Sunteți pe pagina 1din 5

ISTORIA CRESTINISMULUI DE LA 313 LA 1055 D.HR.

I.

Crestinismul in perioada antica

1. Edictul de la Milano
Imparatul Imperiului Roman Constantin cel Mare (306 337 d. Hr.) a fost cel care a decis ca
Crestinismul va fi religia de stat a Imperiului. Totul a inceput de la viziunea crucii pe care a
avut-o inaintea unei mari batalii - batalia de la podul Milvian. Inaintea acestei batalii din anul
312 d.Hr. a visat semnul crucii. In consecinta si-a pus ostenii sa isi marcheze scuturile cu
semnul crucii.
Dupa castigarea bataliei a emis Edictul de la Milano 313 d.Hr. ce permitea crestinilor sa isi
celebreze cultul in public. Constantin a fost crestinat pe patul de moarte.
El a pus bazele unei organizari crestine a statului si a institutiilor sale. A convocat si condus
primul Conciliu Ecumenic in anul 325 d.Hr. Spre surprinderea tuturor, fiul sau ce i-a urmat la
tron, Iulius Apostatul a renuntat la credinta crestina, adoptand un cult neo-platonician si
mistic.
2. Primul Conciliu Ecumenic
In anul 325 d.Hr. a avut loc primul Conciliu Ecumenic, cel de la Nicea, care a condamnat ca
erezie Arianismul credinta care sustinea ca Isus Christos nu este fiul Domnului.

Pictograma ilustrndu-l pe
mpratul Constantin ( centru)
i episcopii la Primul Sinod de
la Niceea ( 325

3. Crestinismul ca religie de stat in Imperiul Roman


In anul 380 d.Hr. prin edictul de la Tzesaloniki, Teodosie I a decretat crestinismul Trinitatii ca
fiind religie de stat in Imperiul Roman.
Biserica crestina a fost organizata teritorial in dioceze conduse de episcopi.
Cele mai importante dioceze erau: Roma (prima intre egali), Constantinopole, Ierusalim,
Antiohia si Alexandria. Ele erau organizate in functie de importanta apostolilor care au
predicat in locurile respective.

4. Nestorianismul si Imperiul Persan


In secolul V d.Hr. in cadrul scolii de la Edessa s-a cristalizat o conceptie ca Isus Christos a
fost in esenta doua persone una divina si una lumeasca a carei mama a fost Maria. Cel ce
propovaduia aceasta credinta era patriarhul Constantinopolelui, Nestor.

Patriarhul Nestor al Constantinopolelui,

Pentru a rezolva aceasta disputa s-a convocat Conciliul de la Efes in anul 431 d. Hr. Decizia
Conciliului a fost una in defavoarea nestorianilor. Astfel, ei au fost alungati si prigoniti in
Imperiu. S-au refugiat in Imperiul Persan unde au fost primiti si acceptati, infiintand Biserica
Persana.

Pictura pe peretele unui Templu


nestorian care reprezinta
Duminca Floriilor

5. Miafiscismul
In anul 451 d.Hr. Conciliul de la Calcedonia s-a intalnit sa aduca clarificari asupra
Nestorianismului. Astfel, conciliul a decis ca Isus avea o dubla natura divina si umana dar
care se gasea in aceeasi persoana. Aceasta decizie a fost respinsa de multe biserici ce s-au
numit miaficiste. S-a produs astfel inca o schisma importanta biserica armeana, siriana si
egipteana au facut parte din ea. Ele au format asa numita Ortodoxie Orientala.

6. Monahismul
Monahismul este o forma de ascetism in care un individ renunta la toate bunurile sale lumesti
si la legatura sa cu lumea obisnuita, traind singur si izolat sau in comunitati cu o viata
ascetica foarte stricta. Ioan Botezatorul a fost modelul de calugar pe care acestia l-au
adoptat.

Calugarii eremiti traiau in singuratate, in timp ce calugarii cenobiti traiau in comunitati, de


obicei in manastiri. Acestia traiau urmand reguli de convietuire si fiind condusi de un staret.
Initial, calugarii crestini erau eremiti urmand exemplul lui Antonie cel Mare. Cu toate acestea,
nevoia de organizare l-a facut pe |Pahomius sa isi stranga adeptii intr-o manastire. Acestea
s-au raspndit foarte mult in partea de rasarit a Imperiului Roman.
Figuri importante ale lumii monastice au fost Vasile cel Mare in est si Benedict in vest.

II.

Crestinismul in evul mediu timpuriu

Episcopii Romei, papii, au fost fortati sa negocieze reguli de convietuire diferite de cele
existente cu barbarii din provinciile imperiului. Astfel, in vest, biserica a suferit schimbari mai
rapide in comparatie cu partea estica a Imperiului Roman.
1. Expansiunea misionarismului in vestul Europei
Pierderea dominatiei Imperiului Roman in vestul Europei a concis cu inceputurile
misionarismului crestin in aceasta zona.

In secolul V d.Hr. acest misionarism s-a manifestat in insula britanica din partea romana a
acesteia in partea celtica Scotia, Tara Galilor si Irlanda de astazi. Sfantul Patrick este cel
mai important misionar din aceasta regiune.

