Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Procesul de invatare
1.1. Notiunea de invatare
Invatarea, ca si proces, a fost abordata, definita si detaliata atat din punct de
vedere pedagogic cat si din punct dde vedere psihologic.
Pedagogia priveste si coreleaza invatarea cu educatia si o caracterizeaza in
general drept un proces dirijat si desfasurat in scoala. Psihologia, in schimb, o abordeaza
drept o psiho-comportamentala partea a dezvoltarii psihice normale, atat la animale cat si
la om. Ambele abordari au insa o caracteristica comuna, accea ca invatarea aduce o
schimbare comportamentala.
Cele doua abordari se intrepatrund foarte bine deoarece procesele naturale si
normale ale dezvoltarii umane ajuta in explicarea si directionare procesului educational.
Psihologia invatarii considera in acceptiunea ei cea mai larga, invatarea drept
dobandirea de catre individ a unor noi forme de comportament, ca urmare a repetarii
situatiilor sau a exersarii. Astfel invatarea este procesul prin care se alcatuieste, se
schimba, evolueaza programarea comportamentala pe decursul dezvoltarii individuale si
permite ca pe o anumita baza ereditara, sa se constituie noi mecanisme de adaptare ale
individului, de a dobandi noi informatii si operatii, de a stabili noi tipuri de interactiune
cu mediul inconjurator.
Invatarea scolara, educatia in general, se refera la dobandirea experientei
individuale de comportare este un proces care se conduce dupa un model, adica dupa un
plan sau program concret de instruire si verificare. Sub acest aspect, invatarea, instruirea
poate fi considerata un model clasic de comunicatie, comanda si control, un proces care
se desfasoara pe baza de feedback. Elaborarea strategiilor de invatare clasice sau
moderne -a depins si depinde de conceptia psihologica asupra functiilor implicate in
invatare.
care provoca un reflex de teama; dupa ce zgomotul puternic a fost "asociat" cu iepurele
de mai multe ori, Albert a manifestat o frica fata de animal; el a invatat, printr-un proces
de conditionare, sa se teama de un obiect pe care il indragise mai inainte.
Watson a facut, apoi, cea de a doua parte a experimentului sau, aceea de a-l
dezvata pe Albert de teama conditionata. Pentru aceasta, el a plasat animalul la o oarecare
distanta de copil, in timp ce-l hranea pe cel din urma cu ciocolata. Treptat, animalul a fost
mutat tot mai aproape de Albert, pana s-a atins un punct in care baiatul putea sa tolereze o
apropiere de animal. Totul se reduce la mecanismul S - R, in afara caruia nu mai exista
nimic, Watson ignora faptul ca intre S si R se interpun o serie de procese nervoase
intermediare care pot intensifica sau atenua reactia.
B.F. Skinner se situeaza tot pe pozitiile behaviorismului, ale faptelor observabile
fizic, fara analiza substratului fiziologic. El imparte comportamentul in comportament de
raspuns, cand un stimul cunoscut produce un raspun si comportament operant, cand apare
un raspuns spontan pentru un stimul care nu se cunoaste sau nu este controlat de
experimentator. In primul tip de comportament se aplica schema conditionarii clasice
pavloviste, iar in cel de al doilea, unde conditionarea raspunsului se leaga de intarire,
conditionarea este instrumentala sau operanta.
Aplicand teoria sa de invatare la individul uman, Skinner a construit masinile de
invatat de tipul programarii lineare, la care intarirea este secundara (lauda, apreciere) in
raport cu intarirea primara (hrana); cunoasterea rezultatelor in instruirea programata
reprezinta un intaritor secundar.
1.2.2. Teoriile cognitive
Reprezentantii acestui curent pornesc de la conceptia ca invatarea este un proces
ce apare deodata, pe baza unei organizari perceptive si pe "insight", iluminare brusca si
intelegerea relatiilor date, unde nu atat tiparele de conduita conteaza, cat orientarea spre
scop si, mai precis, statornicirea scopului spre care exista variate cai de acces. Teoriile
cognitive il privesc pe cel care invata ca pe un sistem energetico-dinamic care
interactioneaza cu ambianta prin ajustari, adaptari, modificari etc-deci prin invatare.
Schimbarile sunt logice si insusite sub forma principiilor sau generalizarilor. Sinteza si
5
analiza sunt cele doua scheme generale dupa care se desfasoara procesul structurarii
campului preceptiv, la baza invatarii urmarindu-se intregirea configuratiei.
. C. Tolman (1932, 19598) este considerat principalul reprezentant al teoriilor
cognitive ale invatarii. Conceptia lui este denumita teoria asteptarii sau a formarii
sintezelor cognitive. In timp ce asociationistii reduc comportamentul la minimum de
elemente, Tolman vorbeste de intregul comportament. La Tolman invatarea porneste de la
trebuinta, dar consta in perceperea de catre cel care invata a stimulilor care devin "semne"
ca actiunea va conduce la satisfacea scopului. Subiectul devine, astfel participant activ in
procesul invatarii, organizand stimulii, acordandu-le semnificatie si raspunzand in
consecinta. Invatarea reprezinta formarea unor unitati sintetice sau structuri de tip
"gestalt" intre datele cognitive. In virtutea acestor structuri aparitia unor fenomene va
produce "asteptarea" producerii si a altor fenomene care vor fi reactiile comportamentale
ale individului. Ceea ce invata subiectul nu este actul, ci mijlocul de a ajunge la tinta
determinata obiectiv, nu relatiile dintre S-R se deprind in invatare ci ceea ce se invata
este locul, cadrul actiunilor si nu raspunsul. Dupa aceasta teorie, in cursul invatarii se
dezvolta, mai degraba, o tendinta spre a atinge scopul, decat, pur si simplu, miscarile prin
care scopul este atins.
