Sunteți pe pagina 1din 36

Denitia spatiului proiectiv

Subspatii proiective
Coordonate omogene
Legatura dintre dreptele proiective dintr-un plan proiectiv real si dreptele obisnuite din R2
Repere proiective

Introducere in geometria proiectiva


Oana Constantinescu

Oana Constantinescu

Introducere in geometria proiectiva

Denitia spatiului proiectiv

Subspatii proiective

Coordonate omogene

Legatura dintre dreptele proiective dintr-un plan proiectiv real si


dreptele obisnuite din R2

Repere proiective

Denitia spatiului proiectiv


In constructia unui spatiu proiectiv se porneste de la un spatiu liniar V
peste un corp comutativ K.

Denition
Pe V\{0} se deneste urmatoarea relatie de echivalenta:
y K a.i . y =
x, x
, y V\{0}.

(1)

Clasa de echivalenta a unui vector x V\{0} se noteaza prin

[
x ] = {
x | K }

si consta in subspatiul liniar generat de x din care a fost inlaturat vectorul


nul.
Multimea factor




V\{0} = [
x] | x
V\{0} := P (V)

se noteaza cu P (V) si se numeste K-spatiul proiectiv asociat lui V .

Deci

P (V)

ale lui

Fie

reprezinta multimea subspatiilor

1-dimensionale

din care s-a scos vectorul nul.

: V\{0} P (V), (
x ) = [x ]

(2)

aplicatia surjectiva ce asociaza ecarui vector nenul al lui V clasa sa


de echivalenta. Aplicatia se numeste proiectia canonica.
Elementele lui P (V) se numesc puncte proiective si le notam prin
, B.

[
x ], [
y ] sau prin A

Daca A = [x ] spunem ca x este un vector reprezentant al punctului

proiectiv A.
Daca dimV = n + 1, prin denitie se considera ca dimP (V) = n. In
acest caz notam spatiul proiectiv cu P n (V).
Un spatiu proiectiv de dimensiune 1 se numeste dreapta proiectiva.
Un spatiu proiectiv de dimensiune 2 se numeste plan proiectiv.
Un spatiu proiectiv de dimensiune zero consta intr-un punct
proiectiv.

Daca dimV = 0 V = 0 , atunci P (V) = si dimP (V) = 1.
Daca dimV = , atunci dimP (V) = .

Interpretari ale spatiului proiectiv P (R)


n

In cazul in care V = K +1 , atunci spatiul proiectiv asociat acestuia se


noteaza P (K) si se numeste K-spatiul proiectiv standard n-dimensional.
Observam ca spatiul proiectiv real P (R) poate  interpretat ca multimea
dreptelor din R +1 ce trec prin origine, din care s-a scos originea.
n

Consideram
in R


+1

sfera cu
centrul in 0 sipraza 1, numita sfera unitate
S = x R
|k x k= 1 , unde k x k= (x 0 )2 + (x )2 pentru
x
= (x 0 , , x ).
Deoarece orice dreapra vectoriala prin 0 R +1 intersecteaza sfera
n

+1

unitate in doua puncte diametral opuse, putem determina o


corespondenta biunivoca
intre spatiul proiectiv real n-dimensional si

multimea factor S , unde este relatia de echivalenta pe S denita


n

prin

v u =
v, u
, v S .

Notam cu < x >= {x , x } clasa de echivalenta a lui x S si cu



p : S S
x ) =< x
>.
proiectia canonica p (
n


P (R) S
n

Denim
:

P n (R) S n

) = p
, (A

x
k x k
1


= (
, A
x ) P n (R), x Rn+1 \ 0 .