Sfantul Patrick

Galii, impreuna cu cuceritorii lor, francii, au fost convertiti si ei la crestinism in timpul domniei
lui Clovis I care s-a convertit in anul 496 d.Hr.
2. Iconoclasmul bizantin
In urma unor actiuni militare impotriva musulmanilor, iconoclasmul a aparut in secolul VIII
d.Hr. In anul 720 imparatul Bizantului Leon al III-lea a interzis reprezentarile pictoriale ale lui
Christos, a sfintilor si a scenelor biblice. In vest, papa Grigorie al III-lea a tinut doua sinoduri

la Roma si a condamnat actiunile lui Leon. Conciliul iconoclast de la Hieria dina nul 754 a
decis ca portretizarea celor sfinte reprezinta o erezie.
Ca urmare a acestei decizii s-au distrus multe reprezentari crestine timpurii. Miscarea
iconoclasta a fost decretata ca eretica ea insasi la al 7-lea Conciliu Ecumenic in anul 787.

III.

Crestinismul in evul mediu de mijloc

1. Renasterea carolingiana
Renasterea carolingiana este o perioada de inflorire intelectuala si cultural, a artelor,
stiintelor etc in secolele VIII si IX, in perioada lui Carol cel Mare.
2. Controversa investiturii
Acesta a fost unul dintre cele mai importante conflicte dintre puterea laica si cea religioasa in
evul mediu si s-a desfasurat in timpul regelui Henric al IV-lea si al papei Grigorie al VII-lea.
Inainte de acest conflict, numirea episcopilor era facuta de rege pentru ca episcopii, neavand
voie sa aiba mostenitori, functia si bunurile diocezelor acestora nu puteau trece
mostenitorilor. De foarte multe ori, regele intarzia sa numeasca episcopi pentru ca in timpul in
care dioceza nu avea episcop, taxele si bunurile derivate din proprietatea diocezei ii
apartineau.
Grigorie al VII-lea a dat un dictat papal conform caruia doar papa putea numi epsicopi.
3. Convertirea scandinavilor
Evanghelizarea scandinavilor a fost facuta de Ansgar, arhiepiscop de Bremen. El a fost trimis
in Danemarca de astazi impreuna cu mai multi calugari in jurul anului 820. Misiunea de
crestinare a fost un succes partial si Angsar s-a intors in Germania. In 829 Ansgar a plecat in
Suedia cu aceeasi misiune. Crestinarea scandinavilor s-a facut lent abia spre anul 1.000.
4. Convertirea slavilor
In jurul anului 800 Europa Centrala si de Est era o zona vasta de misionarism. Spre exemplu,
in secolul al IX-lea Kiril si Metodiu au avut success in convertirea la creastinism a popoarelor
slave, traducand Biblia si Liturghia in limba slavona. Botezul Kiev-ului in anul 988 a raspandit
crestinismul in Rusia, Belarus si Ucraina.
Bulgarii si sarbii au urmat in acest demers misionar facut de Kiril si Metodiu. Cheia
succesului lor l-a constat propovaduirea crestinismului in limbile popoarelor si nu in latina sau
in greaca asa cum se intamplase pana atunci.

IV.

Controverse intre est si vest

1. Tensiuni in crestere intre est si vest


Fisurile in unitatea crestina au inceput sa se manifeste incepand cu secolul al IV-lea.
Diferentele culturale, politice si lingvistice amestecate cu cele de natura teologica vor duce
pana la urma la marea schisma.
Invaziile triburilor germane, atacurile islamului in est, aparitia triburilor slave in peninsula
Balcanica au taiat practic legatura dintre estul grec si vestul latin cam prin secolul al VII-lea.
Doua principale probleme au aparut, si anume: primatul episcopului de Roma si implicatiile
teologice ale Crezului de la Niceea.
Pana in secolul al V-lea, crestinatatea a fost impartita in cinci dioceze importante.Cele patru
din est considerau ca nici una din cele cinci nu poate pretinde o hegemonie asupra
celorlalte.Totusi, Roma a inceput sa-si considere primatul ca un dat divin ce implica o putere
decizionala in cadrul Bisericii. Caracterul colegial si conciliant al Bisericii a fost abandonat in
cele din urma in favoarea suprematiei papale.
Alta mare problema ce a iritat estul a fost asa numita filioque, adica folosirea numelui Fiului
in Crezul de la Niceea. Biserica din vest facea referire la originea tuturor lucrurilor ca fiind
Tatal si Fiul. Biserica de Est a spus ca nu a fost niciodata consultata in privinta acestui aspect
teologic foarte important. Mai mult, aceasta era de parere ca din punct de vedere dogmatic
nu poate fi de acord cu aceasta abordare pentru ca astfel ar fi insemnat ca Duhul are doua
surse, Tatal si Fiul.
2. Schisma lui Fotius
In secolul al IX-lea au aparut controverse intre Estul si Vestul crestin care s-au precipitat prin
opozitia papei Ioan al VII-lea fata de numirea imparatului Mihail al III-lea ca Fotius I ca
patriarh al Constantinopolelui.
3. Marea Schisma (1054 d. Hr.)
Marea Schisma inseamna separarea celo doua biserici din Est si din Vest. Picatura care a
umplut paharul in tensiunile dintre est si vest a fost excomunicarea patriarhului Mihail
Cerularius al Constantinopolelui.

S-ar putea să vă placă și