Facultatea de Matematica

Anul II Master, Geometrie Algebrica

Variet
ati algebrice

Spatiul proiectiv

1.1

Definitia spatiului proiectiv si primele propriet

ati

Fie n N si E un spatiu vectorial de dimensiune n + 1 peste corpul

comutativ K. Pe multimea E \ {0} introducem relatia de echivalenta
xy

K := K \ {0}, y = x .

Definit
ia 1.1. Se numeste spatiu proiectiv asociat lui E (notat P(E))
multimea claselor de echivalenta din E \ {0}, n raport cu relatia . Daca
E = K n+1 , notam P(E) = PnK si numim aceasta multime spatiul proiectiv
standard de dimensiune n (folosim notatia Pn daca nu exista dubii asupra
corpului peste care lucram).
Fie p : K n+1 \ {0} PnK proiectia canonica. Daca
x = (x0 , x1 , . . . , xn ) K n+1 {0}
si x = p(x), spunem ca x este un punct al lui PnK , ce are coordonatele
omogene (x0 : x1 : . . . : xn ). Acestea nu sunt toate nule. Coordonatele
omogene ale unui punct al unui spatiu proiectiv sunt bine determinate doar
pana la nmultirea cu o constanta nenula: daca (x0 : x1 : . . . : xn ) este un
sistem de coordonate omogene al punctului x, iar K , atunci (x0 : x1 :
. . . : xn ) este un alt sistem de coordonate omogene al lui x.
Fie F E un subspatiu vectorial de dimensiune m + 1, unde 0 6 m 6 n.
Definit
ia 1.2. Imaginea, prin proiectia canonica, a multimii F \ {0} n
P(E) se numeste subspatiu proiectiv de dimensiune m (notat F ).

Daca m = 0 spunem ca F este un punct, daca m = 1 o dreapta proiectiva,

daca m = 2 un plan proiectiv, daca m = n 1 un hiperplan proiectiv.
Propozit
ia 1.1. Fie V si W doua subspatii proiective ale lui P(E), de dimensiuni r si s (r, s N), astfel ncat r + s n 0. Atunci V W este
un subspatiu proiectiv de dimensiune r + s n (n particular V W este o
multime nevida).
Demonstratie. Afirmatia rezulta imediat din proprietatile de intersec-tie ale
subspatiilor vectoriale ntr-un spatiu vectorial finit dimensional.
Fie GL(E) grupul liniar al automorfismelor spatiului vectorial E si fie
u GL(E). Deoarece u este o functie liniara si pastreaza coliniaritatea, u
induce o bijectie u a spatiului proiectiv P(E) n el nsusi.
Definit
ia 1.3. O functie bijectiva P(E) P(E), indusa de un element u
al lui GL(E), se numeste omografie.
Observatia 1.1. (i) Imaginea printr-o omografie a unui subspatiu proiectiv
este un subspatiu proiectiv.
(ii) Este evident ca o omotetie a lui E induce aplicatia identica pe spatiul
proiectiv P(E). Pe de alta parte, omotetiile sunt singurele elemente ale lui
GL(E) cu aceasta proprietate. Ele formeaza un subgrup al lui GL(E), izomorf cu grupul multiplicativ K . Obtinem astfel o bijectie ntre multimea
omografiilor lui P(E) si catul GL(E)/K . In particular, multimea omografiilor este nzestrata cu o structura de grup, numit grupul proiectiv al lui E
si notat P GL(E). Sirul de grupuri
0 K GL(E) P GL(E) 0
este exact.

2
2.1

Multimi algebrice proiective

Inelul graduat K[X0 , . . . , Xn ]

Fie R = K[X0 , . . . , Xn ]. De o importanta deosebita n studiul pe care l

vom face n continuare este structura graduata a acestui inel. Acesta se scrie
M
R=
Rd ,
nN

unde am notat Rd multimea polinoamelor omogene de grad d. Astfel, daca

f R este un polinom de grad r, atunci f se scrie n mod unic sub forma
f = f0 + f1 + + fr , unde fi este un polinom omogen de grad i, oricare ar
fi i {0, 1, . . . , r}.
Fie p un ideal prim omogen al lui R, adica un ideal prim generat de
polinoame omogene. Inelul localizat Rp este un inel graduat, nzestrat cu
graduarea naturala:
deg(f /g) = deg f deg g

(f, g R) .

Notam R(p) multimea elementelor de grad zero ale acestui inel. Multi-mea
R(p) are o structura de inel local, cu idealul maximal pRp R(p) . In particular,
R(h0i) este un corp izomorf cu K.
In mod analog, daca F este un polinom omogen, notam R(F ) multimea
elementelor de grad zero ale inelului graduat RF . Sa observam ca


P
RF =
/ n N, P K[X0 , . . . , Xn ], deg P = n deg F .
Fn

2.2

Multimi algebrice proiective

In sectiunile ce urmeaza K este un corp comutativ cu o infinitate de

elemente, iar Pn = PnK .
Fie F K[X0 , . . . , Xn ]. Observam ca, n general, F nu induce o functie
bine definita pe spatiul proiectiv, deoarece valoarea sa ntr-un punct x depinde de sistemul de coordonate omogene ales (singura exceptie este data de
polinoamele constante). Totusi, daca F este un polinom omogen de grad d,
atunci, pentru orice K,
F (x0 , x1 , . . . , xn ) = d F (x0 , x1 , . . . , xn )
3

