Curs de

BIOLOGIE VEGETALA SI
ANIMALA MODUL II
UMF GR. T. POPA, IASI

2.2. Transport activ secundar

- in acest caz, cuplarea transportului activ de consumul de
energie este indirecta, dar tot stoechiometric,
- se foloseste energia potentialelor electrochimice ale
gradientilor H+ sau Na+ (care au fost construiti prin
transportul activ primar) pentru transportul unor molecule
sau ioni, impotriva gradientului de concentratie,
- acest lucru are loc prin simport sau antiport de H+ sau Na+

Transport

printr-un canal ionic

cu ajutorul unui
translocator mobil

translocator mobil

- prin astfel de translocatori se introduc glucidele sau

aminoacizii in celule, dar si alte componente
- la celulele animale este vorba mai ales de gradientii Na+
- la celulele vegetale este vorba in special de gradientii de
H+

3. Translocatori

- transporta substante prin mecanisme foarte diferite, dar

intotdeauna printr-un canal din membrana

3.1. Porine
- canalele hidrofile sunt de regula formate din structuri
oligomere helicale amfifile, rareori monomere
- inca din 1952 se stia ca ionii de Na+ si K+ traverseaza
membrana plasmatica prin canale ion-specifice

- abia prin anii 70 s-a stabilit ca aceste canale sunt formate

din proteine membranare integrate ACVAPORINE

Incarcarea (+) din interiorul canalului impiedica

influxul de cationi, aceasta particularitate este necesara
pentru a creea si pastra o diferenta de potential intre
interstitiu si citosol.
- in 1891, Strasburger constatase ca transportul sevei brute
prin floemul plantelor are la baza un proces pur fizic,
- in anii 50 devenise clar ca anumite celule animale
(eritrocite, celule renale) trebuie sa aiba canale specifice
pentru transportul apei

 1986 Prof. Benga - UMF Cluj

Peter Agre, Roderick Mackinnon
- separa din celule renale si eritrocit uman diverse
proteine membranare si analizeaza secventele peptidice si
ale AND -- identifica proteina de canal codificata AQP
(aquaporina)
premiul Nobel in 2003,
in solutie apoasa, celulele care contin AQP in membrana,
permit patrunderea apei in interior, pe cale osmotica
pana acum, la om se cunosc 11 variante de AQP localizate
in membranele celulare ale unor anume celule

 la nivelul glomerulului renal se filtreaza sangele,

cantitatea de urina primara rezultata: 170 l / 24 ore,

99% din urina primara este re-absorbita la nivelul
tubilor renali,
procesul de re-resorbtie la nivelul microtubulilor
renali este stimulat de hormonul vasopresina
deficitul de vasopresina duce la instalarea diabetului
insipid (cu eliminare zilnica de 4-12, chiar 40 l urina)

3.2. Canale ionice

ionii de K+ si Na+ se inconjoara cu un invelis format din

molecule de apa
mansonul de hidratare al acestor ioni impiedica
transportul prin membrana al ionului propriu-zis, astfel
incat,
odata ce ionul hidratizat s-a apropiat de canalul ionic, K+
pierde mansonul de hidratare, care va fi substituit in
interiorul canalului de atomi de oxigen

 Na+ nu poate traversa printr-un canal ionic pentru K+,

deoarece nu-si pot inlocui, in interiorul canalului, mansonul
de hidratare cu atomi de oxigen,
canalul pentru K+ permite penetrarea ionului din interstitiu
in citosol. Atomii de oxigen (rosu) inlocuiesc in filtrul ionic
mansonul de hidratare. Deschiderea si inchiderea porului se
face prin mecanisme independente de filtrul ionic.

 in cazul ionului de K, distanta intre K+ si molecula de apa din

mansonul de hidratare este aceeasi ca in cazul atomilor de
oxigen din canalul ionic,
deoarece Na+ este mai mic decat K+, distanta Na+/atomi de
oxigen nu mai este optima,
urmarea: nu poate trece prin canalul pentru K+
transportul selectiv al acestor ioni face parte din
categoria transportului catalizat

3.3. Pompe moleculare

transportul antibioticelor prin peretele bacteriilor gramnegative:
pompele moleculare actioneaza in sensul evacuarii antibioticului
(care a patruns in interiorul bacteriei prin porina), in spatiul
intracelular
Antibiotic amfifil

fata externa
biomembrana
fata interna

Pompa moleculara

C. PINOCITOZA
pinein = a bea,
pentru inglobarea lichidelor,
volumul schimburilor intre celula si mediul extern este
proportional cu suprafata membranei plasmatice,
plasmalema se invagineaza, marindu-si suprafata, fara
ca celula sa-si modifice volumul,
invaginatiile se detaseaza ramanand in interiorul celulei
sub forma unor vezicule.

Endocitoza

- Pinocitoza - incorporare de lichid

- Fagocitoza - incorporare de particule
(phagein = a manca)