Cardiomiopatii si miocardite

Index Tulburari ale sistemului cardiovascular Cardiomiopatii si miocardite

Fitness-ul in viata moderna - modalitati de antrenament

Fitness-ul in viata moderna - modalitati de antrenament

Bunastarea, dirsitatea de produse agro-alimentare si tehnice, creeaza nu numai senzatia de bine, dar
si pe cea de comoditate si confort si, cu toate ca am mai mult timp liber, nu-l folosim in interesul
nostru.
Am inca o serie de incertitudini cu privire la cea mai buna cale de a ne creste copin, de a-i educa.
Traim adeseori intr-o stare de tensiune perpetua, in orase aglomerate, poluate dirs (sonor, chimic etc),
intr-o intrecere nebuna cu timpul, minati de ambitii si dorinta de autode-pasire, toate avind insa
influente negati asupra organismului, care trebuie si pot fi contracarate.
Este la indemina noastra si trebuie sa fim constienti de aceasta, ca un pic de efort fizic la care sa
aderam spontan, pe care sa-l facem cu placere, din necesitatea senzatiei de bine pe care o creeaza,
este absolut necesar.
Antrenamentul fizic presupune efort fizic gradat, progresiv, care in timp este insotit de modificari
functionale si morfologice ce reflecta adaptarea si ameliorarea progresiva a performantelor.
Pentru cei sanatosi, cit si pentru cardiaci (coronarieni), tipul de antrenament util sistemului
cardiovascular si aparatului respirator este efortul aerob sau de rezistenta. Nu atit intensitatea
efortului, cit mai ales, frecnta si durata solicitarii prin efort sint foarte necesare pentru un antrenament
rational.
O frecnta de 3'5 ori pe saptamina s-a dodit optima, dupa cum, cel putin 10 minute de efort fizic pe
sedinta, sint absolut necesare.
Este obligatorie individualizarea programului de antrenament, astfel incit solicitarea prin efort sa fie
pusa de acord cu nevoile si capacitatea individului, cu fitness-ul acestuia.
Ce intelegem prin fitness?
Acea conditie fizica a individului care permite desfasurarea vietii (activitatea profesionala si petrecerea
timpului liber, precum si solicitarea suplimentara) in conditii optime fara senzatie de oboseala.
Un individ sanatos sub raport cardiovascular, cu un anumit fitness, poate fi supus unui program de
antrenament mai intens, ativ cu efortul fizic care se recomanda sedentarului total neantrenat, in cazul
caruia este indicat ca gradarea (cresterea in intensitate) sa se faca judicios.
Este contraindicat antrenamentul fizio in grup, constituit ad-hoc, din initiativa participantilor, fara un
control medical prealabil al acestora.
Unii simt nevoia de efort fizic zilnic; este demonstrat ca beneficiul real nu este direct proportional cu
timpul necesar in astfel de conditii. Efectul antrenamentului este aproximativ acelasi si la cei care
practica efortul numai de 3 ori pe saptamina.
Pentru a atinge un anumit nil al conditiei fizice, sint necesare cel putin 6'10 sap-tamini de
antrenament, iar pentru a-l pierde este nevoie de aproximativ acelasi interval de\' timp.
Dupa cum am mai spus, muschii nu au memorie" sau memoria" lor este scurta dar poate fi intretinuta
cu eforturi relativ mici din partea noastra.
Deci, durata optima a sedintei de antrenament este de 20'30 min, de trei ori pe saptamina, adica
60'90 min. pe saptamina.
Programul de antrenament, odata inceput si continuat, conduce la cresterea eficientei profesionale si
la folosirea mai rationala a timpului liber.
Efortul actioneaza ca un tranchilizant natural; individul cistiga timp si este eficient in tot ce face, fara a
mai percepe oboseala. Este important ca antrenamentul sa nu fie exagerat de intens, gradul de
solicitare nu trebuie sa depaseasca 60'80% din capacitatea maxima, astfel incit executantul sa fie
capabil sa conrseze cu partenerul de antrenament in timpul efortului.
Nici prudenta exagerata, care duce la scaderea gradului de solicitare prin eforturi prea mici, sub
45'50o/0) nu este recomandabila.
Un alt criteriu pe care trebuie sa-l am in dere este efectul antrenamentului, senzatia de oboseala
trecatoare, urmata de o senzatie de bine.

