Sunteți pe pagina 1din 25

Universitatea Avram Iancu,ClujNapoca

Kinetoterapie si Motricitate
Special

GLANDA
TIROID
Profesor coordonator
Conf.dr. Gligor Elena

Student
Diaconescu Madalina
Andreea

Cluj-Napoca
2015

CUPRINS

1.ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
2.PATOLOGIE ASOCIATA GLANDEI
TIROIDE
HIPOTIROIDISMUL
HIPERTIROIDISMUL
TIROIDITA HASHIMOTO
GUA
NODULII TIROIDIENI
3.BIBLIOGRAFIE

ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Tiroida
Este cea mai mare gland endocrin a organismului,
situat n partea antero-inferioar a gtului naintea traheei. Are
forma literei H cu 2 brae verticale numite lobi, unite printr-o
zon mijlocie, istm. Este nvelit de o capsul dubl (capsula
fibroas) i are raport cu glandele paratiroide.
De la nivelul capsulei pleac spre parenchim septuri ce
mpart glanda n lobuli tiroidieni. Lobulii tiroidieni sunt formai
din foliculi tiroidieni. Foliculii tiroidieni sunt formaiuni
veziculoase, mrginite de un strat de celule epiteliale, cuboide,
secretoare, coninnd un material vscos numit coloid, care
reprezint un depozit de hormoni. Polul apical al celulelor
foliculare are viloziti ce mresc suprafaa de contact cu
coloidul. La polul bazal al celulelor foliculare, ntre foliculii
tiroidieni, se gsesc celule speciale, numite celule parafoliculare
sau celule C care secret calcitonina. Tiroida este cel mai
vascularizat organ al corpului (5 litri/or). Hormonii secretai de
tiroid sunt tiroxina(T4), triiodotironina(T3) (secretai de celulele
foliculare) i calcitonina (elaborat de celulele parafoliculare).
T3 i T4 rezult din iodarea succesiv a tirozinei.
Principalul component al coloidului folicular este tiroglobulina
care conine 25 molecule de tirozin. Iodul intr n foliculi i se

fixeaz pe tirozina din componenta tiroglobulinei. Se formeaz


astfel monoiodtirozina.
Plecnd de la acest compus se formeaz diiodtirozina i
n final triiodotironina i tetraiodotironina (tiroxina).
Prin endocitoz cei 2 hormoni trec din coloid n foliculi,
intr n constituia lizozomilor i apoi sunt eliminai n snge. n
timp ce tiroxina reprezint 90% din hormonii tiroidieni circulani,
triiodotironina nu depete 10%. Aciunile metabolice ale T3
sunt de 4 ori mai puternice dect ale T4, dar durata de aciune
a T4 este de 5 ori mai lung dect a T3.

Fiziologia tiroidei
Rolurile hormonilor tiroidieni T3 si T4 sunt:

1)stimuleaz oxidrile tisulare (cu excepia uterului, creierului i


testiculului), metabolismul bazal i consumul de energie;
2)stimuleaz creterea i dezvoltarea organismului;
3)stimuleaz absorbia intestinal i celular a glucozei,
glicogenoliza hepatic, gluconeogeneza i aciunea insulinei;
4)stimuleaz lipoliza, sinteza hepatic a lipidelor, scade
concentraia sanguin a colesterolului, fosfolipidelor i
trigliceridelor;
5)stimuleaz sinteza proteic sau chiar proteoliza;
6)crete frecvena i fora cardiac, precum i vasodilataie;
7)crete fora de contracie i tonusul muchilor striai;
8)crete frecvena i amplitudinea respiratiei;
9)stimuleaz dezvoltare neuronal, mielinizarea, procesele
psihice;

10)menine secreia lactat;

Tiroida secret n special T4 i foarte puin T3. Aproape 90% din


T3 circulant, cel mai activ hormon tiroidian, rezult din
deiodarea periferic a T4.

PATOLOGIE ASOCIATA GLANDEI


TIROIDE
HIPOTIROIDISMUL

Prin definitie hipotiroidismul inseamna insuficienta


glandei tiroide de a secreta hormoni tiroidieni in cantitatea
necesara. Tabloul clinic al hipotiroidismului se numeste si
mixedem.