(1)

Definit
ia 2.1. Fie F K[X0 , . . . , Xn ]. Spunem ca punctul x este un zero
al lui F daca F (x0 , x1 , . . . , xn ) = 0 pentru orice sistem de coordonate omogene (x0 , x1 , . . . , xn ) al lui x, si scriem F (x) = 0.
Sa presupunem ca polinomul F este omogen. Relatia (1) implica faptul
ca daca F (x0 , x1 , . . . , xn ) = 0 pentru un sistem particular de coordonate
omogene (x0 , x1 , . . . , xn ) al punctului x, atunci x este un zero al lui F .
Exercitiul 2.1. Fie F = F0 +F1 +. . .+Fr , unde Fi sunt polinoame omogene
de grad i pentru i {0, . . . , r}. Aratati ca F (x) = 0 daca si numai daca
Fi (x) = 0 pentru orice i {0, . . . , r}.
Definit
ia 2.2. Fie S o submultime oarecare a lui K[X0 , . . . , Xn ]. Se numeste
multime algebric
a proiectiv
a definita de S multimea
Vp (S) = {x Pn

F (x) = 0, F S} .

Exemplul 2.1. a) Vp ({0}) = Pn .

b) Fie
m = K[X0 , . . . , Xn ]+ = hX0 , . . . , Xn i
idealul polinoamelor fara termen liber. Atunci Vp (m) = . Acest ideal se
numeste idealul irelevant.
c) Daca S = {f }, multimea algebrica proiectiva obtinuta se numeste
hipersuprafata n Pn .
d) Un punct x = (x0 , . . . , xn ) Pn este o multime algebrica proiectiva:
ntr-adevar, exista o coordonata nenula, sa zicem x0 , si putem presupune ca
x0 = 1. Atunci
{x} = Vp (X1 x1 X0 , . . . , Xn xn X0 ) .
e) Orice multime finita este o multime algebrica afina (a se vedea exemplul
anterior si Proprietatea 4 de mai jos).
Propriet
ati
1. Aplicatia
Vp : {S K[X0 , . . . , Xn ]} {multimi algebrice proiective}
4

este descrescatoare n raport cu incluziunea:

S S0

Vp (S) Vp (S 0 ) .

2. Fara a restrange generalitatea, putem considera doar submulti-mile

S K[X1 , . . . , Xn ] care sunt ideale, deoarece daca hSi este idealul
generat de S,
n
o
X
hSi = f =
ai fi / fi S , ai K[X0 , . . . , Xn ] ,
atunci Vp (S) = Vp (hSi).
3. Orice multime algebrica afina este definita de un numar finit de ecuatii,
deoarece K[X0 , . . . , Xn ] este un inel noetherian, deci orice ideal al sau
este de tip finit: I = hf1 , . . . , fr i.
4. O intersectie oarecare sau o reuniune finita de multimi algebrice proiective este o multime algebrica proiectiva.
Prin urmare spatiul proiectiv Pn este nzestrat cu o topologie, ai carei nchisi sunt multimile algebrice proiective, numita topologia Zariski.
Aceasta induce o topologie pe orice submultime a lui Pn , n particular pe
multimile algebrice proiective.
Definit
ia 2.3. Fie V Pn . Multimea
Ip (V ) = {F K[X0 , . . . , Xn ] /

F (x) = 0 , x V }

se numeste idealul multimii V .

Observatia 2.1. a) Ip (V ) este un ideal omogen si radical al inelului graduat
K[X0 , . . . , Xn ].
b) Functia
V 7 Ip (V )
este descrescatoare n raport cu incluziunea.
c) Daca V este o multime algebrica proiectiva, atunci
Vp (Ip (V )) = V .
5

Daca I este un ideal omogen al inelului de polinoame K[X0 , . . . , Xn ], atunci

I Ip (Vp (I)) .
d) Ip (Pn ) = (0), Ip () = K[X0 , . . . , Xn ].
Fie V Pn o multime algebrica proiectiva si Ip (V ) idealul sau. Deoarece
acesta este un ideal omogen, inelul cat
h (V ) = K[X0 , . . . , Xn ]/Ip (V )
este un inel graduat, numit inelul de coordonate al lui V . Putem atunci,
ca si n cazul afin, traduce proprietati topologice ale submulti-milor algebrice
proiective ale lui V prin proprietati algebrice ale idealelor omogene ale lui
h (V ). Lasam cititorului sarcina de a explicita un astfel de dictionar.
Observatia 2.2. Definitiile si rezultatele referitoare la multimi ireductibile
din capitolul anterior se transcriu n contextul de aici fara dificultate.
Definit
ia 2.4. Fie V Pn o multime algebrica proiectiva si fie f h (V )
un element omogen de grad strict pozitiv. Se numeste deschis fundamental (sau standard) al lui V multimea
Df+ = {x V

f (x) 6= 0} .

Deschisii fundamentali formeaza o baza pentru topologia Zariski pe V .

