Legendele Dunarii: misterul tunelurilor stravechi care impanzesc Galatiul si

traverseaza fluviul catre Dobrogea

Costel Crangan,

Cele mai multe legende spun ca boierii moldoveni ar fi sapat un tunel pe sub Dunare pentru a-si feri averile de
navalirile turce si tatare. Intrarea in tunel s-ar afla intr-un loc sacru, inaccesibil ,,civililor": sub altarul bisericii
istorice Precista de pe malul Dunarii. Specialistii resping ideea ca ar exista un astfel de tunel, insa lasa si cateva
semne de intrebare.
Visul galatenilor de a putea trece lesne Dunarea, printr-un tunel sau pe un pod, este vechi de secole. Poate veni
chiar din negura mileniilor, caci e sigur ca aceste locuri erau locuite inca dinainte de Hristos.
De-a lungul timpului, in jurul acestei dorinte aprige de a ajunge fara prea multa osteneala pe malul dobrogean
(sa mergi 800 de metri cu barca, in conditiile unor curenti foarte puternici ai apei, nu este la indemana oricui) sau tesut numeroase proiecte si legende.
Chiar daca in ultimul sfert de secol au predominat proiectele (niciunul realizat, in ciuda noianului de promisiuni
si a milioanelor de euro cheltuite pe tot felul de studii de fezabilitate fantasmagorice), tot legendele aprind mai
tare imaginatia oamenilor.
Caci daca-i intrebi pe galateni care-i treaba cu tunelul pe sub Dunare, vei afla ca exista deja unul, secret, facut

de romani sau de turci, nu-i chiar clar, insa vor injura pe rupte planurile autoritatilor prezentului (considerate
utopice de marea majoritate) de a face un tunel auto catre malul tulcean. Dar sa ne intoarcem de la legendele
prezentului la cele ale trecutului.
Este biserica Precista o capela Rosslyn romaneasca
Cele mai multe dintre informatiile vehiculate in plan local despre tunelurile existente sub oras si sub Dunare
aseaza in centrul povestii biserica fortificata Precista, care se afla pe Faleza, la doar 100 de metri de malul
fluviului. La o prima vedere, Precista pare un fel de capela Rosslyn a Romaniei (cine a citit cartea ,,Codul lui Da
Vinci", a lui Dan Brown, intelege paralela), care ascunde secrete de nepatruns de catre oamenii obisnuiti.
Construita intre anii 1643 si 1647, in timpul domniei lui Vasile Lupu, Precista a fost, in acelasi timp, si lacas de
cult, dar si cetate de aparare impotriva cotropitorilor. Este cel mai vechi monument istoric din municipiul Galati,
iar in jurul ei a plutit mereu un val de mister.

Biserica

Precista din Galati. Foto: C.C.

Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsa de turci in anul 1711, distrusa in razboaiele
ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 si 1769-1774 si suferind avarii in numeroase alte randuri,
consfintindu-se astfel faptul ca navalitorii o aveau ca tinta predilecta.
Arhitectul francez care a condus lucrarile de restaurare a bisericii (imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial) a
remarcat ca Precista are o multime de detalii constructive surprinzatoare, care o fac sa fie o cladire unica.
Astfel, in zidarie, printre randurile de caramida, este folosita piatra, tehnica nefolosita la alte biserici
moldovenesti ridicate in aceeasi perioada. De asemenea, zidul peretilor de deasupra ferestrelor, pana la acoperis,
este dublu, formand o galerie cat sa poata umbla comod un om.
In plus, deasupra altarului exista o camera mare, unde la navalirile barbare se asigurau diferite odoare si bogatii
ale orasului. Prezenta acestei camere in interiorul bisericii, n-ar fi, se spune, o intamplare, caci chiar de sub altar

(loc unde nu se poate cauta, caci, prin definitie, este un loc sacru, tabu) ar porni un tunel secret pe sub Dunare,
pe unde se puteau duce la loc sigur averile si putea fi scapati locuitorii de vaza de furia vrajmasilor.
Se mai vehiculeaza ideea ca, in urma cu aproximativ un secol, tunelul ar fi fost astupat cu pamant la capatul
tulcean, iar culoarul de sub Dunare ar fi fost folosit de bogatii vremurilor pentru a-si ascunde comorile de
invadatorii germani si sovietici.

Lucrarile

la strada Traian au scos la iveala vestigiile unei retele de tuneluri. Foto: C.C.
O alta varianta ar fi ca tunelul are inca doua ,,guri": una sub casele celebrului avocat H. Stefan (ale carui
bunuri - avea o colectie colosala de tablouri si bijuterii, evaluate la cateva zeci de milioane de dolari - au
disparut subit in timpul celui de-al doilea razboi mondial), iar cealalta sub biserica Sfantul Gheorghe (o biserica
faimoasa - demolata cu mare pompa, in 1963, de catre comunisti - care adapostea ramasitele marelui hatman
cazac Ivan Mazepa).
Cei care tin legenda vie
Evident, daca vrei sa afli lucruri interesante despre trecutului Galatiului, e musai sa mergi la un muzeu. Muzeul
Judetean de Istorie ,,Paul Paltanea" detine, in cele trei locatii ale sale (sediul de Domneasca, Casa Cuza si Casa
Colectiilor), marturii extraordinare ale trecutului acestor locuri. De asemenea, dovezi impresionate exista si la
Muzeul Istoriei, Culturii si Spiritualitatii Crestine la Dunarea de Jos, Muzeul Satului Moldovenesc sau
Complexul Muzeal de Stiintele Naturii.
Insa daca vrei sa evadezi din lumea extraordinarului in cea a incredibilului este neaparata nevoie sa mergi in
parcul sahistilor din Tiglina. Acolo istoria capata o cu totul alta fata, aproape mistica, aproape ,,science fiction",
caci venerabilii luptatori cu mintea (se joaca sah ca la mondiale acolo!) stiu lucruri pe care cartile de istorie si
rapoartele oficiale nu le incap.

Ei tin legenda vie. Si nu pentru ca legenda nu s-ar conserva si propaga si altfel, ci pentru ca acolo, in parcul
sahistilor, oamenii au un har cu totul aparte in a povesti, a se contrazice si a se completa unii pe altii.
In parcul sahistilor, tunelul pe sub Dunare este cam ca produsul intern brut: toata lumea stie ca exista, dar
nimeni nu l-a vazut vreodata. Putinii care se lauda ca au fost acolo sunt ironizati fara mila de ceilalti purtatori ai
legendei, care sunt convinsi ca tunelul nu se va lasa gasit prea curand.

Hruba de

pe strada Domneasca (in apropiere de sediul Vietii libere". Foto: Adevarul

Nea' Costica are 78 de ani si a iesit la pensie de la Combinat. ,,Eu am iesit pe bune, la limita de varsta, cu ca
astia de acuma, la 50 de ani", se lauda cel pe care prietenii il striga Karpov (ca pe fostul mare campion mondial),
din doua motive: e bun la sah si-l cheama, in buletin, Carp.
,,Vezi, dom'le cum e lumea Astia de acuma se lauda ca fac tunel de 25 de ani incoace, dar nu-s in stare sa
astupe groapa aia de pe Faleza. Ne rad si cu fundul stramosii nostri, care au sapat tunelul pe sub Dunare acum
doua mii de ani", este de parerea nea' Costica.
Nu stie pe unde trece tunelul, insa este ferm convins ca incepe de sub biserica Precista si ca intrarea este tinuta
secreta de mai-marii Bisericii ortodoxe. ,,Au pus mana pe aurul dacilor ascuns acolo, deci nu vor sa stim ca au
gasit tunelul", este convins galateanul, care este contrazis de nea' Petru: ,,Baliverne! E facut de boieri acum 300
de ani, ca sa-si ascunda comorile de turci!"
Sa ne intoarcem, totusi, la muzeu
Dincolo de vorbele spuse de purtatorii de legende se cuvine, fara indoiala, ca ultimul cuvant sa-l aiba, totusi,
specialistii.
Cristian Caldararu, directorul Muzeului de Istorie din Galati, se declara pesimist in ceea ce priveste posibilitatea
ca inaintasii nostri, care avea resurse tehnice limitate, sa fi construit un tunel pe sub Dunare. Totusi, un sambure

de adevar exista, dupa cum recunoaste repuatul istoric galatean.

,,Totul a pornit de la faptul ca a fost descoperita o galerie, cu o lungime de 300 de metri, intre Biserica Precista
si Biserica Sfantul Gheorghe. De aici a aparut legenda conform careia ar exista un asemenea tunel si pe sub
albia Dunarii, tunel prin care se putea ajunge pe malul tulcean al fluviului. Nu exista nicio dovada in acest sens,
este doar o poveste", afirma Caldararu.

Hruba de pe strada Domneasca (langa Prefectura), parte a unei retele complexe. Foto: C.C.
Interesant este ca declaratia acestuia este nuantata usor de consilierul Marius Mitrof, de la Directia pentru
Cultura, Culte si Patrimoniu a judetului Galati, care acrediteaza ideea ca legenda ramane legenda pentru ca s-au
pierdut probele.
,,Totul este o legenda si asa va ramane. La cum a fost rascolita Faleza Dunarii in acea zona este greu de crezut
ca vom mai gasi vreodata vreun tunel. N-am stiut sa ne conservam istoria, iar acum trebuie ne multumim cu
legende", a spus Mitrof.
Faptul ca in spatele exagerarilor oamenilor ar putea exista o cantitate apreciabila de adevar este confirmat pe
undeva si de aceea ca pe sub Galati trec zeci de kilometri de tuneluri misterioase. Cele mai multe dintre acestea
au fost sapate si zidite in urma cu cel putin 200 de ani, insa, din pacate, reconstruirea orasului din perioada 19501970 le-a distrus si le-a astupat in mare parte.

Hruba de

pe strada Cuza din Galati- Foto: arhiva

Cu toate acestea, pe strazile Domneasca, Nicolae Balcescu, Alexandru Cuza, Mihai Bravu si Dogariei (cea mai
veche strada a orasului) mai pot fi gasite numeroase ramasite ale aceste retele vaste de tuneluri, care nu a fost
niciodata explorata si cartata de specialisti.
VA MAI RECOMANDAM SI:
Povestea singurei biserici din Romania in care a slujit ca preot un patriarh al tuturor ortodocsilor. De ce
a fost gonit de turci de la Constantinopole
Povestea Elisei Leonida, prima femeie inginer din lume. A studiat in Germania dupa ce in Romania a fost
respinsa pe criteriul ,,locul femeii este la cratita!"

Legendele nestiute ale Dunarii: in cautarea misteriosilor monstri acvatici care se

ascund sub apele fluviului
Costel Crangan,

De la crocodilul de canalizare la anaconda de Cocuta, toate sunt povesti pescaresti care i-au facut pe galateni sa
se inarmeze si sa plece in cautarea ,,bestiilor" mancatoare de oameni. Pana la proba contrara, singurii ,,monstri"
cu ,,fisier foto atasat" sunt morunii si somnii de cateva sute de kilograme bucata. Specialistii piscicoli zambesc a
paguba in fata legendelor: ,,Monstri au cam fost, dar i-au rarit braconierii".
De cand s-au inventat telefonul mobil cu camera digitala si internetul, povestile pescaresti nu mai sunt ce-au
fost. Orice legenda care incearca sa smulga din partea auditoriului macar un ,,hai, frate!", fie el cat de putin
patruns de emotie, se propteste, invariabil, intr-o replica ce taie elanul oricarui pescar cu talent: ,,Pai, arata-ne
poza!".
Insa chiar daca tehnologia moderna a cam retezat din elanul spumoaselor legende de alta data, tot se mai gaseste
cate un ,,romantic" care, intru amintirea vremurilor de odinioara, arunca spre public cu momeala unei povesti
pescaresti condimentata cu toate detaliile necesare pentru a face gurile sa se caste de uimire. Cum ar fi cea a
pestelului lung ,,cat un autobuz", care este ,,vazut" din cand in cand in apele din dreptul orasului.
Crocodilul din canale si sarpele de la plaja Cocuta
O poveste incredibila legata de posibila fauna de dimensiuni gigantice a Dunarii este legata de aparitia unei

soparle uriase (Crocodil Varana) in canalul colector care se varsa candva in Dunarea in zona ,,Elice". Intre timp,
canalul a ramas doar in parte (si doar cu numele), caci apele uzate sunt repompate acum catre statia de epurare
de la malul Siretului.
Canalul respectiv avea circa doi metri in diametru, iar gura lui de varsare era mai mereu sub apele fluviului, asa
ca, nu se stie de unde, a aparut povestea unei soparle uriase - un fel de Godzilla a sudului Moldovei - care, cica,
cutreiera, acum cateva decenii, canalul si apele din zona portului in cautare de hrana.
Se spune ca fiara avea sapte-opt metri lungime si ca ar fi mancat nu o data copii iesiti sa se scalde in fluviu sau
pescari singuratici. Desigur, nicaieri in scriptele oficiale nu apare vreo dovada a existentei unui astfel de animal,
desi disparitiile de persoane, la malul apei, au fost mereu o realitate. La fel de frecvente sunt insa si cazurile de
oameni care nu prea stiu sa inoate.
O alta poveste, la fel de ciudata, este legata de descoperirea unei piei de sarpe de dimensiuni impresionate (circa
15 metri lungime; anaconda ) in zona plajei Cocuta, aflata pe malul tulcean, exact in fata Galatiului. Pana acum
vreo 20 de ani, plaja amintita era in mare voga (foto jos), dar intre timp a disparut sub apele capricioase ale
fluviului.

Se spune ca unul dintre carciumarii care aveau acolo o toneta cu bere si braga a gasit pielea, provenind de la un
sarpe care a naparlit, chiar pe plaja, in zorii zilei. Speriat, omul a fugit, iar cand s-a intors insotit de mai multi
prieteni, ,,obiectul" disparuse.
Se pare ca povestea a facut suficienta valva in acea vreme (se intampla prin anii'30), incat autoritatile vremii sa
instituie o patrula calare, inarmata, care sa cutreiere cateva zile malul, dupa cum relateaza ziarele galatene.
Evident, sarpele gigantic n-a fost gasit, insa legenda a mai dainuit cateva decenii de atunci.
Si ce povesti ,,cool" erau candva...
Pana sa ajungem la legendele prezentului, sa ne mai aplecam asupra povestilor de altadata, caci, cum spuneam,

povestitori se gasesc mereu. Una dintre cele mai interesante (si cumva infricosatoare) legende ale genului
(evident, fara ,,file video" sau ,,jpg" atasat), am auzit-o de la Mihai Dragomir, un ,,pescar inrait" - sintagma-i
apartine - din Badalanul Galatilor.
Nea' Mihai a scapatat binisor de 70 de ani, dar inca se mai duce ,,la balta", aproape zilnic, in speranta ca doardoar i-o iesi si lui cartea castigatoare, adica somnul de peste suta de kilograme sau morunul cat lotca de lung.
Stie ca viseaza, insa il tin langa apa povestile.
,,Eram copil pe atunci. Nici nu eram la scoala cand am vazut cum au prins pescarii, chiar aici, oleaca mai la vale
de Santierul Naval, un somn de cinci metri. Cinci metri avea, nu te mint! Cand i-o spintecat burta, o gasit in el
un om intreg. Era aproape putrezit, ca-l mistuise stomacul dihaniei".
Mihai Dragomir
pescar "legendar"
,,Sa stii, dom'le, ca somnii chiar mananca oameni daca apuca sa creasca atata cat trebuie. Numai ca-s lacomi si
de aceea sunt si prinsi cand is mici, de pana la 100-150 de kile. Nu se pot abtine de la mancare", este categoric
pescarul.
Despre legenda pestelui gigant, care bantuie apele Dunarii si este vazut cand si cand de oameni, are doar cuvinte
bune. ,,Pai, de ce n-ar fi Prea multi spun ca l-au vazut, ca sa nu fie asa. Cee Nu se poate sa fie in Dunare un
peste de 10-15 metri lungime La cand e de mare e apa Dunarii, sigur poate trai si asa ceva aicea", este de parere
nea' Mihai. Nu-l putem contrazice.
Cand si cand, cate un ,,monstru" cade-n carlig
Povestile pescaresti au, fara indoiala, mai multe fete. Dincolo de zona incredibilului exista si povestile acelea cu
dovada, cu poza ,,monstrului" din toate unghiurile si, mai nou, cu filmare HD.
Cam de doua-trei ori pe an (din pacate, in ultima vreme, pe fondul braconajului masiv, se-ntampla din ce in ce
mai rar...) se nimereste sa pice marea captura, iar monstrul este aratat lumii intregi. Acum doi ani, un galatean a
traz lozul cel mare. Profesorul Mihai Cadinoiu (daca numele vi se pare cunoscut, sa stiti ca asa-i: a fost campion
mondial la popice!) a tras in barca, la ,,Scurta" (adica aproape de varsarea Prutului in Dunare), o namila de 115
kilograme si 2,5 metri lungime.

Pescarul s-a pozat cu ,,monstrul" (foto sus) in toate felurile, care apoi a fost transat, caci si pescarii au un fel de
,,pomana a porcului" cand vine vorba despre capturile de exceptie.
Inca o fuga in trecut, mai spre Delta un pic
Scriitorul tulcean Nicolae C. Ariton, posesorul unui blog foarte citit si scris exceptional
(mistereledunarii.wordpress.com), aduce in actualitatea cateva povesti pescaresti (dar deloc incredibile) despre
monstrii de altadata ai Dunarii.
,,Pentru un loc de pescuit bun se spuneau si ascultau tot felul de povesti, care de care mai fantasmagorice, cu
monstrii veniti din Dunare si care inghitisera hulpavi vitei, caii sau chiar oameni. Cele mai exagerate se
povesteau prin pravaliile evreilor, care erau in stare sa jure, pentru un pitac, sau doi, ca vazusera cu ochii lor
cum o asemenea dihanie inghitise un pescar cu barca cu tot", scrie Nicolae C. Ariton.
,,Dupa ce ajungeau cu bine la un asemenea vad secret, de care stia doar jumatate din Tulcea, cei doi, trei barbati,
insotiti doar de baietii mai rasariti, din familie, faceau primele pregatiri de pescuit. Ii luau la incins pe baistrucii,
care bucurosi nevoie mare de asa expeditie, se jucau prea aproape de Dunare, ispitind vre-o dihanie sa-i inhate.
Apoi, multumiti, legau o funie groasa de codarla carutei, iar de capatul celalalt al acesteia prindeau un carlig
lucios si bine ascutit cu piatra. Dupa ce agatau de el mate de oaie sau porc, ca momeala, il aruncau in apa
albastra-galbuie a Dunarii, toata sleahta pandind intr-o liniste deplina sosirea prazii, inarmati cu topoare si bate".
Nicolae C. Ariton
scriitor
,,O smucitura puternica in codarla carutei era un semn ca dihania a tras, boii fiind urniti cu lovituri de biciusca,
in directie opusa apei, in miscari incete, dar puternice. Toata maiestria era sa nu tragi brusc si tare, amenintand
sa rupi osia carutei, ci sa mergi inainte si inapoi, pana obosea dihania, care o data trasa pe mal era palita in cap
cu o lovitura de topor. Monstrul, care avea uneori si 3-4 metri lungime, era hacuit cu maiestrie si carnea asezata

in cosuri de nuiele si incarcate in caruta golita de pietrele de balast", mai scrie Nicolae C. Ariton.
Povesti, taica, dar si cu ceva sambure de adevar
Specialistii in piscicultura zambesc cand aud astfel de povesti. Insa nu zambesc atat a neincredere, cat mai ales a
paguba.
Inginerul piscicol Marian Popa zice ca odinioara chiar se gaseau in apele Dunarii adevarati monstri. ,,Pana acum
o suta de ani, era ceva normal sa se prinda sturioni - moruni mai ales - de 300 si ceva de kilograme sau somni de
peste 200 de kilograme. Insa vremurile acelea au cam apus. Braconierii au facut praf fauna Dunarii si, in ciuda
eforturilor de repopulare, cu timpul pestii mari vor cam disparea", este de parere inginerul.
Cat priveste povestile cu crocodili, soparle gigant, serpi de 15 metri si pesti ,,cat autobuzul de mari", Marian
Popa ne invita la precautie. ,,Imaginatie unora e foarte bogata! Dar, pana la urma, ce-ar fi viata fara un strop de
fanteziep", intreaba, ca si cum ar raspunde, inginerul.

Legendele nestiute ale Dunarii. Pe urma povestii stranii a fecioarelor zidite de vii in
malurile fluviului
Costel Crangan,

In ,,folclorul pescaresc", povestea este prezentata ca un adevar transmis din tata-n fiu, de-a lungul mai multor
generatii, insa istoricii sunt de parere ca la mijloc ar fi o barfa ,,contaminata" cu legenda mesterului Manole.
Cheurile istorice ale Galatiului chiar exista, insa specialistii spun ca este imposibil sa contina urmele unor
sacrificii umane.
Impresionatele legende urbane legate de istoria portului din Galati continua sa uimeasca si in zilele noastre, in
ciuda faptului ca stiinta arheologiei a evoluat enorm si poate gasi acum raspunsuri la intrebarile complicate care
framanta omenirea de secole.
Daca misterul tunelurilor care strabateau candva zona portului in toate directiile (ba chiar se spune ca traversau
Dunarea!) a ramas in continuare nedezlegat - poate si pentru ca dupa 1947 zona (cu o mare incarcatura
arheologica) a fost ravasita salbatic si iresponsabil de excavatoare si buldozere - alte legende urbane sunt pe cale
sa-si dea ,,obstescul sfarsit" sub presiunea stiintei.
Un astfel de caz este povestea fecioarelor zidite, in urma cu secole, in fundatia cheurilor, poveste care, desi in
folclorul pescaresc este omniprezenta, ii lasa indiferenti pe specialisti, care spun ca aveam de-a face cu o
"contaminare" care vine dinspre mai multe mituri romanesti, avand in prim-plan legenda Mesterului Manole.

Cheul istoric al Galatiului, ,,ascuns" sub constructii ulterioare

Confirmarea sau infirmarea faptului ca la temelia cheurilor din portul Galati ar fi fost zidite, de vii, fecioare, ca
un fel de sacrificiu facut zeilor apelor, astfel incat acestia sa apere portul de inundatii si corabiile de furtuni, este
destul de dificila.
Principala piedica este aceea ca primele cheuri construite la Galati s-au scufundat cativa metri, iar peste ele au
fost construite cheurile asa-zise istorice (clasate ca monumente de autoritatile care raspund de conservarea
patriomoniului).
Unul dintre acestea, cunoscut sub denumirea de Cheul Vechi, se afla intre Palatul Navigatiei si Pescariile
Statului, a fost construit intre 1851 si 1860, iar un altul, denumit Cheul Nou, se afla intre Liceul de Marina si
Docuri, fiind edificat intre 1872 si 1875.

Portul Galati la 1853. Sursa foto:BVAU

Sub ele se afla, insa, constructii mult mai vechi, ridicate in secolele XV-XVII, despre care s-au nascut legendele
legate de zidirea in temelia lor a unor tinere fecioare. ,,Am auzit si eu povestea asta, inca de cand eram copil.
Asa spuneau batranii ca se facea atunci cand se punea temelia la o schela noua pentru vase, desi eu nu cred ca se
ajungea chiar asa, la crima, ca si pe atunci erau legi in tara asta", povesteste Neculai Ivanov (71 ani) a carui
familie locuieste de peste trei secole in cartierul Badalan, din apropierea portului.
Cheurile vechi ale Galatiului (cele de la 1851 incoace) au fost si ele partial acoperite cu constructii hidrotehnice
moderne, din beton, iar resturile lor se mai vad doar cand si cand, respectiv atunci cand nivelul Dunarii scade
foarte mult.
La descoperirea lor, dat fiind ca erau construite din lemn, s-a afirmat ca ar fi de la 1524, adica din vremea lui
Soliman Magnificul, insa cercetarile ulterioare au demonstrat ca era vorba de o alta... legenda, dupa cum

marturiseste Marius Mitrof, consilier in cadrul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Galati.
"Initial s-a crezut ca faceau parte din vechea schela a Galatiului de la 1524, cand aparea in canoanele lui
Soliman Magnificul. Insa din cercetari s-a conchis ca acele barne din lemn sunt mult mai recente, daca se poate
spune asa, sunt undeva din a doua jumatate a secolului XIX, cand s-a urmarit intarirea cheiului, pentru ca
Dunarea intotdeauna musca din maluri si distrugea portul, distrugea schela Galatilor, astfel incat navele nu mai
puteau acosta in siguranta. Si atunci s-a hotarat intarirea malurilor prin introducerea acestor barne din lemn, cu
un tesut foarte ingenios, care, iata, fiind tinute sub apa atata timp, s-au pastrat si constituie o marturie a ce a fost
schela Galatilor odata", a afirmat Mitrof.

