Sunteți pe pagina 1din 518

Analiza matematic

a este o simfonie coerenta a innitului.


David Hilbert

That Cauchy had so much trouble proving the mean value theorem or
coming to terms with the notion of uniform convergence should alert us to
the fact that these ideas are not easily assimilated. The student needs time
with them. The highly rened proofs that we know today leave the mistaken
impression that the road of discovery in mathematics is straight and sure. It is
not. Experimentation and misunderstanding have been essential components
in the growth of mathematics.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina vii.

MISCELLANEA
n acest capitol sunt prezentate diverse concepte matematice care nu sunt
parte integranta a Analizei Matematice, dar care sunt folosite n cadrul acesteia.


ELEMENTE DE LOGICA

CALCULUL CU PROPOZI
TII

Propozitia, adev
arul si falsul - notiuni primare
Principalii operatori logici
Din punct de vedere logic o teorie stiintic
a este un sistem de propozitii
(enunturi, legi, armatii) adevarate sau considerate altfel. Logica nu se ocupa
cu denirea notiunii de propozitie si nici a adevarului sau falsului, toate
acestea ind considerate notiuni primare (nedenite).
Dac
a o propozitie p este adev
arat
a vom scrie v(p) = 1, iar dac
a este fals
a,
v(p) = 0; simbolurilor 0 si 1 le vom spune valori de adev
ar, primul desemnnd
falsul, iar cel de al doilea adev
arul.
Cele mai simple propozitii sunt de forma A este B. De exemplu:
Eminescu este autorul poeziei Luceafarul, Balena este mamifer etc. Pornind
de la asemenea propozitii simple, prin conect
ari diverse, se obtin propozitii
compuse. Logica si propune s
a studieze cum se transmit valorile de adev
ar
la propozitiile compuse, construite cu ajutorul operatorilor logici.
Principalii operatori logici sunt:
1) negatia, notata cu non sau cu sau cu
. (n limbaj uzual NU).
2) disjunctia, notata cu (n limbaj uzual SAU).
3) conjunctia, notata cu (n limbaj uzual S
I).

4) implicatia, notata cu (n limbaj uzual DACA...,


ATUNCI...).
S

5) echivalenta, notata cu (n limbaj uzual DACA


I NUMAI DACA).
Observatie. Daca p si q desemneaz
a doua propozitii, atunci avem:

v(p) v(q) v(p) v(p q) v(p q)


1
1
0
1
1
1
0
0
1
0
0
1
1
1
0
0
0
1
0
0
si
v(p) v(q) v(p q) v(p q)
1
1
1
1
1
0
0
0
0
1
1
0
0
0
1
1
Observatie
1. (p q) este p q,
2. (p q) este (p q),
3. (p q) este (p q) (q p).
Observatie. Din tabloul de mai sus rezult
a urm
atoarele:
1. v(p q) = 1 dac
a si numai dac
a v(p) = v(q).
2. dac
a v(p) = 0, atunci v(p q) = 1, oricare ar propozitia q (se
spune ca
a orice).
falsul implic
3. daca v(q) = 1, atunci v(p q) = 1, oricare ar propozitia p.
4. pentru a aa valoarea de adev
ar a implicatiei p q este sucient sa
examin
am doar cazul v(p) = 1.
Denitie. O propozitie compusa si adevarata indiferent de ce valori de
adev
ar au propozitiile care o compun se nume
ste tautologie.
Observatie. Dac
a propozitia (p q) este adevarata vom nota p q si
vom spune ca p este o conditie sucient
a pentru q sau ca q este o conditie
necesar
a pentru p.
Observatie. Daca
propozitia (p q) este adevarata vom nota p q
si vom spune ca p este o conditie necesara si sucienta pentru q (si invers).
4

Exercitii.
1. Sa se gaseasca valoarea de adevar a urmatoarelor propozitii compuse:
i) Daca temperatura este sub zero grade, atunci apa ngheata.
ii) Daca apa erbe la 100 C, atunci doua corpuri ncarcate cu electricitate
de semne contrare se atrag.
Observatie. Exercitiul anterior ne avertizeaz
a c
a trebuie s
a facem distinctie ntre implicatia logica si succesiunea cauz
a-efect din lumea zica.
2. S
a se arate c
a urm
atoarele propozitii sunt tautologii:
i) p q q p, p q q p (comutativitate).
ii) (p q) r p (q r), (p q) r p (q r) (asociativitate).
iii) p (p r) p, p (p r) p (absortie).
iv) p p p, p p p (idempotent
a).
v) p(qr) (pq)(pr), p(qr) (pq)(pr) (distributivitate).
vi) p q p q, p q p q (legile lui De Morgan).
vii) p p (principiul dublei negatii).
3. Sa se arate ca urmatoarele propozitii sunt tautologii:
i) ((p q) (q r)) (p r) (implicatia este tranzitiva).
ii) ((p q) r) (p r) (q r).
iii) (p (p q)) q (regula modus-ponens).
iv) (p q) (q p).
Observatie. Echivalenta de mai sus se va folosi, spre exemplu, n cadrul
observatiei de la pagina 19, n care se prezint
a o caracterizare alternativ
aa
notiunii de functie injectiva.
4. Sa se arate ca (p q) (q p) nu este tautologie.
5. S
a se ae negatia propozitiilor:
i) (p q) r
ii) p (q r).

CALCULUL CU PREDICATE

Constante si variabile
Predicate (unare, binare, etc)
Cuanticatorul universal si cuanticatorul existential
Printre semnele (simbolurile) ntlnite n propozitiile matematicii se aa
constante si variabile. Astfel se ntlnesc constante precum un numar, semnul
de adunare, etc, toate avnd o semnicatie precisa, care ramne neschimbat
a n decursul desf
asur
arii rationamentelor. Deosebirea capital
a dintre
constante si variabile const
a n aceea c
a n timp ce primele au o semnicatie
prin ele nsele, ultimele nu au aceast
a semnicatie. Spre exemplu propozitia
1 + 2i este un numar real are un continut clar (este falsa), dar propozitia
x este un numar real nu are o semnicatie precisa, ea capat
a o astfel de
semnicatie numai dupa nlocuirea variabilei x.
Denitie. Expresiile de forma p(x, y, z, ..), care atunci cnd nlocuim
variabilele x, y, z, .. cu constante, se transform
a n propozitii bine determinate, se numesc predicate unare, binare, etc, dupa cum avem 1, 2, etc, variabile.
Observatie. Operatorii logici studiati permit introducerea unor noi predicate.
De exemplu, pentru predicatele p(x) si q(x), putem considera noile predicate p(x), p(x) q(x), p(x) q(x) etc.
n afara operatorilor logici de mai sus, n matematic
a, mai intervin si
alti operatori, anume cuanticatorul universal, notat , si cuanticatorul
existential, notat .
Prin cuanticatorul se trece de la predicatul p(x) la propozitia
(x) p(x)
care este fals
a numai dac
a exist
a o constant
a a astfel ca p(a) s
a e fals
a.
Prin cuanticatorul se trece de la predicatul p(x) la propozitia
(x) p(x)
6

care este adevarata numai daca exista (cel putin) o constanta a astfel ca p(a)
sa e adevarata.
Prin urmare avem tautologiile:
(x) p(x) (x) p(x)
si
(x) p(x) (x)p(x).
Observatie. Tautologiile de mai sus arat
a c
a prin negare se schimb
a
n , iar se schimba n .
Observatie. Avem urmatoarea proprietate de comutativitate a cuanticatorilor de acelasi tip:
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y)
si
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y)
sunt tautologii.
Observatie. Fie p(x) si q(x) doua predicate unare. Daca propozitia
(x) (p(x) q(x))
este adevarata, vom nota
p(x) q(x).
A ar
ata c
a propozitia de mai sus este fals
a nseamn
a a g
asi o constant
a
a astfel ca p(a) s
a e adev
arat
a, iar q(a) sa e falsa.
Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozitia data.
Analog vom spune ca p(x) este echivalent cu q(x) si vom scrie
p(x) q(x),
daca propozitia
(x)(p(x) q(x))
este adev
arat
a.

Exercitii.
1. Sa se arate ca oricare ar predicatul binar p(x, y) avem:
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y).
Este adevarata implicatia reciproca?
Observatie extrem de important
a. Exercitiul de mai sus arata ca
ordinea cuanticatorilor logici este extrem de important
a. Acest lucru se
poate constata comparnd notiunile de continutate si continuitate uniforma
(vezi paginile 224 si 225), de convergenta simpla si convergenta
uniforma
pentru siruri de functii (vezi paginile 144, 145 si 146) etc.
Bibliograe
1. Gheorghe Enescu, Introducere n logica matematic
a, Editura S
tiintica, Bucuresti, 1965 - cota la biblioteca Faculta

t
ii
de
Matematic
a

s
i

Informatica, Universitatea din Bucuresti II 10566


2. Grigore Moisil, Elemente de logic
a si teoria multimilor, Editura
S
tiintic
a, Bucuresti, 1968, cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 13259
3. Gheorghe Enescu, Logica simbolic
a, Editura Editura S
tiintica, Bucuresti, 1971 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 18512

ELEMENTE DE TEORIA MUL


TIMILOR
Meritul nemuritor al lui Georg Cantor este acela de a se hazardat n domeniul
innitului f
ara a se teme de lupta, interioar
a sau extern
a, nu numai cu paradoxurile imaginare, cu prejudec
atile larg r
aspndite, cu sentintele lozolor, dar si cu
opiniile exprimate de mari matematicieni. n acest mod el a creat un nou domeniu
- teoria multimilor.
F. Hausdor

Multimea ca notiune primar


a
Notiunea de submultimne a unei multimi
Egalitatea a dou
a multimi
Intersectia si reuniunea a dou
a multimi
Multimea vid
a
Multimi disjuncte
Diferenta a dou
a multimi
Complementara unei multimi n raport cu o alt
a multime
Produsul cartezian a dou
a multimi
Functiile manifesta din cnd n cnd o comportare particular
a n anumite
puncte din domeniul lor de denitie, care n cazurile cele mai importante este
un interval, ele poseda acolo "singularitati". H. Hankel se ocupase deja cu astfel
de chestiuni si expusese principiul s
au de "condensare a singularit
atilor". Astfel
de puncte singulare scot n relief, n intervalul care formeaz
a argumentul functiei,
anumite "variet
ati" sau totalit
ati care desi constituie numai o parte a punctelor intervalului, cu toate acestea pot contine innit de multe puncte. Se ridic
a problema
structurii unor astfel de varietati sau multimi (de puncte) innite.
Pe aceasta cale a ajuns Georg Cantor la a sa teorie a multimilor. La extinderea
teoremei de unicitate a reprezent
arilor seriilor trigonometrice n cazul c
a pentru
un numar innit de valori seria nu este convergent
a, el s-a v
azut nevoit nc
a din
1872 s
a anticipeze anumite discutii, chiar dac
a numai "aluzive", care "pot servi s
a
puna n lumina relatii ce apar totdeauna atunci cnd se dau marimi numerice n
numar nit sau innit". (Este vorba de concepte ca "punct de acumulare", "punct
limit
a", "derivare" la multimi de puncte s.a.).
Totusi, nainte de a ajunge la teoria multimilor a lui Cantor, avem de citat
unii precursori ai s
ai. Cele mai vechi consideratii care se refer
a la un "paradox

al innitului" provin chiar din perioada nal


a a antichit
atii; ele se g
asesc n comentariul lui Proclos asupra lui Euclid, ns
a nu descoperite, ci numai relatate de
el, din nefericire fara sa numeasc
a un nume. (Fundamentele Matematicii, Oskar
Becker, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1968, paginile 247-248).

Multimea ca notiune primar


a
Conceptul de multime este unul de baz
a n matematic
a. Toate obiectele
matematice se reduc, n ultim
a instant
a, la acest concept. Vom considera
ca aceast
a notiune este deja asimilat
a din anii de liceu. Nu vom ncerca s
a
denim notiunea de multime sau sa prezentam axiomele teoriei multimilor. Studentul interesat poate vedea modul n care materialul pe carel vom prezenta poate axiomatizat, consultnd urm
atoarele lucr
ari: Paul
Halmos, Naive Set Theory, Springer- Verlag, 1974; Paul Bernays (Abraham Fraenkel), Axiomatic set theory, North- Holland Publishing Company, 1958. Prin urmare vom prezenta aici numai cteva elemente de teoria
naiva a multimilor, teorie ale carei baze au fost puse de catre matematicianul
german Georg Cantor. n timp au fost puse n evidenta o serie de slabiciuni
ale teoriei multimilor, asa cum a fost ea dezvoltat
a de c
atre Cantor. Pentru
a remedia aceast
a situatie, o nou
a teorie a multimilor a fost elaborat
a de
catre Ernst Zermelo si Adolf Fraenkel si dezvoltata de catre Kurt Gdel si
Paul Cohen (pentru detalii, se poate consulta lucrarea Kurt Gdel (19061975), de Ralf Schindler, Gazeta Matematica, seria A, nr.1, 2008, paginile
72-76).
Not
a istoric
a. Georg Cantor (1845-1918) s-a n
ascut la Sank Petersburg.
A studiat la Universitatea din Berlin, cu Weierstrass, Kummer si Kronecker,
unde devine prietenul lui Schwarz. Aici preocuparile lui privesc teoria numerelor. n 1869 primeste un post la Universitatea din Halle. Sub inuenta
lui Heine, cercetarile lui Cantor se vor ndrepta catre analiza matematica. n
1870 el va demonstra unicitatea reprezent
arii unei functii cu ajutorul unei
serii trigonometrice (problem
a care, n prealabil, a fost studiat
a, f
ar
a succes, de multi matematicieni celebri, printre care Heine, Dirichlet, Lipschitz si
Riemann). n 1872 este promovat ca profesor extraordinar la Universitatea
din Halle. n acelasi an, n decursul unei excursii n Elvetia, l va ntlni pe
Dedekind, cu care va avea o prietenie solid
a. Tot n 1872, Cantor public
a
un articol privind seriile trigonometrice, n care deneste numerele reale n
termeni de siruri convergente de numere rationale. n 1873 Cantor a ar
atat
10

ca multimea numerelor rationale (precum si multimea numerelor algebrice)


este numarabila. n 1874 publica
un articol n care arata ca multimea numerelor reale nu este numarabil
a. Mai mult, ntr-o scrisoare din anul 1877
catre Dedekind, arat
a c
a ntre punctele intervalului [0, 1] si punctele din R exist
a o corespondenta bijectiv
a. Cantor a fost surprins de aceast
a descoperire,
fapt care l-a f
acut s
a exclame: "Desi am demonstrat acest lucru, nu-l pot
crede". n 1878 publica un articol n care apare n mod riguros notiunea
de corespondenta bijectiva. ntre 1879 si 1884 publica o serie de sase articole n Mathematische Annalen, n care se prezint
a o introducere n teoria
multimilor. Ideile sale prezentate aici au fost ntmpinate cu ostilitate de
catre multi matematicieni. n 1879, la sugestia lui Heine, este promovat la
gradul de profesor. n 1896 el i scrie lui Hilbert, prezentndu-i paradoxurile
pe care le-a descoperit n cadrul teoriei multimilor. Moare n 1918 ntr-un
azil de boli mentale.
Cantor r
amne n istoria matematicii ca fondatorul teoriei moderne a
multimilor si ca cel care a introdus conceptul de num
ar innit (prin introducerea numerelor cardinale). Pna la el innitul era, n matematica, un
subiect tabu. Conform lui Gauss innitul putea utilizat numai ca un
fel de a spune care nu are valoare matematica. Ideile lui Cantor au determinat reevaluarea fundamentelor tuturor ramurilor matematicii si au dat
matematicii forma modern
a de ast
azi.
Notiunea de submultime a unei multimi
x A nseamna ca x este un element al lui A; se mai spune ca x apartine
lui A sau c
a multimea A contine elementul x.
x
/ A nseamn
a c
a x nu apartine lui A.
Denitie. Fie A si B doua multimi. Spunem ca A este o submultime a
lui B daca orice element al lui A este si element al lui B.
n acest caz scriem A B.
Daca A B, dar exista un element al lui B care nu este element al lui
A, spunem ca A este o submultime proprie a lui B si scriem A B.
Egalitatea a dou
a multimi
Denitie. Dou
a multimi A si B se numesc egale dac
a contin aceleasi
elemente.
n acest caz scriem A = B.
11

Observatie. A = B A B si B A.
Intersectia si reuniunea a dou
a multimi; Multimea vid
a; Multimi
disjuncte
Denitie. Daca A si B sunt dou
a multimi, atunci intersectia lor, notata
A B, este multimea tuturor elementelor care apartin ambelor multimi.
Denitie. Daca A si B sunt doua multimi, atunci reuniunea lor, notata
A B, este multimea tuturor elementelor care apartin cel putin uneia dintre
cele doua multimi.
Observatie
A B = {x | x A si x B}
A B = {x | x A sau x B}
Observatie. Am presupus, n mod tacit, ca intersectia si reuniunea a
doua multimi este tot o multime. Aceasta implica, printre altele, existenta
unei multimi care nu are nici un element (deoarece, dac
a A si B nu au
elemente comune, atunci intersectia lor nu are nici un element).
Denitie. Multimea care nu are nici un element se numeste multimea
vida si se va nota cu .
Denitie. Doua multimi A si B care nu au elemente comune (i.e.
A B = ) se numesc disjuncte.
Propozitie. Fie multimile A, B si C.
Atunci avem:
i) proprietatea de idempotenta:
A A = A A = A;
ii) proprietatea de comutativitate:
AB = BA
12

si
A B = B A;
iii) proprietatea de asociativitate:
(A B) C = A (B C)
si
(A B) C = A (B C);
iv) proprietatea de distributivitate:
A (B C) = (A B) (A C)
si
A (B C) = (A B) (A C).
Observatie. Fiind data o familie de multimi Aj , cu j J, putem
considera
Aj
jJ

multimea tuturor elementelor care apartin cel putin unei multimi Aj si


Aj

jJ

multimea tuturor elementelor care apartin tuturor multimilor Aj .


Diferenta a dou
a multimi; Complementara unei multimi n raport cu o alt
a multime; Legile lui De Morgan
Denitie. Daca A si B sunt dou
a multimi, atunci complementara lui B
n raport cu A este multimea tuturor elementelor lui A care nu apartin lui
B si se va nota cu A B.
Observatie
A B = {x | x A si x
/ B}.
Observatie. Uneori multimea A este subnteleas
a, neind necesar s
a e
mentionata explicit. n acest caz A B se va numi complementara lui B.
13

Propozitie. Pentru dou


a multimi A si B avem:
(A B) (A B) =
si
A = (A B) (A B).
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
continuitate global
a (vezi pagina 208).
Propozitie (Legile lui De Morgan). Pentru trei multimi A, B si C
avem:
A (B C) = (A B) (A C)
si
A (B C) = (A B) (A C).
Not
a istoric
a. Augustus De Morgan s-a n
ascut n 1806, n India (colonie
britanica n acel timp). A studiat la Trinity College Cambridge. n 1827
primeste un post la University College London. n 1833 a denit si a introdus
riguros metoda inductiei matematice. A fost primul presedinte al London
Mathematical Society (nintat
a n 1866). A murit n 1871.
Produsul cartezian a dou
a multimi
Denitie. Dac
a A si B sunt dou
a multimi, atunci produsul cartezian,
notat A B, al lui A cu B, este multimea tuturor perechilor ordonate (a, b),
def
cu a A si b B, unde (a, b) = {{a}, {a, b}}.
Not
a istoric
a. Ren Descartes (1596-1650) creator al geometriei analitice,
oter al armatei franceze, matematician, a fost unul dintre cei mai de seam
a
lozo ai tuturor timpurilor. S-a n
ascut n Franta. A urmat colegiul din Anjou ntre 1604 si 1612, studiind aici limbile clasice, logica, lozoa si matematica (dupa cartile lui Clavius). A studiat la Universitatea din Poitiers, de
unde primeste, n 1616, o diploma n drept, pentru ca ulterior sa se nscrie
la scoala militara din Breda. n 1618 ncepe studiul matematicii si mecanicii
sub ndrumarea olandezului Isaac Beeckman. n 1619 se nroleaz
a n armata bavarez
a, iar n 1628 se stabileste, dup
a multe c
al
atorii prin Europa, n
Olanda. n 1637 publica tratatul Discours de la mthode pour bien conduire
14

sa raison et chercher la vrit dans les sciences. El sustine aici ca numai


matematicile reprezinta ceva sigur, deci totul trebuie sa aiba la baza matematicile. n 1649 regina Suediei l convinge pe Descartes sa viziteze tara sa.
Aici si va g
asi Descartes sfrsitul, r
apus de pneumonie.
Observatie.

(a, b) = (a , b ) a = a si b = b .
Observatie. n mod natural, considerentele de mai sus pot extinse
pentru a deni produsul cartezian al oric
arui numar nit de multimi.
Bibliograe
1. Grigore Moisil, Elemente de logic
a si teoria multimilor, Editura
S
tiintica, Bucuresti, 1968, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 13259
2. Constantin Nastasescu, Introducere n teoria multimilor, Editura
Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1974, cota la biblioteca Facult
atii de
Matematic
a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 22130
3. A. A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, Foundations of Set Theory, Elsevier Science Publishers B.V., 1984, cota la biblioteca Facultatii de
Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 36779

15

FUNC
TIE, GRUP, INEL, CORP, SPA
TIU VECTORIAL,
RELA
TII
Notiunea de functie
Compunerea a dou
a functii
Functii injective, surjective, bijective
Inversa unei functii
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunea de spatiu vectorial
Relatie de echivalent
a
Multimea ct (sau factor) generat
a de o relatie de echivalenta

Surjectia canonic
a generat
a de o relatie de echivalent
a
Relatie de ordine
Multime ordonat
a, Multime total ordonat
a
Majorant, Minorant
Multime majorat
a, minorat
a, m
arginit
a
Marginea superioar
a si inferioar
a a unei multimi
Maximul si minimul unei multimi
Multime complet ordonat
a
Multime bine ordonat
a
Pe lnga conceptul de limit
a si conceptul de continuitate, care se deneste cu
ajutorul celui de limita, concepte pe care ndeosebi A. L. Cauchy le pune la baza
analizei expus
a sistematic, conceptul de functie, ale c
arui nceputuri dateaz
a poate
de la Leibniz, se dovedeste a un concept fundamental, dar si problematic. n secolul al XVIII-lea se impusese conceptul de "functie complet arbitrar
a"
cu prilejul problemei coardei vibrante. La Leonhard Euler functiile sunt date n
dou
a moduri: mai nti, printr-o "expresie analitic
a" si n al doilea rnd, printr-o
curb
a trasat
a "cu mna liber
a". Surprinz
atoarea capacitate a seriilor trigonometrice, ntrebuintate poate pentru prima oar
a de c
atre Daniel Bernoulli si cercetate
am
anuntit de c
atre J. B. J. Fourier, de a reprezenta si functii aparent cu totul
neregulate, a condus n sfrsit la lucrarile lui P. G. Lejeune Dirichlet asupra limitei
posibilitatilor de reprezentare si, n legatura cu aceasta, la un concept extrem de
general, care tocmai din aceast
a cauz
a nu este lipsit de dicult
ati. (Fundamentele
Matematicii, Oskar Becker, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1968, paginile 247-248).

16

Notiunea de functie
Pentru matematicienii de acum un secol si jumatate, cuvntul functie
nsemna, n mod obisnuit, o formula, ca de exemplu
f(x) = x2 + 3x 5,
care asocia oricarui num
ar real un alt num
ar real.
Faptul ca anumite formule, ca de exemplu

f(x) = x 5,
nu asociau numere reale oric
arui num
ar real, era binecunoscut, dar nu era
considerat ca un motiv destul de solid pentru a extinde notiunea de functie.
ntrebarea daca asocierea
h(x) = |x|
este o functie, a n
ascut controverse la acel timp, deoarece, n denitiv,
denitia lui |x| este dat
a "pe buc
ati", anume
|x| = {

x, daca x 0
.
x, daca x < 0

Pe masura ce matematica s-a dezvoltat, a devenit din ce n ce mai clar ca


cerinta ca o functie sa e data printr-o formula
este foarte restrictiva si ca o
denitie mai general
a este necesar
a.
Iat
a o denitie provizorie a functiei: O functie f de la o multime A la

o multime B este o lege de corespondenta care asociaza ORICARUI


element
x din A un UNIC element f (x) din B.
Sa observam ca aceasta denitie are un punct slab, anume ambiguitatea
expresiei lege de corespondenta.
Am dori sa eliminam acest inconvenient prin denirea functiei numai n
termeni de teoria multimilor. Aceasta abordare are dezavantajul de a
oarecum articiala, dar cstigul n ceea ce priveste rigoarea este mult mai
important comparativ cu orice altfel de dezavantaje.
Denitie. Fie A si B dou
a multimi. O functie de la A la B este tripletul
format cu aceste doua multimi si o submultime f a lui A B cu proprietatile
urmatoare:
17

i) pentru orice a A exist


a b B astfel ca (a, b) f.

ii) daca pentru a A si b, b B avem (a, b) f si (a, b ) f, atunci

b=b.
Observatie. A se numeste domeniul lui f , iar B se numeste codomeniul
lui f.
Observatie. Tripletul (A, B, f ) se mai noteaz
a f : A B.
Observatie. Faptul c
a (a, b) f se mai noteaz
a f (a) = b. Se mai spune
ca b este valoarea lui f n a sau ca b este imaginea lui a prin f .
Compunerea a dou
a functii
Denitie. Fie f o functie cu domeniul A si codomeniul B, iar g o

functie cu domeniul B si codomeniul C, unde B B . Denim o noua


functie, notata g f , care are domeniul A si codomeniul C, data de
g f = {(a, c) A C | exista b B astfel ca
(a, b) f si (b, c) g}.
Observatie. Avem deci
gf :A C
si
(g f )(x) = g(f(x)),
pentru orice x A.
Functii injective, surjective, bijective
Asa cum vom constata n cadrul acestui curs, anumite clase de functii,
anume cele injective, surjective si bijective, sunt extrem de utilizate (vezi,
spre exemplu, denitia multimii nite si a multimii numarabile -pagina 34,
Propozitia de la pagina 215, Teorema de continuitate a inversei -pagina 216,
Teorema de injectivitate locala
-pagina 322, Teorema de inversiune locala
(forma slab
a) -pagina 323, Teorema de surjectivitate local
a -pagina 327, Teorema aplicatiei deschise -pagina 329, Teorema de inversiune local
a -pagina
329).
18

Denitie. O functie f : A B se numeste bijectiva dac


a:

i) f este injectiva
,
i.e.
pentru
orice
a,
a

A
s
i
b

B
astfel
ca (a, b) f

si (a , b) f avem a = a ,
si
ii) f este surjectiva, i.e. pentru orice b B exista a A astfel ca
(a, b) f.
Observatie. Utiliznd exercitiul 3 iv) de la pagina 5, se poate constata

ca f este injectiva daca si numai daca pentru orice a, a A, f(a) = f(a )

a = a daca si numai dac


a pentru orice a, a A, a = a f(a) = f (a ).
Observatie. f este surjectiva daca si numai daca pentru orice b B
exist
a a A astfel ca
f(a) = b.
Observatie. f este bijectiva daca si numai daca pentru orice b B
exist
a un unic a A astfel ca
f(a) = b.
Exercitii.
1. Fie f : A B. Sa se arate c
a f este injectiv
a dac
a si numai dac
a
f(X Y ) = f (X) f (Y ), pentru orice X, Y A, dac
a si numai dac
a
f(A X) B f(A), orice X A.
2. Fie f : A B. Sa se arate ca f este surjectiva daca si numai daca
f(A X) B f(A), orice X A.
3. Fie f : A B si g : B C. S
a se arate c
a:
i) dac
a f si g sunt injective, atunci g f este injectiv
a;
ii) daca f si g sunt surjective, atunci g f este surjectiva;
iii) daca g f este injectiva, atunci f este injectiva;
iv) daca g f este sujectiva, atunci g este surjectiva.
4. S
a se arate c
a pentru orice multime nevid
a X nu exist
a nicio functie
surjectiv
a f : X P(X) = {A | A X}.

19

Inversa unei functii


Notiunea de inversa a unei functii va interveni n diverse teoreme din
cadrul acestui curs ( a se vedea Teorema de inversiune locala (forma slaba)
-pagina 323 si Teorema de inversiune locala -pagina 329).
Denitie. Fie f : A B o functie bijectiva. Atunci inversa lui f,
notat
a cu f 1 , este functia cu domeniul B, codomeniul A si
f 1 = {(b, a) B A | (a, b) f }.
Observatie. Avem f 1 : B A si
f 1 (b) = a f(a) = b.
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de imagine si de preimagine a unei multimi printr-o functie
sunt des utilizate n cadrul teoriei functiilor continue (vezi paginile 208, 210
si 212).
Denitie. Fie f : A B si E A. Atunci imaginea lui E prin functia
f este submultimea lui B data de
f(E) = {f (x) | x E}.
Propozitie. Fie f : A B si E, F A. Atunci avem:
1)
E F f(E) f(F );
2)
f(E F ) f(E) f(F );
3)
f(E F ) = f(E) f (F );
4)
f(E F ) f(E).
20

Observatie. n 2), incluziunea este, n general, stricta.


Denitie. Fie f : A B si H B. Atunci imaginea inversa (sau
preimaginea) lui H, prin functia f , este submultimea lui A data de
f 1 (H) = {x | x A si f(x) H}.
Observatie. Nu am cerut n denitia de mai sus ca f sa e bijectiva.
Totusi, daca f este bijectie, atunci f 1(H) din denitia de mai sus, este
imaginea lui H prin inversa lui f , anume prin f 1 .
Propozitie. Fie f : A B si G, H B. Atunci avem:
1)
G H f 1(G) f 1 (H);
2)
f 1 (G H) = f 1 (G) f 1 (H);
3)
f 1 (G H) = f 1 (G) f 1 (H);
4)
f 1 (G H) = f 1 (G) f 1(H).
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunile de grup, inel si corp si vor g
asi exemplicarea n capitolul
urmator n care se studiaza multimile numerelor naturale, ntregi, rationale
si reale.
Denitie. Un cuplu (G, ) format cu o multime nevida G si cu o lege de
compozitie pe G (i.e. x y G, pentru orice x, y G), se numeste grup
dac
a sunt vericate urm
atoarele axiome:
i)
x (y z) = (x y) z,
pentru orice x, y, z G;
ii) exista e G astfel nct
e x = x e = x,
21

pentru orice x G;

iii) pentru orice x G exista x G astfel nct

x x = x x = e.
Daca n plus este vericata si axioma
iv)
x y = y x,
pentru orice x, y G,
atunci grupul se numeste comutativ (sau abelian).
Observatie. Elementul e este unic determinat si se numeste elementul

neutru al grupului G. Elementul x este unic determinat si poarta numele


de simetricul (sau inversul, sau opusul) elementului x.
Denitie. O multime nevida A, mpreun
a cu dou
a legi de compozitie +
si (i.e. x + y A si x y A, pentru orice x, y A) se numeste inel daca
sunt vericate urmatoarele axiome:
i) (A, +) este grup abelian;
ii) (A, ) este monoid, i.e.
iia)
x (y z) = (x y) z,
pentru orice x, y, z A;
iib) exista
1 A astfel nct
1 x = x 1 = x,
iii)

pentru orice x A.
x (y + z) = x y + x z

si
(y + z) x = y x + z x,
pentru orice x, y, z A, i.e. nmultirea este distributiva fata de adunare la
stnga si la dreapta.

22

Observatie
1. Elementul neutru al grupului (A, +), notat cu 0, se numeste elementul
zero al inelului, iar 1 (care este unic determinat) poarta numele de elementul
unitate al inelului.
2. Dac
a este satisf
acut
a si axioma:
x y = y x,
pentru orice x, y A, atunci spunem ca inelul A este comutativ.
3. Spunem c
a A este un inel f
ara divizori ai lui zero daca pentru orice
x, y A,
x = 0 si y = 0 implica x y = 0.
Un inel comutativ cu cel putin doua elemente si care nu are divizori ai
lui zero se numeste domeniu de integritate.
Denitie. Un inel K se nume
ste corp daca 0 = 1 si daca este satisfacuta
urm
atoarea axiom
a:
pentru orice x K {0} exista x1 K astfel nct x x1 = x1 x = 1,
i.e. orice element al lui K care este diferit de 0 este simetrizabil n raport
cu nmultirea.
Un corp se numeste comutativ daca nmultirea sa este comutativa.
Notiunea de spatiu vectorial
Notiunea de spatiu vectorial si va g
asi exemplicarea n capitolul urm
ator
n care se studiaz
a multimea Rn .
Denitie. Fie K un corp. Se numeste spatiu vectorial (peste corpul
K) un grup abelian (V, +) pe care este data o lege de compozitie externa cu
domeniul K V si codomeniul V ( (, u) u) care satisface, pentru orice
, K si orice u, v V urmatoarele conditii:
1)
( + )u = u + u;
2)
(u + v) = u + v;
3)
(u) = ()u;
23

4)
1u = u.
Terminologie. Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui
K se numesc scalari. + poart
a numele de adunarea vectorilor, iar legea de
compozitie externa se numeste nmultirea vectorilor cu scalari. Elementul
neutru al grupului (V, +) se numeste vectorul zero si se va nota cu 0, ca si
scalarul zero. Daca K = R, atunci se spune ca V este spatiu vectorial real.
Observatie. Uneori spatiile vectoriale sunt numite si spatii liniare.
Denitie. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K.
Un sistem B = {e1 , e2 , ..., en } de vectori se numeste baz
a a lui V daca:
1) pentru orice x V , exista 1 , 2 , ..., n K astfel nct
x = 1e1 + 2 e2 + ... + n en ;
2) pentru orice 1, 2, ..., n K functionez
a implicatia:
1 e1 + 2 e2 + ... + n en = 0 1 = 2 = ... = n = 0.
Relatii
Toate notiunile de mai jos si vor gasi exemplicarea n capitolul consacrat
multimilor N, Z, Q si R.
Denitie. Se numeste relatie pe o multime nevida X, orice submultime
nevida a lui X X.
Daca (x, y) , vom scrie xy.
Denitie. O relatie pe o multime nevida X se numeste:
- reexiva dac
a xx, pentru orice x X;
- simetric
a dac
a xy yx, pentru orice x, y X;

- antisimetric
a daca xy si yx x = y, pentru orice x, y X;
- tranzitiva daca xy si yz xz, pentru orice x, y, z X.

Denitie. O relatie pe o multime nevida


X se numeste relatie de
echivalenta daca este reexiva, simetrica si tranzitiva.
24

Observatie. De multe ori relatia de echivalenta se noteaza prin .


Astfel xy se scrie sub forma x y.
Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe X si x X. Multimea
x = {y X | x y} se numeste clasa de echivalent
a a lui x.

Observatie.. Fie o relatie de echivalenta pe X si x, y X. Atunci

x = y sau x y = .

Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe X. Multimea {x | x X},


notat
a X/ , se numeste multimea ct (sau factor) a lui X generat
a de .
Denitie. Fie o relatie de echivalenta pe X. Functia p : X X/ ,

data de p(x) = x, pentru orice x X, se numeste surjectia canonic


a generata
de .
Denitie. O relatie pe o multime nevid
a X se numeste relatie de
ordine daca este reexiva, antisimetrica si tranzitiva
.
Observatie. De multe ori relatia de ordine se noteaz
a prin . Astfel
xy se scrie sub forma x y.
Denitie. Un cuplu (X, ) unde X este o multime nevid
a, iar este o
relatie de ordine pe X se numeste multime ordonata.
Denitie. Multimea ordonat
a (X, ) se numeste total ordonat
a dac
a
pentru orice x, y X avem x y sau y x (i.e. orice doua elemente sunt
comparabile).
Denitie. Fie (X, ) o multime ordonata, A o submultime nevida a lui
X si m X. Atunci m se numeste majorant (minorant) al lui A daca
pentru orice a A, avem a m (respectiv a m).
Observatie. Daca m este majorant al lui A si m A, atunci m este
unic si se numeste maximul lui A (si se noteaza cu max(A)) sau ultim element al lui A sau cel mai mare element al lui A. Daca
m este minorant
al lui A si m A, atunci m este unic si se numeste minimul lui A (si se
noteaza cu min(A)) sau prim element al lui A sau cel mai mic element al lui
A.
25

Denitie. Fie (X, ) o multime ordonata, A o submultime nevida a


lui X. Daca exista un majorant m X al lui A, atunci spunem ca A
este majorata (m
arginita superior). Daca exista un minorant m X al lui
A, atunci spunem c
a A este minorat
a (m
arginit
a inferior). Dac
a A este
m
arginit
a inferior si superior, atunci A se nume
ste marginita.
Denitie. Fie (X, ) o multime ordonata
si A o submultime nevida
majorat
a a lui X. Se spune ca A are margine superioara daca exist
a cel mai
mic majorant (i.e. multimea majorantilor lui A are minim, sau, altfel spus,
multimea majorantilor lui A are un cel mai mic element, adica, echivalent,
multimea majorantilor lui A are un prim element). n acest caz not
am cu
sup A cel mai mic majorant al lui A. sup A se numeste marginea superioara
a lui A sau supremum de A.
Fie (X, ) o multime ordonata si A o submultime nevida minorata a lui
X.
Se spune c
a A are margine inferioar
a dac
a exista cel mai mare minorant (i.e. multimea minorantilor lui A are maxim, sau, altfel spus multimea
minorantilor lui A are un cel mai mare element, sau, echivalent, multimea
minorantilor lui A are un ultim element). n acest caz not
am cu inf A cel
mai mare minorant al lui A. inf A se numeste marginea inferioar
a a lui A,
sau inmum de A.
Observatie. Fie (X, ) o multime ordonata, A o submultime nevida
majorat
a a lui X. Dac
a exist
a max A, atunci exist
a si sup A si sup A =
max A.
Fie (X, ) o multime ordonata, A o submultime nevida minorata a lui
X. Dac
a exista min A, atunci exista si inf A si inf A = min A.
Denitie. O relatie de ordine pe multimea nevida X se nume
ste
complet
a daca pentru orice submultime nevida majorata A a lui X exista
sup A. Se spune n acest caz c
a multimea ordonat
a (X, ) este complet
ordonata.
Denitie. O multime ordonata
se numeste bine ordonata
daca orice
submultime nevida a sa are prim element (sau spus altfel, minim, sau, nca,
cel mai mic element).

26

Exercitii
1. Fie A o multime si (Ai )iI o partitie a lui A (i.e.

Ai = A si

iI

Ai Aj = , pentru orice i = j). S


a se arate c
a x y dac
a si numai dac
a
exist
a i I astfel nct x, y Ai deneste o relatie de echivalenta pe A,
pentru care clasele de echivalenta coincid cu elementele partitiei considerate.
2. Fie X o multime nevida. Pe P(X) = {A | A X} se considera relatia
data de AB daca si numai dac
a A B. Sa se arate ca este o relatie de
ordine care nu este total
a dac
a X are cel putin dou
a elemente.
Bibliograe
1. Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Ion D. Ion, A. Ghioca, N. Nedita, Matematic
a, Algebr
a, Manual
pentru clasa a XII-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984,
cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din
Bucuresti II 27854
3. Marius Radulescu, Sorin Radulescu, Teoreme si probleme de analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, cota la
biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 27184

27

STRUCTURI FUNDAMENTALE
ALE ANALIZEI MATEMATICE
"... ntre numere exista o astfel de perfectiune si armonie nct trebuie sa
meditam zile si nopti la admirabila lor nchegare."
Simon Stvin

Asa cum nu poti face agronomie f


ar
a a cunoaste propriet
atile solului, nu poti
studia diferite clase de functii f
ar
a a aprofunda n prealabil structura multimilor
pe care aceste functii urmeaza s
a e denite.
Solomon Marcus
S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina 221

28


MULTIMEA
NUMERELOR NATURALE N
MUL
TIMI FINITE S
I INFINITE

Axiomele lui Peano


Adunarea, nmultirea si relatia de ordine pe N
N este bine ordonat
a
Multimi nite si innite
Multimi num
arabile si nenum
arabile
Multimi cel mult num
arabile

"Dumnezeu a creat numerele naturale, restul este opera omului"


Leonard Kronecker

Create de intelectul uman pentru a numara obiectele din diferite colectii, numerele nu se refera la caracteristicile individuale ale obiectelor num
arate. Astfel,
num
arul 6 este o abstractie a tuturor colectiilor reale formate din 6 obiecte; el
nu depinde de nici o proprietate specic
a a acestor obiecte sau de simbolurile
folosite. Caracterul abstract al ideii de numar devine clar numai la un stadiu relativ avansat al dezvoltarii intelectuale. Pentru copii, numerele ra
mnn totdeauna
legate de obiecte palpabile, ca de pild
a degete sau pietricele; n limbile diferitelor
triburi, numerele au nc
a un sens numeric concret, folosindu-se cuvinte diferite
pentru numararea obiectelor de diferite tipuri.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
S
tiintica, Bucuresti, 1969, pagina 17

Pornind de la proprietatile elementare ale numerelor naturale care ne sunt


cunoscute din experienta cotidian
a, vom prezenta o axiomatizare a acestora
care sintetizeaz
a o experienta milenar
a.
Axiomele lui Peano
Se consider
a ca notiuni primare multimea N si o lege care asociaz
a oric
arui

element n N un alt element n N numit succesorul lui n.


