Sunteți pe pagina 1din 28

Organizarea statala a puterii.

Considereatii generale despre institutii politice.


Institutia in sens larg, reprezinta un grup de norme juridice unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare,
obiect ce ii asigura unitatea si permanenta.
Prin institutie politica intelegem organul de stat abilitat sa realizeze puterea politica si normele privitoare la
modul in care se infaptuieste aceasta putere politica.

In teoria constitutiei se utilizeaza conceptul de putere a poporului, care semnifica puterea de decizie a unui stat in
acord si cu sustinerea vointei populare. Uneori notiunea de putere esteexprimata pin termenul suveranitate. Problema
care se pune este cui apartine concret aceasta putere, si care este rolul statului in exercitarea acestei puteri. In constitutia
romaniei scrie ca (art 2 alin 1) suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale
reprezentative .
Alin 2" Niciun grup si nicio persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu".
In teoria dreptului constitutional dtinatorul unic al puterii de stat si singurul titular al acestei puteri este poporul.
Puterea emana de la natiune, de la popor si nu poate fi exercitat decat de autoritatile reprezentative si desemnate tot de
puterea publica. Pe cale de consecinta statul in unicitatea lui si prin organele autoritatile sale nu face decat sa exercite, sa
puna in aplicare puterea publica, puterea politica. Statul nu detine putere.
Prin urmare intre puterea politica (suveranitate) si puterea de stat exista un raport ierarhic de subordonare,
decidentul fiind detinatorul, tituarul puterii politice. Statul nu este altceva decat organizarea statala institutionala a puterii
poporului. Statul este instrumentul institutionalizat de exercitarea puterii poporului. Prin urmare intre puterea politica si
puterea de stat exista apropieri conceptuale (de ex se exercita pe acelasi teritoriu unic) dar au semnificatii constitutionale
diferite. Pentru ca puterea de stat sa nu poata acapara puterea politica,[ ca de exemplu in regimurile despodice (ludovic al
14-lea)], puterea politica insasi a divizat puterea de stat in trei componente: (Divide et impera).
Functiile statului de exercitare a puterii care in fapt apartine poporului s-au impartit in trei: -functia executiva
- functia legislativa
- functia judecatoreasca
Functia fundamentala a puterii de stat este aceea de a exprima si realiza ca vointa general obligatorie vointa poporului ca
putere publica.
Pentru a-si indeplini functia fundamentala puterea de stat are cateva atribute esentiale astfel:
1) Caracterul de putere -> semnifica autoritatea, posibilitatea, legitimitatea efectiva de a realiza si exprima si de a
impune vointa publica, politica , fata de intreaga societate. Caracterul de putere al puterii de stat exclude orice manifestare
contrara vointei exprimate de puterea publica in numele caruia statul actioneaza.
2) Caracterul social al puterii de stat -> puterea de stat are acest caracter social pentru ca ea se manifesta intre cetateni
si se realizeaza cu privire la acestia. Puterea organizata statal inclusiv prin divizarea puterilor a fost creata ca atare de

oameni, organizati in forte sociale, transformand puterea de stat despotica in ceea ce exista astazi in majoritatea statelor
lmii
3) Puterea de stat are atributul constrangerii -> in scopul de a asigura cooronatele esentiale ale puterii politice
4) Puterea de stat exprima si realizeaza vointa guvernantilor ca vointa general-obligatorie si in acord cu puterea
politica -> puterea politica se exprima prin norme adoptate de reprezentantii poporului. Aceste norme au caracter
obligatoriu si trebuie respectate de catre toti membrii societatii, chiar daca unii nu sutn de acord cu ele, dar legile,
respectiv puterea de stat , exprima vointa majoritara, dominanta din puterea politica si atunci si pentru persoanele sau
grupurile in dezacord statul realizeaza vointa majoritara.
5) Caracterul organizat a puterii statale -> puterea de stat este si exista numai ca putere organizata sub forma unui
apart , a unui mecanism functional, organizarea puterii de stat se face pe principiul echilibrului si conlucrarii dintre
autoritatile sale.
6) Suveranitatea puterii de stat -> este suprema si independenta in exprimarea si realizarea vointei poporului. Intre
puterea politica si puterea de stat nu se poate interpune nimic.

Principiul separatiei, echilibrului si colaborarii puterilor in cadrul puterii de stat unice.

Intrucat in orice stat puterea politica este unica si puterea de stat ca executant al puterii politice este tot unica, nu pot
exista mai multe centre de putere statala, intr-un singur stat. Dar puterea de stat se manifesta in principal prin exercitarea
funciilor atribuite de puterea politica. Organizarea statala exercita functiile principale ale statului, respectiv functia de
EDICTARE a legilor, functia de EXECUTARE a acestor legi, si functia JURIZDICTIONALA prin institutii statale diferite, care
trebuie sa fie separate, dar care in acelasi timp trebuie sa se afle in echilibru si sa coopereze intre ele. Aceste functii sunt:
-Functia legislativa, pe care o exercita PARLAMENTUL, investit cu puterea legislativa ca parte din puterea statala.
-Functia de guvernare, de administrare a treburilor, a problemelor tarii se exercita de institutia statala numita
GUVERN, care este investit cu puterea executiva.
-Functia statala de infaptuire a justitiei, de stabilire a dreptatii, de solutionare a litigiilor este atribuita
INSTANTELOR JUDECATORESTI, care sunt investite cu puterea judecatoreasca.
Se pune problema ca autoritatile statale exercita segmentul de putere cu care sunt investite conform principiului
INDEPENDENTEI SI SPECIALIZARII. Astfel ca functia legislativa de exemplu se exercita exclusiv de autoritatea
legiuitoare in viirtutea puterii legislative, si aceasta este parlamentul exclusiv. Guvernul nu poate sa emita ordonantele
legislative in viirtutea puterii legislative, el primeste de la puterea legislativa o lege speciala de abilitare .....
Partidele politice

Necesitatea abordarii temei:


-Pentru ca partid politic reprezinta mediatorul necesar intre popor si guvernantii care exercita puterea poporului .

Din acest motiv, partidele politice sunt reglementate constitutional ,devenind astfel institutii de drept constitutional. Din
punct de vedere constitutional , partid politic-urile sunt rezultanta libertatii de asociere care este un drept constitutional
fundamental .
Sub aspect constitutional ,ratiunea de a fi este definita in art. 8 si anume aceea de a contribui la exprimarea vointei
politice a cetatenilor si prin aceasta de a configura modul de alcatuire si de exercitare a puterii politice.
Drepturi constitutionale ale partidului politic si despre constrangeri ca drepturi constitutionale:
1. Partidul politic majoritatea absoluta in Parlament, in urma votului popular , au dreptulsaparticipe la
consultariptrdesemnareaunuicandidatptrfunctia de prim-ministru .
2. In lipsa acelei majoritati, partidele politice reprezentate in Parlament au dreptul sa participe la consultari.
3. Canditaturile pentru alegerile parlamentare se propun de partidele politicesau se sustin de aceste partide.
4. Dreptul partidului politic exclusiv de a desemnareprezentanti in birourileelectorale .
5. Numai partidul politicsi formatiunile politice care participa la campania electorala pot primi prin lege subventii de la
buget.
Constrangeri ,limitari:
1.
Partidele politice au obligatia constitutionala sa isi precizeze scopul pentru care s-au infiintat.
2.
Constitutia reglementeaza motivele de declarare a partidelor ca neconstitutionale si pe cale de consecinta
dizolvarea lor.
3.
Constitutia limiteaza accesul in partidele politice a unor categorii profesionale si prevede expres ca nu pot face
parte din partide politice: judecatorii CurtiiConstitutionale ,avocatii poporului , magistratii , membri activi ai armatei ,
politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege. De asemenea, partidele politice exista si functioneaza
numai daca sunt inregistrate ca atare la Tribunalul Bucuresti.
Legea romana a partidelor stabileste si ea niste exigente .Astfel, partidele sunt organizate si functioneaza numai pe
criteriul administrativ-teritorial.
Fiecare partid trebuie sa aiba o denumire integrala , o denumire prescurtata, un semn permanent, iar acestia nu pot
combina sau reproduce simbolurile nationale ale statului roman , ale altor state , ale institutiilor nationale sau cultelor
religioase.
Organizarea partidelor politice este conditionata de existenta unui statut si a unui program politic propriu . De aseamenea
,legea impune ca fiecare partid politic sa aiba in structura organizatorica o adunare generala , un organ executiv , un organ
de arbitraj . Prin lege si statut sunt stabilite reguli privitoare la toate aceste organizatii.
Inregistrarea partidelor se face la Tribunalul Bucuresti in baza urmatoarelor acte :
Cererea de inregistrare
Actul de constituire impreuna cu lista semnaturilor a cel putin 25. 000 de membri, domiciliati in 18 judete , dar nu mai
putin de 700 de membri din 17 judete . Aceasta lista insotita de o declaratie autentificata privind autenticitatea

semnaturilor. De aseamnea , se mai adauga statutul si programul partidului. Toata aceasta documentatie se efectueaza
pentru eventuale contestatii la Tribunalul Bucuresti, timp de 15 zile . Hotararea instantei se pronunta in termen de 15 zile
maxim si este supusa caii de atac (contestatie)la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile.
Aliante politice intre partide.
Legea reglementeaza de asemenea incetarea partidului politic:
Voluntara prin autodizolvare sau prin reorganizare.
Incetarea activitatii prin decizie judecatoreasca emisa de CC sau de instanta judecatoreasca. Mai poate interveni incetarea
prin inactivitate in situatia in care partidul politic nu desemneaza candidati in 2 campanii legislative successive in cel putin
18 circumscriptii .
Legea mai reglementeaza si resursele financiare care pot fi exclusiv legale din cotizatii ,donatii si legate , activitati proprii
si subventii de la bugetul de stat.