Cauzele cele mai frecvente


La adulti
o Hipotiroidism primar (afectarea glandei
tiroide)Hipotiroidism central (afectarea hipotalamohipofizara)

deficit de iod in anumite regiuni geografice


(gusa endemica)
tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, tiroidita
acuta, tiroidita subacuta
tiroidita postpartum (dupa nastere)
indepartare chirurgicala a glandei tiroide
tratament in exces al hipertiroidismului (de ex.
cu Thyrozol)
tratament cu iod radioactiv (I131)
exces cu preparate de iod (substanta de
contrast!)
tratament cu Amiodarona, Interferon alfa, litiu
o Hipotiroidism central (afectarea hipotalamohipofizara)
tumori hipofizare (adenom hipofizar),
traumatisme, boli infiltrative, infarctarea
hipofizei, interventii chirurgicale, radioterapie
(pentru detalii vezi Insuficienta hipofizara)
La copii
o deficitul de iod in timpul sarcinii, hipotiroidismul
(subclinic sau clinic) matern in timpul sarcinii
o absenta congenitala a glandei tiroide (totala sau
partiala)
o hipertiroidism matern (de ex. boala Basedow) tratat
in timpul sarcinii
o tiroidita cronica autoimuna Hashimoto si alte cauze
amintite la adulti

Este de mentinut ca dupa nastere se face screening la


nou nascuti pentru a depista hipotiroidismul congenital
(inascut) din sangele luat din calcaiul copilului. Hipotiroidismul
congenital trebuie tratat obligatoriu pentru a preveni
dezvoltarea neurologica necorespunzatoare (retard mental,
coeficient de inteligenta diminuat, tulburari de vorbire, tulburari
de miscare, dificultati de invatare) !

Tabloul clinic
crestere in greutate pana 5-10kg (nu este ingrasare ci
depunerea de mucopolizaharide in tesutul de sub piele)
intoleranta la frig (frilozitate)
oboseala, astenie, fatigabilitate
edeme (umflatura) al pleoapelor, in jurul ochilor (punga
sub ochi), a mainilor si a picioarelor
piele uscata cu descuamare, palida, unghii friabile,
caderea parului
marirea limbii, ingrosarea buzelor
raguseala, voce groasa, insuficienta respiratorie, infectii
pulmonare, exsudat pleural (lichid in jurul plaminilor)
bradicardie (scaderea pulsului cardiac), hipertensiune,
exsudat pericardic (lichid in jurul inimii, de vede la
ecocardiografie)
tulburari digestive (scaderea poftei de mancare, greturi,
varsaturi, constipatie, colici, balonare, piatra la colecist)
dureri articulare, slabiciune si durere musculara, crampe
musculare, furnicaturi
somnolenta, oboseala, letargie, tulburari de memorie, de
concentrare, depresie, agitatie

infertilitate, tulburari de ciclu menstrual cu cicluri mai


frecvente si abundente pana la abenta ciclurilor
scaderea libidolului, tulburari erectile, infertilitate
anemie, hipercolesterolemie, hiperprolactinemie

Diagnostic
Analize de laborator
TSH (crescut), fT4 (normal sau scazut) (TSH normal sau
scazut in hipotiroidismul central, rar), PRL
Anticorpi anti-TPO, anticorpi anti-Tg (diagnosticul tiroiditei
Hashimoto)
Hemoleucograma (anemie), colesterol, trigliceride
(crescute), ionograma
Alte investigatii
Ecografia glandei tiroide
EKG, ecografie cardiaca, radiografie pulmonara

Tratament
Terapia se face prin substitutie de hormoni tiroidieni; cand
cauza nu este una tranzitorie se face pe toata durata vietii.
Cel mai des este folosita levotiroxina (preparate comerciale: LThyroxin, Euthyrox) care este unul dintre hormonii tiroidieni, T4.
Dozele se calculeaza cu formula de 1-2 micrograme T4/kg corp
si se ajusteaza individual la fiecare pacient. Dozele folosite sunt
intre 25-150 mucrogram/zi. Se incepe cu o doza mai mica si se
ajusteaza doza dupa TSH la minim 6 saptamani. Este
importanta administrarea corecta, dimineata, pe stomacul gol,
cu 30 minute inainte de mic dejun pentru a asigura o absorbtie
ideala. Preparatele de calciu, soia, antiacidele cu aluminiu, cu
fier scad absorbtia de T4 si se administreaza la 4 ore dupa T4.