Iata axiomele lui Peano:
29

AP1. Orice n N are un unic succesor (deci s : N N data de s(n) =

n este functie).
AP2. Exista un element din N, desemnat prin 1, care are proprietatea

c
a n = 1, pentru orice n N (deci 1
/ s(N)).

AP3. Pentru orice m, n N, m = n, avem m = n (deci s este


injectiva).

AP4. Daca S N, 1 S si (n S n S), atunci S = N.


Din motive evidente, ultima axioma poarta numele de axioma inductiei
matematice.
Consecinte imediate

1. Daca m, n N si m = n , atunci m = n.

2. Pentru orice n N, n = n .

3. Pentru orice n N {1}, exist


a p N, astfel nct p = n (i.e. orice
num
ar natural diferit de 1 are un predecesor).
Observatie. Dac
a P este o proprietate a unui element oarecare a lui N,
care este adeva
a pentru 1 si care presupus
a adevarata pentru n N este
rat

adev
arat
a si pentru n , atunci P este adevarata pentru orice n N. Astfel
putem vorbi despre demonstratie si denitie prin inductie matematica.
Adunarea pe N
Fiecarui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaza numarul natural
desemnat prin m + n denit prin inductie matematica
dupa n astfel:

m+1=m
si

m + n = (m + n) .
Propriet
ati
1.
m + (n + p) = (m + n) + p,
30

pentru orice m, n, p N, i.e. adunarea pe N este asociativa.


2.
m + n = n + m,
pentru orice m, n N, i.e. adunarea pe N este comutativa.
3.
m + p = n + p m = n,
pentru orice m, n, p N.
4.
n + p = n,
pentru orice n, p N.
nmultirea pe N
Fiecarui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaza numarul natural
desemnat prin m n denit prin inductie matematica
dupa n astfel:
m1 =m
si

m n = mn + m.
Propriet
ati
1.
m n = n m,
pentru orice m, n N, i.e. nmultirea pe N este comutativ
a.
2.
m (n + p) = m n + m p,
pentru orice m, n, p N, i.e. nmultirea pe N este distributiva fata de
adunarea pe N.
3.
m (n p) = (m n) p,
31

pentru orice m, n, p N, i.e. nmultirea pe N este asociativa.


4.
m p = n p m = n,
pentru orice m, n, p N.
Relatia de ordine pe N
Teorem
a. Dac
a m, n N avem una si numai una dintre urmatoarele
situatii:
a) m = n
b) exista p N astfel nct m = n + p
c) exista q N astfel nct n = m + q.
Denitie. Spunem c
a m N este mai mic dect n N, fapt care va
notat prin
m < n,
daca exista p N astfel nct
n = m + p.
Observatie. Pe N putem introduce relatia data de echivalenta
n m n < m sau n = m.
Conform teoremei de mai sus, N, cu aceast
a relatie, devine o multime
total ordonata.
Propriet
ati.
1.
m< n m+p <n+p
si
m < n mp < np,
pentru orice m, n, p N.
2.
m < n m + 1 n,
32

pentru orice m, n N.
3.
1 n,
pentru orice n N, i.e. 1 este prim element al lui N.
Rezultatul de mai jos, care arata ca
multimea N este bine ordonata, se
va dovedi util n demonstratia Teoremei de existenta a p
artii ntregi (vezi
pagina 64).
Teorem
a. Pentru orice submultime nevid
a S a lui N, exista a S astfel
nct a x, pentru orice x S (i.e. orice submultime nevida a lui N are
un prim element, ceea ce nseamna ca N este bine ordonata).
Demonstratie. Daca 1 S, atunci demonstratia este ncheiata.
Daca 1
/ S, e
B = {n N | n < x pentru orice x S}.
Evident 1 B.
Exist
a p B astfel nct p + 1
/ B c
aci altfel, conform cu AP 4, B = N,
de unde, alegnd x S (S este nevid
a), rezult
a contradictia x < x.
Cum p + 1
/ B, exista a S astfel nct
a p + 1.

(1)

Deoarece p B, deducem c
a p < x, pentru orice x S, deci
p + 1 x,

(*)

p + 1 a.

(2)

pentru orice x S.
n particular, avem
Din (1) si (2), deducem ca a = p + 1, deci, conform cu (),
a x,
pentru orice x S.
Cum a S, demonstratia este ncheiat
a.
33

Remarc
a. Alegerea propozitiilor investite cu statul de axiom
a nu este
unica. Spre exemplu se poate alege un sistem de axiome n care axioma inductiei sa e propozitie, dar n care Teorema de mai sus sa e axioma. Faptul
capital care trebuie retinut este c
a nu putem evita existenta unor propozitii
cu statul de axioma.

Remarc
a. 1 se noteaza
cu 2, 2 se noteaza cu 3, etc.
Not
a istoric
a. Giuseppe Peano (1858-1932) a studiat la Universitatea
din Torino, universitate la care va preda ncepnd cu 1880. A fost de asemenea profesor al Academiei Militare din Torino. A publicat (n latin
a) n 1889
celebrele axiome care-i poarta numele. n 1890 a prezentat celebrul exemplu
de curba care umple un patrat (adica a prezentat un exemplu de functie
continua si surjectiva din [0, 1] n patratul unitate - a se vedea exercitiul 7
de la pagina 483). n 1891 fondeaz
a "Revista di matematica".
Multimi nite si innite
Denitie. Un segment initial al lui N, determinat de k N, este o
submultime a lui N de forma {1, 2, ..., k}.
Denitie. O multime A se numeste nit
a daca este vida sau dac
a exista
o bijectie ntre ea si un segment initial al lui N.
n caz contrar multimea se nume
ste innit
a.
Multimi num
arabile si nenum
arabile; Multimi cel mult num
arabile
Denitie. O multime A se nume
ste numarabila daca exista
o bijectie
ntre ea si N.
Denitie. O multime A se numeste cel mult num
arabil
a dac
a este nit
a
sau num
arabila.
Propozitie. Orice submultime a unei multimi nite este nit
a. Orice
submultime a unei multimi numarabile este cel mult numarabil
a.
Teorem
a. Reuniunea unei familii nite de multimi nite este nit
a.
Reuniunea unei familii cel mult numa
rabile
de
mul
t
imi
cel
mult
num
a
rabile

este cel mult numarabil


a.
34

Observatie. Vom admite, cu statutul de axioma, urmatoarea armatie:


Orice multime innita contine o submultime numarabila.
Exercitii
1. Sa se arate ca daca A si B sunt multimi numarabile, atunci A B
este numarabila.
2. Fie A o multime nit
a si f : A A. S
a se arate c
a f este injectiv
a
dac
a si numai dac
a f este surjectiv
a dac
a si numai dac
a f este bijectiv
a.
Bibliograe
1. Michael Artin, Algebra, Prentice Hall, Englewood Clis, New Jersey,
1991.
2. Wilfred Barnes, Introduction to abstract algebra, D. C. Heath
and Company, Lexinton, Massachusetts Toronto London, cota la biblioteca
Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 25847
3. H. Behnke, F. Bachmann, K. Fladt, W. Sss, Fundamentals of
Mathematics, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts, and London,
England, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 36662
4. I. Creang
a, C. Cazacu, Gh. Opait, P. Minut, C. Reischer, Introducere n teoria numerelor, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1965,
cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din
Bucuresti II 11340
5. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si
Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 29636
6. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura S
tiintic
a
si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1977 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a
si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 24668

35

MUL
TIMEA NUMERELOR NTREGI Z

Z ca o multime factor a lui N N


generat
a de o anumit
a relatie de echivalenta

Adunarea si nmultirea pe Z
Relatia de ordine n Z
Scufundarea lui N n Z
n scopul model
arii situatiilor n care ne vedem nevoiti s
a lucr
am cu temperaturi inferioare celei la care ngheata apa, cu altitudini situate sub nivelului marii sau cu evenimente anterioare nasterii lui Christos, se introduce o
noua multime de numere, numita multimea numerelor ntregi, multime care
posed
a o "copie" a multimii numerelor naturale.
Constructia lui Z
Faptul c
a o ecuatie precum x + 3 = 2 nu are solutii n N (fapt care se
constata imediat scriind ecuatia sub forma 2 + x + 1 = 2) ne determin
a s
a
ncercam "largirea" multimii N astfel nct sa putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea largita. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul x + n = m. Vom obtine astfel multimea
numerelor ntregi, notat
a cu Z.
Iata cum se face acest lucru:
Denitie. Pe multimea N N denim urm
atoarea relatie binar
a:

(m, n) (m , n ) m + n = n + m .
Observatie. Denitia relatiei binare de mai sus, care se dovedeste a
o relatie de echivalenta, este naturala deoarece "ecuatiile x + n = m si

x + n = m au aceeasi solutie dac


a si numai dac
a m + n = n + m ".
Denitie. Denim pe N N dou
a operatii, anume:
- o adunare prin

(m, n) + (m , n ) = (m + m , n + n )
36

- o nmultire prin

(m, n) (m , n ) = (mm + nn , mn + nm ).
Observatie. Denitiile adun
arii si nmultirii de mai sus sunt naturale
daca gndim pe (m, n) ca "solutie a ecuatiei x+n = m" deoarece un "calcul"

simplu arata ca din x + n = m si y + n = m rezulta x + y + n + n = m + m

si xy + mn + nm = mm + nn .
Aceste operatii pe N N sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiva fata de adunare.
Denitie. Denim pe N N/ dou
a operatii, anume:
- o adunare prin

(m, n) + (m , n ) = (m + m , n + n ),
i.e.

(m, n) + (m , n ) = (m, n) + (m , n )
- o nmultire prin

(m, n) (m , n ) = (mm + nn , mn + nm ),
i.e.

(m, n) (m , n ) = (m, n) (m , n ).
Observatie. Denitiile adun
arii si nmultirii pe N N/ sunt corecte,
adica nu depind de reprezentantii alesi.
Denitie. Multimea N N/ nzestrata cu adunarea si nmultirea se
desemneaz
a prin Z, iar elementele sale se numesc numere ntregi.
Observatie. Asadar un num
ar ntreg este o clas
a de echivalenta.
Despre adunarea si nmultirea pe Z
Se constat
a cu usurinta c
a adunarea n Z este asociativ
a si comutativ
a.
37

not

(1, 1) = 0 este element neutru la adunare, i.e.


+ 0 = 0 + = ,
pentru orice Z.

Pentru Z cu reprezentantul (m, n) denim = (n, m); atunci


+ () = () + = 0,
pentru orice Z, deci este opusul lui relativ la adunarea n Z.
Prin urmare (Z, +) este grup abelian.
Se constata cu usurint
a ca nmultirea n Z este asociativa, comutativa si
distributiv
a fata de adunarea n Z.

not

(2, 1) = 1 este element neutru la nmultire, i.e.


1 = 1 = ,
pentru orice Z.
Propriet
ati.
1.
0 = 0,

pentru orice Z.
2.

() = ,

pentru orice , Z.
3.

()() = ,
pentru orice , Z.
4.
pentru orice , Z.
5.

= 0 = 0 sau = 0,
= si = 0 = ,

pentru orice , , Z.
6.
pentru orice , , Z.

+ = + = ,

38

Observatie
1. (Z, +, ) este domeniu de integritate.
2. n Z, ecuatia considerat
a la nceputul acestei sectiuni, anume x+3 = 2
are solutia 1.
Relatia de ordine pe Z
Sa observam ca elementele lui Z diferite de 0 sunt multimile de forma
{(n + r, n) | n N} sau {(n, n + s) | n N}, unde r, s N.

Denitie. Spunem c
a = (u, v) Z este pozitiv daca u > v, adic
a daca
exista
r

N
astfel
nct

=
{(n
+
r,
n)
|
n

N}.

Spunem c
a = (u, v) Z este negativ daca u < v, adica daca exista
s N astfel nct = {(n, n + s) | n N}.
Observatie.
1. Orice num
ar ntreg este e 0, e pozitiv, e negativ.
2. Suma si produsul a dou
a numere ntregi pozitive sunt pozitive.
Denitie. Spunem c
a num
arul ntreg este mai mic dect num
arul
ntreg si notam aceasta situatie prin < daca exista un numarul ntreg
pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binara
pe Z data de < sau = ,
este o relatie de ordine total
a.
Propriet
ati. Pentru orice , , Z, avem:
1. > 0 daca si numai dac
a este pozitiv
2. < 0 daca si numai daca
este negativ
3. < dac
a si numai dac
a + <+
4. < si > 0 <
5. < si < 0 > .

39

Scufundarea lui N n Z
Sa observam ca aplicatia f : N Z data de

f (p) = (1 + p, 1),
pentru orice p N, are proprietatile:
f(p + q) = f(p) + f (q)
f(pq) = f(p)f (q)
p < q f(p) < f (q),
pentru orice p, q N.
Prin urmare f este injectiv
a si ca atare putem identica p N cu f(p)
Z, deci f este o scufundare a lui N n Z.
Propozitie. Z este numarabila
.
Demonstratie. Totul decurge din egalitatea
Z = {n|n N} {0} N.
Exercitiu. S
a se arate c
a functia f : Z N dat
a de
f (z) = {

2z,
1 2z,

dac
az0
,
dac
az<0

este bijectiva.
Bibliograe
1. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 29636
2. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura S
tiintic
a
si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1977 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a
si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 24668
40

MUL
TIMEA NUMERELOR RA
TIONALE Q

Q ca o multime factor a lui Z Z


generat
a de o anumit
a relatie de echivalent
a
Adunarea si nmultirea pe Q
(Q, +, ) este corp comutativ
Relatia de ordine pe Q
Scufundarea lui Z n Q
Relatia de ordine pe Q nu este complet
a
Q este num
arabil
a
ntregii au aparut ca abstractii n procesul numararii unor colectii nite de
obiecte. nsa n viata de toate zilele trebuie nu numai sa numaram obiecte individuale, dar s
a si m
asur
am cantit
ati, ca de pild
a lungimea, aria, greutatea si timpul.
Dac
a vrem s
a oper
am cu usurint
a cu rezultatele m
asur
atorilor acestor cantit
ati,
care admit subdivizari orict de ne, este necesar s
a extindem limitele aritmeticii
dincolo de ntregi.
Ce este matematica?
R. Courant si H. Robbins, Editura S
tiintica, Bucuresti, 1969, pagina 68

Constructia lui Q
Faptul ca o ecuatie precum x 2 = 3 nu are solutii n Z ne determina sa
ncercam "l
argirea" multimii Z astfel nct s
a putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea l
argit
a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul x n = m, unde m Z, iar n Z {0}.
Vom obtine astfel multimea numerelor rationale, notata cu Q.
Iata cum se face acest lucru:
Fie Z = Z {0}.
Denitie. Pe multimea Z Z denim urm
atoarea relatie binara:

(p, q) (p , q ) p q = q p .

41

Observatie. Denitia relatiei binare de mai sus, care se dovede


ste a o

relatie de echivalenta, este naturala deoarece "ecuatiile x q = p si x q = p

au aceeasi solutie daca si numai daca p q = q p ".


n conformitate cu traditia vom nota perechea (p, q) Z Z cu pq .
Deci

p
q

p
q

daca si numai p q = q p .

Denitie. Denim pe Z Z doua operatii, anume:


- o adunare prin

p p
pq + p q
+ =
q q
qq
- o nmultire prin

p p
pp
= .
q q
qq
Observatie. Denitiile adun
arii si nmultirii de mai sus sunt naturale
p
daca gndim pe q ca "solutie a ecuatiei x q = p" deoarece un "calcul"

simplu arat
a c
a din x q = p si y q = p rezult
a (x + y) qq = pq + p q si

xy qq = pp .
Aceste operatii pe ZZ sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiva fata de adunare.
Denitie. Denim pe Z Z / doua operatii, anume:
- o adunare prin

p p
pq + p q
+ =
,
q q
qq
i.e.

p p
p p
+ = +
q q
q q
- o nmultire prin

p p
pp
= ,
q q
qq
i.e.

p p
p p
= .
q q
q q
42

Observatie. Denitiile adunarii si nmultirii pe Z Z / sunt corecte,


adica nu depind de reprezentantii alesi.
Denitie. Multimea Z Z / nzestrata cu adunarea si nmultirea se
desemneaza
prin Q, iar elementele sale se numesc numere rationale.
Observatie. Asadar un num
ar rational este o clasa de echivalenta.
Despre adunarea si nmultirea pe Q
Se constat
a cu usurinta ca adunarea n Q este asociativ
a si comutativ
a.

0 not
=
1

0 este element neutru la adunare, i.e.


+ 0 = 0 + = ,

pentru orice Q.
Pentru Q cu reprezentantul

p
q

denim = pq ; atunci

+ () = () + = 0,
pentru orice Q, deci este opusul lui relativ la adunarea n Q.
Prin urmare (Q, +) este grup abelian.
Se constata cu usurinta ca nmultirea n Q este asociativa, comutativa si
distributiv
a fata de adunarea n Q.

1 not
=
1

1 este element neutru la nmultire, i.e.


1 = 1 = ,

pentru orice Q.

Pentru Q {0}, cu reprezentantul pq , denim 1 = pq Q; se constata


ca 1 = 1 = 1, pentru orice Q {0}, deci 1 este inversul lui
relativ la nmultirea n Q.
Din cele de mai sus decurge urmatoarea:
Observatie. (Q, +, ) este corp comutativ.
Relatia de ordine pe Q
43

Denitie. Spunem ca un numar rational =


daca pq > 0 (< 0).

p
q

Q este pozitiv (negativ)

Observatie.
1. Denitia de mai sus este corect
a, adica nu depinde de reprezentantul
ales.
2. Orice numar rational este e 0, e pozitiv, e negativ.
Denitie. Spunem ca numarul rational este mai mic dect numarul
rational , si not
am aceast
a situatie prin < , dac
a exist
a un num
ar
rational pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binara pe Q data de < sau =
este o relatie de ordine totala
.
Propriet
ati. Pentru orice , , Q, avem:
1. > 0 daca si numai dac
a este pozitiv;
2. < 0 dac
a si numai dac
a este negativ;
3. < daca si numai daca + < + ;
4. > 0 si > 0 implica > 0;
5. < si > 0 < ;
6. < si < 0 > ;
7. dac
a < , atunci multimea {x Q | < x < } este innit
a;
2
8. ecuatia x = 2 nu are solutii n Q;
9. exista n N astfel nct < n.
Scufundarea lui Z n Q
Sa observam ca aplicatia f : Z Q dat
a de

p
f(p) = ,
1
pentru orice p Z, are propriet
atile:
f(p + q) = f(p) + f (q)
f(pq) = f(p)f (q)
p < q f(p) < f (q),
44

pentru orice p, q Z.
Prin urmare f este injectiva si ca atare putem identica p Z cu f(p)
Q, deci f este o scufundare a lui Z n Q.
Relatia de ordine pe Q nu este complet
a
Teorem
a. Nu orice submultime nevid
a majorat
a a lui Q are margine
superioar
a (i.e. relatia de ordine pe Q nu este complet
a).
Demonstratie. Fie
A = {x Q | x = 0, x 0, x2 < 2}.
Deoarece 1 A, deducem c
a A = .
Evident 2 este un majorant al lui A.
Nu exista a Q astfel nct a = sup A.
ntr-adevar, daca presupunem contrariul, s
a observam ca a 1.
Ne putem plasa n una si numai una dintre urm
atoarele dou
a situatii:
A. a2 < 2
B. a2 > 2.
Daca ne situam n situatia A, consideram
b=

2 a2
Q.
2(a + 1)2

Vom arata ca a + b A, de unde, deoarece a este majorant al lui A,


obtinem a + b a, inegalitate care conduce la contradictia b 0.
Ramne sa aratam ca a + b A, i.e.
(a + b)2 < 2.
n acest scop, sa observam ca
b(a + 1)2 =
deci
b<

2 a2
< 1,
2

1
< 1.
(a + 1)2

Atunci
(a + b)2 = a2 + 2ab + b2 < a2 + 2ab + b <
45

< a2 + 2ab + b + a2 b = a2 + b(a + 1)2 =

a2 + 2
< 2.
2

Dac
a ne situ
am n situatia B, consider
am
c=

a2 2
Q.
2(a + 1)2

Vom ar
ata c
a a c este majorant al lui A, deci a a c, inegalitate care
conduce la contradictia c 0.
Ramne sa aratam ca
x a c,
pentru orice x A.
Cum
x2 < 2,
pentru orice x A, este sucient s
a ar
at
am c
a
2 < (a c)2 .
Sa observam ca
c < 1,
fapt echivalent cu
0 < (a + 2)2.
Atunci
(a c)2 = a2 2ac + c2 > a2 2ac c2 >

> a2 2ac c > a2 2ac c a2 c = a2 c(a + 1)2 =


=

a2 + 2
> 2.
2

n acest mod demonstratia este ncheiat


a.
Q este num
arabil
a
Propozitie. Q este numarabila.
Demonstratie. Deoarece
Q=

An ,

nN{0}

46

unde
A0 = {0}
si

1 1 2
2 3 3
An = { , , , , , , ...},
n n n n n n
deducem ca Q este cel mult numarabila.
Cum Q este innit
a, deducem c
a Q este num
arabil
a.
Bibliograe

1. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing


Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si
Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 29636
2. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura S
tiintica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1977 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica
si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 24668

47

MUL
TIMEA NUMERELOR REALE R

T
aietur
a n Q
T
aietur
a n Q de prima si de a doua speta

R ca multime factor a multimii tuturor t


aieturilor n Q
Adunarea pe R
Relatia de ordine pe R
nmultirea pe R
(R, +, ) este corp comutativ
Scufundarea lui Q n R
Relatia de ordine pe R este complet
a

Consideratiile care constituie obiectul acestei mici scrieri dateaz


a din toamna
anului 1858. M
a g
aseam pe atunci, ca profesor la Politehnica confederat
a de la
Zrich, pentru prima oara n situatia de a trebui sa expun elementele calculului
diferential si am simtit cu aceasta ocazie, mai acut ca oricnd, lipsa unei baze
stiintice a aritmeticii. Pentru conceptul de apropiere a unei m
arimi variabile de
o valoare limit
a xa si ndeosebi pentru demonstarea propozitiei c
a orice m
arime
care creste constant, dar nu peste orice limit
a, trebuie desigur s
a se apropie de
o valoare limita, am recurs la evidente geometrice. S
i ast
azi socotesc aceast
a
folosire a intuitiei geometrice n primul stadiu al predarii calculului diferential
ca extraordinar de util
a, ba chiar indispensabil
a, din punct de vedere didactic,
cnd vrem sa nu pierdem prea mult timp. Dar nimeni nu va t
ag
adui c
a acest
fel de introducere n calculul diferential nu poate revendica o valoare stiintic
a.
Pe atunci, pentru mine acest sentiment de nesatisfactie a fost asa de puternic
nct am luat hotarrea ferma sa reectez tot timpul, pna cnd voi gasit o
fundamentare pur aritmetic
a si total riguroas
a a principiilor analizei innitezimale.
Se spune asa de des c
a obiectul calculului diferential ar m
arimile continue si
totusi nic
aieri nu se d
a o explicatie a acestei continuit
ati si chiar cele mai riguroase
expuneri ale calculului diferential nu-si bazeaz
a demonstratiile pe continuitate, ci
ele apeleaza sau la reprezentari geometrice mai mult sau mai putin constiente, sau
la reprezentari provocate de geometrie, sau aceste expuneri se sprijina pe propozitii
care nu sunt demonstrate niciodat
a pur aritmetic. Din aceast
a categorie face parte,
de pild
a, propozitia mentionata mai sus, si o cercetare mai precis
a m-a convins
c
a aceasta propozitie, sau chiar oricare propozitie echivalent
a, poate privit
a

48

oarecum ca un fundament sucient pentru analiza innitezimal


a. Este numai
vorba s
a se descopere adev
arata sa origine n elementele aritmeticii, si astfel s
a se
obtina, n acelasi timp, o denitie real
a a naturii continuitatii. Acest lucru mi-a
reusit la 24 noiembrie 1858.
Fundamentele Matematicii, Oskar Becker, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1968,
paginile 253-254.
Este deci evident acum c
a, dac
a am r
amne numai la numere rationale, multe
ntreb
ari ar ramne f
ar
a r
aspuns, ind nevoiti s
a introducem interdictii dintre cele
mai severe pentru ca nu cumva operatiile considerate s
a ne scoata din multimea Q.
Nu ar o strategie potrivita. Numai c
a de la ntelegerea inevitabilit
atii consider
arii
numerelor rationale pn
a la g
asirea pentru aceste numere a unui statut acceptabil
din punct de vedere matematic este o cale lung
a. I-a trebuit omenirii peste dou
a
mii de ani pentru a o putea parcurge. Abia n secolul al XIX-lea s-au cristalizat
modalitati de denire a conceptului de numar real, n asa fel nct el sa includa,
printr-un procedeu uniform, att numerele rationale ct si numerele irationale.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina
227

Constructia lui R
Faptul c
a o ecuatie precum x2 = 2 nu are solutii n Q ne determin
a s
a
ncercam "largirea" multimii Q astfel nct sa
putem
rezolva
ecua
t
ia
de
mai

sus n multimea largita. Vom obtine astfel multimea numerelor reale, notata
cu R.
Denitie. Un cuplu (I, II) de multimi disjuncte de numere rationale cu
propriet
atile:

1. pentru orice a I si orice a Q astfel nct a < a, avem a I;

2. pentru orice A II si orice A Q astfel nct A < A , avem A II;


3. pentru orice r Q, r > 0, exist
a a I si A II astfel nct Aa < r,
se nume
ste ta
ietur
a
(n
Q).

I se numeste prima clas


a a t
aieturii, iar II se numeste a doua clas
aa
taieturii.
Daca s este o taietura, atunci notam prima clasa a sa prin Is , iar pe cea
de-a doua prin IIs .
Un numar rational c se zice clasat n raport cu taietura s daca c Is
sau c IIs .
49

Aceasta notiune, n esenta sa, a fost introdusa de Dedekind, n 1872,


ntr-un articol intitulat "Stetigkeit und irrazionale Zahlen".
Not
a istoric
a. Richard Dededekind s-a nascut n 1831 la Braunschweig,
Germania. A frecventat scoala Martino-Catharineum din Brunswick unde,
pentru nceput, acord
a o atentie sporit
a zicii si chimiei. Ulterior atentia sa
se ndreapt
a c
atre matematic
a. n 1850 se nscrie la Universitatea din Gttingen, avnd o solida pregatire matematica dobndita n timpul frecventarii,
ncepnd cu anul 1848, a colegiului Carolinum. La Gttingen i are ca profesori pe Gauss, Dirichlet si pe Weber. n 1852 obtine de la aceasta universitate
un doctorat, sub directia lui Gauss. n 1855 devine titularul catedrei r
amase
libere prin moartea lui Gauss. Din 1858 se mut
a la Politehnica din Zrich.
Aici, prednd pentru prima data un curs de calcul diferential si integral, este
condus la constructia numerelor reale prin taieturi. Din 1860 devine profesor la Politehnica din Brunswick, de unde se si pensioneaza n 1894. El
a introdus notiunea de ideal, notiune care este de o importanta capital
a n
algebr
a. Pe lng
a conceptele introduse si rezultatele obtinute, Dedekind a
marcat matematica prin abilitatea sa de a-si exprima extrem de clar ideile,
fapt care a introdus un nou stil n matematica, stil care a avut o inuenta
majora asupra generatiilor urmatoare de matematicieni. A fost membru al
Academiei din Gttingen (din 1862), al celei din Berlin (din 1880), al celei
din Roma, precum si al Academiei de S
tiinte din Paris (din 1900). A murit
n 1916.
Dedekind ramne n istoria matematicii prin cel putin doua contributii
esentiale, anume prin denirea numerelor irationale cu ajutorul taieturilor si
prin introducerea notiunii de ideal.
Lema de mai jos, care furnizeaz
a conditii suciente pentru existenta unei
t
aieturi, se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la pagina 58.
Lem
a. Fie I, II Q astfel nct I II = , I, II = si I II = Q.
Daca sunt vericate conditiile 1 si 2 din denitia taieturii, atunci (I, II)
este o ta
ietura.
Propriet
ati. Fie s o taietura.
1. Dac
a a Is si A IIs , atunci a < A.
2. Exista cel mult un numar rational neclasat n raport cu s.
3. Dac
a l Q nu este clasat n raport cu s, atunci
Is = {a Q |a < l}
50

si
IIs = {A Q |l < A}.
4. Dac
a toate numerele rationale sunt clasate n raport cu s, atunci ne
situ
am n unul si numai unul dintre cazurile urm
atoare:
a) Is are un cel mai mare element & IIs nu are un cel mai mic element;
b) Is nu are un cel mai mare element & IIs are un cel mai mic element;
c) Is nu are un cel mai mare element & IIs nu are un cel mai mic element.
Denitie. O t
aietura s n raport cu care toate numerele rationale sunt
clasate si astfel nct Is nu are un cel mai mare element si IIs nu are un cel
mai mic element, se numeste taietura de speta a doua.
O t
aietur
a n Q care nu este de speta a doua, se numeste t
aietur
a de
prima speta.
Exemple:
1. (I, II), unde
I = {a Q | a 0} {a Q | a > 0 si a2 < 2}
si
II = {A Q | 2 < A2 },
este o taietura de speta a doua.
2. Pentru r Q, cuplurile
({a Q | a < r}, {A Q | r A}),
({a Q | a r}, {A Q | r < A})
si
({a Q | a < r}, {A Q | r < A})
sunt taieturi de prima speta, numite taieturile determinate de r.
Vom nota oricare dintre aceste trei taieturi cu (r).

Propozitie. Daca
l, l Q si l = l , atunci (l) = (l ).
Propozitie. Orice taietura de prima speta este o taietura determinata
de un num
ar rational.

51

Propozitie. Fie l Q si s o taietur


a n Q. Dac
a pentru orice a Is
si orice A IIs , avem a l A, atunci s este una dintre taieturile
determinate de l.
Notatie. Prin vom desemna multimea taieturilor n Q.
Observatie. Relatia binara pe dat
a de:
st
daca ( s = t atunci cnd s si t sunt de speta a doua) sau ( s si t sunt
determinate de acelasi num
ar rational atunci cnd s si t sunt de prima speta)
este o relatie de echivalenta.
Notatie. Multimea / se va nota cu R, iar elementele sale se numesc
numere reale.

Observatie. Pentru r Q, not


am cu r clasa de echivalenta a unei
t
aieturi n Q determinate de r.

Evident, r = r dac
a si numai dac
a r = r , unde r, r Q.
Adunarea pe R
Denitie. Pe denim o adunare astfel:
daca s, t , atunci
s + t = (Is+t , IIs+t),
unde
Is+t = {a + b | a Is si b It }
si
IIs+t = {A + B | A IIs si B IIt }.
Se constat
a ca s + t .
Observatie. Daca s , atunci ({A | A IIs }, {a | a Is }) este o
t
aietur
a notat
a cu s.
Daca s este determinata
de r Q, atunci s este determinata de r.
52

Propozitie. Dac
a s, s sunt determinate de r, respectiv r , atunci

s + s este determinata
de r + r .
Propozitie. Fie
s = ({a Q | a l}, {A Q | l < A}),

s = ({a Q | a < l}, {A Q | l A})

si

s = ({a Q | a < l}, {A Q | l < A})

cele trei taieturi n Q determinate de l Q, iar t o taietura n Q de speta


a doua.
Atunci

s + t = s + t = s + t.
Denitie. Denim adunarea pe R prin:

s + t = s + t,
unde s, t .
Observatie. Ultimele doua propozitii arata ca adunarea pe R este bine
denita. Evident ea este asociativ
a si comutativ
a.
Propozitie. Daca 0 este clasa de echivalenta a unei taieturi n Q determinate de 0 Q, atunci
+ 0 = 0 + = ,
pentru orice R.

Propozitie. Dac
a = s, unde s , notam = s.
Atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice R.
Observatie. Pe R se poate deni operatia de scadere astfel:
def

x y = x + (y),
53

pentru orice x, y R.
Observatie. (R, +) este grup abelian.
Relatia de ordine pe R
Denitie. O t
aietur
a n Q se numeste pozitiva (negativ
a) atunci cnd n
prima clasa (n a doua clas
a) a sa se aa un numar rational pozitiv (negativ).
Notatie. Vom nota cu + multimea t
aieturilor pozitive.
Propozitie. O t
aietura n Q este e pozitiva, e negativa, e determinata de 0.
Propozitie. Daca s este una dintre ta
ieturile determinate de l Q,
atunci s este pozitiv
a (negativ
a) dac
a si numai dac
a l > 0 (l < 0).
Propozitie. Suma a dou
a t
aieturi pozitive (negative) este o t
aietur
a
pozitiv
a (negativa).
Denitie. Un numar real se numeste pozitiv (negativ) atunci cnd are
ca reprezentant o taietura pozitiva (negativa).
Observatie
1. Denitia de mai sus este corect
a (adica nu depinde de reprezentantul
ales).
2. Suma a doua numere reale pozitive (negative) este un num
ar real
pozitiv (negativ).
Denitie. Denim pe R urm
atoarea relatie binar
a: pentru , R,
spunem ca < daca exista R, pozitiv, astfel nct + = .
Relatie binar
a pe R dat
a de: daca < sau = se dovede
ste
a o relatie de ordine total
a pe R.
Notatie. Pentru x, y R, astfel nct x y, vom folosi urmatoarele
notatii:
def
(x, ) = {y R |y > x},
def

[x, ) = {y R |y x},
54

def

(, x) = {y R |y < x},
def

(, x] = {y R |y x},
[x, y] = {u R |x u y},
[x, y) = {u R |x u < y},
(x, y] = {u R |x < u y}
si
(x, y) = {u R |x < u < y}.
Propriet
ati.
1.
< dac
a si numai daca + < + ,
pentru orice , , R.

2. Dac
a l, l Q astfel nct l < l , atunci orice taietura determinata de

l este mai mic


a dect orice t
aietur
a determinat
a de l .

3. Fie = s R, unde s ; atunci:

a) a Is a

b) A IIs A.
4. Pentru orice , R, astfel nct < , exista l Q astfel nct

< l < .

5. Fie s, t astfel nct Is It si IIs IIt ; atunci s = t.

6. Fie = s R, unde s si R; atunci:

a) daca
a , pentru orice a Is , atunci ;

b) daca A, pentru orice A IIs , atunci .


Proprietatile 3 si 4 se vor utiliza n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 57.
nmultirea pe R
Denitie. Pe + denim o nmultire astfel:
daca s, t + , atunci
s t = (Ist , IIst ),
55

unde
Ist = {x Q | x 0} {ab | a Is , a > 0 si b It, b > 0}
si
IIs+t = {AB | A IIs si B IIt }.
Se constat
a ca s t .
Observatie. Se constata c
a s t este pozitiva si ca nmultirea n + este
asociativ
a si comutativ
a.
Observatie. Pentru s + , denim taietura, notat
a s1, dat
a de
(Is1 , IIs1 ), unde
Is1 = {x Q | x 0} {
si

1
| A IIs }
A

1
IIs1 = { | a Is si a > 0}.
a
Evident s1 + .

Propriet
ati.
1. Daca s + , atunci s s1 = (1).
2. Daca s, t, u + , atunci s (t + u) = s t + s u.

3. Dac
a s, s si s sunt cele trei taieturi determinate de r Q, r > 0, iar

t este o t
aietura de speta a doua, atunci s t = s t = s t este o taietura
de speta a doua.

4. Daca r, r Q, r, r > 0, atunci (r) (r ) = (rr ).


Denitie. Denim nmultirea n R astfel:

st,
, > 0
(),
> 0, < 0
= { () ,
< 0, > 0 ,
() (),
< 0, < 0
0,
= 0 sau = 0

unde = s si = t, s, t .
56

Observatie.
1. Denitia de mai sus este corecta.
2. Pentru orice , R, avem: = 0 daca si numai daca = 0 sau
= 0.
3. Regula semnelor:
= () ()
si
() = () = ,
pentru orice , R.
4. nmultirea n R este asociativa, comutativa si distributiva fata de
adunarea n R.
Propriet
ati.
1.

1 = ,
pentru orice R.
2. Pentru orice R {0}, exist
a

R, astfel nct

1
= 1.

Asadar (R {0}, ) este grup comutativ.


3.
( + ) = + ,
pentru orice , , R.
4. Pentru orice , R, avem:
, > 0 > 0.
Prin urmare, pentru orice , R si pentru orice y R, y 0, avem
y y.
Observatie. Pe R se poate deni operatia de mpartire astfel:
x def
1
= x ,
y
y
57

pentru orice x, y R, y = 0.
Remarc
a. (R, +, ) este corp comutativ.
Scufundarea lui Q n R
Sa observam ca aplicatia f : Q R data de

f(r) = r,
pentru orice r Q, are proprietatile:

f(r + r ) = f(r) + f (r ),

f(rr ) = f(r)f (r ),

r < r f(r) < f (r ),

pentru orice r, r Q.
Prin urmare f este injectiva si ca atare putem identica r Q cu f (r)
R, deci f este o scufundare a lui Q n R.
Denitie. Elementele multimii R f (Q) se numesc numere irationale.
Relatia de ordine pe R este complet
a
Teorema de mai jos marcheaza una dintre deosebirile esentiale dintre Q si
R. Ea este echivalenta cu Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
(vezi pagina 69) si cu Criteriul lui Cauchy (vezi pagina 140).
Aceste trei fapte echivalente constituie o tr
as
atur
a denitorie a lui R care
explic
a de ce se "face" Analiz
a Matematic
a pe R si nu pe Q.
Teorem
a. Orice submultime nevida majorata a lui R are margine superioara (i.e. relatia de ordine pe R este complet
a).
Demonstratie. Fie A o submultime nevida majorata a lui R.
Prin urmare, exista Q astfel nct
x ,
pentru orice x A.
58

Fie

I = {r Q | exista x A astfel nct r < x }


si
II = {r Q | x r, pentru orice x A}.
S
a observ
am c
a I = , II = (deoarece II), I II = , I II = Q
si ca sunt vericate primele dou
a propriet
ati din denitia t
aieturii.
Atunci, conform lemei de la pagina 50, (I, II) este o taietura pe care o
vom nota cu s.

