Sunteți pe pagina 1din 3
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 16 289 nu şi-au adus aminte cu câte
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI
Capitolul 16
289
nu şi-au adus aminte cu câte pâini pe câţi au hrănit, erau „neînţelegători";
iar pentru că n-au crezut - căci măcar necumpărând ei pâine de la iudei,
putea să aducă El [prin minune] - , pentru aceasta [îi numeşte] „puţin
credincioşi". Iar după ce i-a certat pe dânşii mai cu asprime - căci nu
întotdeauna blândeţea
este bună - , îndată au
înţeles că a numit „aluat"
învăţătura [cea rea a fariseilor]. Atâta putere are pretutindenea certarea
cea cu bună cuvântare!
16,
13:
Ş i venin d Iisus î n
părţile Cezarei i
lu i Filip , î i întreb a
p e
ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul
Omului?
(16,13) Daniil 7,13-14 / Marcu 8,27 /Luca 9,18
A pomenit numele celui care a zidit cetatea, pentru că este şi o altă
Cezaree, a lui Straton 9 . Şi întru aceasta [Cezaree a lui Filip] îi întreabă pe
ei. Căci departe de iudei îi duce pe ucenici, ca netemându-se ei de nimeni,
cu îndrăzneală să răspundă. Iar mai întâi pentru părerea norodului îi
întrebă, ca să nu cadă întru aceeaşi micşorime cu cei mulţi, ci întru mai
mare înţelegere să se înalţe ei. Şi nu întreabă „cine zic fariseii că sunt Eu?",
ci „oamenii", [vorbind de] mulţimea cea fără de vicleşug.
16,14: Iar ei au răspuns: Unii , Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia
sau unu l dintre Prooroci. (16,14)Marcu8,28/Luca9,7-9,19-20
Cei care îl numeau „Ioan" erau asemenea lui Irod, socotind că Ioan a
luat după înviere şi darul facerii de minuni. Iar alţii îl numeau „Ilie",
pentru mustrare şi pentru că se aştepta că va să vie acesta. Iar „Ieremia"
era numit ca Acela Care avea înţelepciunea cea din fire şi fără de învăţătură,
căci Ieremia încă prunc fiind, a fost rânduit la proorocie (Ieremia 1, 6-10).
16,15-16:
Ş i le-a zis: Da r voi cine ziceţi c ă sunt? (16)
Răspunzân d
Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul 1 0 , Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
(16,15) Marcu 8,29 / Luca 9,19-20 (16,16) Matei 14,33 / Marcu 3,11; 8,29 /
Luca 9, 20 / Ioan 1,49; 6, 69; 11,27 / Faptele Apostolilor 8,37 / Evrei 1, 2
Petru, plin de înflăcărare, sare să răspundă şi mărturiseşte că El este
cu adevărat „Fiul lui Dumnezeu". Că nu a zis: „Tu eşti Hristos, Fiu lui
Dumnezeu", fără articol, ci: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu", adică
însuşi Acela, Cel Unul şi Singur, Fiu nu după dar, ci Cel Născut din însăşi
9 Cezareea lui. Filip se află la nord de Marea Galileii, la poalele Muntelui Hermon;
doar aici este menţionată această cetate, în Noul Testament (Marcu 8,27). Cealaltă Cezaree
se afla pe coasta Mediteranei şi este menţionată de câteva ori în Faptele Sfinţilor Apostoli
(8,40; 9, 30; 10,1, 24; 11,11; 12,19; 18, 22; 21, 8,16; 23, 23, 33; 25,1,4,6,13).
1 0 [1805] „Hristos", cum am mai arătat, în limba greacă înseamnă „uns".
290 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Fiinţa Tatălui. De vreme ce şi „hristoşi", adică
290 Capitolul 16
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
Fiinţa Tatălui. De vreme ce şi „hristoşi", adică unşi erau mulţi, toţi preoţii
şi împăraţii. Dar „Hristosul", adică Unsul, Unul este, [Domnul Iisus].
16,17: Iar Iisus , răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone , fiu l lui Ionâ,
că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din Ceruri.
(16,17) Matei 11,25,27 / Galateni 1,16
II fericeşte pe Petru, ca pe cel care a luat cunoştinţa din dumnezeiescul
dar; şi, lăudându-1 pe el, arată ca mincinoase părerile şi socotinţele [cuge­
tele] celorlalţi oameni.
Şi îi spune „fiul lui Ionâ", ca şi cum ar fi zis: „precum tu eşti fiul lui Ionă,
aşa Eu sunt Fiul Tatălui Meu Celui din Ceruri, de o fiinţă cu Acela fiind".
Iar „descoperire" numeşte cunoştinţa, fiindcă cele ascunse şi necunos­
cute i s-au descoperit lui de la Tatăl.
16,18:
Ş i
Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru
şi
p e
această piatr ă voi
zidi
Biserica Mea 1 1 şi porţile iadului nu o vor birui.
(16,18) Isaia 33, 20 / Matei 7,25 / Luca 22,31-32 / Ioan 1, 42 /
1 Petru 2,4 / 1 Corinteni 3,11 / Efeseni 2,20 / Apocalipsa 21,14
Domnul îi răsplăteşte lui Petru, dându-i lui mare plată, a se zidi Biserica
pe mărturisirea lui. Căci, de vreme ce Petru L-a mărturisit pe El că este
Fiul lui Dumnezeu, această mărturisire va să fie temelia celor ce cred,
încât tot omul care vrea să zidească [ridice] casa credinţei, să pună ca
temelie această mărturisire! Că măcar milioane de fapte bune de am zidi,
dar temelie riu vo m avea dreapta mărturisire, putred [şubred] zidim.