TEORIA STATULUI
Puterea politica se institutionalizeaza prin stat adica prin forma de guvernamant. Conceptul de stat porneste de la ideea
ca fiintele umane se asociaza in forma statului in vederea satisfacerii unor interese si nevoi si scopuri comune. Din aceasta
perspectiva, statul este considerat ca o forma de organizare sociala care garanteaza protectia celor guvernati impotriva
pericolelor din exterior(agresiuni armate) cat si din interior(tulburente sociale, cataclisme).
Etimologic, statul provine din limba latina status care initial insemna stare. In sens juridic, situatia unei persoane sau a
unor grupuri de persoane care fac parte dintr-o comunitate ce impartaseste un set de valori comun si care ii confera
anumite drepturi si obligatii. In evul mediu, starile reprezentau paturi ale societatii care aveau un rol specific in exercitarea
puterii si care impreuna alcatuiau poporul.
Din punct de vedere constitutional, conceptul de stat are mai multe abordari:
1.
Statul este un concept interdisciplinar intrucat intereseaza atat dreptul public intern cat si dreptul international
public. Pentru dreptul constitutional, statul este studiat, analizat in interiorul sau adica aspectul sau institutional care
contribuie la constituirea si exercitarea puterii politice. Pe plan extern, intereseaza statul privit ca entitate juridica, ca
subiect de drept international relationat la comunitatea internationala(alte state sau organizatii internationale de genul
NATO sau UE). Statul nu reprezinta insa simpla adunare a persoanelor ci este prin excelenta un concept politic, adica
esenta unei manifestari de vointa privind organizarea politica a societatii. Prin aceasta, conceptul de stat difera de
conceptul de tara care este in primul rand un concept de harta, care defineste geografic statul si nu politic.
2.
Statul este subiect de drept. Are capacitate juridica proprie adica aptitudinea de a fi subiect de drept in diferite
raporturi juridice sub cel putin 2 ipostaze astfel statul este subiect de drept international in raporturile cu alte state sau
organizatii internationale si statul este subiect de drept constitutional in plan intern ca o entitate jurdica stabila si
permanenta in limitele competentelor stabilite pe teritoriul sau si cu privire la o populatie data.
3.
Statul este esenta manifestarii politice organizate de catre insusi detinatorul puterii. Statul este ordinea sociala
organizata ca atare de catre detinatorul puterii politice in scopul de a guverna conform aspiratiilor si necesitatilor
detinatorului puterii (poporul). Astfel creat, statul devine o entitate distincta alcatuita in forme juridice prestabilite.

4.
Statul este o institutie: a) in sens juridic pentru ca este alcatuit si functioneaza in baza unui trunchi de norme
juridice, de regula constitutionale. b) este o institutie pentru ca este alcatuit, articulat ca un sistem de organe (institutii)
care actioneaza corelat, coordonat si pe principiul subordonarii centralizate in ultima instanta conform arhitecturii de
detinatorul puterii.
5.
Statul este alcatuit intr-o ordine juridica. Arhitectura institutionala a statului este alcatuita in baza unei arhitecturi
juridice. La baza organizarii si funtionarii puterii de stat si a statului, exista ansamblul de legi si ele organizate ierarhic care
legifereaza modul de organizare a statului. Pe de alta parte, raporturile dintre guvernati si puterea de stat exercitata de
guvernanti se face tot pe principiul legalitatii, al normativitatii sociale.
Fata de cele expuse, sub aspect constitutional, statul se defineste drept modalitatea de organizare a puterii politice sub
forma puterii de stat in vederea indeplinirii vointei poporului printr-o ordine jurdica structurata si eficienta.
FUNCTIILE STATULUI
Ca institutionalizare a puterii de stat, puterea de stat exprima raportul care se stabileste intre modalitatile concrete de
organizare a cetatenilor si interesele, nazuintele poporului.
Functiile statului reprezinta esenta activitatilor fundamentale ale acestuia in raport cu vointa politica.
Clasificarea functiilor statului:
1.
Functii externe si interne. Dintre functiile externe mai cunoscute sunt cele care vizeaza apararea tarii fata de
agresiunile externe dar si apararea cetatenilor proprii oriunde s-ar afla in strainatate impotriva agresiunilor nedrepte de
orice fel. functii interne: sa asigure ordinea publica, pacea sociala, justitia etc.
2.
In raport cu continutul ocncret al activitatii statale exista functii economice (masurile luate in domeniul vamal,
comercial etc), culturale( interventia statului in domeniul educatiei etc), sociale (protectia sociala, asigurarea pensiilor, a
spitalelor-sanatatii), represive(tragerea la raspundere a celor care incalca legea).
3.
In functie de domenii de exercitare a puterii de stat executiva, legislativa si jurisdictionala.

ELEMENTELE STATULUI
Puterea de stat nu pot exista decat daca exista concomitent cele 3 elemente esentiale ale acestuuia:
1.
Populatia : desemneaza comunitatea de persoane bazata fie pe origine si comun trecut, cultura comuna, aceeasi
limba sau pe intelegerea comun acceptata de a trai impreuna in mod pasnic. Populatia reprezinta o premisa de constituire
a statului: intai exista populatia iar apoi apare statul. Poporul reprezinta suma tuturor indivizilor care exista la un moment
dat pe teritoriul unui stat constituit si care prin vointa proprie impune modul de exercitare a puterii de stat. Natiunea este
un element desprins din populatie, este o entitate distincta de indivizi bazata pe elemenete de coeziune si solidaritate
specifice (origine, trecut comun, limba, cultura, obiceiuri egal impartasite) si care reuneste in cadrul unei comunitati nu
doar indivizii prezenti in comunitate la momentul respectiv, ci si generatiile trecute si viitoare. Natiunea este o entitate
sociologica anterioara statului care este atasata spiritual de valorile considerate perene in exericitarea puterii. Nu exista
identitate intre populatie si natiune sau intre popor si natiune. Populatia este comunitatea cea mai mare de indivizi,
include natiunea.
2.
Teritoriul: in mod traditional constitutional nu poate exista un stat fara teritoriu. Teritoriul delimiteaza cadrul
natural, geografic in interiorul caruia se exercita puterea institutionalizata statal. Din punct de vedere juridic, teritoriul
reprezinta delimitarea acelei portiuni de pamant asupra careia puterea de stat isi poate exercita prerogativele in mod
suveran. Aceasta delimitare se face in termeni tehnico- juridici prin reglementarea frontierelor statului iar notiunea de

teritoriu include suprafata solului cuprins intre aceste frontiere, subsolul, coloana de aer corespunzatoare solului precum
si marea teritoriala asa cum este delimitata prin conventii internationale inclusiv subsolul corespunzator marii teritoriale.
3.
Suveranitatea: reprezinta dreptul statului de a decide liber in treburile sale interne si externe. Conceptul de
suveranitate imbraca 2 componente: a) suprematia b) independenta. Suprematia, ca element al suveranitatii nationale,
semnifica faptul ca puterea de stat este unica si cea mai inalta expresie de vointa a poporului si ca nu este subordonta
ierarhic niciunei alte manifestari de vointa superioare. Independenta exprima faptul ca puterea politica se exercita fara
nici un fel de conditionare, fara nici un amestec extern in actul de exerictare a puterii. De regula, independenta vizeaza
excluderea oricarui factor perturbator extern in exercitarea puterii pe cand suprematia vizeaza excluderea oricarui factor
de putere intern in exercitarea suveranitatii.

TRASATURILE FUNDAMENTALE ALE STATULUI ROMAN


1.
Romania-stat national. Formarea statului national roman este rodul unui proces istoric indelungat, proces domint
de lupta poporuluipentru unitate, independenta, eliberare nationala si sociala. Acest caracter national inscris in Constitutie
nu urmareste decat sa sublinieze originile istorice ale statului si natiunii romane. Aceasta trasatura de stat national nu
poate aduce atingere sau prejudicii niciunei persoane care are cetatenia romana pentru ca puterea de stat se exercita fata
de cetatenii sai nu fata de nationalitatile din cadrul statului indiferent de originea lor. Caracterul national al statului
certifica, defineste si faptul ca statul roman este rezultanta vointei natiunii romane cladita in cel putin 2 momente istorice:
1859-1918.
SISTEMUL ELECTORAL
Cuprinde 2 elemente: drepturile electorale ale cetatenilor si scrutinul si activitatea administrativa de alegere propriu-zisa.
DREPTURILE ELECTORALE
Sistemul electoral priveste pe de-o parte la relatiile sociale care se stabilesc in procesul de alegere prin vot a
reprezentantilor cetatenilor in functiile de demnitate publica prin care prin reprezentare se exercita puterea politica.
Aceste norme jurdice formeaza o institutie distincta a dreptului constitutional si se regasesc atat in constitutia Romaniei
cat si in pachetul de legi electorale(legea 373/2004 privind alegerea deputatilor si senatorilor si in legea 370/2004 pentru
alegerea presedintelui Romaniei). Aceste norme juridice numite si normele electorale reglementeaza care sunt drepturile
electorale ale cetatenilor, conditiile ce trebuie indeplinite de o persoana pentru a avea dreptul sa aleaga sau dreptul de a fi
aleasa dar, in acelasi timp, si obligatiile autoritatilor administrative in legatura cu alegerile: reguli de organizare si
desfasurare a alegerilor, de centralizare si comunicare a rezultatului.
Drepturile electorale sunt legate de textul articolului 2 din Constitutie care spune ca suveranitatea nationala apartine
poporului roman care o exercita prin organele sale reprezentative constituite prin alegeri libere, periodice si corecte
precum si prin Referendum.
Drepturile electorale sunt, prin excelenta, drepturi exclusiv cetatenesti, politice, fundamentale. Sunt cetatenesti pentru ca
numai cetatenii au drept de vot in virtutea raportului constitutional de cetatenie. Sunt exclusiv politice pentru ca au in
vedere instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii politice. Sunt fundamentale pentru ca sunt in Constitutie si pentru ca
tin de manifestarea dreptului fundamental democratic al cetateanului.
Sfera drepturilor electorale:

1.
Dreptul de a alege (dreptul de vot): dreptul de a alege si dreptul de vot din punct de vedere constitutional exprima
acelasi lucru. In unele constitutii actuale europene apare dreptul de a alege. In Constitutia Romaniei s-a optat sa se
mentioneaze drept de vot intrucat s-a considerat ca dreptul de vot este mai cuprinzator semantic, acesta exprimand si
acordul sau dezacordul fata de o hotarare sau o regula anume pe cand dreptul de a alege este un drept exclusiv referitor la
desemnarea unui reprezentant in functiile de demnitate publica.
2.
Dreptul de a fi ales: orice cetatean are dreptul de a fi ales daca se intrunesc conditiile prevazute in Constitutie.
3.
Dreptul de revocare: nu este expres prevazut in Constitutia Romaniei dar el face obiectul de studiul al dreptului
constitutional. Acest drept este in legatura cu tipul mandatului electoratul il confera celui ales ca reprezentant al lor in
Parlament. Exista 2 tipuri de mandate: * mandatul imperativ conform caruia parlamentarul, atunci cand primeste votul
cetatenilor primeste de la acestia si un mandat, anumite instructiuni obligatorii in concordanta cu interesele concrete ale
cetatenilor. In cazul in care parlamentarul ales nu se conformeaza cu acel mandat, cetatenii au dreptul sa-l revoce.
Mandatul reprezentativ (colectiv) conform caruia toti parlamentarii indiferent de circumscriptia electorala au un
mandat national care este in principiu in acord cu doctrina partidului care a castigat majoritatea si care la desemnat pe el
din circumscriptia respectiva sa candideze. In virtutea acestui mandat reprezentativ, parlamentarul se afla in serviciul
intregii natiuni si nu in serviciul unei comunitati judetene. Insasi Constitutia Romaniei statueaza faptul ca in exercitarea
mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului orice mandat imperativ este nul. In ceea ce priveste mandatul
presedintelui Romaniei, acesta este imnperativ si legea prevede posibilitatea de a fi demis din functie.
4.
Dreptul de a alege si de a fi ales in Parlamentul european: articolele 37, 38: cetatenii romani au dreptul de a alege
si de a fi alesi in Parlamentul European. Acest drept a fost detaliat in tratatul de aderare al Romaniei semnat de Romania in
2005 de Adrian Nastase si ratificat prin legea numarul 157 din 2005 semnata de presedintele presedintele Camerei
Deputatilor.
Continutul drepturilor electorale:
1.
Dreptul de vot prevazut de articolul 36 din Constitutie. Acesta ne indica cine poate alege si in ce conditii. Potrivit
articolului 62,81 alin(1) se stabilesc trasaturile dreptului de vot. Aceste trasaturi sunt:
*Universalitatea votului-consta in aceea ca, sub rezerva conditiilor de varsta, de aptitudini intelectuale sau morale, toti
cetatenii romani au dreptul de a vota. In contradictie cu acest caracter universal al votului, in unele Constitutii-chiar ale
Romaniei dar si in Constitutii contemporane ale unor state, se regaseste votul restrans sau selectiv conform caruia nu toti
cetatenii au dreptul de a participa ca alegatori in procesul electoral. Sunt 2 de vot restrans: votul cenzitar si capacitar.
Votul cenzitar reprezinta o selectie a electoratului pe anumite criterii, respectiv de avere, de domiciliu, de varsta si de sex.
*Censul pe avere- conform lui s-a considerat ca se cuvine dreptul de a alege numai celor care sunt contribuabili la stat,
care platesc un impozit pe avere iar cei care nu au avere sa nu aiba drept de vot sau sa aiba cel mult dreptul de a desemna
niste electori care sa voteze in locul lor.
*Censul pe domiciliu- presupune ca cetateanul, pentru a vota, trebuie sa domicilieze o anuita perioada de timp in
localitatea respectiva.
*Censul de varsta- constituie o limita in exercitarea dreptului de vot atunci cand limita de varsta este exagerata. Avem in
Constitutia Romaniei limita de varsta pentru exercitiul acestui drept dar acestea nu pot fi considerate limitari pentru ca
varsta de 18 ani este varsta legala la care orice cetatean dobandeste deplina capacitate de exercitiu a drepturilor.
*Censul pe sex- este limitarea care a inlaturat mult timp si in multe tari femeile de la exercitarea drepturilor electorale.

