Sunteți pe pagina 1din 3

Biosenzorul optic

Ing. Ionut Cirlan


Obiectiv: scurt raport despre biosenzorii optici si dezvoltarea impreuna cu importanta lor in
diverse arii.
Dimensiunea biomoleculelor este de civa nanometri, aadar dispozitivele
biomoleculare i propun s fie ct de ct la aceeai scal astfel nct s se poat obine o mai
bun nelegere despre performanele dispozitivelor electronice biomoleculare la scal
nanometric. Dezvoltarea acestor mecanisme reprezint un nou pas n evoluia nanobioelectronicii. Biosenzorul optic este unul dintre aceste instrumente nano-biomoleculare care
are capacitatea de a crea o nou dimensiune n cercetare i fabricarea de noi aparate n
domeniile optic i biomedical.
Biosenzorul optic
Biosenzorii optici sunt foarte sensitivi, rapizi, reproductibili i instrumente cu care se
lucreaz uor. n ciuda optimismului potenialului biosenzorilor , evoluia lor de la laboratorul
de cercetare pana pe piata este nceat. Obstacolele in calea exploatarii acestei resurse
tehnologice au fost in general legate de prezenta de biomaterial in biosenzor (imobilizarea
moleculelor in convertoare, stabilitatea enzimelor si anticorpilor), dezvoltarea dispozitivului
senzor (probleme de sensibilitate si reproducere) si de integrarea biosenzorilor in sistemele
complete.
Potentialul aplicatiilor acestuia in medicina si biotehnologie este foarte mare si in fiecare caz
este nevoie de indeplinirea unor conditii specifice in ceea ce priveste: concentratia de analiza
care trebuie masurata, precizia de output necesara, concentratia probei, timpul necesar pentru
a termina proba, tempul necesar biosenzorului pana la urmatoarea utilizare si cerintele de
curatare ale sistemului. Cercetarea din acest domeniu s-a concentrat in principal pe domeniul
sanatatii, aplicatiile de mediu si industria biotehnologica. Aplicatia cea mai importanta este
glucometrul de mana folosit de diabetici.
Arhitectura dispozitivului si tehnica de detectie
Depinzand de metoda de conversie a semnalului biosenzorii pot fi impartiti in mai multe
grupuri: electrochimici, optici, termometrici, piezoelectrici sau magnetici. Biosenzorii optici
reprezinta clasa cea mai utilizata de biosenzori. Detectia se bazeaza de obicei pe un sistem de
enzime care fac conversia de la o proba de analizat la un anume potential. Principalul avantaj
al acestui convertor este costul redus si utilizarea electrozilor biodegradabili. Un biosenzor
optic este un dispozitiv de analiza compact, avand element captor(de detectie) biologic
integrat sau conectat la un sistem de conversie optica.
Detectia conexiunii dintre proba de analizat care ne intereseaza si elementul complementar de
biorecunoastere optica are loc pe un substrat optic adecvat. Obiectivul principal al unui
biosenzor optic este sa produca un semnal electric care sa fie direct proportional in
amplitudine sau frecventa cu concentratia probei de analiza sau a grupului de probe de care se
leaga elementul de biodetectie. Materialele biologice de baza utilizate in tehnologia
biosenzorilor optici sunt
Senzorii optici sunt instrumente selective si sensibile atat de detectare a unui nivel foarte
scazut de substante chimice sau biologice cat si de masurare a interactiunilor moleculare in
timp real. Tehnologia opticii integrate permite integrarea de diverse componente optice pasive
si active pe acelasi substrat, permitand o dezvoltare flexibila a instrumentelor compacte de