), atunci
Aplicatia este bine denita, deoarece daca y 1(A


R a.i. y =
x , deci ky1k y = kx1k x p kx1k x = p ky1k y .
Sa demonstram ca este injectiva.
= [
= [
) = (B
)
Fie A
B
y] in P n (R) astfel incat (A
x ] si 
1
1
1
1
p kx k x = p ky k y ky k y = kx k x
yk
= B.

y = k
x [x ] = [
y ], deci A
k
xk

In nal, este surjectiva. Intr-adevar, e



y S n Rn+1 a.i. Y = p (
y ). Deoarece k y k= 1
Y S n

rezulta y 6= 0.


Fie (
y ) P n (R). Atunci ((
y )) = p ky1k y = p (
y) = Y .



Astfel am demonstrat ca P (R) poate  identicat cu S .



Observam ca S n este de fapt multimea claselor de echivalenta

(orbitelor) denite de actiunea grupului Z2 pe sfera S n .


n

P (R) S+
n

Consideram semihipersfera
superioara, impreuna cu hipersfera


0
n
ecuatoriala, S+ = x = (x , , x n ) S n | x n 0 . Evident
orice dreapta prin origine taie semisfera superioara intr-un singur
punct, iar hipersfera ecuatoriala in doua puncte diametral opuse.
Identicam aceste puncte denind pe S+n relatia de echivalenta

x y

x = y
x = y

,
,

daca x n > 0 si y n > 0,


daca x n = y n = 0, pentru x = (x 0 , , x n ), y = (y 0 , , y n ).



Folosind proiectia canonica p+ : S+ S+ , denim functia
n

+ : P





1
(R) S+ , + ((
x )) = p+
x
.
k x k

Demonstrati ca + este
bine denita si bijectiva. Deci putem

identica P n (R) cu S+n .


P 1(R) S 1
In particular, dreapta proiectiva reala e in corespondenta biunivoca cu
multimea factor obtinuta prin identicarea celor doua puncte diametral
opuse ale semicercului (inchis) cu centrul in 0 si raza 1 din R2 . Deci
1
1
P (R) S .

Theorem
Dreapta proiectiva reala P
unitate

S 1.

1 (R)

este in corespondenta biunivoca cu cercul

Stim ca + : P 1 (R) S+1 este o bijectie. Este sucient sa denim o



1
bijectie intre + si S .



1
Fie A S+ . Rezulta ca exista x S+1 a.i.

S1

1
= p+ (
x ). Din x
S+

1
rezulta ca exista un unic
t [0, 2 ] astfel incat x = (cos 2t , sin 2t ).

Denim atunci


1 S 1 prin f (A) = (cos 4t , sin 4t ). Evident
: S+

( ) S 1 . Demonstrati ca

1 si S 1 .
S+

Im f

este bine denita si ca e o bijectie intre

Subspatii proiective

Denition
Un subspatiu proiectiv al K-spatiului proiectiv P (V) este imaginea prin
proiectia canonica a unui subspatiu liniar al lui V din care s-a scos 0:

 
\
0 = P (W ),

V.
..

s l

 
Observam ca subspatiul proiectiv W \
0 este spatiul proiectiv
asociat lui W .
Daca dimV = n + 1 si W este un hiperplan al lui V , atunci spunem ca
P (W ) este un hiperplan proiectiv al lui P (V). Evident dimP (W ) = n 1.

Exemple de subspatii proiective


Cel mai simplu exemplu de subspatiu proiectiv este subspatiul format
dintr-un singur punct proiectiv:

A = [u ] P (V), atunci A

subspatiului liniar generat de

este imaginea prin proiectia canonica a

u fara vectorul nul.

(K) este un hiperplan proiectiv al lui

(K).

Intr-adevar, consideram aplicatia injectiva


i


: K \ 0 K
n

+1


\ 0 ,

, x 2, , x

=i


, x 2, , x , 0 .
n

Observam cai (K
subspatiu liniar al lui K +1 .
) e un
0
1

Fie : K \ 0 P (K) proiectia canonica a spatiului proiectiv


n

(K).