*Votul capacitar- conform caruia au drept de vot numai alegatorii care au un anumit grad de instructie, educatie.
Restrangerea acestor drepturi de vot in universalitatea sa a cunoscut o evolutie istorica, sistematizata, in 3 etape:
1.
2.
3.

S-a acordat vot universal barbatilor.


S-a acordat vot universal femeilor.
S-a acordat vot universal tinerilor, scazandu-se media de varsta.

In ceea ce priveste universalitatea dreptului, conform Constitutiei romane, votul este universal si este dreptul oricarei
persoane daca:
* este cetatean roman
*are varsta minima de 18 ani impliniti in ziua votului
*are deplinatatea facultatilor mintale si are aptitudinea morala de a vota (daca nu-i este interzis a acest drept prin
sentinta penala definitiva).
2. Egalitatea votului este o expresie a principiului universal al egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor fara nici o
deosebire. Semnifica faptul ca votul oricarei persoane este egal ca forta politica cu a oricarei alteia. Cealalta semnificatie
vizeaza faptul ca circumscriptiile electorale sunt astfel alcatuite incat un numar egal de locuitor sa aleaga un candidat
pentru un parlamentar. Au existat de la principiul egalitatii manevre electorale astfel incat principiul egalitatii votului sa
fie viciat astfel:

geografia electorala care consta in stabilirea circumscriptiilor in mod inegal cu privire la numarul de locuitori

colegiile electorale pe criterii cenzitare( pe avere sau pe profesiuni)

Voturi legale care se realizau tot prin manevre:

votul plural : se manifesta in cadrul aceleiasi circumscriptii pe criteriul averii, al stiintei de carte si al numarului de
copii.

votul multiplu: un alegator avea dreptul sa voteze atat in circumscriptia de domiciliu cat si intr-o alta
circumscriptie daca indeplinea anumite conditii prevazute de lege

votul direct semnifica faptul ca fiecare alegator are dreptul sa se exprime nemijlocit fara intermediar in
exercitarea dreptului sau.

secretul votului- cetatenii au posibilitatea de a isi exprima liber vointa fara a fi cunoscuta de alte persoane astfel
incat sa suporte eventuale consecinte. Pentru acest tip de vot, statul trebuie sa asigure conditiile necesare.

votul liber exprimat semnifica posibilitatea cetateanului de a actiona conform propriei vointe inclusiv de a
participa sau nu la procesul electoral sau la referendum.

DREPTUL DE A FI ALES- articolul 37 din Constitutie potrivit caruia au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care
indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16, adica sa aiba cetatenia romana si domiciliul in tara si daca nu le este
interzisa asocierea in partide politice potrivit articolului 40 alin 3 conform caruia nu pot face parte din partidele politice
judecatorii ai Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte cateogorii de
functionari publici prevazute de lege.
Avand in vedere aceste conditionari, rezulta ca dreptul de vot vizeaza o categorie mai restransa de persoane, dar acest
lucru nu afecteaza caracterul universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

O alta conditionare diferita fata de dreptul de vot este treapta de limita de varsta. Daca dreptul de vot il au toti cetatenii
care au implinit varsta de 18 ani, dreptul de a fi ales il au cetatenii care:
-

Au implinit varsta de 23 de ani pentru a fi alesi in camera deputatilor


33 de ani pentru a fi ales senator
35 de ani pentru functia de presedinte al Romaniei

Limitele de varsta impuse de Constitutie nu reprezinta o limitare a drepturilor politice, ci reprezinta o conditie logica,
fireasca si utila pentru ca cei desemnati sa reperezinte poporul in exercitarea puterii sa aiba experienta de viata si timpul
pentru acumularile culturale necesare, astfel incat in exercitiul puterii sa aiba eficienta.

SCRUTINUL sau SISTEMUL ELECTORAL


Termenul de scrutin vine din latinescul SCRUTINIUM si semnifica modalitatea in care alegatorii isi desemneaza
reprezentantii lor carora le incredinteaza mandatul de a exercita puterea.
CLASIFICAREA si PREZENTAREA SISTEMELOR ELECTORALE:
1.
Dupa modul de atribuire a mandatelor, sunt doua sisteme electorale:
a.
Sistemul majoritar- este acel sistem in care sunt desemnati alesi acei candidati care au obtinut cel mai mare
numar de voturi.
b.
Sistemul reprezentarii proportionale- este sistemul prin care numarul de mandate in Parlament sau in Cosiliul
local se atribuie proportional cu numarul de voturi obtinute.
2.
Dupa tipul de propuneri de candidati:
a.
Scutin uninominal intr-un colegiu electoral isi depun candidaturile persoane fizice in nume propriu, cetateanul
avand posibilitatea sa isi aleaga pe oricare ( unic unul ) dintre candidatii respectivi.
b.
Scutin pe lista fiecare competitor, care de regula este un partid sau o formatiune politica, propune alegatorilor o
lista de candidati.
Din punct de vedere constitutional, ambele sisteme respectiv scrutinul uninominal si pe lispa reprezinta forme de
manifestare a vointei populare si sunt considerate valabile, motiv pentru care au si fost efectiv aplicate.
Pentru sistemul pe lista este benefic faptul ca selectia candidatilor este mai riguroasa si controlata politic, prin aceasta
asigurandu-se o coeziune in actul de exercitare a puterii, pe cand in sistemul uninominal, compozitia parlamentara este
mai eterogena si mai putin coeziva.
Pe de alta parte, in sistemul de lista, legatura dintre electorat si candidati este mai slaba fata de sistemul uninominal in
care candidatul provine chiar din colegiul respectiv.
3.
Dupa numarul de tururi de scrutin
Sistemul electoral poate avea unul sau doua tururi de scrutin. Exista un singur tur de scrutin atunci cand mandatul de
atribuie imediat candidatului care a obtinut numarul cel mai mare de voturi. Exemplu : primarii si presedintii de consilii
judetene sunt alesi prin scrutin uninominal pe un singur tur de scrutin.
Sistemul cu doua tururi se aplica pentru alegerea presedintelui Romaniei, astfel, daca la primul tur de scrutin un candidat
obtine 50% + 1 din numarul total al voturilor valabil exprimate, este desemnat presedinte al Romaniei. In eventualitatea ca

niciunul dintre candidati nu intruneste aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur la care participa umai primii 2
clasati indiferent de numarul de voturi obtinute la primul tur.
Populatia este solicitata sa aleaga pe unul din cei 2 candidati.
ORGANIZAREA SI DESFASURAREA ALEGERILOR
Reprezinta un pachet de activitati normative si administrative prin care statul garanteaza cetatenilor exercitarea
dreptului de vot astfel incat acesta sa fie egal, universal, direct, secret si liber exprimat.
1.
Stabilirea datei alegerilor
trebuie sa fie stabilita cu 45 de zile inainte de data votului efectiv
este sarcina Guvernului
termenul de cel putin 45 de zile isi are ratiunea in a da posibilitatea a autoritatilor centrale si locale sa efectueze
operatiunile electorale specifice
in stabilirea datei alegerilor, Guvernul se consulta cu partidele politice parlamentare, dar decizia ii apartine
2.
Stabilirea si delimitarea circumscriptiilor electorale si a colegiilor electorale
constituie cadrul organizatoric, teritorial in care se desfasoara operatiunile electorale, respectiv alegerile propriu
zise
presupune o anumita divizare administrativa a teritoriului si a populatiei care sa desemneze prin vot un
reprezentant, dupa caz, in puterea locala sau in Parlament
dimensiunea circumscriptiei electorale si numerotarea acesteia depinde de tipul de alegeri, astfel, pentru alegerea
primarului unei unitati administrativ teritoriale comuna, oras, municipiu, sector, precum si a consilierilor din acea
localitate, localitatea in sine este o circumscriptie unica.
o circumscriptie electorala este divizata la randul ei in mai multe sectii electorale, dar in toate sectiile,
candidaturile sunt identice.
3.
Stabilirea si actualizarea registrului electoral si a listelor electorale permanente
registrul electoral reprezinta in esenta un tabel, o lista cu toate persoanele cetateni romani care au implinit varsta
de 18 de ani si care au dreptul constitutional de a vota
aceste registru se actualizeaza de Institutul National de Evidenta a Persoanler si Exploatarea Bazelor de Date din
Ministerul Afacerilor Interne in baza comunicarilor facute de oficiile de stare civila subordonate autoritatilor locale, de
autoritatea pentru straini, de autoritatea pentru cetatenie si de directia generala a penitenciarelor
in baza registrului national, autoritatea electorala permanenta intocmeste listele electorale pe circumscriptii dupa
criteriul domiciliului persoanei
4.
Organizarea propriu zisa a alegerilor
consta in activitatea de numire a birourilor electorale, respectiv a oficiilor electorale
la nivel national exista un birou electoral central alcatuit din 3 judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
presedintele si vicepresedintele autoritatii electorale permanente si cel mult 12 reprezentanti ai partidelor politice
atributia principala a biroului electoral central este aceea de a asigura exercitarea in conditiile legii a procesului
electoral si a lua masuri imediate de a combate orice tentativa de frauda electorala
biroul electoral central este cel care centralizeaza la nivel national rezulatatul alegerilor
la nicelul circumscriptiilor teritoariale exista birouri electorale de circumscriptie alcatuite din magistrati, un
reprezentant al activitatii electorale permanente si cel mult 9 reprezentanti ai partidelor politice

