca arama sau
alama, iar pãmântul, stâncile, copacii, clãdirile, apele ºi oamenii au fost
schimbaþi de aceastã luminã ciudatã, nepãmânteanã. Câteva minute
mai târziu, un nor negru ºi greu s-a rãspândit pe tot cerul, în afarã de o
fâºie îngustã la orizont, ºi era atât de întuneric cum este de obicei vara
la ora nouã seara…
Teama, îngrijorarea ºi groaza au umplut treptat sufletele oamenilor.
Femeile stãteau la uºã privind tabloul întunecat; oamenii s-au întors de
la câmp; tâmplarul ºi-a lãsat uneltele, fierarul ºi-a pãrãsit foalele,
268 negustorul tejgheaua. ªcolile ºi-au suspendat cursurile, iar copiii au fugit
tremurând acasã. Cãlãtorii s-au oprit la ferma cea mai apropiatã. Ce
se va întâmpla? ºopteau toate buzele ºi se întrebau toate inimile. Pãrea
cã un uragan era gata sã sufle peste toatã þara sau ca ºi cum venise
ziua încheierii tuturor lucrurilor.”
Au fost aprinse lumânãri, iar focul din cãmin lucea ciudat ca într-o
searã de toamnã fãrã lunã… Pãsãrile s-au retras în coteþe ºi s-au dus
la culcare, vitele s-au înapoiat în staul ca pentru noapte ºi rumegau.
Broaºtele orãcãiau, pãsãrile cântau cântece de searã, iar liliecii zburau.
Însã oamenii ºtiau cã nu venise noaptea…
Dr. Nathanael Whittaker, pastorul bisericii Tabernacol din Salem, a
þinut slujba religioasã în casa de rugãciune, þinând o predicã în care a
susþinut cã întunecimea era supranaturalã. S-au þinut adunãri în multe
alte locuri. Textele biblice pentru aceste predici neprevãzute erau fãrã
excepþie acelea care arãtau cã întunericul era în acord cu profeþia
Scripturii… Întunericul a fost foarte dens la scurtã vreme dupã ora
11.” (The Essex Antiquarian, April 1899, vol. 3, nr. 4, p. 53.54). Într-o
mare parte a þãrii întunericul a fost atât de mare în timpul zilei, încât
oamenii n-au putut vedea cât este ceasul, n-au putut mânca ºi nici nu
ºi-au putut îndeplini treburile lor casnice fãrã lumina lumânãrilor.
Întinderea acestei întunecimi a fost extraordinarã. A fost vãzutã cu
mult mai spre rãsãrit decât la Falmouth. Cãtre apus, ea a ajuns la cea mai
îndepãrtatã parte din Connecticut ºi la Albany. Spre sud, a fost observatã
de-a lungul þãrmului mãrii, iar spre nord la limita pânã la care se întind
aºezãrile americane. (William Gordon, History of the Rise, Progress, and
Establishment of the Independence of the U.S.A., vol. 3, p. 57)
Întunecimea intensã a zilei a fost urmatã, cu o orã sau douã înainte
de cãderea serii, de un cer în parte curat, iar soarele a apãrut cu toate
cã era încã voalat de o ceaþã întunecatã ºi deasã. „Dupã apusul soarelui,
norii s-au îngrãmãdit ºi s-a întunecat foarte repede… Nici întunericul Vestitorii dimine¡ii
nopþii n-a fost mai puþin obiºnuit ºi mai puþin înfricoºãtor decât acela al
zilei; cu toate cã era aproape lunã plinã, nu se putea vedea nici un
obiect decât cu ajutorul unei lumini artificiale care, atunci când era
privitã din casele învecinate ºi din alte locuri îndepãrtate, pãrea ca un
întuneric egiptean prin care abia puteau pãtrunde razele.” (Isaiah Tho-
mas, Massachusetts Spy; or, American Oracle of Liberty, vol. 10,
nr. 472, May 25, 1780). Un martor ocular al acestei scene spunea: „Nu 269
puteam sã înþeleg cã, dacã orice corp luminos din univers ar fi fost
îmbrãcat într-o întunecime de nepãtruns sau ºi-ar fi încetat existenþa,
întunericul n-ar fi fost mai complet”. (Scrisoarea trimisã de Dr. Samuel
Tenney, din Exeter, New Hampshire. Decembrie 1785, în Massachu-
Tragedia veacurilor
setts, Historical Society Collections, 1792, prima serie, vol. 1, p. 97).
Cu toate cã la ora nouã, în seara aceea, rãsãrise luna ºi era aproape
plinã, „n-a avut puterea sã risipeascã umbrele morþii”. Dupã miezul
nopþii întunericul a dispãrut, iar luna, când a fost vãzutã imediat dupã
aceea, avea culoarea sângelui.
Ziua de 19 mai 1780 a rãmas în istorie ca „Ziua întunecoasã”. Din
vremea lui Moise n-a mai fost o întunecime de aceeaºi densitate,
întindere ºi duratã, care sã fi fost înregistratã vreodatã. ªi întreaga
descriere a acestui eveniment, aºa cum ne este redatã de martorii oculari,
este, desigur, confirmarea cuvintelor Domnului, raportate de proorocul
Ioel cu douãzeci ºi cinci de veacuri mai înainte de a fi împlinite: „Soarele
se va întuneca, iar luna se va preface în sânge înainte de a veni ziua
Domnului, ziua aceea mare ºi înfricoºat㔠(Ioel 2,31).
Hristos îi îndemnase pe copiii Sãi sã fie atenþi la semnele revenirii
Sale ºi sã se bucure, când vor vedea semnele revenirii Regelui lor.
„Când vor începe sã se întâmple aceste lucruri”, a spus El, „atunci sã
vã ridicaþi capetele; cãci mântuirea voastrã se apropie”. El a îndreptat
privirea urmaºilor Sãi cãtre pomii care înmugureau, primãvara, ºi a zis:
„Când înverzesc ºi îmbobocesc, ºtiþi cã vara este aproape. Tot aºa,
când veþi vedea aceste lucruri, sã ºtiþi cã Împãrãþia lui Dumnezeu este
aproape” (Luca 21,28. 30.31).
Dar, pe mãsurã ce spiritul umilinþei ºi consacrãrii în bisericã a fãcut
loc mândriei ºi formalismului, iubirea pentru Hristos ºi credinþa în
revenirea Sa s-au rãcit. Absorbiþi în cãutarea de plãceri ºi afaceri
lumeºti, aceia care pretindeau a fi poporul lui Dumnezeu au fost orbi la
sfaturile Mântuitorului cu privire la semnele revenirii Sale. Învãþãtura
cu privire la a doua venire fusese neglijatã; Scripturile, care vorbeau
despre aceasta, au fost întunecate de interpretãri eronate, pânã când
au fost ignorate ºi uitate într-o mare mãsurã. Aceastã situaþie s-a
manifestat îndeosebi în bisericile din America. Libertatea ºi confortul
de care s-au bucurat toate clasele sociale, dorinþa ambiþioasã dupã
270 bogãþie ºi lux, care dãdea naºtere unei închinãri avide dupã câºtigarea
de bani ºi dorinþa nestãvilitã dupã popularitate ºi putere, care pãreau sã
fie la îndemâna tuturor, i-au fãcut pe oameni sã-ºi concentreze interesele
ºi nãdejdile asupra lucrurilor vieþii acesteia ºi sã îndepãrteze cândva, în
viitor, ziua solemnã când ordinea actualã a lucrurilor va trece.
Când Mântuitorul a arãtat urmaºilor Sãi semnele revenirii Sale, El a
profetizat starea de pãcãtoºenie care va exista chiar înainte de a doua
Sa venire. Ca ºi în zilele lui Noe, va fi o activitate ºi o alergare dupã
afaceri lumeºti ºi dupã cãutarea de plãceri – cumpãrând, vânzând,
clãdind, zidind, cãsãtorindu-se ºi dând în cãsãtorie – împreunã cu uitarea
lui Dumnezeu ºi a vieþii viitoare. Pentru aceia care vor trãi în vremea
aceasta, sfatul lui Hristos este: „Luaþi seama la voi înºivã, ca nu cumva
sã vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare ºi bãuturã, ºi cu
îngrijorãrile vieþii acesteia, ºi astfel ziua aceea sã vinã fãrã veste asupra
voastrã. Vegheaþi dar în tot timpul ºi rugaþi-vã, ca sã aveþi putere sã
scãpaþi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, ºi sã staþi în
picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21,34.36).
Starea bisericii în aceastã vreme este arãtatã în cuvintele Mântuito-
rului din Apocalipsa: „Îþi merge numele cã trãieºti, dar eºti mort”. Iar
acelora care refuzã sã se trezeascã din siguranþa lor fãrã grijã, le este
adresatã avertizarea solemnã: „Dacã nu veghezi, voi veni ca un hoþ, ºi
nu vei ºti în care ceas voi veni peste tine” (Apoc. 3,1.3).
A fost necesar ca oamenii sã fie treziþi în faþa primejdiei, spre a se
pregãti pentru evenimentele solemne legate de închiderea timpului de
probã. Profetul lui Dumnezeu declarã: „Dar mare este ziua Domnului
ºi foarte înfricoºatã: cine o poate suferi?” „Cine poate sta în picioare
atunci când se va arãta Acela ai cãrui ochi sunt ’atât de curaþi încât nu
pot sã vadã rãul’, ºi nu poate privi nelegiuirea?” (Ioel 2,11; Hab. 1,13).
Pentru aceia care strigã: „Dumnezeule, noi Te cunoaºtem”, dar care
au cãlcat legãmântul Lui ºi s-au îndreptat în grabã spre alt dumnezeu,
ascunzând pãcatul în inima lor ºi iubind cãile nedreptãþii – pentru aceºtia
Vestitorii dimine¡ii

ziua Domnului este „întunecime ºi nu luminã, chiar foarte întunecatã ºi


nici o luminã nu va fi înc㔠(Osea 8,2; Ps. 16,4; Amos 5,20). „În vremea
aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, ºi voi pedepsi pe toþi oamenii
care se bizuiesc pe drojdiile lor, ºi zic în inima lor: ’Domnul nu va face
nici bine, nici rãu’” (Þef. 1,12). „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea,
pentru rãutatea ei ºi pe cei rãi pentru nelegiuirile lor; voi face sã înceteze
271
mândria celor trufaºi, ºi voi doborî semeþia celor asupritori” (Is. 13,11).
„Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea sã-i izbãveascã… Averile lor
vor fi de jaf ºi casele lor vor fi pustiite” (Þef. 1,18.13).
Profetul Ieremia, privind înainte spre acest timp groaznic, exclama:
„Cum mã doare înãuntrul inimii mele!… Nu pot sã tac! Cãci auzi, suflete,
Tragedia veacurilor
sunetul trâmbiþei ºi strigãtul de rãzboi. Se vesteºte dãrâmare peste
dãrâmare” (Ier. 4,19.20).
„Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz ºi de groazã, o zi de
pustiire ºi nimicire, o zi de întuneric ºi negurã, o zi de nori ºi de întunecime,
o zi în care va rãsuna trâmbiþa ºi strigãtele de rãzboi” (Þef. 1,15.16).
„Iatã, vine ziua Domnului, care va preface tot pãmântul în pustiu, ºi va
nimici pe toþi pãcãtoºii de pe el” (Is. 13,9).
În vederea acelei zile mari, Cuvântul Domnului, în limbajul cel mai
solemn ºi mai impresionant, cheamã poporul Sãu sã se trezeascã din
letargia lui spiritualã ºi sã caute faþa Lui cu pocãinþã ºi umilinþã: „Sunaþi
din trâmbiþã în Sion! Sunaþi în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca
sã tremure toþi locuitorii þãrii. Cãci vine ziua Domnului, este aproape!
Sunaþi cu trâmbiþa în Sion! Vestiþi un post, chemaþi o adunare de
sãrbãtoare! Strângeþi poporul, þineþi o adunare sfântã! Aduceþi pe bãtrâni,
strângeþi copiii… Sã iasã mirele din cãmara lui, ºi mireasa din odaia ei!
Preoþii slujitorii Domnului, sã plângã între tindã ºi altar… Întoarceþi-vã
la Mine, cu toatã inima, cu post, cu plânset ºi bocet! Sfâºiaþi-vã inimile
nu hainele, ºi întoarceþi-vã la Domnul, Dumnezeul vostru, cãci El este
milostiv ºi plin de îndurare, îndelung rãbdãtor ºi bogat în bunãtate” (Ioel
2,1.15-17.12.13).
Pentru a pregãti un popor care sã stea în ziua Domnului, urma sã fie
adusã la îndeplinire o mare lucrare de reformã. Dumnezeu a vãzut cã
mulþi dintre aceia care se numesc poporul Sãu nu clãdesc pentru veºnicie
ºi, în mila Sa, este gata sã le trimitã o solie de avertizare pentru a-i trezi
din indiferenþa lor ºi a-i determina sã se pregãteascã pentru ziua
Domnului.
Aceastã avertizare este prezentatã în Apocalipsa, capitolul 14. Aici,
întreita solie este prezentatã ca fiind proclamatã de fiinþe cereºti ºi
urmatã imediat de venirea Fiului omului pentru a îndeplini „seceriºul
pãmântului”. Primul dintre aceste avertismente anunþã apropierea
judecãþii. Profetul a vãzut un înger zburând „prin mijlocul cerului cu o
Evanghelie veºnicã pentru ca sã o vesteascã locuitorilor pãmântului. El
272
zicea cu glas tare: ’Temeþi-vã de Dumnezeu, ºi daþi-I slavã, cãci a
venit ceasul judecãþii Lui; ºi închinaþi-vã Celui ce a fãcut cerul ºi
pãmântul, marea ºi izvoarele apelor!’” (Apoc. 14,6.7)
Aceastã solie este declaratã a fi o parte din Evanghelia veºnicã.
Lucrarea predicãrii Evangheliei n-a fost încredinþatã îngerilor, ci a fost
datã oamenilor. Îngerii sfinþi au fost folosiþi în dirijarea acestei lucrãri ºi
au rãspunderea marilor evenimente pentru mântuirea oamenilor. Dar
vestirea efectivã a Evangheliei este adusã la îndeplinire de slujitorii lui
Hristos de pe pãmânt.
Bãrbaþii credincioºi, care au fost ascultãtori de îndemnurile Duhului
lui Dumnezeu ºi ale învãþãturilor Cuvântului Sãu, urmau sã vesteascã
lumii aceastã avertizare. Ei au fost aceia care au luat seama la „cuvântul
cel sigur al profeþiei”, la „lumina care strãluceºte într-un loc întunecos
pânã se va crãpa de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþ㔠(2 Petru
1,19). Ei au cãutat cunoaºterea de Dumnezeu mai mult decât toate
comorile ascunse, socotind-o „mai bunã decât argintul ºi venitul adus
de ea, mai de preþ decât aurul” (Prov. 3,14). ªi Domnul le-a descoperit
lucrurile mari ale Împãrãþiei. „Prietenia Domnului este pentru cei ce se
tem de El, ºi legãmântul fãcut cu El le dã învãþãtur㔠(Ps. 25,14).
Nu teologii ºcoliþi au înþeles acest adevãr ºi nu ei s-au angajat în
vestirea lui. Dacã aceºtia ar fi fost niºte veghetori credincioºi, cercetând
cu stãruinþã ºi cu rugãciune Scripturile, ar fi cunoscut timpul din noapte,
profeþiile le-ar fi descoperit evenimentele gata sã aibã loc. Dar ei n-au
ocupat aceastã poziþie ºi solia a fost datã altor bãrbaþi mai umili. Iisus
spunea: „Umblaþi ca unii care aveþi lumina” (Ioan 12,35). Aceia care
întorc spatele luminii pe care Dumnezeu le-a dat-o sau care neglijeazã
sã o caute atunci când ea este la îndemâna lor, sunt lãsaþi în întuneric.
Iar Mântuitorul declarã: „Cine Mã urmeazã pe Mine nu va umbla în
întuneric, ci va avea lumina vieþii” (Ioan 8,12). Toþi aceia care cautã
având un singur scop, sã facã voia lui Dumnezeu, luând seama la lumina Vestitorii dimine¡ii
datã deja, vor primi o luminã mai mare; o stea de luminã cereascã va fi
trimisã sã cãlãuzeascã aceste suflete în tot adevãrul.
La prima venire a lui Hristos, preoþii ºi cãrturarii din Cetatea Sfântã,
cãrora le-au fost încredinþate revelaþiile lui Dumnezeu, ar fi putut
discerne semnele timpului ºi ar fi putut vesti venirea Celui Fãgãduit.
Astfel, profeþia lui Mica arãtase locul naºterii Sale; Daniel specificase
timpul venirii Lui (Mica 5,2; Dan. 9,25). Dumnezeu încredinþase aceste 273
profeþii conducãtorilor iudei. Erau deci vinovaþi cã n-au ºtiut ºi n-au
fãcut cunoscut poporului cã venirea lui Mesia era la uºã. Neºtiinþa lor
nu era decât urmarea unei neglijenþe pãcãtoase. Iudeii clãdeau
monumente în cinstea proorocilor lui Dumnezeu omorâþi, în timp ce,
Tragedia veacurilor
prin respectul faþã de oamenii mari ai pãmântului, aduceau cinstire
slujitorilor lui Satana. Absorbiþi de lupta lor ambiþioasã pentru loc ºi
putere printre oameni, au pierdut din vedere onorurile divine oferite de
Regele cerului.
Cu un interes profund ºi plin de respect, bãtrânii lui Israel ar fi trebuit
sã studieze locul, timpul ºi împrejurãrile celui mai mare eveniment din
istoria omenirii: venirea Fiului lui Dumnezeu, pentru a aduce la îndeplinire
mântuirea omului. Tot poporul ar fi trebuit sã vegheze ºi sã aºtepte
pentru a fi printre primii care sã-L fi salutat pe Rãscumpãrãtorul lumii.
Însã, iatã cã la Betleem doi cãlãtori obosiþi, veniþi din îndepãrtatele
coline ale Nazaretului, strãbat strãzile înguste cãtre partea rãsãriteanã
a oraºului, cãutând în zadar un loc de odihnã ºi un adãpost pentru noapte.
Nici o uºã nu se deschide sã-i primeascã. Într-un grajd mizerabil, pregãtit
pentru vite, au gãsit în cele din urmã adãpost ºi acolo S-a nãscut
Mântuitorul lumii.
Îngerii cerului au vãzut slava pe care Fiul lui Dumnezeu o împãrtãºise
cu Tatãl înainte de a fi lumea ºi priviserã înainte cu un interes profund
spre venirea Sa pe pãmânt, ca fiind un eveniment însoþit de cea mai
mare bucurie pentru toþi oamenii. Îngerii aceºtia au fost rânduiþi sã
aducã vestea cea bunã acelora care erau pregãtiþi sã o primeascã ºi
care erau plini de bucurie sã o facã cunoscutã locuitorilor pãmântului.
Hristos Se coborâse sã ia asupra Sa natura omului; El urma sã poarte
o povarã infinitã de suferinþã atunci când a trebuit sã-ªi dea viaþa ca
jertfã pentru pãcat; însã îngerii doriserã ca ºi în umilinþa Sa Fiul Celui
Preaînalt sã aparã înaintea oamenilor cu o demnitate ºi cu o slavã
corespunzãtoare caracterului Sãu. Se vor aduna oare oamenii mari ai
lumii în capitala lui Israel pentru a saluta venirea Lui? Îl vor prezenta
oare legiunile de îngeri mulþimii celor care aºteptau?
Un înger vizitã pãmântul pentru a vedea câþi sunt pregãtiþi sã-L
primeascã pe Iisus. Dar nu a gãsit nici un semn de aºteptare. El nu a
auzit nici un glas de laudã ºi de triumf pentru cã timpul venirii lui Mesia
274 era la uºi. Îngerul zãbovi câtva timp asupra cetãþii alese ºi a templului,
unde prezenþa divinã se manifestase timp de veacuri, dar ºi acolo a
vãzut aceeaºi nepãsare. Preoþii, în fastul ºi mândria lor, aduceau jertfe
întinate la templu. Fariseii se adresau oamenilor cu glas tare sau fãceau
rugãciuni pline de încumetare la colþurile strãzilor. În palatele regilor, în
adunãrile filozofilor, în ºcolile rabinilor, toþi erau la fel de ignoranþi ºi
nepãsãtori faþã de faptul minunat care umpluse tot cerul de bucurie ºi
laudã, cã Rãscumpãrãtorul omenirii era gata sã vinã pe lume.
