Transformata Laplace

Definitie si formule de inversare

Definitia 1. Se numeste functie original orice functie f : IR C care

poseda proprietatile:
a) f este integrabila pe orice compact si f (t) = 0 pentru t < 0
b) exista constantele M > 0 si 0 IR astfel ncat: |f (t)| M e0 t ,
pentru orice t 0
Definitia 2. Transformata Laplace (sau functia imagine) a unei
functii original f este functia complexa:
Z
F (p) =
f (t)ept dt
(1)
0

adica
Z
F (p) = lim

&0
R%

f (t)ept dt

(2)

Se demonstreaza ca functia imagine F este olomorfa (analitica) n semiplanul Re p > 0 si vom nota F = L[f ]
Theorem 1. (formula de inversare Mellin-Fourier) Fie f o functie
original, F = F[f ] si > 0 . Daca f ndeplineste n punctul t conditia
Z
sin u
du = 0
(3)
lim
[f (t + u) 2f (t) + f (t u)]
0
u
atunci:
f (t + 0) + f (t 0)
1
=
2
2i

+i

v.p.

F (p)ept dp

(4)

integrala din membrul drept fiind o integrala curbilinie n planul complex pe

drumul p = + i, < < +.

Presupunem ca F admite o prelungire n C cu exceptia unui numar finit

de puncte singulare izolate p1 , p2 , . . . pn si ca lim sup |F (p)| = 0.
n |p|n

Daca sunt ndeplinite conditiile n care relatia (9.4) este adevarata, atunci:
f (t) =

n
X

Rez(F (p)ept , pk )

(5)

k=1

In particular, daca p1 , p2 , . . . sunt poli de ordin n1 , n2 , . . . respectiv, atunci

(9.5) devine:
f (t) =

n
X
k=1

dnk 1
1
lim n 1 [F (p)(p pk )nk ept ]
(nk 1)! ppk dp k

(6)

In cazul particular, deosebit de frecvent n aplicatii, al functiei F (p) =

A(p)
, unde A(p) si B(p) sunt polinoame cu coeficienti reali, iar gradul
B(p)
numaratorului este mai mic decat gradul numitorului, formula (9.5) se mai
scrie


 X

X
A(p) pt
A(p) pt
Rez
f (t) =
2ReRez
e , pk +
e , pk
(7)
B(p)
B(p)
k
k
A(p)
Prima suma din formula (9.7) se refera la toti polii reali ai functiei B(p)
, cea
de-a doua la toti polii complecsi cu partea imginara pozitiva .
A(p)
Cand toti polii functiei F (p) = B(p)
sunt de ordinul unu formula (9.7)
devine:
X A(pk )
X
A(pk ) p t
p t
f (t) =
e
k
+
2Re 0
ek
(8)
0
B
(p
B
(p
k)
k)
k
k

Propriet
atiile transform
arii Laplace

In continuare sunt date proprietatiile transformarii Laplace cu denumirile

uzuale, iar n tabelul 9.1 transformatele functiilor mai importante.
1. (linearitatea) Daca , IR atunci:
L[f + g] = L[f ] + L[g]
2. (schimbarea de scala) Daca > 0 si F (p) = L[f (t)](p), atunci:
1 p
, a IR
L[f (at)](p) = F
a
a
3. (teorema ntarzierii) Daca > 0 si F (p) = L[f (t)](p), atunci:
L[f (t )](p) = ep F (p)

4. (teorema deplasarii) Daca Re (p + ) > 0 si F (p) = L[f (t)](p)

L[et f (t)](p) = F (p + )
5. (derivarea imaginii) Daca F (p) = L[f (t)](p) si n IN , atunci:
L[tn f (t)] = (1)n

dn F
dpn

6. (derivarea originalului) Daca f este de n ori derivabila n IR\{0}, f (n)

este o functie original, exista f (k) (0 + 0), 0 k n 1, iar
F (p) = L[f (t)](p), atunci:

dn f (t)
(p) = pn F (p)(pn1 f (0+0)+pn2 f 0 (0+0)+. . .+f (n1) (0+0))
L
n
dt


7. (integrarea originalului) Daca F (p) = L[f (t)](p), atunci:


Z t
F (p)
f ( )d (p) =
L
p
0
8. (integrarea imaginii) Daca f (t)
este functie original, iar F este transt
formata Laplace a functiei f :


Z
f (t)
F (v)dv
L
(p) =
t
p
9. (teorema de convolutie) Fie h = f g, F = L[f ], G = L[g] si presupunem ca integralele F (p) si G(p) converg absolut n punctul p0 C,
atunci integrala H(p) = L[h(t)](p) are aceeasi proprietate si, n plus:
H(p) = F (p)G(p),

pentru Re p Re p0

10. (formula lui Duhamel) Fie x1 (t) si f (t) functii original cu transformatele Laplace X1 (p) si F (p). Presupunem ca x1 (0) = 0. Atunci
Z t

0
L
f ( )x1 (t )d (p) = pX1 (p)F (p)
0

Tabelul 9.1
Nr.

f (t)

F (p)

h(t)

1
p

tn

pn+1

n!
1
p

sin t, > 0

p2

+ 2

cos t, > 0

p2

p
+ 2

sh t, > 0

p2

ch t, > 0

p2

p
2

Jn (t), (functie Bessel)

sin t
t

10

1
(sin tt cos t)
2

p
( p2 + 1 p)n
p
p2 + 1
arcctgp
(p2

1
+ 1)2

Functiile de la nr. 2-10 care apar n tabelul 9.1. sunt subntelese a fi

nmultite cu h(t), pentru ca , n caz contrar, nu ar fi functii original; astfel,
de exemplu, prin tn se ntelege tn h(t). Aceasta conventie va fi utilizata si
n continuare.
Teorema urmatoare este utila pentru calculul unor originale daca imaginea are o anumita forma.
Theorem 2. (Efros) Fie f(t) o functie orginal si F (p) = L[f (t)](p). Daca
notam:
2
1
(t, ) = e 4t
t
atunci exista 0 IR astfel ncat, pentru Re p > 0 avem:

hZ
i
F ( p)
L
f ( )(t, )d (p) =
p
0


unde pentru p se considera acea ramura a radicalului complex corespunzatoare
taieturii [, 0] ce are partea reala pozitiva.