Intensitatea efortului la persoane sub 50 ani, trebuie sa fie de cel putin "50% sau 70% din capacitatea
maxima, adica un efort ce corespunde unei cresteri a frecntei cardiace pina la 136/1\' la persoanele
sub 50 de ani sau pina la 110'120/1 pentru cei ce depasesc 50 ani.
Momentul din zi in care se desfasoara antrenamentul nu are importanta, daca se respecta citeva
conditii dintre care: subiectul sa fie cel putin dupa 3'4 ore de la servirea mesei si nu imediat inainte de
culcare.
Antrenamentul nu-si atinge scopul daca nu creeaza un grad de oboseala placuta, ce apare la inceput
mai usor (la un efort mai mic). in primele doua saptamini ale programului de antrenament, subiectul se
va opri si isi va masura pulsul la fiecare 5\', ajustind intensitatea efortului in functie de puls. Tipul de
antrenament difera in functie de posibilitatile si dorinta subiectului. El poate fi: mers, plimbare,
alergare, inot, bicicleta.
Educatia pentru practicarea sistematica a unei activitati fizice trebuie facuta in limbaj adecvat;
subiectul trebuie sfatuit si orientat sa mearga pe drumul" care duce, prin crearea unui fitness, la starea
de sanatate, trebuie sa inte, sa se refaca, sa se recreeze.
Doar citeva contractii musculare sint bine nite pentru cei cu activitati sedentare (se-zind sau in
picioare) pentru inlaturarea _ oboselii, pentru refacere.
Este stiut ca odata muschiul incordat, pus in tensiune, se va relaxa in momentele imediat urmatoare.
Recrearea nu inseamna un repaus absolut,, ci o activitate bine dozata si dirijata corect, in functie de
posibilitati si preferinte.
Practicarea sportului poate fi un mijloc de recreare activa pentru unii, iar pentru altii o priliste
relaxanta; poezia sau filmele pot fi, de asemenea, pentru unii, mijloace de recreare.
Pentru Thomas Jefferson de exemplu, intoarcerea la carti, cititul era recreare.
Recrearea ramine asociata obligatoriu cu acea activitate care reuseste -sa absoarba complet, in care
individul uita de sine, de grijile cotidiene.
Ideal ar fi ca toti oamenii sa gaseasca satisfactie completa in activitatea cotidiana, in sarcinile
profesionale care astfel ar deni si o forma de recreare. Refacerea si recrearea sint esentiale pentru
sanatate, pentru viata. Ele trebuie invatate, reinvatate, educate si practicate sistematic.
Orice activitate care te absoarbe total constituie un mijloc de recreare. Nu este importanta atit forma
de activitate recreativa cit mai ales starea mentala.
Fitness-ul este functie de nilul fortei si al rezistentei individului.
Forta musculara creste atunci cind muschii se hipertrofiaza ca urmare a solicitarii acestora prin eforturi
intense. Este suficienta o singura contractie musculara in care muschiul este supus unui efort de 40%
din posibilitati si mentinut citeva secunde, chiar si o singura data pe zi, pentru a creste forta
musculara.
Rezistenta musculara este legata de forta musculara. Cind mai multe unitati motorii (grupe musculare)
sint folosite concomitent, senzatia de oboseala apare mai repede. Efortul fizic moderat, dar practicat
zilnic este suficient pentru a controla greutatea corporala, daca aportul caloric alimentar nu este prea
mare. Se impune folosirea diferentiata a unor parti ale organismului, a unor grupe musculare mai putin
solicitate in activitatea cotidiana.
Practicarea sporadica a unui sport nu inseamna antrenament. inotul sau patinajul de agrement nu
sporesc forta si rezistenta musculara; acestea pot fi mentinute numai prin antrenament.
Fitness-ul reprezinta totalitatea posibilitatilor individului, care ii permit acestuia o reactie normala (fara
efort) la multiplele solicitari ale vietii cotidiene.
O serie de lucrari demonstreaza efectele hemodinamice ale unei conditii fizice bune, obtinute si
cultivate prin efort fizic sistematic.
Cresterea capacitatii de efort este deosebit de utila la bolnavii coronarieni la care calita-tea vietii este
precara, avind o serie de limitari fizice datorate bolii.
Efectele antrenamentului fizic depind de:
nilul capacitatii fizice, la inceputul antrenamentului;
zestrea genetica;
antrenamentul anterior;
virsta;
starea de imbolnavire ' gradul de afectare;
structura programului de antrenament.
Eforturile submaximale monitorizate (supragheate) continuu, cu incarcare unica sau antrenamentul la
intervale sint indicate eo-ronarienilor.
Reconditionarea (ameliorarea) fizica sau reabilitarea trebuie sa fie numai o parte a unui program de

