Sunteți pe pagina 1din 10

O scrisoare piarduta de I. L.

Caragiale
Expozitiunea
Scenografia indica o anticamera in casa prefectului Stefan Tipatescu, spatiu in care se va
petrece actiunea actului I.
Actul 1
Scena 1
Ghita Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, care citeste cu
glas tare un articol din ziarul "Racnetul Carpatilor", in care este acuzat guvernul ca a lasat
unul dintre cele mai frumoase judete ale tarii in "ghearele unui vampir! Politaiul ii relateaza
apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta si anume aceea
de a afla ce discutau inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae
Catavencu. Cu acest prilej, Ghita scoate in evidenta dificila profesie de politai, se
lamenteaza, incercand sa explice prefectului precara situatie financiara in care se afla,
deoarece statul este nepasator la greutatile oamenilor: "Statul n-are idee de ce face omul
acasa, ne cere numai datoria". Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea
pe care Pristanda o facuse cu steagurile pe care le cumparase pentru pavoazarea orasului,
in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece nu
achizitionase intreaga cantitate.
Intriga
Revenind la misiunea de a spiona adversarii politici, Ghita povesteste prefectului ca in casa
lui Nae Catavencu se adunasera membrii partidului independent, aflat in opozitie, din care
faceau parte intelectualii, "dascalimea" orasului, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici.
Ceea ce afla Pristanda va deveni un fapt hotarator pentru subiectul piesei, deoarece el il
auzise pe Catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document foarte
important si "scoate o scrisorica din portofel". Din aceasta cauza, sustinea Catavencu
entuziasmat, vor vota pentru el in alegerile apropiate toti cei aflati acum la putere. Dar
politaiul nu putuse afla despre ce fel de document era vorba, deoarece popa Pripici aruncase
chibritul aprins pe fereastra sub care statea Ghita si 1 nimerise drept in ochi. Tipatescu se
intreaba despre ce fel de scrisoare vorbea Catavencu, dar nu se ingrijoreaza, ci se
pregateste sa se duca la Zaharia Trahanache, unde era asteptat, ca de obicei, la dejun.
Scena II- il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand printr-un monolog la statutul de
politai aflat in slujba personala a celor de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia
asupra tacticii pe care s-o aplice in relatia cu sefii: "Ghita, Ghita, pupa-1 in bot si-i papa tot,
ca satulul nu crede la al flamand".
Desfasurarea actiunii
Scena III. Intra in scena Zaharia Trahanache agitat si, ignorand prezenta lui Ghita, vorbeste
tare, comentand societatea corupta si meschina, in care domina "enteresul si iar enteresul".
La randul lui, citeaza dintr-o scrisoare a fiului sau, student la Bucuresti, care avea aceeasi
parere: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le
are!".
Atitudinea enervata a lui Trahanache este urmarea faptului ca fusese chemat de Nae
Catavencu pentru a-i arata o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Singura
grija a lui nenea Zaharia este ca nu cumva sa afle Zoe, care insa venise si ea acasa la
Tipatescu, fUra sa fie vazuta de nimeni si-1 cheama discret pe Pristanda, care iese pe furis.

Scena IV. Discutia dintre Trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o
avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el
si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece
Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o
plastografie (un fals - n.n.) ordinara, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana
atat de bine, incat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Trahanache ii reda,
din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise,
identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe,
venerabilul (adica eU) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri searA). - Eu (adica
tU) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz
pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino
tu (adica nevasta-mea, JoiticA), la cocoselul tau (adica tU) care te adora, ca totdeauna, si te
saruta de o mie de ori, Fanica (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatieI)".
Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae
Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar
era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti".
Tipatescu este "turbat", de manie, spre dezamagirea lui Trahanache, care crede ca acesta
"n-are cumpat", deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa nu-si
dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversarii politici: "nu face pentru un
prefect". Iesind din scena, Trahanache afirma ca "intr-o societate fara moral si fara printip
trebuie sa ai si putintica diplomatie!", deoarece in politica "nu merge s-o iei cu iuteala".
Scena V. Intra Zoe, care se lamenteaza cu disperare, deoarece auzise discutia din camera
alaturata si este, la randul ei, foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de
catre Catavencu, chiar daca barbatul ei nu crede ca e adevarata. Ea ii marturiseste lui
Tipatescu faptul ca pierduse scrisoarea in seara intalnirii, atunci cand plecase de la el. Zoe
fusese si ea chemata la redactia ziarului si Catavencu ii promisese ca ii va inapoia
scrisoarea, daca ii va asigura alegerea in functia de deputat. De aceea femeia il trimisese pe
Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae Catavencu.
