Sunteți pe pagina 1din 11

Facultatea de Matematica

Anul II Master, Geometrie Algebrica

Multimi algebrice afine


Aceste note sunt consacrate principalelor proprietati ale multimilor formate din solutiile uneia sau mai multor ecuatii polinomiale.
In cele ce urmeaza, K va fi un corp comutativ. Daca
x = (x1 , . . . , xn ) K n
si P K[X1 , . . . , Xn ], atunci notam
P (x) = P (x1 , . . . , xn ) .

Multimi algebrice afine

Spatiul afin n-dimensional peste K, notat AnK sau An , este multimea


n-uplelor (a1 , . . . , an ) (ai K pentru toti i {1, . . . , n}), cu structura afina
uzuala. Spatiul afin A1 se numeste dreapta afin
a, iar A2 se numeste planul
n
afin. Vom numi un element (a1 , . . . , an ) al lui A punct al lui An . Elementele
ai K se numesc coordonatele punctului a = (a1 , . . . , an ) An .
Prin conventie, spatiul afin 0-dimensional A0 este format dintr-un singur
punct.
Definit
ia 1.1. Fie S o familie de polinoame din K[X1 , . . . , Xn ]. Numim
multime algebric
a afin
a definita de S submultimea lui An
V (S) = {x An

P (x) = 0

P S} .

Fara a restrange generalitatea, putem considera doar submultimile


S K[X1 , . . . , Xn ] care sunt ideale deoarece, daca
(
)
r
X
hSi = f =
ai fi / r N, fi S, ai K[X1 , . . . , Xn ]
i=1

este idealul generat de S, atunci V (S) = V (hSi). Mai mult, deoarece inelul K[X1 , . . . , Xn ] este noetherian (vezi fisierul Notiuni de algebra comutativa), orice ideal al sau are un numar finit de generatori:
I = hf1 , . . . , fr i .
Atunci
V (I) = V (f1 , . . . , fr ) = V (f1 ) . . . V (fr ) .
O multime algebrica afina este deci o submultime a lui K n definita de un
numar finit de ecuatii polinomiale
f1 = f2 = . . . = fr = 0
unde fi K [X1 , . . . Xn ], i = 1, 2, . . . , r.
Exemplul 1.1. (a) V ({1}) = , V ({0}) = An .
(b) Daca S = {f }, multimea algebrica afina este numita hipersu-prafata
n An . Orice multime algebrica afina V este deci o intersectie finita de
hipersuprafete:
V = V (f1 ) . . . V (fr ) .
(c) Daca fi sunt polinoame de gradul ntai, atunci obtinem subvarietatile
liniare afine din An .
(d) Daca n = 1 si S 6= {0}, V (S) este o multime finita. Multimile
algebrice afine ale dreptei sunt multimea vida, multimile finite si dreapta
nsasi.
(e) Daca n = 2, r = 1 si K = R, multimea algebrica afina definita de
ecuatia f (X, Y ) = 0 se numeste curba plana afina - astfel, daca f este un
polinom de gradul al doilea obtinem o conica. Daca f este un polinom de
gradul al treilea, curba se numeste cubica. De exemplu:
Y 2 X(X 1)(X + 1) = 0 : cubica nesingulara
X 3 + Y 3 XY = 0 : cubica nodala
Y 2 X 3 = 0 : cubica cuspidala
Y 2 X(X 1)(X ) = 0 : cubica nesingulara daca 6= 0,
6= 1; cubica nodala daca {0, 1}.
Vom justifica termenii nesingulara, nodala, cuspidala n Capitolul 4.
2

(f) Daca f1 , f2 K[X, Y ], atunci multimea algebrica afina


V ({f1 , f2 }) este multimea radacinilor comune ale polinoamelor f1 si f2 . De
exemplu
V (X, Y ) = {(0, 0)} ,
( !