Exista la nivelul fiecarei sectii de votare un birou electoral condus de un presedinte desemnat de Tribunalul Judetean, un
loctiitor al acestuia si cel mult 7 membrii ai partidelor politice. Rolul acestui birou electoral este acela de a veghea ca
alegerile sa fie corect desfasurate, iar procesul verbal de numarare a voturilor care se face in sediul sectiei sa fie intocmit
corect.
Referendum
Conform electoral cetatenii pot participa in mod nemijlocit la exercitarea puterii prin desemnarea unor reprezentantii
care odata alesi vor exercita puterea de stat in numele alegatorilor (cetatenilor) pe intreaga perioada a mandatului. Acest
mod de instaurare a puterii se numeste democratie reprezentativa. Este cea mai raspandita si mai evoluata forma
democratica de exercitare a puterii. Prezinta insa dezavantajul ca la un moment dat alesii (reprezentantii) se pot indeparta
de mandatul incredintat pentru contracararea acestui neajuns al democratiei reprezentative, detinatorul puterii, poporul
si-a rezervat dreptul inscris in legea fundamentala de a se manifesta in mod direct si prin referendum.
Manifestarea nemijlocita, directa prin referendum este o forma a democratiei directe, democratia directa imbraca si ea
mai multe forme, una din acestea o reprezeinta exprimarea populara directa prin adunari populare (in anumite zone a
ramas prin traditie posibilitatea ca orice lege se adopta prin adunare populara, prin vot popular al tuturor cetatenilor: se
aduna cetatenii la marginea pajistii si hotarasc). Problema votului prin adunarile populare, ca de altfel si a
referendumului, consta in dificultatea realizarii efective a intrunirii tuturor cetatenilor mai ales cand numarul acestora
este mare si distributia este pe teritoriul vast. Si atunci, intre cele doua variante intre democratia populara si democratia
reprezentativa s-a gasit referendumul care reprezinta o modalitate de consultare directa a vointei populare pentru
probleme considerate majore in interesul national.
Sistemul de guvernamant bazat pe imbinarea democratiei reprezentative cu instrumente proprii democratiei directe, cum
ar fi referendumul, poarta in doctrina denumirea de democratie semidirecta sau democratie participativa.
Constitutia Romaniei in vigoare consacra atat referendumul cat si initiativa populara ca modalitati de participare directa a
poporului la exercitarea puterii de stat. Articolul 1, alin. 3, din Constitutie consacra faptul ca Romania este stat de drept si
democratic. Caracterul democratic se manifesta atat prin sistemul de guvernamant reprezentativ cat si prin democratia
directa (initiativa populara si referendumul).
1.
Initiativa populara reprezinta o procedura prin care populatia initiaza un proces decizional. Acest proces, se
poate finaliza tot cu interventia poporului printr-un referendum sau printr-o decizie adoptata de autoritatile legal
desemnate. Exemplu: initiativa legislativa conform caruia un numar de 100 000 de cetateni cu drept de vot care provin din
cel putin un sfert din judetele tarii, iar din fiecare judet, cel putin 5000 de votanti pot initia un proiect de lege, sigur ca nu
pot adopta un proiect de lege.
2.
Initiativa constitutionala este reglementata in art. 150 si vizeaza revizuirea Constitutiei care se poate initia de
Presedinte sau de 2/3 din numarul parlamentarilor sau de poporul insusi daca se depun 500 000 de semnaturi ale
cetatenilor provenind din cel putin jumatate din judetele tarii si din fiecare judet 20 000 de semnaturi. Initiativa
constitutionala se finalizeaza printr-un referendum de modificare a Constitutiei.
In Constitutia Romaniei referendumul este reglementat in urmatorele articole: art. 2,90, 95 alin. 3 si 151.
Tipuri de referendum:
1.

Dupa efecte juridice:

Referendum decizional vointa populara exprimata are caracter imperativ, obligatoriu pentru autoritati. De
regula, are caracter decizional referendumul care solutioneaza problemele concret stabilite in Constitutie. Astfel art. 95,
alin. 3 si art. 151, alin. 3 ele sunt prevazute ca atare in Constitutie;
Referendum facultativ sau consultativ este sau poate fi prevazut in Constitutie cu acest caracter pentru:
a)
o anumita problema de constitutionalitate.
b)
este prevazut in Constitutie la modul generic in sintagma: poporul sa isi exprime, prin referendum, vointa cu
privire la probleme de interes national
c)
se poate organiza referendum fara sa fie prevazut ca atare in Constitutie
2.
(pot fi decizionale ori consultative):
Referendum constitutional decizia vizeaza probleme care tin de constitutionalitate. Exemplu: referendumul din
Spania privind autonomia unei provincii, privind numarul parlamentarilor, etc.
Referendum legal vizeaza initiativa legislativa, in unele state este prevazut si dreptul de veto la aplicarea unei
legi.
Referendum conventional in alte constitutii nu si in cea a Romaniei, care vizeaza conventii internationale,
respectiv ratificarea/abrogarea/definirea pozitiei unui stat fata de un tratat international
3.
Dupa tipul de decizie adoptata:
Referendum normativ care tinde la adoptarea unui act normativ
Referendum abrogativ care duce la abrogarea unui text de lege sau chiar la abrogarea unui text constitutional

REFERENDUM DIN CONSTITUTIA ROMANIEI


Constitutia Romaniei prevede posibilitatea utilizarii referendumului ca instrument al democratiei directe in art. 2, alin. 1,
conform caruia suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative
precum si prin referendum. Articolul in sine precizeaza ca in Romania in exercitarea a actului de suveranitate se utilizeaza
nu doar mijloacele democratiei reprezentative, ci si mijloacele democratiei participative. Totodata in Constitutia Romaniei
se stabilesc 2 tipuri de referendumuri, de consultari populare:
cu caracter consultativ pur facultativ, reglementata in art. 90 este calificat ca atare deoarece se refera la
chestiuni de principiu si prin care se urmareste o simpla consultare populara si nu luarea unei decizii.
de tip normativ care se regaseste in art. 95 si 151.
initiativa legislativa apartine poporului, guvernul si parlamentarii, ci nu Presedintele, o poate avea doar dupa consultarea
Parlamentului.

Parlament
Generalitati :
Carac parlam :
Parlam a aparut din necesitatea ca pop sa.si poata exercita put al carei detinator e. la inceputul organiz democratice a
societ, exercitarea put care insemna alegerea conducatorilor, a liderilor pe de o parte si a adoptarii legilor pe de alta parte
se efectua prin adunari pop la care participau toti cetatenii cu dr de vot. O data cu dezv societ, prin cresterea nr pop si

extensia teritoriului pe care aceasta era amplasata, exercitarea put prin adunari pop a dev greoaie si pana la urma
imposibila.astfel a aparut solutia, ideea ca cetatetii, pop sa delege exercitiul put fiecaruia unui reprezentant astfel
desemnati in cat acestia sa prez garantia, increderea ca vor fi purtatorii dr de suveranitate al colectivitatii, al grupului care
i-a desemnat. Acesti reprezentanti dev astfel mandatarii unui gr de cetateni sa exercite in numele lor actele de dispozitie
care vizeaza atat legiferarea cat si numirea celor care se exercite/gestioneze aplicarea legilor. Acesti reprezentanti ai
grupurilor distincte de cetateni pt ca sa poata functiona in numele pop unui intreg stat trebuie sa se reuneasca intr-o
adunare/ intr-un organ deliberativ care sa poate functiona in calitatea sa de reprezentant politic al tuturor cetatenilor.
Aceasta adunare a capatat in timp den de Parlament si e constituita dintr-unul sau 2 grupuri de reprezentanti ai societatii.
Parlamentul apare astfel ca o institutie politica si juridica formata din una/mai multe corpuri ( camera ), fiecare din
acestea alc dintr-un nr de membrii; institutie care dispune de put de decizie in numele tuturor cetatenilor.
Functiile Parlamentului :
E in esenta o grupare de reprezentanti imputerniciti, mandatati sa exercite put ( conducerea) societatii in numele pop ca
detonator suveran. Ca atare, functiile parlamentului sunt functii eminamente de conducere si de decizie suverana. In
virtutea atributului de exercitare a put, parlam e de regula singura autoritate legiuitoare a tarii. Constit Rom consacra
faptul ca Parlam e organul reprezentativ supreme al pop rom si unica autoritate legiuitoare a tarii.
Din aceasta perspective, parlamentul e si titularul exercitiului put legislative ca parte a put politice care apartine pop
roman. Art 61, alin (1) Constit.
1)
Deliberativa semnifica faptul ca in exercitarea put legislative, Parlam e cel care, in urma deliberarilor decide
continutul final si definitive al unui act normativ cu putere de lege, indif cine e initiatorul actului respectiv. Din perspective
functii legislative, e de precizat faptul ca este stabilit de constit Rom ca exista un dom rezervat in active legislativa care
revine exclusive parlamentului. Astfel, potrivit Art 73, parlamentul adopta legi constitutionale, organice si ordinare. Legile
constitutionale sunt cele de revizuire a constitutiei. Prin lege organic se reglementeaza sistemul electoral, organizarea si
functionarea partidelor pol, statutul deputatilor si senatorilor, referendumul national, organiz guvernului, regimul starii de
asediu si a starii de urgent, conduitele anti-sociale considerate infractiuni, sanctiunile penale si regimul executarii
pedepselor, acordarea amnistiei( = a scoate un delict de sub sanctiunile legii) / a gratierii ( = iertare de ped a unor
infractori ) colective, organizarea si functionarea CSM-ului, a Curtii de Conturi, a Ministerului Pub, regimul general al
mostenirii si al proprietatii, organiz generala a invatamantului, organizarea administratiei pub locale, a teritoriului,
precum si regimul autonomniei locale, regimul general privind rap de munca, sindicatele, etc.
Fiind legi organice, adoptarea acestora se face cu majoritatea absoluta a parlamentarilor ( jumatate +1 din nr-ul total)
Legile ordinare vizeaza reglementarea celorlate domenii ale vietii economic-sociale pt care legea nu prevede expres ca
sunt circumscrise unui domeniu reglem prin lege organic.
2)
Stabilirea activitatilor cultural , statale, economice si juridice. Se pleaca de la ideea ca parlam, ca organ
reprezentativ suprem poate decide ca cele mai imp prob are vietii statale. Din ac perspective, indeplineste urmatoarele
atributii : adopta bugetul national, aproba prog de guvernare, poate declara mobilizarea generala sau partiala, reglem
regimul cetateniei si in general indeplineste atributiile de reglementare in dom prevazute la Art 73 , alin (1) Constit.
3)
Alegerea, formarea sau avizarea formarii unor autoritati statale precum si numirea sau revocarea unor demnitari.
Ac fct exp suprematia parlam in rap cu alte instit. Astfel, parlam e cel care desemneaza primul-ministru. Parlam aproba o
data cu programul de guvernare lista guvernului, lista ministrilor. Parlam numeste avocatul pop si il poate revoca; num