Scena VI. Branzovenescu si Farfuridi, doi membri marcanti ai partidului de guvernamant, ii
banuiesc pe fruntasii politici de tradare, fiind de altfel de acord cu aceasta atitudine, dar ar
dori sa participe si ei: "tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!".
Cei doi ii reproseaza lui Tipatescu faptul ca este ceva necurat in vizitele pe care Trahanache,
Zoe si Ghita le fac de azi dimineata inamicului lor politic, Nae Catavencu. ii arata apoi
prefectului un fluturas tiparit, prin care se anunta ca sigura alegerea lui Catavencu in functia
de deputat, pentru a reprezenta judetul in Parlament. Farfuridi este ingrijorat de faptul ca cei
de la conducerea partidului vor sa-i inlature pe ei, de aceea exprima inca o data ideea ca
sunt gata sa participe la orice manevra politica, oricat ar fi de nedemna ("tradare sa fie daca
o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi"), apoi, din reflex demagogic, se avanta ridicol:
"eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc
tradarea (cu intentiE), dar urasc pe tradatori".
Scena VII. in scena se afla Tipatescu si Zoe, apoi intra Cetateanul turmentat care, sughitand,
le spune ca este alegator, ca-1 cunoaste "conul Zaharia de la 11 fevruarie" (la 11 februarie
1866 a avut loc inlaturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza - n.n.) si a venit sa intrebe: "eu
alegatoreu (sughitE) apropitar (proprietar de bunuri, cu drept de vot - n.n.), eu pentru cine
votez?". Cetateanul ii uimeste pe cei doi atunci cand marturiseste ca a gasit o scrisoare, pe
care o citise din curiozitate, dar fusese surprins de "d. Nae", care recunoscuse scrisul
prefectului. Catavencu il invitase apoi "la o tuica" si cetateanul se imbatase, pentru ca "da-i
cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere" si adormise. Constata acum, amuzat, ca Nae
Catavencu ii furase scrisoarea.

Scenele VIII - IX. Vine Pristanda, care reuseste sa-l scoata afara pe cetateanul obsedat de
intrebarea "eu pentru cine votez?" si spune ca Nae Catavencu ceruse in schimbul scrisorii ori
"o mie de poli" ori mandatul de deputat. Trahanache intra triumfator in scena si anunta pe
Tipatescu si pe Zoe ca 1-a prins pe Nae Catavencu "cu alta mai boacana", adica descoperise
un fals in actele fundatiei, prin care acesta isi insusise ilegal banii societatii. Zoe lesina
instantaneu cand isi vede barbatul, ca sa-i inlature banuielile, iar acesta exclama indignat,
referindu-se la Catavencu: "Ce plastograf!". Ghita il aproba in mod automat, "curat
plastograf.
Actul 2
Actiunea se desfasoara in acelasi salon din casa lui Stefan Tipatescu.
Scena I. Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza
voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei insemneaza numele fiecarui alegator
in parte cu o anumita culoare:, rosu pentru cei care voteaza cu partidul lor, iar albastru
pentru ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii acestora, care le
dadea sau nu drept de vot. Pentru simpatizanti, ei iau in considerare "dreptul la vot", chiar
daca persoanele respective nu mai au aceleasi posesiuni si ar trebui stersi de pe listele de
alegatori: "Branzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cand si-a maritat fata Nu i-a dat
casele de zestre? Ei? Daca voteaza merge la puscarie onorabilul. Trahanache: Ai putintica
rabdare Da daca-1 putem aduce sa voteze cu noi?". Farfuridi recurge chiar la santaj pentru
electorii care au procese pe rol, deoarece - in calitate de avocat - el poate aranja castigarea
sau pierderea procesului, punand conditia ca acestia sa voteze cu partidul lor: "Sa voteze cu
noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare". Ticul verbal al lui
Trahanache, "ai putintica rabdare", exprima reactia acestuia in orice situatie, inclusiv atunci
cand Farfuridi il acuza ca tradeaza "interesele partidului". Trahanache le tine un discurs
moralizator despre "stalpii puterii", despre disciplina de partid, deoarece cu totii trebuie sa
fie constienti ca "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele
nostru". De aceea, datoria lor este sa voteze acel candidat "pe care-1 pune pe tapet,
partidul intregpentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna
binele nostru". Numele candidatului nu le este cunoscut inca, dar va sosi din moment in
moment "pe sarma", prin "telegraf. Farfuridi si Branzovenescu il invinuiesc in continuare pe
Trahanache "ca-si da coatele cu Catavencu" si ca prefectul face aranjamente cu opozitia, iar
lor le e teama ca astfel se "tradeaza" partidul. Trahanache se enerveaza din ce in ce mai
tare si le spune cu indignare ca sunt incapabili sa inteleaga politica si ca Tipatescu este om
de nadejde, loial partidului, ba, mai mult, ca "a facut servicii partidului, judetului, tariisi mie,
ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!". Revolta lui atinge apogeul atunci cand il citeaza
din nou pe fiul sau "de la facultate": "unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara
printipuri, va sa zica ca nu le are".