Denim aplicatia
j

(K) P (K),



0 (x 1 , , x ) = i (x 1 , , x ) .
n

Aceasta `aplicatie este bine


denita:

`
atunci

x ,x
1

, ,x ,0 =
n

y ,y
1

0 (x 1 , , x n ) = 0 (y 1 , , y n ),

, , y n , 0 . In plus j este injectiva.


daca

Astfel putem identica P 1 (K) cu j P


este un subspatiu proiectiv al lui P (K).
n

(K) = 0 (i (K )) si acesta
n

Intersectii de subspatii proiective

Proposition
O intersectie de subspatii proiective ale lui P (V) este un subspatiu
proiectiv.
Daca Pi = Wi \ 0

= P (Wi ), Wi V , i I 6= , atunci


 s .l .

T
T
Wi \ 0
=P
Wi .
 

T
i

Pi =

Din acest rezultat reiese ca data o submultime nevida S a lui P (V),


intersectia tuturor subspatiilor proiective ale lui P (V) ce contin pe S
este un subspatiu proiectiv, numit infasuratoarea proiectiva a lui S.

Uniunea a doua subspatii proiective


Denition
Fie P1 = P (W1 ) si P2 = P (W2 ) doua subspatii proiective ale lui
P (V), cu W1 , W2 subspatii liniare ale lui V . Atunci W1 + W2 V
..

s l

si denim uniunea lui P1 cu P2 prin


P1 P2 = P (W1 + W2 ) .

Observam ca uniunea a doua puncte proiective distincte ale unui


spatiu proiectiv este o dreapta proiectiva:
= [
= [
B
= [
A
u ], B
v] A
u , v]\ 0

 

= P ([
u , v]) .

Am notat prin [u , v] subspatiul liniar al lui V generat de vectorii


si B
sunt
u, v. El este un subspatiu 2 dimensional deoarece A
distincte, deci u si v sunt liniar independenti. Rezulta ca P ([u , v])
, B.

este o dreapta proiectiva care contine punctele proiective A

Unicitatea dreptei proiective prin doua puncte distincte date


Sa vericam ca aceasta dreapta este unica.
Sa presupunem prin reducere la absurd ca exista o alta dreapta
proiectiva P (U ) cu U subspatiu liniar 2 dimensinal al lui V , care
si B.
Atunci u, v U [
contine punctele A
u , v] U. Dar U si
[
u , v] sunt subspatii 2 dimensionale, deci ele coincid si astfel
P (U ) = P ([u , v]).
Astfel am demonstrat rezultatul:
Proposition
Prin oricare doua puncte distincte ale unui spatiu proiectiv trece o
unica dreapta proiectiva.
B
prin A
B.

Notam dreapta A
Bineinteles ca ne intereseaza si rezultatul dual: oricare doua drepte
proiective distincte se intersecteaza intr-un singur punct? Vom
demonstra ca rezultatul acesta este adevarat intr-un plan proiectiv.
Pentru aceasta avem nevoie sa evaluam dimensiunea unei uniuni de
subspatii proiective

Teorema dimensiunii

Proposition
Fie P1 si P2 doua subspatii proiective nit dimensionale ale lui
P (V). Atunci
dim (P1 P2 ) = dimP1 + dimP2 dim (P1 P2 ) .
Fie P1 = P (V1 ) si P2 = P (V2 ), cu V1 si V2 subspatii liniare nit
dimensionale ale lui V . Atunci
dim (P1 P2 ) = dim (V1 + V2 ) 1 =
dimV1 + dimV2 dim (V1 V2 ) 1 = dimP1 + 1 + dimP2 + 1
(dim (P1 P2 ) + 1) 1 = dimP1 + dimP2 dim (P1 P2 ).