Portul Galati la 1902. Sursa foto: BVAU

Perspectiva unor lucrari de restaurare a cheurilor istorice pare din pacate foarte indepartata, dat fiind ca lucrarile
ar putea costa citeva milioane de euro. Cat priveste partea si mai veche a istoriei portului Galati, aceasta pare sa
fie pierduta pentru totdeauna, deoarece tasarea permanenta a malului a dus vestigiile la peste zece metri
adancime, adica mult sub nivelul fluviului.
In aceste conditii, scheletele fecioarelor zidite in mal isi vor dormi netulburate somnul de veci, cu conditia ca
legendele sa fie adevarate si nu simple nascociri populare, dupa cum le caracterizeaza istoricii.
,,Alfabetizarea e de vina"
Profesorul de istorie Iulian Toma este pasionat de istoria portului Galati si, de-a lungul timpului, a incercat sa
descopere marturii ale unui posibil sambure de adevar in legenda fecioarelor sacrificate zeilor apelor. Dupa mai
bine de 15 ani de cercetari, profesorul a ajuns la concluzia ca legenda s-a nascut mult mai aproape de timpurile
noastre decat s-ar putea crede.
,,A fost un fel de barfa de mahala care s-a iscat la sfarsitul secolului al XIX-lea si a luat amploare prin anii '50'60, ca urmare a alfabetizarii la scara mare a populatiei. Oamenii au preluat elemente din legenda mesterului

Manole, gasite in manualele scolare si le-au amestecat cu fictiunile specifice zonelor pescaresti, iar de aici a
rezultat un adevarat mit urban", este de parere profesorul.
Cercetarile acestuia sunt confirmate si de izvoarele istorice, care nu consemneaza nicaieri existenta unui ritual
de sacrificiu uman la malul Dunarii. Se vede treaba, inca, ca barfa de mahala poate fi, de multe ori, mai adanc
infipta in memoria publicului decat dovezile stiintifice.
VA MAI RECOMANDAM SI:
Legendele nestiute ale Dunarii: in cautarea misteriosilor monstri acvatici care se ascund sub apele
fluviului
Legendele nestiute ale Dunarii. Povestea misteriosului drum subacvatic, folosit de pirati sa-si ascunda
comorile in Delta

Legendele nestiute ale Dunarii. Povestea misteriosului drum subacvatic, folosit de

pirati sa-si ascunda comorile in Delta
Costel Crangan,

Desi legenda spune ca drumul ar avea mult peste 1.000 de ani vechime, el este pus si pe seama celebrului pirat
grec Ghiorghios Kontoguris, care din 1871 este inmormantat in cosmopolitul cimitir din Sulina. Din faptele
piratului este inspirat un capitol din romanul ,,Toate panzele sus". Istoricii spun ca nu sunt dovezi ca drumul ar
fi existat, insa nici nu resping categoric legenda rutei secrete a piratilor.
Nu-i pescar batran din baltile de Dunare, incepand de la Galati si pana la Sulina sau la Chilia, care sa n-aiba, la
ceas de seara, la un pahar de vorba, chef de povestit. Povestile de altadata se impletesc, ca-ntr-un joc al
umbrelor, cu fuioarele de fum ale focului din cioturi de salcie si balega (primul ,,spray" anti-tantari din istoria
oamenilor apelor), si se scufunda in mintea ascultatorilor ca niste taine fara pereche, nemaivazute si nemaiauzite.
Si ce poveste pescareasca este aceea in care nu apar pirati hapsani (uneori cu aura de haiduci mioritici), domnite
nemaiintalnit de frumoase sau comori atat de mari incat sa-ti taie rasuflarea tot incercand sa faci conversia lor in
euro.
Baltaretii au un fel al lor, aparte, de a-si trai viata si de a povesti trecutul. Caci, deseori, nici nu mai stii unde se
termina adevarul si unde incepe legenda aceea superba, care l-ar face invidios pana si pe Jules Verne, maestrul
literaturii stiintifico-fantastice.

Drumul de sub ape pe care inca-l mai cauta arheologii

Povestea drumului de piatra ascuns pe sub ape si smarcuri, care (spun legendele) leaga malul Marii Negre si
malul Dunarii, in mai multe locuri, cu cele mai salbatice locuri ale Deltei Dunarii, am auzit-o atat de des incat a
ajuns sa se confunde cu realitatea.
Nimeni dintre contemporanii nostri n-a vazut insa vreodata acel drum (sau macar parti din el), dar foarte multi
au auzit povestea lui de la ,,cei batrani" sau de la ,,niste domni veniti de la Bucuresti, ca sa-l caute".
Eliodor Sichim, are radacini lipovenesti si se trage din satul tulcean Nufaru (poarta de intrare in Delta Dunarii),
insa de mai bine de cinci decenii e galatean, caci a fost atras de salariul bun care se dadea la Combinatul
Siderurgic.

Malul

Dunarii la Nufaru FOTO: site-ul comunei

A lasat lotca si prostovolul pentru lopata de la cocserie, insa nu-i pare rau. ,,Daca ramaneam acolo, eram oale si
ulcele", spune batranul, ajuns acum la venerabila varsta de 78 de ani.
Atins de nostalgia copilariei si tineretii, merge aproape zilnic la pescuit. Prinde, nu prinde, se cheama ca intra in
comuniune cu apa sub zodia careia s-a nascut. Iar, uneori, le povesteste companionilor despre viata lui si despre
legendele comorilor nestiute ale Deltei.
Mos Eliodor n-a incetat niciodata sa creada ca misteriosul drum din piatra ascuns de ape exista. A auzit de el,
cand era copil, de la batranii satului, care socoteau ca piratii de la Marea Neagra dosisera, cu ajutorul lui, comori
uriase prin smarcurile dintre baltile Gorgova, Isac si Uzlina.

Locul

marcat pe harta este acela unde se presupune ca ar fi comorile piratilor

Ce-i drept, la Nufarul, satul lui natal, sunt conditii grozave sa crezi in astfel de legende, caci acolo au fost
descoperite de catre arheologi urme din epoca fierului, urmate in timp de vestigii ale epocii romane si romanobizantine.
Denumirea istorica a satului Nufaru este Prislava, fiind mentionata in lucrari istorice ca localitatea prin care a
trecut cneazul Svitaslav Igorevici al Kievului in drumul sau spre Bulgaria.
Istoricul Vasile Pirvan arata, in lucrarea ,,Incepurile vietii romane la gurile Dunarii", ca ,,la Prislava se aflau
cladiri insemnate, cu ziduri foarte puternice, de grosime neobisnuita pentru o intaritura trecatoare si cladiri
antice cu zugraveli si mozaicuri pe pereti".

Ruinele de

la Nufaru FOTO: site-ul comunei.

Insa Eliodor Sichim n-a auzit de toate acestea, chiar daca pasii copilariei l-au purtat deseori printre anticele
vestigii din piatra.
,,Acuma, eu ii credeam sau nu-i credeam eu pe mosnegi, dar intr-o zi - aveam vreo paispe ape pe atunci - o venit
niste arheologi de la Bucuresti sa intrebe de drum. O batut toate satele din Delta cautand calauze care sa le arate
locurile cele mai tainice dintre balti. L-or fi gasit sau nu l-or fi gasit, Dumnezeu stie. Cica ceva-ceva s-ar fi gasit,
dar s-o tinut secret, ca altfel pornea lumea puhoi dupa comorile piratilor", conchide batranul.
,,E din lespezi mari, din piatra, la doua palme sub luciul apei"
Mos Eliodor povesteste despre drumul de piatra de pe sub ape ca si cum tocmai l-ar fi vazut si l-ar fi pipait cu

palmele.

,,Da, domnule. Cica piratii l-au facut, acuma 1.000 de ani. Este din lespezi mari, din piatra, la doua palme sub
luciul apei, printre smarcuri. E lat cat sa treaca doua care si merge tocmai de la Sulina pana dupa Caraorman,
prin baltile cele mari de la Uzlina, Gorgova si Isac. Daca nu stii ce-i acolo, zici ca-i mlastina, dar daca bati cu
pasul drumul si-l stii, mergi doua zile pe jos pe el. E neteda ca-n palma piatra, iar apa nu trece nicaieri de
genunchi", este convins povestitorul, Mos Eliodor (foto jos).

Descrierea seamana destul de bine cu a unui drum roman. Dar ce sa caute un drum roman in inima smarcurilorm
Poate vom afla candva.
Tot el spune ca sute de ani de-a randul drumul a fost urmat de pirati pentru a-si ascunde bogatiile pradate. ,,Ati
auzit de piratul Ghiorghioss Aaaaa! Pai daca n-ati auzit, n-aveti cum sa pricepeti!", ne mustruluieste mosul.
Singurul mormant din Romania al unui pirat
Si totusi, desi ne-am indoit, aveam sa aflam ca ,,piratul Ghiorghios" chiar exista. De fapt, acesta este singurul
pirat recunoscut oficial pe pamantul romanesc, mormantul lui fiind in cosmopolitul cimitir de la Sulina.
Se numea Ghiorghios Kontoguris si era nascut in Kefalonia. Grec, carevasazica! Ceea ce intareste relatarile
istorice (inclusiv de la Herodot, ca marile Mediterana, Neagra, Egee si Adriatica erau bantuite inca din vechime
de piratii greci.
Abordand aceasta problema, istoricul Charles King afirma, intr-o carte dedicata Marii Negre, ca: ,,Pirateria era
omniprezenta la inceputul epocii moderne, o mare parte din istoria navala a acelei perioade fiind de fapt
povestea eforturilor depuse de diferite puteri regionale fie pentru a o combate, fie pentru a o inconjura. Piratii
erau, desigur, atat o povara, cat si o binecuvantare: o povara atunci cand iti atacau corabiile, o binecuvantare
cand puteau fi convinsi sa le atace pe ale dusmanilor".
Revenind la Ghiorghios Kontoguris, sa spunem ca, potrivit informatiilor prezentate pe site-ul orasului Sulina,
acesta a murit pe pe 25 martie 1871, chiar de Ziua Internationala a Greciei.

Mormantul lui Ghiorghios Kontoguris. Sursa foto: Primaria Sulina

Pe piatra sa funerara este inscriptionat pentru eternitate simbolul piratilor: craniul cu doua oase incrucisate, iar
locul este unul dintre punctele importante de atractie ale cimitirului-muzeu din Sulina.
Se mai zice ca de pe urma lui Kontoguris ar fi ramas - cum altfelm - o mare comoara ingropata printre smarcuri.

Se spune ca harta este un mesaj secret scris chiar pe piatra acestuia de mormant.
Pentru a putea sa citesti inscriptia, este nevoie ca la primele ore ale diminetii, cand rasare soarele (si ce frumos
rasare soarele al Sulina!) si lumina cade pe lespede sub un anumit unghi, trebuie sa stropesti locul cu apa pentru
a se vedea scrisul in relief. Multi au incercat, nimeni n-a reusit, poate si pentru ca nu se stie unghiul razelor si
nici cantitatea de apa ce trebuie pusa. Sau poate pentru ca totul n-o fi decat o alta legenda.

Detaliu de

pe piatra de mormant a piratului grec. Sursa foto: Primaria Sulina

Revenind la faptele piratului, iata cum este descris modul de ,,lucru" al Ghiorghios Kontoguris pe site-ul
primariei dobrogene: ,,Piratul lega o scandura de coarnele unei vaci, la care atarna doua felinare. Vaca mergea la
pascut si legana felinarele. Comandantii corabiilor care se apropiau de coasta credeau ca acolo sunt nave
ancorate si se indreptau spre tarm. Din nefericire, cadeau in cursa si esuau".
Nu-i asa ca va aduce aminte de celebrul serial romanesc ,,Toate panzele sus", inspirat dupa romanul lui Radu
Tudorana Tot acolo, de altfel, regasim si povestea drumului de piatra ascuns de mlastini. Oare din cartea lui
Tudoran sa fi intrat in folclorul zonei, sau o fi fost tocmai inverst
,,Nu exista dovezi ca ar fi, dar nici ca n-ar fi nu se poate spune"
Profesorul de istorie Adrian Valcu crede ca povestea drumului de sub apa are un sambure de adevar, in ciuda
faptului ca nu au fost gasite (cel putin deocamdata) dovezi ale existentei lui.
,,Sa nu uitam ca Dobrogea a fost sub stapanire romana, iar romanii erau obsedati de drumuri. Totusi, pe actualul
teritoriu al Dobrogei se gasesc numeroase vestigii romane, insa niciun drum pe sub apa, asa cum se gaseste in
legendele locale. N-as respinge insa categoric existenta lui. Ar putea sa existe, caci romanii au incercat mult
timp sa consolideze o linie de aparare impotriva popoarelor din nordul Marii Negre, care au tot incercat sa atace
imperiul venind prin smarcurile Deltei. Iar orice linie de aparare presupune si drumuri", este de parere Adrian
Valcu.
De legendarul drum amintesc, intr-o oarecare masura, zonele cunoscute in Delta sub denumirea de "deversoare".

Acolo drumul si apa se impletesc, creind un fel de vaduri ce pot fi trecute cu masina sau cu piciorul, dar lasand
loc si apei sa-si urmeze cursul.

Drumuri pe sub apa, in zona deversoarelor din Delta. Sursa foto: jurnaldecalatorie.ro
Ca exista sau ca nu exista drumul piratilor, ca se ascund sau nu se ascund comori uriase in mlastinile Deltei, nu
vom afla, probabil, prea curand. Frumusetea legendelor dobrogene ramane insa nepieritoare, caci graiul viu
poate fi, deseori, o modalitate de perpetuare a informatiei mult mai eficienta decat orice tratat stiintific sau
hardisk plin ochi cu date.
VAMAI RECOMANDAM SI:
Legendele Dunarii: misterul tunelurilor stravechi care impanzesc Galatiul si traverseaza fluviul catre Dobrogea

Povestea singurei biserici din Romania in care a slujit ca preot un patriarh al

tuturor ortodocsilor. De ce a fost gonit de turci de la Constantinopole
Costel Crangan,

Patriarhul Atanasie Patelarie a slujit timp de 11 ani in biserica manastirii Sfantul Nicolae din Galati, dupa ce a
fost alungat de turci din Constantinopole. El a fost patriarh in doua randuri. Prima oara a fost arestat si
intemnitat de turci, apoi izgonit, iar a doua oara a renuntat la scaun sub presiunea turcilor si catolicilor.
Povestea bisericii ,,Sfantul Nicolae" din Galati este una cu totul aparte, caci in ea se impletesc cateva secole de
istorie, nenumarate drame si o infinitate de credinta. Lacasul de cult ascunde cateva secrete care inca n-au fost
deplin elucidate de istorici, iar cateva dintre aceste taine vi le vom infatisa in articolul de fata.
Cine a fost Patriarhul Atanasie Patelarie
Inainte de a depana povestea bisericii ,,Sf.Nicolae" se cuvine sa amintim legaturile Sfantului Atanasie cu
teritoriul romanesc si imprejurarile istorice in care patriarhul ecumenic (al tutoror ortodocsilor adica) Atanasie
al III-lea Patelarie a fost izgonit de turci din Constantinopole, resedinta din totdeauna a liderilor ortodoxiei.
Potrivit unei vechi insemnari grecesti (citate de istoricul Al.Papadopol-Calimah), in anul 1626, Sfantul Atanasie
Patelarie ,,s-a aflat in Tara Romaneasca, in postul de dascal. In aceasta perioada, el a tradus in limba greaca
populara Psaltirea". Nu dupa multa vreme, s-a intors in insula Creta (unde-si avea originile), unde a slujit ca
preot, iar la 1631 a fost chemat de patriarhul ecumenic Chiril Lucaris la Constantinopole si a fost hirotonit

episcop de Tesalonic.

In 6 martie 1634, cand Chiril Lucaris a fost exilat in Tenedos (fiind acuzat ca este sustinator al religiei calvine),
in locul sau a fost ales Atanasie Patelarie, insa el a pastorit Biserica din Constantinopol vreme de doar 40 de zile.
Din pricina datoriilor pe care Patriarhia le avea catre stapanirea otomana, turcii l-au arestat pe Atanasie Patelarie
si l-au aruncat in temnita, unde a fost supus la umilinte si chinuri de neimaginat. Eliberat din inchisoare, el a fost
alungat din Constantinopole si, o vreme, a trait in Italia, la Ancona, Venetia si Roma. A cerut si spijinul
papalitatii, insa pretul cerut de papa in schimbul ajutorului- convertirea la catolicism - i s-a parut de neacceptat.
La 1641 el ajunge in Moldova, la Iasi, fiind luat sub
Foto
obladuirea sa de domnitorul Vasile Lupu. La 1642 ajunge in FOTOGALERIE Biserica romaneasca in care a
manastirea Sf. Nicolae din Galati, unde avea sa slujeasca timp slujit ca preot un patriarh ecumenic
de 11 ani, pana in 1653 (sau 1652, sursele sunt destul de
neclare), cand a fost din nou ales patriarh al
Constantinopolului.
Insa nici acest mandat nu a fost indelungat, caci la scurt timp
(doar doua saptamani), semneaza o scrisoare de retragere din
scaun (se pare ca la presiunile turcilor, dar si ale comunitatii
catolice) si pleaca in Rusia si Ucraina, unde si moare, la 5
aprilie 1654, in a treia zi de Paste, in manastirea ,,Schimbarea
la Fata", din Lubensk. In 1922, comunistii cer ca moastele
Sfantului sa fie incinerate, insa cei pusi sa faca acest lucru se
tem sa duca ordinul la indeplinire. Ca urmare, mostele sunt duse la muzeul din Harkov, unde se afla si in prezent.
Ctitorie a tarilor sau a lui Vasile Lupu>

Parerile istoricilor sunt destul de impartite cand vine vorba despre punerea pietrei de temelie a bisericii
,,Sf.Nicolae" in care a slujit Atanasie Patelarie. Al. Papadopol-Calimah scrie ca biserica (pe atunci manastire)
este o ctitorie a lui Vasile Lupu, aducand ca dovada scrisorile pe care patriarhul ecumeninc Atanasie le trimite
catre tarul Alexei Mihailovici, in anul 1642, pentru a cere ajutor pentru a picta biserica si pentru a cumpara
odoare.

,,Cumplite si nesuferite nenorociri ne silesc sa umblam din tara in tara, ca sa gasim ajutor si odihna la batranese.
Nu pot sa-mi aflu odihna, din pricina nesuferitelor datorii si sufar multe strambatati, nenorociri si prigoniri, ba
chiar sedere la inchisoare, care ma ameninta cu moartea. Nemaifiind in stare sa sufar, am pribegit cu mare
nadejde la binecredinciosul si de Dumnezeu pazitul domn al Moldovei, Ioan Vasile voievod... la indurarea si
milostivirea sa", scrie Atanasie Patelarie in scrisoarea catre tar.
Istoricul Paul Paltanea neaga insa faptul ca biserica ar fi fost ctitorie a lui Vasile Lupu, argumentand, in lucrarea
,,Monumente istorice si izvoare crestine" - Galati, 1987, ca Vasile Lupu a zidit biserica Sf Dimitrie din oras si
ca, probabil, Sf. Nicolae este ctitoria unui inaintas al voievodului sau poate chiar are ctitori moscoviti.
Certe este ca arheologii au gasit, sub actuala biserica (refacuta in 1839, dupa un mare incendiu, au fost gasiite
urmele a alte doua biserici. Una de la 1776-1777 (ctitorie a domnitorului Mihail Racovita) si cealalta de la 16391640, probabil zidire a lui Vasile Lupu.
Dincolo de legenda, dovezile
Evident, multa lumea ar putea crede ca trecerea lui Atanasie Patelarie prin Galati este doar o plasmuire a unor
cronicari. Totusi, in sprijinul acestor afrimatii exista numeroase dovezi, pastrate fie la Kiev, fie la
Constantinopole. Una dintre dovezi este scrisoarea pe care, in vara anului 1643, pe cand se afla in Galati,
Sfantul Atanasie Patelarie o trimite catre tarul rus, document pastrat de muzeul din Kiev.

,,Deschide, asadar, usile milostivirii tale, prea puternice tar! Grabeste cu mila ta intru ajutor slavitului scaun al
Tesalonicului, care piere pana la sfarsit din cauza necredinciosilor agareni (N.R.: turci). Rascumpara din mainile
lor sfintele vase si odajdii pe care le tin la dansii amanet, spre batjocura legii crestinesti. Uita-te la noi, sfinte tar,
pentru ca, fara mila ta cea bogata si fara ajutorul tau, eu nu mai pot sa ma intorc inapoi si sa scap de pieire, iar
mitropolia noastra se va scufunda pana la sfarsit sub greutatea datoriilor", scrie acesta.
Scrisoarea, intarita si de o insemnare a voievodului Vasile Lupu, a fost inmanata tarului de catre arhimandritul
Ignatie, staretul manastirii Sfantul Dimitrie, din Tesalonic.
Adevarul istoric este consfintit, in 12 octombrie 2000, chiar de catre Preafericitul Bartolomeu I al
Constantinopolului, care sfinteste, impreuna cu Preafericitul Patriarh Teoctist si cu Preasfintitul Casian,
episcopul ,,Dunarii de Jos", o placa de marmura, asezata pe fatada bisericii, prin care se confirma faptul ca
patriarhul Atanasie Patelarie a slujit la Galati intre 1642 si 1653.

In 26 octombrie 2004, o particica din moastele lui Atanasie Patelarie a fost adusa si asezata in Biserica Sf.
Nicolae din Galati, iar Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis, in 6 martie 2008, inscrierea in
calendarul bisericesc a Sfantului Ierarh Atanasie, patriarhul Constantinopolului, cu praznuirea la 2 mai.
Despre biserica Sfantul Nicolae
Construita in 1439 de catre voievodul Vasile Lupu, biserica Sfantul Nicolae din Galati (de pe strada Ion
Creanga, nr 15) este rezidita, in anul 1776, de catre domnitorul Mihail Racovita. Acesta a inchinat-o manastirii
Sfanta Ecaterina de la Muntele Sinai.
Biserica avea dimensiuni mici si plan trilobat. Anul constructiei este marcat in fundatiile si in pardoseala
actualei biserici. In 1821 biserica a fost arsa de turci.

Reconstructia bisericii a inceput in 1839, prin contributia enoriasilor galateni si ofranda de 200 galbeni a lui
Constantie, arhiepiscopul Sinaiului, unde Biserica Sfantul Nicolae era inchinata. Sfintirea a fost facuta in anul
1845.
In anul 1806, aici a fost inmormantat generalul rus Prozorovsky, maresal al armatei rusesti in Principate si
cuceritor al Crimeii. Fiicele generalului au donat odoare bisericii si au deschis un cont de 10.000 ruble la banca
din Odessa, ale carui dobanzi urmau a se transmite bisericii la fiecare zece ani. Banii au fost trimisi insa o
singura data, dupa care li s-a pierdut urma.
Tot la biserica Sfantul Nicolae din Galati a fost inmormantat, in anul 1825, primul consul al Austriei, Iosif
Manzuoli de Corolari.
Din 1877 pana in 1903, lacasul a servit ca biserica episcopala a Episcopiei ,,Dunarii de Jos", dupa ce sediul
acesteia s-a mutat de la Ismail la Galati. In urma cutremurului din 31 august 1903, biserica a suferit degradari
profunde, fapt care a determinat mutarea catedralei la biserica Mavromol din Galati.