1.2.3. Teoriile actiunii
Ele se caracterizeaza prin aceea ca iau in considerare comportamentul, conduita
din perspectiva generala a dezvoltarii.
J. Piaget considera invatarea ca proces de achizitie realizat prin mijlocirea
experientei anterioare. Ea poate consta atat in formarea de deprinderi, cat si in invatarea
legilor fenomenelor. Invatarea este fundamentata de catre Piaget pe procesele de
asimilare si acomodare, considerate parti ale unui proces unitar si echilibrat calitativ.
Invatarea este transformarea unei scheme de actiune senzorio-motorie sau cognitivreactionala, ce tinde initial sa asimileze obiectele prin incorporarea la conduita, dar care
poate fi si o tendinta compensatorie de acomodare a individului la obiectele care "rezista
asimilarii".
Pentru Piaget motivatia este inclusa in insasi acest dublu proces de asimilare acomodare. "Formele elementare ale deprinderilor provin din asimilarea unor elemente
noi la schemele anterioare care, in speta, sunt scheme reflexeAsimilarea unui element
nou la o schema anterioara implica, deci, la randul ei integrarea acesteia intr-o schema
superioara." (Piaget).
Invatarea, ca de altfel intreaga dezvoltarea a individului, are la baza fenomenul
echilibrarii active dintre subiect si obiect, ceea ce a determinat pe psihologi sa numeasca
aceasta teorie a lui Piaget drept "teoria echilibrarii".
Etapele invatarii actiunilor mentale sunt urmatoarele:
actiunii;
formularea actiunii intelectuale in limbaj interior; formula verbala este redusa,
concentrata, decurge automat.
Orice invatare presupune procese psihice de cunoastere si de reglare efectorie a
comportamentului. Cel mai simplu model teoretic este dat de teoria S-R in care invatarea
este un anumit tip de raspuns la o stimulare oarecare. Psihologia moderna a depasit acest
gen de interpretare, scotand in evidenta, in mod deosebit, variabila intermediara,
activitatile si particularitatile subiectului. Fiecare din aceste variabile - stimul, subiect,
raspuns, in functie de conditii au pondere diferita in invatare.
1.3. Tipurile de invatare
Pornind de la criteriul destinatiei diferentiem invatarea teoretica si invatarea
practica. Prima are ca obiectiv largirea campului de cunoastere prin achizitii in plan
conceptual, iar cea de a doua urmareste formarea si dezvoltarea unor capacitati si
deprinderi de actionare si transformare a realitatii inconjuratoare.
In raport cu experienta de cunoastere2 a subiectului diferentiem invatarea
empirica si invatarea stiintifica. Invatarea empirica presupune efort propriu de gasire a
2 M. Golu Bazele Psihologiei Editura Fundatia Romania de Maine 2007
7
unor solutii, informatii, modalitati de reactie prin contactul nemijlocit cu realitatea, fiind
o invatare autocondusa in timp ce invatarea stiintifica este heterocondusa, mediata,
dobandita din experienta altora, urmarindu-se ca prin mijloace logice sa se ajunga la
descoperirea unor adevaruri stabile.
Dupa schemele operatorii implicate putem identifica invatarea euristica si
invatarea algoritmica. Invatarea euristica presupune cautare si descoperire, efort in care
se valorifica calitati superioare ale gandirii: flexibilitatea, divergenta, spiritul critic care
conditioneaza atitudinea si capacitatea creativa. Invatarea algoritmica, utilizand reguli
sisteme de actionare aplicabile unor situatii tipice, asigura obtinerea unor solutii rapide si
eficiente in confruntarea cu situatii asemanatoare.
In functie de treptele cunoasterii implicate prioritar identificam invatarea
senzoriala, logica, motrica. Invatarea senzoriala presupune realizarea unor modificari
structurale la nivelul analizatorilor, mai ales prin schimbarea pragurilor senzoriale, ca
urmare a contactului nemijlocit si repetat cu obiectele sau fenomenele. In invatarea logica
se angajeaza procesele cognitive rationale (gandirea si limbajul) care conduc la obtinerea
unor solutii la situatii problematice, la descoperirea unor principii sau reguli, la
formularea unor concepte. Invatarea motrica apare ca o modalitate de formare a
deprinderilor precum si de perfectionare a variatelor tipuri de miscari.