Fie M = s.
Vom ar
ata c
a M este marginea superioar
a a lui A.
ntr-adev
ar, M este majorant al lui A, deoarece, n caz contrar, exist
a
x A astfel nct M < x. Atunci, conform propriet
atii 4, de la pagina 55,

exista r Q astfel nct M = s < r < x, deci r I si drept urmare, avnd n


vedere proprietatea 3 a) de la aceeasi pagin
a 55, obtinem contradictia r M.
De asemenea M este cel mai mic majorant al lui A.
ntr-adev
ar, dac
a presupunem c
a exist
a M1 majorant al lui A, astfel nct
M1 < M , alegem r Q astfel nct M1 < r < M. Atunci r II (deoarece
x M1 < r, pentru orice x A), de unde contradictia M r.
Bibliograe
1. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura S
tiintica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1977 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica
si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 24668
2. Walter Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGrawHill Book Company, 1964 - cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 23777

59

COMPLEMENTE PRIVIND SISTEMUL NUMERELOR


REALE

Privire abstract
a asupra sistemului numerelor reale
R este un corp arhimedeean
Functia parte ntreag
a
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
R nu este cel mult num
arabil
a
Functiile modul, exponential
a, putere si logaritmic
a.
Privire abstract
a asupra sistemului numerelor reale
Vom prezenta denitia "abstracta" a multimii numerelor reale, adica vom
pune n evidenta lista proprietatilor denitorii ale lui R.
Denitie. O multime nevid
a R pe care sunt denite dou
a operatii interne, + (adunarea) si (nmultirea), precum si o relatie de ordine , se
numeste o multime a numerelor reale daca:
a) (R, +, ) este corp comutativ;
b) este compatibila cu structura de corp, i.e.
bi) pentru orice a, b, x, y R astfel nct y 0 si a b, rezulta
a+xb+x
si
a y b y;
bii) pentru orice a R avem a 0 sau a 0;
c) pentru orice submultime A a lui R care este nevida si marginita superior, exista sup A.
Observatie. n conditiile denitiei de mai sus, relatia de ordine este
total
a.
n capitolul precend am construit un model pentru multimea numerelor
reale (anume modelul lui Dedekind). Deoarece exista si alte modele pentru
60

R (vezi [2], paginile 39-52, unde este prezentat modelul lui Cauchy, si [1],
paginile 32-35, precum si modelul zecimal al lui Weierstarss, vezi [6], pagina
48), se pune problema unicitatii sistemului numerelor reale. Aceast
a prob
lem
a este rezolvat
a (vezi [2], paginile 86-88, precum si [1], paginile 2728 )
de urmatoarea

Teorem
a. Daca (R , +, , ) si (R , +, , ) satisfac conditiile denitiei

de mai sus, atunci exista f : R R astfel nct:


i)
f (x + y) = f(x) + f(y),

pentru orice x, y R ;
ii)

pentru orice x, y R ;
iii)

f(x y) = f(x) f(y),


x < y f(x) < f(y),

pentru orice x, y R ;

iv) pentru orice submultime A a lui R care este nevida


si marginita
superior, f(A) este nevid
a si m
arginit
a superior si
sup f(A) = f (sup A).
Observatie. Prin urmare, din punct de vedere abstract, exista o unica
multime de numere reale. Orice obiect care se ncadreaza n denitia de mai
sus se va numi multimea numerelor reale si se va nota cu R.
R este un corp arhimedeean
Urmatorul rezultat pune n evidenta o proprietate esentiala a sistemului
numerelor reale, anume aceea care arm
a c
a orice numar real strict pozitiv
adunat cu el nsusi de un num
ar sucient de ori se va pozitiona la dreapta
oric
arui alt num
ar real. El se va folosi n cadrul demonstratiilor Teoremei de
densitate a a lui Q n R (vezi pagina 65), precum si a Teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi pagina 66).
Teorem
a. Pentru orice a, b R, b > 0, exist
a n N astfel nct
a < nb,
61

i.e. R este un corp arhimedeean


Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista a, b R,
b > 0 astfel nct
nb a,
pentru orice n N.
Atunci multimea de numere reale

A = {nb | n N}
este nevid
a si majorat
a, deci, exist
a
z = sup A.
Prin urmare, pentru orice m N, avem
mb + b = (m + 1)b z,
deci
mb z b,
de unde
z z b,

i.e. contradictia

b 0.
Observatie. Teorema anterioara arata c
a pentru orice numar real
exista
un
num
a
r
natural
mai
mare
dect
el.
Prin
urmare N este nemarginita

superior.
Exercitii
1. Sa se arate ca pentru a [0, ), urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) a = 0;
ii) a n1 , pentru orice n N;
iii) a , pentru orice > 0.
2. Sa se arate ca inf n1 = 0.
nN

Not
a istoric
a. Arhimede (287-212 .C.) a fost unul dintre fondatorii
metodei stiintice; a fost numit cel mai luminat cap al antichitatii. Arhimede
62

a studiat, la Alexandria, cu succesorii lui Euclid. A fost prieten cu regele Hieron al doilea al Siracusei. Arhimede a inventat multe dispozitive folosite
n lupte, n special n razboaiele de aparare duse de Siracusa mpotriva romanilor condusi de Marcellus. El a perfectat o metod
a de integrare, care i-a
permis s
a calculeze arii, volume si suprafete. A obtinut o aproximare foarte
bun
a a lui . A descoperit celebrul principiu care descrie comportamentul
unui corp scufundat ntr-un lichid. A fost omort de catre un soldat roman
n timpul capturarii Siracusei de catre romani n al doilea razboi punic.
Functia parte ntreag
a
Pentru b = 1, obtinem, utiliznd teorema de mai sus, ca pentru orice
a R, a 1, exist
a n N astfel nct
a < n.
Prin urmare multimea
M = {m N | a < m}
este nevid
a.
Deoarece N este bine ordonat
a (vezi teorema de la pagina 33), putem
considera n0 primul element al lui M.
Evident
n0 2.
Atunci
n0 1
/ M,
caci altminteri, cum n0 1 N, obtinem contradictia
n0 n0 1.
Deci
n0 1 a < n0 .
not

Prin urmare, cu notatia n0 1 = n, am aratat ca pentru orice a R,


a 1, exista n N astfel nct
n a < n + 1.
63

Lucrnd cu a n loc de a, se deduce ca pentru orice a R, a 1,


exista n Z astfel nct
n a < n + 1.
Este evident c
a pentru a (1, 1), exist
a n Z astfel nct
n a < n + 1,
anume n = 1, dac
a a (1, 0) si n = 0, dac
a a [0, 1).
Prin urmare, pentru orice a R, exista
n
Z astfel nct
n a < n + 1.
Mai mult, n este unic.
ntr-adev
ar, dac
a exist
a m, n Z, m = n, astfel nct n a < n + 1 si
m a < m + 1, atunci putem presupune, fara a restrnge generalitatea, ca
n < m si obtinem contradictia a < n + 1 m a.
Am obtinut asadar urmatoarea:
Teorem
a (de existent
a a p
artii ntregi). Pentru orice a R, exista
un unic n Z astfel nct
n a < n + 1.
Numarul n se numeste partea ntreaga a lui a si se noteaza prin [a].
Observatie. Este valabil
a urm
atoarea varianta (multiplicativ
a) a teoremei care arma proprietatea lui R de a corp arhimedeean (vezi [4], paginile
10-11).
Teorem
a. Fie b R, b > 0, b = 1. Atunci, pentru orice a R, a > 0
exist
a n Z astfel nct
bn a < bn+1 .
Exercitiu. Pentru orice a [0, 1) exist
a un unic sir de cifre rn
{0, 1, ..., 9} astfel nct o innitate dintre ele sunt diferite de 9 si
n
!
rk
a = sup
,
10k
nN
k=1

64

fapt care va marcat prin scrierea


a = 0, r1 r2 .....
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Teorema de densitate a lui Q si R Q n R
i) ntre dou
a numere reale diferite exista o innitate de numere rationale.
ii) Suma dintre un numar rational si un num
ar irational este un numar
irational.
iii) ntre dou
a numere reale diferite exist
a o innitate de numere irationale.
Demonstratie.
i) Fie a, b R, a < b.
Atunci c = b a > 0, deci, conform teoremei de la pagina 61, exista
n N astfel nct
1 < nc.
Atunci

de unde

Cum

[na] + 1
[na] + 1 [na]
1
a

= < c,
n
n
n
n
[na] + 1
< b.
n
[na]
[na] + 1
a<
,
n
n

deducem ca
a<
deci

[na] + 1
< b,
n

[na] + 1
(a, b) Q.
n

Repetnd acest rationament cu a si [na]+1


n loc de a si b etc, se obtine
n
concluzia.
ii) S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a exist
a a Q si b R Q
astfel nct
c = a + b Q.

65

Atunci obtinem contradictia


c a = b Q.
iii) Fie a, b R, a < b si d R Q.
Atunci, conform i), exista o innitate de numere rationale r astfel nct
a d < r < b d,
deci
a < r + d < b,
de unde
r + d (a, b) (R Q).
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi
Rezultatul de mai jos se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei
de structur
a a multimilor deschise (vezi pagina 104), a Teoremei de la pagina
107, precum si a Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue
(vezi pagina 213).
Teorem
a (de caracterizare cu a marginilor unei multimi). Fie
A o multime nevid
a majorat
a de numere reale si a, b R.
Atunci:
i) sup A = a daca si numai daca ( x a, pentru orice x A) si (pentru

orice > 0, exista x A astfel nct a < x )


ii) inf A = b daca si numai dac
a ( b x, pentru orice x A) si (pentru

orice > 0, exista x A astfel nct x < b + ).


Demonstratie.
i) "" Deoarece a este majorant al lui A, deducem c
a x a, pentru
orice x A. Deoarece a < a, iar a este cel mai mic majorant al lui A,

deducem ca a nu este majorant al lui A, deci exista x A astfel nct

a < x .
"" Deoarece x a, pentru orice x A, deducem c
a a este majorant al
lui A.
Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista b majorant al lui A astfel
nct
b < a.
66

Atunci, conform teoremei de la pagina 61, exist


a n N astfel nct
1 < n(a b),
i.e.

1
< a b,
n

de unde

1
,
n
pentru orice x A, fapt care, n conformitate cu ipoteza, contrazice existenta

unui element x A astfel nct


xb<a

<x.
n

Asadar a este cel mai mic majorant al lui A.


Prin urmare
a = sup A.
ii) Demonstratie similara.
Exercitii.
1. Sa se determine marginile multimilor:
m
| m, n N, m < 2n},
n
m
n
{ + 4 | m, n N},
n
m
m
{
| m, n N},
m+n
m
{
| m, n N}.
1+m+n
2. Fie A si B doua submultimi marginite a lui R.
Not
am
A = {a | a A},
{

A + B = {a + b | a A, b B}
si
A B = {a b | a A, b B}.
67

Atunci:
i) A este marginita si
sup A = inf(A) sup(A) = inf(A).
ii) A + B este m
arginit
a si
inf(A) + inf(B) = inf(A + B) sup(A + B) = sup(A) + sup(B).
iii) daca a 0 si b 0, pentru orice a A si b B, atunci A B este
marginit
a si
inf(A) inf(B) = inf(A B) sup(A B) = sup(A) sup(B).
Observatie. Daca A si B nu sunt multimi care au toate elementele
pozitive, egalitatea inf(A) inf(B) = inf(A B) nu mai ramne valabila, asa
cum arat
a urmatorul exemplu:
A={

1
| n N}
n

si

1
| n N}
n
unde inf A = 0, inf B = 2 si inf(A B) = 2.
iv) daca A B atunci
B = {1

inf(B) inf(A) sup(A) sup(B),


i.e. marginile unei submultimi se situeaz
a ntre marginile multimii.
v) A B este m
arginit
a si
inf{inf(A), inf(B)} = inf(A B) sup(A B) = sup{sup(A), sup(B)}.
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
Vom prezenta n continuare un rezultat extrem de util, care n esenta
este echivalent cu teorem
a de la pagina 58 (vezi [2], pagina 24) si cu Criteriul
lui Cauchy (vezi pagina 140). El se va utiliza pentru a justica faptul c
a
multimea numerelor reale nu este numarabila (vezi pagina 70).
68

Teorem
a (Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor)
Fie an ,bn R, unde n N, astfel nct an < bn si
[an+1 , bn+1 ] [an , bn ],
pentru orice n N.
Atunci
[an , bn ] = .

nN

Demonstratie. Multimile {an | n N} si {bn | n N} sunt minorate de


a1 si majorate de b1.
Prin urmare, conform teoremei de la pagina 58, exist
a
a = sup{an | n N}
si
b = inf{bn | n N}.
Deoarece
an bm ,
pentru orice m, n N, deducem ca
a n a b bn ,
pentru orice m, n N, deci
[a, b] [an , bn ],
nN

de unde
[an , bn ] = .

nN

Exercitiu. S
a se arate c
a
(0,

nN

1
) = .
2n

Observatie. Exercitiu de mai sus arata ca nu putem renunta, n teorema


anterioar
a, la conditia ca intervalele considerate s
a e nchise.

69

R nu este cel mult num


arabil
a
Rezultatul urm
ator arat
a c
a, spre deosebire de Q, R nu este n bijectie
cu N.
Teorem
a. R nu este cel mult num
arabila.
Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, c
a R este num
arabil
a.
Atunci exist
a xn , unde n N, astfel nct xn = xm , pentru orice n = m,
si
R = {x1, x2 , ..., xn , ...}.
Fie a1 si b1 astfel nct

x1
/ [a1, b1 ].

mp
artim intervalul [a1 , b1 ] n trei p
arti egale.
Atunci cel putin unul dintre aceste trei subintervale nu va contine pe x2.
Asadar exista a2 si b2 astfel nct
[a2, b2 ] [a1, b1 ]
si
x2
/ [a2, b2 ].

Repetnd acest procedeu, gasim an si bn cu urmatoarele proprietati:


[an+1 , bn+1 ] [an , bn ]
si
xn
/ [an , bn ],

pentru orice n N.
Conform Principiului intervalelor nchise incluse a lui Cantor (vezi pagina
69), exista
x [an , bn ].
nN

Atunci
x = xn ,

pentru orice n N, de unde obtinem contradictia


x
/ {x1 , x2, ..., xn , ...} = R.
Observatie. Multimea numerelor irationale (i.e. R Q) este innita
si
nu este num
arabila.
70

Functia modul
Functia modul joaca un rol extrem de important n cadrul analizei matematice.
Propozitie. Functia || : R R, data de
|x| = max{x, x} = {

x, x 0
,
x, x < 0

se nume
ste functia modul.
Pentru orice x, y, a R, avem:
i)
|x| a a x a
ii)
|xy| = |x| |y|
iii)
|x + y| |x| + |y|
iv)
||x| |y|| |x y| .
Functiile exponential
a si logaritmic
a
n cele ce urmeaz
a vom introduce functiile exponential
a si logaritmic
a.
Puterea de exponent natural a unui num
ar real
Denitie. Pentru x R si n N, denim xn , inductiv, astfel:
x1 = x
si
xn+1 = xn x.
Denim
x0 = 1.
Propriet
ati. Pentru x, y R si n, m N, avem:
71

1.
xn = 0 daca si numai daca x = 0;
2.
1n = 1;
3.
(xy)n = xn yn ;
4. daca x = 0, atunci

1
1
( )n = n ;
x
x

5.
0 < x < y 0 < xn < y n ;
6. dac
a n 2, atunci
0 < x < 1 xn < x
si
x > 1 xn > x.
7.
xn xm = xn+m
si
xnm = (xn )m .
Puterea de exponent rational a unui num
ar real pozitiv
Propozitie. Pentru orice x [0, ) si n N, exist
a un unic a [0, ),
astfel ca
an = x.
a se numeste radacina aritmetica de ordin n a lui x si vom folosi notatia
not

a = xn =

x.

Denitie. Pentru x (0, ) si r Q, r = pq , cu p N{0} si q N,


elementul
1
1
(xp ) q = (x q )p ,
72

care nu depinde de fractia pq care reprezinta pe r, se numeste puterea de


exponent r a lui x si se va nota cu xr .
Daca r Q si r < 0, denim
def

xr =

1
1
= ( )r .
r
x
x

Puterea de exponent real a unui num


ar real pozitiv si functia
logaritmic
a
Denitie. O functie f : A R, unde A R, se nume
ste crescatoare
(respectiv strict cresc
atoare) dac
a pentru orice x, y A avem:
x < y f (x) f(y)
(respectiv x < y f (x) < f (y)) si se numeste descresc
atoare (respectiv
strict descrescatoare) daca pentru orice x, y A avem:
x < y f (x) f(y)
(respectiv x < y f(x) > f (y)).
O functie care este cresc
atoare sau descrescatoare se nume
ste monotona,
iar o functie care este strict crescatoare sau strict descresc
atoare se nume
ste
strict monotona.
Propozitie. Pentru orice x (0, ), x > 1 (respectiv x < 1) exist
ao
unica functie f : R (0, ) astfel ca:
i) f este strict crescatoare (respectiv strict descresc
atoare).
ii)
f (a + b) = f(a) f(b),
pentru orice a, b R.
iii)
f(1) = x.
Observatie. Dac
a a Q, atunci f(a) = xa, iar mai general, pentru
a R, avem
f(a) = sup{xr | r Q si r < a} = inf{xr | r Q si r > a},
73

pentru x > 1, respectiv


f(a) = inf{xr | r Q si r < a} = sup{xr | r Q si r > a},
pentru x < 1.
Observatie. Functia de mai sus este surjectiva.
Observatie. Functia de mai sus se numeste functia exponentiala de baza
x si se noteaza cu expx , iar, pentru x = 1, inversa ei se numeste functia
logaritmica de baz
a x si se noteaza cu logx .
Pentru x > 1, functia logx este strict cresc
atoare, iar pentru x < 1
functia logx este strict descresc
atoare.
Mai mult, avem:
logx (x) = 1
si
logx (ab) = logx (a) + logx (b),
pentru orice a, b (0, ).
Observatie. Pentru a R functia p : (0, ) R, dat
a de
p(x) = {

xa , x = 1
,
1, x = 1

se numeste functia putere de exponent a.


Propozitie. Pentru orice x, y (0, ) si orice a R, avem
(xy)a = xay a .
Observatie. Demonstratiile armatiilor de mai sus privind functiile exponentiala, putere si logaritmica se pot gasi n [1].

74

Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801
5. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 23776.
6. O. Stanasila, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1981 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 29626

75


MULTIMEA
R

Constructia lui R
Relatia de ordine pe R
Adunarea pe R
Sc
aderea pe R
nmultirea pe R
mp
artirea pe R
Operatii aditionale care nu au sens n R
n scopul consider
arii limitelor la innit sau a limitelor innite, vom introduce dreapta real
a ncheiat
a.
Constructia lui R
Vom considera doua elemente distincte care nu sunt elemente ale lui R,
elemente care vor notate cu si +. De obicei vom scrie n loc de
+.
Multimea R {,} se noteaza cu R si numeste dreapta reala ncheiata
sau sistemul extins al numerelor reale.
Relatia de ordine pe R
Denitie. Relatia binara pe R denit
a astfel: x y daca are loc una
dintre urm
atoarele situatii:
i) x, y R si x y;
ii) x = si y R;
iii) y = si x R,
este o relatie de ordine total
a care prelungeste relatia de ordine de pe R.
Observatie. Orice submultime nevida a lui R are drept majorant pe
si drept minorant pe .
Observatie. minR = si maxR = .
Propozitie. Orice submultime nevida a lui R are margine inferioara si
margine superioara, deci relatia de ordine pe R este completa.
76

Observatie. Mai precis, pentru o submultime nevida A a lui R, avem


urmatoarele situatii:
i) dac
a A, atunci sup A = ;
ii) dac
a
/ A, atunci A {} R si apar urm
atoarele situatii:
iia) A {} este majorat
a n R, caz n care sup A(n R)=
sup A(n R);
iib) A {} nu este majorata n R, caz n care sup A = .
Adunarea pe R
Adunarea pe R se poate extinde comutativ prin adaugarea urmatoarelor
adunari n care intervin elementele si :
1.
x + = + x = ,
pentru orice x R {}.
2.
x + () = () + x = ,
pentru orice x R {}.
Observatie. Nu putem deni coerent operatiile
+ ()
si
() + .
Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de siruri.
Sc
aderea pe R
Scaderea pe R se poate extinde prin adaugarea urmatoarelor scaderi n
care intervin elementele si :
1.
x = ,
pentru orice x R {}.
2.
x = ,
77

pentru orice x R {}.


Observatie. Nu putem deni coerent operatiile

si
() ().
Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de siruri.
nmultirea pe R
nmultirea pe R se poate extinde comutativ prin ad
augarea urm
atoarelor
nmultiri n care intervin elementele si :
1.
x (+) = x = ,
pentru orice x (0, ) {}.
2.
x (+) = (+) x = ,
pentru orice x (, 0){}.
3.
x () = () x = ,
pentru orice x (0, ) {}.
4.
x () = () x = ,
pentru orice x (, 0){}.
Observatie. Nu putem deni coerent operatiile
0,
0 ,
() 0
si
0 ().
78

Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea


capitolului privind studiul limitelor de siruri.
mp
artirea pe R
mpartirea pe R se poate extinde prin adaugarea urmatoarelor mpartiri
n care intervin elementele si :
1.
x
x
=
= 0,

pentru orice x R.
2.

= ,
x
pentru orice x (0, ).
3.

= ,
x
pentru orice x (, 0).
4.

= ,
x
pentru orice x (0, ).
5.

= ,
x
pentru orice x (, 0).
Observatie. Nu putem deni coerent operatiile

si

79

Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea


capitolului privind studiul limitelor de siruri.
Alte operatii care nu au sens n R
Nu putem deni coerent nici urmatoarele operatii:
0
1 ,
1 ,
00
si

0
.
0
Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de siruri.
Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801

80

MUL
TIMEA Rn
Deoarece evolutia multor fenomene din lumea nconjur
atoare depinde de
mai multi parametri, acestea sunt modelate prin intermediul functiilor de
mai multe variabile, adica a functiilor care au drept domeniu de denitie
o submultime a lui Rn . Din acest motiv este necesar un studiu atent al
proprietatilor multimii Rn .
Rn ca spatiu vectorial peste R
Produsul scalar n Rn
Norma unui vector din Rn
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Bila deschis
a, bila nchis
a si sfera din Rn
Rn ca spatiu vectorial peste R
Daca X1 , X2,..., Xn sunt multimi nevide, atunci produsul lor cartezian,
X1 X2 ...Xn consta n toate perechile ordonate (x1, x2 , ..., xn ), cu xi Xi ,
pentru orice i {1, 2, ...n}.
n cazul n care toate multimile Xi sunt identice, adic
a X1 = X2 = ... =
Xn = X, vom nota produsul cartezian
not

X1 X2 ... Xn = X n .
Vom lucra n cele ce urmeaz
a cu Rn .
Observatie. Asa cum uneori ne referim la R1 ca ind dreapta reala, la
fel vom numi uneori R2 planul real sau R3 spatiul real.
Observatie. Pentru simplicarea scrierii, vom nota
x = (x1 , x2 , ..., xn ),

81

iar x1, x2 , ..., xn se vor numi prima componenta, a doua componenta, ...., a
n-a componenta a lui x.
x va numit vector sau punct din Rn .
Elementul
0 = (0, 0, ..., 0)
se nume
ste originea sau vectorul zero al lui Rn .
Vom introduce dou
a operatii algebrice pe Rn .
Denitie. Daca c R si x = (x1 , x2 , ..., xn ) Rn , atunci denim c x
(notat pe scurt cu cx), numit produsul numarului real c cu vectorul x, astfel
c x = (cx1, cx2 , ..., cxn ) Rn .
Daca y = (y1, y2 , ..., yn ) Rn , atunci denim x+y, numit suma vectorilor
x si y, prin
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2, ..., xn + yn ) Rn .
Teorem
a. Fie x, y, z Rn si b, c R. Atunci avem:
A 1.
x + y = y + x.
A 2.
(x + y) + z = x + (y + z).
A 3.
0 + x = x + 0.
A 4.
x + (1)x = (1)x + x = 0.
I1
1x = x.
I 2.
b(cx) = (bc)x.
D
c(x + y) = cx + cy
si
(b + c)x = bx + cx.
82

Observatie. Prin urmare, Rn , cu cele doua operatii descrise mai sus,


este spatiu vectorial peste R.
Observatie. Vom folosi urmatoarele notatii
not

(1)x = x
si
not

x + (y) = x y.
Observatie. Sistemul B = {e1, e2 , ..., en }, unde e1 = (1, 0, ..., 0), e2 =
(0, 1, ..., 0), ..., en = (0, ..., 0, 1), formeaza o baza a spatiului vectorial real
Rn , orice vector x = (x1 , x2 , ..., xn ) Rn putnd scris sub forma
x = (x1 , x2, ..., xn ) = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en .
Produsul scalar n Rn si norma unui vector din Rn
Denitie. Pentru x = (x1 , x2 , ..., xn ) Rn si y = (y1 , y2 , ..., yn ) Rn
denim x y (notat pe scurt xy), numit produsul scalar al vectorilor x si y,
prin
x y = x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn
si norma lui x, notata x, prin
x =

"

x x = x21 + x22 + ... + x2n .

Iata principalele proprietati ale produsului scalar.


Propozitie. Pentru x, y, z Rn si c R avem:
i)
x x 0.
ii)
x x = 0 x = 0.
iii)
x y = y x.
83

iv)
x (y + z) = x y + x z
si
(x + y) z = x z + y z.
v)
(cx) y = c(x y) = x (cy).
Vom prezenta acum principalele propriet
ati ale normei (sau lungimii) unui
vector.
Propozitie (Propriet
atile Normei). Fie x, y Rn si c R. Atunci:
i)
x 0.
ii)
x = 0 x = 0.
iii)
cx = |c| x .
iv)

#
#
# + #
#
|x y| #x y #
# x + y .

Observatie. Numarul real x poate gndit ca ind lungimea lui x


sau ca ind distanta de la 0 la x.
Mai general, x y poate interpretata ca distanta de la x la y.
Astfel
i) spune ca distanta de la x la y este un numar real pozitiv care este 0
daca si numai dac
a x = y,
iii), pentru c = 1, arat
a ca
x y = y x ,
adica distanta de la x la y este egala cu distanta de la y la x,
iar iv) implica inegalitatea
x y x z + z y
care este cunoscuta sub numele de inegalitatea triunghiului.
84

Propozitie (Identitatea Paralelogramului). Dac


a x, y Rn , atunci
x + y2 + x y2 = 2(x2 + y2 ).
Prezent
am acum un rezultat care arat
a relatiile dintre lungimea unui
vector si valorile absolute ale componentelor sale.
Propozitie. Pentru x = (x1 , x2, ..., xn ) Rn , avem

|xi | x n sup{|x1 | , |x2| , ..., |xn |}.


Observatie. Inegalitatea de mai sus arata c
a dac
a lungimea lui x este
mic
a, atunci lungimile componentelor lui x sunt mici si reciproc.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Vom prezenta acum un rezultat foarte util (vezi, spre exemplu, demonstratia Propozitiei de la pagina 207, precum si cea a Lemei de aproximare de
la pagina pagina 321) care a fost demonstrat de catre Cauchy.
Deoarece Buniakovski si Schwarz au dat generaliz
ari utile ale acestui
rezultat, el se numeste inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz.
Not
a istoric
a. Matematicianul francez Augustin-Louis Cauchy (1789 1857) a fost fondatorul Analizei Matematice moderne. Laplace si Lagrange
au fost prieteni ai familiei Cauchy. La sfatul lui Lagrange, tat
al lui Cauchy a
decis c
a nainte de a ncepe un studiu serios al matematicii, ul s
au are nevoie
de un studiu temeinic al limbilor clasice. Astfel, ncepnd cu 1802, Cauchy
studiaza, timp de doi ani, limbile clasice la cole Centrale du Panthon, iar
din 1805 pn
a n 1807 este student la cole Polytechnique, pentru ca apoi
s
a urmeze cursurile de la cole des Ponts et Chausses. n 1810 primeste
prima slujb
a la Cherbourg unde contribuie la realizarea infrastructurii portuare necesare razboaielor purtate de catre Napoleon. Cauchy era un catolic
fervent, fapt care i-a cauzat unele neplaceri. Dupa ncercari nereusite de
a obtine o pozitie academica la cole des Ponts et Chausses, Bureau des
Longitudes si cole Polytechnique, ind preferati n defavoarea sa Legendre, Poinsot, Molard si Binet, reuseste s
a obtin
a, n 1815, un post la cole
Polytechnique, iar ulterior, n 1817, un post la Collge de France. Cursul
85

sau, intitulat Cours danalyse, aparut n 1821, prezinta teoremele de baza ale
analizei matematice ntr-un mod foarte riguros. Cartea Leons sur le Calcul
Direntiel poate considerata ca primul curs riguros de analiza complexa.
n 1816 primeste marele premiu al Academiei Franceze de S
tiinte pentru o
lucrare asupra undelor si devine membru al Academiei de S
tiinte. Relatiile
lui Cauchy cu ceilalti membri ai comunit
atii stiintice nu au fost prea bune,
ind celebre n epoca opiniile deloc magulitoare la adresa sa ale lui Poncelet
si Abel. Din cauza conjucturii politice, n 1830, Cauchy petrece o scurta
perioad
a n Elvetia. Deoarece nu este de acord s
a depun
a jur
amntul de
credinta fata de noul regim instalat la Paris, si pierde toate pozitiile detinute
n Franta. n 1831 pleac
a la Torino unde accept
a oferta regelui Piemontului
de a ocupa o catedra de zica teoretica. n 1833 pleaca la Praga pentru a-l
nsoti n exil pe regele Charles al zecelea, unde se ntlneste cu Bolzano. Se
napoiaza la Paris, n 1838, unde si reocupa locul la Academie. n 1848 si
recap
at
a si pozitiile universitare. A fost unul dintre cei mai prolici matematicieni, publicnd 789 de articole. Multe notiuni de analiz
a matematic
a,
analiza complexa, ecuatii diferentiale, zica matematica si mecanica teoretica
sunt legate de numele sau.
Not
a istoric
a. Victor Buniakovski (1804-1889) a fost profesor la St.
Petersburg.
Not
a istoric
a. Hermann Amandus Schwarz (1843-1921) a fost studentul si succesorul lui Weierstrass la Berlin. A avut numeroase contributii
matematice, n special n cadrul analizei complexe.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Dac
a x, y Rn , atunci
x y x y .
Mai mult, daca x si y nu sunt zero, atunci avem egalitate daca si numai
dac
a exist
a un num
ar real strict pozitiv c astfel ca
x = cy.
Demonstratie. Daca a, b R si z = ax by, atunci
z z 0,
de unde, folosind propriet
atile precedente, avem
0 a2 x x 2abx y + b2y y.
86

Alegem a = y si b = x.
Prin urmare avem
0 y2 x2 2 y x (x y) + x2 y2 =
= 2 x y (x y (x y)),
de unde
x y x y .
Daca x = cy, cu c > 0, atunci
x = c y ,
deci
x y = (c)y y = c(y y) = c y2 = (c y) y = x y .
Reciproc, dac
a x y = x y, atunci pentru a = y si b = x,
elementul z = ax by are proprietatea ca
z z = 0,
de unde z = 0, adic
a
y x = x y.
Prin urmare
x = cy,
unde c =

x
y

(am folosit faptul c


a y = 0).

Corolar. Daca x, y Rn , atunci


|x y| x y .
Mai mult, dac
a x si y nu sunt zero, atunci avem egalitate dac
a si numai
daca exista un numar real c astfel ca
x = cy.
Observatie. Dac
a x = y = 1, atunci |x y| 1, iar n acest caz
x y poate intepretat geometric ca ind cosinusul unghiului dintre x si y.
n R2 sau R3, unde se poate deni unghiul dintre x si y, se arata ca
87

x y = x y cos ; aceasta formul


a este folosita adesea pentru a deni
produsul scalar x y. n prezenta unui produs scalar geometria spatiului este
mult mai bogat
a deoarece se poate deni notiunea de unghi dintre doi vectori.
Fenomenele descrise mai sus permit trecerea la un nivel nou de abstractizare prin degajarea urm
atoarelor denitii:
Denitie. Dat un spatiu vectorial real V , o functie <, >: V V R
care satisface urm
atoarele propriet
ati:
1)
< x + y, z >=< x, z > + < y, z > ,
pentru orice x, y, z V si orice , R;
2)
< x, y >=< y, x > ,
pentru orice x, y V ;
3)
< x, x > 0,
pentru orice x V ;
4) pentru orice x V ,
< x, x >= 0 x = 0,
se nume
ste produs scalar pe V .
Denitie. Dat un spatiu vectorial real V , o functie . : V R care
satisface urmatoarele proprietati:
1)
x 0,
pentru orice x V ;
2) pentru orice x V ,
x = 0 x = 0;
3)
x = || x ,
pentru orice x V si orice R;
88

4) pentru orice x, y V , avem


x + y x + y ,
se nume
ste norma pe V .
Perechea (V, .) se numeste spatiu normat.
Observatie. Numele de Identitatea Paralelogramului este justicat de
urmatoarea interpretare geometrica: n paralelogramul cu vrfurile 0, x, x+y
si y suma p
atratelor lungimilor diagonalelor este egal
a cu suma p
atratelor
lungimilor laturilor. Importanta identitatii paralelogramului rezid
a n faptul
ca satisfacerea ei pentru orice doi vectori caracterizeaz
a normele care provin
dintr-un produs scalar (vezi [1], pagina 27).
Bila deschis
a, bila nchis
a si sfera din Rn
Denitie. Fie x Rn si r R, r > 0.
Atunci multimea
{y Rn | x y < r}

se numeste bila deschisa cu centrul x si raza r (din Rn ) si se noteaza cu


B(x, r), multimea
{y Rn | x y r}

se numeste bila nchisa cu centrul x si raza r (din Rn ) si se noteaza cu


B[x, r], iar multimea
{y Rn | x y = r}
se numeste sfera cu centrul x si raza r (din Rn ) si se noteaza cu S(x, r).
Exercitii
1. S
a se arate c
a functia f : Rn R dat
a de
f(x) = x1 = |x1| + |x2 | + ... + |xn | ,
pentru orice x = (x1, x2 , ..., xn ) Rn , este o norm
a care nu satisface identitatea paralelogramului.
2. Sa se arate ca functia f : Rn R data de
f (x) = x = sup{|x1 | , |x2| , ..., |xn |},
89

pentru orice x = (x1, x2 , ..., xn ) Rn , este o norm


a care nu satisface identitatea paralelogramului.
Observatie. Mai general, pentru p [1, ], functia f : Rn R data
de
n
!
1
(
|xk |p ) p ,
daca p [1, )
f(x) = {
,
k=1
sup{|x1 | , |x2 | , ..., |xn |},
daca p =
pentru orice x = (x1, x2 , ..., xn ) Rn , este o norma care satisface identitatea
paralelogramului daca si numai daca p = 2.
3. S
a se arate c
a exist
a a si b numere reale strict pozitive astfel ca
a x1 x b x1 ,
pentru orice x Rn .
4. S
a se arate c
a exist
a a si b numere reale strict pozitive astfel ca
a x1 x b x1 ,
pentru orice x Rn .
Observatie. Ultimele dou
a exercitii exemplica un fenomen mult mai
general, anume faptul c
a pentru orice dou
a norme .1 si .2 pe Rn , exist
a
, [0, ) astfel nct
x1 x2 x1 ,
pentru orice x Rn .
5. Este adev
arat c
a
|x y| x1 y1
si
|x y| x y ,

pentru orice x, y Rn ?
6. Daca x, y Rn , este adev
arat c
a

x + y = x + y
daca si numai daca exista c 0 astfel ca x = cy sau y = cx?
7. Daca x, y Rn , este adev
arat c
a
x + y = x + y
90

daca si numai daca exista c 0 astfel ca x = cy sau y = cx?


8. Sa se arate ca daca x, y Rn , atunci
x + y2 = x2 + y2
daca si numai daca x y = 0.
n acest caz spunem ca x si y sunt ortogonali sau perpendiculari.
9. S
a se descrie multimile
B1 = {x R2 | x1 < 1},
B2 = {x R2 | x < 1}
si
B = {x R2 | x < 1}.
Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a II, Editura Universitatii din Bucuresti, 1998 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214

91

ELEMENTE DE TOPOLOGIE
La mijlocul secolului al XIX-lea a nceput o dezvoltare cu totul nou
a a geometriei, care curnd a devenit una dintre marile forte ale matematicii moderne. Noul
subiect, denumit topologie sau analysis situs, are ca obiect studiul propriet
atilor
gurilor geometrice care persist
a, chiar dac
a gurile sunt supuse unor transform
ari care distrug toate propriet
atile lor metrice si proiective. ... Cnd Bernhard
Riemann a venit la Gttingen ca student, atmosfera matematic
a a acestui or
asel
universitar era plina de interes pentru aceste noi si ciudate idei geometrice. Curnd
el si-a dat seama ca n aceste idei se aa cheia ntelegerii celor mai profunde propriet
ati ale functiilor analitice de o variabil
a complex
a. Poate c
a nimic nu a dat
un impuls mai puternic dezvolt
arii ulterioare a topologiei dect marea constructie
a teoriei lui Riemann a functiilor, n care notiunile topologice sunt absolut fundamentale.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1969, pagina 252

n acest capitol vom introduce conceptele de baza ale topologiei si vom


prezenta cteva dintre propriet
atile topologice cruciale ale lui Rn .

92

NO
TIUNI ELEMENTARE DE TOPOLOGIE PE Rn S
I R

Multime deschis
a si multime nchis
a
Vecin
atate a unui punct
Punct interior al unei multimi
Punct de acumulare al unei multimi
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din Rn
Teorema Bolzano-Weierstrass
Teorema de structur
a a multimilor deschise
Marginile unei multimi m
arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Denitia spatiului topologic
Structura topologic
a a lui R
Multime deschis
a si multime nchis
a
Notiunile de multime deschis
a si multime nchis
a sunt esentiale. Ele intervin, n mod explicit sau implicit, n aproape orice denitie sau teorema din
acest curs (vezi spre exemplu: notiunile de vecinatate, punct de acumulare,
punct frontiera, multime compacta, multime conexa, denitia limitei unui sir,
denitia functiei continue, denitia limitei unei functii ntr-un punct etc).
Denitie. O submultime D a lui Rn se numeste deschisa n Rn (sau
simplu deschisa) daca pentru orice punct x din D exista un numa
r real strict
pozitiv r astfel ca bila deschis
a cu centrul x si raza r s
a e continut
a n D.
Observatie. Altfel spus, multimea D din Rn este deschisa daca orice
punct al s
au este centrul unei bile deschise continut
a n D.
Exemple-Exercitii
1. Rn este deschisa.
2. (0, 1) este deschisa n R, dar [0, 1] nu este deschisa n R.
3. {(x, y) R2 | x2 + y2 < 1} si {(x, y) R2 | 0 < x2 + y2 < 1} sunt
deschise n R2 , dar {(x, y) R2 | x2 + y2 1} nu este deschis
a n R2 .
2
2
4. {(x, y) R | x (0, 1) si y = 0} nu este deschis
a n R (a se compara
cu 2).
93

5. {(x, y) R2 | x (0, 1)} este deschisa n R2 .


6. {(x, y) R2 | x [0, 1)} nu este deschisa n R2 .
7. Orice bila deschisa din Rn este deschisa n Rn .
Rezultatul de mai jos colecteaza proprietatile esentiale ale multimilor deschise.
Propozitie (Propriet
atile multimilor deschise)
n
i) si R sunt deschise (n Rn ).
ii) Intersectia oricaror doua
multimi deschise din Rn este o multime deschisa din Rn .
iii) Reuniunea unei familii arbitrare de multimi deschise din Rn este o
multime deschis
a din Rn .
Observatie. Intersectia unei familii nite de multimi deschise din Rn
este o multime deschisa din Rn .
Intersectia unei familii innite de multimi deschise din Rn nu este, n
general, o multime deschisa din Rn , asa cum arata urmatorul exemplu:
1
1
Dn = ( , 1 + ) R
n
n
este o multime deschisa, pentru orice n N, dar
Dn = [0, 1],

nN

iar [0, 1] nu este multime deschis


a.
Denitie. O submultime F a lui Rn se numeste nchis
a n Rn (sau
n
n
simplu, nchisa) daca R F este deschisa n R .
Exemple-Exercitii
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Rn este nchis
a.
[0, 1] si {x R |0x} sunt nchise n R.
{(x, y) R2 | x2 + y2 1} este nchisa n R2 .
{(x, y) R2 | y 0} este nchis
a n R2 .
3
{(x, y, z) R | x = y = z} este nchis
a n R3.
Orice bila nchis
a din Rn este nchis
a n Rn .
94

Rezultatul de mai jos colecteaza proprietatile esentiale ale multimilor nchise.


Propozitie (Propriet
atile multimilor nchise)
i) si Rn sunt nchise (n Rn ).
ii) Reuniunea oric
aror dou
a multimi nchise din Rn este o multime nchis
a
din Rn .
iii) Intersectia unei familii arbitrare de multimi nchise din Rn este o
multime nchis
a din Rn .
Observatie. Desi n vorbirea curenta, ca de exemplu atunci cnd ne
referim la o us
a sau o fereastr
a, cuvintele deschis si nchis sunt antonime,
nu acela
si lucru este valabil n contextul de mai sus.
Spre exemplu Rn si sunt multimi deschise si nchise (n Rn ), iar [0, 1)
nu este nici deschis
a, nici nchis
a (n R).
Vecin
atate a unui punct
Vom introduce acum o alt
a notiune topologic
a care ne va util
a ulterior
si care permite caracterizarea multimilor deschise si nchise n alt mod.
Denitie. Daca x Rn , atunci orice multime care contine o multime
deschisa (n Rn ) ce contine x se numeste vecina
tate (n Rn ) a lui x.
Multimea vecin
at
atilor lui x se noteaza cu Vx .
Punct interior al unei multimi
Denitie. Un element x Rn se nume
ste punct interior al multimii A
n
daca aceasta este o vecinatate (n R ) a lui x.
Punct de acumulare al unei multimi
Denitie. Un element x Rn se numeste punct de acumulare al multimii
A dac
a orice vecin
atate (n Rn ) a lui x contine cel putin un punct al lui A
diferit de x.