Scena II. Farfuridi si Branzovenescu raman impresionati de personalitatea puternica a lui
neica Zaharia - "E tare, tare de totSolid barbat!" -, dar, infricosati de eventuala tradare, se
hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti, "la Comitetul Central, la minister, la gazete",
prin care sa informeze despre prefectul tradator: "Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza
partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II tradare! tradare! de
trei ori tradare!". Ei nu-si asuma responsabilitatea sa semneze telegrama, de teama sa nu
pateasca ceva daca ar afla Trahanache, de aceea se hotarasc sa o "iscaleasca" si sa o dea
anonima, considerandu-se foarte curajosi: "Trebuie sa ai curaj ca mine! trebuie s-o iscalesti:
o dam anonima!".
Scena III. Pristanda vine acasa la prefect si, printr-un monolog, relateaza publicului
(cititoruluI) cum il arestase pe Catavencu si cum ii perchezitionase casa "prin toate
coltisoarele", dar tot nu gasise scrisoarea de amor a lui Fanica, asadar tot nu putuse

recupera obiectul santajului. Catavencu protestase in numele constitutiei ca i se violeaza


domiciliul, dar Ghita raspunsese prompt: "curat violare de domiciliu! da umflati-1!".
Scena IV. Zoe Trahanache este foarte agitata si enervata la culme pentru arestarea lui
Catavencu de catre Pristanda, care avusese "ordin verbal de la conul Fanica". Ghita ii spune
ca singurul om cu care accepta sa stea de vorba Catavencu este ea, Zoe, asa ca Pristanda
pleaca degraba sa-1 aduca din arestul politiei.
Scena V. Zoe citeste cu glas tare o stire publicata in gazeta "Racnetul Carpatilor", prin care
cititorii sunt anuntati ca in numarul de a doua zi se va reproduce "o interesanta scrisoare
sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta" si ca
originalul va fi pus la dispozitia curiosilor in biroul redactiei. Ca urmare, Zoe este agitata si
rosteste un monolog prin care isi motiveaza hotararea de a ceda alegerii lui Catavencu,
deoarece cu "un misel ca el () lupta ar fi o copilarie, o nebunie".
Scena VI se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt
cuprinsi cei doi, de teama publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui
Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in
plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si Branzovenescu si
o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru
functia de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare.
Pentru a-1 convinge pe Fanica sa-i dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile
feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintatoare. Este hotarata sa faca orice
pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia: "il sprijin eu, il aleg eu", desi
femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului
sau, care era presedintele partidului in judetul respectiv.
Scena VII. Pristanda il aduce pe Catavencu direct din arest si se comporta cu umilinta,
intrucat se gandeste sa se puna bine cu el in cazul in care acestuia i-ar izbuti santajul si ar
castiga alegerile. il linguseste, marturisindu-i ca el il stimeaza sincer pe Catavencu si ca
citeste ziarul "Racnetul Carpatilor" ca pe evanghelie, dar trebuie sa-si faca datoria pentru ca
"de! tt& ce face, famelie mare, renumeratie dupa buget mica".
Scena VIII. intr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, Catavencu isi exprima
deviza dupa care se conduce in viata, "scopul scuza mijloacele", pe care - incult fiind - o
pune in seama "nemuritorului Gambetta", om politic francez din acea vreme, pe cand
sloganul respectiv apartine lui Niccola Machiavelli, exprimat in cartea "Principele".
Scena IX ilustreaza inclestarea dintre Catavencu si Tipatescu in lupta lor politica. Catavencu
refuza sa inapoieze scrisoarea si cere in schimbul ei numai si numai postul de deputat, desi
prefectul ii ofera diferite functii: un loc in Comitetul permanent, postul de avocat al statului,
functia de primar si postul de epitrop-efor al bisericii Sf.Nicolae. El respinge insa toate
ofertele, nu accepta nimic altceva decat mult-ravnita candidatura la deputatie: "Vreau
mandatul de deputat () nimic altceva! nimic! nimic!". Catavencu isi sustine santajul cu
hotarare, argumentand ridicol: "Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau
ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intaiintre fruntasii politici() Vreau
mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Conflictul politic atinge apogeul si
degenereaza in violenta, Tipatescu "se repede () turbat" cu un baston la Catavencu, iar
acesta incepe sa racneasca: "Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!".