Intre 1903 si 1907 biserica a fost reparata in intregime, cu sprijinul financiar al lui Paraschiv Vasiliu si al
Primariei orasului (primar Gheorghe N. Gamulea) si resfintita la 14 septembrie 1907 de catre episcopul Pimen
Georgescu. Biserica Sfantul Nicolae are planul in forma de nava, compartimentata prin doua siruri de coloane.
Pe peretele de vest si pe primele doua coloane octogonale din biserica se sprijina turla Pantocrator, cu sectiune
circulara. Catapeteasma din lemn sculptat separa absida altarului de restul bisericii.
La exterior, biserica prezinta cateva elemente decorative grecesti: coloane dorice adosate, frontoane
triunghiulare si denticuli. Fundatia este facuta din bolovani de rau, zidaria din caramida, sarpanta din lemn si
invelitoarea din tabla.
Unele dintre icoanele bisericii provin de la bisericile Sfantul Gheorghe si Sfanta Vineri, demolate de autoritatile
comuniste.
CITESTE SI:
O poveste cum nu se mai gaseste. Primarul care a muncit 7 ani fara leafa si a donat o avere ca sa ridice in
oras un spital modern

Povestea stranie a manastirii galatene care a fost inghitita de pamant intr-o clipita.
Arheologii n-au mai gasit nicio urma a ei
Costel Crangan,

Povestea spune ca manastirea Filimonul a fost inghitita de pamant acum trei secole, intr-o noapte furtunoasa,
dupa ce a fost lovita de mai multe trasnete. Culmea este ca exista dovezi istorice care atesta ca respectiva
asezare monahala chiar a existat, fiind fondata in urma cu patru-cinci secole, de calugarii greci. Se afla pe un
deal din apropierea satului galatean Zarnesti, care se numeste si acum Piscul Manastirii.
In satele din partea de nord a judetului Galati circula, de secole, o legenda foarte interesanta despre o catastrofa
fara precedent, care ar fi facut sa dispara fara urma, intr-o clipita, o frumoasa si foarte bogata manastire aflata de
culmea unui deal.
Povestea manastirii disparute se bucura de notorietate si in zilele noastre in mai multe sate din judet, iar istoria
pare sa le dea dreptate celor duc legenda mai departe: exista numeroase marturii scrise care arata ca pe dealul
Filimonului, situat la nord de localitatea galateana Jorasti si in est de satul Zarnesti, s-ar fi aflat, intre 1600 si
1700 (exista mai multe variante de datare) o bogata manastire greceasca, ale carei urme sunt astazi cu totul
disparute.
Legenda populara a manastirii daramate de insusi Dumnezeu
Varianta populara a legendei (culeasa acum mai bine de un secol de marele teolog roman Ioan C Beldie (nascut

la Jorasti in anul 1887) se pastreaza aproape intacta pana in zilele noastre. In urma cu un deceniu, scriitoarea
Rodica Tighici Iacomi o regaseste, practic neschimbata, in povestirile satenilor din Zarnesti (sat care tine de
Jorasti), ca sursa fiind amintit localnicul Ion Filimon, pe atunci in varsta de 84 de ani.
Conform acestei frumoase legende, pe dealul Filimonului, in portiunea cunoscuta si in zilele noastre sub
denumirea de Piscul Manastirii, s-ar fi aflat, inca de acum vreo 400 de ani , o manastire fondata de calugari
greci. Fugiti din Tara Romaneasca din calea turcilor, grecii construisera pe un varf de deal (privelistea este
realmente impresionata) o manastire-cetate din piatra, de mari dimensiuni.
Sute de calugari trudeau si se rugau acolo, iar in proprietatea obstii se aflau mii de hectare de pamant, care erau
muncite cu robi manastiresti, dar si cu tarani din patru sate azi disparute: Filimonu, Hulesti, Catanasi si Rosia.
,,Se spune ca atat de mare ajunsese lacomia de bogatie a calugarilor incat bunul Dumnezeu a hotarat, intr-o
noapte, sa-i pedepseasca pe acestia cu nimicirea totala. Si-atunci a pravalit din cer o ploaie cum nu s-a mai
vazut, cu traznete si suvoaie, Iar pamantul s-a cascat si a inghitit toata obstea manastireasca, cu oameni, animale
si acareturi, de n-a mai ramas nici urma de dansii", noteaza Ioan C Beldie legenda culeasa de la sateni.
Desi profund moralizatoare (pedeapsa divina pentru lacomie), legenda este, insa, doar in parte bazata pe adevar.
In acelasi timp, totusi, nu este nici foarte departe de ceea ce arata izvoarele istorice.
Astfel, documentaristul Felix G. Tasca, in lucrarea ,,Paharnicul Pana de la Galati si descendenta lui pana azi",
citand mai multe surse medievale, mentioneaza ca la 23 septembrie 1682, parcalabul Andronache Pana da drept
despagubire lui Constantin Cantemir (nimeni altul decat tatal domnitorului Dimitrie Cantemir) o parte din mosia
Zarnesti, care se marginea, conform zapisului, cu proprietatile a doua manastiri: una de maici, situata chiar in
satul Zarnesti, iar cealalta de calugari greci, aflata in locul numit Filimonul.
Deloc surprinzator, regasim cuvantul ,,filiomon" atat la vechii greci (unde avea sensul de ,,cel iubit"), dar si la
romani (unde avea sensul de ,,iubitor de singuratate"). Ambele sensuri sunt, asadar, destul de protrivite pentru a
explica toponimia locului.
Ulterior, intr-o monografie anomima a comunei Jorasti (document vechi de circa doua secole, ingrijit apoi,
acum un secol, chiar de catre Ioan C Beldie, pe vremea cat a fost preot si invatator in localitate) se face referire
la faptul ca manastirea grecilor a disparut pe la 1700, dupa ce a fost pradata si arsa de tatari.
In document se afirma ca o parte dintre supravietuitori au fondat apoi doua sate: Cotul Filimonului (disparut
acum circa 120 de ani, dupa ce locuitorii lui s-au mutat la Jorasti, in catunul Puteni) si Piersicul (care n-a rezistat
decat cam un secol, dupa care locuitorii s-au mutat in catunul Tolica-Zarnesti).
Si, totusi, ruinele nu-s
Varful de deal numit Piscul Manastirii (unde se spune ca a existat lacasul de cult) este marginit catre sud de o
panta lina, in usoara ascensiune, catre dealul Filimonului si catre Rediul Carpenului.

Localizarea prin satelit a dealului cunoscut ca Piscul Manastirii.

In schimb, catre nord-vest dealul se termina cu o panta abrupta, care parca se pravale catre albia seaca (doar
primavara si toamna curge pe acol un fir subtire de apa) cunoscuta sub numele de Valea Sasei. De fapt, dealul
chiar se pravale, caci este macinat de numeroase si violente alunecari de teren.
Toate incercarile de stabilizare din perioada socialista au esuat pe rand, versantul inalt de circa 200 de metri
plecand mereu din loc, cu tot cu arbustii de protectie plantati, de vina fiind conformatia speciala a terenului.
Practic, pe acel bot de deal iese de sub pamant un soi de izvoras firav, care doar umezeste un pic pamantul cat
sa-l faca instabil.
Partea realmente ciudata este ca in zona nu s-a descoperit, in ciuda numeroaselor cautari, nicio urma a zidurilor
maretei manastiri. Evident, legenda spune ca s-a cascat pamantul si a inghitit tot, insa cercetatorii care au batut
locul cu piciorul (in anii 60 au fost cateva tentative de valorificare arheologica) spun ca, de fapt, cea mai
aproape de adevar este teoria ca pietrele au fost manate in vale de alunecarile de teren, iar de acolo au fost
adunate de satenii din Zarnesti, Filimonu si Jorasti pentru a-si pietrui fantanile si prispele caselor.
In cautare comorii "pazite de sapte draci"
Asa cum se obisnuieste, legendele nasc noi legende. Pe la inceputul secolului trecut, in prelungirea legendei
manastirii distruse de insusi Dumnezeu s-a nascut legenda comorii ingropate sub Piscul Manastirii.
Conform amintitei legende, care a fost povestita Rodicai Iacomi Tighici de catre localnicul Ion Filimon,
comoara mananastirii ar fi ramas ascunsa sub deal, iar in noptile intunecate pe acolo lucesc flacarile ei verzi.
Insa nimeni nu se incumeta sa o caute dupa semnele de foc, caci aurul ar fi pazit de sapte draci care il trag in
fundul pamantului pe omul lacom.
Va mai recomandam si:

Povestea singurei biserici din Romania in care a slujit ca preot un patriarh al tuturor ortodocsilor. De ce
a fost gonit de turci de la Constantinopole
Legendele nestiute ale Dunarii. Povestea misteriosului drum subacvatic, folosit de pirati sa-si ascunda
comorile in Delta
Legendele Dunarii: misterul tunelurilor stravechi care impanzesc Galatiul si traverseaza fluviul catre
Dobrogea
Legendele nestiute ale Dunarii. Pe urma povestii stranii a fecioarelor zidite de vii in malurile fluviului

De ce cred romanii ca de Pasti se arata comorile ascunse. Misterul flacarilor care

sclipesc straniu in noapte
Costel Crangan,

Cautatorii de comori romani au descifrat semnificatia flacarilor ce strajuiesc, zice-se, comorile, creand un
adevarat cod al culorilor, care separa binele de rau si aurul de metalele mai ieftine. Superstitia este contrazisa
insa de arheologi, care spun ca descoperirile inseamna ani grei de munca si nu descifrarea unor semne mistice.
Legendele despre comori sunt, fara indoiala, unele dintre cele mai spectaculoase povesti transmise din generatie
in generatie. Nu de alta, dar dincolo inerentul val de mister care se tese in jurul unei astfel de legende exista si
irezistibila tentatie a bogatiei, care a stat (si sta) si la baza marilor descoperiri, dar si la cea a marilor tragedii ale
umanitatii.
La urma urmelor, la temelia lucrurilor sta deseori o nestavilita lacomie, care, alaturi de setea de cunoastere, a
fost mai mereu ,,motorul" lumii. Si cum tentatia imbogatirii fara efort a fost si ramane mare, este de la sine
inteles ca legendele despre comori au avut tot timpul un succes teribil la toate categoriile de public.
De la jidovi la haiduci

Evident, cel mai important lucru pentru orice cautator de comori este sa identifice locul unde s-ar putea gasi
avutia. Traditia populara este, de altfel, plina de tot felul de ,,instructiuni" in acest sens, care s-ar putea lejer
strange intr-un adevarat manual al cautatorilor de tezaure ascunse.
Unele dintre cele mai ample referiri la importanta comorilor in credintele populare ale romanilor se gasesc intr-o
cercetare etnografica veche de mai bine de un secol (Gheorghe F. Ciausanu - ,,Superstitiile poporului roman",
1912; reeditata in 2014 de editura Saeculum).
Cercetatorul face o ampla trecere in revista a tuturor superstitiilor legate de bogatiile (materiale) ascunse,
identificand o multime de elemente care, deloc intamplator, vor ramane de referinta in toate studiile ulterioare
pe aceasta tema.
,,Poporul nostru crede ca in pamant se afla bani de aur, argint si de arama, bani care sunt ingropati de jidovi si
sunt paziti de duhuri necurate", scrie Gh.F. Ciausanu in lucrarea amintita.
Este de remarcat ca termenul de ,,jidov" nu se refera, asa cum gresit s-ar putea crede, la evrei (confuzia a existat
deseori), ci la niste fiinte umanoide mitologice, de dimensiuni uriase (se crede ca aveau trei-patru metri
inaltime), care ar fi stapanit pamantul inaintea civilizatiei actuale.
Evident, exista si parerea ca o mare parte dintre comorile ascunse ar fi de la haiducii celebri din Evul Mediu,
informatie care, in sinea ei, nu este chiar departe de adevar, caci se stie ca hotii preferau sa ascunda prada in
locuri tainice. Facand o paralela cu mitologia asiatica, frumoasa poveste a lui Aladdin si a pesterii lui Ali Baba
este un exemplu sugestiv, insa nici povestile cu piratii Dunarii sau cele despre haiducii Pintea si Andrii Popa nus mai prejos.

FOTO Adevarul (Dana Lepadat)

Lucirile de flacara ale comorilor pierdute
Traditia populara romaneasca spune ca toate comorile ascunse ,,se arata" la un moment dat. Acest lucru se
intampla, negresit, in preajma marilor sarbatori, Pastele fiind, se pare, momentul preferat pentru ca aurul si

argintul sa dea de veste in ce cotlon al pamantului sunt uitate.

Fiind vorba despre tezaure misterioase, semnul nu poate sa fi altfel decat plin de taine, caci pe locul comorii
,,joaca" o flacara mistica. In unele locuri se spune chiar, textual, ca ,,joaca dracii pe comoara". Caci trebuie stiut
ca nu toate comorile sunt la fel. Unele sunt curate, iar altele necurate, delimitand cumva luota dintre bine si rau.
,,Cele curate sunt ingropate de oameni, de teama sa nu vina si sa le rapeasca dusmanii sau hotii. Ele ard dupa ce
au cantat cocosii de miezul noptii si, uneori, pana la amiazi. Cele necurate au fost ingropate de zgarciti, ca
nimenea, nici chiar rudele cele mai apropiate, sa nu poata avea parte de ele. Cand le ingroapa, ele sunt inchinate
diavolului si incredintate pazei lui", scrie Gh.F. Ciausanu in lucrarea mentionata.
Dovezi ale acestor luciri ale comorilor se afla in numeroase lucrari literare si chiar monografice. Bunaoara, in
judetul Galati (undeva in partea de nord-est a satului Zarnesti) exista un deal, numit Piscul Manastirii, unde
pana acum doua secole ar fi existat o bogata manastire greceasca. Manastirea a disparut intr-o singura noapte, in
urma unei alunecari de teren catastrofale, iar pe povarnisul dealului joaca uneori, spun localnicii, lucirile
comorilor ingropate de calugari.
Codul de culori al flacarilor
Sa fie clar: romanii nu trateaza cu superficalitate problema comorilor ascunse! Traditiile consemnate de
etnograful Gh.F. Ciausanu scot la iveala un adevarat cod de culori, prin intermediul caruia se poate deosebi o
comoara buna de una diavoleasca si se poate afla ce fel de metal pretios ascunde pamantul.
,,Para care iese din comorile curate este albastruie. In schimb, flacara care iese din cele necurate este albicioasa
ori galbuie", consemneaza etnograful.
Exista si alte variante legate de culoarea flacarii. Astfel, Alexandru Ciura scrie, intr-o culegere de obiceiuri din
zona Ardealluui, aparuta la 1911, ca ,,flacara roscata inseamna argint, cea galbena anunta aurul, iar cea
albastruie este pentru arama".
Este important de stiut ca, in toate variantele culese de etnografi, flacara ce joaca pe comori nu arde propiu-zis,
adica nu degaja caldura, caci, dupa cum spune Gh.F. Ciausanu, ,,poate sa joace pe zapada, fara sa o topeasca".

FOTO Adevarul (Dana Lepadat)

Interesant este ca exista credinta frecventa ca toate comorile curate, nepazite de diavol, ard doar o data pe an, de
regula in noaptea de Inviere, din miezul noptii si pana in zori, in vreme ce bogatiile necurate isi arata flacara mai
des pe parcursul anului, intre lasarea serii si primul cantat al cocosilor. In unele parti ale Moldovei, noaptea
magica a comorilor curate este considerata cea de Sfantul Gheorghe , in vreme ce comorile rele ar luci cel mai
abitir in preajma Sfantului Andrei.
Superstitii si arheologie
In ultimele decenii, de legendele flacarilor de pe comori s-a mai ,,lipit" o poveste: cea a arheologilor care
,,vaneaza" flacarile pentru a descoperi cate un minunat tezaur stravechi.
Desi teoria este intens vehiculata in folclor, specialistii de la Muzeul de Istorie de la Galati spun ca nu exista, in
realitate, nicio dovada ca s-ar fi intamplat astfel si ca, de fapt, in spatele fiecarei descoperiri arheologice nu stau
semne mistice, ci decenii de munca intensa, de sapaturi, de studiu, de cartare, de cercetare laborioasa.
In ciuda acestor asigurari stiintifice, straniile straluciri din noapte - de pe comori, ori doar din ceea ce numim
,,focuri vii" - continua sa inflacareze imaginatia romanilor. Fascinatia focului si cea a bogatiei au mers
dintotdeauna mana in mana, la urma urmelor.
Va mai recomandam si:
Legendele nestiute ale Dunarii. Povestea misteriosului drum subacvatic, folosit de pirati sa-si ascunda comorile
in Delta
Povestea stranie a manastirii galatene care a fost inghitita de pamant intr-o clipita. Arheologii n-au mai gasit
nicio urma a ei

Legendele nestiute ale Dunarii. Pe urma povestii stranii a fecioarelor zidite de vii in malurile fluviului

Deochiul la romani: 65% din populatie crede in el. La ce foloseste ata rosie si cand
sa ne ferim de ochii verzi
Costel Crangan,

Potrivit sondajelor, 65% din romani cred in puterea deochiului. Ca urmare, poporul roman are un,,arsenal" de
superstitii si de leacuri pentru a combate "fenomenul".
Una dintre cele mai bine inradacinate superstitii romanesti (dar nu mai romanesti, caci este intalnita la mai toate
popoarele) este legata de puterea oamenilor de a produce rau celorlalti prin admiratia excesiva, pizmasa. Nu este
vorba (doar) despre traditionala capra a vecinului si nici despre mentalismul spectacular al vremurilor moderne,
ci despre ceva mult mai simplu: deochiul.
Romanii cred in deochi mai tare decat in sfarsitul lumii
Acum doi ani, cei de IRES au avut curiozitatea de a afla cat de mult cred romanii in tot felul de concepte, cum
ar fi deochiul, diavolii, fantomele, ingerii, blestemul si alte lucruri pe care lumea moderna le numeste generic
,,superstitii".
Ei bine, nu mai putin de 65% dintre respondenti au declarat ca sunt convinsi ca deochiul este o certitudine, ceea
ce inseamna cu romanii chiar cred in asta, nu-i doar o moda trecatoare.
Spre comparatie, in fantome cred in jur de 15% dintre romani, in blesteme - sub 40%, iar in sfarsitul lumii 38%.

Care va sa zica, deochiul este o superstitie de top.

De unde vine credinta in deochi si ce spun teologii
Desi exista impresia ca deochiul si descantecul sunt o ,,mostenire culturala" recenta (multi asimileaza cele doua
notiuni cu rromii migratori), de fapt credinta este foarte veche. Vine din negura vremurilor. Deochiul sau
,,ochiul rau" (ayin ha'ra) este mentionat in mai multe locuri atat in Vechiul, cat si in Noul Testament. ,,Nu
manca painea celui ce se uita cu ochi rai si nu pofti bucatele lui", spune inteleptul rege Solomon (Pildele lui
Solomon, 23:6).

Evanghelistul Marcu detaliaza conceptul: ,,Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile,
hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia,
usuratatea - toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om" (Marcu 7:21-23).
Teologii crestini continua descrirea deochiului, pe care - iata! - nu-l considera ca fiind de sorginte pagana, ci il
asimileaza credintei fundamentale. Iar acest lucru se intampla chiar si in ortodoxie, ,,aripa" crestina care accepta
mai greu dezbaterile colaterale slovei biblice.
,,Deochiul este o actiune a diavolului savarsita de oamenii pizmasi", spune Sfantul Vasile cel Mare, unul dintre
cei mai importanti filosofi ai ortodoxiei.
Desi subiectul este inca destul de delicat, s-au gasit chiar si reprezentanti ortodocsi ai vremurilor moderne care
sa se pronunte asupra deochiului. Iata ce spune cuviosul Paisie Aghioritul, calugar ortodox, traitor la muntele
Athos (1924-1994): ,,Deochiul este o lucrare diavoleasca. Exista si o rugaciune speciala. Cand cineva spune
ceva cu invidie, atunci prinde deochiul". Totusi, cuviosul Paisie respinge traditia totemurilor protectoare pentru
prunci la deochi: ,,Nu este bine. Sa spuneti mamelor lor sa le puna cruciulite".
Cum se manifesta deochiul si care-s ,,factorii agravanti"
Evident, asa cum se obisnuieste in majoritatea chestiunilor care tin de credinte cu radacini adanci in istorie,

romanii au si superstitii despre deochi care nu se prea potrivesc cu dogma crestina.

Una dintre cele mai interesante carti romanesti despre superstitiile populare - am numit aici lucrarea
,,Superstitiile poporului roman", scrisa acum aproape un secol de catre etnologul Gf. F. Ciausanu, aloca un
spatiu generos deochiului.
In esenta, deochiul este privit ca un fel de ,,vampirism energetic", chiar daca termenul pare cumva ciudat, de
domeniul SF.

Iata cum se descrie in lucrarea amintita fenomenul: ,,Simptomele deochiului sunt: somn zbuciumat sau
insomnie, dureri de cap, dureri de inima, greata. Se pot deochia nu numia oamenii, ci si vitele, care incep sa
tanjeasca. Pasarile deochiate se ciupesc una pe alta, stupii se pustiiesc de albine, pomii se usuca, laptele nu mai
da unt".
S-ar parea ca deochiul este, la romani, un fel de ,,Acar Paun" al tuturori necazurilor pentru care nu exista o
explicatie logica. Ba chiar superstitia merge si mai departe, gasind ,,factorii agravanti" ai problemei: deochetorii.

,,Se crede ca toti cei care au ochii verzi si sprancenele imbinate deoache nevoie mare cand stau si privesc mai
mult sau un lucru si nu zic <<Sa nu-i fie de deochi!>>, scuipand de trei ori. Se poate deochia tot ceea ce este
frumos, atragator", scrie Gh. F. Ciausanu.
Este de remarcat ca simpla privire nu-i destul. Trebuie sa existe asociate si niste laude cu parfum de invidie,
altfel deochiul nu se lipeste. Cel putin asa afirma etnologii, inclusiv cei moderni.
Cum sa te feresti de deochi

Cum deochiul este un punct de interes major pentru romani, este evident ca si interesul pentru leacuri, antidoturi
si dezlegari este unul major.
Si in superstitia deochiului functioneaza principiul medical ca ,,este mai usor sa previi decat sa tratezi". De altfel
Gh. F. Ciausanu concluzioneaza ca taranii de acum 100 de ani priveau deochiul ca pe o boala cauzata, ca toate
bolie de un spirit rau.

Cel mai bun leac, in acceptiunea unanima a expertilor, este firul rosu, traditie care vine de peste 3.000 de ani.
,,In satele Moldovei, se crede ca tot copilul nebotezat trebuie sa poarte la mana o ata rosie, ca sa-l apere de
diavolescul deochi pana cand va primi taina botezului intru Hristos", explica etonologul Adrian Romanescu.
Ata rosie ar fi cam singura ,,amuleta" cumva tolerata de Biserica, care nu neaga deochiul, insa crede ca acesta
poate fi combatut mult mai eficient cu o cruciulita si cu rugaciuni. Majoritatea preotilor recomanda rugaciunea
speciala a Sfantului Ciprian, a carui poveste de viata se potriveste de minune in context: acesta a fost un mare
vrajitor care, apoi, a devenit episcop.
In Oltenia, preventia in ,,cazuistica" de deochi este cea mai complexa de pe intreg teritoriul romanesc. Astfel, in
Valcea exista obiceiul ca nou-nascutilor sa li se puna scupat pe buric. In Mehedinti era de neacceptat ca o
persoana cu ochii albastri (deci nu verzi!) sa vada un prunc inainte de a fi botezat.
In Gorj, copiii nu trebuiau lasati sa se uite in oglinda pana la varsta de un an, fiindca se credea ca se pot deochea
singuri!
In zona de est a Ardealului si in Moldova exista credinta ca un copil nou-nascut poate fi ferit de deochi daca se
face pe fruntea copilului un semn cu cenusa de vatra, cu praful de pe talpa amestecat cu putin scuipat, ori cu
funinginea de la horn. Dar acest semn, facut in mijlocul fruntii, sau la incheietura sprancenelor, il poate face
doar mama copilului. Se pare ca gestul este o mostenire evreiasca, desi este pomenit si la vechii greci precum si

la arabii din Asia mica.

In fine, dintre multiplele metode de preventie mai putem aminti purtarea podoabelor din aur (care se deoache ele
in locul stapanului), purtarea unui obiect de imbracaminte pe dos sau sa ai un catel de usturoi in buzunar.
Ultima metoda este chiar cu simbol multiplu, caci unii oameni cred ca usturoiul te apara de moroi, de lupi si
chiar de holera. Asta fara a pune la socoteala faptul ca este un condiment excelent.
Panoplia cu descantece
Chiar daca teologii sustin cu tarie ca arma suprema contra deochiului este rugaciunea, poporul are propria
varianta in chestiune, avansand ideea ca, de fapt, nadejdea sta la descantec.
Panoplia de descantece a romanilor este uriasa si ar ocupa sute de pagini, asa ca o sa ne rezumim la simbolistica
de baza.

Cel mai cunoscut descantec de deochi este si cel mai simplu. Bunicile noastre, atunci cand isi scoteau copilul
din casa, isi atingeau calcaiul, apoi fruntea copilului si spuneau: ,,Cand s-a deochea calcaiul, atunci sa se
deoache si copilul". Sau isi scuipau in san, rostind cuvintele: ,,Ptiu, ptiu, sa nu fie de deochi".
De regula, n-ai cum sa te descanti singur de deochi, deci trebuie sa spuna altcineva incantatia. Insa, daca n-ai
incotro, trebuie sa rostesti de trei ori ,,Tatal nostru" si sa schimbi locul in care stateai. In cazul in care te simti
rau in continuare, bea apa sfintita si roaga un preot sa-ti spuna o rugaciune sau un descantec special.
Iata o mostra de descantec, cules de Gh. F. Ciausanu din zona Olteniei: ,,Fugi deochi dintre ochi/ Dintre gene si
sprancene/ Din fata, din corp si mana/ Din picioare, mate si oase/ Duceti-va peste noua mari si noua tari/ Ca
acolo va asteapta/ Noua fete de imparat/ Cu mese intinse/ Si cu fripturi aprinse/ Si cand s-o deochea mata si
cainele/ Atunci sa se mai deoache (numele)"/ Atunci si nici atunci".
Placebo de deochie

Teoriile oamenilor de stiinta converg, insa, spre efectul placebo. ,,Descantecul de deochi poate avea un efect
linistitor asupra organismului. Orice poezioara ritmata, terminata in silabe cu vocale da un efect pozitiv, mai
ales la copii. De asemenea, mangaierile, pe frunte sau la ceafa, ce insotesc descantecul si masajele in zona
incheieturilor determina producerea de endorfine, hormoni ai placerii, ce pot regenera potentialul nervos
pierdut", spune psihologul Marian Colesnicov.
CITESTE SI:
Superstitiile romanesti legate de focul din ceruri. Ce ,,paratrasnet" magic este folosit de secole in satele
Romaniei

Legaturile ciudate care exista intre o caruta si sanatatea unui om. Dictionar misticomedical romanesc
Costel Crangan,

Cateva superstitii foarte interesante care circula mai ales in Moldova spun ca nu trebuie sa pui pe foc nicio parte
a unei carute, niciodata, caci de la fiecare piesa arsa ti se poate trage o boala grava, imposibil de vindecat.
Aparent, intre sanatatea unui om si o caruta nu pot sa existe prea multe legaturi, in afara deja clasicului accident
rutier care poate produce daune considerabile atat atelajului, cat si conducatorului acesteia.
Insa daca iesim din tiparul clasic si ne intoarcem putin in timp, catre folclor, descoperim in credintele si
superstitiile poporului un adevarat dictionar medical aplicat, care stabileste metodic corelatia dintre o caruta si
starea de sanatate a stapanului ei.
Cel putin doi folcloristi romani reputati (ne referim aici la suceveanul Artur Gorovei si la tecuceanul Tudor
Pamfile) au scris in lucrarile lor despre aceste credinte adanc inradacinate in mintea romanilor de pretutindeni,
dar mai cu seama a celor din zona Moldovei.
Tepu, punctul cardinal al superstitiilor despre caruta
Foarte interesant este ca ambii folcloristi (Arthur Gorovei - ,,Credintele si superstitiile poporul roman", 1914 si
Tudor Pamfile - ,,Industria casnica la Romani, trecutul si starea ei de astazi, contributiuni de arta si tehnica

populara", 1910) au ca punct de referinta satul galatean Tepu, loc in care exista, se pare, cele mai profunde si
mai structurate credinte legate de influenta banalului car asupra sanatatii gospodarului.
Bunaoara, Arthur Gorovei, in lucrarea mentionata (reeditata de Editura Saeculum din Bucuresti, in anul 2012),
pomeneste despre credinta tapenilor ca ,,inima" de la caruta (piesa din lemn, lunga de 4-6 metri, care asigura
legatura dintre osia din fata si cea din spate) nu trebuie nicicand arsa de foc, chiar si daca s-a frant.
,,De la caruta sa nu pui pe foc inima, ca-i rau de inima, lingoare", consemneaza folcloristul, lucru intarit si de
Tudor Pamfile, dar si de etnografi mai apropiati de zilele noastre, cum ar fi Eugen Holban, care a constatat
cerbicia cu care locuitorii satelor galatene pastreaza piesele unei carute stricate chiar si atunci cand este evident
ca nu mai pot fi folosite.
De altfel, refolosirea carutelor a ramas la moda si acum, fie ca vorbim despre utilizarea lor ca ,,mobilier" de
curte, fie ca ajung exponate de muzeu.
Bunaoara, pe site-urile specializate in vanzari, un car complet, reconditionat cu migala, se poate vinde cu circa
1.000 de euro. Iar daca vi se pare scump, putem sa va spunem ca nu e, caci Muzeul Taranului din Galati a dat
(in mod dubios; in esenta o gainarie din multele gainarii din zilele noastre) circa 2.500 de euro pe un o caruta
intr-o stare jalnica.