membrii curtii de conturi; numeste 6 din cei 9 judecatori ai curtii constit si in ultima instant, dupa procedurile
constitutionale il poate revoca pe presed rom. In unele tari, insusi presed statului e ales de catre parlam.
4)
Exercitarea controlului cu privire la active statala, exercitata de celelalte autoritati publice; a parlam. E expresia
faptului ca parlam e organul reprezentativ supreme si e cea mai inalta autorit investita cu put de stat. atributiile acestui
control : e necesar ca parlam sa constate dc sunt aplicate corect atributiile statale ale autorit pub. E deplin pt ca de
principiu se intinde asupra intregii activitati, parlam avand dr sa anuleze acte normative in dezacord cu interesul pub sau
sa revoce inalti functionari pe care a avut dr sa-i numeasca si a caror active e necorespunzatoare. E diferentiat pt ca se
exercita in functie de natura activitatii controlate.
Cat priveste formele de control ale parlam :
a)
Dari de seama, mesaje, rapoarte. Sunt de 2 feluri : unele prevazute in constit si altele sunt la solicitarea parlam. ??!!
Rap anual al curtii de conturi.
b)
Control exercitat prin comisiile parlamentare. Se poate efectua atat de comisiile existente in organigrama parlam,
precum si de comisii de ancheta sau comisii speciale.
Parlamentarii au dreptul sa adreseze executivului(guvernului)sau alte autoritati publice centrale intrebari si interpelari
referitoare la activitati, actiuni sau rezultate din activitatea acelor autoritati care sunt controversate.
Conf Art 112 : Guvernul in ansamblu, sau fiecare dintre membrii sai e obligat sa raspunda la aceste intrebari sau
interpelari.
c)

Dr deputatiilor si senatorilor de a cere si obtine inf necesare.

d)

Control prin rez petitiilor cetatenilor.

e)
Avocatul pop = un demnitar numit de parlam, care are rolul de a supraveghea active administratiei publice in rap
acesteia cu cetatenii. Scopul acestei instit e acela de a apara dr si libertatile pers fizice lezate prin activitati ale
functionarilor publici. El e numit de parlam pt un mandat de 5 ani, mandatul fiind revocabil.
5)
De a conduce politica externa din ac perspective, parlam e cel care ratifica sau denunta tratatele international,
poate declara stare de razboi, poate decide suspendarea ostilitatilor militare, etc.
6)

Vizeaza organizarea interna si functionaqrea proprie. In cadrul ac atributii exista :

a)

Validarea sau anularea alegerii fiecareia dintre parlam.

b)

Adoptarea regulamentului de oragnizare si functionare care se aproba prin lege organic.

c)

Alegerea organelor interne ale camerelor parlam.

d)

Stab bugetului propriu.

e)

Stab statutului deputatilor si senatorilor.

STRUCTURA PARLAMENTULUI
GENERALITATI:

Parlamentele existente astazi in sistemele constitutionale sunt formate fie dintr-o singura camera si se numesc
unicamerale sau din doua camere si se numesc bicamerale.
Structura Parlamentului este strans legata de struxtura de stat. De regula, un stat federativ (republica federala a
Germaniei, Elvetia, Belgia, SUA) are un Parlament cu structura bicamerala. Structura bicamerala a Parlamentului se
regaseste insa si in statele unitare precum Romania sau Ungaria.
Structura bicamerala, inclusiv in unele state unitare este consecinta unei dezvoltari istorice a puterii de stat astfel aceasta
structura este o faza tranzitorie intre regimurile vechi aristocratice si regimurile democratice moderne. Camera superioara
era alcatuita din reprezentanti ai paturilor sociale favorizate sau din reprezentantii unor institutii cu influenta in viata
politico sociala a tarii pe cand camera joasa era alcatuita din reprezentanti alesi prin vot cvasiuniversal. Parlamentul
bicameral in statele unitare a avut rolul de a echilibra politic paturile sociale existente la un moment dat. Bicameralismul a
avut un rol in dezvoltarea exercitiului democratic.
Rolul bicameralismului este acela de a se asigura o temperare a exceselor clasei politice majoritare intr-una din camere.
De exemplu, daca era dupa camera joasa (care reprezinta populatia) era mai slabita economic, tendinta era sa se
promoveze masuri legislative astfel incat sa ajute paturile defavorizate. Intotdeauna intre cele doua camere a existat o
pondere a exceselor.
O alta virtute a bicameralismului este aceea ca inlatura despotismul parlamentar; asigura o mai buna deliberare, o mai
mare chibzuinta in alcatuirea legii: exista posibilitatea remedierii unor minusuri scapate de prima camera de catre camera
decizionala.
Viciile bicameralismului:
1.
Incetineala legislativa cu posibilitatea astfel creata ca puterea executiva sa preia atributiile legislative
(ordonantele de urgenta ale Guvernului).
2.
Se poate crea conflict constitutional intre cele doua camere intrucat la un moment dat nu se poate stabili cu
certitudine caracterul legii si prin urmare procedura constitutionala parlamentara.
3.
Cetatenii isi aleg doi reprezentanti si indatoririle si functiile celor doua camere au cam aceleasi atributiuni.
ORGANIZAREA INTERNA A PARLAMENTULUI
!! cand exista o singura camera a Parlamentul, membrii ei se numesc deputati.
Exista organizare politica si o organizare politico-administrativa.
Organizarea politica se refera la structurile interne constituite pe criteriul apartenentei la un anumit partid. Forma de
organizare a Parlamentului in structuri politice o reprezinta grupurile politice parlamentare. Acestea sunt alcatuite din
deputati respectiv senatori in functie de apartenenta lor la un anumit partid. Constituirea grupurilor politice parlamentare
nu este obligatorie, nu este impusa ci este o facilitate, o optiune. In practica, din 1991 pana in prezent, in toate legislaturile
au existat grupuri parlamentare. Scopul constituirii lor vizeaza coerenta si unitatea de actiune politica conforma cu
optiunea politica a partidului in domeniile care sunt supuse deliberarii. Conform regulamentului fiecarei camere care
reglementeaza organizarea acestor grupuri politice, pentru a se putea constitui un grup politic parlamentar, este nevoie de
minimum 10 membri (deputati sau senatori in fiecare camera). Beneficiul organizarii politice in grupuri politice il
reprezinta faptul ca actioneaza coordonat si unitar in adoptarea deciziilor puse in fata parlamentului si prin aceasta
contribuie la luarea deciziilor de interes national conform mandatului primit de ei de la cetateni.

Dpvd politico-administrativ, participa la organizarea interna politico-administrativa a Parlamentului un de are puterea de


decizie in functie de marimea grupului astfel grupul politic parlamentar poate contribui la:
1.
Propun candidatii pentru alegerea presedintelui camerei, a vicepresedintilor, secretar etc. Prin liderii de grup isi
dau acordul in desemnarea membrilor comisiilor de specialitate. Prin lideri pot cere modificarea ordinii de zi, verificarea
existentei quorumului de sedinta, incheierea dezbaterii unei probleme de pe ordinea de zi etc.
2.
Majoritate politica parlamentara si opozitia parlamentara.
Prin majoritate politica parlamentara intelegem partidul sau alianta politica ce intruneste majoritatea politica a
parlamentarilor rezultata in urma scrutinului. Aceasta majoritate politica are dreptul constitutional sa desemneze pe
primul ministru si sa contribuie la sustinerea programului de guvernare prezentat de primul ministru in numele
Guvernului. Majoritatea politica parlamentara este cea care asigura posibilitatea adoptarii prin vot a actelor normative si
pe cale de consecinta poarta raspunderea politica pentru intreaga activitate legislativa ca activitate proprie precum si
pentru activitatea de guvernare pe care o sustine. In plan organizatoric parlamentar are rolul decisiv in constituirea
structurilor politico-administrative precum si a organelor de conducere a camerelor si a structurilor din cadrul acestora.
Opozitia politica parlamentara reprezinta o parte a membrilor Parlamentului alesi prin scrutin electoral sub sigla
partidelor politice, partide care insa nu au intrunit majoritatea optiunilor electoratului. Desi nu are rolul determinant in
luarea deciziilor politice, totusi opozitia parlamentara poate avea un rol important in temperarea dictaturii majoritatii
respectiv a exceselor de putere la care ar putea fi predispusa majoritatea parlamentara. Ca structura parlamentara,
opozitia ocupa uneori un loc oficial in cadrul institutiilor politice, in unele state seful opozitiei avand o veritabila functie
politica, fiind consultat inclusiv la elaborarea programelor de guvernare. Majoritatea parlamentara poate fi constituita din
membrii unui singur partid sau al unei singure aliante cum este cazul actual al Parlamentului Romaniei.
Dpdv politico-adm, Parlamentul este alcatuit din birouri ci comitete. Conform Constitutiei, in fiecare camera este
constituit un birou permanent al camerei. Aceste birouri permanente sunt reglementate de Constitutie. Biroul permnent al
camerei este alcatuit din presedintele camerei, 4 vicepresedinti, 4 secretari, 4 chestori.In alcatuirea acestui birou trebuie
sa se tina cont de configuratia parlamentarilor. Presedintii camerelor se aleg pe intreaga perioada a legislaturii adica 4 ani
pe cand ceilalti membri: vicepresedintii, chestorii si secretarii se aleg la inceputul fiecarei sesiuni pe durata sesiunii
respective.
Comisiile parlamentare sunt structuri interne de lucru cu rol deosebit in pregatirea lucrarilor precum si in exercitarea
functiilor parlamentului. Acestea se clasifica in :
1.
Dupa durata lor sunt comisii parlamentare permanente si temporare(ad hoc/speciale).
2.
Dupa criteriul competentei sunt comune pentru ambele camere si proprii, specifice fiecarei camere. mai pot fi de
mediere, de ancheta, speciale care sunt si cu caracter temporar.
Comisiile permanente sunt specializate pe domenii de interes decizional in planul activitatii politice, sociale, economice in
care trebuie sa delibereze Parlamentul. Rolul acestor comisii permenente este acela de a analiza sub toate aspectele un
anumit domeniu de activitate si de a propune plenului adoptarea unei decizii.
Puterea executiva
Precizari terminologice: in principiu, prin puterea executiva se intelege acea facilitate, capacitate a statului de a pune in
opera, in executare vointa exprimata prin lege de catre Parlament ca organ reprezentativ suprem al poporului.

Pe de alta parte, prin puterea executiva, sub aspect institutional se intelege sistemul de autoritati chemate sa
indeplineasca functiile specifice aplicarii legilor. De regula, prin puterea executiva adeseori se intelege guvernarea insa
puterea executiva inseamna nu numai guvernul ci si acolo unde institutia prevede institutia sefului de stat.
Structura executivului: in structura executivului se regasesc urmatoarele entitati:
a.
b.
c.
d.