!)
2
2
2
2
V (X 2 + Y 2 1, X Y ) =
,
,
,
.
2 2
2
2
Daca f1 si f2 nu au factori comuni, atunci V ({f1 , f2 }) este o multime finita.
(g) Multimile algebrice afine ale planului A2 sunt: multimea vida, multimile
finite, curbele V (f ) (f K[X, Y ]) si planul nsusi.
(h) Un punct a = (a1 , . . . , an ) An este o multime algebrica afina:
{a} = V (X1 a1 , . . . , Xn an ) .
(i) Orice submultime finita a spatiului afin An este o multime algebrica
afina (a se vedea punctul (h) si Proprietatea 4 de mai jos).
(j) Daca n = 3, r = 1 si K = R, multimea algebrica afina definita de
ecuatia f (X, Y, Z) = 0 (f K[X, Y, Z]) este numita suprafata - de exemplu
daca f este un polinom de gradul al doilea obtinem o cuadrica.
(k) Grupurile clasice de matrice sunt multimi algebrice afine. Multimea
matricelor de dimensiune m n poate fi privita ca fiind spatiul afin Amn .
Atunci, grupurile
SLn (K) := {A Mn (K) /

On (K) := A Mn (K) /

det(A) = 1}

AA = I

sunt multimi algebrice afine n An , iar


Mrm,n (K) = {A Mm,n (K) / rang(A) = r}
este multime algebrica afina n Amn . Este suficient sa observam ca fiecare
din conditiile ce definesc aceste multimi se exprima prin ecuatii polinomiale
n coordonatele matricilor.
Propriet
ati
1. Aplicatia
V : {S K[X1 , . . . , Xn ]} {multimi algebrice afine}
3

este descrescatoare n raport cu incluziunea multimilor:


S S0

V (S) V (S 0 ) .

2. Doua polinoame pot genera aceeasi multime algebrica afina: de exemplu, n plan, V (X) = V (X 2 ).
3. O intersectie oarecare de multimi algebrice afine este o multime algebrica afina, deoarece:
\
[
V (Sj ) = V (
Sj )
j

( fiind o multime de indici).


4. O reuniune finita de multimi algebrice afine este o multime algebrica
afina. Este suficient sa verificam, pentru doua ideale I si J, ca
V (I) V (J) = V (IJ).
unde IJ este produsul idealelor I si J, adica idealul generat de produsele xy, cu x I si y J. Deoarece IJ I, IJ J rezulta
ca
V (I) V (J) V (IJ) .
Reciproc, daca x V (IJ) si x
/ V (I), atunci exista P I astfel
ncat P (x) 6= 0. Deoarece pentru orice Q J, P Q IJ obtinem
(P Q)(x) = 0, prin urmare Q(x) = 0. Aceasta implica x V (J), q.e.d.
Exercitiul 1.1. Aratati ca V (I) V (J) = V (I J).

2
2.1

Idealul unei multimi algebrice afine


Definitie, propriet
ati

Propozit
ia 2.1. Fie V An o multime algebrica afina si
I(V ) := {f K[X1 , . . . , Xn ] /

f (x) = 0,

x V } .

Atunci I(V ) este un ideal n inelul polinoamelor K[X1 , . . . , Xn ].


4

Demonstratie. Fie F(V, K) inelul tuturor functiilor definite pe V cu valori


n corpul K si morfismul de restrictie
res : K[X1 , . . . , Xn ] F(V, K) .
Atunci I(V ) este nucleul morfismului res si deci este un ideal n
K[X1 , . . . , Xn ].
Definit
ia 2.1. (a) Idealul I(V ) se numeste idealul multimii algebrice
afine V .
(b) Imaginea (V ) a morfismului res se numeste inelul de coordonate (sau algebra afin
a) a lui V .
Conform Teoremei de izomorfism pentru inele, (V ) este un inel izomorf
cu
K[X1 , . . . , Xn ]/I(V ).
Inelul (V ) este inelul functiilor definite pe V cu valori n K si care sunt
polinomiale n coordonatele punctelor lui V .
Exemplul 2.1. (a) I() = K[X1 , . . . , Xn ].
(b) I(An ) = 0, n cazul n care corpul K este infinit.
(c) I(A1Fp ) hX p1 1i, unde p este un numar prim iar Fp este corpul cu p
elemente Z/pZ. Aceasta incluziune rezulta din urmatorul rezultat elementar
de teoria numerelor, cunoscut ca Mica Teorema a lui Fermat: daca p este
un numar prim, iar a N astfel ncat (a, p) = 1, atunci p | (ap1 1).
(d) I({(a1 , . . . , an )}) = hX1 a1 , . . . , Xn an i.
Propriet
ati
1. Aplicatia
I : {multimi algebrice afine An } {ideale K[X1 , . . . , Xn ]}
este descrescatoare n raport cu incluziunea multimilor:
V V0

I(V ) I(V 0 ) .