Multimea punctelor de acumulare ale lui A se noteaz


a cu A .
Exercitii
1. O multime V Rn este vecin
atate a lui x Rn dac
a si numai dac
a
n
exista o bila deschisa din R , cu centrul n x, continuta n V .
95

2. Un element x Rn este punct interior al multimii A daca si numai


daca exista o bila deschisa din Rn , cu centrul n x, continuta n A.
3. Un element x Rp este punct de acumulare al multimii A daca si
numai dac
a pentru orice n N, exist
a xn A astfel ca 0 < x xn < n1 .
4. Orice punct din [0, 1] este punct de acumulare al lui [0, 1]. Orice punct
din (0, 1) este punct interior al lui [0, 1], dar 0 si 1 nu sunt puncte interioare
ale lui [0, 1].
5. Orice punct al lui (0, 1) este punct de acumulare si punct interior al
lui (0, 1). Totusi, 0 si 1 sunt de asemenea puncte de acumulare ale lui (0, 1),
deci un punct de acumulare al unei multimi nu apartine neaparat multimii
respective.
6. Sa se determine punctele de acumulare si cele interioare pentru multimea
[0, 1] Q.
7. O submultime nita a lui Rn nu are puncte de acumulare si nici puncte
interioare.
Rezultatul de mai jos prezinta o caracterizare a multimilor deschise n
termeni de puncte interioare si n termeni de vecinatati.
Teorem
a. Pentru o submultime A a lui Rn , urm
atoarele armatii sunt
echivalente:
i) A este deschisa (n Rn ).
ii) Orice punct al lui A este un punct interior al lui A.
iii) A este vecin
atate (n Rn ) pentru orice punct al s
au.
Urm
atorul rezultat, care furnizeaz
a o caracterizare a multimilor nchise
n termeni de puncte de acumulare, este extrem de util (vezi demonstratia
teoremei Heine-Borel[pagina 115] si a teoremei de permanenta a compacitatii
pentru functii continue [pagina 212]).
Teorem
a. O submultime F a lui Rn este nchis
a (n Rn ) dac
a si numai
daca F contine orice punct de acumulare al sau.
Demonstratie.
Fie x un punct de acumulare al lui F .
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca x
/ F.
Atunci x Rn F , si cum Rn F este multime deschisa, deducem ca
Rn F este o vecin
atate a lui x.
Cum x este un punct de acumulare al lui F , Rn F contine cel putin un
punct din F .
96

Aceasta contradictie ncheie demonstratia acestei implicatii.


Vom arata ca Rn F este deschisa.
Daca y Rn F , atunci y nu este un punct de acumulare al lui F , deci
exist
a o vecin
atate V a lui y care nu contine puncte din F , i.e. V Rn F ,
adica Rn F este o vecin
atate a lui y.
Prin urmare, cum y a fost ales arbitrar n Rn F , deducem c
a Rn F
este deschisa.
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din Rn
Reamintim ca daca a, b R, cu a b, intervalul deschis din R, notat cu
(a, b), este multimea deschisa
(a, b) = {x R |a < x < b}.
Similar, intervalul nchis din R, notat cu [a, b], este multimea nchisa
[a, b] = {x R |a x b}.
Produsul cartezian a dou
a intervale se numeste dreptunghi, iar produsul
cartezian a trei intervale se numeste paralelipiped. Pentru simplitate, vom
folosi termenul de interval (din Rn ), indiferent de n, mai precis vom adopta
urmatoarea:
Denitie. Un interval deschis J, din Rn , este produsul a n intervale
deschise din R.
Observatie. Prin urmare, dat un interval deschis J, din Rn , exist
a a1 ,
a2 , ..., an , b1 , b2 , ..., bn R, a1 < b1 , a2 < b2 , ..., an < bn , astfel ca
J = {x = ( 1 , 2, ..., n ) Rn | ai < i < bi , pentru orice i {1, 2, ...n}}.
Similar, avem:
Denitie. Un interval nchis I, din Rn , este produsul a n intervale nchise din R.
Observatie. Prin urmare, pentru un interval nchis I, din Rn , exist
a
a1 , a2 , ..., an , b1, b2 , ..., bn R, a1 b1, a2 b2 , ..., an bn , astfel ca
I = {x = ( 1 , 2 , ..., n ) Rn | ai i bi , pentru orice i {1, 2, ...n}}.
97

Denitie. O submultime a lui Rn este marginit


a daca exista un interval
n care este continuta.
Exercitii
1. Un interval deschis din Rn este multime deschisa.
2. Un interval nchis din Rn este multime nchisa.
3. O submultime a lui Rn este m
arginit
a dac
a si numai dac
a exist
a o bil
a
n care este continut
a.
Asa cum am v
azut, proprietatea crucial
a a sistemului numerelor reale,
echivalent
a cu faptul c
a relatia de ordine pe R este complet
a, este faptul c
a
pentru orice sir de intervale nevide nchise incluse din R, exista un element,
din R, care se aa n ecare interval. Aceasta proprietate este valabila ntr-un
cadru mai general (anume n Rn ). Mai precis este valabil
a urm
atoarea:
Teorem
a (a intervalelor nevide nchise incluse). Fie (Im )m1 un
sir de intervale nevide nchise incluse din Rn , deci, astfel ca
I1 I2 ... Im Im+1 ....
Atunci exista un element din Rn care se aa n ecare interval.
Teorema de mai sus se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei BolzanoWeierstrass (vezi acesta pagin
a) si al demonstratiei Teoremei Heine-Borel
(vezi pagina 115).
Teorema Bolzano-Weierstrass
Urmatorul rezultat este extrem de important pentru ceea ce urmeaza a
prezentat n continuare. El se va folosi n cadrul Lemei lui Cesro (vezi
pagina 139).
Teorema Bolzano - Weierstrass. Orice submultime marginit
a si innita a lui Rn are (cel putin) un punct de acumulare.
Demonstratie. Fie B o submultime m
arginit
a si innit
a a lui Rn .
Sa consideram I1 un interval nchis astfel ca
B I1 .
98

Prin njumatatirea laturilor lui I1 se obtin 2n intervale nchise incluse


n I1 .
Deoarece B este innita, cel putin unul dintre cele 2n intervale nchise
incluse n I1 va contine o innitate de elemente din B.
Fie I2 un astfel de interval nchis inclus n I1 .
Se repeta procedeul de mai sus si se obtine un sir I1 , I2 , ..., Ik , ... de intervale nevide nchise incluse din Rn .
Conform rezultatului precedent exist
a Rn astfel ca
Ik ,
pentru orice k N.
Vom arata ca este punct de acumulare al lui B, ceea ce va ncheia
demonstratia.
Sa observam pentru nceput ca
def

0 < l(Ik ) = max{bk1 ak1 ,..., bkn akn } =

1
2k1

l(I1 ),

unde
Ik = [ak1 , bk1 ] ...[akn , bkn ],
pentru orice k N.
Fie V o vecin
atate arbitrar
a a lui .
Atunci exista r R, r > 0 astfel ca
z Rn , z < r z V .
Alegem k, sucient de mare, astfel nct sa avem
Ik V .
Alegerea unui astfel de k este posibila deoarece pentru si w din Ik , avem

n
w nl(Ik ) = k1 l(I1),
2
si exista k, sucient de mare, astfel nct sa avem

n
l(I1 ) < r.
k1
2
99

Pentru un astfel de k avem


Ik V .
Deoarece Ik contine o innitate de elemente din B, deducem ca V contine
cel putin un element al lui B diferit de .
Prin urmare este punct de acumulare al lui B.
Not
a istoric
a. Karl Weierstrass (1815-1897) a fost profesor la Berlin
si a avut o inuenta covrsitoare la dezvoltarea Analizei Matematice. S-a
n
ascut n 1815 n Ostenfelde, Bavaria. ntre 1829 si 1834 urmeaz
a cursurile
gimnaziului catolic din Paderborn, unde cap
at
a o instructie matematic
a mult
peste ceea ce se astepta la acel nivel (citea regulat Crelles Journal). n 1834,
la insistentele tatalui sau si mpotriva vointei sale de a studia matematica,
se nscrie la Universitatea din Bonn pentru a studia dreptul, nantele si
economia. Rezultatul acestui conict a fost o perioad
a de 4 ani de viata
usoar
a, nededicat
a studiului acestor stiinte. A studiat ns
a matematica pe
cont propriu. n 1839 se nscrie la Academia din Mnster, unde l ntlneste
pe Gudermann, care l-a ncurajat puternic n studiile sale matematice. n
1841 este numit profesor la gimnaziul din Mnster, iar n 1842 la cel din
Deutsche Krone unde st
a pn
a n 1848, cnd se mut
a la colegiul Hoseanum
din Braunsberg. A publicat cteva articole referitoare la functii abeliene n
revista acestui gimnaziu, care nu au avut ecou. Dup
a ce n 1854 public
a
n Crelles Journal articolul Zur Theorie der Abelschen Functionen, Universitatea din Knisberg i decerneaza titlul de doctor. Dupa o numire la
Technische Hochschule din Berlin, Universitatea din Berlin i ofer
a ceea ce
dorea de mult, anume un post de profesor. n 1861 accentul pus pe rigoare
l va conduce la descoperirea celebrului exemplu de functie continu
a care nu
este derivabila n nici un punct, exemplu ce a produs stupoare la acea data
(vezi pagina 467). Lista studentilor lui Weierstrass este numeroasa: Cantor, Frobenius, Hlder, Hurtwiz, Klein, Kneser, Lie, Mertens, Minkowski,
Mittag-Leer, Schwarz, Stolz. A murit, n 1897, la Berlin.
Not
a istoric
a. Bernard Bolzano (1781-1848) a fost profesor de losoa
religiei la Praga, dar a avut contributii importante si la dezvoltarea Analizei
Matematice, ind, mpreun
a cu Cauchy, un pionier n introducerea rigorii n
acest domeniu.
100

Exercitii
1. Sa se gaseasca o submultime a lui R2 care nu este nici deschisa, nici
nchisa.
2. Orice submultime deschisa a lui Rn este reuniunea unei familii numarabile de multimi nchise.
3. Orice submultime nchis
a a lui Rn este intersectia unei familii num
arabile de multimi deschise.
4. (Aderenta sau nchiderea unei multimi) Pentru o submultime A
a lui Rn , e A intersectia tuturor submultimilor nchise a lui Rn care contin
pe A.
A se numeste nchiderea lui A si este cea mai mic
a (n sensul incluziunii)
multime nchis
a care contine pe A.
Sa se arate ca:
i) A este o multime nchisa;
ii)
A A;
iii)
A = A;
iv)
A este nchis
a dac
a si numai dac
a A = A;
v)
A = {x Rn | B(x, r) A} =
, pentru orice r > 0} =

= {x Rn | V A = , pentru orice vecinatate V a lui x};


vi)
A B = A B;
vii) Este adev
arat c
a
AB = AB ?

5. (Interiorul unei multimi) Pentru o submultime A a lui Rn , e A


reuniunea tuturor submultimilor deschise a lui Rn care sunt continute n A.

A se numeste interiorul lui A si este cea mai mare (n sensul incluziunii)


multime deschisa care este continuta n A.
S
a se arate c
a:
i) A este o multime deschis
a;
101

ii)

A A;
iii)

A = A;
iv)

A este deschisa daca si numai daca A = A;


v)

A = {x Rn | exist
a r > 0, astfel nct B(x, r) A} =

= {x Rn | exist
a o multime deschis
a astfel nct x D A};
vi)

A B = A B;
vii)

Rn = Rn ;

viii) Exist
a o submultime A a lui Rn astfel ca A = si A = Rn ?
6. S
a se arate c
a, pentru o submultime A a lui Rn , avem:

Rn A = Rn A
si

Rn A = Rn A.

7. S
a se arate c
a dac
a A si B sunt multimi deschise din R, atunci A B
este multime deschisa din R2 .
8. Fie A si B submultimi ale lui R. Atunci A B este o multime nchisa
din R2 dac
a si numai dac
a A si B sunt multimi nchise din R.
9. (Acest exercitiu va folosit n cadrul demonstratiei Teoremei ArzelAscoli - vezi pagina 254 ) Dac
a A este o submultime a lui Rn , atunci exist
a
o submultime numarabila C a lui A cu proprietatea ca daca x A si R,
> 0, atunci exista un element z C astfel ca x z < . Deci, orice
element al lui A este e n C, e este un punct de acumulare al lui C.
10. Dac
a A este o submultime a lui Rn , atunci x Rn este un punct
de acumulare al lui A dac
a si numai dac
a orice vecin
atate a lui x contine o
innitate de puncte din A.
102

11. O submultime nita a lui Rn nu are puncte de acumulare. Exista


submultimi nemarginite ale lui Rn care nu au puncte de acumulare.
12. (Frontiera unei multimi) Daca A este o submultime a lui Rn ,
atunci x Rn se numeste punct frontier
a al lui A dac
a orice vecin
atate a lui
x contine (cel putin) un punct din A si (cel putin) un punct din Rn A.
Multimea punctelor frontier
a se noteaz
a cu F r(A).
Sa se arate ca

F r(A) = A Rn A = A A.
Sa se arate ca multimea A este deschisa daca si numai daca nu contine
nici unul dintre punctele sale frontiera.
S
a se arate c
a multimea A este nchis
a dac
a si numai dac
a contine toate
punctele sale frontier
a.
S
a se arate c
a, daca B este o alt
a submultime a lui Rn , atunci
F r(A B) F r(A) F r(B)
si
F r(A B) F r(A) F r(B).
S
a se arate c
a
F r(A F r(A) F r(A).
Observatie. Notiunea de frontiera a unei multimi din Rn intervine,
n mod esential, n a doua teorema de integrare pentru integrala Riemann
multipla (vezi pagina 409), precum si n denitia, lema si observatia de la
paginile 409-410.

13. S
a se determine A, A, A si F r(A), pentru urm
atoarele submultimi
ale lui R:
a) A = [0, 1] {2};
b) A = {1, 12 , ..., n1 , ...};
c) A = Q;
d) A = (0, 1) Q;
e) A = N.
Teorema de structur
a a multimilor deschise
Rezultatul de mai jos arat
a c
a intervalele deschise constituie "c
ar
amizile"
cu ajutorul carora se poate construi orice multime deschisa a dreptei reale.
103

Teorema de structur
a a multimilor deschise. Orice multime deschisa si nevida a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune numarabila
de intervale deschise, disjuncte dou
a cte dou
a.
Demonstratie. Fie U o multime deschis
a a dreptei reale.
Pentru un punct x U vom construi cel mai mare interval deschis care
contine pe x si care este continut n U, interval notat cu Ix si numit componenta a lui U.
Deoarece U este deschisa, exista > 0 astfel nct
(x , x + ) U.
Fie
S = {y R | x < y si y
/ U}.
Dac
a S = , atunci
(x, ) U .
Daca S = , atunci, cum S este minorata, exista = inf S.
Atunci

/ U.
ntr-adev
ar, dac
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a U, atunci,
cum U este deschis
a, exist
a > 0 astfel nct ( , + ) U.
Deoarece inf S = < + , conform Teoremei de caracterizare cu a
marginilor unei multimi (vezi pagina 66), exista y S cu proprietatea ca
< < y < + ,
deci
y ( , + ) U,
de unde obtinem contradictia
y
/ S.
n particular, avem
x = .
De asemenea, avem
(x, ) U.
ntr-adev
ar, dac
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a exist
a x0
(x, ) astfel nct x0
/ U, atunci x0 S, de unde contradictia x0 .
104

O constructie analoaga la stnga punctului x ne asigura existenta unui


interval deschis
Ix = (, ) U,
unde , R, cu proprietatea c
a ,
/ U.
Este evident ca
U = Ix .
xU

Fie Ix1 = ( 1, 1 ) si Ix2 = ( 2 , 2 ) dou


a componente ale lui U .
Dac
a
Ix1 Ix2 = ,
atunci
Ix1 = Ix2 .
ntr-adev
ar, e x0 Ix1 Ix2 . Atunci 1 < x0 < 1 si 2 < x0 < 2. Dac
a
1 < 2, atunci 2 < x0 < 1 < 2 , de unde 1 ( 2, 2 ) U, contradictie
care arata c
a 1 2. Similar obtinem c
a 1 2.
Deci 1 = 2 . Analog se arata ca

=
1 2 . n concluzie Ix1 = Ix2 .
Daca M reprezinta familia componentelor distincte ale lui U , putem considera functia f : M Q dat
a de
f (Ix ) = rx ,
unde rx QIx .
Deoarece elementele familiei M sunt distincte, f este injectiv
a, deci, cum
Q este num
arabil
a, M este cel mult num
arabil
a.
Observatie. Fie a, b R astfel nct
< a < b < .
Atunci
Ix = (, ) = (, a] [a, b] [b, ).
Cum

1
> 0,
a
datorit
a faptului c
a R este corp arhimedeean, exist
a n0 N astfel nct
n0 >

1
.
a

105

(*)

Atunci
(, a] =

nN, nn0

[ +

1
1
1
, + ] [ + , a].
n+1
n
n0

ntr-adev
ar, incluziunea este imediat
a.
Pentru a justica incluziunea , vom considera x (, a].
Daca x [ + n10 , a], atunci
x
Daca x (, +

nN, nn0
1
],
n0

[ +

1
1
1
, + ] [ + , a].
n+1
n
n0

1
atunci cu notatia n = [ x
], avem

n
i.e.
+

1
< n + 1,
x

1
1
<x+ ,
n+1
n

adica
x [ +

1
1
, + ].
n+1
n

Cum
x (, +
avem
n0 <
de unde

1
),
n0

1
,
x

n0 n = [
deci

1
],
x

1
1
1
, + ] [ + , a].
nN, nn0
n+1
n
n0
Prin urmare incluziunea este justicata.
Asadar intervalul (, a] se poate reprezenta ca o reuniune numarabila de
intervale nchise care au interioarele disjuncte.
Similar se justic
a faptul c
a intervalul [b, ) se bucur
a de aceeasi proprietate, deci, conform cu (), intervalul Ix = (, ) se poate scrie ca o reuniune
numarabila de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
x

[ +

106

Deducem astfel, din teorema de structura a multimilor deschise din R,


ca orice multime deschisa a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune
numarabila de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
De fapt are un loc un fenomen mai general, anume, dac
a prin cub din Rn
ntelegem produsul cartezian a n intervale nchise de aceeasi lungime, atunci
orice multime deschisa din Rn se poate reprezenta ca o reuniune numarabila
de cuburi care au interioarele disjuncte (vezi [2], paginile 71-72).
Acest fapt este util pentru a realiza o comparatie ntre masura Jordan si
masura Lebesgue.
Marginile unei multimi m
arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Rezultatul de mai jos arata ca desi marginile unei multimi marginite de
numere reale pot s
a nu apartin
a multimii, ele se a
a ntr-o strns
a relatie de
natur
a topologic
a cu multimea.

A.

Teorem
a. Fie A o multime marginita de numere reale.
Atunci:
i) sup A A si inf A A;

ii) dac
a sup A
/ A, atunci sup A A si daca inf A
/ A, atunci inf A
Demonstratie.
i) Pentru orice vecin
atate V a lui sup A, exist
a > 0 astfel nct
(sup A , sup A + ) V .

Atunci, conform teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi


(vezi pagina 66), exist
a a A astfel nct
sup A < a sup A,
deci
adica

a (sup A , sup A + ) A V A,

ceea ce arat
a c
a
Similar se dovedeste ca

V A = ,
sup A A.
inf A A.
107

ii) Daca sup A


/ A, rationamentul de mai sus arata
{V {sup A}} A = ,
deci

sup A A .

Similar se justic
a armatia privitoare la inf.
Denitia spatiului topologic
Din cele discutate mai sus se degaj
a, la un nivel de abstractizare mai
ridicat, urmatoarele denitii:
Denitie. Fie X o multime nevida
. Se numeste topologie pe X o familie
de submultimi ale lui X, notat
a , care veric
a urm
atoarele trei axiome:
1) , X
2) D1, D2 implic
a D1 D2
3) daca
D

,
pentru
orice i I, atunci Di .
i
iI

Denitie. Se numeste spatiu topologic un dublet (X, ), unde este o


topologie pe multimea X.
Elementele multimii se numesc multimi deschise.
Observatie. Notiunile de multime nchisa, vecinatate a unui punct,
punct interior al unei multimi, punct de acumulare al unei multimi, nchiderea
unei multimi, interiorul unei multimi si cea de frontiera a unei multimi au
sens n cadrul mai general al unui spatiu topologic (vezi [1]).
Structura topologic
a a lui R
Propozitie. Multimea
= {D | D este deschis
a n R}{D[, y) | D este deschis
a n R si y R}
{D (x, ] | D este deschisa n R si x R}
{D [, y) (x, ] | D este deschis
a n R si x, y R}
este o topologie pe R, numit
a topologia uzual
a pe R.
Observatie. Ca atare, toate notiunile topologice descrise mai sus au sens
n R.
108

Bibliograe
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. G. B. Folland, Real Analysis, Modern Techinques and Their
Applications, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti
II 32023
3. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 23777

109

CONEXITATE S
I COMPACITATE
Multimi conexe
Multimi compacte
Teorema Heine-Borel
Teorema lui Cantor
Multimi conexe
Unele spatii pot mpartite n mod mod natural n dou
a sau mai multe p
arti.
De exemplu, spatiul care consta din dou
a drepte care nu se intersecteaz
a poate
mpartit n cele doua drepte. Iata un alt exemplu: complementara n plan a unui
cerc const
a din dou
a p
arti: punctele aate n interiorul acestui cerc si punctele
aate n afara lui. La fel, dac
a p este un punct al dreptei L, atunci complementara
n L a acestui punct se mparte n mod natural n dou
a semidrepte determinate de
p (ndepartarea lui p divide L n doua parti). n ecare din exemplele precedente
mpartirea apare n mod natural si este unica. Multimea Q a numerelor rationale
admite o astfel de mpartire n mai multe moduri. Fiecare num
ar irational x
produce o mp
artire a multimii Q n multimea acelor numere rationale care sunt
mai mici dect x si multimea numerelor rationale mai mari dect x. Multimea
numerelor irationale poate , la fel, mp
artit
a n mai multe moduri prin diferite
numere rationale. Pe de alta parte, unele multimi nu pot mpartite n parti n
nici un mod natural; acest lucru este valabil de exemplu pentru dreapta, pentru
segmentul de dreapt
a, pentru un plan si pentru discul circular. Este desigur posibil
a o mp
artire fortat
a a spatiului respectiv. De exemplu, dac
a I este intervalul
[a, b] si c este un numar care satisface conditia a < c < b, atunci c mparte I
n doua intervale [a, c] si [c, b]. ns
a, deoarece ele au un punct comun c, aceasta
mpartire nu poate privita ca satisfacatoare. Am putea face o mp
artire ndep
artnd punctul c din una dintre multimi, s
a zicem din a doua. Fie A = [a, c] si
B = (c, b]; atunci A B = I si A B = . Dar o astfel de mpartire sau "rupere" a lui I nu este natural
a, deoarece multimea B se "lipeste" de A n punctul c.
Dac
a ndep
art
am punctul c si din A pentru a elimina "lipirea", atunci A B = I
dar A B este complementara punctului c n I ; deci acest exemplu este analog
exemplului legat de complementara punctului p pe dreapta L.
Introducere n topologie, W.G. Chinn, N.E. Steenrod, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1981, paginile 51-52

O analiz
a atent
a a rezultatelor de analiz
a matematic
a studiate n liceu
ne arata ca un rol esential l-au jucat intervalele, adica multimile constituite
110

dintr-o "bucata". n cele ce urmeaza vom prezenta o generalizare a acestui


concept, anume notiunea de multime conexa.
Denitie. O submultime D a lui Rn se nume
ste neconex
a daca exista
doua multimi deschise A si B cu proprietatea c
a AD si B D sunt nevide,
disjuncte, iar reuniunea lor este D.
Denitie. O submultime C a lui Rn se numeste conexa dac
a nu este
neconexa.
Exemple
1. N este neconexa n R.
2. Multimea { n1 | n N} este neconexa n R.
3. Q (0, ) este neconexa n R.
Teorem
a. Multimea I = [0, 1] este conexa n R.
Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista doua
multimi deschise A si B astfel ca A I si B I sunt nevide, disjuncte si
reuniunea lor este I.
S
a presupunem c
a 1 B.
Fie c = sup(A I) A B.
Dac
a c A, atunci c (0, 1).
Deoarece A este deschisa si l contine pe c, atunci exista puncte din A I
mai mari dect c, ceea ce contrazice denitia lui c.
Dac
a c B, atunci c (0, 1].
Deoarece B este deschis
a si l contine pe c, atunci exist
a c1 < c astfel ca
intervalul [c1 , 1] este continut n B I, ceea ce contrazice denitia lui c.
Prin urmare, I este o multime conexa.
Observatie. Similar se arata c
a multimea (0, 1) este conex
a n R.
Observatie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume o submultime a lui R este conexa daca si numai dac
a este interval (vezi [1], pagina
134).
Teorem
a. Multimea Rn este conexa (n Rn ).
Demonstratie. S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a exist
a dou
a
multimi deschise A si B astfel ca A Rn si B Rn sunt nevide, disjuncte si
reuniunea lor este Rn .
111

Fie x A si y B.
Atunci
A1 = {t R |x + t(y x) A}
si
B1 = {t R |x + t(y x) B}
sunt dou
a multimi deschise (din R), astfel nct A1 [0, 1] si B1 [0, 1] sunt
nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare [0, 1] nu este conexa (n R), contradictie care ncheie demonstratia.
Corolar. Singurele submultimi ale lui Rn care sunt deschise si nchise
sunt si Rn .
Demonstratie. Fie A o submultime a lui Rn care este deschisa si nchis
a.
n
Atunci B = R A este de asemenea deschisa si nchisa.
Dac
a A nu este sau Rn , atunci A si B sunt dou
a multimi deschise,
n
nevide, disjuncte si reuniunea lor este R , ceea ce contrazice teorema de mai
sus.
Asadar, A este sau Rn .
Exercitiu. O submultime deschis
a A a lui Rn este conex
a dac
a si numai
dac
a nu exist
a dou
a submultimi deschise, nevide, disjuncte ale lui Rn a c
aror
reuniune sa e multimea A.
Este util, uneori, sa avem un alt criteriu pentru a decide daca o submultime deschisa a lui Rn este conexa.
n acest scop avem nevoie de urm
atoarea denitie.
Denitie. Segmentul, din Rn , de capete x, y Rn este multimea
{u Rn | exista t [0, 1] astfel nct u = x + t(y x)},
care se noteaz
a cu [x, y].
Denitie. O linie poligonal
a care une
ste punctele x si y, din Rn , este
o multime P pentru care exista segmentele L1, L2 , ..., Ln , din Rn , astfel
nct L1 are extremitatile x si z1 , L2 are extremitatile z1 si z2 , ..., Ln are
extremit
atile zn1 si y, iar
P = L1 L2 ... Ln .
112

Teorem
a. Fie G o multime deschis
a din Rn . Atunci G este conexa daca
si numai daca orice doua puncte din G pot unite printr-o linie poligonala
inclusa n G.
Demonstratie.
S
a presupunem c
a G nu este conex
a.

Atunci exist
a A si B dou
a multimi deschise astfel nct A G si B G
sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este G.
Fie
xAG

si

y B G.
Conform ipotezei, exista segmentele L1 , L2 , ..., Ln , din G, astfel nct L1
are extremitatile x si z1 , L2 are extremitatile z1 si z2 , ..., Ln are extremitatile
zn1 si y.
Fie k cel mai mic num
ar natural astfel nct extremitatea zk1 a lui Lk
se aa n A G, iar zk se a
a n B G.
Atunci multimile
A1 = {t R |zk1 + t(zk zk1 ) A G}
si
B1 = {t R |zk1 + t(zk zk1 ) B G}

au proprietatea ca sunt multimi deschise, iar A1 [0, 1] si B1 [0, 1] sunt


nevide, disjuncte si reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare am obtinut o contradictie, anume aceea c
a [0, 1] nu este
multime conex
a.
Fie x G.
Fie
G1 = {y G | exist
a segmentele L1 , L2 , ..., Ln din G, astfel nct L1 are extremit
atile x
si z1 , L2 are extremitatile z1 si z2 ,..., Ln are extremitatile zn1 si y}
si
G2 = {y G | nu exista segmente L1 , L2 , ..., Ln din G, astfel nct L1 are extremitatile
113

x si z1 , L2 are extremitatile z1 si z2 ,..., Ln are extremitatile zn1 si y}.


Evident
G1 G2 = .

Cum x G1 , deducem c
a G1 este nevid
a.
Vom arata ca G1 este multime deschisa n Rn .
Fie
y G1 G.

Deoarece G este multime deschisa, exista r R, r > 0, astfel ca


w y < r w G.
Dar, folosind denitia lui G1 , exista segmentele L1, L2 , ..., Ln , din G,
astfel nct L1 are extremit
atile x si z1 , L2 are extremit
atile z1 si z2 , ..., Ln
are extremit
atile zn1 si y.
Pentru un w Rn , astfel ca w y < r, va rezulta c
a exista segmentele
L1 , L2, ..., Ln si [y, w], din G, astfel nct L1 are extremitatile x si z1 , L2 are
extremitatile z1 si z2 , ..., Ln are extremitatile zn1 si y, [y, w] are extremitatile
y si w, deci w G1.
Prin urmare G1 este multime deschis
a n Rn .
Similar se arata ca G2 este multime deschisa n Rn .
Atunci G2 este vida (caci altfel se contrazice faptul ca G este conexa),
ceea ce ncheie demonstratia acestei implicatii.
Multimi compacte
O privire atenta asupra materiei de analiza matematica studiata n liceu
releva importanta intervalelor nchise si ma
rginite. n cele ce urmeaza vom
prezenta o generalizare a acestui concept, anume notiunea de multime compact
a.
Denitie. O submultime K a lui Rn se nume
ste compacta daca pentru

orice {D = D Rn | A} astfel ca K D , exist


a J A, J
A

nita, astfel ca K D, i.e. pentru orice acoperire cu multimi deschise,


J

din Rn , a lui K, exist


a o subacoperire nita a sa.

Observatie. Esenta denitiei de mai sus const


a n faptul ca prin intermediul ei se face trecerea de la o familie arbitrara de multimi deschise la o
familie nit
a de astfel de multimi.
114

Exemple
1.
2.
3.
4.

Orice submultime nita a lui Rn este compacta.


[0, ) nu este compacta (n R).
(0, 1) nu este compacta (n R).
[0, 1] este compact
a ( n R).

Teorema Heine-Borel
Nu este usor s
a se arate, folosind numai denitia, c
a o multime este
compact
a.
De aceea, urm
atorul rezultat, care caracterizeaz
a multimile compacte din
Rn , este foarte util (vezi Teorema lui Cantor, pagina 118, Teorema de permanenta a compacitatii pentru functii continue, pagina 212, Teorema valorii
minime si maxime pentru functii continue, pagina 213, Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue, pagina 216, Teorema lui Dini, pagina
220).
Teorema Heine-Borel. O submultime a lui Rn este compact
a daca si
numai dac
a este nchisa si marginita.
Not
a istoric
a. Heinrich Eduard Heine (1821-1881) a studiat la Berlin,
ind studentul lui Weierstrass, Gauss si Dirichlet. A predat la Bonn si la
Halle. Pe lnga teorema de mai sus, o alt
a contributie importanta a sa este
formularea conceptului de continuitate uniform
a (vezi pagina 221).
Not
a istoric
a. Emile Borel (1871-1956), studentul lui Hermite, a fost
profesor la Paris si unul dintre cei mai inuenti matematicieni. A studiat la
cole Normale Suprieure din Paris. n 1893, pe cnd avea numai 22 de ani,
este numit la Universitatea din Lille, iar n 1896 la cole Normale Suprieure
(unde, timp de 10 ani, ncepnd cu anul 1910, este director). n 1909 devine
titularul catedrei de teoria functiilor (creat
a special pentru el) de la Sorbona,
pozitie pe care o va detine pn
a n 1941. Din 1921 este membru al Academiei
de S
tiinte, al carui presedinte devine n 1934. mpreuna cu Lebesgue si Baire,
este fondatorul teoriei masurii. Este unul dintre fondatorii teoriei jocurilor.
A fost membru al Camerei Deputatilor a parlamentului francez (1924-1936),
precum si ministru al navigatiei (1925-1940). n 1941 este arestat de c
atre
regimul de la Vichy, dup
a care devine membru al rezistentei franceze. Cele
mai importante opere ale lui Borel sunt: Le Hasard (1913), Lspace et le
115

temps (1921), Trait du calcul de probabilit et ses applications (1924-34),


Les paradoxes de linni (1946).
Demonstratia Teoremei Heine-Borel
Fie K o submultime compacta a lui Rn .
Vom arata ca K este nchisa.
Fie, n acest sens, x Rn K.
Pentru orice m N, sa consider
am multimile deschise
Gm = {y Rn | y x >

1
}.
m

Atunci
Gm = Rn {x},

mN

deci
K Gm .
mN

Cum K este compact


a, exist
a n0 N astfel ca
K G1 G2 ... Gn0 Gn0 .
Atunci

1
} Rn K,
n0
ceea ce arat
a, avnd n vedere c
a x a fost ales arbitrar, c
a Rn K este
deschis
a, deci K este nchis
a.
Sa aratam ca K este marginita.
Fie multimile deschise
{z Rn | z x <

Hm = {x Rn | x < m},
unde m N.
Atunci
K Rn = Hm .
mN

Cum K este compacta, exist


a n0 N, astfel ca
K H1 H2 ... Hn0 Hn0 ,
ceea ce arata ca K este marginita.
116

Fie {D = D | A} astfel nct


K D .
A

Deoarece K este m
arginita, exist
a un interval nchis I1 , din Rn , avnd
proprietatea c
a
K I1 .
Spre exemplu, putem alege

I1 = {( 1 , 2 , ..., n ) | | i | < r, pentru orice i {1, 2, ..., n}},


pentru un r sucient de mare.
Sa presupunem ca K nu este continuta n nici o reuniune nita de ele
mente din multimea {D = D | A}.
Atunci, cel putin unul dintre cele 2n intervale nchise obtinute prin njumat
atirea laturilor lui I1 contine puncte din K si intersectia lui K cu
acest interval nu este continut
a n nici o reuniune nit
a de elemente din

multimea {D = D | A}.
Fie I2 un astfel de interval.
Continund acest procedeu obtinem un sir (Ik )kN de intervale nevide
nchise incluse astfel nct, pentru orice n N, multimea nevida K In nu

este continuta n nici o reuniune nit


a de elemente din multimea {D = D |
A}.
Conform Teoremei intervalelor nevide nchise incluse (vezi pagina 98),
exist
a
y Ik .
kN

Atunci y este un punct de acumulare al lui K.


Cum K este nchisa, y K, deci exista 0 A, astfel ca
y D0 .
Prin urmare, exista > 0 cu proprietatea urmatoare:
w y < w D0 .
ntruct lungimea laturilor lui Ik este

r
,
2k2

avem c
a

r n
w Ik w y < k1 ,
2
117

deci daca k este ales astfel ca

r n
< ,
2k1
atunci toate punctele lui Ik se g
asesc n D0 , ceea ce contrazice faptul c
a
Ik K nu este continuta n nici o reuniune nita de elemente din multimea

{D = D | A}.

Teorema lui Cantor


Vom prezenta n continuare un rezultat datorat lui Cantor care nt
areste
proprietatea de completitudine anterioara, aici ind considerate multimi nchise si marginite, n loc de intervale. Vom folosi acest rezultat n cadrul
demonstratiei teoremei lui Baire (vezi pagina 121) si a lui Dini (pagina 220).
Teorema lui Cantor. Fie F1 o submultime a lui Rn , nchisa, nevida si
m
arginit
a, iar
F1 F2 ... Fn Fn+1 ...
un sir de multimi nevide si nchise.
Atunci exista un punct din Rn care apartine tuturor multimilor Fn .
Demonstratie. Conform teoremei lui Heine-Borel (vezi pagina 115), F1
este o multime compact
a.
S
a consider
am multimile deschise
Gk = Rn Fk ,
unde k N.
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca
Fk = .

kN

Atunci
F1 Rn = Gk ,
kN

si cum F1 este o multime compact


a, exist
a G1 , G2 , ..., Gp astfel ca
F1

k{1,2,...,p}

118

Gk Gp ,

deci
Fp F1 Fp = ,
de unde contradictia Fp = .
Ca atare, demonstratia este ncheiat
a.
Observatie. Conceptele de multime conex
a si multime compact
a au sens
n cadrul mai larg al unui spatiu topologic (vezi [1]).
Exercitii
1. S
a se arate, f
ar
a a folosi teorema Heine-Borel, c
a dac
a K este o submultime compact
a a lui Rn , iar F K este o multime nchis
a, atunci F este
n
compacta (n R ).
2. Sa se arate ca daca K este o submultime compacta
a lui R, atunci K
2
este o submultime compacta a lui R .
3. Daca K este o multime compact
a din Rn , iar x un punct arbitrar din
Rn , atunci multimea Kx = {x + y | y K} este de asemenea compact
a.
4. Sa se precizeze cnd este compacta intersectia a doua multimi deschise.
Este posibil ca intersectia unei familii innite de multimi deschise sa e o
multime nevida compacta?
Bibliograe
1. Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 23777

119

COMPLEMENTE DE TOPOLOGIE

Teorema de acoperire a lui Lebesgue


Teorema lui Baire
Teorema de acoperire a lui Lebesgue
Precizari privind natura acoperirilor cu multimi deschise ale multimilor
compacte sunt furnizate de urmatorul rezultat care va folosit n studiul
uniform continuitatii (vezi pagina 226), precum si n teoria dimensiunii si n
teoria spatiilor uniforme.
Teorema de acoperire a lui Lebesgue. Fie {D }A o acoperire cu
multimi deschise din Rn a unei submultimi compacte K a lui Rn .
Atunci exist
a un numar real strict pozitiv , astfel ca pentru orice x, y
K, cu x y < , exista A astfel ca
x, y D .
Not
a istoric
a. Henri Lon Lebesgue (1875-1941) a fost fondatorul integralei care i poarta numele A studiat la S
coala Normala Superioara n
perioada 1899-1902. Este autorul uneia din cele mai remarcabile cuceriri ale
analizei moderne, anume teoria integralei care-i poarta numele, teorie ce a
permis un studiu mai profund al seriilor Fourier. n 1910 este numit profesor
la Sorbona.
Demonstratie. Pentru orice punct u a lui K, exist
a u A astfel ca
u Du .
Fie u > 0 astfel ca
v u < 2u v Du .
Atunci {Su }uK , unde
Su = {v Rn | v u < u },
120

este o acoperire a lui K cu multimi deschise.


Prin urmare, cum K este compacta, exista
u1 , u2 , ...., up K, astfel ca
K Su1 Su2 ... Sup .
Alegem
= min{u1 , u2 , ..., up } > 0.

Daca x, y K, cu x y < , atunci exista j {1, 2, ..., p} astfel ca


x Suj Duj ,
deci
x uj < uj .

Atunci

y uj y x + x uj < + uj < 2 uj ,
si drept urmare
y Duj .