Exemplul 2.2. Deoarece fiecare punct al spatiului proiectiv Pn are cel putin
o coordonata nenula, rezulta ca
[
+
Pn =
DX
.
i
i
+
Vom vedea n paragraful urmator ca fiecare multime DX
poate fi identificata
i
cu un spatiu afin.

Definitia functiilor regulate ntr-un punct al unei multimi algebrice proiective este asemanatoare cu cea din cazul afin. De data aceasta trebuie
sa tinem cont ca raportul a doua polinoame determina o functie doar daca
aceste polinoame au acelasi grad.
6

Definit
ia 2.5. Fie V Pn o multime algebrica proiectiva, W V un
deschis si f : W K o functie definita pe W . Spunem ca f este regulat
a
n punctul P W daca exista o vecinatate deschisa U W a punctului
P si doua polinoame omogene de acelasi grad G, H K[X0 , . . . , Xn ] astfel
ncat H nu se anuleaza pe U si
f/U =

G
.
H

Spunem ca functia f este regulat

a pe W daca este regulata n orice punct
al lui W .
Asociind oricarei multimi deschise U V , multimea functiilor
f : U K regulate pe U , obtinem, ca si n cazul afin, un fascicul de functii
pe V - fasciculul functiilor regulate. Acesta este notat OV , iar multimea
sectiunilor peste un deschis oarecare U V , notata n mod uzual (U, OV ),
este un inel.
Corpul functiilor rationale pe o multime algebrica proiectiva V (notat
K(V )) si inelul local ntr-un punct P V (notat OP ) se pot defini ca si
n cazul afin, vezi Definitiile 2 si 3, sectiunea Funtii regulate. Morfisme
(se folosesc multimile deschise ale topologiei Zariski si functiile regulate pe
acestea).

2.3

Leg
atura afin-proiectiv

Pentru a studia diverse proprietati ale multimilor algebrice proiective,

vom reduce de multe ori problema la cazul afin. Vom descrie doua posibilitati
de a realiza aceasta trecere proiectiv afin.
Prima modalitate, ce poate fi privita ca o metoda globala, este sugerata
chiar de Definitia 2.3.
Definit
ia 2.6. Fie V Pn o multime algebrica proiectiva. Multimea
C(V ) = p1 (V ) {0} An+1 ,
se numeste conul lui V .
In Definitia 2.6, p : An+1 \ {0} Pn este proiectia canonica (identificam,
ca si alta data, multimea K n+1 cu multimea punctelor spatiului afin An+1
K ).
7

Observatia 2.3. (i) Daca I K[X0 , . . . , Xn ] este idealul omogen al multimii

algebrice proiective V , I = Ip (V ), si I 6= K[X0 , . . . , Xn ], atunci C(V ) este
multimea algebrica afina din An+1 definita de I, C(V ) = V (I).
(ii) Pentru orice multime algebrica proiectiva V Pn ,
O = (0, 0, . . . , 0) C(V ) .
In particular, daca V = , atunci
C(V ) = V (K[X0 , . . . , Xn ]+ ) = {O} .
(iii) Daca P = (x0 , x1 , . . . , xn ) C(V ) si xi 6= 0 pentru cel putin un
indice i {0, 1, . . . , n}, atunci C(V ) contine toate punctele dreptei OP .
O problema importanta la rezolvarea careia este utilizat conul unei multimi
algebrice proiective este varianta proiectiva a Teoremei zerourilor:
Teorema 2.1. (Nullstellensatz proiectiv) Presupunem corpul K algebric nchis. Fie I K[X0 , . . . , Xn ] un ideal omogen si V = Vp (I).
(1) Vp (I) = N N astfel ncat hX0 , . . . , Xn iN I
hX0 , . . . , Xn i = K[X0 , . . . , Xn ]+ r(I).
(2) Daca Vp (I) 6= , atunci Ip (Vp (I)) = r(I).
Demonstratie. Daca I = K[X0 , . . . , Xn ], atunci V = Vp (I) = si afirmatia
(1) este evident adevarata.
Presupunem ca I 6= K[X0 , . . . , Xn ]. Aplicam Nullstellensatz conului
C(V ) = V (I) An+1 . Obtinem:
Vp (I) = C(V ) = {O} r(I) = I({O}) = K[X0 , . . . , Xn ]+ ,
deci prima parte a teoremei este demonstrata.
Pentru a demonstra cea de-a doua parte, sa presupunem ca
V = Vp (I) 6= . Atunci, aplicand din nou Teorema zerourilor, rezulta
Ip (V ) = I(C(V )) = I(V (I)) = r(I) .

A doua posibilitate de a utiliza proprietati afine n studiul multimi-lor

proiective este mai profunda. Ea furnizeaza informatii privind structura
spatiului proiectiv si a submultimilor acestuia.
8

Fie hiperplanul proiectiv H PnK asociat hiperplanului vectorial de

+
.
ecuatie x0 = 0. Atunci multimea PnK H este deschisul fundamental DX
0
Functia
+
: DX
An
0


x1
xn
x = (x0 : x1 : . . . : xn ) 7
,...,
x0
x0

este bijectiva si bine definita. Functia inversa, = 1 , este data de

corespondenta

(x1 , . . . , xn ) 7 (1 : x1 : . . . : xn ) .
Pe de alta parte,
H = {(0 : x1 : . . . : xn ) PnK / xi K nu toti nuli} .
Functia
H Pn1
K

