Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FOSFO-CALCIC
Calciul si Fosforul
- reprezinta 5% din cantitatea totala de cationi din mediul extracelular
- constituienti fundamentali ai homeostaziei minerale
- cei mai reprezentativi constituienti ai osului
- cele mai importante minerale implicate in functiile celulare
- interactioneaza la cele mai multe nivele metabolismului lor
Calciul (Ca)
- adult 12 kg;
20 25 g/kgc;
98% in schelet;
2% in lichidele biologice (ser, LCR, tesuturi)
Calcemia normala: 9 10 mg/dl
Ca2+ plasmatic este reprezentat sub 3 forme:
a. 40% in combinatie cu proteinele plasmatice nedifuzibil
b. 10% combinat cu substante din lichidul interstitial difuzibil
c. 50% ionizat difuzibil depinde de pH (acidoza favorizeaza fractia ionizata)
Bilantul normal al Ca2+
Aport: 1000 mg
Adsorbtie
- intestinal, prin mecanism activ (cu consum de energie in duoden si jejun si este dependent
de vitamina D)
- pasiv, restul intestinului
Depozitare osoasa
Resorbtie osoasa (molizare osoasa)
Eliminare:
- renal: 100 mg
- digestiv: 900 mg
- cutanat la calcemie mare = prurit
Absorbtia Ca2+ este dependenta de:
1) Forma de Ca2+ ingerat (carbonat, gluconat, clorurat, mai putin oxalat!)
- mediu acid favorizeaza absorbtia
2) Tipul alimentatiei
bogata in acid citric, lactoza creste absorbtia
bogata in acid fitic scade absorbtia
3) Raportul Ca/P 1/1 absorbtie optima
4) Factorii hormonali parathormonul si hormonii sexuali cresc absorbtia
5) Factorii vitamin...... (vitamina D) rol de prehormon
6) Integritatea mucoasei intestinale
La nivel osos:
1
Fosforul
(P)
In organism 800 g : 88% schelet, 6% tesut muscular, 6% lichide biologice si alte tesuturi
Fosforul anorganic plasmatic
Valori normale
- copil: 3 4 mg/dl;
Absorbtia
Forforul ionic:
- mecanism activ in duoden in prezenta glucozei, Na, K
- vitamina D creste absorbtia de fosfor in prezenta unei cantitati optime de Ca
- difuziune pasiva cand exista mult fosfor
Eliminarea
- renal 85%
- filtrat
- reabsorbit tub contort proximal sub influenta parathormonului
Functii:
1. Plastic
2. Fundamental al membranelor biologice
3. Producerea, inmagazinarea si eliberarea de energie
4. In procesele bologice coenzima NaDP, FAD
5. In reglarea echilibrului aciso-bazic prin sistemele tampon
Reglarea metabolismului P Ca
2
A.
1. Parathormon
A.
2. Vitamina D
3
- considerata prehormon
- 2 surse
naturala iradierea 7 dehidrocolesterolului din piele sub actiunea UV, cu formare de
vitamina D3 colecalciferol
vegetala D2 ergocalciferolul
Vitamina D devine activa suferind hidroxilare la nivelul:
- ficatului colecalciferol 25 OH D3 (25 hidroxicolecalciferol)
- rinichiului a 2a hidroxilare
25 OH D3 hidroxilaza 1,25(OH )2 D3
B.
1. Glanda tiroida
HIPERCALCEMII
4
> 11 mg/dL
A. Hipercalcemia prin cresterea resorbtiei osoase de Ca2+ in:
- hiperparatiroidism primar (adenom solitar al glandelor paratiroide)
- hiperparatiroidism secundar (stimuleaza cresterea datorita scaderii Ca2+ hiperplazia glandelor
paratiroide)
- hipercalcemia paraneoplazica
- imobilizare prelungita (stimularea osteoclastelor determina dezechilibre intre resorbtia de os si formarea
de os)
- hipertiroidia intensifica tourn-over-ul osos
- boala Paget in stadiul de osteoliza intensifica turn-over-ul osos
B. Hipercalcemia prin cresterea absorbtiei intestinala de Ca2+
- intoxicatie de vitamina D
- afectiuni granulomatoase (sarcoidoza)
- hipercalcemia idiopatica bolnavii de ulcer (hipercalcemii, alcaloza, insuficienta renala)
Consecintele hipercalcemiilor
- deprima excitabilitatea neuromusculara si a reflexelor osteotendinoase
- ................. conducerii la nivelul cordului
- daca este insotita de cresterea parathormonului se asociaza cu osteoarteropatia renala
- calcifieri extraosoase nefrolitiaza, nefrocalcinaza, calcificari in sistemul arterial
Clinic:
- simptome:
- prurit
- digestiv inapetenta, constipatie, dureri abdominale
- osteoarticular redori, fracturi spontane
- cardio-vascular hipertensiune arteriala, brahicardie
- renal poliurie (scade capacitatea renala de concentrare)
HIPOCALCEMII
5
2. Insuficienta parathormonului
- in insuficienta renala cronica (prin cresterea rezistentei periferice la parathormon)
- pseudoparatiroidism
3. Deficienta de vitamina D
- scade in dieta
- rahitism vitamina D rezistent
- tip I lipsa de transformare 25 OH D3 1,25 (OH)2 D3
- tip II raspuns anormal la cantitatea normala de 1,25 (OH)2 D3
- scaderea formarii metabolismului activ
- creste eliminarea
HIPERFOSFATEMII
Mecanism:
- cresterea pragului renal de reabsorbtie in conditiile de hipoPTH si de intoxicatie cu vitamina D
6
HIPOFOSFATEMII
1.