Nu era nici o dovadã cã Iisus era aºteptat ºi nici o pregãtire pentru
Prinþul Vieþii. Plin de uimire, solul ceresc era gata sã se întoarcã în
ceruri cu veºti pline de tristeþe, când iatã cã a descoperit o grupã de
pãstori care vegheau lângã turma lor noaptea ºi priveau la cerul înstelat
ºi cercetau profeþia lui Mesia care urma sã Se nascã pe pãmânt, dorind
dupã venirea Rãscumpãrãtorului lumii. Iatã aici o grupã pregãtitã sã
primeascã solia cereascã. ªi deodatã, îngerul Domnului s-a descoperit,
aducând cu mare bucurie veºtile bune. Apoi, slava cereascã inundã toatã
colina, în timp ce grupa nenumãratã de îngeri s-a descoperit pãstorilor,
ºi, ca ºi când bucuria era prea mare ca sã o aducã un singur sol din ceruri,
o mulþime de glasuri izbucnesc într-un cor, pe care într-o zi îl vor cânta
toate popoarele celor mântuiþi: „Slavã lui Dumnezeu în locurile înalte, ºi
pe pãmânt pace ºi bunã învoire între oameni” (Luca 2,14).
O, ce lecþie este aceastã istorie minunatã a Betleemului! Cum mustrã
ea necredinþa noastrã, mândria ºi mulþumirea noastrã de sine! Cum ne
avertizeazã ea sã fim atenþi ca nu cumva, prin indiferenþa noastrã
ucigãtoare, sã nu discernem semnele timpului ºi deci sã nu cunoaºtem
ziua cercetãrii noastre.
Nu numai pe dealurile Iudeii, nu numai printre pãstorii umili au gãsit
îngerii aºteptãtori ai venirii lui Mesia. ªi în þãrile pãgâne erau unii
care-L aºteptau; erau oameni înþelepþi, bogaþi ºi nobili, filozofi ai
Orientului. Cercetãtori ai naturii, magii Îl vãzuserã pe Dumnezeu în Vestitorii dimine¡ii
lucrarea mâinilor Sale. Din Scripturile evreilor, ei înþeleseserã cã o stea
se va ridica din Iacov ºi cu o dorinþã sincerã aºteptau venirea Sa, care
urma sã fie nu numai „mângâierea lui Israel”, ci ºi o „Luminã care sã
lumineze Neamurile”, „pentru mântuire, pânã la marginile pãmântului”
(Luca 2,25.32; Fapte 13,47). Ei erau cercetãtori dupã luminã ºi lumina
de la tronul lui Dumnezeu iluminase calea pentru picioarele lor. În timp
ce preoþii ºi rabinii din Ierusalim, pãzitorii rânduiþi ºi exponenþii adevãrului, 275
erau învãluiþi în întuneric, steaua trimisã de Cer i-a condus pe aceºti
strãini dintre neamuri la locul naºterii Regelui nou-nãscut.
Pentru „aceia care-L cautã”, Hristos „va veni pentru a doua oarã
fãrã pãcat spre mântuire” (Evrei 9,28). Asemenea veºtilor despre
Tragedia veacurilor
naºterea Mântuitorului, solia celei de a doua veniri n-a fost încredinþatã
conducãtorilor religioºi ai poporului. Ei nu pãstraserã legãtura cu
Dumnezeu ºi respinseserã lumina din cer; de aceea ei n-au fost în numãrul
descris de apostolul Pavel: „Dar voi fraþilor, nu sunteþi în întuneric, pentru
ca ziua aceea sã vã prindã ca un hoþ. Voi toþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai
zilei. Noi nu suntem ai nopþii, nici ai întunericului” (1 Tes. 5,4.5).
Strãjerii de pe zidurile Sionului ar fi trebuit sã fie primii care sã
prindã vestea venirii Mântuitorului, primii care sã-ºi înalþe glasul spre a
vesti apropierea Sa, primii care sã-i avertizeze pe oameni sã se
pregãteascã pentru venirea Sa. Dar ei se simþeau bine, visând pace ºi
siguranþã, în timp ce oamenii dormeau în pãcatele lor. Iisus a vãzut
biserica Sa asemenea unui smochin neroditor, acoperit cu frunze pline
de pretenþii, dar fãrã rodul preþios. Era o pãzire îngâmfatã a formelor
religiei, în timp ce lipsea spiritul adevãratei umilinþe, al pocãinþei ºi
credinþei – singurul care putea oferi lui Dumnezeu o slujire pe care sã
o primeascã. În locul darurilor Duhului, se manifestau mândria, forma-
lismul, slava deºartã ºi apãsarea. O bisericã apostaziatã, care a închis
ochii faþã de semnele timpului. Dumnezeu nu i-a pãrãsit ºi nici n-a lãsat
credincioºia Sa sã slãbeascã, dar ei s-au depãrtat de El ºi s-au despãrþit
de dragostea Lui. Pentru cã ei au refuzat sã aducã la îndeplinire con-
diþiile, fãgãduinþele Sale nu s-au împlinit faþã de ei.
Aceasta este urmarea sigurã a neglijãrii de a aprecia ºi a folosi lu-
mina ºi privilegiile pe care le revarsã Dumnezeu. Dacã biserica nu va urma
providenþa pe care El o aratã, primind orice razã de luminã ºi îndeplinind
orice datorie cunoscutã, religia va degenera în mod inevitabil în pãzirea
unor forme, iar spiritul unei evlavii vitale va dispãrea. Acest adevãr a
fost ilustrat de repetate ori în istoria bisericii. Dumnezeu cere de la
poporul Sãu faptele credinþei ºi o ascultare corespunzãtoare cu
binecuvântãrile ºi privilegiile acordate. Ascultarea cere un sacrificiu ºi
implicã o cruce; ºi pentru motivul acesta, mulþi dintre cei care se pretind
urmaºi ai lui Hristos au refuzat sã primeascã lumina din ceruri ºi
276 asemenea iudeilor din vechime, n-au cunoscut timpul cercetãrii lor (Luca
19,44). Din cauza mândriei ºi necredinþei lor, Domnul a trecut pe lângã
ei ºi a descoperit adevãrul Sãu acelora, care, ca ºi pãstorii din Betleem
ºi magii din Rãsãrit, au luat seama la lumina pe care au primit-o.
CAPITOLUL 18

UN REFORMATOR AMERICAN

„Având convingerea solemnã cã astfel de


evenimente importante erau profetizate în Scripturi,
pentru a se împlini într-un interval de timp atât de scurt,
a pus stãpânire pe mine, cu o mare putere,
problema cu privire la datoria mea faþã de lume…
Simþeam cã, dacã nelegiuiþii puteau fi avertizaþi
în mod eficient, mulþi dintre ei se vor pocãi,
iar dacã ei nu erau avertizaþi, sângele lor
urma sã fie cerut din mâna mea.”

UN FERMIER CINSTIT ªI DREPT, care ajunsese sã se îndoiascã


de autoritatea divinã a Scripturilor ºi care totuºi dorea sincer sã cunoascã
adevãrul, a fost bãrbatul ales în mod deosebit de Dumnezeu pentru a fi
în avangarda vestirii celei de a doua veniri a lui Hristos. Asemenea
multor reformatori, William Miller se luptase la începutul vieþii cu sãrãcia

Un reformator american
ºi a învãþat astfel marile lecþii ale perseverenþei ºi ale tãgãduirii de sine.
Membrii familiei din care provenea se caracterizau printr-un spirit de
independenþã ºi iubitori de libertate, prin putere de rezistenþã, de patriotism
fierbinte – trãsãturi care predominau ºi în caracterul sãu. Tatãl sãu
fusese cãpitan în armata Revoluþiei ºi sacrificiilor fãcute de el în lupte
ºi suferinþelor din acea perioadã zbuciumatã se datoreazã sãrãcia din
prima parte a vieþii lui Miller.
Avea o constituþie fizicã sãnãtoasã ºi chiar în copilãrie fãcuse dovadã
cã are o putere intelectualã mai mult decât obiºnuitã. Pe mãsurã ce 277
creºtea, aceasta devenea ºi mai accentuatã. Mintea lui era activã ºi
bine dezvoltatã ºi avea o sete neobiºnuitã de a cunoaºte. Cu toate cã
nu se bucurase de avantajele educaþiei dintr-un colegiu, dragostea lui
pentru studiu ºi deprinderea unei cugetãri îngrijite, precum ºi a unui
Tragedia veacurilor
spirit critic au fãcut din el un bãrbat cu o judecatã sãnãtoasã ºi cu vederi
largi. El avea un caracter moral fãrã reproº ºi o reputaþie de invidiat, fiind
unanim respectat pentru integritatea, echilibrul ºi dãrnicia lui. Prin
consecvenþã ºi perseverenþã a câºtigat de timpuriu competenþã,
menþinându-ºi în continuare obiceiul lui de a studia. A îndeplinit diferite
slujbe civile ºi militare de încredere, iar drumurile cãtre bogãþie ºi onoruri
îi pãreau larg deschise.
Mama lui avea o evlavie curatã ºi el, din copilãrie, fusese impresionat
de problemele religioase. Cu toate acestea, din tinereþe fusese dus în
societatea deiºtilor, a cãror influenþã era foarte puternicã datoritã faptului
cã aceºtia erau în majoritate cetãþeni buni, oameni cu trãsãturi umanitare
ºi caritabile. Trãind aºa cum trãiau ei, în mijlocul unor instituþii creºtine,
caracterele lor fuseserã modelate pânã la un anumit punct de mediul
înconjurãtor. Capacitãþile deosebite care le-au câºtigat respectul ºi
încrederea se datorau Bibliei; ºi totuºi aceste daruri bune deveniserã atât
de pervertite, încât exercitau o influenþã împotriva Cuvântului lui
Dumnezeu. Unindu-se cu aceºti bãrbaþi, Miller a ajuns sã nutreascã
sentimentele lor. Interpretãrile Scripturii din acea perioadã prezentau
greutãþi care îi pãreau de netrecut; totuºi aceastã credinþã nouã, care
punea deoparte Biblia, nu-i oferea nimic mai bun în schimb, aºa cã a
rãmas mai departe nemulþumit. Totuºi, timp de 12 ani a continuat sã
susþinã aceste vederi. Dar la vârsta de 34 de ani, Duhul Sfânt l-a
impresionat, convingându-l cã este pãcãtos. În toate cãutãrile sale de
pânã atunci, n-a putut gãsi o asigurare a fericirii dincolo de mormânt.