In functie de nivelul sistemului psihic implicat se poate diferentia invatarea
constienta, subconstienta si inconstienta. Invatarea constienta presupune formularea
anticipativa a scopului cognitiv, selectarea mijloacelor oportune pentru atingerea acestuia,
identificarea motivelor care declanseaza, sustine si orienteaza activitatea de invatare.
Invatarea subconstienta caracterizeaza formarea unor mecanisme automatizate, stereotipe
ca urmare a exersarii, asigurand si fenomenele de transfer si interferenta la nivelul
deprinderilor. Invatarea inconstienta nu diferentiaza intre scop, mijloc si motiv, nu
presupune efort voluntar, se realizeaza atat in stare de veghe cat si in timpul somnului.
In functie de natura rezultatelor invatarii putem disocia invatarea informativa si
invatarea formativa, cea dintai fiind responsabila de achizitiile realizate in planul
cunostintelor, de formarea conceptiilor, a culturii generale si de specialitate, iar cea de a
doua are ca rezultat formarea de capacitati, aptitudini, talent, comportament.
2. Varstele mici
2.1. Definitie, caracterizare si dezvoltarea psihica
Varsta mica se defineste in primul rand pornind de la stadiile dezvoltarii
psihogenetice si psihodimanice.
Atfel reperele psihogenetice sau psihodinamice se manifesta prin conduite,
caracteristici si atitudini psihice care permit sa se identifice in cazuri concrete diferentele
sau distanta psihologica fata de caracteristicile considerate normale.
igienic);
tipul de contradictii: gradul de dependenta fata de adult scade; se dezvolta
capacitatea de verbalizare si deplasare independenta.
tipul de relatii: stabileste relatii sociale, devine o persoana cu statut social, are
obligatii si drepturi: sa se trezeasca la anumite ore, sa se imbrace, are dreptul
sa mearga la gradinita;
tipul de contradictii: gradul de dependenta scade datorita constituirii
constiintei de sine si cresterii caracterului critic al gandirii.
adaptate
Debutul si dezvoltarea perceptiilor
Inceputul achizitionarii limbajului
Dezvoltarea inteligentei senzorio motorii
In acest stadiu dezvoltarea psihica a sugarului este dependenta in mod categoric
invatarii
sistematice
de
sine
insumeaza
dezvoltarea
tuturor
proceslor
mai
sus
5 Ursula Schiopu, Emil Verza Psihologia varstelor, Editura didactica si Pedagogica 1995
13
comunicarii,
cunostintele si varsta
interlocutorului.
Din punct de vedere cognitiv, inca de la varste mici copiii incearca sa inteleaga
ceea ce se intampla in jurul lui si sa-si structureze noile informatii achizitionate din
experiente. Categoriile sunt o alta forma de organizare de cunostinte accesibila
prescolarilor. La 4 ani, copiii categorizeaza deja in functie de forma si culoare, dar si in
functie de categorii mai abstracte: animale, jucarii, mobila sau alimente. Pot deasemeni
intelege perspectivele altor persoane si conceptual unor gindiri opuse care pot fi
adevarate. Prescolarul reuseste din ce in ce mai mult sa se desprinda de actiune, iar
aceasta devenind din ce in ce mai bine articulata,
La varsta de 3 ani, copilul are etichete verbale adecvate si recunoaste emotii ca:
bucuria, furia, frica si tristetea, ajungand ca la varsta de 5-6 ani aceasta paleta de etichete
sa fie mult mai ampla, fiind incluse rusinea, vinovatia, jena, empatia. De la aceasta varsta
copiii pot sa faca distinctia clara intre emotia reala si cea aparenta, respectiv intre emotia
resimtita si cea afisata in exterior si astfel copilul reuseste si invata sa isi controleze
propriile emotii si dorinte.
Dezvoltarea fiecarei persoane are la baza interactiunea dintre partea
ereditara/biologica si mediu. Ambii factorii influenteaza dezvoltarea incepand chiar din
momentul conceptiei si continuand toata viata. Dupa nastere, mai ales in perioada
prescolara, mediul influenteaza dezvoltarea prin intermediul stilului parental.
Dezvoltarea este optima mai ales daca parintii au abordare pozitiva, de tip nonconfruntare, dau dovada de flexibilitate si disponibilitate, stabilesc o relatie de calitate cu
copilul, manifesta sensibilitate fata de nevoile acestuia, stabilesc limite/reguli clare si pe
intelesul copilului pentru comportamentul lui.
Copiii invata mult intre virsta de 3 si 6 ani, trecind de la prescolari simplistici pina
la ginditori independenti capabili de a intelege probleme complexe. Invatatul si
dezvoltarea intelectuala este un proces continu si gradat, unul care dureaza toata viata si
nu doar in copilarie.
15
Bibliografie
1. Ursula Schiopu, Emil Verza Psihologia varstelor - Editura didactica si
Pedagogica, Bucuresti 1995
2. J. Piaget, B.Inhelder Psihologia copilului - Editura Cartier, Bucuresti,
2005
3. Tinca Cretu Psihologia Varstelor Editura Polirom, Bucuresti 2009
4. M. Golu Bazele Psihologiei Editura Fundatia Romania de Maine,
Bucuresti 2007
16
de
Management
al
Proiectelor
pentru
Invatamantul
17