(0 : x1 : . . . : xn ) 7 (x1 : . . . : xn )

este o bijectie. Prin urmare, daca uitam prima coordonata, hiperplanul

H poate fi privit ca un spatiu proiectiv de dimensiune n 1. Rezulta ca
spatiul proiectiv PnK de dimensiune n poate fi gandit ca reuniunea disjuncta
a unui spatiu afin An cu un spatiu proiectiv de dimensiune n 1. Spunem
ca punctele lui An sunt puncte la distant
a finit
a, iar cele ale lui H sunt
puncte la infinit.
Aceasta clasificare a punctelor spatiului proiectiv depinde de alegerea hiperplanului H facuta la nceputul acestul paragraf. Coordonata x0 nu are
nimic particular, si am fi putut porni discutia de mai sus cu hiperplanul de
ecuatie xi = 0, cu i oarecare din multimea {0, . . . , n} (binenteles, cu modificarile de rigoare n definitia functiei si a inversei sale). Chiar mai general,
putem considera ca hiperplan la infinit imaginea, prin proiectia canonica, a
oricarui hiperplan vectorial al lui K n+1 .
Exemplul 2.3. Dreapta proiectiv
a. Sa particularizam discutia de mai sus
n cazul n = 1. Notam (x : y) coordonatele proiective ale dreptei proiective
P1 si alegem drept hiperplan la infinit hiperplanul H de ecuatie x = 0 .
Atunci
H = {(0 : y) / y K } .
Cum orice doua perechi de coordonate omogene (0 : y), (0 : y 0 ) (y, y 0 6= 0)
reprezinta acelasi punct din spatiul proiectiv P1 , rezulta ca H este de fapt un
9

punct. Acesta este notat si poate fi reprezentat de coordonatele omogene

(0 : 1). Identificam K(= A1 ) si P1 \ {} prin 7 (1 : ) (functia de mai
sus). Asadar, dreapta proiectiva poate fi privita ca o dreapta afina la care
am adaugat un punct la infinit. Omografiile sunt n acest caz
7

a + b
c + d

(ad bc 6= 0) ,

prelungite la infinit cu regulile uzuale de trecere la limita.

Exemplul 2.4. Planul proiectiv. In planul proiectiv P2K , utilizam coordonatele (x : y : t). Sa presupunem de data aceasta ca hiperplanul la infinit
este H, de ecuatie t = 0. Atunci
H = {(x : y : 0) P2K / x, y K, x 6= 0 sau y 6= 0} ,
ceea ce reprezinta o dreapta proiectiva, D . Pe de alta parte,

Dt+ = P2K D = {(x : y : 1) / x, y K} ' A2 ,

deoarece pentru orice punct P Dt+ , a treia coordonata, t, este nenula.
Deoarece coordonatele unui punct sunt bine definite doar pana la nmultirea
cu un scalar nenul, putem presupune t = 1.
Vom descrie n continuare cum putem trece de la polinoame omogene din
K[X0 , . . . , Xn ], esentiale pentru studiul multimilor algebrice proiective din
PnK , la polinoame apartinand inelului K[X1 , . . . , Xn ], pe care le-am utilizat
n studiul multimilor algebrice afine incluse n spatiul afin AnK .
a) Dezomogenizarea polinoamelor. Fie aplicatia
[

K [X0 , X1 , . . . , Xn ] K [X1 , . . . , Xn ]
P (X0 , X1 , . . . , Xn ) 7 P[ (X1 , . . . , Xn ) = P (1, X1 , . . . , Xn )

(2)
(3)

Functia [ este un morfism de inele. Sa observam faptul ca daca P este un

polinom omogen de grad d, atunci




Xn
X0 X 1
Xn
P (X0 , X1 , . . . , Xn )
X1
,...,
=P
,
,...,
=
(4)
P[
X0
X0
X0 X 0
X0
X0d

10

In plus, deg P[ = d daca si numai daca X0 - P . Cazul polinoamelor omogene

din inelul graduat K [X0 , X1 , . . . , Xn ] este cel care ne va interesa n acest
capitol.
b) Omogenizarea polinoamelor. Consideram functia
\

K [X1 , . . . , Xn ] K [X0 , X1 , . . . , Xn ]
p(X1 , . . . , Xn ) 7 p\ (X0 , X1 , . . . , Xn ) = X0deg p p

(5)


Xn
X1
,...,
X0
X0


(6)

Spre deosebire de [, functia \ nu este un morfism de inele. Pentru orice

p K [X1 , . . . , Xn ], polinomul p\ este omogen.
In mod evident, actiunile de omogenizare si dezomogenizare a polinoamelor pot fi realizate n raport cu orice coordonata, nu doar n raport cu
X0 .
Urmatoarele proprietati sunt imediate (exercitiu):
(i) p, q K [X1 , . . . , Xn ] (pq)\
= p\ q \ .
(ii) p K [X1 , . . . , Xn ] p\ [ = p. Mai precis, p\ este polinomul