Valoarea unei carute a fost mereu controversata. Iata caruta (aproape penala) cumparata cu 10.000 de lei, aflata
la Muzeul Satului din Galati FOTO C. Crangan
In fine, revenind la tema de capatai a articolului de fata, sa spunem ca din lucrarea lui Tudor Pamfile aflam ca si
spitele rotii sunt supuse interdictiei la foc, caci ,,cine arde spitele va avea mare durere de dinti ori de masele". Iar
sirul de corespondente intre boala si piesele carutie este continuat de Artur Gorovei: ,,spetezele- coastele;
leucile - manele; posteuca - selele".
Profesor de istorie: ,,E un mod de a tine oamenii gospodari"

Profesorul de istorie Adrian Toma crede ca aceste superstitii au o origine mult mai profunda de cat ar putea
parea la o prima vedere.
,,Multi ar putea crede ca avem de-a face cu un soi de dictionar de ipohondrie sau cu o reactie obscurantista fara
explicatie. Ei bine, nu-i deloc asa. Carul, caruta, pana si banala cotiga, reprezinta lucrurile de capatai ale unei
gospodarii. Pana in urma cu un secol, caruta costa o avere. Era la acelasi palier al existentei cu locuinta, ba chiar
uneori era mult mai scumpa", spune profesorul.
In esenta, superstitia este ca un fel de ,,curs de mecanica arhaica", dar si un model de gospodarire eficienta a
avutului familiei. Nu arunci ceea ce ar putea sa-ti trebuiasca ulterior, nu pui pe foc ,,matrita" unei piese de la un
car dezmembrat (din varii motive).
,,Pe cale de consecinta, orice piesa a unei carute costa o mica avere, iar pastrarea ei avea un dublu rol: fie putea
fi folosita la o alta caruta, fie pentru ca mesterul satului - care nu era, de cele mai multe ori, capabil sa
construiasca un car complet - sa poata incropi, dupa modelul ei, o piesa de schimb cat de cat folositoare",
adauga profesorul.
,,In esenta, superstitiile culese de Artur Gorovei nu sunt neaparat despre sanatatea organismului uman (chiar
daca intr-un fel converg si acolo), ci despre sanatate economica. Daca pui pe foc piesele unei carute care, la un
loc, costa cat o casa, e evident ca trebuie sa cumperi alta, deci nu-ti mai raman bani pentru a te ingriji de
sanatate", isi incheie analiza profesorul Adrian Toma.
Va mai recomandam si:
Superstitii macabre. De ce refuzau doctoriile taranii de acum un secol: ,,Sunt facute din grasimea mortilor din
spitale. Spurcaciune!"
Ce patesti daca auzi cantecul cucului si de ce stropesc pomii cu tuica
Superstitiile romanesti legate de focul din ceruri. Ce ,,paratrasnet" magic este folosit de secole in satele
Romaniei

Obiceiul romanesc macabru: atarnarea cadavrelor de animale in garduri. Ce

semnificatie au capetele de cai sau de berbeci infipte in pari
Costel Crangan,

Cum alungau romanii holera gainilor acum un veac, ce cred medicii veterinari despre straniul obicei transmis
din mosi-stramosi si cum te poate ajuta un banal pitigoi sa pui mana pe o functie publica bine platita.
Chiar daca ritualurile legate de cadavre de animale nu au o prea mare trecere in traditiile si obiceiurile
romanesti, exista, aproape nestiute, un numar semnificativ de superstitii de acest fel, culese de etnografi din
diverse zone ale tarii.
Cu toate ca practicile transmise oral in comunitatile romanesti sunt departe (ca si complexitate si cruzime a
ritualurilor) de obiceiurile din zonele africane sau central-americane, nu inseamna, totusi, ca nu exista o
importanta doza de mister in spatiul carpatic si ca nu sunt avem de-a face cu detalii ce au atingere cu scenariile
unor filme de groaza.
Un cap de cal mort pe gardul casei
Oricat ar parea de groaznic, in urma cu aproximativ un secol exista, mai ales in jumatatea de nord a Moldovei,
obiceiul ca in parii gardului sa se infinga, din loc in loc, cate o capatana de cal mort.
Sa nu va inchipuiti insa ca obiceiul (consemnat de folcloristul Artur Gorovei, in volumul ,,Credinte si superstitii

ale poporului roman", aparut in anul 1915 la editura Academiei Romane) are vreo legatura cu obiceiul
mafiotilor de a-si baga in sperieti inamicii punandu-le un cap de cal mort in asternut. Nici pomeneala!
De fapt, satenii din Bosia (judetul Iasi) credeau ca asa isi protejau casele de spiritele rele, in vreme ce locuitorii
din Gainesti (judetul Vaslui) avea convingerea ferma ca o astfel de capatana de cal va alunga lupii din preajma
animalelor din gospodarie.
Specialistii in animale nu-s, insa, chiar asa de convinsi ca obiceiul are ceva real in el. ,,La spirite rele nu ma
pricep, dar in ceea ce-i priveste pe lupi, am convingerea ca o mortaciune atarnata de gard nu-i va speria, ci ii va
atrage cu mirosul", ne lamureste cumva cum stau lucrurile medicul veterinar George Stan.
In unele sate, mai ales din Moldova de vest (de munte, dar si din Muntenia si chiar din estul Transilvaniei,
capatana de cal este substituita cu una de berbec, insa semnificatiile gestului raman aceleasi: se crede ca apara
de duhuri rele sau de lupi.
Interesant este ca obiceiul se intalneste si intr-o forma stilizata. Bunaoara, in sudul Moldovei si la Piatra Neamt,
acoperisul caselor era decorat, la imbinarea sarpantelor, cu un cap de cal facut din tabla sau din lemn, ornament
despre care se credea ca este aducator de mare noroc.
Gardul cu gaini moarte
La fel de ciudat este si obiceiul cules de Artur Gorovei in zona Tutova (satul Perieni, judetul Vaslui) potrivit
caruia ,,cand se iveste molima holera gainilor se spanzura, in tarusul portii, o gaina moarta, zicand ca fuge
boala".
Desi, strict samanic, ar putea parea credibila o astfel de varianta, veterinarii vin cu o teorie total diferita, care
arunca in derizoriu tot valul de mister construit de generatiile de colportori anonimi ce au tinut vie superstitia.
,,Sa fim seriosi! Ceea ce taranii numeau, pe vremuri, holera gainilor este de fapt o boala contagioasa de tipul
gripei aviare. Orice boala contagioasa nu se combate expunand cadavrul unui animal mort din cauza acelei boli.
Dimpotriva, un animal bolnav trebuie izolat, iar cadavrul trebuie neutralizat cu substante care distrug microbii
sau prin ardere", ne spune veterinarul George Stan.
Cioara de pe gard si vrabia din mana
Un vechi proverb romanesc legat de goana dupa iluzii spune ca nu-i tocmai nimerit sa dai vrabia din mana pe
cioara de pe gard, din motive lesne de priceput.
Totusi, lucrurile pot fi si mai pline de semnificatii daca oratania de pe gard, fie ea cioara sau cotofana, e moarta
si e pusa acolo cu buna stiinta.
Nu de alta dar, potrivit amintitei lucrari a lui Artur Gorovei, in partea centrala a Moldovei se obisnuia, acum un
secol (obiceiul inca mai exista in cateva asezari izolate din zona), sa se ,,orneze" gardul gospodariei cu ciori
moarte, cu un scop dublu: alungarea ciorilor vii (mari amatoare de pui de gaina si de oua) si tinerea la distanta a
diferitelor molime ce lovesc pasaretul de ograda.
Baston de maresal sau cap de pitigoi
Am lasat la urma un alt obicei, de-a dreptul distractiv, care chiar daca nu implica un gard, are de-a face cu o
grea povara, care trece de orice forma de ingradire: visurile de marire ale romanilor.
,,Prin unele parti din Moldova, cine vrea sa ajunga la vreo demnitate, poarta in caciula (N.R.: Atentie! Nu la
caciula, ci in caciula) cap de pitigoi", scrie Artur Gorovei in lucrarea mentionata.

La ce bataie e-n zilele noastre pe functii, devine explicabil de ce bietii pitigoi devin, cu fiecare zi, pasari tot mai
rare. Bastonul de maresal a fost convertit de romani in cap de pitigoi.
Va mai recomandam si:
Cele mai ciudate cinci superstitii culinare la romani. Despre carnea caror animale se crede ca vindeca anumite
boli
Sapte superstitii bizare despre vie si vin. De ce se ingroapa un ou in vie si ce vesteste paharul cu vin varsat pe
masa
Sapte tabuuri despre mamaliga. Ce lucruri ingrozitoare prevesteste banalul aliment taranesc nascut din porumb

Sapte tabuuri despre mamaliga. Ce lucruri ingrozitoare prevesteste banalul aliment

taranesc nascut din porumb
Costel Crangan,

De ce nu-i bine sa mananci mamaliga direct din ceaun si de ce se lasa facaletul nespalat dupa utilizare. Ce
semnifica crapatura de pe mijlocul mamaligii si cum poate ajunge sa fie leac pentru dragostea cu nabadai.
Romanii sunt, orice s-ar zice, unul dintre cele mai superstitioase popoare de pe globul pamantesc. De altfel, sunt
destul de multe cercetarile etnografice care arata ca, dintre toate popoarele europene, nicaieri nu se poate afla o
mai mare acumulare de credinte si superstitii decat la poporul roman.
,,Tot ceea ce se intampla in viata de zi cu zi a romanului, de la cele mai de rand treburi din gospodarie si pana la
cele mai simple si obisnuite gesturi, capata semnificatii mistice, mostenite de la stramosi sau imprumutate de la
popoarele vecine. Romania este un rezervor european de superstitii", scria etnologul roman Gheorghe F.
Ciausanu in exceptionala lucrare ,,Superstitiile poporului roman in asemanare cu ale altor popoare vechi si noi",
aparuta acum mai bine de un secol (1914) sub obladuirea Academiei Romane.
Romanul cladeste superstitii pentru orice. Pentru nastere, pentru nunta, pentru moarte, dar si pentru lucruri
banale, cum ar fi, sa zicem, facutul prozaicei mamaligi, subiect de care ne vom ocupa, de altfel, in articolul de
fata.
Tabu nr.1: Sa nu mananci mamaliga direct din ceaun

Ca vorbim despre Moldova sau despre Oltenia, despre Ardeal sau despre Dobrogea, regula este clara: este cu
desavarsire interzis a se manca mamaliga direct din vasul in care a fost preparata.
Evident, exista si cate o amenintare concreta in sprijinul interdictiei. In zona Moldovei (Brosteni, Suceava),
,,daca mamaliga ramane lipita in parte de ceaun atunci cand se toarna, acolo trebuie sa ramana, caci alfel o sa ai
o multime de napaste", consemneaza etnologul Artur Gorovei, in lucrarea ,,Credinte si superstitii ale poporului
roman" (Editura Academiei, 1915), in vreme ce Gheorghe F.Ciausanu scrie ca, in zona Valcea, se crede ca ,,cei
care mananca mamaliga din ceaun vor face copii prosti".

Tot Gorovei culege (la Tepu, judetul Galati) superstitia ca acela ce se ospateaza din ceaun ,,face a saracie", iar la
Tatarusi (Suceava) e semn sigur ca o ,,dea uliul la pui". Variatiuni pe aceeasi tema sunt culese de cei doi
etnologi amintiti mai inainte si in Oltenia, Ardeal, Bucovina si Banat.
Tabu nr.2: Sa nu mananci mamaliga de pe facalet
Ca-i zice facalet, melesteu, culiser sau oricum altcumva, obiectul din lemn folosit la amestecarea mamaligii are
si el contributia lui spirituala. Bunaoara, potrivit lui Artur Gorovei, taranii din satul iesean Stanca cred ca ,,daca
mananci mamaliga de pe melesteu te mananca si pe tine lupii", in vreme ce la Tepu (Galati), un astfel de obicei
este in mod sigur sursa imbolnavirii ,,de galci" (amigdalita).

Ba chiar la Valcea (dupa Ciausanu) se crede ca folosrea inadecvata a melesteului poate favoriza aparitia
varcolacilor. Pe de alta parte, insa, se stie ca la olteni moroii se nasc din orice, oricand, oricum, asa ca nu-i de
mirare ca se invart si prin zona mamaligii.
Tabu nr.3: Sa nu tai mamaliga decat dupa obicei
Nici taiatul mamaligii nu-i chiar asa, o joaca, dupa cum ar fi unii tentati sa creada. Pai, nu! Vajnicul aliment
arhaic se taie neaparat cu ata, caci de vei folosi cutitul iti fuge tot norocul din casa.
Si nici daca o tai cu ata nu esti chiar asa de sigur ca esti scutit de belele. Aflam din lucrarea lui Artur Gorovei ca
la Brosteni (Suceava) este o drama economica sa tai cu ata de jos in sus: se va scumpi groaznic porumbul. Pe de
alta parte, pare o metoda buna de a influenta piata daca esti vanzator de porumb, nu
In total dispret fata de credinta ferma a sucevenilor, la Tepu (Galati), tehnologia este contrara: mamaliga se taie
de la baza in sus, caci altfel e semn ca va fi seceta.

Si asta inca nu-i tot. Prin Valcea se crede ca si locul de unde incepe taiatul are oarescare efecte zodiacale, caci
,,daca tai mamaliga din frunte, se ospateaza altul din ea". Unde vine ,,fruntea" mamaligii n-am aflat, insa un
lucru se contureaza ca fiind certitudine: nu-i vorba de fruntea omului, ca banuim ca valcenii nu-si aseaza
mamaliga deasupra sprancenelor inainte sa o manance.
Tabu nr.4: Sa nu faci mamaliga la moara
O superstitie absolut bizara circula in partea de nord a Moldovei si spune ca este o mare prostie sa faca
mamaliga in incinta morii unde ai macinat porumbul, caci ii ia dracul tot gustul.
Colportorul anomim de superstitii nu explica, totusi, ce cauta necuratul la moara, insa, pana la proba contrarie,
nu putem decat sa-l credem pe cuvant si sa acceptam ca e neaparata nevoie sa prepari mancarea din malai
altundeva decat la locul macinisului.
Tabu nr.5: Nu crapa mamaliga, ca faci drum lung
Iata un tabu legat de estetica alimentului de baza al taranului roman. Potrivit lui Artur Gorovei, care ii citeaza pe
satenii din Ciulnita (Ialomita), Brosteni (Suceava), Stanca (Iasi) si Tepu (Galati), daca mamaliga se crapa in
doua atunci cand este turnata, atunci gospodarul sau gospodina vor avea drum greu si lung de facut.
Tabu nr.6: Sa nu dai mamaliga calda la caini
In caz ca v-a trecut prin cap sa-i dati ceva mamaliga lui Azorel, prietenul dumneavoastra necuvantator, ar fi bine
sa aflati despre o superstitie raspandita in toata Moldova, dar si in numeroase alte sub-zone etnografice: ,,Nu-i
bine sa dai mamaliga calda la caini, ca turbeaza" (Artur Gorovei).

Strict de curiozitate, am intrebat un medic veterinar despre asta, prilej cu care am avut o crunta deziluzie.
,,Cainii nu turbeaza de la asa ceva, va dau in scris. Insa alimentele fierbinti pot afecta aparatul digestiv al
animalelor", ne-a lamurit medicul veterinar George Stan.
Tabu nr.7: Sa nu mananci mamaliga cu buburuze
Cel mai ciudat tabu legat de mamaliga este, neindoielnic, cel care spune ca daca iti cade o buburuza (gargarita)
in ceaun e bine sa o scoti repede-repejor si sa o arunci dupa usa. Dar neaparat dupa usa, caci altfel te pasc mari
nenorociri (Artur Gorovei).
Dupa atatea grozavii, un leac de dragoste mamaligaresc
Totusi, nu credem ca e cazul sa cadem in neagra depresie legata de tabuurile mamaligii. Va asiguram ca exista si
alte aspecte, pozitive, legate de alimentul pe baza de malai.
Bunaoara, in Baragan se crede ca ,,fetele amorezate, cand fac mamaliga si o toarna din caldare, pun apoi in vas
apa, apoi beau, ca sa iasa focul de la inima cum iese din caldare in apa". Dupa aspirina saracului, poporul roman
a inventat, iata, si diazepamul omului necajit.
Va mai recomandam si:
Cum au ajuns camasile sa aiba rol de horoscop in viata romanilor. Semnele rele aratate de izmenele luate
pe dos
Superstitii macabre. De ce refuzau doctoriile taranii de acum un secol: ,,Sunt facute din grasimea
mortilor din spitale. Spurcaciune!"
Superstitii macabre legate de nunta. Despre ce semne cred romanii ca prevestesc moartea unuia dintre
miri

Sapte superstitii bizare despre vie si vin. De ce se ingroapa un ou in vie si ce vesteste

paharul cu vin varsat pe masa
Costel Crangan,

Ce legatura este intre hornul casei si productia de struguri, in ce zile cred romanii ca este interzis a se lucra via si
ce procedeu ciudat este folosit pentru a salva recolta de asaltul insectelor.
Cand vine vorba despre vie si vin, romanul este neintrecut in a scorni tot felul de povesti bizare si superstitii
nastrusnice, caci vita-de-vie si rodul ei au fost, inca din antichitate, lung prilej de controverse, fiind considerate
ba esenta vitejiei, ba cauza pierzaniei.
Spre edificare, este suficient sa ne amintim de legenda conform careia marele rege Burebista a dat ordin sa se
arda toate viile dacilor, pentru ca acestia preferau mai degraba sa se lupte cu butoaiele decat cu vrajmasii.
Una peste alta, credinta crestina a asezat vinul intr-o pozitie privilegita fata orice alt lichid (nici macar esentiala
apa nu are o asa trecere), caci bautura alcoolica obtinuta din fermentarea strugurilor este considerata a fi
simbolul sangelui Domnului, fiind folosita la Taina Sfanta a Impartasaniei.
Insa nu despre istoria viei sau vinului vom vorbi in articolul de fata, ci despre bizara lume a superstitiei, acolo
unde lucrurile imbraca, deseori, haine halucinante, misterioase, cu parfum de incredibil. Si, pentru ca topurile
raman mai mereu la moda, va propunem sapte supertitii bizare despre vie si vin.

1. Sa nu pui vita verde pe foc

Potrivit etnologului Gheorghe F, Ciausanu (autorul excelentei lucrari ,,Superstitiile poporului roman in
asemanare cu ale altor popoare vechi si noi", aparuta in 1914 sub obladuirea Academiei Romane) in zona Valcii
este cu desavarsire interzis a se pune pe foc vita-de-vie verde, adica lastari, frunze ori butuci de vie de-a-ntregul.
Valcenii credeau, acum o suta si mai bine de ani, ca un astfel de gest ar atrage dupa sine ,,blestemul lui
Dumnezeu", adica tot felul de nenorociri, care mai de care mai inspaimantatoare.
2. Via noua se sadeste din furat
Si mai ciudata este superstitia culeasa de folcloristul Artur Gorovei (consemnata in volumul ,,Credinte si
superstitii ale poporului roman", aparuta in 1915 la editura Academiei Romane) in satele din jumatatea de sud a
Moldovei. In fapt, avem de-a face cu un indemn direct la incalca una dintre poruncile crestine de capatai.

,,Cel ce sadeste vita de struguri, sa sadeasca din furat, caci aceea va fi roditoare si cu castig", spun colportorii
anonimi din Tepu (Galati), Zorleni (Vaslui) sau Panciu (Vrancea), iar noi nu avem argumente a-i contrazice,
caci totul pare un fel de selectie naturala cu substrat genetic. Nu de alta, dar nimeni n-o fi asa de stupid incat sa
fure pentru plantat un soi prost de vita.
3. Foarfecele frecat cu usturoi alunga ganganiile
Tot prin Artur Gorovei, dar de data asta din zona Munteniei, ni se transmite o alta credinta, usor neverosimila,
cum ca usturoiul ar putea sa fereasca via de omizi si de ale insecte daunatoare.
Sa nu va ganditi insa ca taranii munteni de acum un secol umpleau viile cu funii de usturoi, ca-ntr-un urias ritual
antivampiresc. Nici vorba! De fapt, ei credeau ca ,,daca se freaca cu usturoi foafecele de taiat la vie, strugurii
vor fi feriti de ganganii".
Pentru ca usturoiul din februarie (cand se taie de obicei viile), pare cam departe de omizile de iunie sau moliile

de septembrie, am cautat si un specialist, care sa ne lamureasca ce-o avea el, usturoiul, cu strugurii si cu via. Lam gasit pe inginerul horticultor Petru Savin, care ne-a lamurit repede-repejor.
,,Din pacate, este o superstitie si atat. Ar fi fost frumos sa fie nevoie doar sa ungi cu un pic de usturoi, de vreo
50 de bani, foarfecele de taiat la vie, si sa scapi astfel de toate insectele daunatoare. Economiile ar fi mari, caci
in medie se dau 3-4 stropiri cu insecticide pe an, insa totul e doar o poveste. Cred ca singura legatura dintre
usturoi si vie sta in binomul pastorelian tulburel-pastrama", ne-a taiat elanul inginerul Savin.
4. Via muncita duminica se usuca numaidecat
Un obicei cules de Gheorghe F. Ciausanu din zona de est a Olteniei indica faptul ca orice gospodar care
munceste via in zilele de duminica nu va avea parte de tulburel, caci vitele se vor usca numaidecat. Interesant
este ca superstitia are si o varianta moldoveneasca (culeasa de Artur Gorovei), potrivit careia vinerea este ziua
fatidica (dar nu ca uscaciune, ci ca ploaie cu grindina), dar numai in caz ca se sapa via in ziua a cincea a
saptamanii.
5. De ce-i bine sa ingropi un ou in vie
Toate ca toate, dar urmatoare superstitie pare de-a dreptul un ritual voodoo: ,,Cine ia un ou in Vinerea Pastilor sil ingroapa in vie, nu-i va bate piatra via in acel an". Vorbele au fost spuse, se pare, de gospodarii din Spatarei
(Ialomita), iar obiceiul are caracter de unicat, caci nicaieri pe teritoriul romanesc nu s-a mai gasit o asa abordare
a problemei.

