Sunteți pe pagina 1din 3

Romanul psihologic este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal,

Stefan Gheorghidiu, care traverseaza doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Stefan
Gheorghidiu este protagonistul si persinajul narator, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica.
Gheorghidiu este tipul omului intelectual lucid, fascinat de lumea ideilor. Romanul contine
elemente autobiografice din experienta de razboi a autorului care se identifica cu personajul.
Evenimentele sunt prezentate in fluxul involuntar al memoriei . Abordarea este subiectiva si vizeaza
adevarul : Eu nu pot sa scriu onest despre mine decat la persoana I , din mine insumi eu nu pot iesi.
Stefan, sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimit pentru fortificarea Vaii Prahovei, este
concentrat de curand, ceea ce constituie pentru el o lunga deznadejde. Modelul universal este
preluat dupa modelul lui Marcel Proust n cutarea timpului pierdut.
tefan triete dubla experien a rzboiului i iubirii, fiind in cautarea sinelui.
In primavara anului 1916, in timpul unei concetrari pe Valea Prahovei, Stefan Gheorghidiu asista
la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste i fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din
presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal. Aceasta discutie declan eaz
wmemoria afectiv a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani i jumtate de
csnicie cu Ela. Acest eveniment exterior, adic discu ia de la Popot, declan eaz rememorarea
unor ntmplri sau stri trite ntr-un timp pierdut. Cel de-al doilea capitol Diagonalele unui
testament dar i retrospectiva iubirii dintre tefan Gheorghidiu i Ela. Tnrul, pe atunci student
la filozofie, se cstorete din dragoste cu Ela, student la Litere, orfan, crescut de o mtu .
Iubirea lui tefan se nate din admiraie, duioie, ns la o autoanaliz lucid naratorul
mrturisete c mai ales din orgoliu : ncepusem totu i s fiu mgulit de admira ia pe care o avea
mai toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase
studente, i cred c acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Dup cstorie , cei doi
soi triesc modest, dar sunt fericii. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mo tenire pe care
Gheorghidiu o primete la moartea unchiului su,Tache. Ela este atras de via a monden fapt de
care Gheorghidiu este deranjat. Cu ocazia unei excursii la Odobe ti , Ela acord aten ie unui domn
G. n urma acestei despriri , cei doi se despart , urmnd ca mai apoi s se mpace.
Gheorghidiu are un dezvoltat spirit analitic. Acesta se manifest n spiritul de observa ie i se
suprapune peste lumea exterioar cu propriile nelini ti. tefan este un ins obiectiv, un spirit
kantian care interpreteaz lumea prin propriul mod de a fi. Acest ins face o radiografie a
societii , acumulnd sentimente de dispre fa de aceasta. O ine pe Ela ntr-o observa ie
bolnvicioas , i-i analizeaz de la portret pn la gesturi, gnduri, degenernd n nchipuiri.
Toate aceste lucruri i provoac o mare suferin pentru c se pierde n constatri i supozi ii.
Trsturile eseniale ale acestui intelectual sunt inadaptat social,gelos, lucid . De fapt, el se caut
pe el nsui i are o mare nelinite. Alergarea nafar i cutrile rmn fr un rezultat viabil.
Nelinitea filozofului cunoscnd un crescendo permanent. n elegem n cele din urm c
Gheorghidiu, fr s tie, se caut pe el nsu i. Caut o elucidare a propriului eu, el nu este n stare
s cunoasc iubirea prin simuri , ci o trece prin filtrul lucid al min ii, ori acesta este un drum al
eecului. n iubire nu o caut pe Ela ci se caut pe sine.
A doua experien n planul cunoaterii existen iale o reprezint rzboiul. 1) Pentru Stefan
Gheorghidiu, razboiul este o experienta definitiva pe care nu o poate eluda, pentru ca aceasta ar
fi o limitare . Razboiul are o functie purificatoare, astfel incat protagonistul, imbogatit prin
aceasta experienta , isi poate reconsidera atitudinea fata de Ela, fata de sine si de lume. El