detectie minimizate avand in plus si posibilitatea fabricarii mai multor senzori pe acelasi chip.
Formatul biosenzorului optic poate implica detectia directa a substantei de interes sau detectia
indirecta prin probe optice etichetate si in acest caz traductorul optic ar detecta schimbari ale
absorbantei, luminiscentei, polarizarii sau indicelui de refractie. Biosenzorul piezoelectric se
bazeaza pe masurarea schimbarilor in frecventa care sunt in directa legatura cu schimbarile
din masa de pe suprafata senzorului. Unul dintre avantajele de baza ale acestei tehnici este
detectia in timp real a reactiei, permitand o evaluare cinetica a interactiilor similare si, in plus,
costul redus al instrumentelor necesare. Exista si limitari ale acestei metode cum ar fi nevoia
de calibrare pentru fiecare cristal si posibila varietate cand se depun antigeni sau anticorpi pe
suprafata.
Sunt doua tipuri de biosenzori optici, unul bazat pe tehnologia de rezonanta a suprafetei acest tip are limitari in detectie apropiate de femtometru ceea ce nu este realizabil cu acest tip
de senzori intr-un format nemodificat - si un al doilea consta in biosenzorii optici
nanomecanici. In aceasta categorie biosenzorii microcantilever reprezinta o noua clasa de
biosenzori ultrasensibili capabili de a efectua masuratori locale de inalta rezolutie. Mai mult
de atat, biosenzorii nanomecanici bazati pe microcantilevere - de genul celor folosite la AFM
- au fost de curand raportati ca o alternativa promitatoare la chipurile ADN curente permitand
monitorizarea in timp real a ADN-ului fara a fi necesara etichetarea.
Principiul de functionare al unui biosenzor optic nanomecanic se axeaza pe sarcina suprafetei
de inductiecare apare cand moleculele interactioneaza cu suprafata. Cand un singur strat de
molecule receptoare este imobilizat pe o parte a substratului rezulta o deplasare a
cantileverului din diferenta de sarcina a suprafetei intre cele doua parti opuse ale
cantileverului. Recunoasterea moleculara produce de asemenea o schimbare in sarcina de
suprafata a unei parti a cantileverului raportata la cealalta; un fascicul laser este reflectat de
spatele cantileverului si ajunge pe fotodetectorul sensibil la schimbarea pozitiei.
Evolutii recente si perspective de viitor
Avantajele biosenzorilor optici sunt viteza lor, imunitatea semnalului la interferentele
magnetice si electrice si o capacitate de informatie mai mare dar principalul dezavantaj poate
fi costul ridicat al anumitor instrumente. Exista varii dificultati tehnice in fabricarea
biosenzorilor optici dar in acest sens este nevoie de eforturi si mai mari in cercetare pentru a
gasi alternativele cele mai bune. Unele dintre ele sunt dupa cum urmeaza.
1) Imobilizarea
Imobilizarea biomaterialelor este cea mai grea sarcin n procesul de fabricare al
biosenzorului optic. Se pot observa pierderi materiale n timpul procesului de imobilizare a
biomoleculelor pe substratul solid. Au fost raportate cteva metode noi care ar minimiza
aceste pierderi i care s fie astfel utile n dezvoltarea viitoare a domeniului biosenzorilor.
2) Contaminarea
Exista o mare problem a biomoleculelor i a elementelor chimice utilizate n biosenzori i
anume scurgerea n afara acestuia, eveniment ce ar putea cauza contaminarea. Pentru a
preveni acest lucru biomoleculele ar trebui s fie ataate de traductor ct mai puternic cu
putin. Dar comportamentul biomoleculelor cnd sunt absorbite de suprafa nu a fost foarte
bine neles pn acum.

3) Uniformitatea
Biosenzorii optici care sunt fabricai prin diverse procese pot fi reprodui cu usurina dac
sunt uniformi. Aceast uniformizare poate fi realizat prin centrifugarea stratului caz n care
se obine o uniformitate molecular de precizie ridicat.
4) Aria de selecie
Aria de selecie ar trebui s fie suficient de mare pentru a detecta o mare varietate de
biomateriale.
5) Sterilizare
Biomoleculele senzorului s-ar putea deteriora sau distruge dac se folosesc sonde care nu sunt
sterile.
6) Costurile
Se urmareste dezvoltarea unor biosenzori optici cu un cost redus penru utilizarea maselor si
care sa aiba in acelasi timp un echipament mai bun de combatere a diferitelor probleme
medicale si tehnologice.
In prezent, sub amenintarea bioterorismului, dezvoltarea unor biosenzori low-cost care sa fie
rapizi, de incredere, precisi si portabili a devenit si mai importanta.