CURS I
Fundamentri teoretice ale conceptului de comunicare
Tipuri de comunicare :
n funcie de numrul participanilor i tipul de relaie dintre ei, exist cinci tipuri de comunicare:
1. Comunicarea intrapersonal
n cazul acestui tip de comunicare emitorul i receptorul sunt indiscernabili. Ea este
consilierea individului uman cu sine nsui, atunci cnd ascult vocea interioar. Astfel, se
cunoate i se judec pe sine.
1
2. Comunicarea interpersonal
Ea presupune cel putin doi participani i ocup un loc aparte n ierarhic tipurilor de comunicare,
deoarece prezint, mai mult dect oricare dintre acestea, calitatea de a influena opiniile, atitudinile i
credinele oamenilor.
3. Comunicarea de grup
Este o alt ipostaz a comunicrii interpersonale, ce presupune mai mult de doi participani.
Limita superioar variaz de la caz la caz, dar, n general, sunt considerate tipice pentru aceast form
de comunicare grupurile zise mici, cu cel mult zece participani, n care legtura interpersonal a
fiecruia cu fiecare nu este grevat de nici un fel de ngrdiri.
Din prisma managerului de caz n cadrul grupului o vom aborda din perspectiva facilitrii
comunicrii n cadrul interaciunilor ntre membrii grupului.
Avantajele grupurilor:
1. exist mai mult informaie disponibil, aadar se pot obine mai multe soluii alternative. Numrul
ideilor tinde s creasc odat cu mrimea grupului, dar tinde s se stabilizeze la 5 sau 6 participani.
2. sugestii mai multe i mai bune. Grupurile n care se comunic bine vor oferi soluii n numr mai
mare i de calitate superioar soluiilor obinute ca rezultat a muncii individuale.
3. o mai mare productivitate dac sarcinile de ndeplinit:
a. necesit o diviziune a muncii
b. impun mai mult pricepere manual
c. necesit creativitate
d. impun memorarea sau reamintirea informaiilor
e. solicit judecata clar
4. nvare mai rapid. In grup sunt puine anse de a fi ntrerupt nvarea. Accesul la experienele i
la punctele de vedere a celorlai faciliteaz dezvoltarea unui punct de vedre propriu, deci ointenalizare
a informaiei, ceea ce asigur o retenie a informaiei pe termen lung.
Dezavantajele grupurilor
1. Se poate pierde timp prin devierea de la subiect
2. O idee bun poate fi inhibat la presiunea grupului
3. Pot exista persoane care s conturbe desfurarea activitilor
2
4. Comunicarea publica
Implic prezena unui emitor unic i a unei multitudini de receptori. Obiectivul principal nu este
transmiterea cu maxim acuratee i obiectivitate a unei informaii corecte dintr-un domeniu dat, ci
persuasiunea, ctigarea publicului pentru o tez, poate nu ntotdeauna ireproabil sub raportul
valorii ei de adevr.
5. Comunicarea de masa
Presupune prezena obligatorie a unui productor instituionalizat de mesaje adresate unor
destinatari necunoscui. Dei mbrac forme dintre cele mai variate (producie de carte, pres scris,
transmisii de radio sau televiziune) acest tip de comunicare se caracterizeaz n toate cazurile printr-o
slab prezen a feed-back-ului, incomplet i mult ntrziat comparativ cu cel din domeniile
comunicrii interpersonale sau publice.
Obiectivele comunicarii interpersonale:
persuadarea / convingerea interlocutorului;
cunoasterea celorlalti si autocunoaterea
descoperirea lumii exterioare: cunotinele noastre despre lume provin din multe alte surse,
schimbul de informaii cu interlocutorii etc.
stabilirea i meninerea de relaii semnificative cu alte persoane;
ajutorarea semenilor;
jocul i distracia implic i ele o comunicare interpersonal.
partea deschisa, vizibila a mesajului concretizata in cuvinte si muzica, partea invizibila continuta in
orice mesaj ;
- contextul, mediul este o componenta adiacenta dar care poate influenta mult calitatea comunicarii.
El se refera la spatiu, timp, starea psihica, interferentele zgomotelor, temperaturilor, imaginilor
vizuale care pot distrage atentia, provoaca intreruperi, confuzii. (Un mesaj rostit de aceeasi persoana,
va capata alta semnificatie in functie de locul unde a fost rostit; de exemplu, seful, in biroul sau
importanta oficiala, in biroul subordonatului simplu repros, pe strada lipsit de importanta, ori la
domiciliu atentie, prietenie) ;
- canalele de comunicare sunt traseele pe care circula mesajele. Dupa gradul de formalizare pot fi
formale sau oficiale, suprapuse relatiilor organizationale. Sunt proiectate si functioneaza in cadrul
structurii astfel incat sa vehiculeze informatii intre posturi, compartimente si niveluri ierarhice
diferite. Modul de functionare a acestor canale da eficienta comunicarii ;
- mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului. Principalele mijloace de
comunicare in masa sunt: discutia de la om la om, rapoarte interne, sedinte si prezentari orale,
scrisori, telefonul (clasic, mobil si robotul telefonic), telexul si telefaxul, combinarea aparatului video
si audio pentru teleconferinte, retele de computere, video si TV prin circuit inchis, avizierul,
ziare/lucrari/ diagrame).