tratament comprehensiv care include totodata supragherea, evaluarea periodica, ameliorarea

regimului si a greutatii corporale, a lipidelor din singe, renuntarea la fumat, cistigarea si mentinerea
unor deprinderi sanatoase de viata.
Cheia pentru prescrierea unui efort adecvat, nepericulos si folositor este silirea prealabila a capacitatii
de efort individuala, pe baza relatiilor existente intre parametrii cardiovasculari si travaliul efectuat.
Aderenta la programul de antrenament fizic, mai ales a coronarienilor, nu trebuie sa fie intamplatoare,
ci riguros stiintifica, dupa un prealabil examen medical complet care sa includa si testarea capacitatii
de efort a subiectului in acel moment.
Scopul evaluarii preliminare, care precede silirea modalitatii de antrenament, nu este numai de a
exclude cazurile necorespunzatoare, dar si de a evalua sistemului cardiovascular, pentru a preciza
limitele ' nilul antrenamentului. Evaluarea trebuie facuta in mai multe trepte: efortul este de tip
continuu, progresiv crescind, in conditii de echilibru (steady-state), pentru fiecare treapta de efort ia
cicloergometru.
Astfel se confera un plus de siguranta antrenamentului supragheat, cunoscind reactia sistemului
cardiovascular la efort (supragherea frecntei cardiace, a tensiunii arteriale, a electrocardiogramei si a
simptomelor).
Nilul antrenamentului trebuie sa fie suficient, asfel incit sa asigure raspunsuri biochimice si reactii
fiziologice corespunzatoare, pentru__ a^aa efecte favorabile asupra meolismului aerob si a capacitatii
de efort.
Deoarece pragul dirselor functii ale cordului difera, este suficient ca o singura functie sa fie tulburata,
pentru ca aceasta sa constituie un factor de limitare (frecnta cordului, modificarile electrocardiografice,
extra-sistolia, tulburarile in reglarea tensiunii arteriale).
La coronarienii fara simptome limitante (angor, extrasistole, dispnee, modificari EKG importante), nilul
preferabil de antrenament va fi de 50'60A/o din capacitatea maxima.
Frecnta cordului este mai mare, atit in pozitia culcat, cit si in sedere, cind se a efortul bratelor cu cel al
membrelor inferioare, pentru acelasi consum de oxigen. Efortul de 30'45 minute, izotonic, la 50' 60%
din capacitatea maxima aeroba, este cel indicat, bineinteles, tinind seama de aderenta si
disponibilitatile celui ce urmeaza sa fie inclus in programul de antrenament.
Fiecare sedinta de antrenament trebuie sa cuprinda perioada de incalzire, antrenamentul propriu-zis si
perioada de renire.
Subiectul trebuie sa fie instruit si sa participe activ la evaluarea propriilor raspunsuri prin inregistrarea
si redarea simptomelor si frecnta cardiaca.
Practicarea altor activitati in timpul antrenamentului fizic, (cititul, mincatul, cintatul) sint prohibite.
De asemenea, sint contraindicate:
ingestia de alimente in cantitate importanta, in ultimele 2'3 ore care preced antrenamentul sau in
prima ora dupa efort;
ingestia de cafea, ceai, cacao, alcool, inainte sau dupa antrenament;
bauturile reci sau foarte calde;
fumatul in timpul efortului, inainte sau imediat dupa efort:
echipamentul sau imbracamintea necorespunzatoare la antrenament (prea strinse sau prea groase);
dusul foarte fierbinte sau foarte rece inainte sau dupa antrenament;
temperatura necorespunzatoare in incaperea de antrenament;
trecerea brusca din sala de antrenament la frigul de afara sau in incaperi foarte incalzite;
Toate acestea constituie stresuri suplimentare pentru aparatul cardiovascular.
Antrenamentul sporeste performanta la locul de munca, dezvolta capacitatea de efort fizic, capacitatea
de concentrare si de decizie.
Individul se simte mai puternic, mai productiv, mai sanatos, mai optimist, recapata pofta de viata,
increderea in sine, greutatea scade, iar toleranta la stresuri si tensiune creste.
Efortul este cel mai puternic antidot si agent profilactic al starii depresi, al anxietatii.
Programul de reabilitare reclama supragherea adecvata, program individualizat de antrenament si
program educational. El trebuie sa fie agreabil, relaxant, necompetitiv si sa aiba ca efect senzatia de
bine.
Asa cum am mai aratat, antrenamentul trebuie sa cuprinda o perioada de incalzire, apoi
antrenamentul propriu-zis care consta in exercitii de gimnastica, mersul pe bicicleta, inot sau jocuri si
perioade de renire la starea de repaus. Efortul trebuie sa fie suficient de intens ca sa stimuleze, sa fie
terapeutic, dinamic, aerob, variat si in acelasi timp relaxant.
Antrenamentul controlat si supragheat trebuie sa destinda, nu sa epuizeze, astfel incit subiectul sa mai

aiba resurse suficiente pentru a se bucura de petrecerea timpului liber.