Iar zicând „Biserica Mea", Se arată pe Sine Stăpân al lumii, că toate
sunt roabe ale lui Dumnezeu.
1 1 [1805] Pline de înţelepciune sunt aceste vorbe, căci nu zice Domnul: „Pe tine,
Petru, voi zidi Biserica Mea", ci îi spune: „Tu eşti Petru" - de la piatra pe care a mărturisit-o
- „şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea". „Iar piatra era Hristos", zice
dumnezeiescul Pavel (1 Corinteni 10,4). Deci, pe piatra mărturisită de Petru zideşte Hristos
Biserica, [adică pe Sine însuşi]. Iar ceea ce zice ca şi către unul: „Şi îţi voi da cheile
împărăţiei", trebuie să se înţeleagă către [pentru] toţi, este [lucru] arătat. Căci Mântuitorul
pe toţi i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?" Şi ei răspund; „Unii
Ilie, iar alţii unul dintre Prooroci". Şi iar îi întreabă: „Dar voi, cine ziceţi că sunt?"
Deci, pe toţi îi întreabă şi pentru toţi răspunde Petru, făcându-se gură a tuturor: „Tu eşti
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu". Aşadar pentru toţi [îh numele tuturor] primeşte
Petru răspunsul Mântuitorului. Mai mult, şi Sfântul Teofilact tâlcuieşte aici că Domnul
nu a zis către Petru „îţi dau", ci „îţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor". Şi cu adevărat,
când a dat Domnul „cheile", nu unuia, ci tuturor Apostolilor le-a dat, după cum însuşi
a şi grăit: „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi
ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20,22-23).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 16 291 Iar „porţi ale iadului" sunt prigonitorii
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI
Capitolul 16
291
Iar „porţi ale iadului" sunt prigonitorii care-i trimiteau la moarte pe
creştini. încă şi ereticii sunt „porţi" care duc în iad; deci, pe mulţi prigonitori
şi pe eretici i-a biruit Biserica
Dar şi fiecare dintre noi este „biserică", dacă se face lăcaş al lui
Dumnezeu. Iar dacă ne vom întări pe mărturisirea lui Hristos, „porţile
iadului" - adică păcatele - , nu ne vor „birui" pe noi. Că dintru aceste
„porţi" striga şi David după ce a fost înălţat împărat: „Cela ce mă înalţi
din porţile morţii " (Psalm 9,13). Din
care „porţi" , o, Davide? Din două:
dintru a uciderii şi dintru a preacurviei.
16,
19:
Şi îţi
voi da cheile împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega p e
pământ va fi legat şi în Ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat
şi î n Ceruri.
Ca u n Dumnezeu,
(16,19) Matei 18,18/ Ioan 20,23
cu stăpânire, spune „îţi voi da", căci „precum Tatăl
ţi-a dat ţie descoperire, aşa şi Eu «cheile»". Iar prin „chei" care leagă şi
dezleagă [tu înţelege] iertările sau certările greşelilor. Că au stăpânire a ierta
şi a lega cei care, asemenea lui Petru, s-au învrednicit de darul episcopiei.
Deşi numai către Petru s-au spus aceste cuvinte - „îţi voi da" - , însă şi
tuturor Apostolilor s-au dat. Când? Când a zis: „Cărora veţi ierta păcatele,
l e vo r f i iertate [şi
cărora l e veţi ţine, vo r fi ţinute] " (Ioan 20, 23) n . Căci
„îţi voi da", arată vremea viitoare, adică pe cea de după înviere.
Iar „Ceruri" se numesc şi faptele cele bune, şi „chei" ale lor sunt însăşi
lucrările acestora Căci prin a lucra intrăm înăuntru, ca prin oarecare „chei"
ce deschid, întru fiecare din faptele cele bune. Iar dacă eu nu lucrez, ci numai
ştiu lucrul cel
bun, numai cât că am „cheia" cunoştinţei, însă afară petrec 1 3 .
Şi este „legat în Ceruri" - adică întru faptele cele bune - cel care nu călă­
toreşte într-însele, pentru că cel îmbunătăţit întru acestea este „dezlegat".
Deci, să nu avem păcate, ca nu cu lanţurile păcatelor noastre să ne legăm.
16, 20: Atunc i a poruncit ucenicilor Lu i s ă n u spun ă nimănu i că El
est e Hristosul .
a 6,20) Marcu 8,30 / Luca 9,21
Voia Hristos ca mai înainte de Cruce să-Şi acopere slava Sa, căci de-ar fi
auzit oamenii mai înainte de Patimi că este Dumnezeu, iar după aceea L-ar
fi văzut pătimind, cum nu s-ar fi smintit! Deci, pentru aceasta Se tăinuieşte
pe Sine faţă de cei mulţi, ca după înviere, fără de sminteală să fie cunoscut,
Duhul Sfânt pe toate îndreptându-le, prin facerea de minuni.
K
în slujba de hirotesie a preotului întru duhovnic, Biserica a rânduit să fie citită
tocmai această Evanghelie (Ioan 20, 19-23) - vezi Arhieraticon,
1993, pp. 106-108.
1 3 Adică, afară de săvârşirea faptelor celor bune.
ed. IBMBOR, Bucureşti,