Atata doar ca lucrurile-s putin cam confuze, caci nici rapsodul, dar nici culegatorul de traditii, nu furnizeaza
raspunsul la cateva intrebari esentiale: de la ce pasare sa fie oule Sa fie fiert sau crude Sa fie vopsit sau nevopsiti
Si, uite-asa, nadejdea de a scapa strugurii de grindina ramane tot la sistemul de rachete ori doar la bunul
Dumnezeu.
6. O superstitie cu parfum de inginerie
O superstitie culeasa de Artur Gorovei in satul Catane din Dolj a reusit sa intre in categoria ,,ciudat" de-abia

dupa ce am trecut-o prin filtrul specialistului care ne-a fost alaturi de aceasta data, inginerul horticultor Petru
Savin.
Suna asa: ,,Sa scuturi cosul de funingine si sa o duci in ziua de ajun (de Anul Nou) la vie, ca sa se incarce via de
struguri cum se incarca hornul de funingine". Iar specialistul, cu totul neasteptat, este de acord cu asta.
,,Acea funingine de pe horn contine, oricat ar parea de ciudat, o serie de microelemente care pot sa
imbunatateasca ceea ce numim chimia solului. Sunt de acord ca rodul ar putea fi mai bogat, insa cu conditia sa
nu se tranforme plantatia inr-un desert de cenusa si funingine", este de parere inginerul Savin.
7. Daca versi paharul pe masa te-a lovit norocul

Chiar daca gospodinele nu vor fi de acord cu aceasta superstitie (stiti ce greu ies petele de vin rosuo), in aproape
intreg teritoriul romanesc se crede ca e mare semn de belsug si de fericire daca cineva varsa din greseala paharul
de vin de pe masa.
Va mai recomandam si:
Sapte tabuuri despre mamaliga. Ce lucruri ingrozitoare prevesteste banalul aliment taranesc nascut din
porumb
Cum se prepara celebrele ,,Oaua Targasiti", micul dejun preferat de aromanii de la Dunarea de Jos
De ce cred taranii romani ca banalul curcubeu poate sa le schimbe sexul

Superstitii bizare la romani - de ce e bine sa se taie cocosul inainte sa faca trei ani si
cum ne apara de strigoi sangele de pasare neagra
Costel Crangan,

Cateva dintre ciudatele superstitii romanesti legate de fudula oratanie din orice curte taraneasca, cocosul, au
darul de a starni zambete contemporanilor. Totusi, pana acum cateva decenii, majoritatea obiceiurilor
controversate prezentate in articolul de fata erau respectate la scara larga de populatia autohtona.
Pentru lumea moderna este o pasare banala, un fel de ceas desteptator rural, insa pentru bunicii nostri era o
vietate cu totul speciala: o venerau si se temeau de ea. Cocosul, caci despre el este vorba, apare intr-o sumedenie
de superstitii romanesti, iar ipostazele in care este zugravit ,,stapanul ograzii" sunt in mod covarsitor pozitive.
Exista insa si aspecte ciudate, chiar infricosatoare, care par sa fie desprinse din practicile bizarei religii voodoo.
Stramosii nostri beau frecvent sange de cocos ca leac
Desi pare greu de crezut, numeroase surse etnografice indica faptul ca in urma cu cateva decenii in Romania
inca mai exista obiceiul ca taranii sa bea sange de cocos, despre care se credea ca alunga strigoii sau vindeca
anumite boli.

Etnograful Gh.F.Ciausanu, in lucrarea ,,Superstitiile poporului roman" (Editura Saeculum, Bucuresti - 2014),
mentioneaza ca in satele oltenesti ,,sangele din creasta cocosului se da de baut copiilor care rasar (N.R. tresar) in
somn", pentru ca acestia sa se vindece.

Obiceiul este consemnat si pentru sudul Moldovei (mai ales in zonele dinspre Prut), intr-o varianta ceva mai
,,light": copilului i se dadeau doar trei picaturi de sange de cocos, amestecate intr-o cana de lapte.
Insa asta nu e tot, caci deja celebra apetenta olteneasca pentru povestile cu moroi aduce in atentie credinta ca
sangele de cocos este un leac fara rival contra vampirilor.
,,Cel care are dureri la inima, crezand ca i-o mananca strigoii, bea sange de cocos negru pentru a indeparta
nefasta influenta a acestor duhuri rele"
Gh.F.Ciausanu - ,,Superstitiile poporului roman"
Cocosul de peste trei ani face oua de varcolac
Una dintre cele mai bizare superstitii despre cocosi o gasim tot in lucrarea lui Gh.F.Ciausanu, care relateaza o
cercetare etnografica facuta in satele din Valcea.
Potrivit acestei superstitii, cocosul trebuie musai taiat inainte de a face trei ani, caci altfel de prapad. ,,Cand
ajunge la varsta de trei ani, cocosul face un ou mititel si indata ce-l face, iese din el un varcolac. De aceea nu-i
bine sa tii cocosul pana la trei ani, ca se inmultesc varcolacii si mananca Luna si Soarele", scrie Ciausanu.

Aceasta povestioara olteneasca de tip ,,Dosarele X" l-a facut sa zambeasca pe medicul veterinar Iulian B., pe
care l-am rugat sa ne lamureasca daca un cocos poate sa faca oua.
,,Evident ca nu se poate! Este o legenda de tipul celei cu gaina care naste pui vii. Cat despre varcolacii care ar
putea sa iasa din oua, iarasi avem de-a face cu o aberatie. In cel mai rau caz, dintr-un ou de gaina - doar nu de
cocos! - poate sa iasa un pui cu maformatii, insa acesta nu va manca, cu siguranta, nici soarele si nici luna. Cel
mai probabil, va muri dupa cateva ore", ne-a spus veterinarul.
Leacuri si blesteme din ,,parti componente" de cocos
Nici macar mancatul cocosului nu-i un lucru tocmai simplu la romani. Bunaoara, in Muntenia si Olteani se
credea, acum un secol, ca niciun barbat nu trebuie sa manance capul cocosului (evident, gatit) pentru ca ar fi o
mare nelegiuire ca ,,un voinic sa manance capul altui voinic" (Gh.F.Ciausanu).

Culmea este ca in partile Moldovei circula, in aceeasi perioada, o traditie contrara, care stabilea ca gospodarul,
capul familiei, trebuie sa primeasca din orice pasare servita la masa (deci si din cocos), pe langa altele, neaparat
capul.
,,Cate bordeie, atatea obiceie", este de parere, hatru, folcloristul Paul Buta, care nu se poate hotari care dintre
cele doua traditii ar fi mai apropiata de adevar.
Interesant este ca si alte ,,componente" ale pasarii au o simbolistica alimentara si mistica. Spre exemplu, potrivit
lui Gh.F.Ciausanu, fuduliile cocosului sunt leac contra sterilitatii la barbati, in vreme ce ,,limba cocosului
trebuie sa o manance cei carora le este frica sa ramana singuri pe intuneric".
Pana si penele au un rol in credintele stravechi. ,,Penele de cocos se pun in scalda copilului - mai cu seama dupa
botez - pentru ca sa fie ferit de duhuri de rele si de bantuielile lor, in toata viata lui", se mentioneaza in lucrarea
,,Superstitiile poporului roman".
Cocosul, moartea, bocetul si... rockerii de la Phoenix
O alta credinta interesanta este aceea ca gaina care canta cocoseste transmite un mesaj prevestitor cu dubla
semnificatie: ,,daca e indreptata cu ciocul inspre apus, atunci vesteste moartea, nenorocirea irevocabila a unui
casnic, sau a intregii familii; daca insa e cu ciocul catre rasarit, vesteste bine, noroc sau, oricum, nu vesteste
nenorociri apreciabil", scrie folcloristul bucovinean Simion Florea Marian.
In tot spatiul romanesc exista credinta, inca bine inradacinata in spatiul rural, despre vestirea mortii de catre
cocosul care canta fara vreun rost in timpul noptii. Originea acestei superstitii vine din insasi din esenta
crestinismului, caci cocosul este cel care a vestit, prin cantecul sau haotic, de trei ori in miez de noapte,
lepadarea de Hristos a Sfantului Petru, dar si moartea Mantuitorului pe cruce.

Foarte interesant este ca in Banat, Hunedoara si nord-vestul Olteniei circula un bocet ancestral numit ,,Cantecul
Zorilor", al carui text a fost adaptat partial de trupa de rock ,,Phoenix", in piesa ,,Cocosii Negrii".
,,Cocosii negri cantara/ Zori albe nu se varsara/ Zorilor surorilor/ Nu grabireti a zorire/ Pan' cutare s-o gatire/ So gati, s-o-mpodobire/ Cu podoabe de argint/ Cum n-o mai fost nicicand/ Pan' a fi mers in pamant"
Phoenix - "Cocosii Negri"
Textul original era considerat de Constantin Brailoiu, cel mai important etnolog-muzicolog roman, ca fiind nu
doar un simplu bocet, ci un stravechi cantec funerar, ,,care se canta in cele trei zile de la moarte, la ivirea zorilor,
dupa cel de-al treilea cantat al cocosilor, pentru a le ruga sa intarzie cu aparitia, sa-l mai lase putin pe ,,dalbul de
pribeag" printre oameni si sa-l gateasca pentru marea despartire".
,,Trasaturile arhaice ale formei sale, elementele mitologice precrestine din continutul sau au fost puse in
evidenta de O. Barlea, care a demonstrat convingator existenta speciei intr-o epoca anterioara formarii zonelor
etnografico-folclorice si dialectale cunoscute noua astazi", scrie Brailoiu in lucrarea ,,Songs To the dead from
Gorj", publicata in 1984 de editura prestigioasei universitati din Cambridge.
Alte credinte populare despre cocos
,,Fetelor care aud cantatul cocosului cand se gandesc la iubit vor avea noroc sa se marite. Dar, daca canta
cocosul in ziua nuntii, casatoria va fi una plina de certuri si nefericiri" (Gh.F.Ciausanu - ,,Superstitiile poporului
roman").

,,In descantecele populare boala este alungata in locuri unde nu se semnaleaza prezenta acestei pasari: Fugi,
deochi, / Dintre ochi..., / Sa te duci, iar duci, / Unde popa / Nu toaca, / Unde fata / Nu joaca,/ Unde cocos nu
canta" (Romulus Vuia - ,,Studii de etnografie si folclor").
,,Daca-ti canta cocosul in prag, e semn sigur ca or sa-ti soseasca musafiri" (Gh.F.Ciausanu).
Si totusi, este personaj pozitiv
Dincolo de toate, insa, cocosul este considerat, in tot spatiul romanesc (ba chiar si in cel european) o pasare
sacra, aducatoare de noroc. A intrat chiar si in basmele de capatai ale romanilor, ,,Punguta cu doi bani" fiind cel
mai la indemana exemplu.

Are chiar si o zi a lui, care se serbeaza in prima duminica de dupa Paste in satele de la malul Dunarii, iar
obiceiul este intalnit si la bulgari si la sarbi.

Sa nu uitam, de asemenea, ca fudula oratanie este simbol national in Franta, iar in tot teritoriul romanesc este
asezata pe crestele acoperisurilor, sub forma de ornament din tabla sau din ceramica, ca protector al gospodariei.
Mai mult decat atat, cocosul a intrat si in arta romaneasca, prin faimoasa reprezentare de pe ceramica de Horezu
(devenita marca de renume mondial), dar si prin sculptura omonima a marelui Brancusi.

Cele mai ciudate cinci superstitii culinare la romani. Despre carnea caror animale se
crede ca vindeca anumite boli
Costel Crangan,

Meniul cu pretentii medicinale este compus din cele mai bizare lucruri, care de obicei trezesc repulsie: inima
cruda de porumbel, zeama de broasca sau carne de barza ori de soparla.
Arta culinara a romanilor este, indeobste, scutita de excese si bizarerii. Daca la alte popoare (mai ales la cele din
Africa si Asia) a consuma carne cruda sau insecte este ceva firesc, in zona Carpatilor bucataria este axata, cand
vine vorba de carne, in proportie covarsitoare, pe animale domestice.
Totusi, exista la romani, aproape nestiute (caci nu s-a facut prea multa valva pana acum), si cateva obiceiuri
culinare cu totul aparte, chiar le-am putea spune bizare, care amintesc de samanism si de practicile voodoo.
Interesant este ca, in majoritatea cazurilor, aceste retete ciudate au pretentii ca vindeca anumite boli, de la cele
banale, precum amigdalita, pana la unele potential mortale, cum este tifosul.
Va prezentam in cele ce urmeaza cinci astfel de obiceiuri culinare ciudate, asa cum se regasesc ele in volumul ,,
Credinte si superstitii ale poporului roman", publicat sub egida Academiei Romane acum aproape un secol
de catre marele foclorist Artur Gorovei.
1. Inimi crude de porumbel contra durerilor de piept

Conform amintitei lucrari, in zona central-estica a Moldovei (satul Banca, judetul Vaslui) exista credinta ca o
persoana care are dureri in piept (junghi) se va vindeca rapid daca va inghiti cateva inimi crude de porumbel.
Acelasi tratament era valabil, in aceeasi regiune (dar si mai la sud, in regiunea Balabanesti-Bursucani, judetul
Galati), pentru a lecui ,,lipitura". Mai precis, pentru a vindeca tulburarile de somn si de comportament ale
copiilor care au suferit o trauma psihica majora (spaima).
2. Zeama de broasca testoasa pentru bolile de stomac
Potrivit lucrarii citate mai inainte, in satul iesean Bosia ,,zeama de broasca testoasa este leac pentru boale de
stomac", probabil si pentru ca, se stie, reptilele cu carapace sunt extrem de rare prin zona.
Nu foarte departe, la Urecheni (judetul Neamt) se credea ca bolile de piept se pot videca lesne mancand carne de
broasca testoasa, ceea ce face sa credem ca moldovenii au fost foarte aproape sa declare batracianul ca fiind un
fel de leac universal.
3. Bors de barza, nu de varza
La Smultii de Galati se credea, acum o suta de ani, ca borsul (ciorba) de barza (ca doar nu de varza) vindeca
aproape tot, dar mai cu seama le face fertile pe femeile care nu pot face copiii.
Superstitia este comentata, cu umor, de profesorul de limba romana Aurel Mereuta: ,,Sincer, mi se pare o
contaminare dintr-o alta legenda, care spune ca berzele aduc copiii pe lume. Ce si-o fi zis oameniic Daca aduc
copii, atunci sunt bune si-n ciorba, cu acelasi scop".
4. Extract de soparla pentru a combate galcile
Complet bizar (dar si destul de scarbos) este leacul cules de Artur Gorovei in zona Tutova (la Perieni, Vaslui,
mai exact) care spune ca ,,untdelemnul in care s-a tinut o soparla e bun pentru galci". Desi Gorovei nu explica
modul de administrare al leacului, la alti autori (cum ar Gh.F. Ciausanu) se spune ca uleiul cu ,,decoctul" de
soparla este adaugat (cateva picaturi, evident) intr-o mamaliga din care se ospateaza pacientul.
Obiceiul este prezent si in Oltenia (la Scaesti, Dolj), insa intr-o varianta mult mai elaborata, aproape ritualica:
,,Gusterului i se taie capul in luna lui martie, cu o moneda de argint, si se intrebuinteaza (N.R.: nu-i prea clar
cum) la boalele de gat".
5. Carnea uscata de cristei ,,usureaza trupul"
La Bogdanesti (Suceava), exista superstitia ca oamenii care au fost cam lacomi cu mancarea si cu bautura la
tinerete ,,isi pot usura trupul" mancand carne uscata de cristei. Pentru a nu va lasa in confuzie lingvisticomedicala, va furnizam definitia din DEX pentru pomenitul cristei.
CRISTEI, cristei, s. m. Pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu si cu aripile roscate,
care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor (Crex crex). Compus: cristei-de-balta = pasare
calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu(Rallus aquaticus). [Var.:
crastel, carstel s. m.] - Din sl. krasteli.
Va mai recomandam si:
Cum se prepara celebrele ,,Oaua Targasiti", micul dejun preferat de aromanii de la Dunarea de Jos
Sapte tabuuri despre mamaliga. Ce lucruri ingrozitoare prevesteste banalul aliment taranesc nascut din
porumb

Sapte superstitii bizare despre vie si vin. De ce se ingroapa un ou in vie si ce vesteste paharul cu vin varsat
pe masa

Superstitii macabre legate de nunta. Despre ce semne cred romanii ca prevestesc

moartea unuia dintre miri
Costel Crangan,

Folcloristii romani, mai cu seama Artur Gorovei si Gheorghe F Ciausanu, au scos la iveala o adevarata colectie
se superstitii, unele de-a dreptul horror, legate de de semnificatiile evenimentelor din timpul unei nunti.
Desi nasterea si moartea insumeaza cele mai multe superstitii la romani, si cel de-al treilea eveniment major din
viata unui om, nunta, are parte de o sumedenie ,,reguli" transmise pe cale orala, unele dintre aceste obiceiuri
fiind de-a dreptul macabre, cumva in contradictie cu fericitul moment al casatoriei.
Cele mai multe dintre aceste superstitii au ajuns si in cartile de specialitate, prin eforturile a doi dintre cei mai
mari etnografi romani, Artur Gorovei si Gheorghe F Ciausanu, care au completat impreuna un adevarat mozaic
national al credintelor populare legate de nunta.
Semnele macabre din ziua nuntii
Artur Gorovei, in lucrarea ,,Credinte si superstitii ale poporului roman" (1915), consemneaza, bunaoara, ca in
Ialomita exista credinta ca daca doua mirese se intalnesc pe drum este semn sigur ca una dintre ele va muri
curand.
Pronosticul sumbru este, insa, ceva mai bland in Valcea, unde, potrivit lui Gheorghe F Ciausanu (,,Superstitiile

poporului roman in asemanare cu alte popoare" - 1914), ,,intalnirea a doua mirese in ziua nuntii aduce nefericire
in casnicie".
Unele dintre cele mai raspandite superstitii macabre de nunta din spatiul romanesc sunt legate de lumanarile de
cununie. Astfel, lucrarea citata a lui Artur Gorovei arata ca bucovinenii cred ca ,,acela dintre miri va muri intai,
a carui lumanare se va trece mai intai", dar si ca (mult mai alarmant) ,,daca una dintre lumanari se rupe, unul
dintre soti va muri curand".
Nici drumul de la biserica nu-i scutit de peripetii. Dincolo de clasica intalnire fatala dintre mirese, exista si
problema pierderii unul lucru, oricare ar fi acesta.
,,Dupa ce mirii s-au cununat si se intorc de la biserica, daca pana acasa pierde unul dintre ei ceva, se crede ca
acela va muri", consemneaza Artur Gorovei o superstitie din zona Munteniei.
Nici in casa nu se intra oricum, caci s-ar parea ca, dupa credintele romanilor din Bucovina, lumanarile de nunta
nu trebuie sa fie aduse in casa in ziua cununiei, caci asta ar insemna ca se prevesteste moartea cuiva.
Ba chiar si petrecerea nuntii poarta cu ea anumite simboluri prevestitoarea de rau, ori aflate de-a dreptul in zona
confuziei. Un exemplu este spargerea unui pahar in timpul ospatului, eveniment care in Bucovina ar insemna ca
moare cineva curand (Artur Gorovei), dar in Gorj inseamna noroc pentru tinerii casatoriti (Gheorghe F
Ciausanu).
Cu umoru-i recunoscut, actorul si folcloristul Paul Buta incearca, in vremurile noastre, sa impace cele doua
viziuni. ,,Ar putea fi amandoua valabile. Daca se sparge paharul, moare un unchi bogat, care lasa averea
tinerilor casatoriti, deci norocul e cu ei", spune Buta.
Semne rele si alte belele
Pana la urma, insa, nu toate semnele din ziua nuntii sunt mortale. Unele aduc doar nenorociri si neimpliniri,
ceea ce, la o adica, nu-i chiar totuna cu moartea.
Aflam, bunaoara, din volumele amintite mai inainte, ca acum un secol nunta nu se facea in niciun caz sambata,
ci doar duminica, iar cei care nesocoteau acest lucru era loviti de cumplit ghinion. De asemenea, luna mai era
prohibitie la nunti, caci in regiuni intinse exista superstitia ca acea casatorie se va destrama rapid, asa cum se
scutura florile de mai.
Oglinda are si ea un rol in poveste. Astfel, se credea ca atunci cand mireasa e gata sa iasa din casa pentru
ceremonia de nunta o ultima privire in oglinda este aducatoare de noroc. Totusi, daca se intoarce din drum
pentru a se uita in oglinda va avea ghinion.
Si, ca sa incheiem intr-o nota otimista, sa consemnam ca exista si semne aparent rele care, de fapt sunt pozitive.
Putem aminti aici credinta ca daca in ziua nuntii ploua, casnicia va fi marcata de belsug. Cu cat e mireasa mai
uda din cauza ploii, cu atat averea familie va fi mai mare.
Va mai recomandam si:
Legaturile ciudate care exista intre o caruta si sanatatea unui om. Dictionar mistico-medical romanesc
De ce cred romanii ca de Pasti se arata comorile ascunse. Misterul flacarilor care sclipesc straniu in noapte
Superstitii bizare la romani - de ce e bine sa se taie cocosul inainte sa faca trei ani si cum ne apara de strigoi
sangele de pasare neagra

Superstitii macabre. De ce refuzau doctoriile taranii de acum un secol: ,,Sunt facute

din grasimea mortilor din spitale. Spurcaciune!"
Costel Crangan,

Potrivit etnografului Gh. F. Ciausanu, taranii romanii ii suspectau pe doctori si pe spiteri de vrajitorie. Ei
preferau leacurile invatate de la stramosi in locul medicamentelor, despre care credeau ca-s facute din cadavre.
In schimb, in unele comunitati rurale se foloseau parti de cadavre pentru tot felul de ritualuri bizare.
O cercetare etnografica facuta in prima jumatate a secolului al XX-lea de catre reputatul etnograf roman Gh.F.
Ciausanu (1889-1963), scoate la lumina relatia ,,incordata" care a existat in Evul Mediu, dar si la inceputurile
erei moderne, intre lumea rurala si medicina.
Taranii surprinsi de cercetarea de teren a profesorului Ciausanu preferau sa apeleze la metodele traditionale de
vindecare (asa-numitele ,,leacuri babesti"), fugind de spitale si de ,,doftoriile" farmacistilor mai ceva ca diavolul
de tamaie.
Oamenii credeau ca medicamentele se fac ca sapunul de casa

Iata cum este descrisa relatia satean-medicina in lucrarea ,,Superstitiile poporului roman in asemanare cu a altor
popoare vechi si noi", republicata recent de editura Saeculum Vizual: ,,In poporul nostru, este credinta ca
doctoriile sunt spurcate, fiindca sunt facute ca sapunul, pe la spiterii, din grasimea oamenilor care mor pe la
spitale". Sinistru!
,,De aici se naste scarba, greata, ce o are taranul cand este silit sa ia o lingurita de doftorie. Chiar si doctorii sunt
priviti cu groaza, ca niste casapi de carne omeneasca", se mentioneaza in lucrarea amintita.
,,Mai bine sa mor decat sa-mi pangaresc sufletul cu astfel de doftorii, de spurcaciuni", este citat de catre Gh.F.
Ciausanu un taran din zona Valcii.

Exista inclusiv credinta ca anumite familii sarace vindeau cadavrele raposatilor pentru ca din ele sa se faca alifii,
pomezi si doctorii. Evident, un sambure de adevar exista in toata aceasta poveste, caci facultatile de medicina au
cumparat mereu cadavre pe care viitorii medici sa invete despre corpul uman si sa-si incerce mana pentru
procedurile chirurgicale standard.
,,In trecut, taranii se uitau la medici si la spiteri ca la niste samani. Multi erau suspectati de vrajitorie, de lucrul
cu diavolul. Asta explica de ce si medicamentele erau considerate de unii spurcate", ne-a spus farmacistul Toma
Nicolescu.
Frica de medic a ramas si in zilele noastre
Chiar daca ne place sa credem ca teama de medic si de medicamente a disparut o data cu evolutia societatii
umane, statisticile ne contrazic fara mila.

Potrivit un studiu realizat, in 2011 de catre IMAS, la solicitarea unei mari retele de clinici private din Romania,
13% dintre romani nu merg nicio data la medic, preferand sa se trateze de boli cu diverse leacuri invatate de la
batrani. ,,Oamenii se tem de medici si se tem si de medicamente, despre care crede ca te vindeca de ceva ca sa te
imbolnaveasca de altceva", se mentioneaza in raportul care insoteste sondajul.
Au insa oamenii motive sa se teama de medicamented Niciun medic nu se incumeta sa spuna raspicat ca exista
riscuri, insa raspunsul vine uneori din zone din care nici nu te astepti. In cursul anului 2014, procurorii DIICOT
au descoperit o ampla retea de falsificatori de medicamente care vandusera, din primele estimari (ancheta este in
curs) marfa de peste cinci milioane de euro.
Evident, nu era vorba despre doctorii ,,facute din osanza de mort", cum se infricosau taranii din alt veac, ci de
produse sintetizate in laboratoare. Din pacate, mai bine de jumatate dintre respectivele medicamente erau, de
fapt, praf de creta, mii de pacienti fiind inselati. Asta ca sa nu mai pomenim de cei care, in lipsa tratamentului
(caci praful de creta nu aveau cum sa-i vindece), s-au pomenit ca bolile li s-au agravat.
Ritualuri bizare cu parti de cadavru
Chiar daca mitul ca medicamentele au fost in trecut fabricate din grasime de cadavre s-a dovedit o simpla
legenda urbana (ca, de altfel, multe dintre superstitiile romanilor) in literatura etnografica exista foarte multe
referiri la folosirea de parti de cadavre la diverse ritualuri.
Astfel, exista marturii ca in urma cu mai bine de o suta de ani in satele din Moldova se faceau descantece de
,,duca-se pe pustiu" (in fapt, crizele de epilepsie), folosind un praf obtinut prin pisarea dintilor unui mort
dezgropat dupa sapte ani. In perioada interbelica (in 1938) presa din Iasi relata un astfel de caz sinistru. O banda
de tigani a profanat mai multe morminte din satul Poeni, pentru a face rost de ,,materie prima".

