Sunteți pe pagina 1din 1

27.

REFORMA JUDICIARA DE 40 DE ANI IN MOLDOVA


(1588-1623)
La sfirsitul sec.XVI-inceputul sec.XVII, mai multi domnitori au promovat o politica penala mai
dura, deoarece in aceasta perioada relatiile sociale se inaspresc, apar serbii (vecinii), exista atit
exploatarea particulara cit si cea de stat, acest fapt ducind la cresterea criminalitatii violente
(omoruri, tilharii). In perioada anilor 1588-1623, au fost emise o serie de gramote cu continut
asemanator, care se refereau la dreptul penal si la procedura penala. De aceea, aceasta perioada o
putem numi reforma de 40 de ani in domeniul penal.
Apare o noua categorie de infractori raufacatori
Infractorii cei mai periculosi erau numiti raufacatori. Raufacatorii erau judecati doar de justitia
de stat, astfel manastirile isi pierdeau dreptul de a-si judeca taranii care au comis fapte grave
(omor, tilharie urmate de omor, jafuri).
In legatura cu aparitia raufacatorilor, s-a schimbat si scopul pedepsei. In perioada dominatiei
otomane, pedeapsa era indreptata asupra raufacatorului cu scopul de exterminare fizica si de
intimidare a potentialilor infractori. Doar raufacatorilor le era destinata pedeapsa cu moartea.
Inainte de exterminare, raufacatorii erau torturati pina recunosteau ca sunt vinovati si pina isi
tradau complicii.
In directia raufacatorilor, a fost limitat raspunderea colectiva (adica nici tatal pentru fiu, nici fiul
pentru tata, nici alte neamuri nu raspund pentru faptele raufacatorului). Astfel pedeapsa in
privinta raufacatorului a fost individualizata.