Scena X. Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui
Catavencu mandatul de deputat in schimbul scrisorii: "eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie
sa-mi dai scrisoarea". Tipatescu cedeaza si el - "esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea
Zaharia, prin urmare si al meu" - si-i promite ca "poimaine esti deputat!", dar se ascund
speriati, pentru ca tocmai venea Trahanache.

Scena XI. Conu Zaharia rosteste un monolog ce consta in scrierea si citirea cu glas tare,
totodata, a unui bilet pe care il lasa lui Fanica si prin care il roaga sa se intalneasca neaparat
inainte de intrunirea electorala, il sfatuieste sa nu intre in panica, ci sa aiba "putintica
rabdare".
Scena XII. Revin in scena Zoe, Tipatescu si Catavencu, peste care da buzna Cetateanul
turmentat, care il recunoaste pe Catavencu si ii reproseaza acestuia furtul scrisorii.
Dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, Tipatescu incearca sa-1 dea afara, dar acesta
insista sa i se raspunda la intrebarea: "eu cu cine votez?". Prefectul ii raspunde, sarcastic,
sa-i dea votul "lui onorabilul d.Catavencu Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se
putea".
Scena XIII. Sosesc pe neasteptate Farfuridi si Branzovenescu, apoi Trahanache. Primii doi,
gasindu-1 pe i Catavencu in casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la tziar, la
Bucuresti, la Comitetul electoral central. Catavencu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce
un elogiu lui Tipatescu, "prefectul cel mai onest! () Cel mai integru! () Cel mai credincios!",
uitand cu desavarsire ca-i spusese - pana nu demult -"vampir" si "prefectul asasin".
Scena XIV. Ghita Pristanda intra in fuga, tinand in mana o depesa "fe-fe urgenta" sosita prin
telegraf, pe care i-o da prefectului. Acesta o deschide nervos si citeste cu glas tare textul
telegramei: "Cu orice pret, dar cu orice pret, colegiul d-voastra al II-lea trebuie sa aleaga pe
d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie
de incredere". Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca
unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.
Punctul culminant
Actul III
Actiunea se petrece in sala cea mare a primariei, in care sunt prezenti alegatori, cetateni,
public. Zaharia Trahanache este asezat la masa prezidiului, Nae Catavencu sta intr-o parte a
salii impreuna cu Ionescu, Popescu si alti dascali si partizani, iar Farfuridi este la tribuna,
pentru a rosti discursul electoral.
Scena I are in centru cuvantarea electorala a candidatului Tache Farfuridi, care este
reprezentantul partidului de guvernamant. Discursul lui este intrerupt cu tot felul de
comentarii ironice de catre opozitie, care se manifesta foarte zgomotos, mai ales ca oratorul
este plictisitor prin ideile total neinteresante pe care le prezinta, intrucat parcurge
evenimente istorice vechi, intr-o insiruire confuza, inceata si terna (monotona - n.n.). Grupul
"intelectualilor" ii striga sa sara peste "plebicist" (cuvantul corect este plebiscit si inseamna
referendum - n.n.) si sa treaca "la cestiune", adica la ideile concrete, care privesc prezentul
politic. Discursul lui Farfuridi este penibil si incoerent, confuz si agramat: "Daca Europa sa fie
cu ochii atintiti asupra noastra, daca ma pot pronunta astfel, care lovesc sotietatea, adica
fiindca din cauza zguduirilor si idei subversive {asuda si se rataceste din ce in cE) si mantelegi, mai in sfarsit, pentru care in orice ocaziuni solemne a dat probe de tact vreau sa zic
intr-o privinta, poporul, natiunea, Romania". in discursul rostit de Farfuridi se manifesta un
comic de limbaj monumental, fapt ce reiese din fraza ridicola prin anacolut si nonsens, care
ilustreaza imbecilitatea personajului, incapacitatea lui mentala, culminand cu memorabila
contradictie in termeni: "Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! dar
atunci sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe
pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale Din aceasta dilema nu puteti iesi Am zis!".
Scena II. Pristanda il cheama pe Trahanache in cabinetul de alaturi, unde il asteptau Zoe si
Tipatescu pentru a-i spune ceva urgent, de aceea prezidentul intrerupe adunarea electorala
cu o pauza de 5 minute.

Scena III. Conflictul dintre opozitie si membrii partidului de guvernamant se amplifica prin
dialogul agitat dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si, respectiv, de Farfuridi.
