Geochimia Carbunilor

CUPRINS :
Ce este carbunele ?................................................................................................ 3
Originea carbunelui................................................................................................ 3
Compozitia chimica................................................................................................ 4
Elementara simpla............................................................................................ 4
Alcatuire................................................................................................................. 4
Clasificarea carbunilor............................................................................................ 5
Utilizarea carbunilor............................................................................................... 6
Evaluari ale resurselor de carbune.........................................................................6
Contributia carbunilor in balanta energetica mondiala..........................................6
Repartitia geografica a resurselor de carbune.......................................................7
Republica Populara Chineza................................................................................ 7
America de Nord................................................................................................. 7
Comunitatea Statelor Independente...................................................................8
Romania.............................................................................................................. 8
Bibliografie............................................................................................................. 9

Ce este carbunele ?
Carbunele este o roca sedimentara de culoare brun - neagra cu proprietati combustibile formate prin
(carbonizare) imbogatirea in carbon (in conditiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile
geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani in urma, prin
doua procese mai importante:
1. faza biochimica produsa de bacterii si ciuperci care transforma celuloza
si lignina din plante;
2. faza geochimica faza propriu zisa de incarbonizare, care se produce la
temperaturi si presiuni ridicate formandu-se intr-un timp indelungat huila
si antracitul. Acest proces are ca rezultat o imbogatire de peste 50 % din
volum in carbon.
Datorita energiei termice ridicate degajate prin ardere huila mai poarta numele de aurul negru.

Originea carbunelui
Cea mai mare parte a carbunelui s-a format in urma cu aproximativ 360-286 de milioane de ani, intr-o
perioada numita de geologi era carbonifera tocmai datorita cantitatilor imense de carbune care s-au
format atunci. Aceasta a luat nastere din padurile tropicale preistorice, ce cresteau pe pamanturile
mlastinoase. Padurile se compuneau din arbori foarte diferiti de cei care traiesc in zilele noastre. Cea
mai mare parte a lor erau arbori feriga giganti. Existau, de asemenea, si arbori de coada-calului
giganti, dar si multe plante mai mici.
Dupa moarte ferigile uriase si celalate plante cadeau in apele mlastinoase. Aceste ape erau foarte
sarace in oxigenul care favorizeaza actiunea bacteriei ce produce putrefactia, astfel incat arborii-feriga
au putrezit foarte incet si s-au transformat in turba, primul stadiu de formare a carbunelui. In
timpul formarii turbei apare o degajare de gaz de mlastina, numit gaz metan.
Pentru a se transforma in carbune, turba trebuie sa fie presata. Un strat de turba cu o grosime de 10 si
15 metri vor forma un strat de carbune de doar un metru grosime. Primul stadiu al comprimarii a avut
loc in mlastinile primitive, o data cu depunerea unor straturi succesive de vegetatie intrate in
putrefactie, comprimand straturile inferioare sub greutatea lor.
In perioada carbonifera scoarta Pamantului a suferit o serie de transformari. In timpul uneia dintre
aceste perioade, turba a fost acoperita cu nisip si cu mal. Straturile de pamant si turba au fost apoi
ingropate sub mari pentru ca apoi sa revina din nou la suprafata.

In timp ce se formau noi mlastini, si noi straturi de turba. Acest proces, numit sedimentare ciclica, s-a
produs de mai multe ori. In regiunile carbonifere exista un numar de zacaminte, situate unul deasupra
celuilalt, cuprinse intre straturile de roca sedimentara. Unele straturi de carbune au o grosime de doar
cativa milimetri, altele ating grosimi de cativa metri.