El poate si trebuie sa simta oboseala, dar aceasta sa fie placuta ' nu extenuanta.In societatea noastra
industrializata, cu un urbanism foarte ridicat, se impune cu stringenta reabilitarea complexa a
cardiacilor.
Reabilitarea prin antrenament vizeaza dirse categorii de bolnavi coronarieni dar este eficienta si in
prenirea cardiopatiei ischemice dureroase sau nedureroase. Dupa silirea diagnosticului de cardiopatie
ischemica, aplicarea unor proceduri de reabilitare este necesara, deoarece acestea pot frina evolutia
bolii si impiedica aparitia complicatiilor (infarctul miocardic), contribuind in special la cresterea calitatii
vietii.
Reabilitarea bolnavilor cu cardiopatie ischemica, complicata, cu infarct miocardic, incepe de la debutul
bolii, odata cu internarea in spital si urmareste resilirea si mentinerea la nil optim fiziologic, psihologic,
si social a tuturor functiilor, permitind reintegrarea individului in familie, societate si viata productiva.
Astazi, cardiopatia ischemica, boala cu incidenta crescuta, avind serioase implicatii psihoemotionale,
social-oconomice, afectind din ce in ce mai frecnt virsta mai tinara, ridica serioase probleme de
tratament si mai ales de profilaxie.
Societatea pierde serios (valori morale, materiale) ca urmare a imbolnavirii coronariene.
Reabilitatea ofera o metoda logica pentru imbunatatirea calitatii vietii celor afectati, redarea acestora
activitatii producti.
Mediul este acela care sileste participarea la programul de reabilitare supragheat al bolnavului
coronarian.
Categoriile de bolnavi coronarieni care vor fi reabilitati sint:
bolnavii cu cardiopatie ischemica dureroasa necomplicata (fara insuficienta cardiaca sau tulburari
sere de ritm, cei ce au facut infarct miocardic si posibilii coronarieni;
subiectii asimptomatici, la care gasim unul sau mai multi factori de risc coronarian, formeaza grupul
bolnavilor coronarieni susceptibili de a fi introdusi in programul de reabilitare comprehensiva.
Includerea celor cu infarct miocardic recent in programul de reabilitare propriu-zisa prin antrenament
fizic sustinut, se face la 2'3 luni dupa declararea infarctului miocardic. Este contraindicata reabilitarea
prin antrenament fizic la infarctul miocardic complicat cu insuficienta cardiaca, cu tulburari de ritm
majore necontrolate medicamentos, la cei cu anevrism ntricular sau cu crize anginoase frecnte.
Reabilitarea dupa un infarct miocardic cunoastem mai multe faze:
Faza I, intre a 7-a si a 14-a zi de la debutul infarctului miocardic, cind bolnavul este spitalizat, incepe cu
reabilitarea psihologica, trecind treptat la efort fizic progresiv controlat, care consta din miscari usoare
de flexie, extensie, rotatie la nilul articulatiilor membrelor. Paza a Ii-a se desfasoara la domiciliu (6'10
saptamini); miscarile de respiratie au un rol dominant alaturi de exercitii usoare si mers, sub controlul
aiurii ntriculare (pulsului).
Faza a IlI-a incepe la trei luni de la infarctul miocardic, cind bolnavul intra in faza de antrenament fizic
propriu-zis, supragheat, dupa ce insa in prealabil a fost testat fizic (P.W.C.).In functie de capacitatea de
efort din momentul testarii, de deprinderile subiectului si de dorinta acestuia, el va fi dirijat spre un
program de gimnastica generala ' gradat (elul 3).
Initial, antrenamentul este individual, apoi se poate trece la antrenamentul in grup numai atunci cind
grupul este relativ omogen.
Frecnta cardiaca este un indicator fidel nu numai al reactiei cardiovasculare la un efort de o anumita
intensitate, dar si a gradului de antrenament. De ce frecnta cordului este cel mai bun parametru de
control al intensitatii efortului? in primul rind, pentru ca este cea mai fidela oglinda a intensitatii si deci
putem prescrie antrenamentul fizic in functie de valoarea pulsului.
Frecnta inimii este un foarte bun indicator al nilului si tipului de activitate meolica a individului.
Exista o buna corelatie intre frecnta cordului si fluxul sanguin coronarian si implicit consumul de 02 al
muschiului cardiac. Si in conditiile efortului efectuat la altitudine si la temperatura scazuta sau ridicata,
masurarea frecntei cordului indica capacitatea individului de a desfasura activitati in conditiile
deosebite ale mediului.
Sa presupunem ca un individ sanatos, cu un nil meolio normal de 1,51 OJV, daca ra-mine in repaus la
pat 20 zile (sedentar complet), frecnta cordului se va modifica de la 85/1\' la 120/1\' la prima ridicare in
picioare, ca urmare a deconditionarii prin repaus la pat. Frecnta cardiaca se adapteaza odata cu
cresterea gradului de antrenament in sensul ca frecnta de repaus scade, iar pentru acelasi efort
valoarea ei este mai mica.
Frecnta maxima admisa in cursul antrenamentului nu va depasi sau va fi cel mult egala cu valoarea
maxima atinsa, fara ca efectele nedorite, cum sint angina sau modificarile electrocardiografice, sa