omogen de grad minim, cu proprietatea p\ [ = p.
(iii) Daca P K [X0 , X1 , . . . , Xn ] este un polinom omogen de grad d,
atunci P = X0r (P[ )\ , unde X0r este cea mai mare putere a lui X0 ce divide P .
(iv) Daca P este un polinom omogen, atunci P[ = 0 P = 0.
+
Propozit
ia 2.2. Fie i {0, . . . , n} fixat si DX
Pn multimea deschisa
i
definita de Xi 6= 0. Atunci aplicatia
+
i : DX
An
i


x1
xn
(x0 : . . . : xn ) 7
,...,
x0
x0

este un homeomorfism si induce, via [ si \ de mai sus, un izomorfism ntre

inelul functiilor regulate pe An si localizatul K[X0 , . . . , Xn ](Xi ) ale carui ele+
mente sunt functii regulate pe DX
.
i
Demonstratie. Sa demonstram mai ntai faptul ca i este homeomorfism. Am
vazut deja ca i este o bijectie, cu inversa i . Folosim bazele topologiilor pe
An , respectiv Pn , formate din deschisi standard. Astfel,

 +
+
DF DX
/
F

K
[X
,
X
,
.
.
.
,
X
]
omogen,
deg
F
>
0
0
1
n
i
11

+
este o baza a topologiei Zariski pe DX
, iar
i

{D(f ) / f K [X1 , . . . , Xn ] , deg f > 0}

este o baza a topologiei Zariski pe An . Pe de o parte, pentru orice polinom
f K [X1 , . . . , Xn ],
+
+
1
i (D(f )) = Df \ DXi ,
iar pe de alta parte, pentru orice F K [X0 , X1 , . . . , Xn ],
+
i1 (DF+ DX
) = D(F[ ) .
i

Rezulta ca i si i sunt functii continue, deci i este un homeomorfism.

Izomorfismul din a doua parte a Propozitiei 2.2 este izomorfismul de inele

i : K[Y1 , . . . , Yn ] K[X0 , . . . , Xn ](Xi )

si este dat de corespondenta


X1
Xi1 Xi+1
Xn
,...,
,
,...,
p(Y1 , . . . , Yn ) 7 p
Xi
Xi
Xi
Xi
\
p (X0 , . . . , Xn )
=
.
Xideg p

In spatiul proiectiv Pn identificam, ca spatii topologice cu topologiile Za+

riski respective, deschisul DX
definit de x0 6= 0 cu spatiul afin An . Daca
0
\
I este un ideal
 \ al lui K[X
1 , . . . , Xn ], notam cu I idealul lui K[X0 , . . . , Xn ]
generat de p / p I . Daca J este un ideal al lui K[X0 , . . . , Xn ], notam
cu J[ idealul lui K[X0 , . . . , Xn ] generat de {P[ / P J}.
Propozit
ia 2.3. Fie V = V (I) An (respectiv W = Vp (J) Pn ) o
multime algebrica afina (respectiv proiectiva), si V \ Pn (respectiv W[ An )
multimea algebrica definita de I \ (respectiv J[ ). Atunci:
(i) aplicatiile \ si [ sunt crescatoare n raport cu incluziunea;
(ii) (V \ )[ = V ;
(iii) V \ este nchiderea lui V n Pn ;
+
(iv) W[ = W DX
.
0
12

Demonstratia este imediata.

Vom descrie n continuare submultimi ale planului proiectiv definite de
ecuatii omogene de grad 1 sau 2. Folosim, ca n Exemplul 2.4, coordonatele
omogene (x : y : t). Sa presupunem pentru nceput ca dreapta la infinit
este D : t = 0. Binenteles, folosim notatiile \ si [ pentru omogenizarea si
dezomogenizarea polinoamelor n raport cu coordonata t.
1. Dreptele proiective ale planului. O dreapta proiectiva D este obtinuta
ca imaginea unui subspatiu vectorial 2-dimensional al lui K 3 , prin
proiectia canonica p : K 3 \ {(0, 0, 0)} P2 . Dreapta D este asadar
descrisa de o ecuatie liniara omogena netriviala:
ax + by + ct = 0 .
Putem distinge urmatoarele situatii:
(a) daca a = b = 0, obtinem D = D ;
(b) daca a 6= 0 sau b 6= 0, atunci
D[ = D Dt+ = {(x, y) / ax + by + c = 0} ,
ceea ce reprezinta o dreapta afina n A2 (planul afin este identificat
cu multimea deschisa standard Dt+ prin bijectia corespunzatoare
coordonatei t). Pe de alta parte,
D D = {(x : y : 0) / ax + by = 0} = {(b : a : 0)}.
Sa consideram doua drepte D1 si D2 din planul afin A2 , de ecuatii:
D1
D2

:
:

a1 x + b 1 y + c 1 = 0 ,
a2 x + b 2 y + c 2 = 0 .

Folosind aplicatia \, obtinem doua drepte proiective n P2 :

D1\
D2\

:
:

a1 x + b 1 y + c 1 t = 0 ,
a2 x + b 2 y + c 2 t = 0 ,

astfel ncat
D1\ Dt+ = D1
13

D2\ Dt+ = D2 .