In cazuri rare se foloseste si triiodotironina (T3) sau o


combinatie de T4 si T3, Novothyral.
Hormonii tiroidieni sintetici pentru substitutie nu au efecte
secundare numai daca sunt supradozate, cand produc
simptomele hipertiroidismului (tremuraturi, palpitatii,
transpiratii, agitatie) iar in acest caz trebuie redusa doza.
La pacientii cu probleme cardiace (cardiopatie ischemica,
tulburari de ritm) se incepe cu doza mica, se ajusteaza dozele
lent progresiv si se trateaza boala cardiaca.
Tratamentului substitutiv se asociaza vitaminoterapie si terapia
bolilor asociate si a complicatiilor.

Complicatii
Coma hipotiroidiana / mixedematoasa
O complicatie grava a hipotiroidismului este coma
mixedematoasa in cazul unui hipotiroidism netratat sau
insuficient tratat. Poate fi precipitata de infectii, traumatisme,
interventie chirurgicala, boli cronice, alcool, frig, infarct
miocardic, accident vascular.
Se caracterizeaza cu agravarea simptomelor si semnelor, cu
hipotermie (reducerea temperaturii corpului pana la 27 grade
Celsius), hipotensiune arteriala, tulburari respiratorii,
hipoglicemie, tulburari electrolitice, convulsii, soc si coma.
Se trateaza intr-o unitate de terapie intensiva cu hormoni
tiroidieni pe cale intravenoasa, respiratie asistata mecanic,
corectarea tulburarilor sus mentionate.

HIPERTIROIDISMUL
Hipertiroidismul, Boala Basedow-Graves

Excesul de hormoni tiroidieni cauzeaza manifestarile


hipertiroidismului sau tirotoxicoza.

Cauzele hipertiroidismului
Boala Basedow-Graves (hipertiroidismul auitoimun)
Gusa hipertiroidizata
Adenomul toxic tiroidian (nodul tiroidian hiperfunctional)
Tratament excesiv cu hormoni tiroidieni
Hashitoxicoza (hipertiroidismul tranzitor in cadrul tiroiditei
cronice autoimune Hashimoto)
Tiroidita acuta, subacuta (hipertiroidism tranzitor)
Tirotoxicoza indusa de iod (amiodarona, substanta de
contrast)
Carcinom tiroidian folicular, tumori secretante de hCG (rar)

Tabloul clinic
Scadere in greutate rapida si marcata cu apetit pastrat sau
chiar crescut
Intoleranta la caldura, transpiratie excesiva
Agitatie, labilitate emotiva, insomnie, tulburari de
concentrare, fuga de idei
Tremuraturi fine a mainilor, slabiciune musculara cu
topirea muschilor
Palpitatii, tahicardie (cresterea pulsului cardiac), ritm
cardiac neregulat (fibrilatie atriala, extrasistole),
hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca cu dispnee
(lipsa de aer) si oboseala la efort

Scaune frecvente, diaree, varsaturi, dureri abdominale,


icter (in cazuri grave galbirea pielii si a conjunctivei)
Tegumente (piele) calda, transpirate, catifelate
Tulburari de ciclu menstrula pana la amenoree (absenta
ciclurilor)
Disfunctie erectila
Osteoporoza, osteopenie
Tulburari oculare: retractia pleoapei superioare cu largirea
fantei oculare (in toate formele de hipertiroidism; numai in
cazul bolii Basedow acesta se asociaza cu senzatie de nisip
in ochi, fotofobie, lacrimare, protruzia globilor oculari cu
ochi bulbucati, roseata pleoapelor, al conjunctivei, edem
al (umflatura) pleoapelor, sub ochi, durere spontana, la
apasarea sau la miscarea ochilor)