Corollary
Daca P1 si P2 sunt doua subspatii proiective ale spatiului proiectiv
nit dimensional P (V) astfel incat dimP1 + dimP2 dimP (V),
atunci P1 P2 6= .
Intr-adevar, dim (P1 P2 ) dimP (V)
dimP1 + dimP2 dim (P1 P2 ) dimP (V). Din ipoteza avem ca
dimP1 + dimP2 dimP (V) dimP1 + dimP2 dim (P1 P2 ).
Rezulta ca dim (P1 P2 ) 0 P1 P2 6= .
Aplicand acest corolar rezulta imediat:
Intr-un plan proiectiv, orice doua drepte distincte se intersecteaza
intr-un punct proiectiv.

Teorema de caraterizare a subspatiilor proiective

Prezentam in continuare, fara demonstratie, o teorema ce ne


permite sa vericam daca o submultime a unui spatiu proiectiv este
subspatiu proiectiv. Va invitam sa urmariti demonstratia in [I. Pop,
Geometrie ana, euclidiana si proiectiva, Editura Universitatii Cuza
1999, pag. 122].
Theorem
O submultime nevida Y P (V) este un subspatiu proiectiv al lui
, B
Y
P (V) daca si numai daca pentru oricare doua puncte A
B
Y.
rezulta ca A

Coordonate omogene
In continuare vom asocia ecarui punct proiectiv un set de coordonate
omogene. Folosind acest tip de coordonate vom da o interpretare a
spatiului proiectiv P (V). Il vom privi ca reuniunea dintre spatiul an K
si hiperplanul proiectiv P 1 (K), pe care il vom numi hiperplanul de la
innit.
n

Presupunem ca dimV = n + 1 si B = {e0 , e1 , , e } este o baza a lui V .


= [
Fie A
x ] P (V) un punct proiectiv arbitrar. Rezulta ca exista
x K, i 0, n astfel incat
n

X
i

x ei

=0

= [x 0 , x 1 , , x ] si numim scalarii x 0 , x 1 , , x
Scriem atunci A
in raport cu baza B .
coordonatele omogene ale punctului proiectiv A

Observam ca A = [x ], K , rezulta
[x 0 , x 1 , , x ] = [x 0 , x 1 , , x ], K . Deci coordonatele
omogene ale unui punct proiectiv in raport cu o baza sunt unice pana la
un factor de proportionalitate nenul.
n

P (V) = K P
n

(K)

Vom imparti spatiul proiectiv P n (V) in doua submultimi,


P n (V) = P0n (V) P (V), unde
P0n (V) = [x 0 , x 1 , , x n ] P n (V) | x 0 6= 0 ,


P (V) = [x 0 , x 1 , , x n ] P n (V) | x 0 = 0 .


Vom numi P0n (V) multimea punctelor proprii ale lui Pn (V) si
P (V) multimea punctelor de la innit. Observam ca cele doua
multimi sunt bine denite, nedepinzand de (x 0 , x 1 , , x n ).
Vom demonstra ca P0n (V) poate  identicat printr-o
corespondenta biunivoca cu Kn si ca P (V) este un hiperplan al
lui P n (V) care va  identicat cu P n1 (K).

P0 (V)- multimea punctelor proprii


n

P n (V)
Dorim sa denim o bijectie intre P0n (V) si Kn . Fie A
0

arbitrar.
Atunci
exista
x

V
astfel
incat
A
=
[
x
]
.
Daca
P
= [x 0 , x 1 , , x n ], cu x 0 6= 0. Deci
x = ni=0 x i ei , atunci A



= [x 0 , x 1 , , x n ] = [ x 0 1 x 0 , x 0 1 x 1 , , x 0 1 x n ] =
A
1 1
 1 n
[1 , x 0
x , , x0
x ].
Denim atunci
) =
: P0n (V) Kn , (A

x0

1

x 1, , x 0

 1

xn .