apara in cursul testarii capacitatii de efort (P.W.C.).

Cit de mare este efortul care trebuie indicat si cit de repede se poate face gradarea, in sensul maririi
intensitatii antrenamentului?
Intensitatea efortului in timpul antrenamentului trebuie sa fie astfel aleasa ca subiectul supus
antrenamentului, in cursul lui, sa poata vorbi normal, fara sa gifiie.
Cresterea ntilatiei care in mod normal insoteste efortul nu trebuie sa fie perceputa ca desagreabila
(dispnee).
Intensitatea antrenamentului se exprima in procente din capacitatea aeroba, care este reflectata de
consumul de oxigen maximal, valoare usor de estimat indirect in functie de: sex, frecnta cardiaca
maximala si wataj maximal atins la efort.
Este nevoie ca intensitatea antrenamentului sa Afie la 50'85o/0 din VO, maxim sau la 65' 9Qo/0 din
frecnta cardiaca maxima atinsa pentru un efort isodinamic pentru a ameliora conditia fizica.
Folosirea unui procentaj din frecnta cardiaca maxima teoretica (220 ' virsta) nu este rezonabila la
pacienti tratati cu propranolol.
In plus, frecnta cardiaca maxima la bolnavi coronarieni prezinta o mare variabilitate, unii nu reusesc
sa-si creasca normal frecnta cardiaca la efort (in functie de seritatea insuficientei cardiace).
Dupa interntii chirurgicale reparatorii (by-pass coronarian anastomoze aorto-coronaricne) unii pacienti
ramin cu tahicardie la repaus (frecnta cardiaca > 100/1\') si la efort fac 140 batai/l\' frecnta la care
apar simptome (lipsa de aer, dureri anginoase) care impun oprirea efortului.
Sint o serie de formule care ne stau la inde-mina pentru determinarea intensitatii efortului pe baza
frecntei cardiace.
FC recomandata=FC repaus +60% (FC maxim'FC repaus)
(Karwonen)
Este clar ca doua persoane avind acelasi FC maxima, dar FC de repaus diferite, la cele cu FC de repaus
mai ridicata si frecnta cardiaca intrecuta va fi mai ridicata.
Exemplu: FC=60 + 0,6X(160'60)=120/1\'; 75/0 FC maxim FC=100+0,6XC160'100) = = 136/1\'; 85o/o
FC maxim.
Deci:
1. Determinarea corecta a frecntei cardiace de repaus este foarte importanta.
2. Sint programe de antrenament intens care adauga 70, adica 80% din rezerva cardiaca la frecnta de
repaus pentru a determina FC de antrenament.
3. Nu trebuie sa uitam ca pentru aceeasi FC impusa, munca inimii va fi superioara pentru un efort
partial izometric (efortul bratelor) ativ cu efortul izotonic (bicicleta ergometrica). Este nevoie ca programul de antrenament sa
cuprinda ambele tipuri de efort.
4. Sint centre (americane) care determina intensitatea antrenamentului pe baza senzatiei subiecti a
intensitatii efortului perceputa de pacient (Borg) ' scala intensitatii de efort gradata de la 6 la 20).
Buna corelatie intre perceptia subiectiva si procentajul masurat al consumului de Oa permite
recomandarea unui efort cuprins intre gradarea 12'15 ce reprezinta 60'90% din V02 maxim.
Clasic se admite ca persoanele care au o conditie fizica mai slaba la inceperea antrenamentului ating
un beneficiu de 20% la antrenamentul cu intensitati de efort mai mici decit subiecti mai performanti la
intrarea in programul
de antrenament.
Virsta pacientului influenteaza cistigul probabil al unui tip de antrenament; subiectul tinar va profita
mai mult decit cel virstnic (in aceleasi conditii de antrenament).
Progresia intensitatii antrenamentului va fi adaptata in functie de evolutia subiectiva a pacientului si pe
baza raspunsului frecntei cardiace.
Sint de preferat inceperea antrenamentului la intensitati moderate pentru ca pacientul sa capete
incredere, sa-si mentina aderenta la program, sa descopere placerea activitatii\' fizice. Cu cit
intensitatea antrenamentului va fi mai mare cu atit riscurile de complicatii cardiace, dar nu numai
(ortopedice), vor fi si ele mai mari.
Vom prefera intensitati reduse ale efortului la inceperea antrenamentului si cresterile ulterioare ale
intensitatii putind fi in functie de reactiile, toleranta si comentariile pacientului.In ceea ce priste durata,
20'30 de minute de antrenament sint suficiente pentru a obtine beneficiul cardio-vascular; chiar 5'10
minute de efort fizic gradat sint utile pentru cresterea performantei cardiovasculare la pacienti nu
foarte ser afectati.
Programele obisnuite de antrenament cu durata de 8'12 saptamini demonstreaza efecte be-nifice
incepind dupa 9 saptamini.
Un subiect foarte deconditionat fizic va simti mai rapid o ameliorare a capacitatii sale fizice, dupa