Seful de stat
Guvernul
Ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice
Organele locale ale administratiei publice

Seful de stat, in raport cu puterea executiva, are pozitionari diferite de la stat la stat in functie de forma de guvernamant
astfel exista constitutii in care seful de stat este si sef al Guvernului, exista Constitutii in care se prevede ca seful de stat
este desemnat in urma alegerii prin vot popular, caz in care are atributii executive semnificative sau dimpotriva exista
Constitutii in cadrul carora reglementarile revin sefului de stat care il plaseaza sub autoritatea puterii legislative.
Guvernul este consacrat in Constitutii sub diferite denumiri: Guvern, cabinet de ministrii, consiliu de ministri etc,
denumiri ce depinde de sistemul constitutional.
Guvernul are 2 componente: seful Guvernului si ministri plus secretarii de stat. Conform Constitutiei Romaniei, Guvernul
este alcatuit din prim-ministrul, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.
Seful Guvernului denumit, dupa caz, prim ministru, presedinte al consiliului de ministri etc. este seful puterii executive,
acolo unde seful de stat este el insusi si sef al Guvernului. Seful Guvernului este cel care intocmeste si prezinta lista
Guvernului si formuleaza, prezinta, sustine in Parlament programul de guvernare. De regula, seful Guvernului conduce
executivul fiind responsabil de activitatea fiecarui minister.
In sistemul legislativ romanesc, ministri sunt subordonati primului ministru si nu presedintelui Romaniei sau altcuiva.
Ministerele precum si celelalte organe centrale ale administratiei publice sunt entitati executive cu rolul de a pune in
executare legile in domeniile lor de activitate.
Organele locale ale administratiei publice sunt de 2 feluri : organe locale cu rol de servicii publice deconcentrate care se
subordoneaza ierarhic ministerelor si sunt coordonate de prefect in calitatea sa de reprezentant al Guvernului in teritoriu;
tot la nivel local exista autoritatile publice locale ca organe de putere (consiliu judetean, consiliu local) care au si ele
organe executive proprii care le sunt subordonate exclusiv.
Raporturile dintre puterea legislativa si cea executiva: rolul legislativului in formarea executivului
Autoritatea puterii legislative se exercita in raport cu puterea executiva diferit de la un sistem constitutional la altul si in
functie de forma de guvernamant.
Desemnarea sefului executivului atunci cand acesta este seful de stat: regula este ca Parlamentul ar trebui sa aiba rolul
esential. Aceasta este si tendinta dar acest rol depinde de forma de guvernamant sau de tipul de republica.
In ceea ce priveste forma de guvernamant, in cazul monarhiei desemnarea sefului de stat care este monarhul se face, de
regula, pe cale naturala (ereditara), context in care Parlamentul are competente foarte limitate.

In republicile prezidentiale seful de stat este desemnat, de regula, prin vot popular context in care Parlamentul are mai
degraba un rol protocolar adica sa organizeze depunerea juramantului.
In republicile semiprezidentiale lucrurile sunt mai nuantate astfel: in unele state in care functia de sef al statului si sef al
Guvernului sunt indeplinite de aceeasi persoana (seful de stat) numirea ministrilor revine sefului de stat fara interventia
Parlamentului.
In regimurile monarhice, parlamentare si prezidentiale desemnarea sefului Guvernului este reglementata diferit dar se
pot distinge 4 modalitati:
1.
Alegerea sefului Guvernului de catre Parlament prin vot dat cu majoritate absoluta. Seful Guvernului astfel
desemnat alcatuieste lista cu membri Guvernului, lista care este votata cu majoritate absoluta. Procedeul s-a practicat timp
de aproape 50 de ani in statele din estul Europei conduse de regimuri comuniste.
2.
Seful Guvernului este desemnat prin Constitutie in persoana sefului partidului care a castigat alegerile
parlamentare, seful statului neavand alta posibilitate decat sa ia act si sa ratifice vointa populara. Membrii cabinetului sunt
numiti de Parlament la propunerea sefului Guvernului astfel investit. Avand in vedere majoritatea parlamentara seful
Guvernului are independenta intrucat se bazeaza pe majoritatea politica. Din aceasta perspectiva, rolul Parlamentului in
desemnarea cabinetului este formala, restransa.
3.
Seful statului desemneaza un membru al Parlamentului sa faca consultari in cadrul Parlamentului cu partidele
politice in vederea desemnarii unui prim-ministru. Acest lucru este determinat de faptul ca, prin traditie politica istorica si
a faramitarii politice interne, este greu de obtinut o majoritate parlamentara lejera si in acest context desemnarea primului
ministru, alcatuirea Guvernului si a programului de guvernare se realizeaza prin negocieri intre grupurile politice.
parlamentarul desemnat sa organizeze aceste negocieri, dupa ce a ajuns la un punct de vedere (consens majoritar) in
cadrul Parlamentului in legatura cu desemnarea unui candidat pentru functia de prim ministru prorpune acea candidatura
sefului statului iar seful statului, prin decret,il desemneaza prim ministru. Primul ministru astfek desemnat prezinta
Parlamentului spre aprobare o lista a Guvernului si programul sau de Guvernare. Observam in aceasta procedura
constitutionala ca Parlamentul are o mare capacitate decizionala in desemnarea primului ministru, a ministrilor si a
programului de guvernare.
4.
Este caracteristica sistemelor constitutionale, de regula monarhice, in care seful statului are atributii extinse astfel
in emiratele arabe dar si in state precum Monaco desemnarea sefului Guvernului se face de catre seful de stat dupa
consultarea adunarii nationale a presedintelui acestei adunari, a fostului presedinte al adunarii care este de regula liderul
opozitiei precum si a unui numar de personalitati eminente ale tarii. In urma acestei consultari desemneaza un prim
ministru care nu mai este supus nici unei alte aprobari. De asemenea, tot seful statului desemneaza si ministri, desigur in
urma consultarii aceluiasi grup de personalitati ca si in cazul desemnarii primului ministru.
In Romania, conform art 103, presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim ministru in urma consultarii
partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori daca nu exista aceasta majoritate a partidelor reprezentate in
Parlament.
Raporturile constitutionale dintre legislativ si executiv: ambele puetri au un rol hotarator in activitatea de guvernare.
Participarea fiecarei dintre aceste puteri este nuantata avand in vedere functiile specifice. Se afirma tot mai frecvent ca
organele executive sunt cele mai abilitate sa elaboreze politicile economice si sociale si sa le puna in aplicare pentru ca au
capacitatea institutionala de a lua decizii, de a reliza programe, de a angaja negocieri, de a sanctiona, lucruri pe care nu le
poate face o adunare parlamentara.

Totusi, avand in vedere ca Parlamentul este organul reprezentativ suprem acesta are obligatia de a interveni in activitatea
executivului pe mai multe cai:
1.
Pe cale normativa: Parlamentul este cel care legifereaza iar puterea executiva trebuie sa execute legile emise de
Parlament.
2.
Parlamentul aproba programul executivului, aprobarea reprezentand si un vot de incredere dat executivului. In
cazul in care Guvernul se abate de la programul de guvernare aprobat de Parlament, Parlamentul, prin motiune de
cenzura, poate decide retragerea increderii Guvernului si pe cale de consecinta primul ministru este demis iar in urma
demiterii acestuia toata lista Guvernului sunt si ei demisi.
3.
Parlamentul aproba delegarea legislativa: in anumite situatii si conditii Guvernul poate fi abilitat sa emita norme
juridice in domenii rezervate legii dar numai daca Parlamentul da o asemenea delegare, context in care stabileste
domeniile si durata delegarii.
4.
Parlamentul controleaza activitatea Guvernului
Din cele expuse rezulta ca rolul dominant in exercitarea puterii statale revine Parlamentului ca organ reprezentativ
suprem al poporului, puterea executiva fiind cea care are rolul executional, de infaptuire a deciziilor luate de Parlament
prin lege, de regula.
Interventia executivului in activitatea legislativului:
Aceasta interventie este posibila in baza principiului separatiei, echilibrului si conlucrarii intre puterile statului. Cea mai
cunoscuta forma de interventie este initiativa legislativa a Guvernului. Conform Constitutiei, Guvernul are abilitarea de a
face propuneri legislative sub forma proiectelor de lege intrucat in activitatea de guvernare trebuie sa elaboreze politici in
domeniul social, economic, cultural etc., politici care trebuie reglementate prin lege. Statistic, cam 90% dintre propunerile
de legi sunt proiecte le Guvernului.
O alta modalitate o reprezinta legiferarea prin delegare: acolo unde seful statului indeplineste si functia de sef al
executivului dar si prerogativa de a promulga legea in calitatea sa de sef al statului, acesta poate cere prin intoarceri de la
promulgare catre Parlament o singura data reezaminarea legii.
Pentru conditii de oportunitate care, pe fond, reprezinta o acordare a vointei executivului fata de reglementarea in
domeniul respectiv.
Compatibilitatea functiei de parlamentar cu functia de membru al executvului:
Reglementarile constitutionale sunt diverse din acest punct de vedere, sunt 3 solutii:
a.
Incompatibilitatea absoluta- functia de parlamentar este incompatibila cu cea de membru al executivului. Acest
principiu se regaseste in Franta sau in SUA. Se pleaca de la ratiunea ca puterile statului trebuie sa fie separate si ca un
demnitar nu poate, in principiu, sa si legifereze si sa si execute ceea ce el a emis.
b.
Orice ministru trebuie sa fie si parlamentar, altfel spus membrii Guvernului sunt desemnati din randul membrilor
Parlamentului. In unele state cu sistemul legislativ inspirat din cel britanic (Japonia, Australia etc) ministrii desemnati
dobandesc si statutul de parlamentar pe timpul exercitarii mandatului.
c.
Se regaseste in tarile in care ministrii nu sunt obligati sa fie parlamentari dar nici nu le este interzis acest lucru
adica pot fi si parlamentari si ministrii in acelasi timp. (se practica si in Romania)