Boala Basedow-Graves
Boala Basedow-Graves este cauza cea mai frecventa a
hipertiroidismului; este o boala autoimuna cand organismul
ataca glanda tiroida si ochii; poate fi mostenita , precipitata
de un stres major, agravata de fumat.
Boala Basedow se caracterizeaza prin hipertiroidism (vezi
mai sus), gusa (cresterea in volum a glandei tiroide) si
manifestari oculare (descrise la tabloul clinic). Tulburarile
oculare reprezinta oftalmopatia Graves care necesita
tratament specific cu glucocorticoizi, radioterapie orbitara,
interventie chirurgicala.
Diagnosticul de boala Graves se pune pe baza anticorpilor
anti-receptor TSH (anticorpii TRAb).
Tratamentul consta in antitiroidiene de sinteza (Thyrozol,
Proliltiouracil) in doza descrescatoare, pana la 1-2 ani.
Daca in acest timp nu intra in remisie se indica o terapie

definitiva, interventia chirurgicala sau tratamentul cu iod


radioactiv. Oftalmopatia Graves se trateaza paralel de
hipertiroidism (detalii la Tratamentul hipertiroidismului).

Diagnosticul hipertiroidismului
Analize de laborator
TSH, fT4, T3, anticorpii anti-receptor TSH (TRAb)
Hemoleucograma, ionograma, functia hepatica (GOT, GPT,
bilirubina), functia renala (uree, creatinina)
Alte investigatii
Ecografie tiroidiana
Scintigrafie tiroidiana cu radioiodocaptare (I131)
Consul oftalmologic cu exoftalmometrie (masurarea
protruziei oculare)
Ecografie oculara, CT / RMN de orbita
Osteodensitometrie DXA (pentru osteoporoza)
EKG

Tratamentul hipertiroidismului
Tratamentul medicamentos
Se realizeaza cu antitiroidiene de sinteza (ATS), Thyrozol,
Propiltiouracil etc.; se incepe cu doza maxima care se reduce
progresiv la intervale scurte de timp la inceput (2 saptamani1 luna) in functie de ameliorarea simptomatologiei. Doza de
atac la Thyrozol este de 40-60 mg/zi, la Propiltiouracil de 100200mg/zi. Durata tratamentului este de 1-2 ani. In pana 5060% din cazuri in acest interval survine remisiunea, adica
vindecarea bolii, care insa se poate reactiva in timp. Daca in

acest interval nu survine remisiunea se indica un tratament


definitiv cu iod radioactiv sau prin interventai chirurgicala.
Efectul secundar al tratametului cu ATS este leucopenia si
agranulocitoza (reducerea grava a celulelor imune, a
leucocitelor din sange) cu riscul de febra, infectii, afte bucale,
faringita (durere de gat); alt efect secundar este cresterea in
volum al glandei tiroide, hipotiroidism (insuficienta tiroidiana).
La tratamentul cu ATS se asociaza tratament
simptomatologic cu betablocante (Propranolol, Metoprolol),
cardioprotectoare, vitaminoterapie, in cazuri mai grave si
glucocorticoizi (Prednison, Hidrocortizon hemisuccinat).
Tratamentul chirurgical
Este indicat in bola Basedow cand nu se intra in remisune
dupa 2 ani de tratament, cand exista o gusa cu fenomene
compresive, se indica in gusa hipertiroidizata si uneori in
cazul unui adenom toxic (nodul hiperfuncionant) cand se
indeparteaza numai nodului. Pregatirea pentru operatie se
face cu solutie Lugol (solutie de potasiu-iodid) care scade
vascularizatia tiroidei facand interventia mai usoara si previne
si o criza tirotoxica, adica accentuarea simptomatologiei
hipertiroidiene.
Complicatiile chirurgiei sunt lezarea de nerv recurent
(raguseala, pierderea vocii tranzitor, rar permanent) si lezarea
glandelor paratiroide (hipocalcemie cu crampe musculare,
furnicaturi etc.)
Tratamentul cu iod radioactiv (I131)
Se indica in adenomul toxic tiroidian si in bola Basedow cand
nu se atinge remisiunea dupa 1-2 ani de tratament sau chiar
ca si tratament de prima intentie. Se administreaza dupa 21
ani, oral, in forma de pastile dupa care este necesara izolarea
timp de minim 2 saptamani cu evitarea contactului cu femei
gravide, femei in varsta fertila, cu copii. Este contraindicata la
femei gravide. Isi face efectul in 2-6 luni, timp in care se
continua tratamentul cu antitiroidiene de sinteza. In cazul