antrenament, ativ cu un altul cu o conditie fizica nu foarte slaba!

Ca frecnta, antrenamentul trebuie sa cuprinda cel putin 2 sedinte pe saptamina si nu mai mult de 3
sedinte pe saptamina, pentru a obtine beneficiul cardiovascular la antrenament.
Exista dirse tipuri de antrenament, daca se are in dere intensitatea efortului (aerob, anaerob), tipul de
efort muscular (isotori, iso-metric, isocinetic) sau profilul de antrenament (continuu, sau cu interval).
Efortul aerob este de intensitate medie la -60o/0 din capacitatea maxima a subiectului (mers).
Efortul anaerob este de intensitate superioara si necesita recurgerea la glicoliza anaeroba (glucoza 'A
acid lactic).
Contractia isotona se produce cu scurtarea musculara. La efort au loc o succesiune de contractii si
relaxari (mers, ciclism, inot).
Contractia isometrica se realizeaza fara modificarea lungimii muschiului, (purtarea de greutati,
mentinerea posturii).
Contractia isocinetica se caracterizeaza prin rezistenta uniforma in tot timpul miscarii, creata de
contractia musculara.
Antrenamentul de tip continuu presupune acelasi nil al intensitatii de efort in timpul unei sedinte de
antrenament; efort isoton in aerobioza la 60A/o din consumul de O2 maxim (VO2 max.) timp de 30'45
minute.
Antrenamentul cu interval consta in alternarea de perioade la efort de intensitate mare cu efort de
intensitate mai redusa sau chiar repaus.
In cadrul activitatilor recreati modalitatea ideala de ameliorare a conditiei fizice si a parametrilor
cardiorespiratorii consta intr-un antrenament de tip continuu, implicind efortul iso-ton al unor largi
grupe musculare (membre inferioare).In acest tip de antrenament frecnta cardiaca va creste paralel cu
intensitatea efortului si numai controlul FC va fi un bun indicator al nilului de antrenament.
Alte activitati ca: mersul, joggingul, dansul, ciclismul, natatia, schi-fond pot fi recomandate la cei care
au practicat aceste sporturi, bineinteles se va insista sa fie absent spiritul de competitie, intensitatea
fiind controlata dupa FC si confortul respirator (fara dispnee).
Aceste sint sporturile fazei II si III.
Vor fi interzise sporturile cu schimbari bruste de intensitate si de ritm ca: tenisul, baschetul, pentru ca
intensitatea efortului este cel mai adesea greu de controlat si alternarea repausului cu efort intens de
scurta durata induce meolism anaerob.In cadrul antrenamentului supragheat, antrenamentul cu
interval ofera avantaje in sensul unui efort sporit (cheltuiala sporita de energie estimata in kilo calorii sau FC atinsa) pe perioade scurte, fara a produce oboseala, pentru ca in
perioadele de efort mic sint eliminati meolitii (lactat) iar monotonia efortului con tinuu dispare.
IEste necesar sa am in dere tipul de antrenament in functie de profilul activitatii (profesie, timp
recreational). ^1 Antrenamentul pe bicicleta ergometrica pregateste putin pentru efort manual; este
nevoie de un program de antrenare a marilor grupe musculare, ale triunghiului si membrelor
superioare ca si de efort isometric
Efortul isotonic moderat (30 minute de 3 ori. pe saptamina) la bicicleta ergometrica, la o frecnta
cardiaca de 120'130/1\' influenteaza favorabil si raspunsul la efortul isometric al grupelor musculare
neimplicate in antrenament.
Activitatile sporti avind o importanta componenta isometrica (halterofile, ridicare de greutati) nu sint
recomandate intrucit cresc travaliul cardiac, pot produce tulburari de ritm secundare ischemiei si induc
manevra Valsalva (blocaj in apnee inspiratorie) care reduce fluxul sanguin pulmonar si intoarcerea
noasa.
Cind functia inimii stingi este buna (nu sint fenomene de insuficienta cardiaca ' lipsa de aer la efort)
antrenamentul trebuie sa cuprinda pentru cei a caror profesie implica efort isometric si acest tip de
efort (transport manual de piese), 10'15 miscari ' antrenament rezis-tiv isometric (ergometrie '
bicicleta cu manila sau dinamometru) fiecare miscare dezvolta 30 pina la 60o/0 din contractia maxima
la un ritm de 10'15 in 30 de secunde, apoi 1 minut repaus dupa care se repeta o data sau de doua ori.
La cei cu insuficienta cardiaca efortul isometric va fi prescris pentru ca, produce cresterea presiunii
telediastolice si scaderea fractiei de ejectie a cordului.
Vor fi evitate: impingerea unui obiect greu (masina, mobila), deblocari de suruburi, robi-neti,
schimbarea cauciucurilor, ridicarea sau purtarea de greutati mai mari de 20'30 kg.
Efortul isometric se acompaniaza de cresterea tensiunii arteriale si aceasta in functie de importanta
fortei relati de contractie dezvoltata si nu de marimea masei musculare antrenata in contractie.
Daca mai multe grupe musculare sint antrenate in contractii isometrice de intensitati diferite cresterea
TA va fi determinata de muschiul a carui forta de contractie dezvoltata este cea mai mare (nu exista
fenomen de sumatie).