2. Daca V este o multime algebrica afina, atunci


V (I(V )) = V .
Incluziunea V V (I(V )) este evidenta; reciproc, daca
V = V (J) pentru un ideal J K[X1 , . . . , Xn ], atunci J I(V ) si deci
V = V (J) V (I(V )) .
3. Proprietatea 2 implica faptul ca aplicatia V 7 I(V ) este injectiva; n
particular, daca V , W sunt multimi algebrice afine si V
W , exista
un polinom ce se anuleaza n fiecare punct al lui V si nu este identic
nul pe W .
4. I I(V (I)), nsa n general nu avem egalitate. Iata doua exemple:
(a) Fie K = R, n = 2 si I = hX 2 + Y 2 + 1i. Atunci V (I) = , deci
I(V (I)) = K[X, Y ] 6= I .
Egalitatea nu este adevarata deoarece R nu este corp algebric
nchis.
(b) Daca n = 2 si I = hX 2 i, atunci
I(V (I)) = hXi =
6 I .
Aplicatia I nu ia n considerare puterile.
Exercitiul 2.1. Determinati I(V (I)) pentru:
(a) K = R, n = 2 si I = hX 2 + Y 2 i;
(b) K infinit, n = 2 si I = hY 2 X 3 i.

2.2

Teorema zerourilor a lui Hilbert (Nullstellensatz)

Rezultatul principal al acestui paragraf poarta numele lui David Hilbert1


si este o teorema fundamentala a geometriei algebrice si a algebrei comuta1

David Hilbert (23.01.1862, Konigsberg, Rusia - 14.02.1943, Gottingen, Germania):


matematician german. A contribuit la dezvoltarea a numeroase ramuri ale matematicii,
printre care teoria corpurilor algebrice, geometria, analiza functionala, teoria ecuatiilor
integrale, fizica matematic
a, calculul variational. La cel de-al doilea Congres International
al Matematicienilor (Paris, 1900) a propus o lista de 23 de probleme. Rezolvarea oricareia
dintre acestea a constituit un eveniment important n matematica ultimului secol. Unele
dintre problemele lui Hilbert r
aman n continuare nerezolvate.

tive, care va fi numita n continuare Teorema zerorilor sau Nullstellensatz. Demonstratia prezentata aici este datorata lui E. Artin2 si J. Tate3
(J. Math. Soc. Japan 3, 1951, 74-77).
Teorema 2.2 (Nullstellensatz). Fie K un corp algebric nchis si I un ideal
al lui K[X1 , . . . , Xn ]. Atunci
I(V (I)) = r(I) = {f K[X1 , . . . , Xn ] /

n N , f n I}

(r(I) se numeste radicalul idealului I, vezi fisierul Notiuni de algebra comutativa).


Vom demonstra mai ntai un alt rezultat care este o forma slaba a teoremei anterioare. Teorema fundamentala a algebrei afirma ca, daca P C[X]
este un polinom de grad strict pozitiv, atunci P are cel putin o radacina
n corpul numerelor complexe. Cum C[X] este un inel principal, orice ideal
propriu al sau I este principal, I = hP i (P C[X]). Teorema fundamentala a algebrei poate fi reformulata deci astfel: orice multime algebrica afina
inclusa n dreapta afina A1C , definita de un ideal propriu al lui C[X], este
nevida. Generalizarea acestui rezultat, pentru dimensiuni superioare si un
corp algebric nchis arbitrar, este:
Teorema 2.3 (Nullstellensatz, forma slaba). Fie K un corp algebric nchis
si I K[X1 , . . . , Xn ]. Atunci V (I) 6= .
Pentru a demonstra Teoremele 2.2 si 2.3 utilizam lema urmatoare:
Lema 2.4. Fie K un corp si A o K-algebra finit generata. Daca A este un
corp, atunci A este o extindere algebrica finita a lui K.
Demonstratie. Fie A = K[x1 , . . . , xn ]. Presupunem ca A nu este o extindere
algebrica a lui K. Fie r {1, . . . , n} astfel ncat x1 , . . . , xr sunt algebric
independente peste K, iar daca r < n, xi sunt elemente algebrice peste L =
K(x1 , . . . , xr ) pentru i {r + 1, . . . , n} (renumerotand eventual generatorii
2