Compozitia chimica
Elementara simpla

Lemn
Turba
Lignit
Carbuni
bituminosi
Antracit

C (%)
49.65
55.44
72.95
84.24

O(%)
43.2
36.56
20.5
8.69

H(%)
6.23
6.28
5.24
5.55

N(%)
0.92
1.72
1.31
1.52

93.5

2.72

2.81

0.97

Carbunii se caracterizeaza prin faptul ca pe masura ce creste calitatea

( gradul /rangul ) sau grad de incarbonizare, se realizeaza o imbogatire a
carbunelui pe contul pierderii de Oxigen care scade de 13 ori de la Turba la
Antracit.
Pe contul injumatatirii Hidrogenului, in timp ce Azotul nu prezinta variatii
importante, cantitatea fiind aproximativ asemanatoare la :

Lemn - Antracit
Turba - Carbuni bituminosi

Sulful se gaseste in cantitati variabile, uneori destul de mari, individualizandu-se

pelicule de Sulf elementar si foarte des aparitii de sulfuri ( Pirita, Marcasita,
uneori chiar sulfuri de Nichel).

Alcatuire
In tehnica, compozitia carbunilor se exprima partial in elemente
chimice, carbon (C), hidrogen (H), azot (N), oxigen (O) si sulf (S), partial in substante ca masa
minerala (A - de:Asche, en:ash) i umiditatea (W - de:Wasser, en:water).
Compozitia se poate exprima ca:

masa organica, care contine C, H, N, O si S din combinatiile organice;

masa combustibila (en:DAF - dry, ash free), care conine si S din

combinatiile minerale (pirite), care arde si el, adica tot ce arde - ceea ce nu
arde (masa minerala plus umiditatea) este balastul;

masa anhidra, care contine si masa minerala, adica tot, mai putina apa;

masa uscata la aer (masa pentru analiza), care contine si umiditatea de

constitutie si cea higroscopica, compozitie folosita in determinarile de
laborator, fiind stabila;

masa initial (en:raw), care contine si umiditatea de imbibatie, adica

compozitia carbunelui introdus in focare.

In timpul incalzirii, din carbune se degaja gaze combustibile, numite materii volatile. Cu cat se degaja
mai multe materii volatile, cu atat carbunele se aprinde mai usor.
Prin aprindere si ardere carbunele degaj caldura. Cantitatea de caldura eliberata prin arderea completa
a unui kilogram de combustibil (aici carbune) este puterea calorifica (sau caldura de ardere) a
combustibilului, care in SI se exprim in MJ/kg. In practica, utila este puterea calorifica
inferioar (Qi).

Clasificarea carbunilor
Dupa origine, vechime, compozitie, putere calorica, umiditate, reziduuri
provenite din arderea si prelucrarea lor, se impart in:

Carbuni superiori (huila, antracit)

Carbuni inferiori (carbune brun, lignit, turba)

Antracitul
89,5-96,5% carbon
industria chimica.

7800-9000 kcal/kg

este folosit in industria energetica si in

Huila
76-90% carbon 4-6% oxigen
5% hidrogen si apa
foloseste la fabricarea cocsului si a gazului de iluminat.

7000-9000 kcal/kg

se

Carbune brun
66-79% carbon 3500-5000 kcal/kg
putin pentru cocs .

se utilizeaza drept combustibil si mai

Lignit
2600-4100 kcal/kg; utilizare energetica si incalzirea

locuintelor

Turba

contine resturi vegetale incomplet carbonizate

40-95% apa
46-60% carbon (in stare uscata)
28-40% oxigen
4-7% hidrogen
900-1500 kcal/kg
se foloseste ca material izolant si amendament in agricultura

Utilizarea carbunilor
Carbunele are o varietate de utilizari. El poate fi folosit drept combustibil, atat
casnic, cat si in producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din
termocentrale. Prin ardere carbunele elibereaza caldura si produce gaze de
ardere ca dioxid de carbon, dioxid de sulf si vapori de apa. In anul 2003 24,4 %
din energia primara produsa pe glob si 40,1 % din energia electrica era produsa
pe baza de carbune, cu ponderea insemnata a huilei si lignitului. Termocentralele
moderne au redus substantial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea
carbunilor.
De asemenea el poate fi folosit ca materie prima in industria chimica (pentru
obtinerea vopselurilor, materialelor plastice, fibrelor sintetice, ingrasaminte, etc.)
si in metalurgie. O importanta mare o prezinta cocsul care este folosit drept
combustibil in siderurgie (pentru obtinerea unei tone de otel, sunt necesare 600
kg cocs), in incalzire (inlocuitor al gazelor naturale), ca produs auxiliar la
fabricarea fontei, a carburii de calciu si a altor derivate industriale, si de
asemenea ca reducator al minereurilor feroase in furnale. Cocsul este rezultat in
urma procesului de carbonizare la temperaturi inalte, prin distilarea carbunelui in
lipsa oxigenului.