Catavencu rosteste cu emfaza fraze aberante si demagogice -"istoria ne invata ca un popor
care nu merge inainte sta pe loc, ba chiar da inapoi, ca legea progresului este asa, ca cu cat
mergi mai iute, cu atat ajungi mai departe" -, confundand din nou maximele unor
personalitati celebre. in incultura sa, spune "oneste bibere", expresie care ilustreaza comicul
de limbaj, deoarece "bibere" inseamna "a bea", asadar, o traducere libera ar fi "sa bei
cinstit". Cugetarea latina corecta este "honeste vivere. neminem laedere, 9uum cuique
tribuere" si inseamna "sa traiesti cinstit, sa nu pagubesti pe nimeni, sa dai fiecaruia ce e al
sau". Farfuridi il acuza pe Catavencu de afaceri necinstite, ceea ce starneste o reactie
violenta din partea tuturor participantilor, care sar la bataie si se produce o invalmaseala de
nedescris.
Scena IV. Zoe si Tipatescu il implora pe Trahanache sa anunte candidatura lui Catavencu si
astfel sa capete inapoi scrisorica de amor, dar el refuza cu incapatanare, deoarece
descoperise o polita falsificata, prin care Catavencu isi insusise cinci mii de lei de la
Societatea "Aurora Economica Romana", pe care o conducea. in acest fel, ei raspund
santajului cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui Agamita
Dandanache.
Scena V. Dupa pauza, adunarea electorala continua cu discursul lui Nae Catavencu, in
calitate de candidat din partea opozitiei. El rosteste o cuvantare fals emotionala "emotiunea ma apuca" -, lacrimogena ("plansul il ineaca") si demagogica - "ma gandesc la
tarisoara mea la Romania la fericirea ei!". Frazele pline de emfaza sunt sforaitoare, patetice
si ipocrite, fara sens (nonsenS): "Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar
lipseste cu desavarsire. () Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face deloc in tara
noastra!". Anunta apoi, cu importanta, infiintarea societatii enciclopedice-cooperative
"Aurora Economica Romana", care are drept scop "ca Romania sa fie bine si tot romanul sa
prospere". Numele abreviat al societatii este sugestiv pentru statutul ei, acela de societate
fantoma, A.E.R., creata pentru a-si insusi in mod ilegal sume importante de bani, asa cum
deja procedase prin falsificarea politei pe care o descoperise Trahanache.
Scena VI. Ghita Pristanda intra in sala insotit de Cetateanul turmentat, care se amesteca
zgomotos in discursul lui Catavencu.
Pristanda ii sopteste lui Trahanache sa anunte numele candidatului numai la semnalul sau,
"cand oi tusi de trei ori", apoi sa iasa repede, ca dupa aceea este treaba lui de politai.
Scena VII. Dupa ce Ghita "tuseste cu putere de trei ori" si Trahanache anunta drept candidat
pe domnul Agamita Dandanache, in sala se isca o incaierare cu strigate, huiduieli "si
fluieraturi intre reprezentantii celor doua grupuri politice, peste care Catavencu racneste din
toate puterile, incercand sa faca publica relatia amoroasa dintre prefect si Zoe Trahanache si
aducand ca dovada scrisorica de amor. Dar este imbrancit si tarat afara de catre Ghita,
Farfuridi si Branzovenescu. Hn invalmaseala creata, Catavencu isi pierde palaria si o data cu
ea scrisorica de amor, deoarece o avea pusa in captuseala, de aceea nu reusise nimeni s-o
gaseasca.
Actul IV
Actiunea actului IV se petrece in gradina casei lui Trahanache.
Scena I. Zoe si Tipatescu sunt foarte agitati si ingrijorati pentru ca Nae Catavencu disparuse
inca din seara adunarii electorale, trecusera doua zile si ei banuiau ca pune la cale un plan
diabolic pentru a face publica scrisoarea de amor si a-i distruge. Tipatescu este preocupat si
de primirea pe care trebuia sa i-o faca lui Agamita Dandanache, ce urma sa soseasca dintrun moment in altul.

Scena II. Candidatul de la Centru, Agamita Dandanache, vine insotit protocolar de Zaharia
Trahanache. Dandanache vorbeste "peltic si sasait" si, desi face cunostinta cu toti trei, ii
confunda tot timpul, referindu-se mereu la Zoe ca la nevasta prefectului, fiind incapabil sa
tina minte cine este fiecare dintre ei, desi i se explica de nenumarate ori. Trahanache il
asigura pe Agamitft de castigarea alegerilor, desi acestea nu se finalizasera, afirmand ca "nu
majoritate, unanimitate o sa ai, stimabile". Lui Dandanache i se pare firesc sa castige postul
de deputat, deoarece are merite politice deosebite, argumentand ridicol: "eu care familia
mea de la patuzsopt in Camera", dar se vaita de drumul cu birja, care 1-a zdruncinat
"hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca" si acum se simte ametit, adresandu-se lui
Trahanache pe care-1 confunda cu prefectul.