(3)

Aplicatia este bine denita, in sensul ca nu depinde de vectorul


Daca presupunem ca A
= [
reprezentant al lui A.
u ], rezulta ca

, deci exista K astfel incat u =


u xP
x . Daca
i
= ni=0 u i ei , u 0 6= 0, atunci
u
x i , i 0, n, K si
 u =



 1 n

1 1
x0
x 1, , x 0
x n = u0
u , , u0
u .
 1

Am folosit u 0
= 1 x 0 1 .
Vericati ca este bijectie.
Astfel putem identica P0n (V) Kn .


P(V)- multimea punctelor de la innit


Sa studiem
proiective de la innit.

 acum multimea punctelor
Fie W = 0, x 1 , x 2 , , x n | x i K, i 1, n . Evident W este
un subspatiu liniar al lui Kn+1 , de dimensiune n, deci este un
hiperplan vectorial. Deoarece oricare doua subspatii liniare de
aceeasi dimensiune nita (ale unui aceluiasi spatiu liniar) sunt
n
izomorfe, putem identica
 W K .
Dar P (V) = W \ 0 = P (W ) P (Kn ) = P n1 (K). Am
demonstrat ca P (V) este un hiperplan proiectiv al lui P (V) ce
poate  identicat cu P n1 (K).
Deci
P n (V) Kn P n1 (K).
(4)
Observam ca rationamentul precedent putea  facut alegand oricare
coordonata x i pentru a deni multimea punctelor proprii ale lui
P (V), si oricare baza a lui V pentru denirea coordonatelor
omogene. De aceea gandim spatiul proiectiv ca un obiect
matematic omogen. Vom reveni la aceasta observatie cand vom
studia reperele proiective.

Planul si dreapta proiectiva reala


Vom folosi rezultatul anterior in urmatoarele situatii particulare.
Planul proiectiv real va  privit ca reuniunea dintre binecunoscutul
plan an R2 si o dreapta proiectiva reala, numita dreapta de la
innit:
P 2 (R) R2 P 1 (R), P 1 (R) = [0, a, b] | a, b R, a2 + b2 > 0 .


Iar dreapta proiectiva reala este identicata cu spatiul an 1


dimensional R reunit cu un punct proiectiv, numit punctul de la
innit:
cu
= [0, a, b], a2 + b2 > 0.
P 1 (R) R ,

Legatura dintre dreptele proiective dintr-un plan proiectiv


real si dreptele obisnuite din R2
Consideram P 1 (U ) o dreapta proiectiva in planul proiectiv P 2 (R),
cu U R3 de dimensiune 2. Atunci U are in raport cu o baza
..

s l

xata a lui R3 o ecuatie de tipul


U : a0 x 0 + a1 x 1 + a2 x 2 = 0, (a0 )2 + (a1 )2 + (a2 )2 > 0.
Dreapta proiectiva este
P 1 (U ) =

x 0 , x 1 , x 2 | x 0 , x 1 , x 2 6= 0 si a0 x 0 + a1 x 1 + a2 x 2 = 0 .



Determinam P 1 (U ) P01 (U ) P 1 (U ) R2 = o
n
 0 1 2
2
1
x , x , x | x0 =
6 0 si a0 + a1 xx 0 + a2 xx 0 = 0 .

Notand functiile de coordonate in R2 cu y 1 si y 2 , observam ca


putem identica P 1 (U ) P01 (U ) cu dreapta din R2 de ecuatie
a0 + a1 y 1 + a2 y 2 = 0 .
Punctul de la innit al dreptei proiective reale P 1 (U ) este
[0, a2 , a1 ].