Evaluari ale resurselor de carbune

Dintre toti combustibilii minerali, carbunii detin cele mai mari rezerve certe
si probabile. Potrivit estimarilor facute cu prilejul aceleiasi Conferinte de la
Munchen, acestia reprezinta 90% din rezervele de combustibili fosili, fata de
numai 4% petrol i 1% gaze naturale.

Din rezervele economice exploatabile de aprox. 826 mld. Tone, consumul

mondial actual se ridica cca. 4,5 mld. Tone, ceea ce ar asigura un consum pentru
aproape 200 ani.
In ceea ce priveste repartitia geografica a rezervelor, aceasta este foarte
inegala, circa 95% fiind concentrate in emisfera nordica si numai 5% in cea
sudica (in principal in tari ca Australia, Africa de Sud, Columbia, Brazilia); in
emisfera nordica zacamintele sunt concentrate indeosebi intre latitudinile de 35
si 60o. Numai trei state detin circa 90% din rezervele probabile C.S.I.
( Comunitatea Statelor Independente) - (60%) , S.U.A. i China exista,
totodata, si mari zone geografice care au foarte mici rezerve ca, de exemplu,
Africa (2,7%), America de Sud (1,2%), Oceania (1,1%).

Contributia carbunilor in balanta energetica mondiala

In prezent contributia carbunilor pe plan mondial este de 33% la productia de
energie electrica, iar estimativ pentru anul 2025 se ajunge la o contributie de
31%. Au existat scaderi ale ponderii carbunilor de la 26% in anul 1990, la 24% n
2003 (UE, Europa Centrala si de Est, fostele State sovietice). Pe de alta parte au
existat si cresteri ale ponderii carbunilor in SUA, Australia, Japonia, Noua
Zeelanda, tarile in curs de dezvoltare ale Asiei (China si India).

Repartitia geografica a resurselor de carbune

Tarile care detin importante rezerve de carbune, la nivelul anului 2005 sunt cele
din America de Nord, Asia si tarile apartinatoare Comunitatii Indepenedente a
Statelor, cu peste 100 miliarde tone.

Republica Populara Chineza

Republica Populara Chineza a cunoscut o crestere deosebita a industriei
carbonifere dup 1950 si produce in prezent 39,8% din totalul mondial, carbunii
fiind principala sursa energetica a tarii.
Principalele exploatari se fac n China de nord-est (Manciuria) la Fushun (una
dintre cele mai mari exploatari la zi din lume) si Benxi bazinele Taiyuan si
Datong, n provincia Honan si n provinciile Yunan si Hunan.
Zacamintele sunt de calitate superioara, grosimea statelor este mica, iar
adancimea de exploatare redusa permite de multe ori exploatarea in cariera.
Regiuni de exploatare:

Regiunea de Nord-Est cele mai mari zacaminte FUSHUN Exploatari in

cariera, huila
Provinciile BENXI si SHANXI
Regiunea de Nord Bazinele TAIYUAN si DATONG
Regiunea Centrala si de Sud - carbuni inferiori- Provinciile YUNNAN i
HUNAN

America de Nord
America de Nord participa cu aproape 1/3 la productia mondiala, Statele Unite
ale Americii se situeaza pe locul al doilea in productia mondiala. Repartitia
rezervelor este in vest, in zona Muntilor Stancosi (in statele Montana, Wyoming,
Utah, Colorado, Washington, Dakota de Nord),in estul si centrul tarii.
Cel mai important este Complexul carbonifer din estul tarii, axat pe Muntii
Apalasi, care se desfasoara din statul Pennsylvania, in nord, pana in statul
Alabama, in sud. Este principala baza de aprovizionare cu carbuni cocsificabili a
S.U.A.
A doua baza carbonifera este cea din bazinul mijlociu al fluviului
Mississippi, in care zacamintele sunt cantonate in statele Ohio, Nebraska, Kansas
si Oklahoma (in vest).