administrarii in boala Basedow se indica profilaxie cu


glucocorticoizi pentru a evita exacerbarea sau agravarea unei
afectari oculare (a oftalmopatiei Graves). Oftalmopatia severa
reprezinta o contraindicatie.
Efectul advers este hipotiroidismul pentru care se
instituie tratament substitutiv hormonal cu levotiroxina
(Euthyrox, L-Thyroxin)
Tratamentul oftalmopatiei Graves
In cazurile usoare se indica ridicarea capului, administrarea
de diuretice, picaturi oculare, purtarea de ochelari de
soare.
In cazurile moderate-severe se indica corticoterapie
orala (Prednison pana la 6-12 saptamani) sau intravenoasa
(pulsterapia cu metilprednisolon infuzii cu Solumedrol).
Daca corticoterapia nu este eficienta sau oftalmopatia
revine dupa sistarea tratamentului se indica radioterapie
orbitara (10 sedinte in 2 saptamani).
In cazuri refractare si severe se incearca tratament
imunosupresiv (ciclosporina) si/sau interventie chirurgicala
decompresiva pentru protruzia oculara severa.
La pacientii cu oftalmopatie este interzis fumatul care
agraveaza sever manifestarile oculare!

Complicatii
Criza tirotoxica (furtuna tiroidiana)
O complicatie severa ce consta in decompensarea
hipertiroidismului o reprezinta criza tirotoxica. Poate fi
precipitata intr-un pacient insuficient controlat de o
interventie chirurgicala, dupa terapie cu iod radioactiv, dupa
nastere, in caz de diabet necontrolat, traumatism, infectie
acuta, infarct miocardic.

Tabloul clinic consta in agravarea tabloului clinic descris


anterior cu febra, transpiratii, tahicardie, greata, varsaturi,
diaree, icter, aritmii cardiace, agitatie, delir, insuficienta
cardiaca, soc si coma.
Tratamentul consta in tratament cu antitiroidiene de
sinteza, betablocante, solutie Lugol (iodid de potasiu),
hidrocortizon hemisuccinat, tratamentul febrei (Aspirina este
contraindicata!), sedare, tratamentul insuficientei cardiace, a
tulburarilor de respiratie.

TIROIDITA HASHIMOTO
Tiroidita cronica autoimuna Hashimoto
Tiroidita Hashimoto este o boala autoimuna caracterizata
printr-o agresare a organismului de catre propriul sau sistem
imunitar. Este una dintre cele mai frecvente cauze de gusa
(crestere in volum al glandei tiroide) si de hipotiroidism mai
ales la femei.

Tabloul clinic este caracterizat de cresterea in volum al


tiroidei, de obicei fara noduli tiroidieni (gusa difuza) care
poate porduce fenomene compresive: senzatie de presiune
sau disconfort local si tulburari de inghitire in functie de
dimensiunile tiroidei. Tiroidita Hashimoto evoluaza spre
atrofia (micsorarea) glandei tiroide cu aparitia
hipotiroidismului prin insuficienta tiroidei de a secreta
hormoni in cantitate necesara (vezi tabloul clinic al
hipotiroidismului). La pacientii sub tratament substitutiv
tiroidian este necesara cresterea dozelor in timp. Rar
tiroidita Hashimoto produce un hipertiroidism tranzitor cu

scadere in greutate, intoleranta la caldura, palpitatii,


transpiratii, tremuraturi.

Diagnosticul se face prin dozarea anticorpilor tiroidieni


(anticorpi anti-TPO si anticorpi anti-Tg) si dozarea
hormonilor tiroidieni (TSH, fT4) combinat cu ecografia
tiroidiana care are un aspect specific in tiroidita Hashimoto
(aspect mancat de molii sau de fagure de miere).