Asadar

x, y Duj .
Observatie. Cu notatia diam(A) = sup{x y | x, y A}, unde A
este o submultime a lui Rn , teorema lui Lebesgue se reformuleaza astfel: Fie
{D }A o acoperire cu multimi deschise din Rn a unei submultimi compacte
K a lui Rn . Atunci exista un numar real strict pozitiv , astfel ca pentru
orice submultime A a lui K avnd diametrul mai mic dect , exist
a 0 A
astfel ca A D0 .
Teorema lui Baire
Teorema lui Baire, n forma de mai jos, dar mai ales sub alte forme
mai generale, constituie un instrument extrem de n, care are o gam
a larg
a
de aplicatii. Unele dintre ele se vor studia n cadrul cursului de analiz
a
functionala (anume Teorema aplicatiei deschise, Teorema gracului nchis si
Principiul marginirii uniforme). Pentru multe alte aplicatii vezi [1].
Teorema lui Baire. Fie {Hk }kN o familie numarabila de submultimi
nchise din Rn astfel nct Hk contine o multime nevid
a deschis
a.
kN

121

Atunci cel putin una dintre multimile Hk contine o multime nevida deschisa.
Observatie. Rezultatul de mai sus poate reformulat n una dintre
urmatoarele forme echivalente:
i) Orice intersectie num
arabil
a de multimi deschise dense n Rn este dens
a
n
n R .
ii) Orice reuniune numarabil
a de multimi nchise n Rn cu interiorul vid
este o multime cu interiorul vid.
Observatie. Daca multimile familiei nu sunt deschise, rezultatul nu este
valabil (de exemplu multimile Q si R Q sunt dense n R, nsa intersectia lor
este vid
a). De asemenea, dac
a familia de multimi nu este cel mult num
arabila
,
rezultatul
nu
este
valabil
(de
exemplu
mul
t
imile
R

{x},
unde
x

R,

sunt deschise si dense n R, nsa intersectia lor este vid


a).
Not
a istoric
a. Ren Luois Baire (1874-1932) a fost profesor la Dijon.
A adus contributii la teoria multimilor si la analiza reala. Baire s-a nascut
la 21 ianuarie 1874 la Paris. n 1886, pe cnd avea 12 ani, a cstigat o bursa
care i-a permis sa capete o bun
a educatie, n ciuda conditiilor materiale precare oferite de familia sa. A fost un student eminent al liceului Lakanal. n
1890 studiaz
a timp de un an la sectia special
a de matematic
a a liceului Henri
IV. Apoi trece admiterea att la cole Polytechnique, ct si la cole Normale Suprieure. Alege sa studieze la cea din urma. Aici audiaza cursurile
lui Goursat, iar la Sorbona pe cele ale lui Hermite, Picard si Poincar. La
un examen, avnd sa demonstreze continuitatea functiei exponentiale, n mijlocul demonstratiei si da seama c
a demonstratia pe care o nv
atase la liceul
Henri IV era pur si simplu un articiu deoarece nu se sprijinea sucient pe
denitia functiei. Ca rezultat imediat a urmat o nota ce nu l-a multumit pe
Baire si decizia de a studia din nou, mai atent, cursul de analiza matematica
cu accent pe conceptul de continuitate al unei functii generale. A obtinut un
post la un liceu din Bar-le-Duc care, desi i asigura securitatea nanciar
a, nul multumea c
aci nu avea ocazia s
a e n contact cu lumea universitar
a. Aici
lucreaza n teoria functiilor si asupra conceptului de limita, elabornd o teza
despre functii discontinue pe care o va sustine n 1899, din comisie facnd
parte Darboux si Picard. A studiat si n Italia, unde a legat o strns
a prietenie cu Volterra. Chiar nainte de a-si sustine doctoratul, s
an
atatea i era
zdruncinat
a. Dup
a aceea nu a mai putut contribui la progresul matematicii
122

dect foarte scurte perioade. A continuat sa predea la diverse licee, iar n


1901 devine conferentiar la Universitatea din Montpellier. n 1904 primeste
o bursa Peccot care i permite sa predea la Collge de France. n 1905 se
mut
a la Universitatea din Dijon, unde n 1907 este numit profesor. Datorit
a
st
arii mai mult dect precare a s
an
at
atii sale, cere un concediu pentru a se
reface. Neind n stare s
a-si reia activitatea, se retrage la Geneva, unde i se
si acorda titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare si de membru al Academiei
de S
tiinte. Se pensioneaza n 1925 si moare la 5 Iulie 1932.
Baire a f
acut un pas decisiv n fundamentarea riguroas
a a conceptului de
functie si continuitate. A v
azut cu claritate c
a o teorie a multimilor innite
era fundamental
a pentru Analiza Real
a. Denjoy a fost cel mai faimos student
al lui Baire.
Demonstratie. Fie G0 o multime nevida deschis
a inclusa n Hk .
kN

S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a pentru orice k N, nu exist
a
nici o multime nevid
a deschis
a inclus
a n Hk .
Daca x1 G0 H1 , atunci exista r1 > 0, astfel ca
not

not

G1 = {x Rn | x x1 < r1 } F1 = {x Rn | x x1 r1 } G0
si
F1 H1 = .

La fel, daca x2 G1 H2, atunci exista r2 > 0, astfel ca


not

not

G2 = {x Rn | x x1 < r2 } F2 = {x Rn | x x2 r2 } G1
si
F2 H2 = .

Continund acest procedeu, obtinem, pentru orice k N, xk Gk1 Hk


si rk > 0, astfel ca
Gk Fk = {x Rn | x xk rk } Gk1
si
Fk Hk = .

Aplicnd Teorema lui Cantor (vezi pagina 118) familiei {Fk }kN , g
asim
un element w cu proprietatea ca
w Fk .
kN

123

Deoarece, Fk Hk = , pentru orice k N, deducem ca


w
/ G0 Hk .
kN

Pe de alta parte, Fk G0 , pentru orice k N, deci


w G0 .
Aceasta contradictie ncheie demonstratia, aratnd ca cel putin una dintre
multimile Hk contine o multime nevida deschisa.
ncheiem aceasta sectiune cu doua aplicatii ale teoremei lui Baire.
Corolar. Spatiul R2 nu poate prezentat ca reuniunea unei familii numarabile de drepte.
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, c
a exist
a familia
{Ln }n1 de drepte (care sunt multimi nchise) astfel ca
R2 = Ln .
nN

Deoarece R2 este o multime nevida si deschisa, rezulta, n conformitate


cu teorema lui Baire, c
a exist
a n0 N, astfel ca Ln0 s
a contin
a o multime
nevid
a si deschis
a, ceea ce nu este adev
arat.
Q este o reuniune numarabila de multimi nchise astfel nct nici una
dintre aceste multimi nu contine o multime deschisa nevida. Vom arata ca
R Q nu are aceasta proprietate.
Corolar. Nu exist
a nici o familie cel mult num
arabila de multimi nchise
astfel nct nici una dintre aceste multimi nu contine o multime deschis
a
nevida si astfel ca R Q s
a e reuniunea multimilor din aceasta familie.
Demonstratie. Presupunnd contrariul si avnd n vedere observatia precedenta, ar rezulta ca exista o familie cel mult numarabil
a de multimi nchise
astfel nct nici una dintre aceste multimi nu contine o multime deschisa
nevid
a si astfel ca R s
a e reuniunea multimilor din aceast
a familie. Acest
fapt contrazice teorema lui Baire.

124

Exercitii
1. Daca submultimea A a lui Rn nu contine o multime nevida deschisa
(din Rn ), este posibil ca A sa contina o multime nevida deschisa (din Rn )?
2. Daca submultimea B a lui Rn contine o multime nevida nchisa (din

Rn ), trebuie ca si B sa contina o multime nevid


a nchisa (din Rn )?
3. Nu exista o familie cel mult numarabila de multimi deschise a caror
intersectie sa e Q.
4. O submultimea A a lui Rn se numeste dens
a n Rn dac
a orice punct
n
din R este punct de acumulare pentru A. Ar
atati c
a A este dens
a n Rn
daca si numai daca A = Rn .
5. Dati un exemplu de o multime deschisa si de una nchisa care este
densa n Rn . Sunt unice?
Bibliograe
1. John C. Oxtoby, Measure and Category, Springer-Verlag, 1971
- cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea
din Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti

125


CONVERGEN
TA
n acest capitol vom prezenta notiunile fundamentale privind sirurile si
seriile de elemente din Rp , precum si pe cele referitoare la sirurile de functii.

126

ELEMENTE INTRODUCTIVE DESPRE S


IRURI
S
irul a1 , a2 , ..., an , ... are limita a, cnd n tinde spre innit, dac
a oric
arui
num
ar pozitiv , orict de mic, i se poate asocia un ntreg N (care depinde de
), astfel nct |a an | < , pentru orice n N . Aceasta este formularea
abstract
a a notiunii de limit
a a unui sir. Nu este de mirare faptul c
a la prima
confruntare cu acest
a notiune, ea nu poate nteleas
a n cteva minute. Exist
a
o atitudine nefericit
a, aproape snoab
a, din partea unor autori de manuale, care
prezinta cititorului aceast
a denitie f
ar
a o preg
atire prealabil
a, ca si cum explicarea
nu ar de demnitatea unui matematician.
Denitia sugereaza o ntrecere ntre doua persoane, A si B . Persoana A
pretinde ca o cantitate xat
a a s
a e aproximat
a prin an cu o precizie mai mare
dect o margine aleas
a = 1 ; B satisface pretentia, demonstrnd c
a exist
a un
ntreg N = N1 , astfel nct toti termenii an , care urmeaz
a dup
a elementul aN1 ,
satisfac aceasta conditie. Atunci A poate deveni mai exigent si va xa o noua
margine mai mica, = 2 . B satisface din nou pretentia lui A, gasind un ntreg
N = N2 (eventual mult mai mare). Daca B poate multumi pe A, orict de mica
ar marginea aleas
a de A, atunci avem situatia exprimat
a de an a.
Exist
a o anumit
a dicultate psihologic
a n ntelegerea acestei denitii precise a
limitei. Intuitia noastr
a ne sugereaz
a o idee "dinamic
a" despre notiunea de limit
a,
ca rezultat al unui proces de "miscare": ne deplasam n lungul sirului de ntregi
1, 2, 3, ..., n, ... si atunci observam comportarea sirului an . Ni se pare ca am putea
observa faptul c
a an a. ns
a acest
a atitudine "natural
a" nu este capabil
a de
o formulare matematic
a, riguroas
a. Pentru a ajunge la o denitie precis
a, trebuie
s
a inversam ordinea pasilor; n loc de a privi mai nti la variabila independent
an
si apoi la variabila dependenta an , trebuie s
a ne bazam denitia noastra pe ceea
ce trebuie s
a facem dac
a vrem s
a veric
am armatia c
a an a. Printr-un astfel
de procedeu, trebuie s
a alegem mai nti o mic
a margine arbitrar
a n jurul lui a
si apoi trebuie s
a stabilim dac
a putem satisface aceast
a conditie, lund variabila
independent
a n sucient de mare. Apoi, dnd denumiri simbolice, si N frazelor
"margine arbitrar de mica" si "n sucient de mare", suntem condusi la denitia
precisa a limitei
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1969, pagina 309

127

Notiunea de sir
Operatii algebrice cu siruri din Rp
Limita unui sir din Rp
S
iruri convergente si divergente din Rp
M
arginirea sirurilor convergente din Rp
Reducerea studiului convergentei unui sir din Rp la convergenta a
p siruri din R
Notiunea de subsir al unui sir din Rp
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din Rp
Comportamentul sirurilor convergente din Rp la operatiile
algebrice
Trecerea la limit
a n inegalit
ati pentru siruri din Rp
Marginile unei submultimi m
arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv
a
Studiul sirurilor de elemente din Rp s-a impus datorita aparitiei n manevrarea
multor obiecte a unor scheme de aproximare care se realizeaz
a cu ajutorul
unor procese iterative (spre exemplu metoda coardei a lui Newton, determinarea solutiilor unor sisteme cu ajutorul principiului contractiilor etc).
Notiunea de sir
Denitie. Fie M o multime. Un sir din M este o functie cu domeniul
N (sau Nk = {k, k + 1, k + 2, ....}, unde k N) si codomeniul o submultime
a lui M .
Observatie. Daca x : N M este un sir, valoarea lui x n n se va nota
xn (n loc de x(n)), iar functia x : N M se va nota (xn )nN .
Operatii algebrice cu siruri din Rp
Denitie. Dac
a (xn )nN si (yn )nN sunt dou
a siruri din Rp , atunci
denim suma lor ca ind sirul, din Rp , (xn + yn )nN , diferenta lor ca
ind sirul, din Rp , (xn yn )nN , iar produsul lor scalar ca ind sirul, din R,
(xn yn )nN .
Denitie. Daca (xn )nN este un sir din R, iar (yn )nN un sir din Rp ,
atunci denim produsul lor ca ind sirul, din Rp , (xn yn )nN .
128

Denitie. Daca (xn )nN este un sir din Rp, iar (yn )nN un sir din R
astfel ca, pentru orice n N, sa avem yn = 0, atunci denim ctul lor ca
ind sirul, din Rp , ( xynn )nN .
Limita unui sir din Rp . S
iruri convergente si divergente din Rp
Denitie. Daca (xn )nN este un sir din Rp, un element x Rp , se
numeste o limit
a a lui (xn )nN , daca pentru orice vecin
atate V a lui x,
exista
n

N,
astfel
ca
pentru
orice
n

N,
n

n
,
s
a
avem
V

V
xn V .
Vom spune ca sirul (xn )nN converge c
atre x.
p
p
Daca un sir, din R , are o limit
a din R , vom spune ca el este convergent,
iar n caz contrar l vom numi divergent.
Observatie. Denitia de mai sus are sens si pentru siruri cu elemente
dintr-un spatiu topologic.
Teorem
a. Daca (xn )nN este un sir din Rp , un element x Rp este o
limita a sa daca si numai dac
a pentru orice > 0, exist
a n N, astfel ca,
pentru orice n N, n n sa avem
xn x < .
Observatie. Pentru suportul intuitiv al notiunii de limita a unui sir se
poate consulta [3], pagina 219.
Teorema de unicitate a limitei. Un sir din Rn nu poate avea mai
mult de o limita.
Observatie. Daca (xn )nN este un sir din Rp care are limita x Rp ,
atunci vom scrie
lim xn = x
n

sau
lim xn = x
sau
xn x.
129

M
arginirea sirurilor convergente din Rp
Urmatorul rezultat arata ca familia sirurilor convergente constituie o subclasa a familiei sirurilor marginite.
Propozitie. Un sir convergent din Rn este marginit (i.e. dac
a (xn )nN
este un sir convergent din Rp , atunci exista M R astfel nct
xn < M,
pentru orice n N).
Observatie. Reciproca propozitiei de mai sus nu este valabila, asa cum
ne arata sirul de numere reale ((1)n )nN .
Reducerea studiului convergentei unui sir din Rp la convergenta
a p siruri din R
Urmatorul rezultat arata ca studiul convergentei unui sir din Rn se reduce
la studiul convergentei unor siruri din R.
Teorem
a. Un sir (xn )nN , din Rp, unde, pentru orice n N, avem
xn = ( 1n , 2n , ..., pn ),
converge ca
tre un element
y = ( 1 , 2 , ..., p ) Rp
daca si numai daca sirul ( in )nN , din R, converge catre i , pentru orice
i {1, 2, ..., p}.
Demonstratie.
Pentru orice > 0, exista n N, astfel ca pentru orice n N,
n n , avem
xn y < .
Dar, pentru orice i {1, 2, ..., p},
| in i | xn y ,
fapt care arat
a c
a, pentru orice i {1, 2, ..., p}, sirul ( in )nN , din R, converge
catre i .
130

Pentru orice > 0, exista n N, astfel ca pentru orice n N,


n n , avem

| in i | < ,
p
pentru orice i {1, 2, ..., p}.
Prin urmare, pentru orice n N, n n , avem
2

xn y =

p
!
i=1

| in i |2 2 ,

adica sirul (xn )nN , din Rp , converge c


atre y.
Notiunea de subsir al unui sir din Rp
Notiunea de subsir al unui sir se dovedeste a foarte utila permitnd
introducerea notiunii de multime a punctelor limita ale unui sir de elemente
din Rp (vezi pagina 152).
Denitie. Daca (xn )nN este un sir din Rp , iar k1 < k2 < ... < kn <
... un sir strict cresc
ator de numere naturale, atunci sirul, din Rp , dat de
(xkn )kN , se numeste un subsir al sau.
Observatie. Fie k : N N o functie strict cresc
atoare. Atunci k
dene
ste un subsir al lui x = (xn )nN , prin x k si orice subsir al lui (xn )nN
poate denit n acest mod.
Propozitie. Dac
a sirul (xn )nN , din Rp , converge catre x Rp, atunci
orice subsir al sau converge catre x.
Corolar. Dac
a sirul (xn )nN , din Rp , converge catre x Rp , iar m N,
atunci sirul (xm+n )nN converge c
atre x.
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din Rp
Urm
atorul rezultat descrie situatia n care un sir nu converge c
atre x.
Propozitie. Dat ind sirul (xn )nN , din Rp, si x Rp , urm
atoarele
armatii sunt echivalente:
i) (xn )nN nu converge catre x.
131

ii) exista o vecinatate V a lui x, astfel ca, pentru orice n N, exista


mn N, mn > n, astfel nct
xmn
/ V.
iii) exista o vecinatate V a lui x si un subsir al lui (xn )nN , astfel nct
nici unul dintre elementele subsirului nu se aa n V .
Comportamentul sirurilor convergente din Rp la operatiile algebrice
Propozitie
i) Fie sirurile (xn )nN si (yn )nN , din Rp , convergente c
atre x, respectiv
y.
Atunci sirurile (xn + yn )nN , (xn yn )nN si (xn yn )nN converg catre
x + y, x y si respectiv x y.
ii) Fie sirul (xn )nN , din Rp , convergent catre x Rp si (yn )nN , din R,
convergent catre y R.
Atunci sirul (xn yn )nN , din Rp , converge c
atre xy Rp .
iii) Fie sirul (xn )nN , din Rp , convergent c
atre x Rp si (yn )nN , din

R , convergent catre y R .
Atunci sirul ( y1n xn )nN , din Rp, converge c
atre y1 x Rp .
Trecerea la limit
a n inegalit
ati pentru siruri din Rp
Rezultatul de mai jose se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei valorii
minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213).
Propozitie. Fie sirul (xn )nN , din Rp , convergent catre x Rp . Daca
exist
a c Rp si r R, r > 0, astfel ca
xn c r,
pentru orice n N, atunci

x c r.

Demonstratie. Multimea
V = {y Rn | y c > r}
este deschisa.
132

Daca x V , atunci V este o vecinatate a lui x, deci exista nV N, astfel


ca, pentru orice n N, n nV sa avem
xn V ,
ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare
x
/ V,

adica

x c r.
Marginile unei submultimi m
arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv
a
Propozitie. Fie A o submultime marginita a lui R. Atunci exista doua
siruri (xn )nN si (yn )nN de elemente din A astfel nct
lim xn = inf A

si
lim yn = sup A.

Demonstratie. Conform denitiei marginii superioare a unei multimi,


pentru orice n N, exista yn A, astfel nct
1
sup A < yn sup A.
n
Prin urmare, deoarece
1
lim (sup A ) = sup A,
n
n
deducem c
a
lim yn = sup A.
n

Analog se g
aseste un sir (xn )nN de elemente din A cu proprietatea c
a
lim xn = inf A.

Observatie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume daca A este
o submultime a lui RP si a A, atunci exista un sir (xn )nN de elemente
din A astfel nct
lim xn = a.
n

133

Exercitii
1. Fie sirurile (xn )nN si (yn )nN , din R, convergente, astfel ca, pentru
orice n N, sa avem
x n yn .
Atunci
lim xn lim yn .

Mai general, daca (xn )nN , (yn )nN si (zn )nN , sunt trei siruri din R, astfel
ca, pentru orice n N, sa avem
x n yn z n ,
atunci, daca (xn )nN si (zn )nN sunt convergente si au aceeasi limita, (yn )nN
este convergent si
lim yn = x.
n

2. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din R, are limita x R, atunci sirul
(|xn |)nN are limita |x|.
3. Sa se arate ca

lim n n = 1.
n

4. Fie p Z si a (1, 1). S


a se arate c
a
lim np an = 0.

5. Fie sirul (xn )nN , din (0, ), astfel nct


xn+1
< 1.
n xn
lim

Atunci
lim xn = 0.

6. Fie sirul (xn )nN , din (0, ), astfel nct


xn+1
> 1.
n xn
lim

Atunci (xn )nN este divergent.

134

7. Fie sirul (xn )nN , din (0, ), astfel nct


1

lim (xn ) n < 1.

Atunci
lim xn = 0.

8. Fie sirul (xn )nN , din (0, ), astfel nct lim (xn ) n > 1.
n

Atunci (xn )nN este divergent.


9. Daca a, b R si 0 < b a, s
a se calculeze
1

lim (an + bn ) n .

10. S
a se calculeze
lim {(2 +

n
3) }

11. Fie sirul (xn )nN , din R si (0, ) astfel ca


lim |xn | = 1

si, pentru orice m, n N, avem


|xn + xn | .
Sa se arate ca (xn )nN este convergent si sa se precizeze posibilele valori
ale limitei lui (xn )nN .
12. S
a se arate c
a daca sirul de numere reale (xn )nN are proprietatea c
a
exist
a l R astfel nct orice subsir (xnk )kN al s
au are un subsir (xnkp )pN
care converge catre l, atunci el este convergent catre l.
13. Sa se arate ca daca sirul de numere reale (xn )nN are proprietatea
ca exist
a l R astfel nct subsirurile (x2n )nN si (x2n+1 )nN converg c
atre l,
atunci sirul (xn )nN converge c
atre l.
14. S
a se caracterizeze sirurile convergente de numere ntregi.
15. Fie x1 R si
$
$
xn+1 = $xn 21n $ ,
pentru orice n N.
S
a se studieze convergenta sirului (xn )nN .

135

Bibliograe
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 33883

136

PENTRU S
A
CRITERII DE CONVERGENT
IRURI

Teorema convergentei monotone


Criteriul lui Cauchy
Pentru a arata, cu metodele prezentate pna acum, ca un sir este convergent, trebuie sa cunoastem sau sa intuim care este limita sirului. De multe
ori, acest lucru nu este usor de realizat. Rezultatele urm
atoare vor elimina
partial acest neajuns.
Teorema de mai jos se va folosi, spre exemplu, n cadrul demonstratiei
propozitiilor de la paginile 162 si 165, propozitiei de la pagina 289, Teoremei
de reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 373), precum si n cadrul demonstratiei formulei lui Stirling (vezi pagina 460).
Teorema convergentei monotone. Fie (xn )nN un sir de numere reale
care este crescator (i.e.
xn xn+1 ,
pentru orice n N).
Atunci (xn )nN este convergent daca si numai daca este marginit, caz n
care
lim xn = supxn .
n

nN

Demonstratie.
Am v
azut acest rezultat n sectiunea precedent
a.
Mai mult, e
l = lim xn .
n

Atunci, pentru orice > 0, exist


a n N astfel ca, pentru orice n N,
n n s
a avem
l xn l + ,
de unde, avnd n vedere ca sirul (xn )nN este crescator, deducem ca
l supxn l + .
nN

137

Prin urmare,

pentru orice > 0, deci

$
$
$
$
$supxn lim xn $ ,
$ nN
$
n
lim xn = supxn .

nN

Exista

not

supxn = l.
nN

Atunci
xn l,
pentru orice n N.
Mai mult, avnd n vedere denitia supremumului, pentru orice > 0,
exista xn astfel ca
l < xn ,
de unde, deoarece sirul (xn )nN este cresc
ator, deducem c
a
l < xn l,
pentru orice n N, n n , adic
a
l = lim xn = supxn .
n

nN

Corolar. Fie (xn )nN un sir de numere reale care este descrescator (i.e.
xn xn+1 , pentru orice n N).
Atunci (xn )nN este convergent daca si numai daca este marginit, caz n
care
lim xn = inf xn .
n

nN

Criteriul lui Cauchy


Teorema anterioara este un instrument extraordinar de util, dar are inconvenientul ca se aplica numai pentru siruri monotone. Am dori, ca atare,
un alt criteriu care s
a implice convergenta, chiar dac
a sirul nu este monoton. Acesta este criteriul lui Cauchy, un criteriu foarte des utilizat (vezi
demonstratiile urm
atoarelor rezultate: Criteriului lui Dirichlet - pagina 189,
138

Teorema punctelor xe pentru contractii - pagina 229, Lema de la pagina


325).
Pentru nceput vom prezenta o form
a a teoremei Bolzano-Weierstrass
specializat
a pentru siruri, rezultat care va folosit n cadrul demonstratiei
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 140), Teoremei de permanenta a compacitatii pentru functiilor continue (vezi pagina 212), a Teoremei valorii minime
si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213), precum si a Teoremei
Arzel-Ascoli (vezi pagina 254).
Lema lui Cesro. Un sir ma
sir
rginit din Rp are (cel putin) un sub
convergent.
Demonstratie. Fie (xn )nN un sir marginit din Rp .
Dac
a exist
a numai un num
ar nit de valori distincte pentru elementele
sirului, atunci cel putin una dintre aceste valori se repet
a de o innitate de
ori, si, prin urmare, putem obtine un subsir al lui (xn )nN , alegnd aceast
a
valoare de ecare data cnd ea apare.
Daca exista un numar innit de valori distincte pentru elementele sirului,
cum multimea termenilor sirului este marginita
, conform teoremei BolzanoWeierstrass (vezi pagina 98), exist
a un punct de acumulare l Rp al multimii
termenilor sirului.
Fie xn1 un element al sirului astfel ca
xn1 l < 1.
Cum l este punct de acumulare pentru multimea
S1 = {xn | n N},
l este punct de acumulare si pentru multimea
S2 = {xn | n N, n > n1}.
Prin urmare, exist
a un xn2 S2 (deci n2 > n1 ) astfel nct
1
xn2 l < .
2
Continund n acest mod, g
asim un subsir (xnk )kN al lui (xn )nN , astfel
nct
1
xnk l < ,
k
139

pentru orice k N, deci

lim xnk = l.

Denitie. Un sir (xn )nN , din Rp , se numeste sir Cauchy dac


a pentru
orice > 0, exist
a n N, astfel nct, pentru orice m, n N, m, n n ,
avem
xm xn < .
Observatie. Spre deosebire de denitia sirului convergent care cuprinde
elemente "exterioare" sirului considerat (anume limita acestuia), denitia
sirului Cauchy are avantajul de a implica numai elementele sirului dat; prin
urmare, dezavantajul "ghicirii" valorii limitei unui sir pentru testarea convergentei acestuia cu ajutorul denitiei sirului convergent nu este prezent n
denitia sirului Cauchy.
Lem
a. Un sir convergent (xn )nN , din Rp , este sir Cauchy.
Lem
a. Un sir Cauchy (xn )nN , din Rp , este marginit.
Lem
a. Un sir Cauchy (xn )nN , din Rp , care are un subsir convergent,
este convergent.
Demonstratie. Deoarece sirul (xn )nN este Cauchy, pentru orice > 0,
exist
a n N astfel nct pentru orice m, n N, m, n n s
a avem
xm xn < .
Daca subsirul (xnk )kN converge catre l Rp , atunci, pentru orice > 0,
exista k N cu urmatoarele proprietati:
nk n
si

#
#
#xnk l# < .

Pentru orice numar natural n astfel ca n n , avem


#
# #
#
xn l #xnk l# + #xn xnk # < 2.
Prin urmare, sirul (xn )nN converge c
atre l.

Criteriul lui Cauchy. Un sir (xn )nN , din Rp, este convergent dac
a si
numai dac
a este Cauchy.
140

Demonstratie.
Vezi una dintre lemele de mai sus.
Daca sirul (xn )nN , din Rp , este Cauchy, atunci, asa cum am vazut
mai sus, este m
arginit. Conform lemei lui Cesro, el are un subsir convergent.
Lema de mai sus implic
a faptul c
a sirul (xn )nN este convergent.
Observatie. Importanta criteriului lui Cauchy rezida n posibilitatea
test
arii convergentei far
a a se face apel la elemente exterioare multimii termenilor sirului.
Exercitii
1. Sa se arate ca

1
= 0,
n n
lim

pentru orice (0, ).


2. S
a se arate c
a
lim an = 0,

pentru orice (1, 1).


3. Fie (0, ). Sa se arate ca sirul dat prin relatia de recurenta
1

xn+1 = (xn + ),
2
xn
pentru orice n N, unde x1 (0, ), este convegrent si

lim xn = .
n

4. Fie , [0, 1],

x1 =

si
xn+1 = ( xn )( xn ) + xn ,
pentru orice n N.
S
a se studieze convergenta sirului (xn )nN .
5. S
a se arate c
a dac
a sirul (xn )nN , din R, este m
arginit si
xn+1 xn
141

1
,
2n

pentru orice n N, atunci el este convergent.


6. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din R, este marginit si
xn+1 xn

1
,
n2

pentru orice n N, atunci el este convergent.


7. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din R, este marginit si

2n
xn+1 2 xn ,
pentru orice n N, atunci el este convergent.
8. Sa se arate ca daca sirul marginit (xn )nN , din R, satisface inegalitatea
1
2
xn+2 xn+1 + xn ,
3
3
pentru orice n N, atunci el este convergent.
9. Sa se studieze convergenta sirului (xn )nN , din R, dat de
xn =

1
1
(1)n+1
+ ... +
,
1! 2!
n!

pentru orice n N.
10. Sa se studieze convergenta sirului (xn )nN , din R, dat de
xn =

1 1
1
+ + ... + ,
1 2
n

pentru orice n N.
11. Sa se studieze convergenta sirului (xn )nN , din R, dat de x1 = 1,
x2 = 2, ...,
xn1 + xn2
xn =
,
2
pentru orice n N, n 2.
12. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din R, are proprietatea ca exista
(0, 1) astfel nct
|xn+1 xn+2 | < |xn xn+1| ,
pentru orice n N, atunci el este convergent.
142

13. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din (0, ), are proprietatea c
a
xn+1

1
Sn+1

((Sn 1)xn + xn1),

pentru orice n N, unde Sn = x1 + x2 + ... + xn , atunci el este convergent si


s
a se ae limita sa.
Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000

143

S
IRURI DE FUNC
TII

Convergenta
a si uniform
a pentru siruri de functii
simpl
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul .
Criteriul lui Cauchy pentru convergent
a uniform
a
Convergent
a simpl
a si uniform
a pentru siruri de functii
De multe ori, suntem confruntati cu un fenomen f care nu poate evaluat n mod nemijlocit, dar care este prezentat ca limita unui sir de alte
fenomene fn care pot controlate. Apare astfel, n mod natural, notiunea
de convergenta simpla pentru siruri de functii
Denitie. Fie (fn )nN un sir de functii, fn : D Rp Rq , pentru orice
n N, si f : D0 D Rp Rq .
Spunem ca sirul (fn )nN converge (simplu), pe D0 , c
atre f, si vom nota
s

fn f,
daca, pentru orice x D0 , avem
lim fn (x) = f (x),

i.e.
pentru orice x D0 si orice > 0, exista nx, N,
astfel nct, pentru orice n N, n nx, ,
avem
fn (x) f(x) < .
Exercitii
1. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) =
144

x
,
n

pentru orice x R si n N.
2. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : [0, 1] R,
fn (x) = xn ,
pentru orice x R si n N.
3. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) =

x2 + nx
,
n

pentru orice x R si n N.
4. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) =

sin(nx)
,
n

pentru orice x R si n N.
5. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) = {

x
,
n
1
,
n

dac
a n este impar
,
dac
a n este par

pentru orice x R si n N.
6. S
a se studieze convergenta simpl
a a sirului de functii, fn : [a, b] R,
fn (x) =

[nf(x)]
,
n

pentru orice x R si n N, unde a, b R si f : [a, b] R.


Observatie. Suntem interesati n a studia n ce masura proprietatile
functiilor fn se transmit la functia f. A
sa cum arata exemplul 2 de mai
sus (unde desi functiile fn sunt continue, functia limita nu are aceasta proprietate), convergenta simpla nu este instrumentul adecvat acestui scop. O
analiz
a geometric
a a exemplului de mai sus arat
a c
a motivul discontinuit
atii
functiei limita n 1 este faptul ca, pe masur
a ce n creste, gracul lui fn se
departeaza de gracul lui f n apropierea lui 1. Prin urmare avem nevoie de
o noua notiune de convergenta pentru siruri de functii, convergenta care sa
oblige "gracul lui fn s
a convearga c
atre gracul lui f".
Denitie. Fie (fn )nN un sir de functii, fn : D Rp Rq , pentru orice
n N, si f : D0 D Rp Rq .
145

Spunem ca sirul (fn )nN converge uniform, pe D0, catre f, si vom nota
u

fn f,
daca
pentru orice > 0, exista n N, astfel nct,
pentru orice n N, n n , si orice x D0 ,
avem
fn (x) f(x) < .
u

Observatie. n cazul n care p = q = 1, fn f nseamna c


a pentru
orice > 0, exista n N, astfel nct, pentru orice n N, n n , avem
f(x) < fn (x) < f (x) + ,
pentru orice x D0, adica pentru orice > 0, exista n N, astfel nct,
pentru orice n N, n nx, , gracul lui fn se aa ntre Gf si Gf + , adica
"gracul lui fn converge c
atre gracul lui f".
Observatie. Vom vedea c
a notiunea de convergenta uniforma pentru
siruri de functii este cea care permite transferul propriet
atilor lui fn la f, n
particular, permite permutarea limitei cu derivata si cu integrala. De asemenea, ea ne permite constructia unor obiecte matematice foarte "exotice", ca
de exemplu functii din R n R care sunt continue, dar sunt nederivabile n
orice punct al lui R, curbe a caror imagine umple un patrat etc. (vezi paginile
481-483).
Observatie. Din p
acate, fenomenul convergentei uniforme nu apare n
situatiile ntlnite de catre zicieni att de des pe ct ar dori-o ace
stia. Din
acest motiv, n cadrul teoriei integralei Riemann, permutarea limitei cu integrala are loc ntr-un cadru prea restrns n raport cu nevoile impuse de
zic
a. Acesta constituie unul dintre motivele care au condus la elaborarea
teoriei integralei Lebesgue.
Lema urm
atoare furnizeaz
a o conditie necesar
a si sucient
a pentru ca un
sir de functii s
a nu convearg
a uniform.

146

Lem
a. Fie (fn )nN un sir de functii, unde fn : D Rp Rq , pentru
orice n N, si f : D0 D Rp Rq .
Atunci (fn )nN nu converge uniform, pe D0 , catre f, daca si numai daca
exist
a 0 R, 0 > 0, un subsir (fnk )kN al lui (fn )nN si un sir (xk )kN de
elemente din D0, astfel nct
fnk (xk ) f (xk ) 0,
pentru orice k N.
Exercitii. S
a studieze convergenta uniform
a a sirurilor de functii prezentate mai sus.
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul .
Denitie. Daca f : D Rp Rq este o functie marginita, denim
norma lui f prin
f = sup f(x) .
xD

Exercitiu. Sa se arate ca . verica proprietatile normei.


Propozitie. Un sir (fn )nN de functii marginite, fn : D Rp Rq ,
converge uniform, pe D0, c
atre f : D Rp Rq dac
a si numai dac
a
lim fn f = 0.

Exercitiu. S
a se aplice aceast
a propozitie pe exemplele de mai sus.
Criteriul lui Cauchy pentru convergent
a uniform
a
Ca si n cazul sirurilor de numere reale, prezent
am un criteriu de tip
Cauchy (care va folosit n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze -vezi
pagina 249, precum si a Teoremei Arzel-Ascoli -vezi pagina 254).
Criteriul lui Cauchy pentru convergent
a uniform
a. Fie sirul (fn )nN
p
q
de functii marginite, fn : D R R .

147

Atunci exista f : D Rp Rq astfel nct (fn )nN converge uniform, pe


D, catre f, daca si numai daca pentru orice > 0, exista n N, astfel ca
pentru orice m, n N, m, n n sa avem
fn fm < .
Exercitii
1. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma pentru urmatoarele
siruri de functii:
i) fn : [1, 1] R,
x
fn (x) =
,
1 + n2 x2
pentru orice n N si x [1, 1].
ii) fn : [0, 1] R,
fn (x) = xn (1 xn ),
pentru orice n N si x [1, 1].
iii) fn : [0, ) R,
fn (x) =

x
,
x+n

pentru orice n N si x [0, ).


iv) fn : [a, b] R,
fn (x) =

x
,
x+n
pentru orice n N si x [a, b], unde 0 < a < b.
Observatie. Exercitiile iii) si iv) arat
a c
a este important s
a preciz
am pe
ce multime studiem convergenta uniforma.
v) fn : (1, 1) R,
1 xn
fn (x) =
,
1x
pentru orice n N si x (1, 1).
2. Fie fn : A R R un sir de functii care converge uniform c
atre
fn
f : A R R. S
a se arate c
a sirul de functii (gn )nN , unde gn = 1+f
2,
n
pentru orice n N, converge uniform.

148

Bibliograe
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Ion Colojoar
a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz
a Matematic
a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002, - cota la
biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39681
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 23777

149

S
A UNUI S
LIMITA SUPERIOARA
I INFERIOARA
IR

Notiunea de limit
a superioar
a si limit
a inferioar
a pentru un sir
m
arginit de numere reale
Caracterizarea convergentei sirurilor m
arginite cu ajutorul
limitelor superioar
a si inferioar
a
n aceasta sectiune vom introduce notiunile de limita superioara si limit
a inferioara pentru un sir m
arginit de numere reale care sunt utile pentru
"clasicarea" sirurilor divergente.
Notiunea de limit
a superioar
a si limit
a inferioar
a pentru un sir
m
arginit de numere reale
Supremumul unei submultimi S a lui R poate descris ca ind inmumul
multimii acelor numere reale ce sunt mai mari dect orice element al lui S.
Este util sa se relaxeze aceasta conditie si sa se considere inmumul
multimii acelor numere reale pentru care exist
a numai un num
ar nit de
elemente ale lui S mai mari dect ele.
Din mai multe motive, n cazul sirurilor de numere reale este important
sa se considere o usoara modicare a acestui concept. ntr-adevar, un sir
(xn )nN , de numere reale, furnizeaza o submultime a lui R, dar sirul poseda
o structur
a suplimentar
a prin faptul c
a elementele sale sunt indexate dup
a
N, deci avem aici o ordonare, care nu este prezent
a n cazul unei multimi
arbitrare de numere reale. Ca urmare, acelasi num
ar poate s
a apar
a de mai
multe ori n multimea termenilor sirului, fenomen ce nu este prezent pentru
multimi arbitrare de numere reale. Suntem condusi astfel la urmatoarea
Denitie. Fie (xn )nN un sir de numere reale marginit superior. Atunci
limita superioar
a a sa, notat
a
lim sup xn
sau
lim xn ,

150

este inmumul multimii numerelor reale v, cu proprietatea ca exista un


numar nit de numere naturale n astfel nct
v < xn .
Similar, e (xn )nN un sir de numere reale m
arginit inferior. Atunci
limita inferioar
a a sa, notata
lim inf xn
sau
limxn ,
este supremumul multimii numerelor reale v, cu proprietatea c
a exist
a un
numar nit de numere naturale n, astfel nct
v > xn .
Observatie. Dac
a (xn )nN este un sir de numere reale marginit, atunci
limita superioara si limita inferioara exista si sunt unice.
Observatie. Unii autori folosesc notatia lim sup xn = pentru a marca
faptul ca
sirul de numere reale (xn )nN este nemarginit superior, respectiv
notatia lim inf xn = pentru a marca faptul ca sirul de numere reale
(xn )nN este nemarginit inferior.
Exist
a si alte moduri de a caracteriza limita superioar
a a unui sir de
numere reale. Anume avem:
R.