Reciproc, orice dreapta obisnuita din R2 , de ecuatie


a0 + a1 y 1 + a2 y 2 = 0, (a1 )2 + (a2 )2 > 0, poate  extinsa la o
dreapta proiectiva in P 2 (R), si anume


[x 0 , x 1 , x 2 ] | x 0 6= 0 si a0 x 0 + a1 x 1 + a2 x 2 = 0 {[0, a2 , a1 ]}.
Mai mult, e doua drepte obisnuite din R2 paralele, de ecuatii
a0 + a1 y 1 + a2 y 2 = 0, respectiv b0 + a1 y 1 + a2 y 2 = 0,
(a1 )2 + (a2 )2 > 0. Pentru a obtine o dreapta proiectiva trebuie sa le
adaugam acelasi punct proiectiv de la innit, si anume [0, a2 , a1 ].
Astfel, doua drepte ordinare paralele din planul real determina doua
drepte proiective concurente intr-un punct proiectiv de la innit.
Spunem ca a0 x 0 + a1 x 1 + a2 x 2 = 0 este ecuatia dreptei proiective
in coordonate omogene.

Aplicatie
Fie U1 , U2 , U3 subspatii liniare 2-dimensionale in R3 , de ecuatii
(U1 ) x 0 = 0, (U 2 ) x 0 + x 1 + 2x 2 = 0, (U 3 ) 2x 0 x 1 + x 2 = 0.

Determinati punctele proiective de intersectie ale dreptelor


proiective reale P 1 (U1 ), P 1 (U2 ) si P 1 (U3 ) din planul proiectiv real
P 2 (R).
Observam ca P 1 (U1 ) este dreapta de la innit a planului proiectiv
P 2 (R), deci ea va intersecta celelalte doua drepte proiective in
puncte de la innit, mai exact P 1 (U1 ) P 1 (U2 ) = {[0, 2, 1]} si
P 1 (U1 ) P 1 (U3 ) = {[0, 1, 1]}.
Pentru a determina intersectia dreptelor proiective P 1 (U2 ) si
P 1 (U3 ), determinam dreptele din R2 ce corespund punctelor proprii
ale dreptelor proiective. Ele au ecuatiile 1 + y 1 + 2y 2 = 0 si
2 y 1 + y 2 = 0. Intersectia lor este punctul (1, 1) R2 , caruia ii
corespunde punctul proiectiv [1, 1, 1]. Deci
P 1 (U2 ) P 1 (U3 ) = {[1, 1, 1]}.

Puncte proiectiv independente


Revenim la spatiul proiectiv n-dimensional P n (V), cu V un
K-spatiu liniar de dimensiune n + 1.
Denition
0, A
2, , A
n P n (V), cu A
i = (
Punctele proiective A
vi ),
vi V\{0}, i 0, n, sunt proiectiv independente daca vectorii
reprezentanti v0 , , vn sunt liniar independenti in V n+1 .
Vericati ca denitia anterioara este independenta de alegerea
vectorilor reprezentanti ai punctelor proiective.
Se poate demonstra ca n + 1 puncte proiective ale lui P n (V) sunt
proiectiv independente daca si numai daca nici unul dintre ele nu
apartine infasuratorii proiective a celorlalte n puncte ramase.
Punctele care nu sunt proiectiv independente se numesc proiectiv
dependente.

Repere proiective
Denitia anterioara ne ofera o modalitate practica simpla de a
obtine puncte proiectiv independente. Se alege o baza arbitrara
B0 = {
e0 , e2 , , en } in V si punctele proiective arbitrare

0, , A
n sunt proiectiv echivalente.
Ai = (ei ), i 0, n. Atunci A
n+1 = (
Observam ca pentru orice alt punct proiectiv A
vn+1 ), cu
0
1
n
0
n
vn+1 = e0 + e1 + + en , , ,  K rezulta ca
0, , A
n, A
n +1
oricare sistem format din n + 1 dintre punctele A
este format din puncte proiectiv independente. Vericati! (este
esentiala alegerea tuturor scalarilor 0 , , n nenuli)

Constructia anterioara justica introducerea urmatoarei denitii.


Denition
Se numeste reper proiectiv in P n (V) o multime formata din n + 2
puncte proiective cu proprietatea ca oricare n + 1 puncte ale
acesteia sunt proiectiv independente.
De exemplu, oricare trei puncte proiective distincte ale unei drepte
proiective P 1 (K) formeaza un reper proiectiv pentru P 1 (K).