Tratamentul tiroiditei Hashimoto este substitutia


hormonala cu levotiroxina (L-Thyroxin, Euthyrox) in caz de
hipotiroidism.
Tratamentul hormonal in caz de gusa cu functie tiroidiana
normala este controversat si contestat pentru ca poate
produce semne si simptome ale hipertiroidismului cu
complicatii precum osteoporoza si aritmii cardiace, mai
ales la varstnici.
Administrarea de preparate de iod este contraindicata
pentru ca poate produca hipotiroidism.
Indepartarea chirurgicala a glandei tiroide este
rezervata cazurilor cu gusa voluminoasa cu fenomene
compresive sau in caz de noduli cu suspiciune de
malignitate. Nodulii in contextul tiroiditei Hashimoto cel
mai des sunt benigni dar tiroidita Hashimoto se asociaza
cu o incidenta mai mare a limfomului tiroidian ca si
eventuala malignitate.

GUA
Gusa difuza sau nodulara
Gusa, prin definitie, reprezinta cresterea in volum a glandei
tiroide, de obicei cu pastrarea a functiei sale. Cauza gusei
endemice (care apare in acelasi regiune geografica) este o
carenta in aportul de iod din alimentatie si apa. O alta cauza a
gusei poate fi tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, care
este o inflamatie autoimuna a tesutului tiroidian. (vezi la
Tiroidita cronica autoimuna Hashimoto)

Tabloul clinic
Gusa in sine poate produce semne si simptome clinice
dependente de dimensiunea galndei tiroide hipertrofiate.

Astfel poate produce fenomene compresive care duc la


dificultate de a inghiti, modoficarea vocii prin raguseala,
tulburari de respiratie si chiar de circulatie sanguina la nivel
cervical.
Carenta de iod duce la sinteza deficitara a hormonilor
tiroidieni, in primul pas la hipotiroidism subclinic (TSH crescut,
fT4 normal) apoi la hipotiroidism clinic (TSH crescut, fT4
scazut).
Hipotiroidismul se caracterizeaza prin cresterea in greutate
(pana 5-10 kg), intoleranta la frig (frilozitate), edeme
palpebrale, in jurul ochilor, a mainilor si a picioarelor, piele
uscata, palida, unghii friabile, caderea parului, raguseala,
bradicardie (scaderea pulsului cardiac), tulburari digestive
(greturi, varsaturi, constipatie), dureri articulare, slabiciune
musculara, crampe musculare, somnolenta, oboseala,
letargie. (pentru detalii vezi Hipotiroidismul)

Diagnostic
Dozarile hormonale: TSH, fT4, anticorpi anti-TPO, anticorpi
anti-Tg
Ecografie tiroidiana (masurarea volumului tiroidian si
identificarea posibilelor noduli)
Scintigrafie tiroidiana cu Iod 131 sau Technetiu 99m
CT cervico-toracal daca se suspecteaza o gusa
voluminoasa cu evolutie retrosternala (joasa, in torace)

Tratament
Tratamentul medicamentos
Cand gusa se asociaza cu hipotiroidism se administraza
tratament substitutiv cu hormon tiroidian sintetic, levotiroxina
(peraparte comerciale Euthyrox, L-Thyroxin) in doze de 1,6
micrograme/kg corp, in general, dar trebuie individualizat in

fiecare caz sub supravegherea unui medic endocinolog.


De mentinut ca levotiroxina trebuie luata zilnic, dimineata, pe
tomacul gol, cu 30 minute inainte de mic dejun pentru a
asigura absorbtia corecta a medicamentului.
Evaluarea TSH-ului, dupa care se ghideaza pentru ajustarea
dozelor se face la minim 6 saptamani.
In cazuri rare se poate folosi o combinatie intre cei doi
hormoni tiridieni (levotiroxina si triiodtronina) intr-un preparat
numit Novothyral.
In cazurile cand gusa este normofunctionala tratamentul este
controversat. Dozele de hormoni troidieni care sa freneze
TSH-ul si astfel sa inhibe progresia in dimensiuni a gusei pot
avea efecte adverse grave (tulburari de ritm cardiac,
osteoporoza) si astfel nu sunt reomandate.
Tratament chirurgical
In cazurile cand gusa produce fenomene compresive sau
exista suspiciunea de nodul malign (canceros) se indica
tiroidectomia, adica indepartarea chirurgicala a glandei
tiroide. Dupa acesta este nevoie de instituirea tratamentului
substitutiv tiroidian, hormonii tiroidieni fiind esentiali pentru
organism.