Care sunt etapele si mecanismele procesului de comunicare ?
a) Codificarea intelesului. Consta in selectarea anumitor simboluri, capabile sa exprime semnificatia
unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile fetei sau ale corpului, semnalele ori gesturile se constituie
in simboluri ale comunicarii.
b) Transmiterea mesajului. Consta in deplasarea mesajului codificat de la E la R prin canalele de
comunicatie (vizual, auditiv, tactil sau electronic). Modul de transmitere este determinant.
c) Decodificarea si interpretarea. Se refera la descifrarea simbolurilor transmise si, respectiv,
explicarea sensului lor, proces formalizat in receptarea mesajului.
d) Filtrarea. Consta in deformarea sensului unui mesaj datorita unor limite fiziologice sau
psihologice. Filtrele fiziologice sunt determinate de handicapuri totale sau partiale (lipsa sau scaderea
acuitatii vazului, auzului, mersului etc.) si limiteaza capacitatea de a percepe stimuli si deci, de a
intelege mesajul.
Filtrele psihologice se instaleaza ca urmare a unor experiente trecute ori a unor sensibilitati,
predispozitii.
4
Comunicarea verbala
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit n comunicarea
interuman.
Limbajul este mai mult dect un mijloc de transmisie, el este i un mod aparte de conduit a
individului (conduit verbal) care implic activiti diverse: vorbire, ascultare, schimb de
idei,reinerea de mesaje sonore, reproducerea sau traducerea lor. De asemenea, conduita verbal se
subsumeaz unei familii mai largi de conduite: conduite simbolice (desen, gesturi, scris, alte coduri).
Limbajul este un alt component al procesului de comunicare.
n acest sens se accept de ctre diveri specialiti ideea dup care, capacitatea de a-i formula i
transmite gndurile n termeni verbali, este definitorie pentru om. Mai mult dect orice deprindere ori
abilitate, posibilitatea comunicrii prin limbaj articulat reprezint o trstur universal i specific
uman.
Atunci cnd comunicm verbal este deosebit de important s inem cont de cteva aspecte
eseniale:
Exprimarea clar a ideilor. Acest lucru presupune o niruire logic a ideilor, structurate n
fraze scurte, pronunie corect, precum i cuvinte adecvate momentului, situaiei i
auditorului.
Acurateea. Trebuie s v asigurai c expresiile i cuvintele folosite exprim exact ceea ce
dorii s spunei, aadar trebuie s dispunei de un vocabular bogat.
Prin urmare, comunicarea verbal este cea mai evident form de comunicare i cel mai uor
de identificat. Aceasta presupune existena unui limbaj, a unor coduri verbale care ajut la
transmiterea i descifrarea mesajului.
Comunicarea non-verbal
Se realizeaz prin intermediul unor mijloace - altele dect vorbirea. Mai amplu i mai bine investigate
sunt: corpul uman, spaiul sau teritoriul, imaginea. Acest fel de comunicare interuman recurge la o
serie de modaliti: aparena fizic, gesturile, mimica, expresia feei.
1. Expresia fetei poate furniza n mod continuu un comentariu al reactiei la ceea ce spunem:
surprindere, nencredere, aprobare, dezaprobare, furie etc.; de asemenea, se poate vorbi despre o fata
publica, pe care oamenii o abordeaza n general la serviciu, ca si de o fata particulara, care se iveste
atunci cnd oamenii doresc sa se relaxeze.
6
2. Modul de a privi, miscarile ochilor sau durata si intensitatea privirii ndeplinesc un numar
important de functii n interactiunea sociala, modul n care privim si suntem priviti are legatura cu
nevoile noastre de aprobare, acceptare, ncredere si prietenie; privirea constituie, un mod netactil"
de a atinge pe cineva, de unde si expresia a mngia cu privirea".
Comunicarea non-verbal, aa cum tii, se refer la elementele comportamentale care pot avea ele
nsele semnificaia unui mesaj propriu-zis sau nsoesc comunicarea verbal, pe care o pot ntri sau
chiar anula. Cineva spunea Omul vorbete cu vocea i comunic folosindu-i ntregul trup.
Comunicarea nonverbal se realizeaz aadar, prin intermediul unor reacii, de cele mai multe ori,
necontientizate, dar care sunt evidente pentru cei din jur. Comunicarea nonverbal transmite
informaii, emoii, sentimente, caracteristici de personalitate.
Inelegem acum c fiind exprimat de cele mai multe ori prin reacii necontientizate, limbajului
nonverbal i se acord mai mult credibilitate dect limbajului verbal, deoarece se consider c el
transmite adevratele semnificaii ale mesajului. De asemenea, fiind exersat att de timpuriu,
interpretarea mesajului nonverbal se realizeaz cu uurin, chiar dac aceast interpretare se
realizeaz prin prisma experienelor anterioare, preconcepiilor, strerotipiilor n gndire i altele.
e. Proxemica sau modul n care comunicm cu i n spaiu. Aceasta are semnificaii culturale,
aadar poate fi interpretat diferit n culturi diferite. Proxemica este, de fapt, teoria
distanelor. Aceast teorie a fost elaborat de Edward Hall, el identificnd distanele fizice pe
care oamenii le pstreaz ntre ei n diferite situaii. Se difereniaz astfel, 4 spaii de
comunicare:
Intim (0 0,5 m) spaiu rezervat pentru persoanele foarte apropiate (ntre soi, iubii,
prini i copii)
Personal (0,3 1,3 m) spaiu rezervat pentru persoanele apropiate: prieteni
Social (1,2 3,6 m) utilizat n afaceri sau conversaii ocazionale
Public (peste 3,6 m) ntlniri de informare, cursuri, conferine.
f. Chronemica modul n care o persoan percepe timpul i se raporteaz la el reprezint un
indicator personal n comunicare. Are, de asemenea, o conotaie cultural care impune reguli
de management al timpului i de interpretare a acestuia.