Am vazut din cele expuse anterior ca exista repere proiective si cum


putem construi un astfel de reper plecand de la o baza arbitrara a
spatiului liniar V .
In practica dorim sa lucram cu repere proiective cat mai simple, de aceea
introducem lema urmatoare care poate  folosita in rezolvarea a
numeroase probleme.

Lemma


0, , A
n+1 este un reper proiectiv in P n (V), atunci
Daca A
putem alege vectori reprezentanti pentru punctele proiective ale
i ), i 0, n + 1 astfel incat
i 1 (A
reperului w
n +1 = w
0 + w
2 + + w
n .
w
= (
0, , A
+1 este
Presupunem ca A
v ), i 0, n + 1 . Deoarece
A
un reper proiectiv in P (V), rezulta ca oricare n + 1 dintre vectorii
v
0 , , v +1 sunt liniar independenti. Deci {
v0 , , v
P } este baza in V .
Atunci exista scalarii 0 , , K a.i. v +1 = =0 v .
Daca presupunem prin reducere la absurd ca unul dintre acesti scalari ar
 nul, de exemplu i0 , ar rezulta ca v0 , , v 0 1 , v 0 +1 , , v +1 sunt
n + 1 vectori liniar dependenti, in contradictie cu ipoteza. Deci
0 , , K . Fie w
= v , i 0, n si w
+1 = v +1 . Atunci
), i 0, n + 1.
w
+1 = w
1 + w
2 + + w
si w
1 ( A


Odata xat vectorul w

+1 ,

wn+1

vectorii w
, i 1, n cu proprietatea
i

(5)

=w
0 + w
2 + + w
,
n

sunt unici. Demonstrati!


Am vazut ca pornind de la un reper proiectiv pot determina nenumarate
baze in V , formate din cate n + 1 vectori reprezentanti ai punctelor
proiective ale reperului. In continuare vrem sa vedem legatura intre doua
astfel de baze, care verica si proprietatea din lema precedenta.
, i 0, n + 1 sunt punctele unui reper
Presupunem ca (v ) = (v 0 ) = A
proiectiv, date prin vectori reprezentanti cu proprietatea
i

vn + 1

= v0 + v2 + + v

si vn+1

(6)

= v00 + v20 + + v 0 .
n

Deci B = {v0 , v2 , , v } si B 0 = {v00 , v20 , , v 0 } sunt doua baze in V .


Din (v ) = (v 0 ) rezulta ca exista scalarii K , i 0, n + 1 astfel
incat v 0 = v , i 0, n + 1.
Folosind (6) obtinem
v0 + v
2 + + v ). Din
v
0 +1 = +1 v +1 0 v0 + + v = +1 (
liniara independenta a vectorilor bazei B rezulta ca
0 = 1 = = = +1 := 6= 0, deci v 0 =
v , i 0, n + 1.
n

Am vazut la inceputul cursului ca putem asocia unui punct


proiectiv niste coordonate omogene in raport cu o baza a lui V ,
coordonate unice doar pana la un factor de proportionalitate.
Ce putem spune despre coordonatele omogene ale aceluiasi punct
proiectiv in raport cu doua baze asociate unui reper proiectiv ca
mai sus?
P
P
i
= (
Fie A
x ) P n (V) si x = ni=0Px i vi = ni=0 yP
vi0 . Din
n
vi0 =
vi , i 0, n + 1 obtinem ca i =0 x i vi = ni=0 y i vi , deci
x i = y i , i 0, n.
Deci coordonatele omogene ale unui punct proiectiv nu depind
(pana la un factor de proportionalitate) decat de reperul proiectiv si
nu de baza asociata acestuia. Numim setul de coordonate
proportionale x 0 , , x n , K , coordonatele
proiective ale

fata de reperul proiectiv A
0, , A
n+1 .
lui A

Schimbare de repere proiective


In continuare prezentam fara demonstratie un rezultat ce descrie
formula schimbarii de coordonate omogene la o schimare de repere
proiective. [I. Pop, Geometrie ana, euclidiana si proiectiva, Editura
Universitatii Cuza 1999, pag. 132].
Theorem