Aceasta crestere a TA la omul sanatos seda-toreste maririi disproportionate a debitului cardiac fata de
nevoile inimii; rezistenta periferica-creste foarte putin fata de ceea ce se intimpla la contractia
isotonica unde rezistenta scade.
Cresterea TA medii favorizeaza perfuzia coronariana desi o crestere foarte mare a tensiunii
intramiocardica poate jena umplerea diasto-lica coronara.
Ce greutate poate purta un pacient cardiac?In functie de capacitatea de efort maxima a pacientului i
se pot permite deplasari de greutati care sa nu depaseasca 25 kg, repartizate in ambele miini, cu
conditia ca acesta sa nu fie hipertensiv.
Beneficiile antrenamentului constau in: Cresterea consumului de 02 maxim cu aproximativ 20o/0
pina la 40%, pentru programe de intensitate si durata mare.
Ameliorarea extractiei periferice de 02.
Cresterea numarului si taliei mitocondrii-lor.
Scaderea rezistentei periferice.
Cresterea tonusului vagal.
Reducerea tonusului simpatic (noradrena-lina).
Reducerea nilului plasmatic al reninei.
Cresterea vasodilatatiei arteriolare.
O mai buna distributie a debitului cardiac.
Cresterea volumului de ejectie sistolica.
Reducerea frecntei cardiace, a TA si a consumului de 02 miocardic in repaos si la efortul submaximal.
Reducerea pragului de angor si a modificarilor ECG.
Recuperarea mai rapida a FC de repaus. Pacientul are senzatia de bine pentru ca el
lucreaza la un procentaj mic din capacitatea sa de efort maxim; a cistigat rezistenta la efort.
Beneficiul psihologic (incredere in sine) decurge din autodescoperirea progresiva a unei bune
rezistente la activitatile cotidiene si la contactul cu alti bolnavi cu aceeasi afectiune aflati in dirse stadii
de antrenament.
Reintoarcerea la o viata normala profesionala dar si recreationala este astfel facilitata de
antrenament.In ceea ce priste meolismul, sunt semnalate o serie de efecte favorabile si anume:
Diminuarea nilului grasimilor (triglice-ridele).
Creste raportul lipide de densitate ridicata, lipide de joasa densitate.
Creste sensibilitatea la actiunea insulinei.
Creste fluiditatea singelui (fibrinoliza este mai eficace).
Efectele antrenamentului asupra dezvoltarii circulatiei colaterale coronariene ramin o speranta
deocamdata controrsata; demonstrata la animale, nu a putut fi obiectivata la om.
Nu au putut fi demonstrate nici unele rezultate poziti asupra progresiei aterosclerozei, atit la nilul
coronarelor proprii sau a grefoanelor aortocoronariene sau a silitatii electrice (riso de fibrilatie
ntriculara si extrasistolie).
O serie de studii recunosc beneficiul antrenamentului fizic in prenirea secundara (reducerea recidilor
de infarct, ameliorarea supravietuirii).
Pacientii deconditionati, sedentari dupa antrenament fizic isi cresc spectacular performanta la efort.