Institutia sefului de stat

Institutia sefului de stat a cunoscut organizari diferite de la stat la stat si evolutii in cadrul aceluiasi stat determinate de
sistemul constitutional existent la un moment dat precum si in evolutia sa.
Din punct de vedere constitutional,se remarca faptul ca exista seful de stat unipersonal ,institutia este intruchipata de o
persoana(monarh,emir,domn,presedinte) si exista o institutie a sefului de stat exercitata de un organism colegial adica
sunt mai multe persoane care conform Constitutiei indeplinesc atributul de sef de stat. in aceasta a doua categorie,a existat
in spatial Est European in perioada comunista. De asemenea,institutia sefului de stat este configurata de modul de
organizare a puterii de stat. in acele state in care principiul separatiei si echilibrului celor 3 puteri este consacrat
constitutional,institutia sefului de stat se exercita de regula de catre un presedinte care nu face parte din niciuna din aceste
puteri,rolul sau fiind tocmai acela de mediator intre aceste puteri si,pe de alte parte,intre stat si societate.
In statele In care in mod constitutional puterea se exercita de un organ statal unic,puterile si atributiile acestuia se
exercita inafara oricarei separatii a puterilor. Ex: Emiratele,Cuba s.a.
Pozitia si rolul (atributiile) sefului de stat difera de la stat la stat in functie de pozitionarea acestuia fata de una sau alta
dintre puterile statului.astfel exista regimuri constitutionale in care seful de stat indeplineste atributii atat ale puterii
legiuitoare cat si ale puterii executive. Ex: Constitutia Romaniei 1866-1923-1938 in care se prevedea ca seful statului
impreuna cu Parlamentul infaptuiesc puterea legiuitoare a statului.
Cand seful de stat face parte din puterea executiva,conform Constitutiei: cazul Frantei,SUA, rolul si atributiile sefului de
stat sunt in functie de modul in care se exercita puterea executiva insasi. Astfel,in sistemele constitutionale in care seful de
stat face parte din puterea executiva,dar conform Constitutiei exista si functia de prim ministru,atunci exista o coordonare
bipolara a puterii executive si Constitutiile trebuie sa reglementeze foarte riguros competentele,rolul si atributiile atat ale
sefului de stat,cat si ale prim ministrului. In unele astfel de state,conform COnstitutiei,seful de stat il desemneaza si il
evoca pe Primul Ministru in calitatea sa de sef al cabinetului(Franta).
Exista sisteme in care seful executivului este o singura persoana care poate fi: seful statului(SUA),situatie in care acesta
conduce sedintele de Guvern si indeplineste atributiile circumscrise puterii executive,nu exista prim ministru.
Exista si situatii in care seful executivului exercita exclusiv in fruntea Guvernului atributiile specifice fara niciun control
din partea sefului statului. (cazul republicilor Parlamentare in care atat seful statului cat si seful executivului sunt numiti
de catre Parlament si atunci intre seful statului si seful executivului exista raporturi constitutionale de colaborare dar nu
de subordonare si control(cazul Italiei). Exista o diversificare de sisteme constitutionale privind plasarea si rolul sefului
de stat in raport cu puterile statului
Evolutia Institutiei sefului statului in Romania
In timpul domnitorului Al. I. Cuza, puterile publice erau incredintate domnului,unei adunari ponderatice si unei adunari
collective rezultand din aceasta ca domnitorul exercita atributii legislative dar si executive.

Constitutia din 1866 mentine titulatura de domn pt seful statului,domnul avand puteri constitutionale dobandite
ereditar si exercita puterea legislativa impreuna cu reprezentanta nationala. In urma proclamarii regatului,seful statului
este regele iar Constitutia din 1923 si din 1938 mentine aceasta titulatura si consacra ca puterea legislativa se exercita de
catre rege se reprezentanta nationala iar puterea executiva este incredintata regelui.
Rolul si atributiile regelui ca sef al statului sunt reduse in perioada antonesciana 1940-1944,dar totusi
constitutional,regele ramane seful statului pana in decembrie 1947 cand a fost nevoit sa abdice.
Prin legea 363/30 dec 1947 ,dupa abdicarea monarhiei,atributiile de sef de stat sunt incredintate unui organ
colegial,respectiv prezidului republicii. Conform legii respective care are caracter constitutional,prezidiul era organ
suprem executive . aceasta legea a avut un caracter tranzitiv,pana la intrarea in vigoare a contitutiei din anul
urmator,care,in ceea ce priveste institutia sefului de stat,consacra:
Functia de sef al statului se incredinteaza prezidiului marii adunari nationale ca organ central,organ suprem al puterii
de stat

Este un organ colegial

Din 1948 pana in 1961 acest prezidiu se transforma in consiliu de stat iar in 1974,Stefan Voitec inmaneaza sceprul de
presedinte lui Nicolae Ceausescu.
Dupa rasturnarea regimul comunist,intitutia sefului de stat s-a exercitat de catre presedintele Frontului Salvarii
Nationale,o functie cu caracter tranzitoriu pt coordonarea treburilor publice pana la adoptarea noii Constitutii. Iar
Constitutia din 1991 consacra ca functia de sef al statului este incredintata presedintelui Romaniei,prevedere care se
regaseste si in Constitutia din 2003 cu precizarea ca in textile constitutionale din 1991 si 2003 nu se regaseste sintagma
SEF AL STATULUI. Pe cale de consecinta,incepand cu 1991 Romania nu are sef de stat,are un presedinte.
Dispozitii constitutionale privind atributiile sefului de stat
In SUA care este republica prezidentiala,presedintele este considerat prin Constitutiei,organ al administratiei de
stat,puterea executiva va fi exercitata de catre presedintele SUA. In aceasta calitate,incheie tratate,numeste
ambasadori,ministri,numeste judecatorii de la Curtea Suprema,il numeste pe procurorul genera,alti functionary
superiori,are rol deosebit in elaborarea legilor avand drept de veto (sa nu semneze legile care I se par inoportune)
La polul opus,exista state in care seful de stat nu participa la luarea niciunei decizii,nu desemneaza ministry,prim
ministry,avand functii de ordin ceremonial. (Suedia in principal dar si alte state nordice)
Rolul si atributiile presedintelui Romaniei din punct de vedere constitutional
Conform Constitutiei,presedintele Romaniei reprezinta statul roman.
Este garantul independentei nationale al unitatii si integritatii teritoriale a tarii.
Vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice.
Exercita functia de mediere intre puterile statului.

Conform art 92 alin 1,presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al
CSAT(consiliul supreme de aparare a tarii).
Atributiuni privind legiferarea
Atributiuni privind functionarea puterilor publice
Atributiuni privind alegerea,formarea,avizarea formarii,numirea si revocarea unor autoritati publice.
Promulga legea(art 77 Constitutie),avand drept de a cere o singura data reexaminarea. Semnificatia promulgarii consta in
aceea ca in calitatea sa de reprezentant al statului si de autoritate care vegheaza la buna functionare a autoritatilor
publice,in speta Parlamentul,promulga legea adica ia act de faptul ca legea a fost adoptata conform procedurilor
constitutionale. Presedintele Romaniei NU are drept de veto,adica nu se poate opune vointei legiuitorului (puterii
legiuitoare-Parlamentul care este organul reprezentativ suprem)
In calitatea sa de garant a respectarii Constitutiei,poate sesiza curtea Constitutionala in legatura cu constitutionalitatea
legii.
Atributii privind functionarea puterilor publice
Mediere intreputerile statului. In baza acestor atributiuni,prezinta mesaje parlamentului cu privire la principalele
problem ale natiunii rezultand din medierea dintre stat si societate.
Are dreptul sa consulte Guvernul cu privire la problem urgente si de o importanta deosebita.
Art 87: poate lua parte la sedintele Guvernului(nu la toate) in care se dezbat probleme de interes national privind politica
externa,apararea tarii,asigurarea ordinii publice si la cererea primului ministru,in alte situatii.
Organizeaza referendumul dupa consultarea prealabila a Parlamentului
Atributii privind numirea si revocarea
Poate dizolva Parlamentul dupa consultarea presedintilor celor 2 camere si a liderilor grupurilor parlamentare,daca si
numai daca Parlamentul nu a acordat votul de incredere pt formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima
solicitare si numai dupa respingerea a cel putin 3 solicitari de investitura.
Desemneaza un candidat pt functia de prim ministru si numeste Guvernul in baza votului de incredere acordat de
Parlament prin hotarare( presedintele ia act de hotararea Parlamentului fiind obligat sa se conformeze)(nu poate revoca
primul ministru,numai Parlamentul poate). Dar poate revoc a si numi ministri in caz de remaniere numai la propunerea
primului ministru.
Numeste 3 judecatori la Curtea Constitutionala fara niciun fel de omisiune.
Numeste in functie magistratii la propunerea consiliului Superior al Magistraturii,precum sip e procurori
Atributii in domeniul apararii tarii
Art 92 :este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al CSAT.

Nu are atributii exclusive in domeniul apararii ci deciziile cu privire la declararea mobilizarii partiale sau totale, sau
luarea masurilor de respingere a agresiunii,declararea mobilizarii sau a starii de razboi,toate aceste masuri le ia cu
aprobarea prealabila a Parlamentului ,iar in cazul in care Parlamentul este in vacant,il informeaza in cel mult 5 zile. De
asemenea,institutie starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara sau in unele unitati administrativ teritoriale si
solicita Parlamentului in termen de 5 zile incuviintarea masurilor. Daca parlamentul nu se afla in sesiune,se convoaca de
drept(de iure) in cel mult 48 de ore si functioneaza pe toata durata instituirii starii de asediu sau a starii de urgenta.
Atributii in domeniul politicii externe
Semneaza in numele Romaniei tratatele negociate de Guvern si le supune Parlamentului pt ratificare.

Atributiuni cu caracter protocolar


Acordarea gratierii individuale si conferirea gradelor de maresal,general,chestor de politie

Autoritatea judecatoreasca

Precizari prealabile :

Autoritatea judecatoreasca reprezinta un ansamblu de activitati si institutii care concur la configurarea puterii statale
denumita si puterea judecatoreasca. Intrucat guvernantii in procesul de exercitare a puterii politice au tendinta de a
nesocoti, neglija la un momentdat drepturile si libertatile fundamentale ale unor cetateni, rolul puterii Judecatoresti
respectiv al autoritatilor judecatoresti este acela de a limita excesele guvernantilor si de a mentine toate puterile statului
intr-un echilibru firesc. Autoritatea judecatoreasca este legata de justitie. Prin justitie intelegem 2 lucruri :

- activitatea statala efectuata de autoritatile jurisdictionale prin care se interpreteaza si se aplica legile adoptate de
parlament precum si celelalte acte cu caracter normativ adoptate de executiv.

Totodata prin justitie intelegem sistemul de autoritati chemate sa infaptuiasca justitia. Din acest punct de vedere, facem
urmatoarele precizari : organele de stat abilitate sa infaptuiasca actul de justitie tin exclusiv de puterea judecatoreasca si
nu pot fi altele de at cele prevazute in constitutie si in lege. In sistemul judiciar romanesc, aceste autoritati (organe instante) sunt : judecatoriile, tribunalele, curtile de apel si ICCJ.

Activitatea de justitie denumita si activitate jurisdictionala imbraca doua forme :

- activitatea jurisdictionala administrativa care ae desfasoara in scopul solutionarii unor litigii aparute in sfera
administrativa si care se efectueaza acolo unde legea prevede expres si de catre organele jurisdictionale cu caracter
administrativ special create. Ex : deciziile de pensionare sunt supuse unei jurisdictii admistrative specialecare consta in
solutionarea litigiului in afara instantei judecatoresti de catre o comisie de solutionare a contestatiilor care functioneaza pe
langa casele judetene de pensie.

-Activitatea judiciara contencioasa

Comisia de solutionare a contestatiilor in cazul licitatiilor sau recursul gratios ori ierarhic prevazuta in legea 554/2004 a
contenciosului administrativ.

Principiile fundamentale potrivit carora se realizeaza justitia.