Scena III. Dandanache le relateaza lui Tipatescu si Zoei imprejurarea prin care a ajuns
candidat in judetul lor. El fusese respins de comitetul central pentru orice fel de candidatura,
deoarece, spune el indignat, se considera ca nu este "marcant". Dandanache le povesteste
cum, intr-o seara, cineva, "persoana insemnata da becher" (becher - celibatar, necasatorit n.n.), jucase carti acasa la Dandanache si isi uitase paltonul. Cautandu-1 in buzunare, el
gasise o scrisorica de amor "catre becherul meu, de la nevasta unui prietin, - nu spui tine
persoana insemnata". Dandanache il santajase pe "becher" cu scrisoarea gasita,
amenintandu-1 ca daca nu-i asigura alegerea in Camera Deputatilor, o s-o publice in ziarul
de scandal "Razboiul". Zoe si Tipatescu sunt incremeniti de uimire, intrucat Dandanache nu
inapoiaza scrisoarea, ci o pastreaza, pentru ca "mai trebuie s-aldata La un caz iar pac! la
"Rasboiul". Ei il sfatuiesc sa nu mai povesteasca nimanui "istoria cu scrisoarea", pentru ca ar
putea face impresie proasta alegatorilor si Agamita promite, dar ii roaga sa-i mai aminteasca
"daca oi uita - aminteri am memorie buna". Imediat, Dandanache da o mostra de memorie,
spunand ca Zoe este sotia prefectului - "Eu la masa o sa stau ori langa d-ta, ori langa
consoarta d-tale" - si Tipatescu ii explica, din nou, cine este Zaharia Trahanache si ca el este
numai prieten cu cei doi.
Scena IV. Tipatescu monologheaza, siderat si cu ironie amara, despre ticalosia lui
Dandanache si se gandeste ca ar trebui sa-i ceara iertare lui Catavencu, deoarece Agamita
este un santajist mult mai perfid, pastrand scrisoarea de amor, fiind totodata si foarte
mandru pentru ideea care o avusese pentru a fi ales. i Scena V. Zoe, Tipatescu si Pristanda
se sfatuiesc cum sa-1 gaseasca pe Catavencu, deoarece acesta "parca a intrat in pamant".
Pristanda il minte pe Tipatescu spunandu-i ca e chemat "la telegraf de catre toti ministrii,
pentru a putea ramane singur cu Zoe.
Scena VI. Ghita ii cere permisiunea Zoei sa-1 aduca la ea pe Nae Catavencu, pentru ca
acesta voia sa vorbeasca numai cu ea.
Scena VII. Catavencu, umil si spasit, ii marturiseste Zoei ca a pierdut scrisoarea in
incaierarea de la intrunirea electorala, cand cineva i-a smuls palaria, iar scrisoarea se afla in
captuseala acesteia. Zoe este disperata, pentru ca nu stie in mana cui va ajunge acum
documentul compromitator si-1 ameninta ca va da in vileag falsificarea politei.
Scena VIII. Intra Cetateanul turmentat, care are pe cap palaria lui Catavencu si-i spune Zoei
ca a gasit o scrisoare, pe care o adusese acum "andrisantului", pentru ca el inainte fusese
postas. Cetateanul povesteste cum gasise o palarie in incaierarea de la primarie si, fiindu-i
mica, a vrut sa-i scoata captuseala, ca sa-i intre pe cap. in captuseala gasise scrisoarea, pe
care i-o da Zoei, pentru ca este "andrisantul cu domiciliul cunoscut". Zoe este emotionata si
fericita, iar la intrebarea Cetateanului "Eu pentru cine votez?", il pune pe Catavencu sa scrie
pe buletinul de vot numele lui Agamita Dandanache.
Scena IX. Catavencu este servil si lingusitor, accepta cu supusenie sa organizeze si sa
conduca banchetul popular in cinstea alegerii lui Agamita Dandanache, sa tina un discurs in
numele alegatorilor, prin care sa-1 felicite pe deputatul ales si pe prefect. Zoe il consoleaza,

apoi, spunandu-i cu subinteles ca "asta nu-i cea din urma Camera", insemnand ca vor mai fi
alegeri la care sa candideze in viitor.
Scena X. Zoe are o izbucnire emotionala, citeste si saruta scrisoarea de mai multe ori,
plange nervos, apoi zambeste si pleaca fericita sa-i spuna bucuria lui Fanica.