Dreptele proiective D1\ , D2\ sunt nchiderile topologice ale dreptelor

afine D1 , respectiv D2 n P2 . Pe de alta parte,
D1\ D = {(b1 : a1 : 0)} ,
D2\ D = {(b2 : a2 : 0)} .
Observam ca dreptele afine D1 si D2 sunt paralele daca si numai
daca D1\ si D2\ se intersecteaza la infinit! Prin urmare, intersectia
unei drepte proiective cu dreapta la infinit este un punct ce determina directia dreptei. In acelasi timp, un punct ( : : 0) de pe
dreapta la infinit determina o directie n planul afin, mai precis
familia de drepte paralele
{x + y + = 0 / K} .
2. Conice. Numim conica n planul proiectiv P2 o curba C P2 , definita
de o ecuatie omogena de gradul al doilea n coordonatele x, y, t. Vom
considera n continuare un exemplu concret.
Fie
C = {(x : y : t) P2 / xy t2 = 0} .
Intersectand curba C cu Dt+ (acest deschis standard fiind identificat cu
planul afin A2 ), obtinem hiperbola C[ de ecuatie
xy = 1 .
Daca intersectam C cu D , obtinem doua puncte:
C D = {(1 : 0 : 0), (0 : 1 : 0)} .
Aceste puncte corespund directiilor asimptotice ale hiperbolei C[ . Daca
intersectam C cu o dreapta paralela cu una din asimptote, obtinem un
punct la distanta finita si unul la infinit, acesta din urma fiind unul din
cele doua puncte ale multimii C D . Daca intersectam C cu una din
asimptote obtinem un punct dublu la infinit.
0
Putem alege nsa ca dreapta la infinit subspatiul D
de ecuatie x = 0.
0
Atunci multimea complementara dreptei D este
0
Dx+ = P2 \ D

14

si poate fi identificata, n mod analog, cu un plan afin, un punct al

acestuia avand coordonatele (y, t). Curba C Dx+ este parabola de
ecuatie
y = t2 ,
iar intersectia conicei cu dreapta la infinit are un singur punct:
0
C D
= (0 : 1 : 0) .
00
de ecuatie x +
Sa alegem ca dreapta la infinit subspatiul proiectiv D
y = 0 si sa presupunem K = R. Facand schimbarea de coordonate
(omografia!)
x0 = x , y 0 = t , t0 = x + y

ecuatia curbei C devine

x02 + y 02 x0 t0 = 0 ,
iar cea a dreptei la infinit:
00
D

t0 = 0 .

Intersectand C cu spatiul afin complementar dreptei la infinit obtinem

elipsa
x02 + y 02 x0 = 0 ,
iar intersectia cu dreapta la infinit este:
00
C D
=.

Conica C nu are n acest caz nici un punct la infinit.

Natura uzuala a conicelor (hiperbola, parabola, elipsa) este asadar o
proprietate afina care se traduce, cand lucram n spatiul proiectiv, prin
numarul punctelor de intersectie cu dreapta aleasa la infinit.
Fie V Pn o multime algebrica proiectiva. In mod evident, orice functie
constanta este regulata pe V . Teorema urmatoare afirma ca, daca V este
o multime ireductibila si K este un corp algebric nchis, atunci are loc si
afirmatia reciproca: orice funtie regulata pe ntreaga multime V este constanta. Demonstratia este o ilustrare a corespondentei afin - proiectiv data
de homeomorfismele i din Propozitia 2.2.
15

Teorema 2.4. Fie V Pn o multime algebrica proiectiva ireductibila cu

inelul de coordonate h (V ). Atunci:
(1) Inelul functiilor regulate pe V , (V, OV ), este izomorf cu corpul K;
(2) Pentru orice P V , fie mP h (V ) idealul generat de polinoamele
omogene F h (V ), astfel ncat F (P ) = 0. Atunci
OP ' h (V )(mP ) .
(3) K(V ) ' h (V )(h0i) .
Demonstratie. Amintim pentru nceput ca
h (V ) = K[X0 , . . . , Xn ]/Ip (V ) .
Pentru simplitatea expunerii, vom numi pe parcursul acestei demon-stratii
un element al inelului h (V ) polinom, si nu clasa a unui polinom modulo
relatia de echivalenta indusa de idealul Ip (V ).
+
+
Fie Vi = V DX
. Deoarece Vi este o multime nchisa n DX
, iar acest
i
i
n
spatiu este identificat cu spatiul afin A prin homeomorfismul i , multimea
Vi poate fi considerata multime algebrica afina. Imaginea inelului I(Vi ) prin
izomorfismul din Propozitia 2.2 este Ip (V )K[X0 , . . . , Xn ](Xi ) , ceea ce implica
(Vi ) ' h (V )(Xi )
(am notat, ca n Capitolul 1, (Vi ) inelul functiilor regulate pe Vi ).
(1) Asa cum am mentionat mai devreme, orice functie constanta este
regulata. Exista asadar un morfism natural de inele
K (V, OV ) ,
care este n mod evident injectiv. Pentru a demonstra surjectivitatea acestuia, fie F (V, OV ). Atunci pentru fiecare i {0, . . . , n},
F/Vi (Vi ) ' h (V )(Xi ) ,
deci
F/Vi = gi /XiNi
unde gi h (V ), omogen de grad Ni . Atunci deg F = 0 si
XiNi F h (V )Ni ,
16

unde h (V )Ni este multimea elementelor inelului h (V ) de grad Ni .

n
P
Fie N >
Ni . Atunci inelul h (V )N este generat, ca si K-spatiu veci=0

torial, de monoamele de grad N n X0 , . . . , Xn . In fiecare asemenea monom

apare macar unul dintre factorii XiNi (i {0, . . . , n}). Asadar,
h (V )N F h (V )N
si iterand, obtinem
h (V )N F q h (V )N ,
pentru orice q N . In particular X0N F q h (V ) pentru orice q N .
Atunci
h (V )[F ] X0N h (V ) ,
care este un h (V )-modul finit generat, ceea ce implica faptul ca F este
un element ntreg peste inelul h (V ) (vezi Sectiunea A.1.4). Exista deci
a1 , . . . , am h (V ) astfel ncat
F m + a1 F m1 + . . . + am = 0 .

