29.

DREPTUL DE MOSTENIRE
(in timpul dominatiei otomane, mijl.sec. XVI-inceputul sec.XVIII)
In dreptul succesoral se patreaza cele doua forme de mostenire:
1. prin testament
2. prin lege
Testamentul:
Forma scrisa dobindeste o raspindire mai larga (pina la instaurarea dominatiei otomane era
obligatoriu in forma scrisa doar contractele ce contineau proprietatea funciara)
Conditiile incheierii unui contract:
- constiinta treaza, ratiunea sa nu fie tulburata
- prezenta martorilor (in cazul testamentului oral). Testamentul scris nu necesita martori
pentru a fi valabil.
Conditiile dezmostenirii copiilor de catre parinti:
- neascultarea testatorilor
- atentarea la viata testatorilor
- daca mostenitorii nu ingrijeau de testatorul bolnav
- daca nu au adus la timp vraciul in caz de boala.
Prin lege:
S-au pastrat aceleasi grade de rudenie in privinta mostenirii:
Gradul I copii (din sec. XV inclusiv si fetele)
Gradul II fratii (din sec. XV inclusiv si surorile)
Gradul III parintii
Gradul IV nepotii de frate (din sec XV inclusiv nepotii din surori+nepoatele din frate sau sora)
s-a pastrat privilegiul mezinei si a mezinului la mostenirea casei parintesti.

s-a modificat faptul ca:

- copii naturali (din afara casatoriei) nu mosteneau tatal conform legii, iar copiii infiati aveau
drepturi egale cu copii din casatorie.
- s-a marit dreptul sotului supravietuitor (mostenea jumatate din avere. Daca nu erau copii,
mostenea toata averea si avea dreptul sa o transmita prin mostenire rudelor sale).
Mostenitorul nu putea intra in posesia mostenirii daca testatorul avea datorii neachitate. El
trebuia sa achite datoriile sau sa refuze mostenirea.
Mosiile se transmiteau (in timpul dominatiei otomane):
- satele se transmiteau in intregime (fara a se strica hotarele). Mostenitorii se intelegeau cui si
care sate ii apartin, sau parintii specificau asta in testament. In caz de litigiu, mostenitorii se
adresau Divanului (adunarea orasenesca) pentru a evalua valoarea fiecarui sat aparte.