Scena XI. Tipatescu intra enervat ca Ghita il trimisese la telegraf degeaba si se intreaba
daca nu cumva politaiul innebunise si-i facea farse.
Scena XII. Trahanache discuta cu Agamita, incercand sa-i explice acestuia marsavia
santajului folosit de Catavencu in scopul obtinerii postului de deputat, acuzandu-1 pe acesta
de plastografie (fals - n.p.). Confundandu-1 in continuare cu prefectul, Dandanache intelege
cu greu povestea scrisorii si-i spune cu seninatate ca la el "a fost cazul adevarat". Uimit,
Trahanache cefe explicatii despre intamplarea respectiva, dar Agamita, dezamagit, constata:
"E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe".
Scena XIII. Celor doi li se alatura Zoe si Tipatescu, foarte veseli acum. Dandanache le
relateaza ca prefectul ii povestea istoria "cu scrisoarea, cu plastografia", sustinand cu
seninatate ca la el fusese "chiar adevarat". Zoe ii reaminteste ca i-a promis sa nu mai
povesteasca nimanui despre scrisoarea becherului, dar Agamita se enerveaza: "Eu am
promis? cand am promis? cui am promis? te am promis? .
Deznodamantul
Scena XIV. Toate personajele piesei se afla in scena, participand la festivitatea organizata in
cinstea alegerilor, care, in urma numararii voturilor proclamase castigator pentru postul de
deputat pe Agamita Dandanache. Acesta incearca sa rosteasca un discurs, dar, prost si
imbecil, el uita pana si motivul pentru care se afla acolo, in fata alegatorilor: "in sanatatea
alegatorilor care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nimerestE) asta cum sa zic de! zi-i
pe nume de! a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt in Camera, si eu ca
rumanul impartial, care va sa zica cum am zite in sfarsit sa traiasca! (Urale si ciocniri.)".
Catavencu inchina in cinstea "venerabilului si impartialului nostru prezident, Trahanache", in
sanatatea "iubitului nostru prefect", caruia ii ureaza sa traiasca pentru "fericirea judetului
nostru". Trahanache simte nevoia sa accentueze prietenia lui cu Tipatescu, in sanatatea
caruia inchina pentru "fericirea prietenilor lui", apoi se saruta unii cu altii. in final, Catavencu
rosteste un discurs politic, in care elogiaza, demagogic, victoria democratiei in recentele
alegeri, cu aceleasi fraze confuze si idei contradictorii: "Dupa lupte seculare, care au durat
aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat!". in concluzie, remarca "avantajele
progresului" si "binefacerile unui sistem constitutional", ambele ilustrate cu ironia autorului.
Catavencu aduce un elogiu alegerilor corecte si constitutionale, in care cetatenii isi exprima
libertatea de opinie privind votarea cu discernamant si responsabilitate a celor mai
destoinici politicieni care sa le reprezinte interesele in Parlamentul tarii. Sarcasmul lui
Caragiale privind corectitudinea alegerilor este desavarsit, deoarece in desfasurarea
alegerilor se recursese la fals, la santaj si la coruptie, incalcandu-se constitutia in mod
flagrant. Ridicolul moravurilor politice este evidentiat si prin replica finala a" lui Ghita
Pristanda, care exclama "Curat constitutional", dupa care da semnalul sa cante "Muzica!".
Caragiale descrie in paranteza regizorala atmosfera de veselie generala, "toata lumea se
saruta", Catavencu se imbratiseaza cu Dandanache, Zoe si Tipatescu, retrasi intr-o parte,
privesc petrecerea, in timp ce "cortina cade repede asupra tabloului".
Comediile lui Caragiale sunt unice in literatura romana prin arta desavarsita a dialogului si a
constructiei scenice, prin maiestria autorului de a crea caractere si tipologii, prin profunda
observare a realitatilor sociale si politice din epoca, fapt ceea ce a facut ca Tudor Vianu sa
afirme: "Realismul tipic este formula lui artistica".

Definitie: Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in proza, care satirizeaza
intamplari, aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor, a unui grup social n.n.) prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte puternice. Comedia
are scopul de a indrepta acele tare (defecte - n.n.) umane si sociale prin ras, avand, asadar,
rol moralizator si final fericit. Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt
ironia, satira si sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, atat in ilustrarea
aspectelor imorale (moravuri -n.n.) ce se petrec in societate, cat si a caracterelor umane
dominate de tare (defecte - n.n.) morale.
Principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetica ce include situatii si personaje
ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea
acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta, dintre serios si derizoriu,
dintre iluzie si realitate, dintre efort si rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace etc.