(7)

Deoarece F este un polinom de grad zero, putem presupune ca a1 , . . . , am

sunt polinoame de grad zero, altfel spus ai K (daca nu, luam partea de
grad 0 a membrului stang al ecuatiei (7)). Rezulta ca F este element algebric
peste K. Acesta este un corp algebric nchis, ceea ce implica F K.
(2) Alegem un indice i {0, . . . , n}, astfel ncat P Vi . Inelul local
al lui P este independent de multimea deschisa n care situam punctul P ,
fie aceasta V sau Vi . Atunci, din Propozitia 4, sectiunea Functii regulate.
Morfisme obtinem OP ' (Vi )m0P unde m0P este idealul maximal al lui (Vi )
corespunzator lui P . Dar
m0P ' mP h (V )(Xi ) .
Pe de alta parte Xi
/ mP , iar operatia de localizare este tranzitiva. Asadar
(Vi )m0P ' h (V )(mP ) .
(3) Fie i {0, . . . , n} astfel ncat Vi 6= . Deoarece V este o multime ireductibila si Vi este o submultime deschisa nevida a sa, rezulta ca Vi este densa
n V . Atunci folosim Propozitia 5, sectiunea Functii regulate. Morfisme,
si obtinem
K(V ) ' K(Vi ) = F r(Vi ) ' h (V )(h0i) .

17

Variet
ati proiective

Fie V Pn o multime algebrica proiectiva. Vom vedea n aceasta sectiune

ca unele rezultate din paragraful anterior permit definirea unei structuri de
varietate algebrica pe V . Fasciculul structural al acesteia este fasciculul
functiilor regulate.
Propozitia 2.2 ne furnizeaza structura de varietate algebrica a spatiului
proiectiv Pn . In cazul unei multimi algebrice proiective V oarecare, definim
fasciculul structural pe baza de deschisi
 +

Df , f h (V ), deg f > 0 .
Propozitia 2.2 descrie izomorfismul de spatii inelate asociat n cazul multimii
+
DX
. Acest izomorfism este indus de bijectia
0
+
: An DX
, (x1 , . . . , xn ) 7 (1, x1 , . . . , xn )
0

cu functia inversa
: (x0 , x1 , . . . , xn ) 7 (x1 /x0 , . . . , xn /x0 ) .
+
Sectiunile fasciculului structural peste DX
corespund functiilor polinomiale
0
n
pe K , deci
+
(DX
, OPn ) = K [X1 /X0 , . . . , Xn /X0 ] ' K [X0 , X1 , . . . , Xn ](X0 ) .
0

Definit
ia 3.1. Fasciculul structural OV al unei multimi algebrice proiective
V este definit prin asocierea la fiecare deschis U al lui V a inelului functiilor
regulate pe U.
Ca n cazul oricarui fascicul de functii, fasciculul structural OV este bine
determinat daca sunt cunoscute sectiunile sale pe deschisii unei baze a topologiei Zariski pe V . Ca si n cazul afin, folosim baza compusa din deschisii
fundamentali Df+ (f h (V ), deg f > 0). Definim
(Df+ , OV ) = h (V )(f ) ,
pentru orice f h (V ), deg f > 0.
Teorema 3.1. Spatiul inelat (Pn , OPn ) este o varietate algebrica.
18

+
Demonstratie. Este suficient sa aratam ca pentru orice i {0, . . . , n}, DX
i
este varietate afina. Mai mult, putem sa ne limitam la cazul i = 0, celelalte situatii tratandu-se n mod perfect analog. Cu aceste observatii,
demonstratia este o traducere formala a legaturii afin-proiectiv, legatura fur+
nizata de bijectia : An DX
de mai sus si de aplicatiile \ si [ descrise n
0
paragraful 2.4.2.
Sa consideram asadar bijectia . Spatiul afin An este nzestrat cu topolo+
gia Zariski, iar DX
cu topologia indusa de topologia Zariski pe Pn . Teorema
0
este demonstrata daca aratam ca:
(1) este un homeomorfism
(2) este un izomorfism de spatii inelate ntre
+
(An , OAn ) si (DX
, (OPn )/D+ ) .
0
X0

Faptul ca este un homeomorfism a fost deja demonstrat anterior (Propozitia

2.3).
Pentru (2) vom folosi functiile \ (formula (5)) si [ (formula (2)).
Pentru a arata ca induce un izomorfism de fascicule, este suficient sa
aratam ca pentru orice polinom omogen de grad d,
F K [X0 , X1 , . . . , Xn ],
+
(DF+ DX
, OPn ) ' (D(F[ ), OAn ) .
0