Viitorul îi pãrea întunecat ºi sumbru. Referindu-se mai târziu la
simþãmintele lui din vremea aceea, spunea:
„Gândul nimicirii mã îngheþa ºi mã ducea la deznãdejde, iar ziua
socotelilor era pentru toþi o distrugere sigurã. Cerurile erau ca arama,
deasupra capului, iar pãmântul de sub picioare era ca fierul. Veºnicia –
ce era oare? ªi moartea – de ce mai exista? Cu cât gândeam mai mult,
cu atât eram mai departe de o explicaþie. Cu cât mã adânceam în
278 cugetarea aceasta, cu atât mai contradictorii erau concluziile. Am încercat
sã nu mai gândesc, dar gândurile nu le puteam stãpâni. Eram cu adevãrat
nenorocit, dar nu înþelegeam cauza. Am murmurat ºi m-am plâns, dar
nu ºtiam de ce. Îmi dãdeam seama cã eram rãu, dar nu ºtiam cum ºi
unde sã gãsesc binele. M-am jelit, dar fãrã nãdejde.”
În aceastã stare a continuat timp de câteva luni. „Deodatã”, spunea
el, „caracterul Mântuitorului a impresionat cu putere mintea mea. Se
pãrea cã existã o fiinþã atât de bunã ºi de miloasã care sã ispãºeascã
nelegiuirile noastre, ºi prin aceasta sã ne salveze de suferinþã ºi de
pedeapsa pãcatului. Imediat am simþit cât de iubitoare poate fi aceastã
fiinþã ºi mi-am închipuit cã mã pot arunca în braþele Sale ºi sã mã
încred în mila unuia ca El. Dar s-a ridicat întrebarea: Cum se poate
dovedi cã existã o astfel de Fiinþã? Am descoperit cã în afarã de Biblie
nu se gãseºte nici o dovadã de existenþa unui aºa Mântuitor sau chiar a
unei stãri viitoare…
ªi am înþeles cã Biblia scotea în evidenþã tocmai un astfel de
Mântuitor de care aveam eu nevoie; ºi am fost uimit sã descopãr cum
o carte neinspiratã dezvoltã niºte principii atât de perfect adaptate
nevoilor unei lumi cãzute. Am fost constrâns sã admit cã Scripturile
trebuiau sã fie o descoperire de la Dumnezeu. Studiul lor a devenit
plãcerea mea; iar în Iisus am gãsit un prieten. Mântuitorul a devenit
pentru mine primul dintre zeci de mii de prieteni; iar Scripturile, care
mai înainte pentru mine erau întunecate ºi contradictorii, au devenit o
candelã pentru picioarele mele ºi o luminã pe cãrarea mea. Mintea mi
s-a liniºtit ºi mi s-a limpezit. Am constatat cã Domnul Dumnezeu este
o stâncã în mijlocul oceanului vieþii. Biblia a devenit apoi studiul meu de
cãpetenie ºi pot spune cu adevãrat cã am cercetat-o cu o mare plãcere.
Am gãsit acea jumãtate despre care nu mi s-a vorbit niciodatã. M-am
întrebat atunci de ce nu vãzusem mai înainte frumuseþea ºi mãreþia ei
Un reformator american
ºi m-am minunat cum de am putut-o respinge. Am descoperit tot ce-mi
putea dori inima ºi un bun leac pentru toate bolile sufletului. Am pierdut
gustul pentru orice altã lecturã ºi mi-am îndreptat inima sã primesc în-
þelepciune de la Dumnezeu.” (S.Bliss, Memoirs of W. Miller, p. 65-67)
Miller ºi-a mãrturisit în mod deschis credinþa în religia pe care o
dispreþuise. Dar prietenii lui necredincioºi n-au întârziat sã aducã toate
acele argumente pe care el însuºi le susþinuse împotriva autoritãþii divine
a Scripturilor. Atunci nu era pregãtit sã rãspundã; dar a raþionat cã,
279
dacã Biblia este o descoperire de la Dumnezeu, trebuie sã fie consec-
ventã cu ea însãºi; ºi dacã a fost datã pentru îndrumarea omului, trebuie
sã fie adaptatã la înþelegerea lui. S-a hotãrât sã studieze Scripturile
pentru sine ºi sã se asigure dacã toate contrazicerile aparente se pot
armoniza.
Tragedia veacurilor
Încercând sã punã deoparte pãrerile preconcepute ºi renunþând la
comentarii, a comparat verset cu verset cu ajutorul trimiterilor ºi ale
concordanþei. ªi-a continuat studiul într-un mod ordonat ºi metodic;
începând cu Geneza ºi citind verset cu verset, n-a mers mai repede
decât pe mãsura înþelegerii pasajelor clar descoperite, încât sã-l elibereze
de toate nedumeririle. Când descoperea ceva neclar, obiceiul lui era
sã-l compare cu toate textele care aveau aceeaºi legãturã cu problema
în studiu. Oricãrui cuvânt îi era îngãduit sã-ºi aibã propria greutate
asupra subiectului din text ºi, dacã înþelegerea lui se armoniza cu pasajele
colaterale, nu mai era nici o dificultate. În felul acesta, când ajungea la
un pasaj greu de înþeles, gãsea explicaþia în alte pãrþi ale Scripturilor.
Pe mãsurã ce studia cu rugãciune stãruitoare pentru iluminare divinã,
ceea ce mai înainte i se pãruse întunecat înþelegerii, acum era clarificat.
A experimentat adevãrul cuvintelor psalmistului: „Descoperirea
cuvintelor Tale dã luminã, dã pricepere celor fãrã rãutate” (Ps. 119,130).
Cu un interes profund a studiat cartea lui Daniel ºi Apocalipsa,
folosind aceleaºi principii de interpretare ca ºi în celelalte cãrþi ale Bibliei,
ºi a descoperit, spre marea lui bucurie, cã simbolurile profetice puteau
fi înþelese. A vãzut cã toate profeþiile „se împliniserã literal”; cã toate
figurile, metaforele, parabolele, asemãnãrile etc., fie cã erau explicate
într-o legãturã imediatã, fie cã termenii în care erau exprimate erau
definiþi în altã parte a Scripturii, ºi când se explicau în felul acesta
trebuiau înþelese literal. „Am fost în felul acesta satisfãcut”, spunea el,
„cã Biblia este un sistem al adevãrurilor descoperite, date atât de clar
ºi simplu, încât omul nestatornic, oricât de nepriceput ar fi, nu poate sã
se rãtãceascã în ea.” (Bliss, p. 70). Verigã dupã verigã din lanþul
adevãrului i-au rãsplãtit eforturile atunci când a schiþat, pas cu pas,
liniile mari ale profeþiei. Îngerii din ceruri îi cãlãuzeau mintea, clarificând
Scripturile înþelegerii sale.
Luând apoi ca un criteriu modul în care se împliniserã profeþiile din
trecut, prin care sã judece împlinirea acelora care erau încã în viitor,
280 s-a convins cã credinþa popularã cu privire la o domnie spiritualã a lui
Hristos – un mileniu pãmântesc înainte de sfârºitul lumii – nu era
susþinutã de Cuvântul lui Dumnezeu. Aceastã învãþãturã, indicând cãtre
o mie de ani de neprihãnire ºi pace înainte de venirea personalã a
Domnului, îndepãrta grozãviile zilei lui Dumnezeu. Dar oricât de plãcut
pãrea acest gând, el era contrar învãþãturilor lui Hristos ºi ale apostolilor,
care arãtau cã grâul ºi neghina trebuie sã creascã împreunã pânã la
seceriº, adicã sfârºitul lumii; c㠄oamenii nelegiuiþi ºi amãgitorii vor
merge din rãu în mai rãu”; c㠄în zilele de pe urmã vor fi vremuri
grele”; ºi cã împãrãþia întunericului va continua sã existe pânã la venirea
Domnului ºi va fi nimicitã prin suflarea gurii Sale ºi distrusã cu strãlucirea
arãtãrii Sale (Mat. 13,30.38-41; 2 Tim. 3,13.1; 2 Tes. 2,8)
Învãþãtura cu privire la pocãinþa întregii lumi ºi la domnia spiritualã
a lui Hristos n-a fost susþinutã de cãtre biserica apostolicã. În general,
n-a fost primitã nici de creºtini pânã pe la începutul secolului al XVIII-lea.
Ca oricare altã rãtãcire, urmãrile ei aveau sã fie rele. Ea îi învãþa pe
oameni sã aºtepte venirea Domnului ca având loc târziu, în viitor, ºi-i
fãcea sã nu dea atenþie semnelor care anunþau revenirea Sa. Aceastã
învãþãturã producea un simþãmânt de încredere ºi de siguranþã care nu
avea nici un temei sigur ºi îi conducea pe mulþi sã neglijeze pregãtirea
necesarã pentru a-L întâlni pe Domnul lor.
Miller a înþeles cã venirea lui Hristos, literalã ºi personalã, este
prezentatã clar în Scripturi. Pavel spune: „Cãci Însuºi Domnul, cu un
strigãt, cu glasul unui arhanghel ºi cu trâmbiþa lui Dumnezeu, Se va
pogorî din cer” (1 Tes. 4,16). Iar Mântuitorul declarã: „Vor vedea pe
Fiul omului venind pe norii cerului cu putere ºi cu o mare slavã. Cãci,
cum iese fulgerul de la rãsãrit ºi se vede pânã la apus, aºa va fi venirea
Fiului omului” (Matei 24,30.27). El va fi însoþit de toate oºtile cerului.
„Va veni Fiul omului în slava Sa, cu toþi sfinþii îngeri” (Matei 25,31). „El
Un reformator american
va trimite pe îngerii Sãi cu trâmbiþa rãsunãtoare, ºi vor aduna pe aleºii
Lui” (Matei 24,31).
La venirea Sa morþii cei drepþi vor fi înviaþi, iar drepþii cei vii vor fi
schimbaþi. „Nu vom adormi toþi, spune Pavel, dar toþi vom fi schim-
baþi, într-o clipã, într-o clipealã din ochi, la cea din urmã trâmbiþã.