Regiuni de exploatare:

Regiunea Muntilor Stancosi (75%, dar cu o participare la productie de doar

35%), cu
exploatari in statele: Dakota de Nord, Colorado, Wyoming.

Regiunea Muntilor Apalasi: Pennsylvania, Virginia de Vest si Alabama.

Bazinul Fluviului Mississippi:
-bazinul central- estic: Illinois, Montana, Indiana, Kentucky,
Ohio
-bazinul central- vestic: Iowa, Missouri, Nebraska
-bazinul sudic: Texas, Louisiana

Comunitatea Statelor Independente

Comunitatea Statelor Independente se Inscrie Intre cele mai mari
producatoare de carbuni din lume, detinand, totodata, aproape 2/3 din rezervele
mondiale certe si probabile, din care 90% sunt localizate in partea asiatica a tarii.
Carbunele a fost mai intai exploatat in partea europeana a tarii unde exista
cateva mari bazine carbonifere, cel mai important fiind bazinul Donbas din
Ucraina, detinand 40% carbuni cocsificabili, aflat in apropierea zacamintelor de
7

minereu de fier de la Krivoi-Rog si Kerci, in bazinul Peciora si in muntii Ural,

exceptie facand bazinele Kizel si Celeabinsk.
In partea asiatica, unde sunt concentrate circa 90% din rezervele de carbune
ale C.S.I. cel mai mare bazin in exploatare este Kuzbas situat in bazinul fluviului
Obi, pe afluentul sau Tomi, si in bazinul Karaganda 1/10 la productia tarii. Alte
bazine carbonifere din partea asiatica sunt: Ekibastus din Kazahstan, Minusinsk,
in sudul Siberiei Occidentale, Kansk-Acinsk din bazinul superior al Eniseiului,
Ceremhovo in vestul lacului Baikal, Tunguska, in partea central siberiana.
Comunitatea Statelor Independente detine, totodata, si cele mai mari rezerve
de turba din lume, evaluate la circa 150 mld. t.c.c., localizate in partea centraleuropeana, Siberia Occidental si Orientala.

Romania
In Romania intre combustibilii minerali clasici (carbune, petrol si gaze
naturale), carbunii ocupa primul loc dupa marimea rezervelor. Acestia sunt,
totusi, destul de modeste (cca. 1,15 mld. tone) si alcatuite, in mare majoritate,
din carbuni inferiori (1,10 mld. tone). Productia a scazut mult n ultimii ani,
inregistrandu-se doar 31,2 mil. tone n 1991 (din care 3,2 mil. t. huila) crescand
pana la 36,1 mil. tone n 1996 (din care 1,3 mil. tone huila). Ca repartitie
geografica, ele sunt concentrate in cea mai mare parte in Oltenia si Depresiunea
Petrosani.

Carbunii superiori :

Bazinul Petrosani, situat pe cursul superior al Jiului (Uricani, Lupeni,

Petrosani, Vulcan, Aninoasa, Livezeni, Petrila)

In Muntii Banatului (Anina, Doman, Secu), Defileul Dunarii (Baia Nou,

Cozla, Bigar etc.)

Carbunii inferiori :

Bazinul Motru Jils Rovinari, situat in Podisul Getic

Bazinul Huscioarei, situat in Podisul Mehedinti

Bazinul Alunu-Berbesti, amplasat in Subcarpatii Gorjului si Valcei

Bibliografie
8

Curs Geochimie Date de geochimiea carbunilor

https://www.scribd.com/doc/97351415/CARBUNII