0, , A

(V)
se considera doua repere proiective R =
A
 0

0
0

R = A0 , , A +1 si doua baze asociate acestora


0
B = {
v0 , v
2 , , v } si B 0 = {
v0 , v
20 , , v 0 } . Daca

In P

+1

si

0 =

vj

X
i

sj v i

0, n,

=0

atunci legatura dintre coordonatele omogene ale unui punct proiectiv in


raport cu cele doua repere proiective este
n
i

x =

X
j

sj x

0i

0, n, K .

=0
0

Aceste formule nu depind in sens omogen de bazele B si B .

Aplicatie

Dam in continuare demonstratia unei teoreme celebre ce apartine


geometriei proiective, si anume teorema lui Desargues.
Theorem
In spatiul proiectiv P (V) se considera sase puncte proiective
, B
, C
, A
0, B
0, C
0 , astfel incat dreptele A
A
0, B
B
0 si C
C
0
distincte, A
sunt distincte si concurente. Atunci cele trei puncte de intersectie
B
A
0B
0, B
C
B
0C
0 si C
A
C
0A
0 sunt coliniare.
A

Teorema lui Desargues

A
0, B
B
0 si
Fie P punctul de intersectie al dreptelor proiective A
0

C C . Daca P coincide cu unul din cele sase puncte problema este


, B
, C
, A
0, B
0, C
0.
banala. Presupunem deci ca P e distincte de A
, A
0 sunt trei puncte distincte ale aceleiasi drepte
Deoarece P , A
proiective, ele formeaza un reper proiectiv pe acea dreapta. Putem
)
alege vectori reprezentanti ai punctelor, p 1 (P ) , a 1 (A
0

1
0
0

si a (A ) astfel incat p = a + a .
si respectiv B
0 astfel incat
Analog, e b, b0 reprezentanti pentru B
p = b + b0 . In nal, consideram c, c0 vectori reprezentanti pentru
C , C 0 astfel incat p = c + c0 .

Fie c00 = a b = b0 a0 , a00 = b c = c0 = b0 si


b00 = c a = a0 = c0 .
Deoarece a00 + b00 + c00 = 0 rezulta ca vectorii a00 , b00 , c00 sunt liniar
00 = (b00 ) si
dependenti, deci punctele proiective A00 = (a00 ), B
C 00 = (c 00 ) sunt proiectiv dependente. Mai mult,
a00 , b00 , c00 [b00 , c00 ] si dim[b00 , c00 ] = 2. Deci A00 , B 00 , C 00 apartin
unei aceleiasi drepte proiective, deci sunt coliniare.
B
=A

Evident c00 = a b [a, b] C 00 A


 00 B. Analog 0 0
00
0
0
0
0
00
0
0
B


c = b a [a , b ] C  A
. Deci C0 0 = AB A B .
00

Demonstrati
in mod analog A = B C B C si
 00
=C
A
C
0A
0.
B

Bibliograe

Ne oprim aici cu scurta noastra introducere in studiul geometriei


proiective. Va invitam sa folositi materialul bibliograc de mai jos
pentru completarea cunostintelor.
I. Pop, Geometrie ana, euclidiana si proiectiva, Editura Al. I.
Cuza, Iasi, 1999.
L. Ornea, A. Turtoi, O introducere in geometrie, Editura Theta,
Bucuresti, 2011.
N. Hitchin, Projective Geometry (note de curs ):
people.maths.ox.ac.uk/hitchin
J.C.A. Paiva, Projective Geometry (note de curs ):
www.math.poly.edu/courses/projective-geometry