Trâmbiþa va suna, morþii vor învia nesupuºi putrezirii, ºi noi vom fi
schimbaþi. Cãci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sã se îmbrace
în neputrezire, ºi trupul acesta muritor sã se îmbrace în nemurire.”
281
(1 Cor. 15,51-53). Iar în Epistola cãtre Tesaloniceni, dupã descrierea
venirii Domnului, spune: „Întâi vor învia cei morþi în Hristos: apoi noi
cei vii, care vom fi rãmas, vom fi rãpiþi toþi împreunã cu ei, în nori, ca sã
întâmpinãm pe Domnul în vãzduh; ºi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”
(1 Tes. 4,16.17).
Tragedia veacurilor
Poporul Sãu nu va primi împãrãþia pânã la a doua venire personalã
a lui Hristos. Mântuitorul spunea: „Când va veni Fiul omului în slava
Sa, cu toþi sfinþii îngeri, va ºedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui, El îi va despãrþi pe unii de
alþii cum desparte pãstorul oile de capre; ºi va pune oile la dreapta, iar
caprele la stânga Lui. Atunci Împãratul va zice celor de la dreapta Lui:
’Veniþi binecuvântaþii Tatãlui Meu de moºteniþi Împãrãþia, care v-a fost
pregãtitã de la întemeierea lumii’” (Matei 25,31-34). Am vãzut din
Scripturile deja citate cã, atunci când vine Fiul omului, cei morþi sunt
înviaþi în neputrezire, iar cei vii sunt schimbaþi. Prin aceastã schimbare
mare ei sunt pregãtiþi sã primeascã Împãrãþia; cãci Pavel zice: „Carnea
ºi sângele nu pot moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu
poate moºteni neputrezirea” (1 Cor. 15,50). Omul în starea lui actualã
este muritor, supus putrezirii; dar Împãrãþia lui Dumnezeu nu va fi supusã
putrezirii, ea dãinuind veºnic. De aceea omul, în starea lui actualã, nu
poate intra în Împãrãþia lui Dumnezeu. Dar când va veni Iisus, El va da
nemurire poporului Sãu; ºi îi va chema sã primeascã Împãrãþia ai cãrei
moºtenitori fuseserã pânã atunci.
Aceste texte, precum ºi multe altele, i-au dovedit cu claritate lui
Miller cã evenimentele care erau aºteptate în general sã aibã loc înainte
de venirea lui Hristos, cum ar fi domnia universalã a pãcii ºi întemeierea
Împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt, urmau sã se realizeze dupã a doua
venire. Mai mult decât atât, toate semnele timpului, cât ºi starea lumii
corespundeau cu descrierea profeticã a zilelor din urmã. A fost constrâns
sã conchidã, numai pe baza studiului Scripturii, cã timpul rezervat pentru
rãmânerea pãmântului în starea lui actualã era gata sã se încheie.
„O altã dovadã care mi-a impresionat mintea cu putere”, spunea el,
„a fost cronologia Scripturilor. Am înþeles cã evenimentele profetizate,
care se împliniserã în trecut, avuseserã loc adeseori într-un timp anume.
Cei o sutã douãzeci de ani ai potopului (Gen. 6,3); cele ºapte zile care
urmau sã-l preceadã împreunã cu cele patruzeci de zile de ploaie amintite
282 în Geneza 7,4; cei patru sute de ani de robie ai seminþiei lui Avraam
(Gen. 15,13); cele trei zile din visul pitarului ºi al paharnicului (Gen.40,12-20);
cei ºapte ani ai lui Faraon (Gen. 41,28-54); cei patruzeci de ani din
pustie (Num. 14,34); cei trei ani ºi jumãtate de foamete (1Regi 17,1;
vezi Luca 4,25); cei ºaptezeci de ani de robie (Ier. 25,11); cele ºapte
vremi ale lui Nebucadneþar (Dan. 4,13-16); ºi cele ºapte sãptãmâni,
ºaizeci ºi douã de sãptãmâni ºi o sãptãmânã, totalizând ºaptezeci de
sãptãmâni hotãrâte asupra iudeilor (Dan. 9,24-27) – toate evenimentele
cuprinse în aceste perioade fuseserã odinioarã numai profeþii ºi se
împliniserã în conformitate cu cele profetizate.” (Bliss, p. 74, 75)
Apoi, când a gãsit în studiul sãu, din Biblie, diferite perioade cronologice
care, dupã înþelegerea lui, se întindeau pânã la a doua venire a lui Hristos,
nu le-a putut considera decât ca „vremi dinainte stabilite”, pe care
Dumnezeu le descoperise slujitorilor Sãi. „Lucrurile ascunse”, zicea Moise,
„sunt ale Domnului Dumnezeului nostru; dar lucrurile descoperite sunt
ale noastre ºi ale copiilor noºtri pentru veºnicie”, iar Domnul declarã prin
profetul Amos c㠄El nu face nimic fãrã sã descopere taina Sa slujitorilor
Sãi prooroci” (Deut. 29,29; Amos 3,7). Cercetãtorii Cuvântului lui
Dumnezeu pot, deci, sã aºtepte cu încredere împlinirea celor mai uimitoare
evenimente din istoria omenirii, arãtate clar în Scripturi.
„Când m-am convins pe deplin”, spune Miller, „cã toatã Scriptura
datã prin inspiraþia lui Dumnezeu este de folos (2 Tim. 3,16); cã n-a
apãrut prin voia oamenilor, ci a fost scrisã aºa cum au fost conduºi
oamenii sfinþi de Duhul lui Dumnezeu (2 Petru 1,21) ºi a fost scrisã
pentru învãþãtura noastrã, ca prin rãbdarea ºi mângâierea pe care o
dau Scripturile sã avem nãdejde (Rom. 15,4), n-am putut decât sã privesc
pãrþile cronologice ale Bibliei ca fiind o parte a Cuvântului lui Dumnezeu,
tot atât de îndreptãþitã la atenþia noastrã serioasã, ca oricare altã parte

Un reformator american
din Scripturi. De aceea am simþit cã, în încercarea de a înþelege ceea
ce Dumnezeu a socotit de bine sã ne descopere în mila Sa, nu aveam
dreptul sã trec peste perioadele profetice.” (Bliss, p. 75)
Profeþia care pãrea sã descopere în modul cel mai clar timpul celei
de a doua veniri era aceea din Daniel 8,14: „Pânã vor trece douã mii trei
sute de seri ºi dimineþi; apoi sfântul Locaº va fi curãþit”. Folosind regula
lui de a face din Scripturã propriul interpret, Miller a vãzut cã o zi în
profeþie reprezintã simbolic un an (Num. 14,34; Ezec. 4,6); a vãzut cã
perioada de 2.300 zile profetice, sau ani literali, se întindea pânã departe, 283
dincolo de încheierea dispensaþiunii iudaice, deci, nu se poate referi la
sanctuarul acelei dispensaþiuni. Miller a acceptat concepþia unanim
recunoscutã pe atunci ºi a înþeles cã în era creºtinã pãmântul este
sanctuarul ºi, ca urmare, curãþirea sanctuarului, profetizatã în Daniel 8,14,
Tragedia veacurilor
reprezintã curãþirea pãmântului prin foc, la a doua venire a lui Hristos.
Dacã punctul corect de început pentru cele 2.300 zile ar fi gãsit, susþinea
el, timpul celei de a doua veniri putea fi precizat cu uºurinþã. Numai aºa
putea fi descoperit timpul acelei mari împliniri, vremea când starea actualã,
cu „toatã mândria ºi puterea ei, pompa ºi vanitatea ei, nelegiuirea ºi
apãsarea, îºi va gãsi sfârºitul; când blestemul va fi îndepãrtat de pe pãmânt,
moartea va fi distrusã, rãsplata va fi datã slujitorilor lui Dumnezeu, profeþilor
ºi sfinþilor, celor care se tem de Numele Sãu, ºi îi va nimici pe aceia care
prãpãdesc pãmântul.” (Bliss, p.76)
Astfel, cu o stãruinþã înnoitã ºi mai profundã, Miller a continuat
cercetarea profeþiilor, zile ºi nopþi întregi fiind devotate studiului a ceea
ce gãsea acum de o importanþã vitalã ºi de un interes care absorbea
totul. În capitolul 8 din Daniel n-a gãsit nici o cheie pentru începutul
celor 2.300 de zile; îngerul Gabriel, cu toate cã i se poruncise sã-l facã
pe Daniel sã înþeleagã viziunea, i-a dat numai o explicaþie parþialã. ªi
atunci când persecuþia teribilã care urma sã se abatã peste bisericã a
fost descoperitã viziunii profetului, puterea fizicã l-a pãrãsit. El n-a mai
putut suporta, iar îngerul l-a lãsat singur pentru o vreme. Daniel „a
leºinat ºi a fost bolnav timp de câteva zile”. „Eram uimit de vedenia
aceasta, spunea el, dar nimeni n-a înþeles-o.”
Însã Dumnezeu a poruncit solului Sãu: „Fã pe acest om sã înþeleagã
vedenia”. Aceastã însãrcinare trebuia îndeplinitã. În ascultare de aceastã
însãrcinare, îngerul s-a întors la Daniel ºi i-a zis: „Am venit sã-þi dau
pricepere ºi înþelegere… de aceea ia aminte ºi înþelege vedenia”
(Dan. 8,27.16; 9,22.23.25-27). În vedenia din capitolul 8 era un punct
important care fusese lãsat neexplicat, referitor la timp – perioada de
2.300 de zile, de aceea îngerul, rezumând explicaþia, a zãbovit mai ales
asupra acestui punct.
„ªaptezeci de sãptãmâni au fost hotãrâte asupra poporului tãu ºi
asupra Cetãþii Sfinte… Sã ºtii deci ºi sã înþelegi cã, de la darea poruncii
pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pânã la Unsul, Mesia, la
Cârmuitorul, vor trece ºapte sãptãmâni; apoi timp de ºaizeci ºi douã de
284
sãptãmâni, pieþele ºi gropile vor fi zidite din nou, ºi anume în vremuri de
strâmtorare. Dupã aceste ºaizeci ºi douã de sãptãmâni, Mesia va fi
stârpit ºi nu va avea nimic… El va face legãmânt cu mulþi timp de o
sãptãmânã; dar la jumãtatea sãptãmânii, va face sã înceteze jertfa ºi
darul de mâncare.”
Îngerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica punctul
pe care nu-l înþelesese în viziunea din capitolul 8, declaraþia cu privire
la timp – „pânã vor trece douã mii trei sute de zile, apoi sfântul Locaº
va fi curãþit”. Dupã aceea i se porunci lui Daniel: „Ia aminte dar la
cuvântul acesta ºi înþelege vedenia”, primele cuvinte ale îngerului au
fost: „ªaptezeci de sãptãmâni sunt hotãrâte asupra poporului tãu ºi
cetãþii tale cele sfinte”. Cuvântul tradus aici prin „hotãrât” înseamnã
literal „tãiat”, ºaptezeci de sãptãmâni, reprezentând 490 de ani, sunt
declaraþi de înger a fi tãiaþi, ca aparþinând îndeosebi iudeilor. Însã din
ce au fost tãiaþi? Cele 2.300 de zile erau singura perioadã de timp
menþionatã în capitolul 8, deci aceasta trebuie sã fie perioada din care
au fost tãiate cele ºaptezeci de sãptãmâni; ele sunt deci o parte din
cele 2.300 de zile, iar aceste douã perioade trebuie sã înceapã în acelaºi
timp. Cele ºaptezeci de sãptãmâni erau declarate de înger sã înceapã
la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului. ªi dacã se
putea gãsi data acestei porunci, atunci putea fi precizat punctul de plecare
pentru marea perioadã de 2.300 de zile.
Decretul cãutat se gãsea în capitolul 7 din Ezra, versetele 12-26. În
forma lui cea mai completã fusese dat de Artaxerxe, împãratul Persiei,
în anul 457 în. Hr. Însã, în Ezra 6,14 se spune cã a fost clãditã Casa
Domnului din Ierusalim „dupã porunca („decretul”) lui Cirus, Darius ºi
Artaxerxe, împãratul Persiei”. Aceºti trei împãraþi, prin emiterea,
reafirmarea ºi completarea decretului, l-au adus la desãvârºirea

Un reformator american
prevãzutã de profeþie, pentru a marca astfel începutul celor 2.300 de
ani. Luând deci anul 457 în. Hr., timpul când a fost completat decretul,
ca datã a poruncii, s-a vãzut cã toate precizãrile profeþiei cu privire la
cele ºaptezeci de sãptãmâni se împliniserã.
„De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pânã la
Mesia, Cârmuitorul, vor trece ºapte sãptãmâni apoi ºaizeci ºi douã de
sãptãmâni”, adicã ºaizeci ºi nouã de sãptãmâni sau 483 de ani. Decretul
lui Artaxerxe a intrat în vigoare în toamna anului 457 în. Hr. Începând
cu aceastã datã, cei 483 de ani se întind pânã în toamna anului 27 d.Hr. 285
(vezi notele suplimentare). Atunci s-a încheiat aceastã profeþie.
Cuvântul „Mesia” înseamn㠄Cel Uns”. În toamna anului 27 d.Hr.,
Hristos a fost botezat de Ioan ºi a primit ungerea Duhului. Apostolul
Petru mãrturiseºte c㠄Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt ºi cu putere de
Tragedia veacurilor
sus pe Iisus din Nazaret” (Fapte 10,38). Iar Mântuitorul Însuºi declara:
„Duhul Domnului este peste Mine, cãci M-a uns sã vestesc sãracilor
Evanghelia” (Luca 4,18). ªi dupã botez s-a dus în Galileea „predicând
Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: S-a împlinit vremea, ºi Împã-
rãþia lui Dumnezeu este aproape. Pocãiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie”
(Marcu 1,14.15).
„El va încheia un legãmânt trainic cu mulþi timp de o sãptãmânã”.
„Sãptãmâna” amintitã aici este ultima dintre cele ºaptezeci; ea reprezintã
ultimii ºapte ani din perioada pusã deoparte pentru iudei. În vremea
aceasta, care începe de la anul 27 pânã la anul 34 d.Hr., Hristos, în mod
personal, apoi prin ucenicii Sãi, a adresat invitaþia Evangheliei îndeosebi
iudeilor. De asemenea, atunci când apostolii au pornit cu vestea cea
bunã a Împãrãþiei, îndrumarea Mântuitorului era: „Sã nu mergeþi pe calea
Neamurilor ºi sã nu intraþi în vreo cetate a Samaritenilor; ci mergeþi mai
degrabã la oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10,5.6).
„La mijlocul sãptãmânii va face sã înceteze jertfa ºi darul de
mâncare.” În anul 31 d.Hr., la trei ani ºi jumãtate dupã botez, Domnul
nostru a fost rãstignit. Astfel, o datã cu marea jertfã oferitã pe Calvar
s-a încheiat ºi sistemul jertfelor care arãtase timp de patru mii de ani
cãtre Mielul lui Dumnezeu. Tipul se întâlnise cu Antitipul ºi toate jertfele
ºi darurile de mâncare din sistemul ceremonial trebuiau sã înceteze.
Cele ºaptezeci de sãptãmâni, sau 490 de ani, rezervaþi îndeosebi
iudeilor, s-au încheiat aºa cum am vãzut, în anul 34. La aceastã datã,
prin acþiunea Sinedriului iudeilor, s-a pecetluit respingerea Evangheliei
prin uciderea lui ªtefan ºi prin persecutarea urmaºilor lui Hristos. Aºa
cã, începând de atunci, solia mântuirii n-a mai fost restrânsã la poporul
ales, ci a fost datã lumii. Ucenicii, obligaþi fiind de persecuþii sã fugã din
Ierusalim, au mers pretutindeni vestind Cuvântul. „Filip a mers în cetatea
Samariei ºi le-a predicat pe Hristos”. Petru, prin cãlãuzire divinã, a
fãcut cunoscut Evanghelia sutaºului din Cezareea, Corneliu cel temãtor
de Dumnezeu; iar zelosul Pavel, câºtigat la credinþa lui Hristos, a fost
286 însãrcinat sã ducã vestea cea bun㠄departe la neamuri” (Fapte 8,4.5;
22,21).
Pânã aici, toate precizãrile profeþiei s-au împlinit în mod izbitor, ºi
începutul celor ºaptezeci de sãptãmâni s-a stabilit fãrã îndoialã în anul
457 în. Hr., iar încheierea lor în anul 34 d.Hr. De la aceastã datã nu mai
este nici o dificultate în a gãsi încheierea celor 2.300 de zile. Cele
ºaptezeci de sãptãmâni – 490 de zile – fiind tãiate din cele 2.300, mai
rãmâneau încã 1.810 zile. Deci, dupã terminarea celor 490 de zile,
trebuia sã se mai împlineascã încã 1810 zile. Astfel cã, începând cu
anul 34 d.Hr., cei 1.810 ani se continuau pânã în anul 1844. Ca urmare,
cele 2.300 de zile – ani din Daniel 8,14 se încheiau în anul 1844. ªi
atunci, la încheierea acestei lungi perioade profetice, dupã mãrturia
îngerului lui Dumnezeu, „sanctuarul va fi curãþit”. În felul acesta, timpul
pentru curãþirea sanctuarului – care era aproape în mod general prevãzut
cã va avea loc la a doua venire – a fost stabilit cu precizie.
Miller ºi tovarãºii lui au crezut la început cã cele 2.300 de zile se vor
încheia în primãvara anului 1844, cu toate cã profeþia arãta cãtre toamna
acelui an (vezi notele suplimentare). Înþelegerea greºitã a acestui punct
a adus dezamãgirea ºi încurcãtura acelora care stabiliserã o datã mai
devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea
argumentului care arãta cã cele 2.300 de zile se încheiau în anul 1844
ºi cã marele eveniment reprezentat prin curãþirea sanctuarului trebuia
sã aibã loc atunci.
Începând din nou studiul Sfintelor Scripturi, aºa cum fãcuse pentru
a dovedi cã ele erau o descoperire de la Dumnezeu, Miller nu se aºtepta
câtuºi de puþin sã ajungã, atunci când a început studiul, la concluzia la
care ajunsese acum. Dar dovada Scripturii era prea clarã ºi prea
convingãtoare pentru a nu fi luatã în seamã.

Un reformator american
Consacrase deja doi ani studiului Bibliei când, în anul 1818, a ajuns
la convingerea solemnã cã în aproximativ douãzeci ºi cinci de ani Hristos
urma sã Se arate pentru mântuirea poporului Sãu. „Nu este nevoie sã
vorbesc”, spunea Miller, „despre bucuria care mi-a umplut inima în
aºteptarea fericitã, nici despre dorinþa arzãtoare a sufletului meu, de a
lua parte la bucuriile mântuiþilor. Acum Biblia era pentru mine o carte
nouã. Era într-adevãr o sãrbãtoare a raþiunii; tot ce fusese pentru mine
întunecat, tainic sau neclar în învãþãturile ei se risipise din minte în faþa
luminii clare care rãsãrea acum din paginile ei sfinte; ºi cât de strãlucitor 287
ºi mãreþ se arãta adevãrul! Toate contrazicerile ºi inconsecvenþele pe
care le gãsisem înainte în Cuvânt se spulberaserã; ºi, cu toate cã mai
erau încã multe pãrþi de care nu eram mulþumit, pentru cã nu avusesem
o înþelegere deplinã, cât de multã luminã izvora din ea spre a ilumina
Tragedia veacurilor
mintea mea atât de întunecatã mai înainte, încât simþeam o desfãtare în
studiul Scripturii, pe care nu o bãnuisem cã poate rezulta din învãþãturile
ei.” (Bliss, p. 76, 77)
„Dar având convingerea solemnã cã astfel de evenimente importante
erau profetizate în Scripturi, pentru a se împlini într-un interval de timp
atât de scurt, a pus stãpânire pe mine, cu o mare putere, problema cu
privire la datoria mea faþã de lume, înþelegând dovada care-mi captivase
mintea.” (Idem, p. 81). Miller nu putea sã nu simtã cã era datoria lui sã
facã ºi altora parte de lumina pe care o primise. Se aºtepta sã întâmpine
ºi împotrivire din partea celor neevlavioºi, dar avea încredere cã toþi
creºtinii se vor bucura în nãdejdea întâlnirii Mântuitorului pe care
mãrturiseau cã-L iubesc. Singura lui teamã era cã, în marea lui bucurie
produsã de aºteptarea glorioasei eliberãri, care urma sã aibã loc atât
de curând, mulþi vor primi doctrina fãrã sã cerceteze îndeajuns Scripturile
care arãtau acest adevãr. De aceea a ezitat sã-l prezinte de teama de
a nu greºi ºi astfel sã-i ducã ºi pe alþii în rãtãcire. A început deci sã
revadã dovezile în sprijinul concluziilor la care ajunsese ºi sã ia în
consideraþie, cu atenþie mãritã, toate greutãþile care se prezentau înaintea
minþii lui. Dar curând a constatat cã toate obiecþiile sale dispãreau ca
ceaþa dinaintea razelor soarelui în faþa luminii Cuvântului lui Dumnezeu.