O alta legenda sinistra vine de la romanii din sud. La sfarsitului secolului XIX inca mai exista superstitia ca
haiducii si talharii se ung la ochi cu alifie facuta din grasime de cadavru uman, pentru a putea vedea in
intunericul noptii. Referirea este intalnita in lucrarea amintita mai inainte, a lui Gh.F.Ciausanu.
In fine, in zona Ilfovului exista credinta ca mana dreapta a unui mort e tocmai buna pentru a ajuta hotii sa prade
neobservati o gospodarie: ,,Se inconjoara casa de trei ori cu mana de mort". De altfel, expresia ,,a dormit de
parca a avut mana de mort la cap" insa mai este folosita in unele comunitati rurale pentru a vorbi despre cineva
caruia ii place sa doarma adanc.
Farmece si blesteme legate de morti si cadavre
Fantezia romanilor nu are limite cand vine vorba despre farmecele si blestemele legate de morti si de cadavre.
Iata doar cateva dintre acestea, extrase din cartea ,,Superstitiile poporului roman in asemanare cu a altor popoare
vechi si noi".

,,In Valcea se crede ca cu lumanarea de la mort poti sa omori cap de om, in chipul urmator: o aprinzi si apoi o
stingi inmuind-o in pahar de rachiu. Aceasta lucrarea magica se repeta, pe ascuns, de mai multe ori. Rachiul se
pastreaza pentru a fi dat ca sa-l bea acea ce este menit sa moara prin niste vraji. E crede ca este peste poate ca un
astfel de om - care a baut rachiul in care s-a stins lumanarea de la mort - sa mai traiasca".
Tot in Valcea, se crede ca ,,matura cu care ai maturat dupa un mort trebuie aruncata sau arsa si sa nu se mai
mature cu ea in casa, ca se matura intru moarte cei vii".
Poate parea absurd, insa pe seama mortilor se putea gasi inclusiv leacul impotriva violente domestice. Iata ce
credeau oltencele din zona Gorjului acuma o suta si mai bine de ani: ,,Se masoara cu o ata un mort care seamana
cu barbatul femeii batute si se coase ata la maneca sumanului sau a camasii, iar barbatul n-o s-o mai bata".
Ba chir si razbunarile cu tenta sexuala erau posibile, inclusiv provocarea impotentei unui dusman! ,,Scaldatura
de mort (N.R.: apa folosita la spalarea cadavrului), daca este data cuiva ca bautura, il face sa nu mai poata simti
placerile sexuale".
CITESTE SI
Superstitiile romanesti legate de focul din ceruri. Ce ,,paratrasnet" magic este folosit de secole in satele
Romaniei

Superstitiile romanesti legate de focul din ceruri. Ce ,,paratrasnet" magic este

folosit de secole in satele Romaniei
Costel Crangan,

Traditiile si superstitiile romanesti legate de trasnet si fulger sunt foarte ,,colorate" si includ elemente
imprumutate de la mai multe religii arhaice. Totusi, in credintele locale, Sfantul Ilie ramane marele stapan al
sagetilor de foc care cad din cer.
Frica de fulgere si trasnete este una dintre cele mai vechi angoase ale omului, care, timp de mii de ani, a asimilat
spectaculoasele fenomene cu numeroase divinitati, una mai fioroasa si mai razbunatoare decat alta.
Succesul acestora a fost unul garantat la public, dat fiind spectacolul ceresc oferit, insa vremurile lor de glorie
au inceput sa apuna dupa ce Benjamin Franklin a descifrat misterul sagetilor de foc care cad din cer si a inventat
paratrasnetul.
Cine erau stapanii fulgerelor
Mitologia este plina de astfel de ,,stapani ai fulgerelor", dintre care cei mai cunoscuti sunt Zeus al grecilor,
Jupiter al romanilor, Thor al scandinavilor si Tinia al etruscilor.
Insa, pe teritoriul romanesc, altii au fost zeii, ce-i drept mai putin celebri, care au tinut in mana fulgerele si
trasnetele. Cea mai veche divinitate a ,,focului din cer" este, fara indoiala Gebeleizis - sau Nebeleizis, zeul

fulgerului, tunetului si ploii la vechii daci. Era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba, care tuna si
fulgera pentru a-i alunga pe dusmani.
Oarecum suprinzator, insa, obiceiurile romanilor au fost influentate de un zeu obscur - pe nume Perun - in care
credeau slavii de la rasarit. De altfel, numele lui in rusa arhaica inseamna inaltime sau deal.

Perun este echivalentul zeului Perkons (Letonia) sau Perkunas (Lituania) din mitologia baltica, zeului vedic
Parjanya din mitologia indiana, Thor din mitologia scandinava, Donar din mitologia germana, Taranis din
mitologia celta. Unii cercetatori afirma ca i-a luat locul lui Rod ca zeu suprem in vechea mitologie slava.
Cert este ca la 988, cand rusii au fost crestinati de Sfantul Vladimir I, marele principe al Kievului, Perun era
zeul lor principal. Era reprezentat ca un barbat cu statura impunatoare, cu par de argint si mustati de aur. De
obicei purta o ghioaga (uneori un ciocan), o secure de razboi si un arc cu care tragea sageti din fulgere sau
traznete. Pentru el se faceau, de obicei, sacrificii de cocosi si de capre, in timp ce pentru ritualurile cele mai
importante se sacrificau tauri si ursi.
Stejarul era considerat arborele sfant al lui Perun. Dupa trecerea rusilor la ortodoxie, identitate lui Perun s-a
dizolvat sincretic in profetul Ilie, al carui car de foc gonea prin cer, declansand fulgerele asociate cu vechiul zeu.
De altfel, toate aceste supersititii pornite dinspre Perun sunt adanc infipte in mentalul colectiv al taranului
roman, mai ales in Moldova si Muntenia.
Superstitii tip ISU si sageata care te scapa de junghiuri
Cele mai multe dintre superstitiile romanilor legate de fulger si trasnet au legatura cu Sfantul Ilie, care este
considerat ,,marele pedepsitor" al raului si relelor. Folcloristul tecucean Tudor Pamfile (1883-1923)
consemneaza mai multe dintre obieceiurile taranilor legate de furtuna si fulgere, iar multe dintre acestea par un
fel de instructiuni pentru situatii de urgenta.
,,Sa nu stea la fereastra ori in tocul usii cand fulgera si trasneste, caci pe acolo intra diavolul in casa si acolo va

lovi sageata Sfantului Ilie", scrie folcloristul, relatand o vorba batraneasca din aria Nicorestiului.
,,Diavolul, ca sa raza de Domnul, se duce pe culmea de deal, ori pe varf de sura, iar acolo il trasneste Ilie", este
o alta relatare, culeasa din zona Comesti, carea arata fara echivoc ca a nu merge pe un loc inalt cand e furtuna e
reteta sigura de protejare.

Uneori, se credea ca in locul unde cade traznetul se afla o comoara. ,,Joaca dracii pe comoara, iar Sfantul Ilie ii
alunga cu trasnete", este o veche superstitie care insa se mai pastreaza in satele din centrul si nordul judetului
Galati, dupa cum ne-a confirmat si folcloristul Paul Buta.
Exista insa si obiceiuri mai putin obisnuite, cea mai impresionanta colectie de acest fel fiind adunata de
folcloristul Gh.F.Ciausanu (1889-1963).
Aflam astfel ca ,,sagetile de fier si cremene care cad din cer odata cu trasnetul sunt bune de leac si de noroc".
Evident, unele formatiuni erau chiar produse de fulger, care topea nisipul cu formidabila lui forta electrica, insa
cele mai multe erau doar artefacte arheologice: virfuri de sageti din piatra si din fier.
Ei bine, cu aceste sageti de fulger, tarani credeau ca se pot lecui de junghiri de sale! ,,Sageata de fier a
trasnetului se spala in trei ape, iar apa aceea se da sa bea celui care e tinut de junghiuri", scrie Gh.F.Ciausanu.
Amulete de leac, de rod si de noroc
Obtinerea sagetii ,,garantate" nu era deloc usoara. Exista credinta ca sageata trasnetului intra in pamant noua
stanjeni (in Oltenia) sau sapte (in Muntenia), de unde iese cate un stanjen pe an, deci in cam sapte sau noua ani
pot fi adunate si folosite.
Din aceste pietre se faceau amulete de leac pentru bolnavii de plamani (,,de aprindere"), pentru ca pomii
neroditori sa rodeasca sau pentru ca vitele bolnave sa se indrepte. Obiceiul in ca mai exista in unele sate din
sudul judetului Vaslui.

Insa cel mai important rol al amuletelor era de protectie fata de trasnet. In Oltenia (potrivit lui Gh.F.Ciausanu)
era obiceiul sa se gaureasca si sa se poarte la gat ca talisman care sa te fereasca de fulgere.
Traditia exista si in Ardeal, fiind povestita chiar de catre George Cosbuc, care descrie o astfel de amuleta tinuta
intr-o punga de postav rosu si despre care se credea ca este aducatoare de noroc.
Alungarea trasnetului cu batul, cu urzica si cu salcia
Insa metodele de protejare fata de trasnet sunt mult mai complexe decat par.

Folcloritul Tudor Pamfile, relateaza credinta taranilor de prin partile Tecuciului de a alunga ,,sarpele de foc"
(traznetul) cu un bat de alun pe care drumetul trebuie sa-l tina in mana. Principiul era valabil si pentru sarpele
veninos, iar superstitia inca mai este intalnita in satele Moldovei.
In unele locuri (mai ales in satele din estul Transilvaniei - obiceiul fiind de origine austriaca) exista obiceiul de a
arunca in timpul furtunii urzici in foc, culese in ziua de Sanziene.
Salcia este, de asemenea, considerata protectoare, mai ales in satele din lunca Dunarii. Mladita de salcie pusa la
icoana de Sfantul Gheorghe sau de Florii se scoate la vreme de furtuna si se pune pe pervazul ferestrei, pentru a
alunga trasnetul.
In ajunul Sanzienelor, tarani din Oltenia de sub munte culeg floarea de sanziene si o impletesc in cununi sau in
buchete, pe care le arunca pe acoperisul casei, unde vor sta toata vara. In alte locuri, se pun cununi de salcie la
creasta acoperisului sau chiar impletituri din urzici.
Cu ramura-n chimir, fugind de mata!
Ciobanii din Bacau si Neamt inca mai au traditia tinerii in chimir a unei mladite de salcie de la Florii, pentru a
apara de fulger, de junghiuri in sale si de muscatura de sarpe. Merge sau nu merge e greu de spus. Si pescarii
lipoveni au superstitii legate de trasnet. Ei cred ca piatra de trasnet agatata printre greutatile navodului le va

aduce mare noroc la prins pesti.

In Oltenia, potrivit lui Gh.F.Ciausanu, se crede ca nu este bine sa stai cand fulgera aproape de o pisica sau de un
caine, caci in acestea se ascunde cel mai des diavolul, deci exista risc de a fi trasnit de Sfantul Ilie, care tinteste
pe necuratul.
De altfel de aici deriva obiceiul de a face, cand trasneste, de trei ori semnul crucii, caci astfel diavolul este
alungat. Obiceiul este intalnit pe tot teritoriul romanesc.
De ce se pun mladite de salcie la casa noua
Foarte multe credinte sunt legate de protejarea locuintei. In Moldova, ca capriorii caselor in constructie se pun
mladite de salcie si busuioc, legate de o cruce din lemn, scopul fiind acela ca imobilul sa fie ferit de trasnet. In
alte zone, mai ales in sud, pietrele de trasnet sunt zidite in peretii locuintei, uneori chiar sub pervazul unei
ferestre.

Tot in Moldova se crede ca omul rau, nelegiuit, este lovit de trasnet din senin, tocmai ca pedeapsa a rautatii lui.
Iata cum suprindea credinta aceasta Vasile Alecsandri (Poesii populare - Vidra): ,,Bine vorba nu sfarsea/ Pe loc
cerul se-aprindea/ Si trei fulgeri repezea/ Pe Stoian popa-l lovea/ Si in cenusa-l prefacea".
Locuri care au luat nume de oameni trasniti
In trecut, locurile in care oamenii erau loviti de trasnet erau marcate cu o cruce din piatra. In localitatea
galateana Jorasti, un intreg deal poarta numele unei femei ucise de un trasnet. Locul este marcat in harti sub
numele ,,Crucea Balasei".
In localitatea respectiva, in urma cu circa trei decenii, un activist de partid a avut un schimb de replici demn de
Caragiale cu un brigadier care, la intrebarea ,,Unde sa treiera graul azi", a primit un raspuns cu iz
impertinent: ,,La crucea mamei mele!" Brigadierul respectiv se nimerise sa fie tocmai fiul Balasei, femeia a
carei moarte a dat nume dealului. ,,Doar n-o sa-i spun mamei mele Balasan", s-a scuzat taranul cu o intrebare

din care razbate bunul-simt al neamului.

Traditii si superstitii de Buna Vestire. Ce patesti daca auzi cantecul cucului si de ce

stropesc pomii cu tuica
Costel Crangan,

Semnificatia obiceiului de a manca peste de Buna Vestire. Ce explicatii stiintifice au superstitiile legate de
calendarul agricol si de ce cred lautari ca un cap de cuc atarnat de instrumentul muzical este cheia succesului.
Ziua de 25 martie este una de o importanta deosebita pentru romani, caci la sarbatoarea crestina a Bunei Vestiri
(care are, la randul ei, o simbolistica speciala) au fost atasate numeroase credinte arhaice, precrestine, sau chiar
obiceiuri moderne.
In materialul de fata vom incerca sa parcurgem, in forma restransa, cele mai importante traditii romanesti legate
de ziua de Buna Vestire (cunoscuta si sub denumirea de Blagovestenie) si de perioada ulterioara a primaverii.
Ne vor sta alaturi cativa etnografi de renume si lucrarile lor speciale.
Buna Vestire sau Ziua Cucului
Din capul locului, trebuie sa spunem ca Buna Vestire este prima sarbatoare crestina atestata documentar ca fiind
inchinata Maicii Domnului. Dincolo de aspectul religios, amintita sarbatoare (marcata in fiecare an pe 25
martie) a devenit pentru gospodarul roman un fel de reper al anului agricol.
De altfel, in popor, ziua de 25 martie mai este cunoscuta si sub denumirea de Ziua Cucului, caci se spune ca

aceasta este prima zi din an in care cunoscuta pasare migratoare isi etaleaza celebrul tril. Potrivit etnografului
Gheorghe F. Ciausanu, este foarte important din ce parte auzi cucul cantand pentru oprima oara, caci poate fi un
semn bun sau unul rau.
,,Glasul lui meneste a bine cand rasuna de-a dreapta omului sau din fata lui. Dimpotriva, meneste totdeauna a
rau cand rasuna din stanga sau din spate", scrie etnograful in lucrarea ,,Superstitiile poporului roman" (Editura
Saeculum, 2014).
O alta credinta populara, prezenta in Moldova, Muntenia si Oltenia, spune ca atunci cand auzi prima oara
cantecul cucului trebuie sa numeri de cate ori va rosti el cunoscutul ,,cu-cu", pentru ca atatia ani vei mai avea
de trait.
In trecut, existau si anumite practici de tip totemic legate de cuc. Astfel, lautarii obisnuiau sa-si impodobeasca
instrumentele muzicale cu pene de la amintita pasare sau chiar cu capul unui cuc. ,,Ca sa devin si ei cantareti asa
vestiti", scrie Gh.F Ciausanu.
O alta credinta (derivata in mod cert din sarbatoarea crestina a Bunei Vestiri) spune ca omul trebuie sa auda
cantecul cucului veselindu-se, cu burta plina de bucate alese si neaparat cu bani in buzunar, in portofel sau in
chimir. Ba chiar oamenii trebuie sa se impace inca din ajun cu toti cei cu care-s certati, caci altfel vor avea
numai certuri tot anul.
Pomi amenintati cu toporul si focuri mari
Buna Vestire are semnificatii speciale si in partea de vest a tarii. Astfel, in Ardeal, exista obiceiul ca pomii sa fie
amenintati cu toporul si sa fie stropiti cu tuica, pentru a da rod bogat si ferit de insectele daunatoare.
Practica exista la scara mai mica si in Moldova, fiind dublat de obiceiul de a varui trunchiurile pomilor
fructiferi. Culmea este ca acest gest are si o explicatie stiintifica, dupa cum ne-a lamurit inginerul agronom Petre
Grigore.

Focul purificator. FOTO: arhiva personala

,,Stropitul cu tuica al pomilor nu l-am aprofundat, insa stiu ca datul cu var al trunchiurilor, primavara devreme,
este cea mai veche metoda de a tine deoparte o serie de insecte, dar si fungi care pot afecta ulterior fructele. Cu
siguranta, este ceva folositor", spune inginerul.
In Maramures, exista traditia ca in seara de Blagovestenie sa se aprinda focuri mari prin curti, in care se ard,
pana dupa miezul noptii, lucrurile nefolositoare. ,,Este ca un ritual de purificare inainte de inceperea lucrarilor
campului", descifreaza semnificatia gestului etnologul Simeon Florea.
De ce se mananca peste
A devenit un obicei ca in fiecare an, de Buna Vestire, sa fie dezlegare la peste, in buna traditie a bisericii
ortodoxe de a permite credinciosilor sa se bucure de marea sarbatoare, chiar daca aceasta cade in zi de post.
Evident, exista si semnificatii colaterale, una dintre acestea fiind superstitia ca acela care mananca peste va fi tot
anul ca peste in apa, adica dezinvolt si descurcaret.

Pestele nu trebuie sa lipseasca de pe masa oricarui gospodar. FOTO Bogdan Nistor.

Si daca tot veni vorba despre peste, trebuie sa spunem ca si pescarii au o superstitie: se spune ca n-au voie sa
faca momeli din mamaliga nici de Buna Vestire si nici in zilele de dupa , pentru ca altfel tot pestele din apa unde
pescuiesti astfel va muri.
Se mai spune (tot in lucrarea lui Gh.F.Ciausanu) ca de Blagovestenie si in saptamana de dupa nu ai voie sa pui
closca la clocit, caci puii vor iesi din oua diformi, cu doua capete sau cu patru picioare.
De asemenea, o veche traditie prevede ca asa cum va fi vremea de Buna Vestire asa va fi si de Paste, insa la
acest capitol exista si varianta ca vremea de Florii este cea care conteaza in prognoza meteo pentru Paste.
In fine, nu putem incheia fara a aminti de ,,zeul" romanesc al agriculturii: spinul (cunoscut si sub numele de
porumbar). Taranii cred ca inflorirea acestuia este semnul cert sa se poate incepe semanatul culturilor de
primavara, caci pamintul s-a incalzit suficient pentru a putea face semintele sa germineze. Culmea este ca in
99% din cazuri spinul chiar are dreptate.
Va mai recomandam si:
Superstitii macabre. De ce refuzau doctoriile taranii de acum un secol: ,,Sunt facute din grasimea mortilor din
spitale. Spurcaciune!"
Deochiul la romani: 65% din populatie crede in el. La ce foloseste ata rosie si cand sa ne ferim de ochii verzi
Superstitiile romanesti legate de focul din ceruri. Ce ,,paratrasnet" magic este folosit de secole in satele
Romaniei

Cei mai sadici criminali de la Dunarea de Jos si motivele cu totul bizare pentru care
au curmat zeci de vieti
Costel Crangan,

De la legendarul Iancu Berila, la contemporanii Anesti Elefteriadis, Petrica Ciuca si Gogu Palade, va prezentam
povestile celor mai infioratori criminali din zona Galatiului, care au ingrozit opinia publica in ultimul secol.
Dunarea de Jos este, de milenii, un loc aflat la rascrucea lumilor. De-a lungul timpului, faptul ca aici s-au
intalnit mai toate marile puteri europene (dacii si romanii, bizantinii si hunii, rusii si turcii samd), dar si marile
drumuri comerciale dintre Europa si Asia, a constituit un imens avantaj cultural. Insa, deopotriva, a adus dupa
sine si multe dintre obiceiurile proaste ale celor care s-au perindat pe aici.
Poate ca nu este deloc intamplator, asadar, ca de la Dunarea de Jos a pornit numerosi romani de geniu, dar si
cativa dintre cei mai terifianti criminali din istorie. Iar daca despre oamenii de mare valoare care s-au nascut aici
am tot scris, acum a sosit momentul sa-i cunoastem si pe cei mai relevanti exponenti ai raului.
Iancu Berila, ucigasul de brutari
Criminalul Iancu Berila a fost celebru in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, atunci devenind teroarea
intregii tari pentru modul ciudat, de neinteles in multe cazuri, in care actiona.
Arhivele istorice il mentioneaza pe Berila ca fiind un individ cu un fizic impresionant si o figura extrem de

fioroasa, care parea sa sufere de un handicap psihic major. Rapoartele psihiatrice intocmite cu ocazia proceselor
in care criminalul a fost judecat il prezinta ca avand ,,mintea unui copil de sapte-opt ani, cu tendinte sadice".
Victimele favorite ale lui Berila au fost, din motive numai de el cunoscute, brutarii. In vremea in care a actionat
a ucis 20 de brutari, modul de operare al criminalului fiind de fiecare data acelasi. Berila isi analiza victimele,
afla unde tin brutarii banii si ataca noaptea.
Ultima lui crima a avut loc la Galati, unde a ucis, in 30 octombrie 1936, toata familia unui brutar grec, formata
din sase persoane, folosindu-se doar de un sifon. A fost prins (la Braila) si condamnat la munca silnica. A reusit
sa evadeze dupa o vreme si a fost prins din nou, chiar cand se pregatea sa mai faca o noua victima, la Slatina.
Berila, care avea initial o condamnare pe viata la munca silnica, a mai primit 100 de ani de munca. Incarcerat
din nou, Berila n-a mai scapat. Si-a trait restul zilelor in inchisoare, muncind din greu si a pierit in urma
efortului depus.
De la el se trage expresia ,,ca Berila", care simbolizeaza ceva care dureaza foarte mult. Puscariasii care aveau
pedepse mari obisnuiau sa spuna ca fac inchisoare ,,ca Berila".
De la puscarie, expresia a deviat la armata si a fost folosita intr-un timp de catre cei care isi efectuat stagiul
militar: ,,bag armata ca Berila". Expresia a devenit atat de folosita in timp incat, astazi, Berila a devenit un
simbol al muncii grele, intinse pe o perioada lunga de timp.
Anesti Elefteriadis, profesorul care si-a mancat colega
Fara indoiala, ,,mancatoriile" dintre cadrele didactice dintr-o scoala nu sunt lucruri noi. Patimile politice,
rivalitatile profesionale, antipatiile si coatele pentru o catedra mai buna sau pentru un post de director au fost
mai mereu de actualitate. Insa Anesti Elefteriadis, un inginer din Galati care preda ca profesor suplinitor la
Scoala Generala nr. 2 (actualmente ,,Constantin Ghe. Marinescu) din oras i-a intrecut pe toti.

In ianuarie 1992, Elefteriadis (pe atunci in varsta de 26 de ani) a reusit sa-si ucida o tanara colega, pe care a
transat-o ca pe un miel si din care a mancat o parte, pana sa fie prins, la circa doua saptamani de la comiterea
crimei.
Potrivit rechizitoriului intocmit de procurori, Anesti Elefteriadis a recunoscut cu seninatate fapta, invocand ca a
avut un moment de nebunie, in care o voce l-a somat sa o ucida pe tanara profesoara (pe care o invitase la el
acasa, la o cafea) si sa-i manance sanii.
Descrierea crimei este realmente socanta, caci victima a fost omorata prin strangulare, apoi a fost ciopartita ca la
macelarie. Apoi, criminalul a indesat o parte din cadavru in frigider, iar restul, pentru care nu mai avea loc, l-a
facut pachete si l-a plasat in mai multe containere de gunoi din oras. De altfel, asa a si fost descoperita crima.
,,Am desfacut trupul in bucati, folosindu-ma de un cutit si de un satar. Apoi am pus in frigider o parte, iar restul
am depozitat in mai multe pungi din plastic. Pentru ca incepuse sa miroase urat, m-am gandit sa scap de
cadavru", Declaratia lui Anesti Elefteriadis in fata judecatorilor
Elefteriadis a fost condamnat la inchisoare pe viata la scurt timp dupa ce a fost prins, misiune judecatorilor fiind
mult usurata de faptul ca ucigasul a recunoscut totul, inclusiv ca a mancat o parte din victima, argumentand ca-i
place sa manance sani. El este considerat singurul roman care, in ultimul secol, si-a recunoscut fatis preferintele
canibale.
Petrica Ciuca, violator si ucigas in serie de copii
Povestea crimelor in serie din Galati, carora le-au cazut victime patru baieti cu varste curpinse intre noua si 13
ani, incepe in primavara anului 2001, cu o descoperire macabra. Cadavrele a doi baieti de opt si noua ani au fost
gasite in canalizarea prin care treceau conductele termice din apropierea Scolii Generale nr. 13 din Galati, din
cartierul Tiglina 2.
Prima concluzie a legistilor a fost ca trupurile neidentificate, aflate intr-un stadiu avansat de putrefactie, zaceau
in canalizare de patru sau chiar cinci luni, probabil din preajma sarbatorilor de iarna.La cateva zile distanta, intro canalizare aflata la cateva sute de metri de locul primei descoperiri, avea sa mai fie gasit cadavrul unui baiat in
varsta de 10-11 ani.