NODULII TIROIDIENI
Nodulii tiroidieni Cancerul tiroidian
La ecografia tiroidiana se detecteaza noduli tiroidieni pana
la 50% dintre cazuri, mai ales la femei de varsta mijlocie si

mai varstnice. 95% dintre noduli sunt benigni (necancerosi)


dar este importanta identificarea nodulilor suspecti de
malignitate. Este de mentinut ca in afara de examenul
histologic (dupa indepartarea chirurgicala a tesutului
tiroidian) nicio modalitate diagnostica nu poate diferentia
nodulii benigni de cei maligni cu o siguranta de 100%.
Nodulii tiroidieni benigni
Tiroidita focala
Nodulul dominant intr-o gusa multinodulara
Adenom benign
Adenom toxic tiroidin Plummer (nodul hiperfunctional)
Chist tiroidian, paratiroidian, tireoglos
Abenta unui lob
Hiperplazie dupa operatie sau dupa iod radioactiv
Rar: teratom, lipom, hemangiom
Nodulii maligni (cancerul tiroidian)
Papilar
Folicular
Medular
Anaplastic (nediferentiat)
Altele (limfom, fibrosarcom, metastaze de la alte focare
canceroase)
Factorii de risc pentru o leziune maligna tiroidiana
Istoric familial de cancer tiroidian (medular)
Istoric de iradiere terapeutica a zonei gatului, capului

Cresterea in dimensiuni recenta a nodulului


Raguseala, tulburari de a inghiti (disfagie), fenomene de
obstructie
Sexul masculin tanar, copil
Ganglioni limfatici crescuti, duri

Diagnosticul nodulului tiroidian


1. Palparea tiroidiana
o Nodulii duri, mari, care nu se misca la ighitit, asociati
cu ganglioni limfatici de aceeasi parte mari, duri
ridica o suspiciune de malignitate, mai ales daca au
crscut recent, se asociaza cu raguseala, disfagie
(probleme la inghitit)
2. Dozarea de TSH si alte analize
o Se indica pentru a exclude un nodul tiroidian
hipefunctioanl (adenom toxic)
o Daca TSH este scazut se indica o scintigrafie
tiroidiana cu Iod131 sau Technetiu99m
o Adenomul toxic identificat la scintigrafie se trateaza
cu antitiroidiene de sinteza pana la normalizarea
functiei tiroidiene si dupa aceea se trateaza definitiv
ori cu Iod radioactiv ori prin interventie chirurgicala
o Dozarea anticorpilor anti-TPO si anti-Tg ajuta la
diagnosticul tiroiditei cronice autoimune Hashimoto
care se poate asocia cu noduli tiroidieni care pot
ridica suspiciunea unui limfom tiroidian malign
o Calcitonina se dozeaza in suspiciunile de cancer
medular tiroidian, o forma rara, frecvent familiala de
cancer

3. Ecografia tiroidiana
o Se efectuaza pentru a identifica alti noduli si a
examina caracteristicile ecografice care ridica
suspiciunea unui nodul malign; acestea sunt:
dimensiunea mare, delimitare neregulata, prezenta
de microcalcificari, vascularizatie accentuata peri- si
intranodulara, ganglioni limfatici suspecti
laterocervical sasa
4. Ecografia tiroidiana
o Este un fel de ultrasonografie (ecografie) care
identifica nodulii elastografic duri, rigizi care au o
suspiciune mai crescuta de a fi maligni
5. Punctia biobsie aspirativa cu ac fin (FNAB)
o Se indica la toti nodulii peste 1-1,5 cm si la nodulii
mai mici care ridica suspiciunea ecografic a
malignitatii
o Metoda: se sterilizeaza zona tiroidiana, se
punctioneaza cu un ac fin sub ghidaj ecografic
nodulul; punctia se repeta de 3-4 ori iar materialul
aspirat se transfera pe o lama care dupa aceea va fi
evaluata de un anatomopatolog sub microscop;
pregatirea consta in intreruperea tratamentului cu
antiinflamatori (ex. Ibuprofen, Diclofenac), cu
anticoagulant (ex. Sintrom), antiagregant (ex.
Aspirina) cu 3-4 zile inaintea punctiei pentru a
preveni sangerarile puternice
o Riscurile interventiei: sunt rare, consta in sangerare
pana la aparitia unui hematom, durere, punctionarea
traheei, esofagului, infectia
o O teama frecventa si gresita a pacientilor este ca prin
punctie se produce diseminarea celulelor canceroase
in sange!