Propozitie. Fie (xn )nN un sir de numere reale marginit superior si l


Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente:
i)
l = lim sup xn .

ii) pentru orice > 0, exista un numar nit de numere naturale n astfel
nct
l + < xn ,
dar exist
a un numar innit de numere naturale n astfel nct
l < xn .
151

iii)
l = inf

sup xn .

l = lim

sup xn .

mN nN, nm

iv)
m nN, nm

v)
l = sup{x R | exista un subsir (xnk )kN al lui (xn )nN astfel ca lim xnk = x}.
k

Observatie. Multimea
{x R | exista un subsir (xnk )kN al lui (xn )nN astfel ca lim xnk = x}
k

care poarta numele de multimea punctelor limita ale sirului (xn )nN , ne da,
prin "bogatia" elementelor sale, o masura asupra "gradului" de divergenta
al unui sir, anume, cu ct aceasta multime are mai multe elemente, cu att
sirul n cauz
a este "mai divergent".
Exercitiu. Formulati si demonstrati propozitia analoag
a pentru limita
inferioara.
Caracterizarea convergentei sirurilor m
arginite cu ajutorul limitelor superioar
a si inferioar
a
Teorem
a. Un sir de numere reale marginit (xn )nN este convergent daca
si numai daca
lim inf xn = lim sup xn ,
caz n care limita sirului este aceasta valoare comuna.
Demonstratie.
Fie
l = lim xn .
n

Atunci, pentru orice > 0, exist


a n N astfel ca pentru orice n N,
n n s
a avem
l xn l + .
Ultima inegalitate arata ca

lim sup xn l +
152

iar prima ca
l lim inf xn .
Prin urmare
lim sup xn lim inf xn 2,
pentru orice > 0, deci
lim inf xn = lim sup xn = lim xn .
n

Fie
l = lim inf xn = lim sup xn .
Atunci, pentru orice > 0, exista n1 N astfel ca pentru orice n N,
n n1 s
a avem
xn l +

si exista n2 N astfel ca pentru orice n N, n n2 sa avem


l xn .
Atunci, pentru orice n N, n max{n1 , n2 }, avem
l xn l + ,
deci
l = lim inf xn = lim sup xn = lim xn .
n

Observatie. Teorema de mai sus subliniaz


a modul n care notiunile de
limita superioara si inferioara contribuie la clasicarea sirurilor divergente
prin evaluarea distantei dintre limita inferioara si cea superioar
a, anume cu
ct distanta dintre lim inf xn si lim sup xn este mai mare, cu att sirul n
cauz
a este "mai divergent".
Exercitii
1. S
a se determine lim inf xn si lim sup xn pentru:
i)
2 + (1)n
n
xn =
,
n + sin
(1)
1+n
2
pentru orice n N.
153

ii)
xn =

1 + (1)n
n
+ (1)n
,
2
2n + 1

pentru orice n N.
iii)
1 1
n
xn = (1 + )n [ + (1)n ] + cos
,
n 2
2
pentru orice n N.
iv)
xn = 1 + 2(1)n+1 + 3(1)

n(n+1)
2

pentru orice n N.
2. Fie (xn )nN si (yn )nN doua siruri de numere reale marginite.
S
a se arate c
a:
a)
lim inf xn lim sup xn .
b) daca c R, c 0, atunci
lim inf cxn = c lim inf lxn
si
lim sup cxn = c lim sup xn .

b ) daca c R, c 0, atunci
lim inf cxn = c lim sup xn
si
lim sup cxn = c lim inf xn .
c)
lim inf xn + lim inf yn lim inf (xn + yn ).
d)
lim sup (xn + yn ) lim sup xn + lim sup yn .
e) daca
x n yn ,
pentru orice n N, atunci
lim inf xn lim inf yn
154

si
lim sup xn lim sup yn .
Observatie. n general, inegalit
atile de mai sus sunt stricte.
Pentru a justica acest fapt se poate studia cazul
xn = (1)n
si
yn = (1)n+1 ,
pentru orice n N.
3. Pentru un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive, sa se arate ca
lim

xn+1
xn+1
lim n xn lim n xn lim
.
xn
xn

n x )

n particular, dac
a sirul ( xxn+1
)
este
convergent,
atunci
s
i
s
irul
(
nN
n nN
n
este convergent si

xn+1
lim n xn = lim
.
n
n xn
4. Pentru un sir marginit (xn )nN de numere reale pozitive, sa se arate
ca
lim(2 xn+1)xn 1.
5. Pentru un sir m
arginit (xn )nN de numere reale cu proprietatea c
a
pentru orice > 0, exista n N, astfel nct pentru orice n N, n n si
pentru orice p N avem
xn xn+p < ,
s
a se arate c
a sirul considerat este convergent.
6. Pentru un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive, s
a se arate c
a
lim

x1 + x2 + .... + xn1 + xn
4.
xn

S
a se arate c
a exist
a un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive pentru
n1 +xn
care lim x1 +x2 +....+x
= 4.
xn
7. Pentru un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive, s
a se arate c
a
lim n(

1 + xn+1
1) 1.
xn
155

Sa se arate ca exista un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive pentru
care lim n( 1+xxnn+1 1) = 1.
7. Fie un sir crescator (xn )nN de numere reale strict pozitive care are
proprietatea c
a
xnm nxm ,
pentru orice n, m N.
Sa se arate ca daca sup xnn < , atunci sirul ( xnn )nN este convergent.
nN

8. S
a se arate c
a sirul (xn )nN de numere reale dat prin relatia de recurenta
2
xn+2 =
,
xn+1 + xn
pentru orice n N, unde x1 , x2 (0, ), este convergent.
Bibliograe
1. Ion Colojoara, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz
a Matematic
a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002, - cota la
biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39681
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
4. Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, notiuni
fundamentale, Editura S
tiintic
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985, - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II32924

156

METODA LUI CESRO DE SUMARE

S
irul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Convergenta implic
a convergenta n sensul lui Cesro
Vom prezenta n aceasta sectiune un alt instrument care permite "manipularea" sirurilor divergente, instrument care se va dovedi util n studiul
seriilor Fourier.
S
irul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Chiar dac
a un sir nu este convergent, este posibil s
a i se ataseze o limit
a
generalizata.
Denitie. Daca (xn )nN este un sir de elemente din Rp, atunci sirul
(Sn )nN , denit de
x1 + x2 + ... + xn
Sn =
,
n
pentru orice n N, se numeste sirul mediilor aritmetice ale lui (xn )nN .
Observatie. Deoarece considerarea mediei aritmetice tinde sa netezeasca
eventualele uctuatii ale lui (xn )nN , ne asteptam ca sirul (Sn )nN sa aiba
mai multe sanse de convergent
a dect sirul (xn )nN .
Denitie. n conditiile de mai sus, daca sirul (Sn )nN converge catre y,
spunem c
a sirul (xn )nN este Cesro sumabil catre y (sau c
a (xn )nN este
Cesro convergent).
Observatie. Conceptul de sumabilitate Cesro se va dovedi util n cadrul
teoriei seriilor Fourier, mai precis n cadrul teoremei lui Fejr (vezi pagina
503).
Not
a istoric
a. Ernesto Cesro (1859-1906) s-a n
ascut la Napoli, Italia.
Tat
al s
au a fost printre primii fermieri italieni care au folosit mecanizarea
n agricultura. Cesro a studiat la Gimnaziul din Napoli si Nola, precum
157

si la cole des Mines din Lige, cu Catalan. Acesta l-a ajutat sa publice
primul sau articol de matematica, n 1883. Era primul articol dintr-o serie de
noua avnd drept subiect teoria numerelor. Cesro a frecventat, la Sorbona,
cursurile predate, printre altii, de Hermite (care a si citat n una dintre
lucr
arile sale un rezultat al lui Cesro) si Darboux. n urma unui conict cu
unul dintre profesorii s
ai de la Lige, avnd si suportul lui Dini, primeste o
bursa care-i va permite sa studieze la Universitatea din Roma. n 1887 obtine
titlul de doctor. Dupa o scurta perioada ca profesor la un liceu din Roma
devine titularul catedrei de Matematic
a de la Universitatea din Palermo,
catedr
a pe care o ocup
a pn
a n 1891, an n care devine titularul catedrei de
Analiz
a Matematica de la Universitatea din Napoli. Principalele contributii
ale lui Cesro au privit geometria diferential
a. Ele sunt cuprinse n cartea
intitulata Lezione di Geometria intriseca (1896). Prin lucrarile lui privind
zica matematica, a fost unul dintre cei care au raspndit n Europa ideile
lui Maxwell (trebuie mentionat c
a a fost necesar un timp ndelungat pentru
ca oamenii de stiinta s
a nteleag
a importanta acestora). Moartea lui Cesro
s-a produs n circumstante tragice, anume n urma ncercarii de a-si salva de
la nec propriul u n vrsta de 17 ani.
Este rezonabil sa ne asteptam ca limita generalizata a unui sir convergent
sa e chiar limita sa.
Convergenta implic
a convergenta n sensul lui Cesro
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei lui
Tauber (vezi pagina 492).
Teorem
a. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente, din Rp, care converge
catre x, atunci sirul (Sn )nN converge c
atre x.
Demonstratie. Deoarece
lim xn = x,
n

pentru orice > 0, exist


a n N astfel nct pentru orice n N, n n s
a
avem
xn x < .
De asemenea, exista M R, astfel nct
xn x < M,
158

pentru orice n N.
Atunci, pentru n N, n n , avem
Sn x =

(x1 x) + (x2 x) + ... + (xn x)

(x1 x) + ... + (xn x) (xn +1 x) + ... + (xn x)


+

n
n
M
n n
n
+
.
n
n
Cum
M
lim n
= 0,
n
n
exista n0 N, astfel nct pentru orice n N, n n0 sa avem

M
< .
n

Prin urmare, pentru orice n N, n max{n , n0}, avem


Sn x < 2,
deci
lim Sn = x.

Observatie. Una dintre cele mai spectaculoase aplicatii ale metodei de


sumare a lui Cesro este teorema lui Fjer, care arm
a ca o functie continua
se determina din seria sa Fourier folosind procesul sumabilitatii Cesro, desi
nu poate determinat
a ntotdeauna din seria sa Fourier folosind convergenta
obisnuit
a.
Exercitii
1. S
irul dat de
xn = 1 + (1)n ,
pentru orice n N, nu este convergent, dar este Cesro sumabil catre 1,
care este cea mai naturala alegere pentru o limita generalizata
a lui (xn )nN ,
deoarece acest sir are dou
a subsiruri convergente c
atre 0 si respectiv 2.
2. Dac
a (xn )nN este un sir monoton de numere reale, care este Cesro
sumabil catre x R, atunci (xn )nN converge catre x R.
159

3. Fie (xn )nN si (yn )nN doua siruri de numere reale convergente catre

l R, respectiv l R.
Atunci sirul (zn )nN , dat de
zn =

x0 yn + x1 yn1 + ... + xn y0
,
n+1

pentru orice n N, este convergent c


atre ll .
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

160

NUMERELE e S
I
+ ... + n!1 ) = lim (1 + n1 )n = e
n
e este irational
lim (1 + 12 + ... + n1 ln n) =

lim (1 +

1
1!

1
2!

O sum
a de bani S0 , investit
a cu o dobnd
a anual
a de r% va genera, dup
a
un an, n cazul calcul
arii anuale a dobnzii, o sum
a de
S0 + rS0 = S0 (1 + r).
Dac
a dobnda este calculat
a semestrial, dup
a primul semestru suma generat
a este de
r
r
S0 + S0 = S0 (1 + ),
2
2
iar dup
a un an este de
r
r r
r
S0 (1 + ) + S0(1 + ) = S0 (1 + )2 ,
2
2 2
2
sum
a mai mare dect cea acumulat
a n cazul calculului anual al dobnzii,
deoarece, n acest al doilea caz, dobnda acumulata n primul semestru se va
constitui ntr-o noua suma care, la rndul ei, va genera dobnda n cel de al
doilea semestru.
n cazul n care dobnda este calculat
a de n ori pe an, suma generat
a
dup
a un an este
r
S0 (1 + )n .
n
Cu ct n este mai mare, cu att investitia este mai protabila.
Suma maxim
a ce se poate obtine dup
a un an este
r
S0 lim (1 + )n .
n
n
Asadar, n mod natural suntem condusi la studiul limitei sirului
1
lim (1 + )n .
n
n
Aceasta este si motivul pentru care limita sirului descris mai sus poarta
numele de baza logaritmului natural.
161

lim (1 +

1
1!

1
2!

+ ... +

1
)
n!

Propozitie. Sirurile

= lim (1 + n1 )n = e
n

1
((1 + )n )nN
n

si

1
1
1
+ + ... + )nN
1! 2!
n!
sunt convergente si au aceeasi limita notata cu e.
Demonstratie. Conform cu inegalitatea mediilor, avem
(1 +

n(1 + n1 ) + 1
1
1 n n+1
1
((1 + ) )
<
=1+
,
n
n+1
n+1
i.e.
(1 +

1 n
1 n+1
) < (1 +
) ,
n
n+1

pentru orice n N.
Prin urmare sirul, de termen general ((1 + n1 )n )nN este strict cresc
ator.
Sa observam ca pentru orice n N, n > 2 si orice k {1, ..., n} este
valabil
a inegalitatea
1
1
Cnk k < ,
n
k!
deci
n
n
!
1 n ! k 1
1
(1 + ) =
Cn k <
<
n
n
k!
k=0
k=0
<1+

1
1
1
1
+(
+
+ ... +
)=
1!
12 23
(n 1) n

1
1
) = 3 < 3,
n
n
pentru orice n N, n > 2, deci sirul de termen general ((1 + n1 )n )nN este
marginit superior.
Prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul de termen general ((1 + n1 )n )nN este convergent.
= 2 + (1

162

Fie

1
lim (1 + )n = e.
n
n
Dupa cum am observat mai sus, avem
1
1
1
1
(1 + )n < 1 + + + ... + ,
n
1! 2!
n!
pentru orice n N, n > 2.
Pentru orice m, n N, m > n > 2, avem
(1 +

1 m
1
1 1
n 1
n+1
m 1
) = 1 + Cm
+ ... + Cm
+ Cm
+ ... + Cm
,
n
n+1
m
m
m
m
mm

deci

1
1
n 1
+ ... + Cm
< (1 + )m ,
n
m
m
m
de unde, prin trecere la limit
a dup
a m, obtinem
1
1 + Cm

1+

1
1
1
+ + ... +
< e.
1! 2!
n!

Asadar

1
1
1
1
(1 + )n < 1 + + + ... +
< e,
n
1! 2!
n!
pentru orice n N, n > 2, de unde deducem c
a sirul de termen general
(1 +

1
1
1
+ + ... + )nN
1! 2!
n!

este convergent si
lim (1 +

1
1
1
+ + ... + ) = e.
1! 2!
n!

e este irational
Propozitie. e
/ Q.
Demonstratie. Sa remarcam faptul ca, pentru orice q N, avem
e = 1+

1
1
1
1
1
+ + ... + + lim (
+ ... +
).
m
1! 2!
q!
(q + 1)!
m!
163

Deoarece
1
1
1
1
1
+ ... +
=
[1 +
+ ... +
]<
(q + 1)!
m!
(q + 1)!
q+2
(q + 2)(q + 3)...m
<

1
1
1
1
[1 +
+
... +
]=
2
(q + 1)!
q + 2 (q + 2)
(q + 2)mq1

1 mq
1 ( q+2
)
1
1
1
q+2
1 q+2
1
=
<
<
=
,
1
1 =
2
(q + 1)! 1 q+2
(q + 1)! 1 q+2
q! (q + 1)
q! q(q + 2)
q! q

pentru orice q, m N, m > q, deducem c


a
lim (

1
1
1
+ ... +
)<
,
(q + 1)!
m!
q! q

deci
e (1 +

1
1
1
1
+ + ... + ) <
,
1! 2!
q!
q! q

pentru orice q N.
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exist
a p, q N astfel nct
p
e= .
q
Atunci q > 1 (pentru ca e (2, 3)).
Deoarece
p
1
1
1
1
0 < (1 + + + ... + ) <
,
q
1! 2!
q!
q q!

deducem c
a

p
1
1
1
1
0 < q![ (1 + + + ... + )] < < 1,
q
1! 2!
q!
q
ceea constituie o contradictie, deoarece
p
1
1
1
q![ (1 + + + ... + )] Z.
q
1! 2!
q!

164

lim (1 + 12 + ... +

1
n

ln n) =

Propozitie. Sirul

(1 +

1
1
+ ... + ln n)nN
2
n

este convergent.
Limita sa se noteaza cu .
Demonstratie. Asa cum am vazut mai sus
(1 +

1 n
) < e,
n

pentru orice n N, n 2.
Conform inegalitatii mediilor, avem
1 + n(1 n1 )
1
1 n n+1
1
(1 (1 ) )
<
= 1
,
n
n+1
n+1
deci
(1

1 n
1 n+1
) < (1
) ,
n
n+1

de unde

1
(1

1 n+1
)
n+1

<

i.e.

1
,
(1 n1 )n

1
1 n
(1 + )n+1 < (1 +
)
n
n1
pentru orice n N, n 2.
Deoarece
1
lim (1 + )n+1 = e,
n
n
deducem c
a
1
e < (1 + )n+1 ,
n
pentru orice n N, n 2.
Asadar
1
1
(1 + )n < e < (1 + )n+1 ,
n
n
165

de unde, avnd n vedere monotonia functiei logaritmice, avem


1
1
< ln(n + 1) ln n < ,
n+1
n
pentru orice n N, n 2.
Cu notatia
cn = 1 +

(*)

1
1
+ ... + ln n,
2
n

inegalitatea de mai sus arat


a c
a
cn+1 cn < 0,
pentru orice n N, n 2.
Asadar sirul (cn )nN este descrescator.
De asemenea, prin sumarea inegalitatilor de tip (), deducem ca
0 < cn ,
pentru orice n N.
Prin urmare sirul (cn )nN este marginit inferior.
n concluzie, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul (cn )nN este convergent.
Observatie. este cu aproximatie de cinci zecimale 0, 57721.
Nu se cunoaste daca este numar rational.
Deoarece
lim ln n = ,
n

deducem ca
lim (1 +

1
1
+ ... + ) = .
2
n

Exercitii.
1. S
a se arate c
a dac
a sirul de numere reale (xn )nN are proprietatea c
a
lim xn = sau lim xn = , atunci

lim (1 +

1 xn
) = e.
xn

166

2. Daca, pentru orice n N, consideram

1
1
1
+ + ... + ,
1! 2!
n!
atunci exista un sir convergent (n )nN care are proprietatea ca
xn = 1 +

lim n = 1

si
e = xn +
pentru orice n N.
3. Sa se arate ca

n
,
n n!

lim (n!e [n!e]) = 0.

4. Fie (xn )nN un sir de numere reale astfel nct


xn < n,
pentru orice n N si

lim xn = .

S
a se arate c
a

xn n
) = 0.
n
n
un sir de numere reale pozitive astfel nct
lim (1

5. Fie (xn )nN

lim xn = .

Sa se arate ca

xn n
) = .
n
n
un sir de numere reale pozitive si p N.
lim (1 +

6. Fie (xn )nN


Sa se arate ca

x1 + xn+p n
) ep .
n
xn
7. S
a se determine a R astfel nct sirul (n{an!})nN s
a e convergent.
8. Sa se arate ca
1
1
1
lim ( +
+ ... + ) = ln 2.
n n
n+1
2n
lim (

9. Sa se arate ca sirul ({1 + 12 + ... +


167

1
n

ln n})nN nu este convergent.

Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39801
4. Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, notiuni
fundamentale, Editura S
tiintic
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985, - cota
la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32924
5. Andrei Vernescu, Num
arul e si Matematica Exponentialei, Editura Universit
atii din Bucuresti, 2004 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti

168

INFINITA

S
IRURI DE NUMERE REALE CU LIMITA
n conformitate cu denitia topologiei pe R si a limitei unui sir de elemente
dintr-un spatiu topologic, suntem condusi la urmatoarea
Propozitie. Pentru un sir (xn )nN de numere reale avem lim xn =
n
daca si numai daca pentru orice R, exist
a n N astfel nct pentru
orice n N, n n s
a avem
xn > .
Propozitie. Pentru un sir (xn )nN de numere reale avem lim xn =
n
daca si numai daca pentru orice R, exist
a n N astfel nct pentru
orice n N, n n sa avem
xn < .
Exercitii
Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri de numere reale.
Atunci:
i) dac
a lim xn = si lim yn = l R {}, atunci lim (xn + yn ) = ;
n

ii) daca lim xn = si lim yn = l R {}, atunci lim (xn + yn ) =


n
n
n
;
iii) dac
a lim xn = si lim yn = l (0, ], atunci lim (xn + yn ) = ;
n
n
n
iv) daca lim xn = si lim yn = l [, 0), atunci lim (xn +yn ) = ;
n

v) daca lim xn = si lim yn = l (0, ], atunci lim (xn +yn ) = ;


n

vi) daca lim xn = si lim yn = l [, 0), atunci lim (xn +yn ) = ;


n

vii) daca xn = 0, pentru orice n N, atunci lim |xn | = daca si numai


n

1
n xn

daca lim

= 0.

169

LEMA LUI STOLZ-CESRO


Un instrument foarte util pentru calculul limitelor de siruri este lema lui
Stolz-Cesro care permite determinarea limitei unui sir n cazul n care ne
confruntam cu situatii de genul 00 sau
.

Not
a istoric
a. Otto Stolz (1842-1905) s-a n
ascut n Hall, Tirol, Austria.
A studiat la Gimnaziul si Universitatea din Insbruck. n 1864 primeste titlul
de doctor n matematica de la Universitatea din Viena, cu o teza de geometrie, unde functioneaza ca Privatdozent pna n 1871. ntre 1869 si 1871,
beneciind de o burs
a, urmeaz
a la Berlin cursurile lui Weierstrass, Kummer
si Kronecker si la Gttingen cursurile lui Klein. Sub inuenta lui Weierstrass
devine interesat de probleme de analiz
a matematica. n 1876 devine profesor
la Universitatea din Insbruck.
Teorem
a. Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri de numere reale astfel nct
(yn )nN este strict cresc
ator si
lim yn = .

Atunci, dac
a exist
a lim

xn+1 xn

n yn+1 yn

xn
n yn

R, exist
a si lim

si

xn
xn+1 xn
= lim
.
n yn
n yn+1 yn
lim

Demonstratie. Cu notatia lim

xn+1 xn

n yn+1 yn

= l vom studia cazurile:

i) l =
ii) l =
iii) l R.
Pentru cazul i), avem c
a pentru orice > 0, exist
a n N astfel nct
yn > 0
si

i.e.

xn+1 xn
> 3,
yn+1 yn
xn+1 xn > 3(yn+1 yn )
170

pentru orice n N, n n .
Atunci, prin adunarea inegalitatilor de mai sus corespunzatoare lui n
{n , n + 1, ..., m}, obtinem
xm+1 xn > 3(ym+1 yn ),
i.e.

xm+1
yn
xn
> 3 3 +
ym+1
ym+1 ym+1

pentru orice m N, m n .
Deoarece lim yn = , exist
a m N astfel nct
n

$
$
$ xn $
$
$
$ ym+1 $ <

si

$
$
$ yn $ 1
$
$
$ ym+1 $ < 3 ,

pentru orice m N, m m .
Prin urmare, pentru orice m N, m max{n , m }, avem
xm+1
> 3 = ,
ym+1
ceea ce arata ca

xn
= .
n yn
lim

Cazul ii) se trateaza asemanator.


Pentru cazul iii), avem ca pentru orice > 0, exista n N astfel nct
yn > 0
si

i.e.

$
$
$ xn+1 xn
$
$
$ < ,

l
$ yn+1 yn
$

(l )(yn+1 yn ) < xn+1 xn < (l + )(yn+1 yn )


pentru orice n N, n n .
171

Atunci, prin adunarea inegalitatilor de mai sus corespunzatoare lui n


{n , n + 1, ..., m}, obtinem
(l )(ym+1 yn ) < xm+1 xn < (l + )(ym+1 yn ),
i.e.
xn
yn
xm+1
xn
yn
(l ) <
l<
(l + ) +
ym+1
ym+1
ym+1
ym+1
ym+1
pentru orice m N, m n .
Deoarece lim yn = , exist
a m N astfel nct
n

<

xn
<
ym+1

si
< (l + )

yn
<
ym+1

pentru orice m N, m m .
Prin urmare, pentru orice m N, m max{n , m }, avem
3 = <
ceea ce arata ca

xm+1
l < + + = 3,
ym+1

xn
= l.
n yn
lim

Teorem
a. Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri de numere reale astfel nct
(yn )nN este strict monoton si
lim xn = lim yn =0.

Atunci, dac
a exista lim

xn+1 xn

n yn+1 yn

R, exista si lim

xn

n yn

si

xn
xn+1 xn
= lim
.
n yn
n yn+1 yn
lim

Demonstratie. Putem presupune, f


ar
a pierderea generalit
atii, c
a sirul
(yn )nN este strict descrescator.
172

Cu notatia lim

xn+1 xn

n yn+1 yn

= l, vom studia cazurile:

i) l =
ii) l =
iii) l R.
Pentru cazul i), avem c
a pentru orice > 0, exist
a n N astfel nct
xn+1 xn
> 3,
yn+1 yn
i.e.
xn+1 xn < 3(yn+1 yn )
pentru orice n N, n n .
Atunci, prin adunarea inegalit
atilor de mai sus corespunz
atoare lui k
{n, n + 1, ..., m}, obtinem
xm+1 xn < 3(ym+1 yn ),
i.e.
xn xm+1 > 3(yn ym+1),
de unde

xn
ym+1 xm+1
> 3 3
+
,
yn
yn
yn
pentru orice m, n N, m > n n ,
Pentru n N, n n xat, deoarece lim xp = lim yp = 0, exist
a m N,
p

m > n n astfel nct


si

<

xm +1
yn

ym +1
1
< ,
yn
3

deci

xn
ym +1 xm +1
> 3 3 + > 3 = ,
yn
yn
yn
Prin urmare, pentru orice n N, n n , avem
xn
> ,
yn

173

ceea ce arata ca

xn
= .
n yn
lim

Cazul ii) se trateaz


a asem
an
ator.
Pentru cazul iii), avem c
a pentru orice > 0, exist
a n N, astfel nct
l <

xn+1 xn
< l + ,
yn+1 yn

i.e.
(l + )(yn+1 yn ) < xn+1 xn < (l )(yn+1 yn )
pentru orice n N, n n .
Atunci, prin adunarea inegalit
atilor de mai sus corespunz
atoare lui k
{n, n + 1, ..., m}, obtinem
(l + )(ym+1 yn ) < xm+1 xn < (l )(ym+1 yn ),
i.e.
xm+1 + (l + )(ym+1 yn ) < xn < xm+1 + (l )(ym+1 yn ),
de unde
xm+1 (l )(ym+1 yn ) < xn < xm+1 (l + )(ym+1 yn ),
deci
xm+1
ym+1
xn
xm+1
ym+1
(l )
<
l <
(l + )
+
yn
yn
yn
yn
yn
pentru orice m, n N, m > n n .
Pentru n N, n n xat, deoarece lim xp = lim yp = 0, exist
a m N,
p

m > n n astfel nct

xm +1
< ,
yn
ym +1
< (l ) <
yn
<

si
< (l + )

ym+1
< ,
yn

174

deci

xn
l < + + = 3,
yn

3 = <
ceea ce arata ca

xn
= l.
n yn
lim

Exercitii
1. Fie l R si (xn )nN un sir de numere reale cu proprietatea c
a
lim [(n + 1) xn+1 nxn ] = l.

Sa se arate ca
lim xn = l.

2. Fie (xn )nN un sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea ca

lim n (xn+1 xn ) = 1.

Sa se arate ca
lim xn =

si
lim

xn = 1.

3. Fie (xn )nN un sir de numere reale cu proprietatea ca x1 > 0 si


xn+1 =

nxn
,
n + x2n

pentru orice n N.
S
a se calculeze
lim xn .

4. Fie l R si (xn )nN un sir de numere reale cu proprietatea ca


lim (xn+3 3xn+2 + 3xn+1 xn ) = l.

S
a se calculeze

xn
.
n n3
lim

175

5. Fie (xn )nN un sir de numere reale cu proprietatea ca


lim (xn+2 + 2xn+1 + xn ) = 0.

S
a se arate c
a

xn
= 0.
n n2
un sir de numere reale cu proprietatea c
a exist
a a, b R
lim

6. Fie (xn )nN


astfel nct

lim x2n = a

si
lim x2n+1 = b.

Sa se calculeze
lim

x1 + x2 + ... + xn
.
n
doua sir de numere reale cu proprietatea ca

7. Fie (xn )nN si (yn )nN


x1 > 0, y1 > 1,

xn+1 =
si

xn
1 + yn x2n

%
&
yn+1 = yn 1 + x2n ,

pentru orice n N.
Sa se arate ca sirul (zn )nN , unde

z n = x n yn ,
pentru orice n N, este convergent.
8. Fie sirul (xn )nN , unde x1 = e si
1

xn+1 = e x1

+...+ x1

pentru orice n N.
Sa se calculeze :
i)
lim xn .

ii)

xi xj
.
4
n
n
1i<jn
lim

176

Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801

177

SERII DE ELEMENTE DIN Rp


n ceea ce ma priveste, marturisesc ca toate rationamentele si calculele bazate
pe serii neconvergente mi s-au parut totdeauna aproape suspecte.
Jean d Alembert
The term innite summation is an oxymoron. Innite means without limit,
nonterminating, never ending. Summation is the act of coming to the highest point
(summus, summit), reaching the totality, achieving the conclusion. How can we
conclude a process that never ends? The phrase itself should be a red ag alerting
us to the fact that something very subtle and nonintutive is going on. It is safer
to speak of an innite series for a summation
that has no end, but we shall use
'
the symbols of adition, the + and the
. We need to remember that they no
longer mean quite the same thing. The Greeks of the classical era avoided such
dangerous constructions. An illustration of this can be found in the quadrature
of the parabola by Archimedes of Syracuse. To make the problem concrete, we
state it as one of nding the area of the region bouned below by y = x2 , above
by y = 4, and on the left by the y axis. We mark the following points: O(0, 0),
1
9
P (0, 4), A(2, 4), B(1, 1), C1 ( 12 , 14 ), C2 ( 32 , 94 ), D1 ( 14 , 16
), D2 ( 34 , 16
), D3 ( 54 , 25
),
16
7 49
D4 ( 4 , 16 ), ... . The area of the triangle OP A is 4. It can be shown that the
area of triangle OAB is 1, the sum of the areas of the triangles OBC1 and BAC2
is 14 , the sum of the areas of triangles OC1 D1 , C1 BD2 , BC2 D3 , and C2 AD4 is
1
, and so on. As we take more triangles, we get succesive approximations to the
16
1
total area: 4, 4 + 1, 4 + 1 + 14 , 4 + 1 + 14 + 16
, ... . Archimedes then makes the
observation that each of these sums brings us closer to 16
. ... A modern reader
3
is inclided to make the jump to an innite summation at this point and say that
1
the actual area is 4 + 1 + 14 + 16
+ ... = 16
. This is precisely what Archimedes
3
did not do. He proceeded very circumspectly, letting K denote the area to be
calculated and demonstrating that K could not be larger that 16
nor less than 16
.
3
3
... It may seem that Archimedes did a lot of unnecessary work simply to avoid
innite summations, but there is a good reason to avoid innite summations for
they are manifestly not summations in the usual sense. Ordinary sums are very
well behaved. They are associative ..., they are commutative ... . These simple
facts do not always hold for innite sums.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 13-15
To be able to treat innite summations with the care that they require, we

178

need to view them from a dierent angle. The rst step in this transformation of
perspetive is to move from the endless sum to an endless sequence of partial sums.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina 119.

Notiunea de serie de elemente din Rp


Operatii algebrice cu serii
Serii absolut convergente si serii semiconvergente
Produsul a dou
a serii
Notiunea de serie de elemente din Rp
Conceptul de serie, care ncearca sa dea sens "sumelor innite", s-a dovedit
util n denirea unor constante importante (e, , ), precum si n denirea
riguroasa a functiilor elementare.
Denitie. Daca (xn )nN este un sir de elemente din Rp , denim seria
generat
a de (xn )nN ca ind sirul S = (Sn )nN , unde
Sn =

n
!
xk .
k=1

Dac
a sirul (Sn )nN este convergent, lim Sn se nume
ste suma seriei si se
n
noteaza cu S.
xn -urile poarta numele de termenii seriei, iar Sn -urile de sume partiale.

'
'
'
'
Prin conventie, simbolurile
xn ,
xn ,
xn sau
xn vor desemna
n=1

nN

n1

att seria generata de (xn )nN , ct si suma sa, n cazul n care seria este
convergent
a.

Observatie. Desi n general elementele unei serii sunt indexate cu numere naturale, exista situatii n care este de preferat sa ncepem indexarea
cu n = 0 sau cu n = k, unde k N.
Observatie. Urm
atorul rezultat furnizeaza o conditie necesara, nsa nu
si sucienta, pentru convergenta unei serii.

179

'
Lem
a. Daca seria
xn , cu termeni din Rp , este convergenta, atunci
lim xn = 0. Reciproca nu este adevarata.

Demonstratie. ntr-adevar,

lim xn = lim (Sn Sn1) = 0.

Urm
atoarele dou
a rezultate decurg ndat
a din cele corespunz
atoare din
capitolul privind sirurile de elemente din Rp .
'
Teorem
a. Fie (xn )nN un sir de elemente din [0, ). Atunci
xn este
convergenta daca si numai dac
a sirul sumelor partiale (Sn )nN este marginit.
n acest caz
!
xn = lim Sn = supSn .
n

nN

'
Criteriul lui Cauchy. Seria
xn , cu termeni din Rp, este convergent
a
daca si numai daca pentru orice R, > 0, exista
n

N,
astfel
ca
pentru

orice m, n N, m n n , avem
Sm Sn = xn+1 + xn+2 + ... + xm < .
Exemple standard de serii (seria geometric
a si seria armonic
a)
' n
1. Pentru a R, seria
a , numita seria geometrica, este convergenta
dac
a si numai dac
a |a| < 1.
' 1
2. Pentru a R, seria
, numita seria armonic
a, este convergenta
na
daca si numai dac
a a > 1.
Operatii algebrice cu serii din Rp
'
'
Teorem
a. Daca seriile
xn si 'yn , cu termeni din Rp , sunt con'
vergente, atunci seriile (xn + yn ) si
(xn yn ) sunt convergente si sunt
valabile relatiile
!
!
!
(xn + yn ) =
xn +
yn
si

!
!
!
(xn yn ) =
xn
yn .
180

'
Daca seria ' xn , cu '
termeni din Rp , este convergenta, c R, iar w Rp ,
atunci seriile
cxn si
w xn sunt convergente si
!
!
cxn = c
xn
si

w xn = w

xn .

Serii absolut convergente si serii semiconvergente


a (xn )nN este un sir de'
elemente din Rp , spunem c
a seria
' Denitie. Dac
xn este absolut convergent
a daca seria
xn este convergenta.
O serie, cu termeni din Rp , se nume
ste semiconvergenta daca este convergent
a, dar nu este absolut convergent
a.
Observatie. Pentru seriile care au drept termeni numere reale pozitive
nu exista
distinctie ntre notiunile de convergenta
si convergenta
absoluta.
Folosind criteriul lui Cauchy, se poate demonstra urm
atoarea:
'
Teorem
a. Dac
a seria
xn , cu termeni din Rp , este absolut convergenta,
atunci ea este convergenta.
Teorema urmatoare arata ca termenii seriilor absolut convergente pot
manipulati precum termenii sumelor nite, adic
a nu este important
a ordinea
n care se sumeaza.
'
p
Teorem
a. Fie
xn o serie absolut convergenta cu termeni
' din R ,
cu suma S. Atunci pentru orice bijectie : N N, seria
x(n) este
convergenta si are suma S.
Demonstratie. Notnd x(n) cu ym , avem
!
y1 + y2 + ... + ym
xn ,
'
deci seria
x(n) este absolut convergent
a.

Fie S suma sa.


Pentru orice R, > 0, exist
a n N, astfel ca pentru orice m, n N,
m n n , avem
S (x1 + x2 ... + xn ) <
181

si
xn+1 + ... + xm < .
Alegem r astfel ca
#
#
#
#
#S (y1 + y2... + yr )# <

si astfel ca elementele x1 , x2 , ..., xn s


a se ae printre elementele y1 , y2, ..., yr .
n continuare alegem m n astfel ca elementele y1 , y2 , ..., yr s
a se ae
printre elementele x1 , x2 , ..., xm .
Atunci
#
#
#
#
S

S
#
# S (x1 + x2 ... + xn ) + x1 + x2... + xn (y1 + y2 ... + yr )
#
#
#
#
+ #S (y1 + y2 ... + yr )#

+ (xn+1 + ... + xm ) + < 3,


pentru orice > 0, deci

S = S.
Teorema urm
atoare arata c
a, spre deosebire de seriile absolut convergente,
seriile semiconvergente au un comportament total opus n privinta sumei
seriei obtinute n urma permutarii termenilor. Pentru demonstratie se poate
consulta [3], paginile 232-234.
'
Teorem
a. Fiind dat
a o serie semiconvergenta de numere reale
un
n

si doua numere elemente , din R, astfel nct , exista o bijectie


: N N cu proprietatea c
a
limSn () =
si
limSn () =
unde
Sn () :=

n
!
i=1

182

u(i) .

Produsul a dou
a serii
Urmatoarea denitie este motivata de modul n care se nmultesc doua
polinoame si este utila n demonstrarea proprietatilor uzuale ale functiilor
elementare.
Denitie. Pentru seriile

'

yi si

i=0

'

zj , cu termeni din Rp , se dene


ste

j=0

produsul Cauchy al lor ca ind seria

'

xk , unde

k=0

xk = y0 zk + y1 zk1 + ... + yk z0 .
Remarc
a. Produsul Cauchy a doua serii convergente nu este, n general,
o serie convergent
a. Spre exemplu, produsul Cauchy al seriei convergente

'
(1)n

cu ea nsasi nu este o serie convergenta.


n+1
n=0

Teorem
a. Daca seriile, cu termeni din Rp ,

'

i=0

yi si

'

zj sunt absolut

j=0

convergente, cu sumele x, respectiv y, atunci produsul Cauchy al lor este o


serie absolut convergenta cu suma x y.
'
'
Teorema
din R,
an si
bn ,
'lui Mertens. Fie seriile, cu termeni
'
astfel nct
an converge absolut catre A, iar
bn converge catre B.
Atunci produsul Cauchy al lor este o serie convergent
a cu suma AB.
Not
a istoric
a. Franz Mertens s-a n
ascut n 1840 n Prusia. A studiat la Berlin cu Kronecker si Kummer. n 1865 obtine titlul de doctor n
matematici, iar apoi profeseaza n Cracovia, Graz si Viena. Contributiile sale
esentiale sunt n teoria analitica a numerelor. A murit n 1927.
'
'
din R,
an si
bn'
, iar
' Teorema lui Cesro. Fie seriile, cu termeni
'
cn produsul Cauchy al celor doua. Daca
an converge catre A, iar
bn
converge
c
a
tre
B,
atunci,
notnd
cu
(C
)
s
irul
sumelor
par
t
iale
ele
seriei

n
n
'
cn , avem
C1 + C2 + ... + Cn
lim
= AB.
n
n

183

Exercitii
1. Sa se arate ca

'

1
n(n+1)(n+2)

= 12 .

n=1
'
2. Fie (an )nN un sir'de numere reale. Dac
a seria
an este convergent
a,
este convergenta seria ' a2n ? Dar, n cazul n care an 0, pentru orice n,

este convergenta seria


an ?
'
3. Fie (an )nN un sir de numere reale. Daca seria
' an este convergenta
si an 0, pentru orice n, este convergent
a seria
an an+1 ?

4.
Fie
(a
)
un
s
ir
de
elemente
din
(0,
).
S
a se arate c
a seria
n nN
' a1 +...+an
este divergenta.
n
'
5. Fie (an'
)nN un sir de numere reale. Daca seria
an este convergenta,
a1 +2a2 ...+nan
atunci seria
este convergenta.
n(n+1)
6. Fie (an'
)n un sir descrescator de elemente din [0, ). Sa se arate
ca, dac
a seria
an este convergent
a, atunci lim nan = 0. Este adev
arat
a
n
reciproca?
7. Fie (an )n un sir de numere reale astfel ca lim an = 0. S
a se arate ca
n
'
'
seriile
an si (an + 2an+1 ) au aceeasi natura.

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000.
3. G.E. Silov,
Analiz
a matematic
a. Functii de o variabil
a, Editura

S
tiintica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985 - cota la biblioteca Facultatii de
Matematic
a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32958

184

PENTRU SERII
CRITERII DE CONVERGEN
TA

Criteriile de comparatie
Criteriul raportului si criteriul r
ad
acinii
Criteriul lui Raabe
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Unele functii elementare ca sume de serii
Pentru stabilirea naturii unei serii dispunem de unele criterii de convergenta.
Criteriile de comparatie
Criteriul de comparatie cu inegalit
ati. Fie (xn )nN si (yn )nN doua
siruri de elemente din [0, ), astfel nct exista n0 N cu proprietatea ca
x n yn ,
pentru orice n '
N, n n0 .
'
Daca seria
yn este convergenta, atunci si seria
xn este convergenta.
Criteriul de comparatie la limit
a. Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri
de elemente din (0, ).
'
'
a) Dac
a lim xynn (0, ), atunci seriile
xn si
yn au aceeasi natur
a.
n
'
'
xn
b) Daca
yn este convergenta
xn
lim yn = 0 si seria
, atunci si seria
n
este convergent
a.
'
'
c) Daca lim xynn = si seria
yn este divergenta, atunci si seria
xn
n
este divergenta.
Observatie. Criteriile de mai sus sunt utile daca dispunem de ni
ste
serii standard a caror natur
a este cunoscuta (
si care de obicei sunt seria
geometrica si seria armonica) si de inegalit
ati si limite standard adecvate.