Cinci ani petrecuþi astfel l-au convins pe deplin cu privire la corectitu-
dinea poziþiei lui.
ªi acum, datoria de a face cunoscut altora ceea ce credea a fi clar
susþinut de Scripturi a pus din nou stãpânire cu putere asupra lui.
„Când eram la ocupaþiile mele”, spunea el, „îmi suna continuu în urechi:
„Du-te ºi spune lumii despre primejdia în care se gãseºte”. Textul urmãtor
îmi venea mereu în minte: „Când spun celui nelegiuit, nelegiuitule vei
pieri; dacã nu-i spui ca sã avertizezi pe cel nelegiuit de calea lui, nelegiuitul
acela va muri în nelegiuirea sa; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
Dar dacã avertizezi pe cel nelegiuit sã se întoarcã de la calea lui, ºi
288 dacã nu se întoarce din calea lui, el va muri în nelegiuirea lui; dar tu îþi
vei mântui sufletul” (Ezech. 33,8.9). „Simþeam cã, dacã nelegiuiþii
puteau fi avertizaþi în mod eficient, mulþi dintre ei se vor pocãi, iar dacã
ei nu erau avertizaþi, sângele lor urma sã fie cerut din mâna mea.”
(Bliss, p. 92)
A început sã prezinte vederile sale în particular, când avea ocazia,
rugându-se ca un predicator sã le simtã puterea ºi sã se consacre vestirii
lor. Dar nu putea alunga convingerea cã el însuºi avea o datorie
personalã de adus la îndeplinire – sã dea avertizarea. Îi reveneau mereu
în minte cuvintele: „Mergi ºi spune lumii; sângele lor îl voi cere din
mâna ta”. A mai aºteptat nouã ani, povara apãsând asupra sufletului
sãu, pânã în anul 1831, când, pentru prima datã, a prezentat în public
motivele credinþei sale.
Dupã cum Elisei fusese odinioarã chemat de la coarnele plugului de
pe câmp pentru a primi mantia consacrãrii la slujba de profet, tot astfel
William Miller a fost chemat sã-ºi lase plugul ºi sã descopere oamenilor
tainele Împãrãþiei lui Dumnezeu. A intrat în aceastã lucrare tremurând,
conducându-ºi ascultãtorii pas cu pas prin perioadele profetice, pânã la
a doua venire a lui Hristos. Cu fiecare efort fãcut, câºtiga putere ºi
curaj când vedea interesul general deºteptat de cuvintele sale.
Miller a consimþit sã-ºi prezinte vederile în public numai la cererea
fraþilor sãi, în ale cãror cuvinte el a recunoscut chemarea Domnului.
Era acum în vârstã de cincizeci de ani, neobiºnuit cu vorbirea în public
ºi apãsat de simþãmântul nedestoiniciei pentru lucrarea pe care o avea
în faþã. Dar de la început lucrãrile lui au fost binecuvântate într-un mod
deosebit pentru mântuirea sufletelor. Prima lui lecturã a fost urmatã de
o trezire religioasã, în care treisprezece familii, cu excepþia a douã
persoane, au fost convertite. Imediat a fost chemat sã predice ºi în alte

Un reformator american
locuri ºi aproape în fiecare loc lucrarea lui avea ca rezultat o reînviorare
a lucrãrii lui Dumnezeu. Pãcãtoºii se converteau, creºtinii se trezeau la
o mai mare consacrare, iar deiºtii ºi necredincioºii erau aduºi sã
recunoascã adevãrurile Bibliei ºi ale religiei creºtine. Mãrturia acelora
în mijlocul cãrora lucra era: „El poate ajunge la o anumitã clasã de
oameni fãrã influenþa altora”. (Idem, p. 138). Predicarea lui avea scopul
de a trezi atenþia publicului la marile lucrãri ale religiei ºi sã opreascã
senzualitatea ºi spiritul lumesc ce creºteau ºi în epoca aceea.
În aproape fiecare oraº erau zeci, iar în altele sute de convertiþi ca 289
urmare a predicãrii sale. În multe locuri, bisericile protestante din aproape
toate denominaþiunile îi erau deschise, iar invitaþiile pentru a lucra veneau
de obicei de la slujitorii bisericilor. Principiul lui neschimbat era acela
de a nu lucra în nici un loc unde nu fusese invitat ºi, cu toate acestea, în
Tragedia veacurilor
curând nu a mai putut face faþã nici mãcar la jumãtate din cererile
care-i erau adresate. Mulþi care n-au primit vederile sale, cu privire la
timpul exact al celei de a doua veniri, erau totuºi convinºi de siguranþa
apropierii venirii lui Hristos ºi a nevoii lor de pregãtire. În unele oraºe
mari, lucrarea lui a produs o impresie profundã. Comercianþii de bãuturi
alcoolice ºi-au pãrãsit negustoria ºi au transformat magazinele în case
de adunare; casele de jocuri de noroc au fost dãrâmate; necredincioºii,
deiºtii, universaliºtii ºi chiar desfrânaþii cei mai josnici se schimbau, unii
dintre ei nu mai intraserã într-o Casã de rugãciune de ani de zile. Diferite
denominaþiuni formau adunãri de rugãciune, în unele cartiere, aproape
în fiecare orã, oamenii de afaceri se adunau la miezul zilei pentru rugã-
ciune ºi proslãvire. N-a fost o emanaþie bizarã, ci o solemnitate aproape
generalã asupra minþii oamenilor. Lucrarea lui, asemãnãtoare cu cea a
primilor reformatori, tindea mai degrabã sã convingã ºi sã trezeascã
conºtiinþa, decât doar sã stimuleze emoþiile.
În anul 1833, Miller a primit o aprobare de predicare din partea
Bisericii Baptiste, al cãrui membru era. Un mare numãr de slujitori ai
denominaþiunii au acceptat lucrarea lui ºi, având consimþãmântul lor oficial,
ºi-a continuat lucrarea. A cãlãtorit ºi a predicat fãrã încetare, cu toate
cã lucrarea personalã era limitatã îndeosebi la statul New England ºi
statele din mijloc. Timp de câþiva ani, cheltuielile au fost suportate de el
ºi niciodatã dupã aceea n-a primit destul pentru a face faþã cheltuielilor
de cãlãtorie spre locurile în care era invitat. În felul acesta lucrarea
publicã, departe de a fi o afacere, era o povarã grea asupra averii lui,
care treptat a scãzut în aceastã perioadã a vieþii. El era capul unei fa-
milii numeroase, dar, pentru cã toþi erau economi ºi harnici, ferma lor
era îndestulãtoare pentru întreþinerea lor, ca ºi a lui.
În anul 1833, la doi ani dupã ce Miller începuse sã prezinte în public
dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, a apãrut ultimul
dintre semnele care fuseserã prezise de Mântuitorul ca semn al venirii
Sale pentru a doua oarã. Cãci Însuºi Iisus spusese: „Stelele vor cãdea
290 din cer” (Mat. 24,29). Iar Ioan, în Apocalipsa, declara ºi el cã a vãzut
în viziune semnele care trebuiau sã vesteascã ziua Domnului: „Stelele
cerului au cãzut din cer pe pãmânt cum cad smochinele verzi din pom
când este scuturat de un vânt puternic” (Apoc. 6,13). Aceastã profeþie
ºi-a gãsit o împlinire impresionantã ºi izbitoare în marea ploaie meteoricã
din 13 noiembrie 1833. Aceasta a fost manifestarea cea mai întinsã ºi
magnificã a unei cãderi de stele care a fost raportatã vreodatã, „întregul
firmament deasupra Statelor Unite fiind atunci, timp de ore întregi,
într-o miºcare plinã de flãcãri. Nici un fenomen ceresc n-a avut loc
vreodatã în aceastã þarã, de la întemeierea ei, care sã fi fost privit cu o
admiraþie atât de intensã de o anumitã categorie de oameni sau cu o
aºa de mare groazã ºi zbucium de o altã categorie.” „Frumuseþea
maiestuoasã ºi mãreþia ei zãbovesc încã în mintea multora… Niciodatã
n-a cãzut o ploaie mai deasã cum au cãzut meteoriþii spre pãmânt; la
rãsãrit, la apus, la miazãnoapte ºi la miazãzi era la fel. Într-un cuvânt,
tot cerul pãrea în miºcare. Manifestarea, aºa cum a fost descrisã în
jurnalul profesorului Siliman, s-a vãzut în toatã America de Nord… De
la ora douã noaptea pânã în zorii din ziua urmãtoare, cerul fiind foarte
clar ºi fãrã nori, un joc neîncetat de lumini strãlucitoare ºi orbitoare s-a
menþinut pe tot cerul.” (R.M.Devens, American Progress; or, The
Great Events of the Greatest Century, cap. 28, p. 1-5)
„Nici o limbã, desigur, nu poate descrie splendoarea acelei
manifestãri mãreþe… ºi nimeni dintre aceia care n-au vãzut-o nu-ºi
poate forma o idee despre slava ei. Pãrea cã toate stelele cerului s-au
adunat într-un singur punct aproape de zenit, de unde izbucneau simultan,
cu iuþeala fulgerului, spre toate pãrþile orizontului; ºi cu toate acestea
nu se consumau – mii veneau în urma altor mii, ca ºi când ar fi fost
create pentru ocazia aceea.” (F.Reed, în The Cristian Advocate and
Journal, dec. 13, 1833). „Un tablou mai real al unui smochin care îºi
Un reformator american
scuturã smochinele când este bãtut de un vânt puternic nu s-a putut
vedea pânã atunci.” („The Old Countryman”, în Portland Evening
Advertiser, nov. 26. 1833)
În New York, în Journal of Commerce, din 14 noiembrie 1833, a
apãrut un articol lung cu privire la acest fenomen minunat, conþinând
urmãtoarea declaraþie: „Nici un filozof sau savant cred cã n-a vorbit ºi
nici n-a scris despre un eveniment ca acela de ieri dimineaþã. Acum
optsprezece secole, un profet a prevestit cu exactitate, dacã ne va fi
291
greu sã înþelegem cã stelele ce cad sunt stele cãzãtoare… singurul
sens în care acest lucru este posibil sã fie adevãrat.”