o Este de mentionat faptul ca in 10-15% dintre cazuri


rezulatul este nedeterminat, adica celulele nu se
pot diferentia de celulele maligne sau benigne
6. Scintigrafia tiroidiana cu Iod133, Technetiu99m
o Se folosesc in caz de TSH scazut cand se ridica
suspiciunea unui adenom toxic tiroidian (nodul
hiperfunctional); mai demult se folosea de rutina,
aspectul de nodul rece (necaptant) ridicand
suspiciunea malignitatii

Tratamentul nodulului tiroidian


Administrarea de hormoni tiroidieni
Hormonii tiroidieni (L-Thyroxin, Euthyrox) NU vindeca
nodulii tiroidieni si nu o sa dispara. In caz de noduli
tiroidieni benigni (dupa FNAB) exista controverse daca este
indicat un tratament hormonal pentru a supresa TSH-ul.
Mai multe studii arata ca dimensiunea nodulilor nu se
reduce si dozele mari de hormoni tiroidieni produc efecte
secundare ca osteoporoza, aritmii cardiace etc. Daca se
instituie tratament hormonal si un nodul creste in
dimensiuni sub acesta se ridica suspiciunea de
malignitate.
Interventia chirurgicala
Daca punctia (FNAB) arata celule canceroase sau
nedeterminate, cand clinic si ecografic se ridica
suspiciunea de maligninate sau cand este vorba despre o
gusa multinodulara cu fenomene compresive se indica
indepartarea tesutului tiroidian in totalitate si extirparea
ganglionilor suspecti. (vezi Interventia chirurgicala in
patologia tiroidiana)
Urmarirea post-operatorie a cancerelor tiroidiene
Post-operator se efectueaza examenul histologic al
tesutului indepartat. Daca se confirma prezenta cancerului

tiroidian se indica administrarea de iod radioactiv (I133) in


doze mari pentru a distruge celulele canceroase care au
ramas dupa operatie. Dupa acesta se indica administrarea
de hormoni tiroidieni in doze mari pentru a tine TSH-ul
supresat (sub 0,1 mU/l) si tireoglobulina (Tg), un marker al
prezentei de celule canceroase sub 1ng/ml. Periodic (6-12
luni) se efectueaza scintigrafii tiroidiene si de corp intreg
pentru a vedea focarele canceroase. Inainte de acesta se
indica sistarea tratamentului cu hormoni tiroidieni timp de
6 saptamani pentru a permite TSH-ului sa creasca peste
25mU/l pentru a obtine o captare a radiotrasorului
optimala. Daca dozarile de Tg si scintigrafia indica
prezenta cancerului tiroidian se indica efectuarea de
ecografie, CT, RMN cervical, eventual punctia formatiunilor
gasite sau/si a ganglionilor cervicale.
Este de mentionat faptul ca ingrijirea post-operatorie
depinde si de tipul histologic al cancerului tiroidian si difera
fata de cel descris anterior, putand fi completat de
radioterapie prin iradiatii externe, rar cu chemoterapie.
La pacientii detectati cu cancer medular tiroidian se
efectuaza analiza genetica pentru a preciza daca au forma
familiala de cancer medular tiroidian; in acest caz se indica
analiza genetica si a copiilor si in caz de pozitivitate se
indeparteaza glanda tiroida la varste mici.

BIBLIOGRAFIE

Material preluat de pe internet:


www.endocrinologie-cluj.ro, dr.Molnar
Emoke,medic specialist endocrinologie

S-ar putea să vă placă și