2.
3.
4.
In sindromul de malabsobtie
Cresterea excretiei de urina
Realimentarea dupa denutritie
Coma diabetica ceto-acidozica tratata cu insulina
Consecinte:
- hipoxie tisulara
- defecte ale activitatii leucocitelor (scaderea ATP leucocitar)
- disfunctii ale trombocitelor in diateza hemoragica
- acidoza metabolica
- alterarea functiilor hepatice
Osteopozora (rata resorbtiei osoase este mai mare decat rata formarii osoase)
2. Rahitismul si osteomalacia
Scaderea masei osoase datorita unei deficiente de depozitare a sarurilor fosfocalcice la nivelul matricei
organice a osului
Sunt determinate de:
- deficiente ale vitaminei D
- insuficienta renala cronica
- hipocalcemii si hipofosfatemii
- hipofosfataza boala Paget juvenila
- osteomalacia de cauza tumorala (cancer de prostata)
- osteolitica
- mixta
- osteoplastica dar deformata
Fiziopatologia echilibrului
hidroelectrolitic
8
Apa
- 60 70 % din greutatea corpului
- intracelular: 40% adult, 30% copil
- extracelular: plasmatic 5% si interstitial 15%
- transcelular: 1,5 litri
Reglarea circuitului apei
Aport 2.500 ml / 24 h
- baut 1.200 ml
- hrana solida 1.000 ml
- endogena 300 400 ml
Eliminare 2.500 ml
- perspiratie 800 ml
- urina 1.500 ml
- prin materii fecale 200 ml
Schimburile de apa intre plasma si lichidul interstitial:
- membrana capilara
- impermeabila pt proteine
- permeabila pt apa, uree, glucoza, acid uric, creatinina
Schimburile dintre interstitiu si celula se fac prin membrana celulara:
- permeabila pt apa, glucoza, uree
- semipermeabila: K, Mg, HCO3, H2PO4
Presiunea hidrostatica capat arterial : 32 35 mmHg
Presiunea hidrostatica capat venos : 16 mmHg
Presiunea coloidosmotica : 16 20 mmHg
Factorul tisular
- participa la reglarea hidro-electrolitica prin hidrofilia diferentiata a celulelor in functie de gradul de
metabolism, hipoxie, pH
Circulatia limfatica
- intervine in echilibrul schimburilor dintre vase si interstitiu, resorbind acele fractiuni de lichid care mi
pot sa se intoarca in vas
Functia de reglare la distanta a echilibrului hidroelectric este indeplinita de glandele endocrine si rinichi
Reglarea volumului extracelular se face prin stimularea presoreceptorilor din atriul stang si venele
pulmonare
I.
Endocrin
Renal cand aportul este insuficient limiteaza pierderile pana la un anumit nivel
Electroliti
- cationi: Na, K, Ca, Mg
- anioni: Cl, HCO3, HPO4, proteine, acizi grasi
Substante nedifuzabile din spatiul extracelular: Na
Substante nedifuzabile din spatiul intracelular: K, Mg
Intracelular: 340 396 mEg/l
Extracelular: 292 (spatiul interstitial)
- 310 (plasma)
Hiperhidratari
A. Extracelulare
a) hipertone: - raman electroliti in organism, iese apa
b) hipotone: ramane apa, ies electroliti
10
Deshidratari:
A. Extracelulare
a) hipertone: - raman electroliti in organism, iese apa
b) hipotone: ramane apa, ies electroliti
c) izotone: - raman si apa si electroliti
B. Celulare
C. Globale
D. Mixte
Fiziopatologia hiperhidratarilor
A. b) Hiperhidratarea extracelulara hipotona (umflat cu apa)
Cauze:
- aport de lichide hipotone
- perfuzie cu glucoza (5%)
- rinichi lezat
- macanism de reglare perturbat (descarcari masive de ADH)
Clinic:
Oligurie, raluri umede (apa la plamani), hiperventilatie, confuzie, edem
Prin cresterea tensiunii intracraniene greata, cefalee, brahicardie, pierdere contien
A. c) Hiperhidratarea extracelulara izotona
- insuficienta cardiaca hemodinamica (cantitati mari de apa intravenos)
- edeme nefrotice
- edeme hepatice
A. a) Hiperhidratarea extracelulara hipertona ( multi electroliti)
- in ingestie excesiva de sare (naufragiati care consuma apa sarata) si varsaturi
- exces de hormoni corticosuprarenali iatrogen ( tratamente in exces)
- retentie de Na
B. Hiperhidratarea celulara
- aport excesiv de apa
- perfuzii hipotone
- eliminare dificila
Clinic:
11
Fiziologia deshidratarilor
A. b) Deshidratarea extracelulara hipotona (mai mult Na decat apa)
- afectiuni renale: rinichi polichistic, nefrite, insuficienta renala acuta
- greseli terapeutice
- insuficienta corticosuprarenala
- administrare de natriuretice
- aport insuficient de sare
Clinic:
- manifestari cutanate (tegument uscat, pliu cutat persistent)
- manifestari cardio-vasculare (tensiune arteriala scazuta, aritmii)
- manifestari digestive (greata, varsaturi, lipsa setei)
- manifestari neurologice (ameteala cefalee)
- manifestari urinare (oligurie)
Pierderea de Na din spatiul extracelular duce la fuga apei in celula, iar deshidratarea extracelulara se
asociaza cu hiperhidratarea intracelulara
13