Aceste principii au niste caracteristici :

- unele sunt aplicabile intregului sistem juridic statal ex : principiul legalitatii / principiul prezumtiei de nevinovatie
- principii aplicabile exclusiv jurisdictiilor (justitiei) ca avtivitate si sistem de autoritati. Ex : principiu contradictorialitatii
/ oficialitatii
- principii aplicabile doar anumitor tipuri de procese (principii procedurale. Ex : principiul disponibilitatii in procesul civ il

PRINCIPIUL LEGALITATII - este un principiu de esenta statului de drept cu larga aplicabilitate in domeniul justitiei.
Justitia controleaza legalitatea functionarii statului insusi.principiul legalitatii in justitie imbraca 2 acceptiuni :

- pe de-o parte legalitatea investirii si a competentei instantelor judecatoresti


- legalitatea procesuala

1. Inseamna ca un litigiu. Nu poate fi solutionat decat de o anumita instanta neexistand posibilitatea justitiabilului sa

Orice proces se desfasoara dupa regulile prestabilite, legeamrevazand ca actele emise in cursul judecatii cu incalcarea
normelor de procedura, pot duce chiar la anularea procesului.

2. Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti. Este unica in sensul ca exista un singur sistem de justitie valabil
pentru toti cetatenii.

3. Folosirea limbii oficiale si a limbii materne in justitie. Art 128 alin 1 procedura oficiala se desfasoara in limba romana.
Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in lb materna in fata instantelor de judecata
in conditiile legilor organice - au dreptul la un interpret.

Dreptul la aparare -

Prezumtia de nevinovatie art 23 alin 11

Independenta judecatorului si independenta lui numai legii.

Garantii : numirea judecatorilor se face prin concurs pe post la propunerea CSM si prin devret al presedintelui. Observa,
ca nicio structura de putere nu au drept de numire.

Inamovibilitatea - judecatorul nu poate fi schimbat din functie pentru deciziile sale pronuntate prin sentinte sau alte
hotarari judecaoresti. Nu poate fi revocat, retrogradat si nici macar transferat sau avansat fara acordul lui.

Pentru abateri grave de la normele deontologice in cazul in care au comis infractiuni si au fost condamnati definitiv si
atunci cand manifesta o vadita incapacitate profesionala CSM poate dispune eliberarea din functie a judecatorului. CSM
fiind autoritatea statala care are rolul de a garanta statutul judecatorilor si impartialitatea lor.
Hotararile CSM sunt definitive intotdeauna cu exceptia celor care vizeaza eliberarea din functie a unui judecator, caz in
care aceste hotarari sunt supuse caii de atac a recursului la ICCJ.

ORGANELE AUTORITATII JUDECATORESTI

- instantele judecatoresti sunt stabilite prin lege organica si anume....constitutia interzice infiintarea de instante speciale
dar rot constitutia prevede ca prin lege organica se pot infiinta instante spexializate

MINISTERUL PUBLIC

CSM

face parte din sistemul autoritatilor judecatoresti, indeplineste functia de garant al independentei justitiei si al statutului
magistratilor. Are mai multe atributii, este format din 19 membrii din care 14 sunt alesi de adunarile generale ale
magistratilor si validati de senat. Acesti 14 sunt impartiti i2 sectiuni : sectiunea pentru judecatori formata din 9 membrii si
sectiunea pentru procurori formata din 5. 2 sunt reprezentantiaisocietatii civile, specialisti in domeniul dreptului. Mi istrul
Justitiei, presedintele ICCJ si procurorul general de pe langa parchetul de pe langa ICCJ.

Presedintele CSM se alege pentru un mandat de un an, mandat ce nu poate fi reinnoit dintre cei 14 .
CURTEA CONSTITUTIONALA
Precizari prealabile:
1.)Sediul juridic al materiei:Constitutia Romaniei consacra un titlu separat Curtii Const.(titlul 5,art.142-143 ).
->Observam ca la modul de reglementare constitutionala C.C beneficiaza de un titlu separat ,de ex. de titlul III
autoritatile publice.Obs. si faptul ca B.N.R(Banca Nat. a Ro.) NU beneficiaza de niciun articol,iar curtea de conturi are un
singur articol consacrat.
->Fiind reglementate inafara titlului rezulta ca ,prin constitutie,C.C i se consacra un rol aparte inclusiv acela de a
solutiona conflictele de putere dintre autoritatile publice.De aici rezulta si rolul exceptional de putere constitutionala
acordat celor 9 pers.Dincolo de art.142 si 147 ,reglementarile privind activitatea C.C se regasesc in legea nr
1471992,precum si in regulamentul de organizare si functionare scris si aprobat de C.C.
Alcatuirea C.C
->Constitutia Romaniei incredinteaza controlul constitutionalitatii C.C ;aceasta este formata din 9 judecatori numiti pt. un
mandat de 9 ani fiecare,mandat ce nu poate fi prelungit sau innoit.Astfel 3 judecatori sunt numiti de Camera Deputatilor,3
de Senat si 3 de presedintele Romaniei.C.C se innoieste cu 1/3 din judecatorii ei din 3 in 3 ani,in conditiile prevazute de
legea organica a C.
->Cei 9 judecatori aleg prin vot secret presedintele C.C pe o perioada de 3 ani.Textul Constitutiei nu stabileste daca
mandatul presedintelui de 3 ani poate fi reinnoit.Conform legi de organiz.presedintele C. poate fi reales la sfarsitul
mandatului.
Conditiile constitutionale pt.a candida la functia de judecator al C.C :

-Art.45:Judecatorii C.C trebuia sa aiba o pregatire juridica superioara,o inalta competenta profesionala si o vechime de cel
putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.
->Constitutia prevede ca in activitatea lor,judecatorii sunt independenti si inamovibili pe durata mandatului;nu pot fi trasi
la raspundere pt opiniile si voturile exprimate la adoptarea solutiilor,de asemenea nu pot fi arestati sau trimisi in judecata
penala decat cu aprobarea autoritatii care l-a desemnat ca judecator la C.C.
->Curtea Constitutionala nu exercita exclusiv controlul constitutionalitatii legilor ci cuprinde si alte domenii privind
aplicarea si respectarea constit.Avand in vedere modul de alcatuire a C.C precum si natura atributiilor acesteia,conchidem
ca C.C este o autoritate publica politico-jurisdictionala.
->Caracterul politic este dat de modul de desemnare a judecatorilor iar caracterul jurisdictional este dat de atributiile si
procedurile de lucru ale C.Prin modul de desemnare si atributi C.C este garantul suprematiei Constitutiei.
ACTELE SUPUSE CONTROLULUI DE CONSTITUTIONALITATE
Intra in sfera controlului de constitutionalitate urm.acte:
->legile ca acte juridice ale Parlamentului
->tratatele sau alte acorduri internationale
->initiativa de revizuire a Constit.
->regulamentul Parl.
->ordonantele Guv.
->initiativele legislative populare.
1.LEGILE
-se disting 2 situatii al controlului de constitutionalitate:
a. controlul anterior ;apriori
b.controlul ulterior;a posteriori
a.Controlul anterior
-se exercita asupra legilor votate de catre ambele camere ale Parl.inainte de promulgare.
-acest control nu se exercita din oficiu si nici ca regula generala ci doar la sesizarea uneia dintre autoritatile prevazute de
Constit.si anume pres.Ro. sau presedintele uneia din cele 2 camere , Guvern ,ICCJ ,Av.Poporului sau 50 de deputati ori 25 de
senatori.
b.Controlul ulterior
-(controlul in timpul activitatii legii)
-acesta se realizeaza pe calea exceptiei de neconstitutionalitate a legilor aflate in vigoare si care sunt aplicabile in cadrul
unui litigiu dedus in fata unei instante obisnuite.
2.TRATATELE SAU ALTE ACORDURI INTERNATIONALE
-In cadrul procedurii de ratificare a tratatelor internat. O etapa obligatorie este verificarea conformitatii acestora cu
prevederile const.
-este un control preventiv anterior ratificarii.Controlul nu se exercita din oficiu ci numai la sesizarea presedintilor
camerelor sau a unui nr. De 50 de deputati sau 25 senatori.
-in cazul in care e contrarietate intre prevederile acordului si Constit.,acesta poate fi ratificat numai daca se revizuieste
Constit.,altfel acordul poate fi ratificat dar cu eliminarea din corpul sau a dispozitiilor contrare constit.
3.INITIATIVA DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI
-Avand in vedere caracterul de act juridic legislativ suprem al Constit,nu e nicio autoritate statala care sa se poata opune
chiar si sub pretextul controlului de constitutionalitate,vointei supreme a poporului.
-Pe cale de consecinta nici C.C nu se poate opune revizuirii Constit. C.C este abilitata sa controleze daca initiativa
legislativa nu incalca limitele revizuirii Constit.

4.REGULAMENTELE PARLAMANTULUI
-Acest control se poate efectua si inainte de votare dar si dupa adoptarea regulamentului.Se face la sesizarea presedintilor
celor 2 camere sau (si) unui nr de 25 sau 50 de deputati.
5.ORDONANTELE GUVERNULUI
-Urmeaza aceeasi procedura ca si in cazul legii.
6.INITIATIVELE LEGISLATIVE POPULARE
-Controlul este unul anterior adoptarii.
Procedura in fata Curtii Constituionale
-Este reglem.prin lege organica (nr.47/92)
-Procedura este una jurisdictionala ,de aici ii revine un caracter oficial ,este supusa regulii oralitatii, contradictorialitatii si
dreptului la aparare.Procedura jurisdictionala a Curtii se completeaza(sau urmeaza) reg.procedurii civ.in masura in care
ele sunt compatibile.
Reguli generale:
1.Sesizarea Curtii se face in scris si motivat ca in procedura civila.
2.Plenul Curtii este legal constituit numai daca sunt prezenti 2/3 din nr.judec.
3.Hotararile Curtii se adopta cu votul majoritatii judecatorilor
4.Partile participa la lucrarile in plen,la activitatea jurisdictionala(formuleaza intampinari,depune concluzii)
-Entitatile economice si autoritatile publice au obligatia sa comunice Curtii la cererea acesteia datele si informatiile
solicitate.
Procedura controlului prealabil al legilor
-Subiectele de sezina sunt prevazute in Constit.
-Sesizarea trebuie scrisa motivat ,se multiplica si se comunica urm.autoritati:
->celor 2 camere ale Parl.
->Guvernului
->Avocatului Poporului
->Pres.Romaniei
-toate acestea avand posibilitatea sa formuleze p.d.v. referitor la obiectul sesizarii
-Solutionarea sesizarii se face in sedinta publica prin dezbatere in plenul C.C
-C.este tinuta (obligata) sa se pronunte exclusiv asupra prevederii sesizate ca neconstitutionale dar ea poate sa extinda
analiza de neconstitutionalitate si asupra altor prevederi din legea respectiva care in mod necesar si evident nu poate fi
disociata. La incheierea dezbaterilor Curtea delibereaza si decide cu votul majoritatii judecatorilor.