Canalizarea in care au fost gasite trupurile. FOTo dosarul cauzei

Mai mult decat atat, catre sfarsitul anului 2001 a mai fost gasit un cadavru, de data aceasta al unui baiat de 1213 ani, intr-un camin de canalizare abandonat din zona Portului.
Concluziile legistilor au fost socante: toti baietii gasiti morti fusesera violati anal. Mai mult decat atat, medicii
au avansat ipoteza ca violul s-a produs inclusiv dupa moartea victimelor.
Misiunea procurorilor se anunta, insa, ca fiind una extrem de dificila. In primul rand nu era cunoscuta
identitatea victimelor. Gradul destul de avansat de putrefactie si lipsa unei aparaturi criminalistice performante a
dus la blocarea anchetei.
La un moment dat se parea ca investigatia se indreapta spre un punct mort, cand - surpriza - la circa cinci
saptamani distanta de la prima descoperire macabra, la Politie s-a prezentat un tanar de 22 de ani, pe nume
Petrica Ciuca, care a recunoscut patru crime.
Interesant este ca Petrica Ciuca recunostea doar violarea si uciderea celor doi baieti gasiti langa Scoala nr. 13,
nu si a celui gasit la cateva sute de metri distanta si nici a acelui gasit in Port. In schimb, ucigasul avea sa
marturiseasca o alta crima, pentru care nu a fost gasit niciodata cadavrul. Foarte calm, Petrica Ciuca a povestit
anchetatorilor ca era vorba despre fratele unui fost coleg de scoala cu care se afla in conflict si pe care a vrut sa
se razbune.
El a afirmat ca l-a rapit pe baietelul in varsta de 13 ani, pe nume Tudorel Popa, ca l-a violat, apoi l-a ucis. A
descris exact hainele in care era imbracat copilul (aceleasi in care disparuse de acasa), povestind ca, in seara
zilei de 8 ianuarie 2000, a mers cu el intr-o canalizare situata in apropierea Spitalului Militar din Galati, unde au
intretinut relatii sexuale si ca apoi l-a sugrumat cu mainile.
Atitudinea criminalului in fata anchetatorilor a fost de natura sa socheze. Specialistii in criminalistica au

consemnat faptul ca Petrica Ciuca a considerat firesc sa-si violeze si sa-si ucida victimele, dat fiind ca dorea sa
se razbune pentru traumele suferite in copilarie.
Ciuca le-a declarat procurorilor ca in copilarie fusese violat si fusese supus la perversiuni sexuale intr-un tren,
de catre un barbat necunoscut. El ar fi povestit parintilor ceea ce i se intamplase, insa acestia nu l-au crezut, iar
acest lucru i-a amplificat furia, dupa cum scrie negru pe alb in declaratia lui Ciuca atasata la dosar.
Potrivit procurorilor, criminalul nu si-a lasat victimele in viata nu de teama ca ar putea fi descoperit, ci pentru ca
dorea sa amplifice suferinta famiilor acestora. ,,Vroia sa faca raul cat mai mare", se consemneaza in expertiza
psihiatrica a lui Ciuca.
Gogu Palade si creierul intors pe dos
Povestea criminalului Grigore Palade este una cu totul aparte. Ucigasi sunt multi - potrivit statisticilor, in
Romania se savarsesc peste o suta de crime in fiecare an - insa modul cum a actionat ,,macelarul" din Galati a
ajuns sa stea la baza unor lucrari de specialitate in domeniile psihiatriei si criminalisticii.
Foarte interesant este ca galateanul Grigore Palade, zis ,,Gogu", parea, pana la comiterea oribilei crime, un om
cat se poate de normal. In varsta de 38 de ani, el avea o familie destul de reusita, doi copii, un serviciu stabil si o
multime de prieteni.
Si totusi, in ciuda semnelor linistitoare, ceva i-a intors pe dos creierul lui Palade, in ziua de 13 iunie 2001, de s-a
dovedit capabil de o crima atroce, cum nu prea se mai pomenise pana atunci in Galati.
Prima concluzia a celor care au anchetat cazul din toate perspectivele a fost ca factorul decisiv in comiterea
crimei si in evenimentele ulterioare a fost alcoolul consumat in cantitati foarte mari, care a adus victima si
ucigasul aproape de coma alcoolica. Dar sa rememoram faptele.

Lui Grigore Palade ii placea sa joace table, deseori, cu prietenul lui Costica Ghenea (40 de ani), care locuia

singur intr-o casa de pe strada Razboieni din Galati. Ghenea, care era un mare amator de jocuri de noroc, mai
ales de poker, se lasase de serviciu de ceva vreme, dupa ce sotia lui plecase la munca in Spania si-i trimitea de
acolo bani.
Partidele de table erau destul de frecvente intre cei doi, carora li se alaturau uneori si alti amici. Cumparau o
sticla de tarie sau cateva beri si se intalneau in casa lui Ghenea, unde bateau zarurile pana seara tarziu. Jucau
destul de des si pe bani, ,,ca sa fie stimulata competitia", dupa cum avea sa declare in fata judecatorilor
,,macelarul".
"Mai jucasem pe bani si altadata, ca lui Costica ii placea sa joace pe miza. Nu puneam mult: doi-trei dolari pe o
partida. A mai pierdut si altadata, dar nu a sarit la bataie ca in acea zi. Parca era turbat, ca eu nu am vrut sa-l
omor, dar nu s-a mai putut".
Declaratia criminalului in fata procurorilor
Tocmai de la acest ,,stimul" a pornit, pana la urma, grozavia. Furios ca Palade ii castigase o suma oarecare la joc
(circa 20 de dolari), Ghenea i-a cerut banii inapoi. Insa cum Palade a refuzat acest lucru, a inceput sa-l injure si
sa-l imbranceasca afara din casa. Amandoi erau beti.
In timpul imbrancelilor, Ghenea a insfacat un cutit de pe masa din bucatarie si a inceput sa il ameninte pe
Palade, moment in care s-au incaierat, chiar in holul casei. Palade a reusit sa ia cutitul din mana lui Ghenea si,
intr-un moment de maxima furie, a inceput sa-l injunghie.
Potrivit raportului medico-legal, au fost trei lovituri foarte grave, care au atins un plaman, inima si mai multe
vase de sange importante ale victimei. Procurorul Dumitru Hagiu, cel care a anchetat crima, declara, la vremea
respectiva, ca, de fapt, Costica Ghenea a murit in doar cateva secunde dar ca, bizar, a ramas in picioare, sprijinit
de zid.
S-ar parea ca acela a fost momentul in care in mintea lui Grigore Palade s-a produs un declic ciudat. Dupa cum
avea sa declare psihologilor (el a fost dus la Institutul ,,Mina Minovici" pentru o expertiza detaliata), era ingrozit
de gandul ca prietenul lui refuza sa moara si ca se va razbuna. Aceasta a fost resortul care l-a determinat sa
treaca la faza a doua a crimei, cea care a ingrozit, de fapt, orasul.
La circa doua ore dupa crima, Palade (care intre timp zacuse intr-un fel de catalepsie, ca efect al betiei si al
socului) s-a apucat sa-si taie prietenul in bucati, folosind o secure si un cutit. Relatarea din rechizitoriu a
actiunii, bazata pe marturia ucigasului si pe concluziile legistilor, este oripilanta.
,,A asezat jos, pe hol, cadavrul victimei si a inceput sa il transeze precum un macelar. I-a taiat, pe rand,
picioarele si mainile, i-a sectionat organele genitale si i-a scos organele interne (...). Apoi a despartit capul de
trunchi si l-a asezat intr-un lighean, pe care l-a invelit cu mai multe haine. (...) A asezat bucatile de cadavru in
doua pungi de plastic si intr-o valiza, dupa care a incercat sa ascunda toate urmele crimei. (...). A spalat gresia
de pe hol, cada si chiuveta, dar nu a reusit sa inlature urmele de sange de pe pereti. (...) Inainte sa paraseasca
imobilul, a sustras o suma de bani si mai multe bijuterii din aur din casa victimei, dupa care a plecat in graba,
uitand sa isi ia de pe masuta din hol mai multe documente cu care venise". RECHIZITORIUL CAUZEI
Odata ,,impachetata" victima, criminalul a luat trei pungi in care se aflau o parte dintre resturile de cadavru si lea abandonat, pe rand, in mai multe containere de gunoi din oras. Asa si avea sa se afle despre crima.
Totul avea sa iasa la iveala la nici 24 de ore de la comiterea crimei, in data de 14 iunie 2001, atunci cand un
cersetor care obisnuia sa scurme prin containere dupa diverse lucruri a descoperit la circa un kilometru de locul
crimei, intr-un tomberon din cartierul Tiglina 3 (aferent blocurilor A14 si A15) o punga cu carne din care a

cazut un... penis uman.

Omul s-a speriat ingrozitor si a inceput sa tipe, alertand locatarii din zona, iar unul dintre acestia a chemat
Politia. Sositi la fata locului la scurt timp, criminalistii aveau sa descopere ca in punga se aflau nu doar organele
sexuale ale unui om, ci si inima, un rinichi, un plaman, plus cateva haine imbibate cu sange.
Va mai recomandam si:
Crime in serie care au zguduit Romania. Un pedofil a violat si omorat patru baieti: ,,Am vrut sa ma razbun
pentru abuzurile din copilaria mea"
Marturiile cumplite ale canibalilor care au ingrozit Romania moderna: ,,Imi place sa le mananc sanii"
Macelarul din Galati care si-a transat prietenul cu securea, apoi l-a imprastiat in tot orasul - istoria unei crime
care a ingrozit Romania

Cele mai crude femei din istoria Evului Mediu. Aveau descendenta regala si erau
dusmani de moarte ai crestinilor
Costel Crangan,

Un top al celor mai napraznice doamne din istorie nu le poate ocoli, sub nicio forma, pe Elisabeta Bathory
(Contesa Dracula), pe Maria Tudor (Bloody Mary) sau pe Isabella de Castilla (Stapana lui Torquemada).
Erau puternice si bogate. Uneori erau si nemaivazut de frumoase. Insa nu le era de ajuns. Asa ca au devenit
malefice. Cele mai crude femei din Evul Mediu au avut, toate, descendenta regala si s-au dovedit dusmani de
moarte ai crestinilor.
Contesa Dracula
Fara indoiala, cruzimea poate sa imbrace mai multe forme. Unguroaica Elisabeta de Bathory (7 august 1560- 21
august 1614) a reusit insa sa duca totul la superlativ, motiv pentru care a si fost supranumita ,,Contesa Dracula"
sau ,,Tigroaica din Csejte".
S-a nascut la Nyirbator in Ungaria si si-a petrecut copilaria la castelul din Nagyecsed. Tatal ei a fost George
Bathory, fratele lui Andrei Bathory, care a fost voievod al Transilvaniei, iar mama sa a fost Anna Bathory (15391570), fiica lui Stefan Bathory de Simleu, un alt voievod al Transilvaniei. Prin mama sa, Elisabeta era verisoara
cu nobilul maghiar Stefan Bathory, rege al Poloniei si principe al Transilvaniei.

A fost casatorita la 11 ani, din ratiuni politice, iar la 14 ani a dat nastere primului ei copil, o fata, rezultata din
relatia adultera cu un functionar de la cancelaria sotului. Scandalul este musamalizat, insa, ulterior, aveau sa iasa
la iveala gravele probleme psihice ale contesei.
Legendele tesute in jurul Elisabetei Bathory o prezinta ca pe o obsedata de sange, de crime ritualice in grup si de
torturarea victimelor in cele mai neobisnuite feluri. Se spune ca Elisabeta de Bathory, impreuna cu alte patru
femei (cu care forma un fel de cerc amoros lesbian), au torturat prin muscare, intepare, taiere, bataie, ardere si
au ucis mai mult de 650 de fete si de femei tinere.

Elisabeta Bathory FOTO wikipedia

Victimele faceau parte din familii sarace si ajungeau de regula ca slujnice la castelul Csjte, apartinand familiei
sangeroasei contese. Exista chiar si o legenda potrivit careia Elisabeta obisnuia sa faca baie in sangele
victimelor ei deoarece credea ca asa va ramane tanara pe veci.
Acuzata de crime inca din 1602, chiar arestata la un moment dat, Elisabeta nu a fost supusa niciodata unui
proces (culmea este ca trei dintre complicii ei au fost condamnati la moarte si executati), insa familia ei a inchiso pe viata, in 1610, in castelul Cachtice.
A fost zidita intr-un turn ingust fara ferestre, doar cu cateva gauri prin care primea mancarea si aerul necesar. A
fost intemnitata timp de patru ani, pana la 24 august 1614, cand a fost gasita moarta de catre un paznic.
Bloody Mary
Chiar daca denumirea de Bloody Mary duce cu gandul, in majoritatea cazurilor, la bautura sinonima, ea vine de
fapt de la Regina Maria I a Angliei (18 februarie 1516-17 noiembrie 1558), cunoscuta si sub numele de Maria I
sau de Maria Tudor.
Maria a fost singurul copil care a supravietuit copilariei al regelui Henric al VIII-lea si al primei lui sotii

Caterina de Aragon. Prin mama sa, Maria era nepoata a lui Ferdinand al II-lea de Aragon si a Isabelei de
Castilia.
Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor. La 6 iulie 1553, la varsta de 15 ani, fratele ei, Eduard al VIlea moare de o infectie pulmonara. Sfatuit de John Dudley, Duce de Northumberland, Eduard isi exclude
surorile din linia de succesiune, in testamentul sau.

Regina Maria I a Angliei FOTO wikipedia

In locul lor, Eduard o numeste pe nora lui Dudley, Lady Jane Grey, nepoata surorii mai mici a lui Henric al VIIIlea, Maria Tudor, regina a Frantei. Totusi aceasta excludere contravine celui de-al treilea Act de Succesiune din
1544.
In preajma mortii lui Eduard, Maria a fost chemata la Londra de la castelul Framlingham din Suffolk. Initial
Maria a ezitat; ea a suspectat ca acessta ar fi un pretext pentru a o captura si a facilita astfel ascensiunea lui Lady
Jane la tron.
La 10 iulie 1553, Lady Jane Grey si-a asumat tronul ca regina a Angliei in ceea ce poate fi descris ca o lovitura
de stat orchestrata de Dudley si de suporterii acestuia. Falsa regina a fost deposedata la 22 iulie 1553. Maria a
intrat triumfatoare in Londra pe un val de sprijin popular. Grey si Dudley au fost inchisi in Turnul Londrei.
Desi Maria a inteles ca tanara Lady Jane a fost un pion in schema lui Dudley, ea si-a executat verisoara in varsta
de 16 ani.
Ulterior, se converteste la catolicism si incepe o prigoana fara precedent contra protestantilor. Pana la sfarsitul
domniei, Maria I a executat aproximativ 300 de opozanti religiosi, drept urmare a primit porecla de Bloody
Mary (Maria Sangeroasa).
Stapana lui Torquemada

Desi o crestina impatimita, cu o aura de femeie luminata (Columb a descoperit America in timpul domniei ei, cu
sprijinul direct al coroanei Spaniei), Isabella de Castillia (22 aprilie 1451-25 noiembrie 1504) este, in acelasi
timp, una dintre cele mai crude femei din istorie.
Impreuna cu sotul ei, Ferdinand al II-lea de Aragon, pun bazele Inchizitiei spaniole, institutie ecleziastica cu
mult mai cruda decat inchizitia papala. Odata cu numirea calugarului dominican Tomas de Torquemada in
functia de inchizitor general, regii catolici au instaurat o politica de ,,curatire religioasa", care a vizat evreii,
musulmanii, dar si crestinii care nu era catolici.

Isabella de Castilla FOTO wikipedia

Pe 31 martie 1492, a fost emis Decretul de la Alhambra privind expulzarea evreilor, care aveau la dispozitie
patru luni (31 martie-31 iulie) ca sa plece definitiv, cu intedictia de a-si lua cu sine bunurile imobile, precum si
aurul si argintul. In caz contrar, erau condamnati la moarte, iar toate bunurile lor erau confiscate.
Aproximativ 200.000 de oameni au parasit atunci Spania. O parte dintre evrei au ales sa se converteasca, dar
aceia au devenit apoi tinta predilecta a persecutiilor Inchizitiei spaniole. Initial musulmanilor din Granada li s-a
promis libertate religioasa, dar in scurt timp presiunea pentru a se converti la catolicism a crescut, si pana la
urma o politica de expulzare sau convertire a fost instaurata in 1502.
Mii de oameni au fost ucisi sub pretexte religioase care, in final, s-au dovedit mai ales economice, caci averile
victimelor erau impartite intre Coroana si Biserica.
Regina masacrului hughenotilor
Caterina de Medici (13 aprilie 1519- 5 ianuarie 1589), a fost regina Frantei si sotia regelui Henric al II-lea al
Frantei, precum si mama a trei regi apartinand Casei de Valois.

Caterina de Medici FOTO wikipedia

S-a nascut in Italia, purtand numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de Medici, iar mai tarziu a trait in
Franta sub numele Catherine de Medicis. Mai intai regina, apoi regenta a Frantei, Caterina a fost o figura
emblematica a secolului al XVI-lea. Numele sau este legat de razboaiele religioase. Rolul sau in masacrul din
Noaptea Sfantului Bartolomeu face din ea o figura controversata, chiar si in prezent.
Masacrul din Ziua Sf. Bartolomeu a fost mai curand o luna de crime oribile ( 23 august- 29 septembrie), in care
hughenotii au fost ucisi in masa, pana cand Navarre s-a convertit la catolicism. Caterina este invinuita si de
moartea Jeannei d Albret, regina Navarrei.
Ducesa Mortii
Lucrezia Borgia (18 Aprilie 1480-24 iunie 1519), face parte din una dintre cele mai controversate familii din
istorie, iar povestea ei este profund marcata de aceasta legatura de sange. Familia Borgia este renumita pentru
inselaciuni, asasinari, coruptie, perversiuni sexuale si nu numai.
Despre Lucrezia se stie ca a avut trei mariaje care au avut ca scop servirea intereselor politice si economice ale
familiei, insa este clar ca avea o influenta foarte mare si printre oamenii bisericii.Exista, de altfel, si un tablou
celebru ce o infatiseaza pe Lucrezia pe scaunul papal in locul tatalui ei, Papa Alexandru VI.
Ca de altfel tot restul familiei, de-a lungul secolelor, Lucretia a fost subiectul a numeroase calomnii si acuzatii.
Cele mai insistente o descriau ca un fel de Mesalina, intriganta, sangeroasa, corupta, nu supusa, ci complice a
tatalui si fratelui sau. Toate acestea sunt purtate posteritatii si datorita numerosilor dusmani ai familiei Borgia,
printre care si Sannazzaro, (care a definit-o ,,fiica, sotie, nora a papei"), Pontano si Guicciardini.

Lucrezia Borgia FOTO wikipedia

Faimoasa acuzatie ca ar avea o relatie incestuoasa cu tatal sau, a fost lansata de primul sot, Giovanni Sforza, in
timpul procesului pentru anularea casatoriei, in care era acuzat de impotenta. Istoricii presupun ca a fost o
simpla calomnie, lansata in timpul unui atac de furie, datorita orgoliului ranit.
Alta acuzatie ,,la moda" in ceea ce o priveste pe Lucrezia Borgia este folosirea unei otravi, cantarella, cu
ajutorul careia isi elimina dusmanii.
Lucrezia este asociata folosirii acestei otravi dupa punerea in scena a tragediei romantice a lui Victor Hugo: ,,un
venin puternic - spune Lucretia - un venin, la gandul caruia orice italian ce cunoaste istoria ultimilor douazeci de
ani, paleste. Nimeni pe lumea asta cunoaste antidotul acestei compozitii teribile, nimeni, in afara de Papa,
domnul Valentino si de mine".
Dar chimistii si toxicologii din zilele noastre sunt convinsi ca aceasta cantarella, otrava capabila sa ucida cu
precizie, este doar o legenda legata de familia Borgia.
Va mai recomandam si:
Marturiile cumplite ale canibalilor care au ingrozit Romania moderna: ,,Imi place sa le mananc sanii"
Teoretic, adica potrivit cartilor de istorie, pe teritoriul Romaniei nu mai exista canibali de cateva milenii. Insa,
daca este sa dam deoparte valul de ,,politici corecte" care guverneaza peste condeiele istoricilor, vom descoperi
ca asta este doar pura teorie. Povestile de groaza ale criminalilor canibali Ursachi, Elefteriadis si Ramaru au
zguduit Romania in ultimele cinci decenii. ,,Adevarul" va arata cum au ajuns romanii sa se manance intre ei, la
propriu, in cumplitele vremuri de restriste de la jumatatea secolului al XX-lea.

Ce este ceasornicul mortii. Legatura ciudata existenta intre cantecul gainii, punctele cardinale si moartea
unui om
Fie ca privesc moartea cu resemnarea din ,,Miorita", fie ca se iau la tranta cu ea cu cerbicia lui Ivan Turbinca,
romanii sunt, in acelasi timp, tributari ai unui sistem extrem de complex de credinte si superstitii legate de
sfarsitul vietii pamantesti. La loc de cinste in acest ,,manual de instructiuni" legate de moarte stau semnele
prevestitoare, care-s asa de multe si de ramificate, incat cu greu pot incapea intr-un singur articol.
Cei mai sadici criminali de la Dunarea de Jos si motivele cu totul bizare pentru care au curmat zeci de
vieti
De la legendarul Iancu Berila, la contemporanii Anesti Elefteriadis, Petrica Ciuca si Gogu Palade, va prezentam
povestile celor mai infioratori criminali din zona Galatiului, care au ingrozit opinia publica in ultimul secol.

Crime in serie care au zguduit Romania. Un pedofil a violat si omorat patru baieti:
,,Am vrut sa ma razbun pentru abuzurile din copilaria mea"
Costel Crangan,

Petrica Ciuca, ucigasul in serie din Galati, si-a recunoscut patru crime, insa a fost condamnat doar pentru doua.
,,Nu am putut sa-l acuzam pentru mai multe, pentru ca riscam sa ne pomenim cu rechizitoriul trimis inapoi de la
instanta, deoarece nu existau alte probe in afara declaratiei lui Ciuca", au afirmat la vremea respectiva procurorii.
Povestea crimelor in serie din Galati, carora le-au cazut victime patru baieti cu varste curpinse intre noua si 13
ani, incepe in primavara anului 2001, cu o descoperire macabra. Cadavrele a doi baieti de opt si noua ani au fost
gasite in canalizarea prin care treceau conductele termice din apropierea Scolii Generale nr. 13 din Galati, din
cartierul Tiglina 2.
Descoperirea a fost facuta de muncitorii de la Salubritate, care fusesera sesizati de profesorii de la amintita
scoala ca din canalizare vine un miros greu de mortaciune. Se suspecta ca ar fi vorba de un caine mort, asa ca
socul descoperirii a fost teribil.
,,A fost cumplit. Eram in cancelarie cand s-a raspandit zvonul ca politistii au gasit doua cadavre in canalizarea
de langa scoala. Mi-a sarit inima din piept doar la auzul vestii, insa ceea ce am vazut m-a ingrozit. Luni de zile
am visat oroarea", povesteste unul dintre profesorii care la acea vreme predau la Scoala nr. 13.

Scoala in vecinatatea careia s-au gasit primele doua cadavre. Foto: Adevarul.
Cadavrele putrezeau acolo de 4-5 luni
Prima concluzie a legistilor a fost ca trupurile neidentificate, aflate intr-un stadiu avansat de putrefactie, zaceau
in canalizare de patru sau chiar cinci luni, probabil din preajma sarbatorilor de iarna. Baietii fusesera violati si
strangulati.
Vestea, evident, a dat ocolo orasului si a declansat o adevarata isterie. Pe de o parte in randul parintilor, care se
temeau ca si copiilor ar putea cadea victima ucigasului, pe de alta parte, in randul autoritatilor, care au pornit o
ampla campanie de scotocire a canalizarilor, in cautarea de alte posibile victime.

Canalizarea in care s-au gasit trupurile. Sursa foto: dosarul penal

,,A fost foarte ciudat. O vreme, copiii au fost luati de la scoala, absolut toti, de parinti. Eram diriginta la o clasa
de-a sasea si aveam parinti care ma sunau si de cateva ori pe zi pentru a se asigura ca nu s-a intamplat nimic si
copiii lor sunt la scoala, in siguranta", isi aminteste profesoara Lidia Popa.
Isteria s-a dovedit intemeiata caci, la cateva zile distanta, intr-o canalizare aflata la cateva sute de metri de locul
primei descoperiri, avea sa mai fie gasit cadavrul unui baiat in varsta de 10-11 ani. Mai mult decat atat, catre
sfarsitul anului 2001 a mai fost gasit un cadavru, de data aceasta al unui baiat de 12-13 ani, intr-un camin de
canalizare abandonat din zona Portului.
Element comun: toti fusesera violati, inclusiv dupa moarte
Concluziile legistilor au fost socante: toti baietii gasiti morti fusesera violati anal. Mai mult decat atat, medicii
au avansat ipoteza ca violul s-a produs inclusiv dupa moartea victimelor.
Misiunea procurorilor se anunta, insa, ca fiind una extrem de dificila. In primul rand nu era cunoscuta
identitatea victimelor. Gradul destul de avansat de putrefactie si lipsa unei aparaturi criminalistice performante a
dus la blocarea anchetei intr-un punct mort.
Au fost audiate zeci de familii (din judetele Galati, Braila, Vrancea, Tulcea si Vaslui) care raportasera disparitia
unor baieti de varste apropiate victimelor, insa in niciunul dintre cazuri nu s-a reusit o identificare suta la suta
exacta.
Intr-un final, doua dintre cadavre au fost preluate in vederea inhumarii de catre doua familii din Galati carora le
disparusera copiii in perioada in care baietii fusesera ucisi. Un al treilea trup a fost preluat de o familie din
Braila, iar al patrulea a ramas neidentificat si a fost inmormantat de Primarie.
Cinci crime, patru cadavre si doar doua condamnari

Chiar daca la un moment dat se parea ca ancheta se indreapta spre un punct mort, cand - surpriza! - la circa cinci
saptamani distanta de la prima descoperire macabra, la Politie s-a prezentat un tanar de 22 de ani, pe nume
Petrica Ciuca, care a recunoscut patru crime.

