Managementul de curriculum

Implementarea curriculumului la decizia scolii (CDS)

Termenul de curriculum este consemnat pentru prima data in documentele universitatilor din Leiden
(1582) si Glasgow (1633). Prima lucrare lexicografica in care apare este "The Oxford English Dictionary "
(OED), iar intelesul care i se confera este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire, sustinut intr-o scoala
sau o universitate".

Etimologie:
Curriculum provine din limba latină (singular: curriculum, plural: curricula).
Desemna:
În sens propriu: teren, câmp de curse sau cursa propriu-zisă (Vivienne de
Landsheere, Pedagogie, PUF, Paris, 1992, pag. 89); alergare, cursă
(Cassell, Latin-Enghlish Dictionary);
În sens figurat:
-Curriculum solis= curs al Soarelui
-Curriculum lunae= curs al Lunii
-Curriculum vitae= curs al vieŃii.

Metamorfozarea intelesului, din referent al faptului sportiv in semnificant al contextului educational, este
plasata de cercetatorul american David Hamilton (1989) in torentul miscarilor ideologice si sociale din Europa
celei de-a doua jumatati a secolului al XVI-lea, care au avut, printre rezultante, tendinta politicii educationale de
standardizare a tematicii studiilor universitare. Acest fapt reflecta,in esenta,nevoia de control administrativ a
statului si a reformei protestante. Planificarea si organizarea continuturilor educationale au inceput sa se
obiectualizeze in documente care purtau numele de curriculum. Autorul mentioneaza ca functia initiala a
curriculum-ului a fost aceea de instrument de eficientizare sociala, ulterior, prezenta sa fiind motivata atat
"extern", cat si "intern", de o combinatie de "autoritate administrativa si pedagogica".
Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, conceptul de curriculum a fost folosit in general cu intelesul de "curs
oficial, organizat intr-o scoala, colegiu, universitate, a carui parcurgere si absolvire asigura cursantului un grad
superior de scolarizare; intregul corp de cursuri oferite intr-o institutie educationala sau intr-un departament al
acestuia" (W e b s t e r , "New International Dictionary"). Astazi, insa, nici o definitie nu se bucura de o acceptare
unanima.Termenul circula in literatura pedagogica cu o mare diversitate de acceptiuni. S-a observat chiar ca
exista tot atatea definitii cate texte despre curriculum s-au scris.

Prin dreptul de a lua decizii conferit şcolii, curriculumul la decizia şcolii (CDS) este de fapt emblema
puterii reale a acesteia. Derivată din libertatea - oferită de planul-cadru de învăŃământ - de a decide asupra unui
segment al Curriculumului naŃional, această putere dă posibilitatea definirii unor trasee particulare de învăŃare ale
elevilor.
 Unele disfuncŃii

Libertatea de decizie la nivelul şcolii este consonantă cu democratizarea societăŃii şi reprezintă o şansă de
adecvare la un sistem deschis, cu opŃiuni multiple. Din punctul de vedere al implementării însă, CDS este un
segment de mare noutate care a indus o serie de disfuncŃii. Primele apărute Ńin de chiar politica educaŃională care
a redus în fiecare an - de la lansarea proiectului privind noile planuri-cadru şi metodologia de aplicare a acestora -
numărul de ore alocat CDS. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a intervenŃiei diverselor grupuri de presiune care au
impus trecerea unor ore în trunchiul comun, reducând astfel posibilitatea unor tipuri de CDS tocmai la disciplinele
pe care încercau să le protejeze şi în numele cărora au acŃionat. Alte disfuncŃii s-au manifestat la nivelul deciziei
şcolii, în momentul în care procesul de consultare s-a derulat formal, orele de CDS au devenit plase de siguranŃă
pentru norme, iar programele de opŃional au repetat trunchiul comun.

Dar dincolo de disfuncŃii, CDS rămâne o realitate a şcolii de azi, realitate care şi-a câştigat o serie de
adepŃi (fapt important este că printre aceştia se numără şi majoritatea elevilor) şi care presupune starea de
normalitate prin acceptarea diferenŃei. Altfel spus, CDS-ca-putere-a-şcolii permite crearea unui etos propriu care
conferă diferenŃa în cadrul genului proxim "şcoala românească la începutul mileniului III".

Implementarea curriculum-ului la decizia scolii (CDS) trebuie desfasurat sub semnul unui profesionalism
specific: :

propunerea optionalelor pentru clasele care au curriculum nucleu tinandu-se cont de :
- profesori cu viziuni novatoare in predare , care au capacitatea sa proiecteze si sa predea cursuri dincolo
de cadrul strict al disciplinei , deschisi spre lucrul in echipa cu profesori de alte specialitati;
- profesori pentru promovarea creativitatii prin realizarea optionalelor la nivelul ariei curriculare sau
inter-arii;

gruparea claselor in functie de interesele si aptitudinile elevilor manifestate in ciclul anterior :
- elevi cu interes pentru activitatea intelectuala sustinuta ;
- elevi care manifesta inclinatii spre deprideri practice ;
- elevi care manifesta interes pentru arta
- elevi care au probleme de integrare si nevoi speciale de invatare ;
- elevi care prezinta interes pentru deprinderile practice ;
- elevi care provin din medii defavorizate ;
- elevi care au interes pentru miscare
- elevi care nu doresc sa fie supusi unui orar lung ;

trebuie avut in vedere si optiunile partilor astfel incat triada (profesori, elevi, parinti) sa coincida ;

disciplinele optionale pot fi realizate pe parcursul unei trepte de scolarizare ;

decizia disciplinelor optionale o ia consiliul de administratie al scolii ;

afisarea la timp a pachetului disciplinelor optionale pe clase pentru ca elevii sa-si puna in valoare optiunea
asigurand astfel in felul acesta parcursuri individuale potrivit intereselor si aptitudinilor ;

tipurile de optionale se stabilesc la nivelul catedrei sau din cele recomandate de M.E.C. pentru fiecare arie
curriculara

disciplinele / cursurile / temele optionale pot fi realizate pe clase (elevii din mai multe clase) sau pe grupe
de 10-15 elevi , in functie de posibilitatile scolilor ;

fiecare profesor isi stabileste optiunea din urmatoarele categorii :
 - optionalul la nivelul disciplinei - consta fie din activitati , module , proiecte care nu sunt incluse in
programa scolara avansata de autoritatea centrala , fie dintr-o disciplina care nu este prevazuta in
planul-cadru – deloc sau doar pentru anume clase / ciclul curricular ;
- optionalul la nivelul ariei curiculare – presupune alegerea unei temecare implica cel putin doua
discipline dintr-o arie . In acest caz , pornind de la obiectivele cadru ale discilplinelor , vor fi formulate
obiective de referinta din perspectiva temei pentru care s-a optat ;
- optionalul la nivelul mai multor arii curriculare – poate fi prioectat pornind de la un obiectiv complex
de tip transdisciplinar sau interdisciplinar , prin intersectarea unor segmente de discipline apartinand
mai mulltor arii .

BIBLIOGRAFIE

1. Roxana Tudorica - „ Managementul educatiei in context european”, Editura

Meronia, Bucuresti 2006
2. Elisabeta Constantinescu- „Managementul catedrei metodice de matematica”,
Editura Academiei, Bucuresti 1988
3. Dragos Constantin Vasile- “Tehnici de negociere in afaceri”, Editura ASE 2005
4. Anca Dragu, Sorin Cristea–“Psihologie si pedagogie scolara”,Ovidius University
Press, Constanta
5. Cucos C. “Pedagogie” Editura Polirom , Iasi 1996