traverseaza cosmarul mortii si iese imbogatit interior. Experientele dramatice de pe front modifica
atitudinea personajului-narator fata de celalalte aspecte ale existentei sale. In timpul razboiului ,
eroismul este inlocuit cu spaima de moarte care pastreaza doar instinctul de supravietuire si
automatismul : Nu mai e nimic omenesc in noi. Individul se pierde, se simte anulat in
colectiv,inexistent. Acum Stefan Gheorghidiu se poate distanta de Ela , lasandu-i alaturi de avere
tot trecutul. Obosit sa mai caure certitudini si sa se mai indoiasca , ajunge sa o priveasca acum pe
Ela cu indiferenta , experienta razboiului schimbandu-l, hotaraste sa o paraseasca in cele din
urma. Noaptea de razboi reprezinta al doilea traseu existential al personajului aflat ca ofiter pe
frontul primului razboi mondial. Gheorghidiu este constient de faptul ca se afla intr-un adevarat
razboi, nu ramane un simplu observator, ci traieste intens o experienta asumata (acceptata) si
consumata total.Se dezvaluie aici drama individului integrat intr-o colectivitate, care isi confrunta
subiectivitatea cu destinul omenirii, in general.
Luptele, putinele acte de eroism, imaginile de perspectiva ,sunt doar un fundal, pentru ca in primplan se afla constiinta eroului, starea sa de spirit, nevoia de certitudini, meditatia asupra sensului
luptei.
Cu teama inevitabila de moarte, Gheorghidiu se intreaba totusi: Stiu ca voi muri, dar ma intreb
daca voi putea indura fizic rana care-mi va sfasia trupul?". Gheorghidiu isi adreseaza intrebari
care se refera la razboi ca experienta adevarata, la absurditatea suferintei si a mortii dar si la
posibilitatea supravietuirii. Descrierea luptei propriu zise se realizeaza printr-o aglomerare de
verbe, prin imagini vizuale, prin folosirea timpului prezent si a persoanei intai: nervii plesnesc,
sufletele rupte, coboram speriati, imprastiatii, nu indraznim sa dezlipim obrazul de pamant, ne
aruncam jos. Gheorghidiu sfideaza moartea pentru a incuraja oamenii, ramanand in picioare in
fata gloantelor, atunci cand ceilalti se culcau speriati la pamant, desi nu se tragea puternic. Apare
frica omului in fata mortii, razboiul crud si inutil, blamat de cei care il duc si exploatat de cei care
il provoaca. Imaginea mortii e permanenta.Fisura dintre cei doi indragostiti se naste in urma
aparatiei unei mosteniri de la unchiul Tache , iar rabzoiul , avand rol purificator pentru
Gheorghidiu , il face pe acesta sa gaseasca o rezolvare la drama intima chiar prin experienta
razboiului astfel reuseste sa isi reconsidere atitudinea fata de Ela si decide sa o paraseasc. Partea
a doua a romanului este un jurnal de front, scris din perspectiva participantului direct la prima
conflagratie mondiala. Ca si in cazul iubirii si acum se confrunta doua imagini total diferite despre
aceeasi realitate: prima cuprinzand ceea ce personajul cunostea inainte de la altii, cand spera chiar
intr-o afirmare de sine, acoperita de glorie, de eroism; imaginea a doua rezulta din cunoasterea
proprie, directa, personala prin care razboiul i se dezvaluie ca un fenomen tragic, absurd, irational,
care aniliheaza personalitatea umana. Inca de la inceputul romanului Gheoghidiu retine
mistificarea adevarului de catre oficialitati, de catre gazete, si politicieni. Ajuns pe front el
descopera o realitate tragica, total opusa limbajului bombastic, demagogic din presa si din
parlament. Astfel fortificatiile de care s-a facut de atatea caz sunt ca si inexistente. Ordinele se
contrazic; unii superiori dovedesc o nepricepere tactica incredibila. Lupta in sine nu are nimic
eroic. 7)
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu dezvaluie tragismul confruntarii
cu moartea. Scriitorul noteaza elemente ale realitatii de razboi, elemente exterioare, el insusi
privindu-se din exterior, ca un obiect. Notatia este lucida si de o mare autenticitate: viata
oamenilor sta sub semnul hazardului si al animalitatii, a dorintei de supravietuire. Integrarea in
colectivitatea frontului sporeste dramatismul

Drama lui Gheorghidiu se contopeste cu cea a camarazilor sai, panica, frica, lasitatea, groaza sunt
descrise realist, sunt sentimente si incercari umane care-i infratesc. Scenele ce descriu retragerea,
trecere prin "baraj" sunt memorabile.
Eroul nu inceteaza sa gandeasca, sa faca asociatii, chiar in aceste momente de apocalipsa. Ca un
blestem, unul din ostasi silabiseste intruna: "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu". Notatiile sunt
de un realism zguduitor. Unul dintre ostasi a vazut un obuz care i-a retezat capul lui Amariei... "si
fugea, asa fara cap". Ziua retragerii, "cea mai cumplita zi", aflam din notele din subsolul paginilor,
a fost "cea mai groaznica pentru mine si prin consecintele ei, si prin amintirea ei, timp de noua ani
am retrait-o mereu in vis".
Timpul exterior si cel interior coincid. Frontul este o alta dimensiune a vietii, o experienta traita
intens si concentrat in constiinta individului. Alteori, analiza se proiecteaza in interiorul sau;
referindu-se la suferinta din cauza Elei, stefan Gheorghidiu se simte detasat parca de sine si de tot
ce a fost: "Acum totul e parca din alt taram, iar intre noi abia daca mai e firul de ata al gandului
trecator".
Personajele lui C. Petrescu ilustreaza toate ipostazele impactului dintre intelectual si lumea in care
acesta traieste,cu afacerile,intrigile si razboiul absurd pe care le presupune.Calitatea de intelectual nu
este data neaparat de studii sau posturi inalte,ci de superioritatea constiintei individului,intelectualul
fiind un ganditor lucid care problematizeaza existenta. Unitatea operei lui Camil Petrescu,sub acest
aspect,o da incercarea insistenta a scriitorului de a epuiza toate razvratirile,iluziile,dezamagirile
intelectualului, incapatanat sa nu-si tradeze natura proprie si deci sa duca lupta impotriva opacitatii din
jur,bizuindu-se numai pe el insusi.
tefan Gheorghidiu , personajul-narator reprezint tipul intelectualului lucid, inadaptatului superior ,
care triete drama ndrgostitului de absolut. Filozof, el are impresia c s-a izolat de lumea exterioar,
ns n realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin con tiin a sa.