Parvoviroza canina - o boala virala, care poate fi fatala

Parvoviroza este o boala foarte grava, adeseori mortala, produsa de

unul dintre cei mai mici virusi ai familiei Parvoviridae. Descoperit
abia in anii 1978, este alcatuit din capsida proteica si un fragment de
ADN. Este deosebit de rezistent, fiind capabil sa supravietuiasca in
mediu la temperaturi extrem de scazute, pana la 6 luni.
In anul 1978, cand a fost descoperit, se presupunea ca ar fi “inrudit”
cu virusul parvovirozei feline, mai exact, acesta suferise o mutatie
capabila sa infecteze si specia canina.
Un an mai tarziu, virusul sufera o mutatie si devine mult mai virulent
(CPV-2a). La vremea aceea singurul mijloc de lupta era vaccinul existent deja pentru feline,
care a fost administrat si cainilor.
Forma actuala este o noua “transformare” a acestei mutatii, se cheama CPV-2b, pentru care
exista vaccin.
Virusul parvovirozei canine nu este periculos pentru om, nici pentru feline, deoarece fiecare
din aceste specii are propria forma de virus.
 
Transmitere si actiune
Virusul patrunde in organism in urma contactului cu fecale contaminate, prin hrana
contaminata, si mai putin prin contact direct.
Odata ajuns in organism, ataca limfonodulii, maduva hematogena, distrugand celulele albe, si
apoi, prin sange, ajunge in intestinul subtire. Aici distruge celulele mucoasei intestinale, astfel
incat bacteriile care se dezvolta in mod normal in intestin ajung in sange. Procesele normale
de absorbtie intestinala nu se mai produc, si in felul acesta se ajunge la deshidratare severa.
Parvoviroza ataca deci in doua moduri: prin toxine eliberate de bacterii si prin deshidratare
violenta (diaree cu urme de sange si mucus, voma).
Cei mai predispusi la aceasta boala sunt puii (2-6 luni) si adolescentii, datorita insuficientei
dezvoltari a sistemului lor imunitar. Puii primesc anticorpii prin colostru, adica laptele
matern, supt in primele zile de viata, insa acesti anticorpi nu sunt suficienti pentru lupta
impotriva unei eventuale infectii.
Prevenire
 
De aceea, se recomanda vaccinarea preventiva. Atentie, insa - exista o perioada in care puii
sunt extrem de vulnerabili. Se stie ca vaccinul contine virusi atenuati, modificati sau morti.
Daca in sange mai sunt anticorpi prezenti, ucid virusii ca si cum ar fi infectie, urmand un
interval cand nu exista suficienti anticorpi sa lupte cu o infectie, dar nici sa lase sa actioneze
vaccinul. Dupa aceasta perioada, vaccinul este eficient si puiul este imunizat.
Vaccinarea se face la fiecare 2-4 saptamani pana la 16 saptamani, varsta puiului.
Exista anumite rase cu o predispozitie marita la aceasta boala, cum ar fi: rottweiler,
doberman, pit bull terrier.
Odata contactata boala, daca animalul supravietuieste, dobandeste imunitate naturala, care se
mentine cel putin 3 ani, sau chiar toata viata.
Semnele bolii apar la 5-6 zile dupa ce animalul a fost expus si se manifesta prin anemie,
inapetenta, oboseala, voma, diaree, deshidratare. Febra nu este un simptom specific.
In primele doua saptamani dupa ce animalul a fost contaminat, cantitatea de virus eliminata
prin fecale este maxima.
Testele hematologice sau testul ELISA fecale confirma prezenta virusului (in sange, respectiv
fecale).
Tratamentul este complex, incluzand antibiotice (tetracicline, cefalosporine), pentru
prevenirea infectiilor bacteriene secundare, antidiareice, aport intravenos de lichide,

5
glucoza,potasiu, datorita deshidratarii la care este supus organismul, iar in ultimul timp se
practicachiar administrarea unor hormoni care sa stimuleze formarea celulelor albe, pentru
intarirea sistemului imunitar.
Se pot administra si medicamente care reduc greata – metoclopramid, sau pentru prevenirea
ulceratiilor esofagiene (zantac).
Important de retinut este faptul ca medicamentele nu se administreaza pe care orala, in
special antibioticele, datorita leziunilor intestinale existente.
Dieta la care va fi supus animalul in perioada de refacere va exclude hrana “solida”, fiind
recomandata carnea fiarta (de pui), maruntita, orezul alb fiert, branza slaba, pastele. Mesele
vor fi reduse cantitativ, dar administrate la intervale scurte (o ora, doua).
Baia este recomandata – inlatura urme de virus si ajuta la decontaminare.
Singurii agenti dezinfectanti eficienti pentru igiena suprafetelor sunt innalbitorii (in special
hipocloritul de sodiu), preparati in felul urmator: o parte innalbitor, la 30 parti apa, solutie cu
care se spala toate obiectele potential contaminate (jucarii, cusca, covoare, vase pentru
hrana).
Suprafetele inchise sunt considerate contaminate timp de o luna, in timp ce suprafetele
deschise (solul, curte, parc, etc) timp de 7 luni.
Foarte important este ca tratamentul sa fie efectuat intr-o clinica de specialitate, sub
supravegherea unui medic.
Dar si mai important este sa nu se ajunga aici. De aceea, vaccinati-va animalele din timp!