Unul dintre cadavrele negasite ar fi fost in spatele Spitalului Militar din Galati. Foto: Adevarul.
Interesant este ca Petrica Ciuca recunostea doar violarea si uciderea celor doi baieti gasiti langa Scoala nr. 13,
nu si a celui gasit la cateva sute de metri distanta si nici a acelui gasit in Port. In schimb, ucigasul avea sa
marturiseasca o alta crima, pentru care nu a fost gasit niciodata cadavrul. Foarte calm, Petrica Ciuca a povestit
anchetatorilor ca era vorba despre fratele unui fost coleg de scoala cu care se afla in conflict si pe care a vrut sa
se razbune.
El a afirmat ca l-a rapit pe baietelul in varsta de 13 ani, pe nume Tudorel Popa, ca l-a violat, apoi l-a ucis. A
descris exact hainele in care era imbracat copilul (aceleasi in care disparuse de acasa), povestind ca, in seara
zilei de 8 ianuarie 2000, a mers cu el intr-o canalizare situata in apropierea Spitalului Militar din Galati, unde au
intretinut relatii sexuale si ca apoi l-a sugrumat cu mainile.
,,In baza declaratiilor inculpatului, s-a procedat la deplasarea la fata locului, insa nu a fost descoperit cadavrul
minorului Popa Tudorel. In consecinta se va dispune disjungerea cauzei pentru a se continua cercetarile in
vederea descoperirii cadavrului numitului Popa Tudorel".
RECHIZITORIUL CAUZEI
Problema este ca ,,numitul" Popa Tudorel nu a mai fost gasit niciodata. S-a presuspus ca trupul putrezit a fost
dezmembrat de ape si dus mai departe, insa nu s-a putut proba nimic, ca urmare cazul Tudorel Popa a fost inchis
cu NUP, iar persoana figureaza si in prezent ca disparuta.
"Cu ocazia examinarii medico-legala efectuata de catre medicii legisti din cadrul Laboratorului de Medicina

Legala Galati, s-a constatat ca fragmentele de schelet descoperite la fata locului sunt de natura animala. Pentru
aceste considerente, concluzionam ca afirmatiile faptuitorului nu se confirma", noteaza procurorul Virgil Luparu.
De altfel, in cele din urma, Petrica Ciuca avea sa fie condamnat doar pentru doua crime din cele patru pe care le
recunoscuse.
,,Am vrut sa ma razbun"
Atitudinea criminalului in fata anchetatorilor a fost de natura sa socheze. Specialistii in criminalistica au
consemnat faptul ca Petrica Ciuca a considerat firesc sa-si violeze si sa-si ucida victimele, dat fiind ca dorea sa
se razbune pentru traumele suferite in copilarie.
Ciuca le-a declarat procurorilor ca in copilarie fusese violat si fusese supus la perversiuni sexuale intr-un tren,
de catre un barbat necunoscut. El ar fi povestit parintilor ceea ce i se intamplase, insa acestia nu l-au crezut, iar
acest lucru i-a amplificat furia, dupa cum scrie negru pe alb in declaratia lui Ciuca atasata la dosar.
,,Am vrut sa pateasca si altii ceea ce am patit eu, sa se vada ca nu am mintit si ca exista si astfel de lucruri. M-a
durut la fel cand nu m-au crezut ca atunci cand am fost violat. M-am razbunat, dar imi pare rau ca m-am
razbunat. Insa nu se putea altfel".
PETRICA CIUCA
declaratie in cursul anchetei
Potrivit procurorilor, criminalul nu si-a lasat victimele in viata nu de teama ca ar putea fi descoperit, ci pentru ca
dorea sa amplifice suferinta famiilor acestora. ,,Vroia sa faca raul cat mai mare", se consemneaza in expertiza
psihiatrica a lui Ciuca.
In 2019 ar putea fi eliberat
Cuprins de remuscari, Petrica Ciuca a avut doua tentative de sinucidere: una inainte de se preda, iar a doua in
Penitenciar. A supravietuit amandurora, iar in anul 2019, adica peste doar patru ani, ar putea fi eliberat
conditionat. Judecatorii Tribunalului Galati l-au condamnat la numai 24 de ani de inchisoare (pedeapsa a fost
pronuntata in 2003), ceea ce inseamna ca ucigasul in serie ar putea sa guste din nou, curand, din libertate. In
2019 va avea varsta de 39 de ani.
VA RECOMANDAM SI
Macelarul din Galati care si-a transat prietenul cu securea, apoi l-a imprastiat in tot orasul - istoria unei
crime care a ingrozit Romania
Interlopul care a ucis in bataie o eleva de-a XI-a, dupa ce s-au drogat impreuna, condamnat la 27 de ani
de inchisoare
FOTO Crima oribila la Galati. Cadavrul unui barbat ucis a fost gasit dupa ce cainii i-au dezgropat capul
si l-au adus pe strada

Interlopul care a ucis in bataie o eleva de-a XI-a, dupa ce s-au drogat impreuna,
condamnat la 27 de ani de inchisoare
Costel Crangan,

Dan Robert Cadar (38 ani) a ucis-o in chinuri pe Clara Maria Dragoi (18 ani) in 2012, dupa ce amandoi au
consumat droguri in locuinta barbatului. Fata era eleva la un prestigios liceu din Galati, dar avea o relatie cu
interlopul inca de la varsta de 15 ani, care exploata, se pare, dependenta ei de droguri.
Dragoste, droguri, crima
Parea o poveste de dragoste. Insa doar parea. O vreme, cunoscutii celor doi au crezut ca pe barbatul de 35 de ani
si pe fata de doar 15 ani ii legau sentimente puternice.
Dupa trei ani, insa, adica dupa ce Dan Robert Cadar si-a ucis iubita, pe Clara Maria Dragoi, in bataie,
adevarurile urate au inceput sa iasa la suprafata, dezvaluind lumii o poveste pigmentata cu numeroase scandaluri
si batai, cu multa bautura si consum frecvent de droguri.
In acelasi timp, au inceput sa apara si o multime de scandaluri colaterale, care aveau sa ruineze complet familia
criminalului. Povestea a iscat insa si multe controverse legate de moralitatea celor care au avut atingere cu
intreaga poveste si care s-au facut ca nu vad legatura bolnavicioasa dintre victima si asasin.
El major si ea minora

Dan Robert Cadar si Clara Maria Dragoi s-au cunoscut pe cand fata avea doar 15 ani si, la scurt timp, au inceput
o relatie pe care unii ar putea-o considera de concubinaj. Fata, pe atunci eleva in clasa a IX-a, isi impartea viata
intre locuinta parintilor si vila iubitului ei, declarand tuturor ca traieste o iubire fara pereche.
El, trecut prin viata, oscila intre ,,beizadea" si interlop. Fiu al unui prosper om de afaceri (tatal sau a ajuns la un
moment dat chiar consilier judetean pe listele PDL Galati), Dan Robert Cadar s-a ,,remarcat" cu masinile
luxoase, chefurile cu interlopi si consumul de droguri.

Cadar avea un cazier stufos, dobandit atat in Romania cat si in Italia, si era in evidentele politiei ca si
consumator de droguri. Numai in Peninsula, barbatul a fost condamnat la cinci ani pentru proxenetism,
pedeapsa care se adauga altor sentinte pentru furturi de autoturisme si pentru infractiuni la regimul circulatiei. In
Romania, avea doua condamnari pentru trafic de droguri.
De altfel, cercetarile ulterioare crimei au aratat ca legatura dintre Clara si Dan a fost ,,consolidata" de banii si de
drogurile pe care barbatul le furniza copilei si de care Clara a devenit, la un moment dat, dependenta.
,,Cei doi consumau in mod frecvent droguri, in special din categoria celor denumite generic etnobotanice, dar si
substante pe baza de cannabis",
Rechizitoriul intocmit de procurori
Ucisa cu pumnii si picioarele, dupa ce s-au drogat
Dupa o vreme, relatia dintre cei doi a ajuns sa fie tot mai violenta. Cu cateva luni inainte de a fi ucisa, Clara a
ajuns la scoala (invata la prestigiosul colegiu ,,Alexandru Ioan Cuza" din Galati) cu mandibula rupta.

,,Ni s-a spus ca a avut un accident de masina. Am fost circumspecta de la inceput. Nu am crezut povestea. S-a
chinuit foarte mult. Luni de zile a baut apa doar cu paiul. Il iubea probabil foarte mult si sentimentele au
indemnat-o sa ramana alaturi de el"
Profesoara Magdalena Grigore, diriginta fetei
Se pare ca parintii au incercat in repetate randuri sa ii arate adevarata fata a barbatului, dar fara succes. In 2012,
cu circa trei luni inainte de a fi ucisa, fata a plecat de acasa si s-a mutat in resedinta lui Dan Cadar, de pe strada
Revolutiei.
Din pacate, cunostintele au observat ca fata incepuse sa consume si ea droguri, in mod regulat, devenind
irascibila, violenta, cu reactii necontrolate. Exista declaratii ca intre cei doi izbucneau frecvent conflicte in
public, iar totul a culminat in ziua crimei.

Potrivit martorilor, fata, aflata intr-o stare ciudata, posibil din cauza consumului de stupefiante, i-ar fi spart cu o
frapiera capul lui Dan Cadar, chiar in acea seara, intr-un restaurant din Galati. Au plecat de acolo certandu-se ca
la usa cortului, iar odata ajunsi la vila barbatului totul a degenerat: s-au luat la bataie.
In cele din urma, barbatul de 38 de ani a invins si a aplicat victimei, cazuta pe podea, o ploaie de lovituri cu
pumnii si cu picioarele, dar si cu ranga din fier. Raportul medico-legal arata ca victima fost pur si simplu
zdrobita, de parca ar fi lovit-o un camion.
,,Numita Clara Maria Dragoi a decedat din cauza insuficientei cardio-respiratorii acute consecutiva unui soc
traumatic si hemoragii provocat de un traumatism cranio-facial si toracic cu fractura occipitala, contuzii
cerebrale, hemoragie meninge, fractura de stern, fracturi costale bilaterale, contuzii pulmonare si de cord".
Certificatul medico-legal

Dupa cum puteti constata, avea totul rupt in ea. De altfel, anchetatorii aveau sa descopere la locul crimei un
scenariu de cosmar: sange peste tot, lucruri sparte si ravasite.
Era una la parinti...
Clara Maria Dragoi era singurul copil la parinti, iar acestia au incercat sa-i faca toate poftele. Si-au dat seama ca
au fost prea ingaduitori de-abia cand deja era prea tarziu.

,,Baiatul lui Cadar mi-a omorat fata! E un handicapat care a distrus-o! Stiam de relatia lor si nu am fost
niciodata de acord cu ea", a declarat, dupa crima, Bogdan Dragoi, tatal Clarei.
Culmea este ca, in ciuda vietii tumultoase pe care o ducea, tanara avea rezultate bune la scoala. Abia terminase
clasa a XI-a la Colegiul National ,,Al. I. Cuza", iar profesorii aveau doar cuvinte de lauda despre ea.
,,Clara Dragoi era o eleva buna. De cate ori se punea pe treaba reusea sa faca tot ceea ce si-a propus. Insa se
vedea clar ca era influentata de relatia pe care o avea. Imi pare tare rau ca s-a ajuns aici. Era o fata buna, vesela
si o colega minunata. Am stat de vorba cu ea in repetate randuri si se vedea clar ca este un copil minunat. Din
pacate a nimerit langa cine nu trebuia si s-a ajuns la aceasta tragedie"
Profesoara Magdalena Grigore, diriginta fetei
Si colegii de clasa au vorbe bune despre fata, dar spun ca relatia cu Dan George Cadar a distrus-o.
,,Vorbea foarte frumos despre el. Ne spunea ca este un om bun si bland. Nu ne-a spus niciodata care era numele
lui de familie. Pentru ea, el era doar Danut. Singurul lucru pe care ni l-a marturisit era gelozia lui. Cu toate
acestea, ne spunea mereu ca il iubeste enorm. Pentru ea nu contau banii, ci doar ca era un om bun", ne-a spus
Ema Pascariu.
,,Am aflat cine este. Toata lumea stie ce faima are in oras. Am incercat de multe ori sa o prevenim asupra

tuturor aspectelor legate de aceasta relatie. I-am spus tot ceea ce am aflat despre el, dar nu a contat. I-am
explicat in repetate randuri ca ar fi mult mai bine pentru ea sa renunte. Ne spunea mereu ca ea stie cine este
Danut si ca il iubeste asa cum este", a povestit Cristian Grigoras.
,,Ceea ce s-a intamplat este o tragedie. Relatia cu el i-a facut rau. Atunci cand iubesti pe cineva, incerci sa il
ajuti, nu sa il distrugi",
Raluca Nicu, colega de clasa
Daune de 1.000.000 de lei pentru familia victimei
Desi initial nu a dat nicio declaratie la Parchet, Dan Cadar a recunoscut in cele din urma ca el este autorul
omorului, fiind posibil ca barbatul sa se fi aflat sub influenta etnobotanicelor la momentul disputei cu Clara
Maria Dragoi. Din pacate, nimeni nu s-a gandit sa-l expertizeze in momentele de dupa retinerea lui pentru omor.

In afara pedepsei de 27 de ani de inchisoare, pronuntata de Curtea de Apel Galati pe 1 iulie 2015, judecatorii lau obligat pe criminal si la plata a 40.000 de lei drept daune materiale si 1.000.000 de lei cu titlu de daune
morale catre tatal victimei, Bogdan Marian Dragoi.

Interesant este ca si tatal lui Dan Cadar, fostul consilier judetean PDL Mircea Cadar (foto), are probleme grave
cu legea. El a fost deja condamnat, in aprilie 2015, la doi ani de inchisoare pentru santaj, ultraj, distrugere si alte
violente.
Dan Robert Cadar este in prezent in stare de arest, fiind incarcerat in Penitenciarul de Maxima Siguranta din
Galati.
VA MAI RECOMANDAM SI:
A ucis fara mila sapte oameni. Celebrul asasin grec Kostas Passaris, supranumit ,,Fiara din Balcani",
condamnat de Tribunalul Galati la inchisoare pe viata

Macelarul din Galati care si-a transat prietenul cu securea, apoi l-a imprastiat in tot
orasul - istoria unei crime care a ingrozit Romania
Costel Crangan,

O banala disputa dupa o partida de table pe bani avea sa-l tranforme pe un barbat de 38 de ani din Galati in unul
dintre cei mai dezaxati criminali din Romania. Culmea este ca pana la acest incident, omul parea cat se poate de
normal. Transformarea i-a uimit pe psihologii care au contribuit la ancheta penala.
Povestea criminalului Grigore Palade este una cu totul aparte. Ucigasi sunt multi - potrivit statisticilor, in
Romania se savarsesc peste o suta de crime in fiecare an - insa modul cum a actionat ,,macelarul" din Galati a
ajuns sa stea la baza unor lucrari de specialitate in domeniile psihiatriei si criminalisticii.
Ziua de 13 care a intors pe dos un creier
Foarte interesant este ca galateanul Grigore Palade, zis ,,Gogu", parea, pana la comiterea oribilei crime, un om
cat se poate de normal. In varsta de 38 de ani, el avea o familie destul de reusita, doi copii, un serviciu stabil si o
multime de prieteni.
,,Nu avea un comportament social deviant, specific persoanelor inclinate spre crima", aveau sa concluzioneze
psihologii care i-au facut profilul pentru a-l atasa la cercetarea penala a cauzei.
Si totusi, in ciuda semnelor linistitoare, ceva i-a intors pe dos creierul lui Palade, in ziua de 13 iunie 2001, de s-a

dovedit capabil de o crima atroce, cum nu prea se mai pomenise pana atunci in Galati.
Prima concluzia a celor care au anchetat cazul din toate perspectivele a fost ca factorul decisiv in comiterea
crimei si in evenimentele ulterioare a fost alcoolul consumat in cantitati foarte mari, care a adus victima si
ucigasul aproape de coma alcoolica. Dar sa rememoram faptele.
Alcool, jocuri de noroc, violenta
Lui Grigore Palade ii placea sa joace table, deseori, cu prietenul lui Costica Ghenea (40 de ani), care locuia
singur intr-o casa de pe strada Razboieni din Galati. Ghenea, care era un mare amator de jocuri de noroc, mai
ales de poker, se lasase de serviciu de ceva vreme, dupa ce sotia lui plecase la munca in Spania si-i trimitea de
acolo bani.
Partidele de table erau destul de frecvente intre cei doi, carora li se alaturau uneori si alti amici. Cumparau o
sticla de tarie sau cateva beri si se intalneau in casa lui Ghenea, unde bateau zarurile pana seara tarziu. Jucau
destul de des si pe bani, ,,ca sa fie stimulata competitia", dupa cum avea sa declare in fata judecatorilor
,,macelarul".
"Mai jucasem pe bani si altadata, ca lui Costica ii placea sa joace pe miza. Nu puneam mult: doi-trei dolari pe o
partida. A mai pierdut si altadata, dar nu a sarit la bataie ca in acea zi. Parca era turbat, ca eu nu am vrut sa-l
omor, dar nu s-a mai putut".
Declaratia criminalului in fata procurorilor
Tocmai de la acest ,,stimul" a pornit, pana la urma, grozavia. Furios ca Palade ii castigase o suma oarecare la joc
(circa 20 de dolari), Ghenea i-a cerut banii inapoi. Insa cum Palade a refuzat acest lucru, a inceput sa-l injure si
sa-l imbranceasca afara din casa. Amandoi erau beti.
In timpul imbrancelilor, Ghenea a insfacat un cutit de pe masa din bucatarie si a inceput sa il ameninte pe
Palade, moment in care s-au incaierat, chiar in holul casei. Palade a reusit sa ia cutitul din mana lui Ghenea si,
intr-un moment de maxima furie, a inceput sa-l injunghie.
Potrivit raportului medico-legal, au fost trei lovituri foarte grave, care au atins un plaman, inima si mai multe
vase de sange importante ale victimei. Procurorul Dumitru Hagiu, cel care a anchetat crima, declara, la vremea
respectiva, ca, de fapt, Costica Ghenea a murit in doar cateva secunde dar ca, bizar, a ramas in picioare, sprijinit
de zid.
S-ar parea ca acela a fost momentul in care in mintea lui Grigore Palade s-a produs un declic ciudat. Dupa cum
avea sa declare psihologilor (el a fost dus la Institutul ,,Mina Minovici" pentru o expertiza detaliata), era ingrozit
de gandul ca prietenul lui refuza sa moara si ca se va razbuna. Aceasta a fost resortul care l-a determinat sa
treaca la faza a doua a crimei, cea care a ingrozit, de fapt, orasul.
L-a taiat bucati, ca pe un miel
La circa doua ore dupa crima, Palade (care intre timp zacuse intr-un fel de catalepsie, ca efect al betiei si al
socului) s-a apucat sa-si taie prietenul in bucati, folosind o secure si un cutit. Relatarea din rechizitoriu a
actiunii, bazata pe marturia ucigasului si pe concluziile legistilor, este oripilanta.
,,A asezat jos, pe hol, cadavrul victimei si a inceput sa il transeze precum un macelar. I-a taiat, pe rand,
picioarele si mainile, i-a sectionat organele genitale si i-a scos organele interne (...). Apoi a despartit capul de
trunchi si l-a asezat intr-un lighean, pe care l-a invelit cu mai multe haine. (...) A asezat bucatile de cadavru in
doua pungi de plastic si intr-o valiza, dupa care a incercat sa ascunda toate urmele crimei. (...). A spalat gresia
de pe hol, cada si chiuveta, dar nu a reusit sa inlature urmele de sange de pe pereti. (...) Inainte sa paraseasca

imobilul, a sustras o suma de bani si mai multe bijuterii din aur din casa victimei, dupa care a plecat in graba,
uitand sa isi ia de pe masuta din hol mai multe documente cu care venise".
RECHIZITORIUL CAUZEI
Odata ,,impachetata" victima, criminalul a luat trei pungi in care se aflau o parte dintre resturile de cadavru si lea abandonat, pe rand, in mai multe containere de gunoi din oras. Asa si avea sa se afle despre crima.
Un cersetor a gasit un penis fara trup
Totul avea sa iasa la iveala la nici 24 de ore de la comiterea crimei, in data de 14 iunie 2001, atunci cand un
cersetor care obisnuia sa scurme prin containere dupa diverse lucruri a descoperit la circa un kilometru de locul
crimei, intr-un tomberon din cartierul Tiglina 3 (aferent blocurilor A14 si A15) o punga cu carne din care a
cazut un... penis uman.
Omul s-a speriat ingrozitor si a inceput sa tipe, alertand locatarii din zona, iar unul dintre acestia a chemat
Politia. Sositi la fata locului la scurt timp, criminalistii aveau sa descopere ca in punga se aflau nu doar organele
sexuale ale unui om, ci si inima, un rinichi, un plaman, plus cateva haine imbibate cu sange.

Deoarece era foarte clar ca erau parti dintr-un cadavru, a fost pornita imediat o operatiune de verificare a tuturor
pubelelor din Galati. Aveau sa se mai gaseasca doua pachete, care contineau bucati de intestine, ficatul si alte
parti de organe.
Mai ramanea de stabilit doar de unde proveneau aceste bucati de cadavru, dat fiind ca, deocamdata, nu fusese
semnalata nicio disparitie. Raspunsul avea sa vina in mai putin de 24 de ore, de la familia lui Costica Ghenea.
Un apel disperat: ,,E usa incuiata si miroase a mort"
In seara zilei de 14 iunie, fratele victimei, ingrijorat ca Ghionea nu ii raspunde la telefon, s-a dus la el acasa si,
dupa ce a batut minute intregi la usa, a simtit parca un miros de cadavru in putrefactie. Deoarece toate usile si

geamurile erau bine inchise a decis sa anunte politia, presimtind ca s-ar fi putut intampla ceva rau.
Lucrurile incepeau sa se lege. In dimineata zilei de 15 iunie, politistii au spart usa imobilului, loc unde au
descoperit, cu oroare, restul trupului lui Costica Ghenea. Bucatile de cadavru erau impachetate in celofan si
bagate intr-o sacosa si doua genti de voiaj.
Legatura cu resturile de cadavru gasite la gunoi fiind facuta, mai ramanea sa se afle doar cine este criminalul,
treaba care a durat doar cateva ore. Unul dintre prietenii lui Ghenea, care aflase de tragedie, a povestit
politistilor ca il vazuse pe acesta in urma cu cateva zile (in ziua mortii; conform expertizei legistilor) impreuna
cu Grigore Palade.
Vizita la domiciliul acestui din urma avea sa confirme suspiciunile: Palade disparuse de acasa de doua zile!
Luate la intrebari, rudele aveau sa recunoasca faptul ca acesta le spusese ca vrea sa se duca Italia.
Prins la Oradea, dupa ce l-a turnat un sofer de TIR
Criminalul stia ca nu avea cum sa iasa legal din tara si ca sunt sanse sa fie deja dat in urmarire, asa ca, dupa o
calatorie epuizanta cu trenul si ,,la ocazie" pe ruta Galati-Bucuresti-Timisoara-Oradea, a incercat cu disperare sa
gaseasca o calauza care sa-l duca ilegal in Ungaria. Trecusera deja zece zile de la crima.
A apelat la un sofer de TIR, insa acesta vazuse deja la televizor o stire cu semnalmentele criminalului (care se
potriveau perfect cu ale ,,clientului"), asa ca a anuntat Politia. Palade a fost luat ca din oala, incatusat si trimis la
Galati.

Desi in prima faza el a negat ca ar avea vreo legatura cu crima si cu ,,macelarirea" cadavrului, in cele din urma
el a recunoscut fapta. A fost condamnat, in 2003, la inchisoare pe viata.
Partea interesanta este ca, desi a recunoscut ceea ce a facut, Palade a apelat la toate tertipurile juridice posibile
de-a lungul procesului (aparator fiindu-i Mihail Boldea, devenit ulterior deputat si apoi inculpat in doua dosare

penale, inca in curs de judecata, pentru coruptie si alte infractiuni asimilate).

A uzat de toate caile de atac asupra sentintei, ba chiar a facut contestatie la executare si a solicitat intreruperea
pedepsei pentru tratament psihiatric de specialitate. Toate solicitarile i-au fost respinse in serie de magistrati
care, pe buna dreptate, au considerat ca nu este cazul sa lase in libertate un astfel de monstru.