Dar
+
(DF+ DX
, OPn ) = (DF+X0 , OPn ) = K [X0 , X1 , . . . , Xn ](F X0 ) =
0


P
/ deg P = r(d + 1) =
=
(F X0 )r


P
/ deg P = rd + s ,
=
F r X0s

iar
(D(F[ ), OAn ) = K [X1 , . . . , Xn ]F[ .
Morfismul
+
: (DF+ DX
, OPn ) (D(F[ ), OAn )
0

este indus de operatia [:



P
r
F X0s

19

P[
.
F[r

Acest morfism este injectiv pentru ca, daca P[ /F[r = 0, atunci P[ = 0 si deci
P = 0. Pe de alta parte este surjectiv deoarece, daca
p
(D(F[ ), OAn ) ,
F[r
atunci

 \ 
p
p
,
=
r
r
F[
F X0s
unde s = deg p r deg F . Cu aceasta teorema este demonstrata.
Corolarul 3.2. Daca V Pn este o multime algebrica proiectiva, atunci
(V, OV ) este o varietate algebrica.
Demonstratie. Fie f h (V ) imaginea lui F K [X0 , X1 , . . . , Xn ] . Atunci
Df+ = DF+ V ,
iar OV este imaginea morfismului natural de restrictie OPn F, unde F
este fasciculul tuturor functiilor pe V . Cum Pn este o varietate algebrica,
rezulta ca V este o varietate algebrica, cu structura de subvarietate nchisa
avand spatiul topologic suport V .
Definit
ia 3.2. Se numeste varietate proiectiv
a o varietate algebrica care
este izomorfa, ca spatiu inelat, cu o multime algebrica proiectiva.
Corolarul 3.3. Spatiul proiectiv Pn este ireductibil.
Demonstratie. Afirmatia este o consecinta a faptului ca Pn se scrie ca reuniune finita de deschisi ireductibili cu intersectia nevida,
n
[
+
Pn =
DX
.
i
i=0

Propozit
ia 3.4. Fie x = (x0 : . . . : xn ) Pn si Ix = Ip ({x}) idealul prim
omogen al polinoamelor care se anuleaza n x. Atunci
OPn ,x = K [X0 , X1 , . . . , Xn ](Ix ) .
Daca x0 = 1 si = (x1 , . . . , xn ), atunci OPn ,x ' OAn , .
20

Demonstratie. Exercitiu.
Fie V Pn o multime algebrica proiectiva si fie : V Pm un morfism.
Daca x V putem presupune ca
+
(x) DX
' Am .
0

Atunci x are o vecinatate deschisa U astfel ncat

/U = (f1 , f2 , . . . , fm ) ,
unde f1 , . . . , fm sunt functii regulate pe U . Prin urmare, pentru orice i
{1, . . . , m},
Hi
fi =
,
Gi
unde Hi , Gi K[X0 , . . . , Xn ] sunt polinoame omogene de acelasi grad, Gi/U 6=
0. Aducand aceste fractii la acelasi numitor, obtinem
fi =

Fi
,
F0

unde Fi K[X0 , . . . , Xn ] sunt polinoame omogene de acelasi grad,

i {0, . . . , m}, iar F0/U 6= 0. Asadar
(x) = (F0 (x) : F1 (x) : . . . : Fm (x)) Pm .
Altfel spus, un morfism : V Pm este reprezentat de un sistem de polinoame omogene de acelasi grad (F0 : F1 : . . . : Fm ).
Sistemele (F0 : F1 : . . . : Fm ) si (G0 : G1 : . . . : Gm ) reprezinta acelasi
morfism daca
Fi Gj = Fj Gi , 0 6 i, j 6 m .
Este necesar ca pentru orice x V sa existe un asemenea sistem astfel ncat
Fi (x) 6= 0 macar pentru un i {0, . . . , m}.
Exemplul 3.1. (a) Fie F un subspatiu proiectiv d-dimensional al lui Pn ,
definit de ecuatiile liniare omogene
L1 = L2 = . . . = Lnd = 0 .

21

Se numeste proiectie cu centrul n F aplicatia

: Pn \ F Pnd1
(x) = (L1 (x) : L2 (x) : . . . : Lnd (x)) .
Aceasta functie este regulata pe orice multime algebrica proiectiva inclusa n
Pn \ F .
(b) Fie multimea algebrica proiectiva
V = Vp (x2 + y 2 t2 = 0) P2 ,
a carei intersectie cu planul afin t = 1 este cercul
x2 + y 2 1 = 0 .
Consideram proiectia f : V P1 de centru (1 : 0 : 1), care se scrie
f (x : y : t) = (x t : y)
Ambele polinoame ce definesc f se anuleaza n punctul (1 : 0 : 1), dar pe V
avem y 2 = (x t)(x + t), deci
f (x : y : t) = (y : x + t) ,
iar x + t nu se anuleaza n (1 : 0 : 1).

Bibliografie
[1] Hartshorne, R. : Algebraic Geometry, GTM 52, Springer, 1977
[2] Litcanu, R. : Introducere n geometria algebrica, Ed. Demiurg, 2004
[3] Perrin, D. : Geometrie algebrique, une introduction, InterEditions &
CNRS Editions, Paris, 1995

22