Afara-i toamna, frunza-mprastiata,

Iar vntul svrla-n geamuri grele picuri;

Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si ntr-un ceas gndesti la viata toata.
Pierzndu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cnd afara-i sloata,
Sa stai visnd la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet de gnduri,
Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceata creste rnduri-rnduri;
De odat-aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subtiri si reci mi-acopar ochii.