- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca.

Simtiti, oare, prin destainuirile lor,

ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?
- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o
vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential
sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu
indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n
filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor
nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte
insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda,
perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.