Formele de manifestare ale comicului sunt foarte variate: comicul de situatie, comicul de
caracter, comicul de limbaj, comicul de moravuri, comicul de intentie, comicul de nume etc.
Ion Luca Caragiale (1852-1912)a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera
monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora
scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de
inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu
maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin arta compozitiei, fiind cel
priceput creator de caractere din literatura romana, ilustrate mai ales in cele patru comedii:
"O noapte furtunoasa", "Conu Leonida fata cu reactiunea", "O scrisoare pierduta" si "D ale
carnavalului". Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea,
coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind
imbracate in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism provocator,
atitudini ce se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
Comediile lui Caragiale definesc un observator lucid si exact al societatii romanesti si tocmai
de aceea afirmarea sa literara a intampinat mari dificultati din partea oficialitatilor politice
ale vremii. D.A.Sturdza, academician si important politician liberal, s-a opus cu vehementa
atunci cand opera lui Caragiale a fost propusa pentru premiere de catre Academia Romana,
argumentand indignat: "D-l Caragiale sa invete a respecta natiunea sa, iar nu sa-si bata joc
de ea" si autorul nu a fost premiat. intamplarea seamana foarte bine cu un comic de situatie
din opera marelui comic. Pledand in apararea valorilor artistice ale scriitorului, Titu
Maiorescu scrie un studiu intitulat "Comediile d-lui Caragiale", in care demonstreaza ca
intreaga opera ilustreaza realitatea politica si sociala a epocii, dand o replica usturatoare
celor veninosi: "Caci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o comedie nu are
nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea contemporana
cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si, acelasi Caragiale, care
astazi isi bate joc de fraza demagogica, si-ar fi batut joc ieri de islic si tombatera si isi va
bate joc maine de fraza reactionara, si, in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar
incontestabil." Criticul sustine in continuare rolul moralizator al artei, care isi propune sa
indrepte tarele si moravurile politice si sociale, iar in cazul lui Caragiale acestea se corijeaza
prin ras. in comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate
demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas
mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe
ticalosi mai mult ca rasul". De altfel, un dicton latin sustinea acelasi rol moralizator al
comicului: "Ridendo castigat mores" ("Rasul indreapta moravurile").
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena
Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.

Tema. "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand dorinta
de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe
fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre
reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii
partidului de guvernamant-Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si
Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile
politice ale vremii.
Locul actiunii este capitala unui judet de munte, iar timpul in care se petrec intamplarile este
plasat la sfarsitul secolului al XlX-lea.
Semnificatia titlului. "O scrisoare pierduta" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizand,
totodata, intriga subiectului. Scrisoarea de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de
aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu, iar
acesta o pierde - la randul lui - si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o inapoiaza
"andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta "scrisorica de amor" este a unei doamne din
inalta societate bucuresteana catre o "persoana insemnata da becher" si gasita de
Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta
"scrisorica" este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai primeste inapoi,
pentru ca "mai trebuie s-aldata". Scrisoarea de amor este totodata si o arma politica,
deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de
oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale
pentru a-si asigura victoria in alegeri.
Zoe Trahanache este cea mai distinsa figura feminina din teatrul lui I. L. Caragiale. Zoe sau
coana Joitica" (dupa cum ii spune Zaharia TrahanachE) este tipul femeii voluntare si
autoritare. Zoe tine la onoarea sa publica", pe care si-o doreste nepatata. Amenintata cu
santajul de catre Catavencu, Zoe stie sa se foloseasca de trucurile specific feminine (face uz
de lacrimi, lesinuri etc.) pentru a obtine sustinerea candidaturii lui Catavencu din partea lui
Tipatescu si a lui Zaharia Trahanache, sotul ei.
Stie sa fie autoritara, atunci cand nevoia i-o cere, si-1 ameninta pe Tipatescu: Eu il aleg, eu
si cu barbatu-meu".
Aceasta femeie bar-bata" este capabila totodata de multa generozitate.
Cand Catavencu este invins, in loc sa se razbune pentru santajul acestuia, ea il iarta, ba
chiar ii aminteste ca mai sunt si alte Camere", deci aite ocazii de care el va putea profila
pentru a-si atinge telul. Folosindu-se de autoritatea pe care o exercita asupra tuturor
barbatilor, de la Trahanache la Cetateanul turmentat, care o considera o dama huna", Zoe
conduce din culise toate demersurile politice, fiind adevaratul sef al campaniei electorale.
Spirit practic, desi il iubeste pe Tipatescu, ea refuza propunerea naiva a acestuia de a fugi
impreuna.