Emil Artin (3.03.1898, Viena, Austria - 20.12.1962, Hamburg, Germania): matematician german. Contributii n algebra si teoria numerelor.
3
John Tate (n. 1925): matematician american. In prezent profesor onorific la University of Texas.

extinderii). Deci A este o extindere algebrica finita a lui L, n particular un


L-modul de tip finit. Propozitia 1.6 (Note de algebra comutativa), aplicata
inelelor K L A, implica faptul ca L este o K-algebra finit generata.
Fie {y1 , . . . , ys } un sistem de generatori ai lui L, asadar L = K[y1 , . . . , ys ].
Atunci
yi =

fi
gi

fi , gi K[x1 , . . . , xr ] ,

i = {1, . . . , s} .

Dar n K[x1 , . . . , xr ] exista o infinitate de polinoame ireductibile, deci exista


un polinom g, relativ prim cu fiecare gj , j = {1, . . . , s} (putem lua, de
exemplu, g = g1 . . . gs + 1). Atunci g 1 L nu poate fi scris ca un
polinom n y1 , . . . , ys avand coeficienti n K. Am obtinut o contradictie, ceea
ce demonstreaza lema.
Observatia 2.1. Mai general, daca A este o algebra finit generata peste
un corp K, iar m este un ideal maximal al lui A, atunci corpul A/m este o
extindere algebrica finita a lui K.
Demonstratia Teoremei 2.3. Fie m un ideal maximal ce contine I. Algebra
A = K[X1 , . . . , Xn ]/m este o K-algebra finit generata si n acelasi timp un
corp. Lema 2.4 implica faptul ca A este o extindere algebrica finita a lui
K. Acesta este nsa un corp algebric nchis, ceea ce implica existenta unui
izomorfism

: K[X1 , . . . , Xn ]/m K .
Daca xi este imaginea nedeterminatei Xi n K[X1 , . . . , Xn ]/m prin proiectia
canonica, punctul ((x1 ), . . . , (xn )) An anuleaza toate polinoamele din m,
deci si cele din I.
Demonstratia Teoremei 2.2. Fie V := V (I). Este evident ca
r(I) I(V ) .
Reciproc, fie f
/ r(I). Cum r(I) coincide cu intersectia tuturor idealelor
prime ce contin I, exista macar un ideal prim p astfel ncat I p si f
/ p.
Fie f imaginea lui f n A := K[X1 , . . . , Xn ]/p, fie


B := Af = A 1/f

si m un ideal maximal al lui B. Deoarece B este o K-algebra finit generata


rezulta, din Lema 2.4 si din faptul ca lucram cu un corp algebric nchis, ca
B/m ' K. Imaginile xi B/m ale nedeterminatelor Xi definesc, via acest
izomorfism, un punct
x = (x1 , . . . , xn ) An
si rezulta din constructie ca x V si f (x) 6= 0, deci f
/ I(V ). Aceasta
implica r(I) I(V ).
Observatia 2.2. Pe parcursul demonstratiei am aratat din nou ca
V (I) 6= , daca idealul I este distinct de K[X1 , . . . , Xn ].
Observatia 2.3. Exercitiul 9 de la sfarsitul acestui capitol prezinta pasii
unei demonstratii alternative pentru Teorema 2.2 si Teorema 2.3 n cazul n
care cardinalul corpului algebric nchis K nu este finit sau numarabil.
Exercitiul 2.2. Enuntati si demonstrati rezultatele analoage Teoremei 2.2
si Teoremei 2.3 n situatia n care spatiul afin An este nlocuit cu o multime
algebrica afina oarecare V .