În felul acesta s-a manifestat ultimul dintre acele semne ale revenirii
Sale, cu privire la care Hristos i-a avertizat pe ucenicii Sãi: „Când veþi
vedea toate aceste lucruri, sã ºtiþi cã Fiul omului este aproape, este chiar la
Tragedia veacurilor
uºi” (Mat. 24,33). Dupã aceste semne, Ioan a vãzut petrecându-se urmãtorul
mare eveniment, ºi anume cerurile strângându-se ca un sul, în timp ce pã-
mântul se cutremura, munþii ºi insulele erau mutate din locul lor, iar cei ne-
legiuiþi, îngroziþi, cãutând sã fugã dinaintea Fiului omului (Apoc. 6,12-17).
Mulþi dintre aceia care au fost martorii cãderii de stele au socotit
acest eveniment ca fiind vestitor al judecãþii viitoare, „un tip înfricoºat,
un înainte mergãtor sigur, un semn al milei despre ziua aceea mare ºi
înfricoºatã”. („The Old Countryman”, în Portland Evening Advertiser,
26 noiembrie 1833). În felul acesta, atenþia oamenilor a fost îndreptatã
cãtre împlinirea profeþiei ºi mulþi au fost conduºi sã dea atenþie avertizãrii
cu privire la a doua venire.
În anul 1840, o altã împlinire remarcabilã a profeþiei a produs un
interes larg rãspândit. Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre
pastorii conducãtori ai predicãrii celei de a doua veniri, a publicat o
expunere cu privire la Apocalipsa, capitolul 9, prezicând cãderea
Imperiului Otoman. Dupã calculele sale, aceastã putere urma sã fie
zdrobit㠄în anul 1840, în luna august”; cu doar câteva zile înainte de
împlinire, el scria: „Punând deoparte prima perioadã de 150 de ani,
care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes sã se urce pe tron, cu
îngãduinþa turcilor, ºi þinând seamã cã cei 391 de ani ºi cincisprezece
zile au început la încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la
11 august 1840, când puterea otomanã din Constantinopol se aºtepta
ca sã cadã. ªi lucrul acesta cred cã se va produce.” (Josiah Litch, in
Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 aug. 1840)
Chiar la data fixatã, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecþia
puterilor aliate ale Europei, aºezându-se în felul acesta sub controlul
popoarelor creºtine. Evenimentul a împlinit profeþia cu exactitate (vezi
notele suplimentare). Când s-a aflat, mulþimile s-au convins de
corectitudinea principiilor de interpretare profeticã adoptate de Miller
ºi colaboratorii sãi ºi un impuls minunat a fost dat miºcãrii advente.
Bãrbaþi de culturã, cu poziþie socialã, s-au unit cu Miller atât în predi-
292 carea, cât ºi în publicarea vederilor sale, astfel cã, de la 1840 la 1844,
lucrarea s-a întins cu repeziciune.
William Miller avea o forþã intelectualã puternicã, disciplinatã prin
meditaþie ºi prin studiu; ºi el a adãugat la acestea înþelepciunea Cerului,
legându-se de Izvorul înþelepciunii. Era un bãrbat de o valoare veritabilã,
care nu putea decât sã impunã respect ºi stimã oriunde integritatea
caracterului ºi superioritatea moralã erau apreciate. Unind o bunãtate
realã a inimii cu umilinþa creºtinã ºi cu puterea stãpânirii de sine, era
atent ºi curtenitor cu toþi, gata sã asculte pãrerile altora ºi sã le
cântãreascã argumentele. Fãrã pasiune sau stimulare, el punea la probã
toate teoriile ºi învãþãturile prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar raþionamentul
lui sãnãtos ºi o cunoaºtere temeinicã a Scripturilor îl fãceau în stare sã
respingã rãtãcirea ºi sã demaºte falsitatea.
Cu toate acestea, Miller nu ºi-a îndeplinit lucrarea fãrã sã întâmpine
o asprã ostilitate. Aºa cum se întâmplase ºi cu primii reformatori, era ºi
acum: adevãrurile pe care le prezenta nu erau privite favorabil de
învãþãtorii religioºi populari din vremea aceea. Deoarece aceºtia nu-ºi
puteau susþine poziþia cu Scripturile, erau obligaþi sã recurgã la afirmaþiile
ºi învãþãturile oamenilor, precum ºi la tradiþiile pãrinþilor bisericii. Dar
Cuvântul lui Dumnezeu era singura mãrturie acceptatã de cãtre
predicatorii adevãrului advent. „Biblia ºi numai Biblia” era cuvântul lor
de ordine. Lipsa de argumente din Scripturã a împotrivitorilor era
înlocuitã cu batjocurã ºi ridiculizare. Timp, mijloace ºi talente erau
folosite pentru a-i înfiera pe aceia a cãror singurã vinã era cã aºteptau
cu bucurie revenirea Domnului lor ºi se strãduiau sã trãiascã o viaþã
sfântã ºi sã-i îndemne ºi pe alþii sã se pregãteascã pentru revenirea
Sa.
Eforturile depuse pentru a distrage mintea oamenilor de la subiectul

Un reformator american
celei de a doua veniri erau neobosite. S-a ajuns chiar sã se considere
un pãcat, ceva de care oamenii sã se ruºineze, studiul profeþiilor în
legãturã cu venirea lui Hristos ºi cu sfârºitul lumii. În felul acesta, slujitorii
bisericilor din vremea aceea subminau credinþa în Cuvântul lui
Dumnezeu. Învãþãturile lor îi fãceau pe oameni necredincioºi ºi mulþi
îºi luau libertatea sã meargã dupã poftele lor nelegiuite. Apoi, autorii
acestor maºinaþii au aruncat toatã vina asupra adventiºtilor.
Iar atunci când oamenii inteligenþi ºi atenþi se adunau sã-l asculte,
numele lui Miller era rar amintit în presa religioasã, ºi atunci numai în 293
batjocurã ºi denigrare. Cei nelegiuiþi ºi neglijenþi, încurajaþi de poziþia
învãþãtorilor religioºi, recurgeau la epitete ruºinoase ºi la glume josnice
ºi hulitoare, în eforturile lor de a aduce batjocurã asupra lui ºi a lucrãrii
sale. Omul cu pãrul cãrunt, care-ºi pãrãsise un cãmin confortabil pentru
Tragedia veacurilor
a cãlãtori pe propria cheltuialã, din oraº în oraº ºi din sat în sat, strãduin-
du-se fãrã încetare sã ducã cuvântul de avertizare solemnã cu privire
la judecata care se apropia, era denunþat în mod batjocoritor ca un
fanatic, un mincinos, un escroc ºi un speculant.
Ridicolul, înºelãciunea ºi abuzul puse în seama lui au provocat un
protest plin de indignare, chiar din partea presei laice. „A trata un subiect
de o aºa mãreþie copleºitoare ºi având consecinþe atât de grozave” cu
uºurinþã ºi dispreþ era declarat de oamenii din lume „nu numai o batjocurã
faþã de sentimentele propagatorilor ºi apãrãtorilor lui”, ci „se fãcea o
glumã din ziua judecãþii, o batjocurã la Însãºi adresa Dumnezeirii ºi
dispreþ faþã de grozãviile barei Sale de judecatã.” (Bliss, p. 183)
Instigatorul rãului cãuta nu numai sã facã fãrã efect solia adventã,
dar sã-l distrugã chiar ºi pe sol. Miller fãcea o aplicaþie a adevãrului
Scripturii pentru inimile ascultãtorilor, mustrându-le pãcatele ºi
tulburându-le mulþumirea de sine, dar cuvintele lui clare ºi tãioase le
trezea vrãjmãºia. Împotrivirea manifestatã de cãtre membrii bisericii
faþã de aceastã solie îi încuraja pe cei josnici sã-ºi îngãduie libertãþi ºi
mai mari; duºmanii complotau chiar sã-i ia viaþa când va pãrãsi locul de
adunare. Dar îngerii sfinþi erau în mijlocul mulþimii ºi o datã unul dintre
ei, în chip de om, l-a luat de braþ pe slujitorul Domnului ºi l-a condus în
siguranþã prin mijlocul mulþimii înfuriate. Lucrarea lui nu era încã
terminatã, iar Satana împreunã cu emisarii lui au fost dezamãgiþi în
toate planurile lor.
În ciuda oricãrei împotriviri, interesul faþã de miºcarea adventã con-
tinua sã creascã. De la zeci ºi sute, numãrul ascultãtorilor crescuse cu
miile. Aceºtia se bucuraserã un timp de o acceptare deplinã din partea
diferitelor lor biserici, dar, dupã o vreme, spiritul de împotrivire s-a
manifestat chiar ºi asupra acestor noi convertiþi, iar bisericile au început
sã ia mãsuri disciplinare faþã de aceia care îmbrãþiºaserã vederile lui
Miller. Aceastã acþiune cerea un rãspuns din partea lui Miller care,
294 printr-o scrisoare deschisã cãtre creºtinii din toate denominaþiunile, le
solicita ca, în cazul în care învãþãturile lui erau rãtãcite, sã i se dove-
deascã rãtãcirea cu Scripturile.
„Ce am crezut noi”, spunea el, „care nu ni s-a poruncit prin Cuvântul
lui Dumnezeu, despre care voi înºivã declaraþi cã este singura regulã
de credinþã ºi practicã? Ce am fãcut noi care sã provoace denunþãri
atât de violente împotriva noastrã, de la amvoane ºi prin presã, ºi vã
determinã sã ne excludeþi pe noi (adventiºtii) din bisericile ºi din mijlocul
frãþiei?… Dacã suntem greºiþi, vã rugãm, arãtaþi-ne în ce constã greºeala
noastrã. Arãtaþi-ne din Cuvântul lui Dumnezeu cã sun