185

Criteriul raportului si criteriul r


ad
acinii
Criteriul r
ad
acinii (al lui Cauchy).
a) Daca (xn )nN este un sir de elemente din Rp , astfel nct exista r
[0, 1) si n0 N, astfel ca, pentru orice n N, n n0 , avem
1

(xn ) n r,

'
atunci seria
xn este absolut convergenta.
b) Daca exista r (1, ) si n0 N, astfel ca, pentru orice n N,
n n0, avem
1
(xn ) n r,
'
atunci seria
xn este divergenta.
'
Corolar. Pentru r (0, 1), notnd cu S suma seriei
xn , iar cu Sn
sumele sale partiale avem,
S Sn

r n+1
,
1r

pentru orice n N, n n0 .
Corolar. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp , astfel nct exist
a
'
1 not
lim (xn ) n = r, atunci seria
xn este absolut convergent
a pentru r
n
[0, 1) si divergenta.pentru r (1, ).
Criteriul raportului (al lui DAlembert).
a) Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct exista
r [0, 1) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0 , avem
xn+1
r,
xn

'
atunci seria
xn este absolut convergent
a.
b) Dac
a exist
a r (1, ) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0 ,
avem
xn+1
r,
xn
'
atunci seria
xn este divergenta.
186

Not
a istoric
a. Jean Le Rond DAlembert (1717-1783) a fost secretarul
Academiei Franceze; a contribuit la studiul dinamicii si al ecuatiilor diferentiale.
'
Corolar. Pentru r [0, 1), notnd cu S suma seriei
xn , iar cu Sn
sumele sale partiale avem,
r
S Sn
xn ,
1r
pentru orice n N, n n0 .

Corolar. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct
'
xn+1 not
exist
a lim xn = r, atunci seria
xn este absolut convergent
a pentru
n

r [0, 1) si divergent
a pentru r (1, ).

Remarc
a. Desi criteriul rad
acinii este mai puternic dect cel al raportului, el este mai usor de aplicat, de cele mai multe ori. Dac
a r = 1, ambele
criterii sunt inutilizabile. n acest caz, urm
atorul criteriu poate decide natura
seriei.
Criteriul lui Raabe
Criteriul lui Raabe
a) Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct exista
r (1, ) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0, avem
xn+1
r
1 ,
xn
n

'
atunci seria
xn este absolut convergenta.
b) Daca exista r (, 1) si n0 N, astfel ca pentru orice n N,
n n0, avem
xn+1
r
1 ,
xn
n
'
atunci seria
xn nu este absolut convergent
a.
Demonstratie. a) S
a presupunem c
a (xn )nN este un sir de elemente din
Rp {0}, astfel nct exista r (1, ) si n0 N cu proprietatea ca pentru
orice n N, n n0 sa avem
xn+1
r
1 ,
xn
n
187

i.e.
n xn+1 (n 1) xn (r 1) xn ,
adica
0 < (r 1) xn (n 1) xn n xn+1 .
Prin urmare, sirul (n xn+1 )nN este descresc
ator ncepnd cu rangul n0,
deci m
arginit.
Prin adunarea inegalitatilor de tipul celor de mai sus, obtinem
(r 1)(xn0 + ... + xn ) (n0 1) xn0 n xn+1 ,
pentru
orice n N, n n0 , ceea'ce arata ca sirul sumelor partiale ale seriei
'
xn este marginit, i.e. seria
xn este absolut convergenta.
b) Sa presupunem ca (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel
nct exist
a r (, 1) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0,
avem
xn+1
r
1 ,
xn
n
i.e.

n xn+1 (n r) xn (n 1) xn .
Prin urmare, sirul (n xn+1 )nN este crescator ncepnd cu rangul n0,
deci exista un numar real strict pozitiv c astfel nct
xn+1

c
,
n

pentru orice n N, n '


n0 .
'
1
Cum seria armonic
a
este
divergent
a
,
deducem
c
a
seria
xn nu este
n
absolut convergenta.
Not
a istoric
a. Joseph L. Raabe (1801-1859) a predat la Zrich; a contribuit la studiul geometriei si al analizei matematice.
'
Corolar. Pentru r (1, ), notnd cu S suma seriei
xn , iar cu Sn
sumele sale partiale avem,
S Sn

n
xn+1 ,
r1

pentru orice n N, n n0 .
188

Corolar. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct
'
not
exist
a lim n(1 xxn+1
) = r, atunci seria
xn este absolut convergenta
n
n

pentru r (1, ) si nu este absolut convergenta, pentru r [0, 1).

Observatie. Formul
ari mai generale ale criteriilor de mai sus, care folosesc notiunile de limita superioara si limita inferioara, se pot g
asi n [2].
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Criteriile anterioare prezinta conditii n care o serie este absolut convergent
a. Deoarece, asa cum am mentionat, exist
a serii care sunt convergente
f
ar
a a absolut convergente, este util s
a dispunem de criterii care s
a garanteze convergenta acestor tipuri de serii.
p
Lema lui Abel. Fie (xn )nN si (yn )nN
'doua siruri de elemente din R ,
iar (sk )k sirul sumelor partiale ale seriei
yn .
Atunci, pentru m, n N, m n, avem
m
m
!
!
xj yj = (xm+1 sm xn sn1 ) +
(xj xj+1 ) sj .
j=n

j=n

Criteriul lui Dirichlet. Fie (xn )nN si (yn )nN doua siruri
' de elep
mente din R , iar (sk )kN sirul sumelor partiale ale seriei
yn . Presupunem
a sirul (xn )nN converge catre 0 si ca
' ca (sk )kN este marginit, c
seria
xn xn+1 este convergenta (de exemplu (xn )nN este un sir descrescator de numere
atre 0).
' reale pozitive, care converge c
Atunci seria
xn yn este convergenta.
Not
a istoric
a. Johann Peter Gustav Lejeunne Dirichlet s-a nascut n
februarie 1805 la Dren, Franta (acum n Germania). Merge la gimnaziu
n Bonn ncepnd din 1817, dar dup
a doi ani frecventeaz
a un alt colegiul
iezuit din Kln. Se hot
ar
aste s
a-si continue studiile la Paris unde frecventeaza cursurile de la Collge de France si de la Facult des Scientes unde are
ca profesori pe Fourier, Laplace, Legendre si Poisson. Din 1823 Dirichlet este
luat n ocrotire de catre generalul Foy (o gura celebra
din armata franceza
n timpul r
azboaielor lui Napoleon). n iulie 1825 prezint
a la Academia din
Paris primul lui articol, asupra teoremei lui Fermat, care-l va face faimos.
n acelasi an generalul Foy moare, iar Dirichlet se hotar
aste s
a se ntoarca
189

n Germania. Preda la universitatile din Breslau (1827), Colegiul Militar si


Universitatea din Berlin (1828-1855). A fost un bun prieten al lui Jacobi pe
care l-a si nsotit n Italia (1843) n perioada de convalescenta a acestuia.
n 1855 i se ofer
a catedra lui Gauss de la Gttingen. A avut numeroase
contributii la teoria numerelor, a introdus notiunea modern
a de functie, iar
studiile sale despre stabilitatea sistemului solar l-au condus la celebra problema a functiilor armonice care au conditii date pe frontiera. De asemenea
este faimos pentru stabilirea conditiilor pentru convergenta seriilor trigonometrice, publicate n 1828 n Crelles Journal. A murit n 1859 la Gttingen
(Germania).
Demonstratie. Fie M R, astfel ca
sk M,
pentru orice k N.
Atunci
# m
#
m
#!
#
!
#
#
xj xj+1}.
# xj yj # M{xm+1 + xn +
#
#
j=n

j=n

Faptul ca sirul (xn )nN converge c


atre 0 (mpreuna cu aplicarea criteriului
lui Cauchy, vezi pagina 140) va ncheia demonstratia.
Corolar. n conditiile de mai sus, cu ipoteza suplimentar
a c
a (xn )nN
este un sir descresca
tor
de
numere
reale
pozitive
care
converge
c
a
tre

0, avem,
pentru orice n N,
#
#
n
#!
#
!
#
#
xj yj # 2M xn+1 .
# x j yj
#
#
j=1

j=1

'
Criteriul ce urmeaza ntareste ipotezele asupra seriei yn , dar le slabeste
pe cele asupra sirului (xn )nN de elemente din R.
'
Criteriul lui Abel. Fie
yn o serie convergent
a de elemente din Rp ,
iar (xn )nN un sir
'de elemente din R care este monoton si convergent.
Atunci seria
xn yn este convergent
a.
190

Not
a istoric
a. Niels Henrik Abel s-a nascut n 1802 n Norvegia. Din
1815 a studiat la scoala din Christiania sub ndrumarea lui Bernt Holmboe
(din 1817), iar din 1821 la Universitatea din aceeasi localitate. n 1824 a
demonstrat imposibilitatea g
asirii solutiilor unui polinom de grad 5 prin
radicali. A avut contributii substantiale la teoria functiile eliptice, precum si la teoria lui Galois. De altfel primul volum al Crelles Journal, din
1827, contine un articol al lui Abel, anume "Recherches sur les fonctions
elliptiques". A murit n 1829, sanatatea sa ind subreda de multi ani.
Demonstratie. Sa presupunem ca sirul (xn )nN este crescator si ca limita
sa este x.
Atunci, pentru orice R, > 0 exist
a n N astfel ca pentru orice
m, n N, m n n s
a avem
xm+1sm xn sn1 < ,
'
unde (sk )k este sirul sumelor partiale ale seriei
yn .
n plus, e M R astfel ca
sk M,
pentru orice k N.
Atunci
# m
#
#!
#
#
#
# (xj xj+1)sj # |xn xm+1 | M.
#
#
j=n

Din cele de mai sus si lema lui Abel se deduce concluzia.


Corolar. n conditiile de mai sus, avem
#
#
n
#!
#
!
#
#
xj yj # |x| s sn + 2M x xn+1 .
# x j yj
# j=1
#
j=1

Exista o clasa importanta de serii, anume acelea care au termenii numere


reale cu semnele alternnd.
Denitie. Un sir (xn )nN de elemente din R {0} se numeste alternat
daca elementele multimii {(1)n xn | n N} sunt toate pozitive sau toate
negative. O serie generata de un sir alternat se numeste alternat
a.
191

Criteriul lui Leibniz. Fie (zn )nN un sir descresc


ator de elemente din
[0, ).
'
Atunci seria alternat
a (1)n zn este'
convergenta.
Mai mult, notnd cu S suma seriei
(1)n zn , iar cu Sn sumele sale
partiale avem
S Sn zn+1 ,
pentru orice n N.

Not
a istoric
a. Gottfried Leibniz (1646-1716) a studiat la scoala Nicolai
din Leipzig, precum si la Universitatea din acelasi oras si la cea din Jena. A
obtinut titlul de doctor( n drept de la Universitatea din Altdorf. Este primul
care foloseste notatia f(x)dx, ntr-un manuscris datat 21 noiembrie 1675
si ntr-un articol, aparut n Acta Eruditorum, n 1686. n aceeasi revista
publica, n 1684, detalii privind conceptiile sale privind calculul diferential
n cadrul articolului Nova Methodus pro Maximis et Minimis, itemque Tangentibus... A fost membru al Royal Society of London si al Accademia din
Roma. Este, alaturi de Newton, unul dintre fondatorii calcului diferential si
integral.
Unele functii elementare ca sume de serii
Notiunile anterioare ne permit sa (re)denim ntr-o maniera extrem de
riguroas
a functiile elementare.
1. Pentru orice x R, seria

n
'
x

n=0

n!

!
xn

n!
n=0

este absolut convergent


a si
= ex .

Sa se arate ca
ex ey = ex+y ,
pentru orice x, y R.

2. Pentru orice x, R, astfel nct |x| < 1, seria 1+

este absolut convergenta si


1+

!
( 1)....( n + 1)
n=1

n!

192

'
(1)....(n+1)

n=1

xn = (1 + x) .

n!

xn

3. Pentru orice x R, seria

'

n=0

2n+1

x
(1)n (2n+1)!
este absolut convergent
a si

suma sa se noteaz
a cu sin x.
Asadar

!
x2n+1
(1)n
= sin x.
(2n + 1)!
n=0
4. Pentru orice x R, seria

'

n=0

2n

x
(1)n (2n)!
este absolut convergent
a si

suma sa se noteaz
a cu cos x.
Asadar

!
x2n
(1)n
= cos x.
(2n)!
n=0
5. Au loc relatiile:

sin(x + y) = sin x cos y + sin y cos x,


cos(x + y) = cos x cos y sin x sin y,
sin(x) = sin x,
cos(x) = cos(x),
sin(0) = 0,
cos(0) = 1
si
sin2 x + cos2 x = 1,
pentru orice x, y R.
Exista un numar real, notat cu , astfel nct:

cos( ) = 0,
2
cos x > 0,
pentru orice x [0, 2 ) si
sin(x + 2) = sin x,

193

cos(x + 2) = cos x,

sin( x) = cos x,
2

cos( x) = sin x,
2
pentru orice x R.
6. Denim functia tg : R { 2 + n | n Z} R, prin
tg(x) =

sin x
cos x

si functia ctg : R {n | n Z} R, prin


ctg(x) =

cos x
.
sin x

Observatie. Pentru justicarea rezultatelor de mai sus, se pot consulta


[1] si [4].
Exercitii
1. S
a se arate c
a:

'
1
3
i)
sin 2n+1 cos 2n+1
= 12 sin 1;
ii)

n=1

'

iii)
iv)

3 nx

(1)n cos3n3

n=0

'

n=1

'

n=1

v)

'

n=0

1
n2

2
;
6

1
n4

4
;
90

1
(1)n 2n+1
=

= 34 cos x;

2. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie (an )n un sir descrescator de elemente din [0, ).
'
S
a
se
arate
c
a
seria
an este convergent
a dac
a si numai dac
a seria
' n
2 a2n este convergenta.
' 1
Aplicatie: stabiliti natura seriei
.
n log n
194

3. (Criteriul lui Gauss) Fie (an )nN un sir de numere reale strict
pozitive. Daca exista un sir marginit (bn )nN de numere reale, R si
> 0 astfel nct
an

bn
= 1 + + 1+ ,
an+1
n n
'
pentru orice n N, atunci seria
an este convergent
a dac
a > 1 si divergent
a dac
a 1.
Aplicatie: sa se arate ca daca , R si y R{0, 1, 2, 3, ..., n, ..},
atunci seria
1+

( + 1)( + 1)
( + 1)...( + n 1)( + 1)....( + n 1)
+
+...+
+..,
1!y
2!y(y + 1)
n!y(y + 1)...(y + n 1)

numita seria hipergeometrica, este convergenta dac


a si numai daca + < y.
Not
a istoric
a. Johann Carl Friedrich Gauss s-a nascut la Brunswick,
Germania, n aprilie 1777. nc
a de la 7 ani i-a uimit pe dasc
alii s
ai cu
abilit
atile sale matematice. n 1888 intr
a la gimnaziu, iar din 1792, cu sprijinul material al ducelui de Brunswick-Wolfenbttel, urmeaza Brunswick Collegium Carolinum. n 1795 merge la Universitatea din Gttingen unde devine
prieten cu Farkas Bolyai, prietenie ce va dura peste ani. Ducele de Brunswick
continu
a s
a-l sprijine material n decursul preg
atirii tezei sale de doctorat sub
ndrumarea lui Pfa. n 1801 public
a carte Disquisitiones Arithmeticae.
n 1807 devine directorul observatorului astronomic din Gttingen, iar n
1809 publica o a doua carte, intitulata Theoria motus corporum coelestium
in sectionibus conicis Solemambientum. Contributiile lui Gauss la astronomia teoretica iau sfrsit n 1817, desi va face observatii astronomice pn
a
la vrsta de 70 de ani. A mai publicat Disquisitiones generales circa seriem innitam, Methodus nova integralium valores per approximationem
inviendi, Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen, Theoria attractionis corporum sphaeroidicorum ellipticorum homogeneorum methodus
nova tractata, Disquisitiones generales circa supercies curva, ber ein
neues allgemeines Grundgesetz der Mechanik si Principia generalia theoriae
gurae uidorum in statu aequilibrii. I se ofer
a o pozitie la Universitatea
din Berlin, pe care nsa o refuza. n 1831, la Gttingen este numit profesor
zicianul Wilhelm Weber, mpreun
a cu care Gauss ncepe un studiu al magnetismului terestru, descopera legea lui Kirchho si construieste o variant
a
primitiv
a a telegrafului. A murit n februarie 1855.
195

n;

4. '
Sa se studieze natura urmatoarelor serii:
2
i)
en ;
1
' sin n(n+1)
ii)
1
1 ;
cos n
cos n+1
' 147....(3n+1)
iii)
xn , unde x (0, );
(n+1)!
'
iv) (n)xn , unde x (0, ) iar (n) reprezint
a num
arul divizorilor lui
' 1 n n
v)
(e) ;
'n!147....(3n2)
vi) ( 369....(3n) )2 ;
' (1) n ' (1) n

vii)
,
;
n
n
' (1)
n n+1
viii)
;
n
n
'
ix) ' sin (2 + 3) ;
x) ' cosnnx , unde x = 2k, k Z;
xi) sinnnx , unde x = 2k, k Z;
' cos n cos n1
xii)
;
n

'
xiii)
(1)n (1)nn+n sin 1n ;
xiv)

n 2.

n=2

'

n=1

1
,
xn

unde x1 = x2 = 1 si xn+1 = xn +

1
x ,
n2 n1

pentru orice n N,

Bibliograe
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagog
ica, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Faculta
t
ii
de
Matematic
a

si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32023


3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000.
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002- cota la
biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39801
196

CONTINUITATE

197

Cronologic, conceptul de continuitate este ulterior celui de derivat


a; logic, ns
a,
l precede. Derivata este, am putea spune, personajul principal al Calculului diferential, tot asa cum integrala este personajul principal al Calculului integral.
Derivata si integrala au avut de la nceput o interpretare geometric
a si zic
a
directa, ele constituiau pentru Newton si Leibniz modele matematice ale unor
realitati cu un continut intuitiv precis. Nu acelasi lucru se poate spune despre
continuitate, n ciuda faptului c
a termenul ca atare face imagine. Proprietatea de
continuitate a aparut n Analiza matematica nu la contactul ei direct cu realitatea
empiric
a, ci n laboratorul de lucru al matematicianului, din necesit
ati interne,
de ordin teoretic. Doua momente importante au marcat (dup
a Cauchy) evolutia
ntelegerii ideii de continuitate. n 1872, Weierstrass a socat lumea matematic
a
prin exemplul s
au de functie continu
a n orice punct din R, dar nederivabil
a n
nici un punct. n 1905, Emile Picard comenta ironic acest fapt, observnd c
a daca
Newton si Leibniz ar stiut de existenta unei functii ca aceea a lui Weierstrass,
calculul diferential nu ar mai fost creat. ... Pn
a la Weierstrass se credea c
a
derivabilitatea este o consecinta a continuit
atii, de aceea nici nu prea se vorbea de
derivabilitate, ci de derivat
a (derivabilitatea ind considerat
a echivalent
a cu continuitatea). n manualele de matematici din secolul al XIX-lea, inclusiv manualele
scrise de mari matematicieni, se "demonstra" ceea ce astazi atrage caderea la examen: Continuitatea implic
a derivabilitatea. Marele Cauchy nu f
acea distinctie ntre continuitate si derivabilitate; mai precis, nu b
anuia c
a una dintre aceste propriet
ati ar putea avea loc n absenta celeilalte. Al doilea moment important n claricarea ideii de continuitate este anul 1875, cnd Gaston Darboux d
a un exemplu
de derivata discontinua, aratnd totodata ca orice derivata are proprietatea valorii
intermediare (numita ast
azi proprietatea lui Darboux): Nu se poate trece de la o
valoare la alta f
ar
a a se parcurge toate valorile intermediare. Pn
a la Darboux,
matematicienii erau convinsi c
a proprietatea de continuitate este echivalent
a cu
proprietatea valorii intermediare; chiar termenul de continuitate si are explicatia
n aceasta interpretare. ntr-adev
ar, proprietatea lui Darboux consta n faptul ca
functia nu poate "s
ari" de la o valoare la alta, trecerea trebuind s
a se fac
a n mod
continuu (aici cuvntul continuu ind folosit n acceptiunea sa intuitiv
a). Dar, asa
cum, confundnd continuitatea cu derivabilitatea, Cauchy si alti mari matematicieni nu se nselau dect pe jumatate, deoarece derivabilitatea implic
a proprietatea
de continuitate, confuzia dintre continuitate si proprietatea lui Darboux continea si
ea jumatate de adevar, deoarece continuitatea implica proprietatea lui Darboux.
Prin claric
arile aduse de Weierstrass si Darboux, devenea clar c
a intuitia propriet
atii matematice de continuitate este foarte nsel
atoare, o adev
arat
a capcan
a
care urma sa e depasit
a abia n secolul nostru (i.e. XX), prin perfectionarea si

198

ranarea instrumentelor Analizei. O literatur


a considerabil
a privind propriet
atile
de continuitate, derivabiliate si proprietatea lui Darboux a permis s
a se precizeze
statutul acestora, gradul lor de independent
a si de conditionare reciproca.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 246-247
Continuity is such an obvious geometric phenomenon, that only slowly did it
dawn on mathematicians, that it needed a precise denition. Well into the 19th
century it was simply viewed as a descriptive term for curves that are unbroken.
The preeminent calculus text of that era was S. F. Lacroixs Trait lmentaire de
calcul direntiel et de calcul intgral. It was rst published in 1802. The sixth
edition appeared in 1858. Unchanged throughout these editions was its denition
of continuity: "By the law of continuity is meant that which is observed in the
description of lines by motion, and according to which the consecutive points of
the same line succeed each other without any interval". This intuitive notion of
continuity is useless when one tries to prove anything. The rst appearance of
the modern denition of continuity was published by Bernhard Bolzano in 1871 in
the Proceedings of the Prague Scientic Society under the title Rein analytischer
Beweis des Lehrsatzes dass zwieschen je zwey [sic] Werthen, die ein entgegengesetztes Resultat gewaehren, wenigstens eine reele Wurzel der Gleichung liege. This
roughly translates as Purely analytic proof of the theorem that between any two
values that yield results of opposite sign there will be at least one real root of the
equation. The title says it all. Bolzano was proving that any continuous function
has the intermediate value problem. Bolzanos article raises an important point.
If he has to prove that continuity implies the intermediate value property, then
he is not using the intermediate value property to dene continuity. Why not?
Such a denition would agree with the intuitive notion of continuity. If a function
is dened at every point on the interval [a, b], then to say it has the intermediate property is equivalent to saying that it has no jumps or breaks. There are
several problems with choosing this denition of continuity. A function that has
the intermediate value property on [0, 1] is not necessarily bounded on that interval. ... Another problem with using the intermediate value problem property
to dene continuity is that two functions can have it while their sum does not.
... Perhaps the most important aspect of continuity that the intermediate value
property lacks, and the one that may have suggested the modern denition, is
that if f is continuous in a neighborhood of a and if there is a small error in the
input so that instead of evaluating f at a we evaluate it at something very close
to a, then we want the output to be very close to f (a). The function dened by

199

f(x) = sin x1 , x = 0, satises the intermediate value property no matter how we


dene f(0), provided that 1 f(0) 1, but at a = 0 any allowance for error
in the input will result in an output that could be any number from 1 to 1. We

want to be able to control the variation in the output by setting a tolerance on the
input. ...This denition (i.e. the denition of continuity) does it all for us:
it implies the intermediate value property, it implies that a continuous function
on [a, b] is bounded and achieves its bounds on that interval, it is preserved when
we add two continuous functions or multiply them or even take compositions of
continuous functions.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 91-95.

TI LOCALE ALE FUNC


PROPRIETA
TIILOR CONTINUE

Denitia continuit
atii unei functii ntr-un punct; formul
ari
echivalente
Operatii algebrice cu functii continue
Continuitatea aplicatiilor liniare
avnd domeniul Rp si codomeniul Rq
Denitia continuit
atii unei functii ntr-un punct; formul
ari echivalente
Denitie. Fie f : D Rp Rq si a D. Spunem c
a functia f este
continua
n
a
dac
a
pentru
orice
vecin
a
tate
V
a
lui
f
(a),
exist
a o vecinatate

U a lui a (care depinde de V ), astfel ca pentru orice


x DU
sa avem
f (x) V .
Dac
a D1 D, atunci spunem c
a f este continu
a pe D1 dac
a f este
continu
a n orice punct din D1 .
Observatie. Denitia de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulat
a si n cadrul spatiilor topologice.
200

Observatie. Din denitia de mai sus decurge faptul ca daca a D D


(i.e. a este un punct izolat al lui D, adica exista o vecinatate U a lui a
cu proprietatea c
a U D = {a}), atunci f este continua n a. Se poate
consulta si Teorema de la pagina 259, care precizeaz
a conditii echivalente

pentru continuitate n cazul n care a D D .


Prezentam acum o propozitie care furnizeaza conditii echivalente pentru
continuitate. Ea se va dovedi utila n cadrul demonstratiilor urmatoarelor
rezultate: Teorema de permanenta a compacit
atii pentru functii continue
(vezi pagina 212), Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue
(vezi pagina 213), Teorema de la pagina 219, Teorema de la pagina 287, Lema
de la pagina 325.
Teorem
a. Fie f : D Rp Rq si a D.
Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) f este continua n a.
b) pentru orice R, > 0, exista R, > 0, astfel nct, daca
x D si x a < ,
atunci
f (x) f (a) < .
c) pentru orice sir (xn )nN , de elemente din D, care converge catre a,
sirul (f (xn ))nN converge c
atre f(a).
Demonstratie.
a) b) Multimea
M = {y Rq | y f(a) < }
este o vecin
atate a lui f (a).
Ca atare, exista U, vecinatate a lui a, astfel ca
x U D f(x) V .
Deoarece U este o vecin
atate a lui a, exist
a R, > 0 astfel nct
{x Rp | x a < } U ,
si ca atare, daca
x D si x a < ,
201

atunci
xU D
si deci
f (x) V ,
adica
f(x) f(a) < .
b) c) Fie (xn )nN un sir, de elemente din D, care converge c
atre a.
Fie R, > 0. Atunci exista R, > 0, astfel nct, daca
x D si x a < ,
atunci
f(x) f(a) < .
Exist
a n N cu proprietatea c
a pentru orice n N, n n avem
xn a < .
Cum xn D, pentru orice n N, deducem c
a
f (xn ) f(a) < ,
ceea ce arat
a c
a sirul (f (xn ))nN converge c
atre f(a).
c) a) Presupunem, prin reducere la absurd, c
a a) este fals
a.
Atunci exista V0 , vecinatate a lui f(a), astfel ca, pentru orice U, vecinatate a lui a, exista xU D U, astfel nct
f(xU )
/ V0 .
Pentru orice n N, consideram
Un = {x Rp | x a <

1
}.
n

Atunci, pentru orice n N, exista xn D Un , astfel nct


f(xn )
/ V0 ,
fapt care contrazice c). !
202

Criteriu de discontinuitate. Fie f : D Rp Rq si a D. Functia


f nu este continua
n a daca
si numai daca exista
un sir (xn )nN , de elemente
din D, care converge catre a, dar pentru care sirul (f(xn ))nN nu converge
c
atre f(a).
Teorem
a. Fie f : D Rp Rq si a D. Atunci f este continu
a n a
daca si numai daca pentru orice vecinatate V a lui f (a), exista
o
vecin
atate

U a lui a, astfel ca
U D = f 1 (V ).
Exercitii
1. Sa se studieze continuitatea urm
atoarelor functii:
a. f : R R, f (x) = c, pentru orice x R, unde c R;
b. f : [0, 1] { 32 } [2, 3] R, data de
1, x [0, 1]
f (x) = { 7, x = 32 .
2, x [2, 3]
c. f : R R, f(x) = x2 , pentru orice x R;
d. f : R {0} R, f (x) = x1 , pentru orice x R {0};
e. f : R R, dat
a de
f (x) = {

0, x 0
1, x > 0;

f. f : R2 R2 , f(x, y) = (2x + y, x 3y), pentru orice (x, y) R2 ;


g. f : R2 R2 , f(x, y) = (x2 + y 2, 2xy), pentru orice (x, y) R2 .
h. Fie f : R2 R o functie continu
a.
2. Fie g1 : R R, data de
g1 (x) = f(x, 0),
pentru orice x R, si g2 : R R, dat
a de
g2 (x) = f(0, x),
pentru orice x R.
Sa se arate ca g1 si g2 sunt continue.
203

Sa se arate ca daca g1 si g2 sunt continue n 0, nu rezulta, n general, ca


f este continua n 0.
3. Fie f : R R data de
f(x) = {

x = pq , unde p, q Z, q > 0, (|p| , q) = 1,


.
0,
x
/ Q sau x = 0
1
,
q

Functia descrisa mai sus poarta numele de functia lui Riemann.


Sa se studieze continuitatea lui f.
4. Fie f, g : R R dou
a functii continue si h : R R dat
a de
h(x) = {

f(x), x Q
.
g(x), x
/Q

Sa se arate ca h este continua n x0 R daca si numai daca


f (x0 ) = g(x0 ).
5. Fie f : R R o functie continua cu proprietatea ca exista un sir
(xn )nN de numere reale nenule avnd urmatoarele proprietati:
lim xn = 0

si
f(x + xn ) = f(x),
pentru orice x R si orice n N.
S
a se arate c
a f este constant
a.
6. Fie f, g : [0, 1] R doua functii cu proprietatea ca multimile punctelor
lor de continuitate sunt dense n [0, 1]. Sa se arate ca exista cel putin un punct
al intervalului [0, 1] n care ambele functii sunt continue.
7. S
a se arate c
a orice functie f : [0, 1] [0, 1] care are gracul nchis
(i.e. pentru orice sir (xn )nN de elemente din [0, 1] si orice x, y [0, 1] astfel
nct lim xn = x si lim f(xn ) = y, rezulta f(x) = y) este continua.
n

Operatii algebrice cu functii continue


Rezultatele de mai jos arata ca familia functiilor continue are un comportament "bun" la operatiile algebrice.

204

Teorem
a. Fie f, g : D Rp Rq , : D Rp R si a D. Daca
f, g si sunt continue n a, atunci f + g, f g, fg, f si f (daca (x) = 0
pentru orice x D) sunt continue n a.
Teorem
a. Fie f : D Rp Rq . Daca f este continua n a, atunci
f este continu
a n a.
Teorem
a. Fie f : D1 Rp D2 Rq si g : D2 Rp D3 Rr .
Daca f este continu
a n a, iar g este continu
a n f (a), atunci g f este
continu
a n a.
Continuitatea aplicatiilor liniare avnd domeniul Rp si codomeniul Rq
Pna acum am considerat functii generale.
n continuare vom considera o clasa speciala de functii, anume functiile
liniare.
Denitie. O functie f : Rp Rq se numeste liniara daca
f (x + y) = f(x) + f(y)
si
f(cx) = cf (x),
pentru orice x, y Rp si c R.
Teorem
a. Fie f : Rp Rq o functie liniara. Atunci exist
a pq numere reale, notate cij , i = 1, q, j = 1, p, astfel nct, pentru orice x =
(x1, x2 , ..., xp) Rp si y = f(x) = (y1 , y2, ..., yq ) Rq , avem:
y1 = c11x1 + c12 x2 + ... + c1p xp,
y2 = c21x1 + c22 x2 + ... + c2p xp,
.....
yq = cq1x1 + cq2x2 + ... + cqpxp .

205

Reciproc, daca consideram pq numere reale, notate cij , i = 1, q, j = 1, p,


atunci functia care asociaza orica
rui x = (x1 , x2 , ..., xp ) Rp , elementul
y = f(x) = (y1 , y2 , ..., yq ) Rq , descris de ecuatiile de mai sus, este liniar
a.
Demonstratie. Fie
e1 = (1, 0, ...., 0),
e2 = (0, 1, 0, ...., 0),
...
ep = (0, ...., 0, 1),
si
f(e1) = (c11, c21, ..., cq1),
f(e2) = (c12, c22, ..., cq2),
...
f (ep ) = (c1p , c2p , ..., cqp ).
Pentru un element arbitrar x = (x1, x2 , ..., xp ) Rp , avem
x = x1e1 + x2 e2 + ... + xp ep.
Cum f este liniar
a, avem
f(x) = x1 f (e1 ) + x2f (e2 ) + ... + xp f (ep ),
de unde
f(x) = x1 (c11 , c21 , ..., cq1 ) + x2 (c12 , c22 , ..., cq2 ) + ... + xp(c1p , c2p , ..., cqp) =
= (x1 c11 + x2 c21 + .... + xp c1p, ..., x1 cq1 + x2cq2 + ... + xp cqp ) = (y1 , y2, ..., yq ).
Reciproca este imediata. !
Rezultatul de mai sus ne va ajuta s
a stabilim c
a orice aplicatie liniar
a
f : Rp Rq este continu
a. Acest fapt se va folosi atunci cnd vom demonstra
Propozitia de la pagina 299, precum si atunci cnd vom demonstra Teorema
de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi pagina 304).

206

Propozitie. Pentru orice aplicatie liniara f : Rp Rq exist


a M
[0, ) cu proprietatea ca
f(x) M x ,

pentru orice x Rp .
n particular, o astfel de functie este continua.
Demonstratie. Avem, utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
(vezi pagina 86),
p
!
|yi |2 x2
|cij |2 ,
j=1

de unde

q
p
!
!

f (x) = y x (
p

i=1 j=1

|cij |2) 2 ,

pentru orice x R , i.e., cu notatia


q
p
!
!
1
M =(
|cij |2) 2 ,
i=1 j=1

avem

pentru orice x Rp .
Ca atare, avem

f(x) M x ,
q
p
!
!

f (u v) = f (u) f(v) (

i=1 j=1

|cij |2 ) 2 u v ,

pentru orice u, v Rp , ceea ce implic


a ndat
a continuitatea lui f . !
Observatie. Exista aplicatii liniare ntre anumite spatii normate (innit
dimensionale) care nu sunt continue.
Observatie. Functiile polinomiale, rationale (i.e. cele care sunt ct de
functii polinomiale), putere, exponential
a, logaritmic
a, sin, cos, tg, ctg sunt
continue.
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
207

TI GLOBALE ALE FUNC


PROPRIETA
TIILOR CONTINUE

Caracteriz
ari alternative pentru continuitatea global
a
Continuitate si conexitate:
Teorema de permanenta
atii pentru functii continue;
a conexit
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare.
Continuitate si compacitate:
Teorema de permanent
a a compacit
atii pentru functii continue;
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
Pna acum am studiat continuitatea unei functii local, adica ntr-un
punct. n continuare vom studia proprietatile functiilor care sunt continue
n ecare punct al domeniului de denitie.
Caracteriz
ari alternative pentru continuitatea global
a
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiilor urmatoarelor
rezultate: Teorema de permanenta a conexitatii (vezi pagina 210), Teorema
lui Bolzano a valorilor intermediare (vezi pagina 211), Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi pagina 216), Teorema lui Dini
(vezi pagina 220), Teorema continuit
atii uniforme (vezi pagina 226), Teorema
lui Tietze (vezi pagina 249).
Teorema de continuitate global
a. Fie f : D Rp Rq .
Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
a) f este continua pe D;

b) pentru orice G = G Rq , exista G1 = G1 Rp , astfel nct


G1 D = f 1 (G);
c) pentru orice H = H Rq , exist
a H1 = H1 Rp , astfel nct
H1 D = f 1 (H).
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulat
a si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei pastrndu-se.
208

Demonstratie
a) b) Fie

G = G Rq .

Daca a f 1 (G), deoarece G este o vecinatate a lui f(a), rezulta, folosind

continuitatea lui f n a, ca exista Ua = Ua Rq astfel nct


x Ua D f(x) G.
Alegem
G1 = Ua.
aG

b) a) Fie a D si G o vecinatate deschis


a a lui f (a).

Atunci exista G1 = G1 Rp astfel nct

G1 D = f 1 (G).
G1 este o vecin
atate deschis
a a lui a, deoarece a G1 .
Dac
a x G1 D, atunci f(x) G, deci f este continu
a n a.
Acum vom ar
ata c
a b) c).
Pentru nceput, sa observam ca pentru B Rq si C = Rq B avem
f 1(B) f 1 (C) =
si
f 1(B) f 1 (C) = D.

(1)

Daca B1 este o submultime a lui Rp astfel ca


B1 D = f 1 (B)
si C1 = Rp B1 , atunci

C1 f 1 (B) =

si
D = (B1 D) (C1 D) = f 1 (B) (C1 D).

(2)

Din formule (1) si (2) deducem c


a
C1 D = f 1(C).
Echivalenta b) c) decurge imediat din considerentele de mai sus. !
209

Corolar. Fie f : Rp Rq .
Urma
toarele armatii sunt echivalente:
a) f este continua pe Rp .

b) pentru orice G = G Rq , f 1 (G) este deschis


a n Rp .
q
1
c) pentru orice H = H R , f (H) este nchisa n Rp .
Observatie. Teorema de mai sus nu arma ca, pentru o functie continua
f si o multime deschisa G, f(G) este deschisa.
ntr-adevar, e f : R R, data de
f(x) =
pentru orice x R.
Atunci
Mai mult,

1
,
1 + x2

1
f ((1, 1)) = ( , 1].
2
1
f([1, ) = (0, ]
2

si
f(R) = (0, 1],
deci proprietatea unei multimi de a deschis
a sau nchis
a nu se p
astreaz
a
prin actiunea unei functii continue.
Vom vedea nsa c
a situatia este diferita n ceea ce priveste compacitatea
si conexitatea.
Continuitate si conexitate
Rezultatul de mai jos arata c
a imaginea unei multimi conexe printr-o
functie continua este o multime conexa.
Teorema de permanent
a a conexit
atii pentru functii continue.
p
q
Fie f : H R R . Dac
a H este conex
a si f este continu
a, atunci f (H)
este conexa.
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulat
a si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei pastrndu-se.

210

Demonstratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca f (H) este


neconexa.
Atunci exista doua multimi deschise A si B din Rq , astfel nct A f (H)
si B f(H) sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este f(H).
ntruct f este continu
a, conform Teoremei de continuitate global
a (vezi
p

pagina 208), exist


a dou
a multimi deschise A1 si B1 din R , astfel ca
A1 H = f 1 (A)
si
B1 H = f 1 (B).

Atunci A1 H si B1 H sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H,


ceea ce contrazice faptul c
a H este conex
a. !
Adjectivul continua pentru o functie sugereaza ca nu exista ntreruperi n
gracul functiei. Ca atare, urm
atorul rezultat nu este neasteptat.
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare. Fie f : H Rp R
o functie marginita
si continua, iar H conexa.
Dac
a k R satisface inegalitatea
inf{f(x) | x H} < k < sup{f(x) | x H},
atunci exista cel putin un punct n H n care f ia valoarea k.
Demonstratie. Fie multimile deschise si disjuncte
A = {t R | t < k}
si
B = {t R | t > k}.

ntruct f este continu


a, conform Teoremei de continuitate global
a (vezi
p
pagina 208), exista doua multimi deschise, A1 si B1 , din R , astfel ca
A1 H = f 1 (A)
si
B1 H = f 1 (B).

Dac
a f, prin absurd, nu ar lua, pe H, valoarea k, atunci A1 H si B1 H
sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H, ceea ce contrazice faptul c
a
H este conexa. !
211

Continuitate si compacitate
Rezultatul de mai jos arata ca imaginea unei multimi compacte printr-o
functie continua este o multime compacta. El se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213) si a Teoremei de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi
pagina 216).
Teorema de permanent
a a compacit
atii pentru functii continue.
Fie f : D Rp Rq . Daca K este compacta si f este continu
a, atunci
f(K) este compact
a.
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
formulata
si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei pastrndu-se.
Demonstratie. Conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), stim ca
multimea K este marginita si nchisa n Rp .
Conform aceluiasi rezultat, este sucient s
a ar
at
am c
a f (K) este m
arginit
a
si nchis
a n Rq .
Sa presupunem, prin absurd, ca f(K) nu este marginita.
Atunci, pentru orice n N, exista xn K, astfel nct
f(xn ) n.
Cum K este marginita, sirul (xn )nN este marginit, deci, n conformitate
cu lema lui Cesro (vezi pagina 139), exista un subsir al sau convergent catre
x.
Pentru c
a xn K, pentru orice n N, si K este nchis
a, rezult
a c
a
x K.
Deoarece f este continua n x, exista
o vecinatate V a lui x, astfel ca, pe
V , f este marginita, ceea ce contrazice faptul ca |f(xn )| n, pentru orice
n N.
Asadar f(K) este m
arginit
a.
Vom ar
ata c
a f (K) este nchis
a.
Pentru aceasta, n conformitate cu Teorema de la pagina 96, este sucient
sa aratam ca orice punct de acumulare y al lui f (K) este din f(K).
ntr-adevar, pentru orice n N, exista zn K, astfel ca
f (zn ) y <
212

1
.
n

Conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista (znk )kN , un subsir al
lui (zn )nN , convergent catre z.
Pentru ca zn K, pentru orice n N, si K este nchisa, rezulta c
a
z K.
Deoarece f este continua n z, conform Teoremei de la pagina 201, avem
f(z) = lim f(znk ) = y,
k

ceea ce arata ca y f (K).