Conduita propusa pentru antrenamentul pacientilor dupa chirurgia cardiaca trebuie sa urmareasca:
1. Testarea capacitatii de efort, obligatorie ca
prima etapa.
2. Programul scurt de 20'30 minute de 3 ori pe saptamina, suficient de intens pentru a permite
reintoarcerea la viata activa, normala cit mai repede posibil, fara a se crea dependenta de un centru
medical.
3. Secnta incalzire ' efort de antrenament pe bicicleta ergometrica, efort tip continuu sau discontinuu
cu interval, incarcarea in cursul sedintei fiind: 30'50; 60'90 si 30' 50A/o din capacitatea de efort
maxim.
4. Dirijarea antrenamentului intens pe marile grupe musculare (ale membrelor inferioare) iar in
perioada de incalzire si recuperare activa, folosirea ergometrelor de membre superioare, de tip aparat,
pentru a rama sau exercitii cu mici haltere. 5. La antrenamentul cu interval, sarcinile joase se vor situa
la 50'60% din capacitate de efort maxim si sarcinile mari la 80'90% din aceasta.
6. in primele 2'3 saptamini de antrenament, supragherea continua a ECG (electrocardiogramei) si
controlul FC sint indicate dar nu si in mod obligatoriu TA, care va fi masurata numai la inceput si sfirsit.
7. Dirijarea antrenamentului se va face in functie de FC si de perceptia subiectiva a pacientului care
trebuie sa aiba senzatia de bine, bucuria miscarii.

8. Vom discuta cu pacientul in timpul antrenamentului pentru a se sesiza entuala dis-pnee (dificultate
in respiratie).
9. Oboseala globala recuperata numai partial dupa o sedinta de antrenament impune reducerea nilului
de antrenament la sedinta urmatoare. Paloarea, transpiratiile reci sint semne care impun reducerea
intensitatii antrenamentului. Din contra transpiratia abundenta apa-rind pe tegumente bine colorate,
rozate, rosii, nu trebuie sa produca teama, aceasta fiind favorizata de medicatia vasodilatatorie pe
care bolnavul o ia.
10. Bolnavul trebuie sa stie sau sa inte sa-si controleze singur pulsul manual.
11. Pacientul trebuie indrumat sa-si lungeasca timpul activitatilor sale zilnice, bazindu-se pe perceptia
subiectiva a intensitatii efortului ativ cu cel realizat in sala de recuperare.
12. 45'60 minute de mers zilnic, in ritm alert, moderat, cu cel putin 5 km/ora este un exercitiu foarte
folositor.
13. Modificarile in medicatie (Propranolol doza crescuta sau diminuata) trebuie semnalate si avute in
dere in cursul antrenamentului.
14. Intensitatea efortului va fi crescuta in general tot la 2'3 saptamini in functie de raspunsul la
antrenarea subiectului.
15. Daca la un muncitor manual se doreste accentuarea eforturilor bratelor (componenta isometrica) in
afara exercitiilor ca ergometria de brate (bicicleta cu manila sau dinarnome-tru), se vor efectua
exercitii ale membrelor superioare si la nilul centurii scapulare de cite 5- -l0 ori, cu haltere de greutate
mica (2/3' 6kg).