Topologia Zariski

Exemplul 1.1 (a) si Proprietatile 3 si 4 din prima sectiune arata ca


multimile algebrice afine sunt nchisii unei topologii pe An , numita topologia Zariski4 . Orice submultime a lui An este nzestrata cu urma acestei
topologii.
In particular, daca X este o multime algebrica afina, submultimile sale
nchise sunt tocmai multimile algebrice afine incluse n X. Daca S este o
submultime a lui (X) (n particular, un ideal), atunci multimea
VX (S) = {x X / f (x) = 0 , f S} = X V (res1 (S))
este o submultime nchisa a lui X. Reciproc, orice submultime nchisa a lui
X este de forma VX (S) pentru o submultime S a lui (X) (ca si n cazul
X = An , putem presupune ca S este un ideal al lui (X)).
4

Oscar Zariski (24.04.1899, Kobrin, Belarus - 4.07.1986, Brookline, SUA): matematician american. Contributii n algebra comutativa si geometria algebrica.

Observatia 3.1. Topologia Zariski, pe Rn de exemplu, este foarte diferita de


cea uzuala, euclidiana5 . Simplificand, putem spune ca multimile nchise sunt
foarte mici (a se vedea Exemplul 1.1 (d) si (g)). Dimpotriva, multimile
deschise sunt foarte mari, astfel ncat orice doua multimi deschise nevide
se intersecteaza. Topologia Zariski nu este deci separata Hausdorff 6 !

3.1

Deschisi standard

Fie f K[X1 , . . . , Xn ] si V (f ) hipersuprafata definita de polinomul f .


Definit
ia 3.1. Multimea
D(f ) := An V (f ) = {x An / f (x) 6= 0}
este o submultime deschisa a lui An (n topologia Zariski), numita deschis
fundamental sau standard.
Propozit
ia 3.1. Orice multime deschisa este o reuniune finita de deschisi
standard.
Demonstratie. Fie D o multime deschisa din An ,
D = An \ X ,
unde X = V (I) este o multime algebrica afina, I fiind un ideal al lui
K[X1 , . . . Xn ]. Cum acest inel este noetherian, idealul I are un numar finit de generatori, {f1 , . . . , fr } (r N ). Atunci
D = D(f1 ) . . . D(fr ) .

Euclid din Alexandria (325 .H. - 265 .H., Alexandria). Cel mai cunoscut matematician al antichit
atii. Se cunosc putine lucruri despre viata sa, una din ipoteze fiind ca
este vorba de un colectiv de matematicieni ce au scris sub pseudonimul Euclid. Cea mai
important
a carte a sa, Elementele, a devenit o referinta pentru predarea matematicii
timp de peste 2000 de ani.
6
Felix Hausdorff (8.11.1868, Wroclaw, Polonia - 26.01.1942, Bonn, Germania): matematician german. Contributii majore n topologie si teoria multimilor. S-a sinucis mpreuna
cu sotia si sora acesteia, deoarece urma sa fie internat ntr-un lagar de concentrare.

10

Definit
ia 3.2. Fie X o multime algebrica afina si f (X), f 6= 0.
Multimea deschisa
DX (f ) := X VX (f ) = {x X / f (x) 6= 0}
se numeste deschis fundamental sau standard al lui X.
Atat n cazul lui An , cat si n cazul mai general al unei multimi algebrice
afine X, deschisii standard formeaza o baza pentru topologia Zariski pe An
(respectiv X).

Bibliografie
[1] Atiyah, M.F. : Macdonald, I.G. : Introduction to Commutative Algebra,
Addison-Wesley, Reading, 1969
[2] Eisenbud, D. : Commutative algebra. With a view toward algebraic geometry, GTM150, Springer, 1995
[3] Hartshorne, R. : Algebraic Geometry, GTM 52, Springer, 1977
[4] Kunz, E. : Introduction to Commutative Algebra and Algebraic Geometry, Birkhauser, Boston, Basel, Stuttgart, 1985
[5] Litcanu, R. : Introducere n geometria algebrica, Ed. Demiurg, 2004
[6] Perrin, D. : Geometrie algebrique, une introduction, InterEditions &
CNRS Editions, Paris, 1995
[7] Pop, I. : Algebra liniara si geometrie analitica n plan si n spatiu, Univ.
Al. I. Cuza Iasi, 1996

11