Deci f (K) este nchisa. !
Rezultatul de mai jos arata c
a "o functie continua pe un compact este
marginita si si atinge marginile". El se va folosi n cadrul demonstratiei
Propozitiei de la pagina 215, precum si a Teoremei lui Tietze (vezi pagina
249).
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue. Fie
f : K Rp Rq o functie continu
a, unde K este multime compact
a.

Atunci exista x si x , puncte din K, astfel nct


f(x ) = sup f(x)
xK

si
f(x ) = inf f(x) .
xK

Demonstratie. Deoarece f este continua, conform celei de a doua Teoreme de la pagina 215, f este continua si ca atare, folosind Teorema de
permanenta a compacitatii pentru functii continue (vezi pagina 212), precum
si Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), multimea {f (x) | x K} este
marginit
a.
Fie
M = sup{f (x) | x K}.
Conform Teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi
pagina 66), putem considera un sir (xn )nN , de elemente din K, astfel nct
M f (xn ) M
213

1
,
n

(*)

pentru orice n N.
Atunci, conform Lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista un punct x
din K si (xnk )kN , un subsir al lui (xn )nN , convergent catre x .
Deoarece f este continu
a, folosind Teorema de la pagina 201, Propozitia
de la pagina 132 si (), avem
f(x ) = M = sup f(x) .
xK

Similar se arata cealalta parte a teoremei. !


Corolarul de mai jos se va folosi n demonstratia Propozitiei de caracterizare a aplicatiilor liniare si injective de la Rp la Rq (vezi pagina 215),
Teoremei de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teorema lui Darboux (pagina 282), Criteriului de stabilire
a punctelor de extrem pentru functii de mai multe variabile (vezi pagina
342), precum si a Primei teoreme de medie la integrala Riemann-Stieltjes
(vezi pagina 386).
Corolar. Fie f : K Rp R o functie continua, unde K este multime
compacta. Atunci exista x si x , puncte din K, astfel nct
f(x ) = supf(x)
xK

si
f (x ) = inf f(x).
xK

Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue


Observatie. Sa remarcam ca S = {x Rp | x = 1} este m
arginita si
nchis
a, deci, conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), compact
a.
n conformitate cu Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213), pentru o aplicatie liniara f : Rp Rq exista x si
x puncte din S, astfel nct
f(x ) = sup f(x) = M
xS

si
f (x ) = inf f(x) = m.
xS

214

Atunci, pentru orice x Rp {0}, avem


x
S,
x

deci

de unde

#
#
#
x #
1
#
m #f (
)#
=
f(x) M ,
#
x
x
m x f(x) M x ,

relatie valabila si pentru x = 0.


Daca m > 0, atunci f este injectiva, caci pentru orice x, y Rp astfel
nct
f(x) = f (y),
avem
f(x y) = 0,
deci
m x y f(x y) = 0,
de unde,
x = y.
Vom arata ca are loc si reciproca (rezultat care va utilizat n cadrul
demonstratiei Teoremei de injectivitate locala, vezi pagina 322, si al Teoremei
de inversiune locala, vezi pagina 329).
Propozitie. Fie f : Rp Rq o aplicatie liniar
a si injectiva.
Atunci exista m R, m > 0 astfel nct
m x f (x) ,
pentru orice x Rp .
Demonstratie. Avem
m = inf f(x) > 0,
xS

deoarece, n caz contrar, conform Teoremei valorii minime si maxime pentru


functii continue (vezi pagina 213), exista x S astfel ca
m = f (x ) = 0,
215

de unde
f(x) = f(0),
deci, cum f este injectiv
a,
x = 0,
ceea ce contrazice
Atunci

de unde

x
x

x S.
S, pentru orice x X {0}, deci
#
#
#
x #
#
m #f(
)# ,
x #

m x f (x) ,

inegalitate care este valida si pentru x = 0. !

Observatie. Din Propozitia de mai sus rezulta ca daca aplicatia liniara


f : Rp Rq este bijectiva, atunci inversa sa este continua. Vom arata
ca acest rezultat este valabil si n cazul n care f nu este liniar
a. Teorema
de mai jos se va dovedi util
a pentru stabilirea teoremei de inversiune local
a
(forma slaba)-vezi pagina 323.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue. Fie
f : K Rp Rq o functie continu
a si injectiva, unde K este o multime
compacta. Atunci functia f 1 : f(K) K este continua.
Demonstratie. Fie H o submultime nchisa din Rp .
Atunci H K este nchis
a si m
arginit
a, deci, conform Teoremei HeineBorel (vezi pagina 115), ea este compact
a.
Drept urmare, utiliznd Teorema de permanenta a compacitatii pentru
functii continue (vezi pagina 212), H1 = f(H K) este compact
a, deci
nchisa.
Avem
H1 = f(H K) = (f 1 )1 (H),
de unde
H1 f (K) = (f 1 )1 (H),
relatie care, tinnd cont de Teorema de continuitate globala (vezi pagina
208), arat
a c
a functia f 1 : f(K) K este continu
a. !
216

Exercitii
1. Vom spune c
a o functie f : I R, unde I este un interval din R, are
proprietatea lui Darboux dac
a pentru orice interval J I, f (J) este interval.
Sa se arate ca o functie continua f : I R, unde I este un interval din
R, are proprietatea lui Darboux.
2. Sa se arate ca functia f : R R, data de
f(x) = {

2x, x 0
,
x 1, x > 0

are proprietatea lui Darboux, dar nu este continua


3. S
a se arate ca o functie injectiv
a f : I R, unde I este un interval
din R, care are proprietatea lui Darboux este strict cresc
atoare sau strict
descrescatoare.
4. Sa se arate ca nu exista nicio functie continua f : R R astfel nct
(f f )(x) = x,
pentru orice x R.
5. Sa se arate ca orice functie continua f : R R care are proprietatea
ca
|f (x) f (y| |x y| ,

pentru orice x, y R, este surjectiv


a.
6. Fie f : R R o functie continu
a si strict cresc
atoare. S
a se arate c
a
f 1 : f(R) R este continua si strict crescatoare.
5. Fie f : R R o functie continua, care nu ia aceeasi valoare de doua
ori. Este adevarat ca f este strict monotona?
6. Fie f : [0, 1] R o functie, astfel nct ecare valoare a sa este luat
a
de exact dou
a ori. S
a se arate c
a f nu este continu
a pe [0, 1].
7. Sa se arate ca nu exista functii continue, f : R R, astfel nct
f(x) Q f (x + 1)
/ Q.

8. S
a se arate c
a nu exist
a functii continue si bijective din R2 n R.
9. Fie f, g : [a, b] [a, b] dou
a functii continue astfel nct
f g = g f.
S
a se arate c
a exist
a x0 [a, b], astfel ca
f (x0 ) = g(x0 ).

217

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023.

218

S
IRURI DE FUNC
TII CONTINUE

Limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie
continu
a
Teorema lui Dini
Limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie
continu
a
Limita unui sir de functii continue nu este neaparat o functie continua,
asa cum se poate observa pe exemplul urm
ator: fn : [0, 1] R,
fn (x) = xn ,
pentru orice n N si orice x [0, 1].
Vom ar
ata c
a daca sirul de functii continue converge uniform, atunci
limita sa este o functie continua. Mai precis avem urmatorul rezultat care se
va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze (vezi pagina 249), precum si al Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala
innit
a (vezi pagina 435).
Teorem
a. Fie (fn )nN , fn : D Rp Rq , un sir de functii continue
care converge uniform catre f : D R. Atunci f este continua.
Demonstratie. Deoarece sirul de functii (fn )nN , converge uniform c
atre
f, pentru orice > 0 exista n N astfel ca pentru orice n N, n n si
orice x D sa avem

fn (x) f(x) < .


3
Pentru ar
ata c
a f este continu
a ntr-un punct arbitrar a D, s
a observ
am
ca
f (x) f(a) f (x) fn (x) + fn (x) fn (a) + fn (a) f(a) <

+ fn (x) fn (a) + .
3
3
Deoarece fn este continua n a, exista ,a > 0, astfel nct daca x D
si x a < ,a , atunci
<

fn (x) fn (a) < .


3
219

Ca atare, daca x D si x a < ,a , avem


f (x) f(a)


+ + = ,
3 3 3

ceea ce, conform Teoremei de la pagina 201, stabileste continuitatea lui f n


a.
Teorema lui Dini
Teorema urm
atoare furnizeaz
a conditii suciente pentru ca un sir de
functii continue care converge simplu, pe o multime compacta, catre o functie
continua, sa convearga uniform.
Teorema lui Dini. Fie K R o multime compact
a, (fn )nN , fn : K
R, un sir de functii continue astfel nct
fn+1 fn ,
pentru orice n N si

fn f,

unde f : K R, este o functie continua.


Atunci
u
fn f.
Demonstratie. Considernd, (fn f )nN , n loc de (fn )nN , putem presupune c
a f 0.
Pentru orice > 0 si n N, consider
am
Kn = fn1 ([, )).
Deoarece fn este continu
a si K este compact
a (deci, conform Teoremei
Heine-Borel-vezi pagina 115, nchisa), rezulta (avnd n vedere Teorema de
continuitate globala-vezi pagina 208) ca Kn este nchisa, pentru orice n N.
Evident
Kn+1 Kn ,
pentru orice n N.
Avem
Kn = ,

nN

220

caci, altminteri, daca


x0 Kn ,
nN

atunci
fn (x0) ,
pentru orice n N, fapt care contrazice ipoteza
lim fn (x0 ) = 0.

Atunci, conform teoremei lui Cantor (vezi pagina 118), exista n0 N,


astfel nct
Kn0 = .
Drept urmare
fn0 (x) ,
pentru orice x K, de unde
0 fn (x) fn0 (x) ,
pentru orice x K si orice n N, n n0 , adica

fn f .
Not
a istoric
a. Ulisse Dini (1845-1918) a studiat la Pisa si Paris cu
Bertrand si Hermite. A predat la Universitatea din Pisa, al carei rector a si
fost ntre anii 1888 si 1890. A fost ales, n 1880, membru al parlamentului
italian si senator, n 1880. n 1908 devine director al Scuola Normale di
Pisa. A contribuit la dezvoltarea geometriei si analizei matematice (n special
la teoria seriilor Fourier). Dini a publicat multe monograi (Fundamentele
teoriei functiilor de o variabila reala, n 1878; un tratat despre seriile Fourier,
n 1880 etc).
Exercitii
1. Sa se arate ca sirul de functii (fn )nN , fn : [0, 1] R, dat de
fn (x) =

(1 + x)n
,
e2nx

221

pentru orice n N si orice x [0, 1], converge uniform pe orice interval de


forma [a, 1], unde 0 < a < 1.
2. Fie sirul de functii (fn )nN , fn : [0, 2 ] R, dat de
fn (x) = cos2n x,
pentru orice n N si orice x [0, 2 ], unde 0 < a < 2 .
S
a se arate c
a (fn )nN converge uniform pe [a, 2 ] si neuniform pe [0, 2 ].
3. S
a se studieze convergenta simpl
a si uniform
a a sirului de functii
(fn )nN , fn : [1, 2] R, dat de
fn (x) =

(ln x)n
,
1 + (ln x)n

pentru orice n N si orice x [1, 2].


4. Fie sirul de functii (fn )nN , fn : [0, 1] R, dat de recurenta:
f1 0
si

1
fn+1(x) = fn (x) + [x fn2(x)],
2
pentru orice n N si orice x [0, 1].
S
a se
atre functia f : [0, 1] R,
arate ca (fn )nN converge uniform c
f(x) = x, pentru orice x [0, 1].
5. Sa se arate ca sirul de functii (fn )nN , fn : [0, 1] R, dat de
fn (x) =

xn
,
1 + x2n

pentru orice n N si orice x [0, 1], nu converge uniform.


6. Sa se arate ca sirul de functii discontinue (fn )nN , fn : R R, dat de
fn (x) = {

1
,
n

dac
ax=
0, alminteri

m
,
n

m, n N, (m, n) = 1

pentru orice n N si orice x R, converge uniform c


atre o functie continua.
7. Sa se determine toate functiile continue f : R R care sunt limita
uniforma a unui sir de polinoame.

222

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 23777.

223


CONTINUITATE UNIFORMA

Notiunea de continuitate uniform


a
Teorema continuit
atii uniforme
Notiunea de functie Lipschitz
Notiunea de continuitate uniform
a
cu:

Pentru o functie, f : D Rp Rq , continuitatea lui f pe D echivaleaza

pentru orice R, > 0 si a D exist


a a, R, a, > 0 astfel nct
dac
a x D si x a < a, , atunci
f(x) f(a) < .
Trebuie retinut aici c
a a, depinde, n general, att de , ct si de a.
Dependenta lui a, de a reect
a faptul c
a f si poate schimba rapid
valorile n jurul lui a.
Uneori se poate alege a, independent de a, adica dependent numai de .
Spre exemplu, pentru f : R R, dat
a de
f (x) = 2x,
pentru orice x R, putem alege

a, = .
2
Prin contrast, f : (0, ) R, dat
a de
f (x) =

1
,
x

pentru orice x (0, ), avem


f (x) f (a) =

224

ax
.
ax

Daca < a si |x a| , atunci


|f (x) f (a)|

,
a(a )

iar aceast
a inegalitate nu poate mbun
at
atit
a, deoarece egalitatea are loc
pentru x = a .
Dac
a dorim |f(x) f(a)| < , atunci cea mai mare valoare pe care o
a2
putem alege pentru este a, = 1+a
.
Asadar, pentru a > 0, f este continu
a n a, deoarece putem alege
a, =

a2
1 + a

si aceasta este cea mai mare valoare posibila.


Deoarece
a2
inf
= 0,
a>0 1 + a
nu putem alege a, independent de a.
Dac
a vom restrnge domeniul lui f la [u, ), atunci
a2
u2
=
>0
a>0 1 + a
1 + u
inf

poate ales ca ind a, si, dup


a cum se observ
a, aceast
a cantitate nu depinde
de a.
Denitie. Fie f : D Rp Rq si H D. Spunem c
a f este uniform
continu
a pe H daca pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel
nct pentru orice x, a H si x a < s
a avem
f (x) f (a) < .
Observatie. Reamintim ca diametrul unei submultimi A a lui Rp este
sup x y. Cu aceast
a terminologie, o functie f : D Rp Rq este

x,yA

uniform continua pe H dac


a pentru orice R, > 0 exist
a R, > 0
astfel nct oricum am alege H o submultime a lui D cu diametrul inferior
lui , imaginea ei prin functia f are diametrul inferior lui .

225

Observatie. Este clar c


a o functie uniform continua pe H este continua
pe H. Reciproca nu este, n general, valabila.
Teorema continuit
atii uniforme
Rezultatul urmator arata ca pe o multime compacta, continuitatea este
automat uniforma. Acest rezultat este foarte util ind folosit n cadrul
demonstratiilor urm
atoarelor rezultate: Teoremele de la pagina 241, Teorema de aproximare a lui Bernstein (vezi pagina 244), Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 364), Teorema de
reprezentare a lui Riesz (vezi pagina 373), Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 396),
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann
(vezi pagina 397), Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
400), Prima teorema de integrare pentru integrala Riemann multipla (vezi
pagina 408), Teorema privind calculul variatiei totale a unei functii derivabile
cu derivata continua (vezi pagina 470).
Teorema continuit
atii uniforme. Fie f : D Rp Rq o functie
continu
a si K o submultime compact
a a lui D.
Atunci f este uniform continu
a pe K.
Demonstratie. Utiliznd Teorema de continuitate globala (vezi pagina
208), pentru R, > 0 putem considera acoperirea cu multimi deschise a
lui K data de familia {f 1(B(u, 2 ) | u Rq }.
Conform teoremei de acoperire a lui Lebesgue (vezi pagina 120), exist
a
> 0 astfel nct pentru orice x, y K, cu x y < , exist
a u Rq cu
proprietatea ca

x, y f 1 (B(u, ),
2
i.e.

f(x), f(y) f 1 (B(u, ),


2
ceea ce nseamna ca

f(x) u <
2
si

f(y) u < ,
2
226

ceea ce implica
f (x) f(y) f (x) u + f(y) u <


+ = .
2 2

Prin urmare, pentru orice > 0, exista > 0 cu proprietatea ca pentru


orice x, y K astfel nct
x y < ,
rezulta
f(x) f(y) < ,
fact care ne asigura ca f este uniform continua pe K.
Notiunea de functie Lipschitz
Functiile Lipschitz constituie o clasa importanta de functii uniform continue.
Denitie. O functie f : D Rp Rq se numeste Lipschitz dac
a exist
a
M R, M > 0 astfel nct
f(x) f (y) M x y ,
pentru orice x, y D.
Daca se poate alege M < 1, f se nume
ste contractie.
Observatie. Este clar, alegnd = M , ca orice functie Lipschitz este
uniformcontinua. Reciproca nu este valabil
a (vezi f : [0, 1] R, data de
f(x) = x, pentru orice x [0, 1]). Orice functie liniara este Lipschitz. Mai
mult, asa cum vom vedea, orice functie derivabil
a, cu derivata m
arginit
a, este
Lipschitz.
Not
a istoric
a. Rudolf Otto Sigismund Lipschitz s-a n
ascut la 14 mai
1832, la Knigsberg, Germania. A nceput de timpuriu studiile universitare la
Universitatea din Knigsberg, sub ndrumarea lui Franz Neumann. Ulterior
merge la Berlin, unde este ndrumat de catre Dirichlet si unde obtine titlul
de doctor n matematici n august 1853. n urm
atorii patru ani pred
a la
gimnaziile din Knigsberg si din Elbing, pentru ca n anul 1857 s
a devin
a
Privatdozent la Universitatea din Berlin. Este numit, n anul 1862, profesor
extraordinar la Breslau. mpreuna cu H. Schroeter si M. Frankenheim, pune
227

bazele unui seminar de matematic


a si zica matematica. n anul 1864 este
numit profesor la Universitatea din Bonn, unde si va petrece restul carierei,
desi a primit o oferta pentru ocuparea unui post la Gttingen. Cel mai
remarcabil fapt n leg
atur
a cu activitatea matematic
a a lui Lipschitz este
diversitatea domeniilor de care s-a ocupat: teoria numerelor, teoria functiilor
Bessel, teoria seriilor Fourier, ecuatii diferentiale, mecanic
a analitic
a, teoria
potentialului.
A murit la Bonn, Germania, la 7 octombrie 1903.
Exercitii
1. O functie f : A R R este uniform continu
a dac
a si numai dac
a
exist
a c A astfel nct f este uniform continu
a pe Ac,s = A (, c] si pe
Ac,d = A [c, ).
2. O functie f : A R R este uniform continua daca si numai daca
pentru orice doua siruri (xn )nN si (yn )nN astfel nct lim (xn yn ) = 0,
n
avem lim (f(xn ) f (yn )) = 0.
n

3. Fie a 0. Sa se arate ca functia f : (a, ) R, data de f(x) = ln x,


pentru orice x (a, ), este uniform continua daca si numai daca a > 0.
4. Este uniform continua functia f : R R, data de f (x) = ex , pentru
orice x R?
5. S
a se arate ca f, g : R R, f(x) = x, g(x) = sin x, pentru orice
x R, sunt uniform continue, dar fg nu este uniform continua.
6. Sa se arate ca f : (a, b] R este uniform continua daca si numai daca
poate extinsa la o functie continua pe [a, b]. Este f : (0, 2 ] R, data de
f(x) = sin x1 , pentru orice x (0, 2 ], uniform continu
a?
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, Topology. A rst course, Prentice Hall, Inc.,
Englewood Clis, New Jersey, 1975.
3. Gheorghe Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, Notiuni fundamentale, Editura S
tiintica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985 cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din
Bucuresti II 32924
228

TEOREME DE PUNCT FIX

Notiunea de punct x
Teoreme de punct x
Teorema punctelor xe pentru contractii
Principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli
Teorema de punct x a lui Brouwer
Notiunea de punct x
Denitie. Fie f : D Rp Rp o functie. Un punct u D se nume
ste
punct x al lui f daca
f(u) = u.
Multe rezultate au la baza demonstratiei existenta punctelor xe pentru
o functie. Ca atare, este de dorit s
a dispunem de rezultate care sa asigure
existenta punctelor xe.
Teoreme de punct x
Teorema punctelor xe pentru contractii. Fie f : Rp Rp o
contractie.
Atunci f are un unic punct x.
Demonstratie. Conform denitiei contractiei, exist
a C (0, 1) astfel nct
f (x) f (y) C x y ,
pentru orice x, y Rp.
Denim inductiv sirul (xn )nN astfel:
x1 Rp este arbitrar si
xn+1 = f (xn ),
pentru orice n N.
Vom ar
ata ca sirul (xn )nN converge c
atre un punct x (unic) al lui f si
vom estima viteza de convergenta.
229

Folosind metoda inductiei matematice se arata ca


xn+1 xn C n1 x2 x1 ,
pentru orice n N.
Pentru m, n N, m n, folosind relatia de mai sus, avem
xm xn xm xm1 + xm1 xm2 + .... + xn+1 xn
C n1
x2 x1 .
1C
= 0, relatia de mai sus arat
a c
a sirul (xn )nN este

(C m2 + C m3 + .... + C n1) x2 x1
Deoarece lim C n1
n

Cauchy, deci convergent (am utilizat aici Criteriul lui Cauchy-vezi pagina
140).
Fie
u = lim xn .
n

Atunci
f (u) = u.
Mai mult, prin trecere la limita, dupa m, n inegalitatea de mai sus,
obtinem urm
atoarea estimare a vitezei de convergent
a:
u xn

C n1
x2 x1 ,
1C

pentru orice n N.
Acum vom arata ca punctul u este unic.
Sa presupunem ca v este un alt punct x al lui f.
Atunci
u v = f (u) f (v) C u v ,
de unde
0 (C 1) u v ,
deci
u v = 0,
adica

u = v. !

230

Daca functia f nu este denita pe Rp , trebuie sa avem grija ca elementele


sirului denit iterativ sa faca parte din domeniul de denitie al functiei.
Teorem
a. Fie f : D = {x Rp | x B} Rq pentru care exista C
cu proprietatea ca
f (x) f (y) C x y ,
pentru orice x, y D si
f (0) B(1 C).
Atunci sirul (xn )nN , denit astfel:
x1 = 0
si
xn+1 = f (xn ),
pentru orice n N, converge catre un unic punct x al lui f , care se gase
ste
n D.
Demonstratie. Vom arata ca elementele sirului (xn )nN fac parte din D,
ceea ce va ncheia demonstratia (care decurge ca mai sus).
Din ipotez
a, avem
x2 = f (0) B(1 C) B.
Cum
x3 x2 C x2 ,
deducem ca
x3 x2 + C x2 = (1 + C) x2 B(1 C 2 ),
iar inductiv obtinem
pentru orice n N. !

xn+1 B(1 C n ),

Observatie. Rezultatele de mai sus au anumite avantaje: furnizeaza o


metod
a constructiv
a pentru punctul x si o estimare a erorii de aproximare
precum si unicitatea punctului x. Totusi, cerinta ca f sa e contractie este
foarte restrictiv
a.
231

Observatie. Teorema punctelor xe pentru contractii, n ipostaze mai


generale (vezi mai jos), cunoscuta si sub numele de principiul contractiilor
al lui Banach-Caccioppoli sau Picard-Banach, este un instrument esential n
stabilirea existentei si unicit
atii solutiilor ecuatiilor diferentiale.
Not
a istoric
a. Charles Emile Picard s-a n
ascut n 1856 la Paris. Studiaza la Liceul Napolon, numit ulterior Henri IV, ind un elev eminent, si
este admis la cole Polytechnique si cole Normale Suprieure ind clasat
al doilea, respectiv primul la examenul de admitere. Absolva cole Normale Suprieure unde si functioneaza ca asitent timp de un an, pentru ca
apoi, n 1878 s
a e numit lector la Universitatea din Paris, iar mai apoi, n
1879, profesor la Toulouse. n 1881 se ntoarce la Paris unde este numit conferentiar pentru mecanic
a si astronomie la cole Normale. n 1881 Picard
devine membru al sectiei de matematica a Acadmie des Sciences. n acelasi
an se casatoreste cu fata lui Hermite cu care are trei copii: o fata si doi
baieti, care au murit n primul razboi mondial. n 1885 Picard este numit
la catedra de calcul diferential de la Sorbona, desi nu mplinise vrsta de 30
de ani (asa cum prevedeau regulamentele academice ca o conditie obligatorie
pentru ocuparea unei catedre). n 1879 schimba aceasta catedra cu cea de
analiza matematica si algebra superioara. A avut contributii importante la
dezvoltarea analizei matematice, teoriei functiilor, ecuatiilor diferentiale si a
geometriei analitice. A scris o carte de referinta n trei volume, publicat
a ntre 1891 si 1896, intitulat
a Trait danalyse. A aplicat analiza matematic
a la
studiul elasticitatii, caldurii si electrictatii. Picard a primit premiul Poncelet,
n 1886, Grand Prix des Sciences Mathmatiques, n 1888, Grande Croix de
la Lgion dHonneur, n 1932, precum si medalia de aur Mittag-Leer, n
1937. A devenit membru al Academiei Franceze n 1924 si este ales presedinte al Congresului International al Matematicienilor de la Strasbourg din 1920.
Iat
a cum l caracteriza Hadamard: "O tr
as
atur
a denitorie a personalit
atii
stiintice a lui Picard a fost perfectiunea actului de predare, unul dintre cele
mai minunate, daca nu cel mai minunat pe care l-am ntlnit". Picard a
murit n 1941 la Paris.
Not
a istoric
a. Stefan Banach s-a n
ascut ntr-un mic sat numit Ostrowsko la 50 de kilometri n sudul orasului Cracovia, din Polonia, la 30 martie 1892. A urmat cursurile scolii primare din Krakowia iar in 1902 ncepe
studiile la gimnaziul Henryk Sienkiewicz din Crakovia. Printr-o ntmplare
fericita unul dintre colegii lui Banach a fost Witold Wilkosz care se pregatea
232

sa devina profesor de matematica. Gimnaziul respectiv nu era unul dintre


cele mai bune si drept urmare Wilkosz s-a mutat la un altul. Banach nsa
ramne la Henryk Sienkiewicz, dar va avea n continuare strnse legaturi cu
Wilkosz. De-a lungul primilor ani, la acest gimnaziu, Banach primeste note
excelente la matematic
a. Totusi trece examenul de nal f
ar
a str
alucire. La

terminarea gimnaziului, Banach si Wilkosz doreau s


a studieze matematica,
nsa amndoi au simtit ca nimic nou nu mai este cu putinta n matematica, asa ca au ales sa studieze alte domenii: Banach ingineria, iar Wilkosz
limbile orientale. Faptul c
a doi viitori extraordinari matematicieni au luat
aceast
a decizie arat
a c
a nu a existat nimeni care s
a-i ndrume n mod adecvat. Banach p
ar
aseste Krakowia si se mut
a la Liov, unde devine student la
Universitatea Tehnica. Este aproape sigur ca, fara nici un ajutor material
din partea familei, Banach s-a ntretinut din lectii particulare. Acest fapt l-a
solicitat foarte mult, caci i-a fost necesar mai mult timp dect n mod normal
pentru a absolvi aceste studii. Banach nu era apt din punct de vedere zic
pentru satisfacerea stagiului militar, datorit
a unor grave probleme de vedere
ce i-au afectat ochiul stng. n timpul primului razboi mondial a contribuit
la constructia de drumuri si a predat la diverse scoli din Cracovia. De asemenea a audiat diverse cursuri de matematica la Universitatea din acest oras.
O ntmplare neobisnuit
a avea s
a aib
a un efect major asupra carierei sale.
Steinhaus, care si satisfacea serviciul militar, era pe cale s
a ocupe un post la
Universitatea Jan Kazimierz din Liov, dar locuia nc
a la Cracovia asteptnd
numirea. Obisnuia sa se plimbe pe strazile Cracoviei pe nserate. Iata ce
relateaza el nsusi n memoriile sale: n timpul unei astfel de plimbari am
auzit cuvintele m
asura Lebesgue. M-am apropiat de banca din parc si m-am
prezentat celor doi tineri ucenici n matematic
a. Cei doi erau Stefan Banach
si Otto Nikodym. De atunci ne-am ntlnit regulat si am decis s
a nintam
o societate de matematica. Steinhaus i-a comunicat lui Banach o problema
la care se gndise fara succes. Dupa cteva zile, Banach a avut ideea principal
a pentru problema respectiv
a, iar cei doi au scris un articol pe aceast
a
tem
a. R
azboiul a ntrziat publicarea acestui prim articol al lui Banach care
a ap
arut n Buletinul Academiei din Cracovia n 1918. Din acest moment
Banach a publicat articole importante de matematica ntr-un ritm sustinut.
Lui Banach i s-a oferit o pozitie de catre Lomnicki la Universitatea Tehnica
din Liov. Aici si-a sustinut teza de doctorat sub ndrumarea lui Lomnicki n
1920 (tez
a care este considerat
a ca marcnd nasterea analizei functionale),
iar, n 1922, Universitatea Jan Kazimierz din Liov i-a acordat habilitation
pentru o teza n teoria masurii. n 1924 Banach a fost promovat ca pro233

fesor plin si a petrecut anul academic 1925 la Paris. Anii dintre cele doua
razboaie mondiale au fost extrem de plini pentru Banach. n 1929 mpreuna
cu Steinhaus a nintat Studia Mathematica (a carei politica editoriala era
concentrarea pe cercet
arile de analiz
a functional
a si alte domenii conexe). n
1931, mpreun
a cu Steinhaus, Knaster, Kuratowski, Mazurkiewicz si Sierpinski, a nintat o serie de Monograi Matematice. Primul volum din aceast
a
serie, intitulat Teoria operatorilor liniari, a fost scris de Banach si a aparut
n 1932. n 1927 Kuratowski a ocupat o pozitie la Universitatea Tehnica din
Liov, unde a lucrat pn
a n 1934. mpreun
a cu Banach a scris, n acest
a perioad
a, cteva articole. Modul n care Banach lucra era total neconventional.
i placea s
a fac
a matematic
a mpreun
a cu colegii s
ai ntr-o cafenea din Liov.
Iata ce spunea Ulam: Era dicil sa stai n cafenea sau sa bei mai mult dect
Banach. Discutam probleme propuse chiar acolo, adeseori cu nici un rezultat
chiar dupa cteva ore de gndire. A doua zi Banach ap
area cu cteva mici foi
de hrtie continnd schema demonstratiei pe care o g
asise. n 1939 Banach
a fost ales presedintele Societ
atii Poloneze de Matematic
a. La nceputul celui
de al doilea razboi mondial Liovul a fost ocupat de catre trupele sovietice.
Banach era n relatii bune cu matematicienii sovietici, vizitnd Moscova de
cteva ori. A fost bine tratat de catre noua administratie sovietica si chiar numit decanul Facult
atii de S
tiinte al Universit
atii, acum renumit
a Ivan Franko.
Dup
a ocuparea Liovului de c
atre trupele naziste, n iunie 1941, Banach a tr
ait
n conditii dicile. A fost arestat, pentru cteva saptamni, sub nvinuirea
de trac de valuta germana. A supravietuit unei perioade n care membrii
Academiei Poloneze erau omorti (conducatorul sau de doctorat, Lomnicki
a murit n tragica noapte de 3 iulie 1941). Se mboln
aveste si moare la Liov
la data de 31 august 1945.
Banach a fondat analiza functional
a modern
a si a avut contributii majore
la dezvoltarea teoriei spatiilor vectoriale topologice. n teza sa de doctorat
din 1920 a denit axiomatic ceea ce astazi numim spatii Banach. Aceasta
idee a fost introdus
a si de c
atre alti matematicieni aproape n acelasi timp
(de exemplu de c
atre Wiener), dar acestia nu au dezvoltat teoria. Numele de
spatii Banach se datoreaz
a lui Frchet. Importanta operei lui Banach const
a
n faptul ca a dezvoltat o teorie sistematica a analizei functionale, avnd
drept baza lucrarile lui Volterra, Fredholm si Hilbert n domeniul ecuatiilor
integrale.
Banach este autorul unor rezultate fundamentale privind spatiile vectoriale normate (teorema Hahn-Banach, principiul m
arginirii uniforme (BanachSteinhaus), teorema aplicatiei deschise etc). Paradoxul Banach-Tarski (o
234

sfera poate mpartita n doua submultimi care pot combinate astfel nct
sa rezulte doua sfere, ecare identica cu cea initiala), a carui demonstratie
foloseste axioma alegerii, a determinat multi matematicieni sa se ntrebe
dac
a utilizarea amintitei axiome este legitim
a, ind o contributie major
a la
dezvoltarea teoriei axiomatice a multimilor.
Not
a istoric
a. Renato Caccioppoli s-a nascut n 1904 la Napoli, Italia.
De la Universitatea din Napoli obtine licenta n matematica, n anul 1925,
ind inuentat de Mario Picone, al carui asistent devine n acelasi an. Cu o
mic
a ntrerupere (cnd va preda la Universitatea din Padova) si-a desf
asurat
ntreaga activitate la Universitatea din Napoli. Avnd convingeri antifasciste (era nepotul lui Bakunin), si exprima cu ocazia vizitei lui Hitler si
Mussolini la Napoli, n mai 1938, opozitia fata de acestia, ceea ce conduce la
arestarea sa. Pentru a evita un proces, beneciind de ajutorul matusii sale
Maria Bakunin, care era profesoar
a de chimie la Universitatea din Napoli,
este declarat nebun si internat ntr-un azil. Dup
a cel de al doilea r
azboi
mondial si reia activitatea stiintica si este ales membru al Accademia dei
Lincei. Se alatura Partidului Comunist Italian, desi nu mpartaseste ntru
totul politica acestuia. Ultimii sai ani de viata sunt tristi: este dezam
agit
din punct de vedere politic, simte c
a inspiratia matematic
a l p
ar
aseste si
divorteza de sotie. Devine alcoolic si izolat. Se mpusc
a pe 8 mai 1959.
Caccioppoli, un excelent pianist, a avut contributii nsemnate la dezvoltarea
analizei matematice, a calculului variational, a ecuatiilor diferentiale. n articolul Misura e integrazione degli insiemi dimensionalmente orientati, aparut
n Rendiconti dellAccademia Nazionale dei Lincei, introduce notiunea de
multimi de parametru nit, multimi cunoscute ast
azi sub numele de multimi
Caccioppoli.
Rezultatul de prezentat mai jos, anume Principiul contractiilor al lui
Picard-Banach-Caccioppoli, este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicit
atii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare.
Pentru nceput vom prezenta cteva notiuni care ne vor permite formularea principiului mai sus amintit si care au o mare nsemnatate n sine.
Denitie. Se numeste metrica pe multimea X o functie d : X X
[0, ) care satisface urm
atoarele conditii:
1)
d(x, y) = 0
235

daca si numai dac


a
x = y.
2)
d(x, y) = d(y, x),
pentru orice x, y X.
3)
d(x, y) d(x, z) + d(z, y),
pentru orice x, y, z X.
Denitie. Se numeste spatiu metric un dublet (X, d), unde d este o
metrica pe multimea X. Cnd nu va pericol de confuzie, vom omite d din
aceast
a denitie.
Denitie. Sirul
(xn )nN , de elemente din spatiul metric (X, d), se nu
meste convergent dac
a exista x X cu proprietatea ca pentru orice R,
> 0 exista n N astfel nct n N, n n implica
d(xn , x) < .

Denitie. Sirul
(xn )nN , de elemente din spatiul metric (X, d), se nu
meste Cauchy daca pentru orice R, > 0 exista n N astfel nct
m, n N, m, n n implica
d(xm , xn ) < .

Denitie. Un spatiu metric se numeste complet dac


a orice sir Cauchy
de elemente din spatiul respectiv este convergent.
Denitie. O functie f : X X, unde (X, d) este un spatiu, se nume
ste
contractie daca exista C (0, 1), astfel nct
d(f (x), f(y) Cd(x, y),
pentru orice x, y X.
236

Principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli. Fie


(X, d) un spatiu metric complet si f : X X o contractie. Atunci f are un
unic punct x.
Observatie. Demonstratia acestui principiu, deci si modul de obtinere al
punctului x, este similar
a cu cea a teoremei punctelor xe pentru contractii.
Teorema de mai jos este un rezultat fundamental n teoria punctelor xe,
cerintele asupra propriet
atilor functiei f ind mult restrnse.
Teorema de punct x a lui Brouwer. Fie B > 0 si D = {x Rp |
x B}. Atunci orice functie continua f : D D are cel putin un punct
x.
Not
a istoric
a. L.E.J. Brouwer (1881-1966) a studiat si a fost profesor la Amsterdam (din 1912, cu sustinerea lui Hilbert). A avut contributii
la topologie, logica si fundamentele matematicii. Teza de doctorat a lui
Brouwer, publicat
a n 1907, a constituit o contributie major
a la disputa dintre Russell si Poincar privitoare la fundamentele matematicii. Din 1912
a devenit membru al Academiei Regale de S
tiinte din Olanda, iar apoi al
Royal Society of London, al Academiei de S
tiinte din Berlin si al Academiei
de S
tiinte din Gttingen. A fost membru al comitetului de redactie al revistei
Mathematische Annalen.
Pentru o demonstratie a Teoremei lui Brouwer, bazat
a pe notiuni elementare, se poate consulta N. Dunford si J.T. Schwartz, Linear Operators, Part I, Interscience, New York, 1960.
Exercitii
1. Dati exemplu de o functie continua f : (0, 1) (0, 1) care nu are
puncte xe.
2. Sa se aplice rezultatele anterioare pentru calculul aproximativ al solutiilor ecuatiei
10x 1 = sin x.

3. Sa se calculeze 10 cu o aproximatie de 104 .

237

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023

238

TEOREME DE APROXIMARE

Notiunea de aproximare uniform


a a unei functii cu o alt
a functie
Notiunea de functie n scar
a. Aproximarea uniform
a a functiilor
continue cu functii n scar
a
Notiunea de functie liniar
a pe portiuni. Aproximarea uniform
aa
functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Polinoamele Bernstein
Teorema lui Bernstein
Teorema Stone-Weierstrass
Ideea fundamentala pe care se sprijina constructia lui Weierstrass pentru
R este aproximarea cu numere mai simple, anume
cu cele rationale. Acest

lucru este ilustrat de faptul urm


ator: pentru 2 (care este una dinte solutiile
ecuatiei x2 2 = 0) nu se poate specica n mod concret o valoare a sa; se
poate aproxima aceasta valoare cu o acuratete orict de buna cu ajutorul
numerelor rationale.
Situatia n cazul functiilor este complet similar
a. n general, functiile care
sunt denite ca solutii ale unor ecuatii diferentiale nu se pot scrie, folosind
un numar nit de operatii algebrice elementare, ca expresii de functii elementare. Se pot obtine nsa aproximatii ale lor orict de bune. Asadar,
din punctul de vedere al aplicatiilor, este necesar, de multe ori, sa se aproximeze functiile continue cu functii mai simple. Mai mult, pentru multe dintre
functiile elementare, ca de exemplu sin, cos, exp, ln, etc, n calculele practice,
facem apel, de fapt, la aproximatii ale lor. Spre pild
a, atunci cnd se apas
a
x
x
tasta e a unui calculator, raspunsul generat de acesta nu este exact e , ci o
aproximare a sa.
Desi exist
a mai multe moduri rezonabile de a deni notiunea de aproximare, cea mai natural
a si mai important
a este cea n care se cere ca, n ecare
punct al domeniului de denitie, valoarea functie de aproximare s
a nu difere
de valoare functiei date cu mai mult de o valoare prestabilita.
Este vorba aici de aproximarea uniforma care este strns legat
a de convergenta uniforma.
Principalul rezultat din aceast
a sectiune arm
a c
a orice functie real
a continu
a poate aproximat
a, pe un interval compact al axei reale, orict de bine
dorim, cu polinoame. Polinoamele sunt functii usor de controlat (ele sunt
239

complet determinate de multimea nita a coecientilor lor); ele joaca pentru aproximarea functiilor continue, rolul pe care l joaca numerele rationale
pentru aproximarea numerelor reale.
Notiunea de aproximare uniform
a a unei functii cu o alt
a functie
Denitie. Fie f, g : D Rp Rq . Spunem c
a g aproximeaz
a uniform
pe f, pe D, cu eroarea > 0, dac
a
f(x) g(x) < ,
pentru orice x D, adic
a dac
a
def

f g = sup f (x) g(x) < .


xD

Spunem c
a functia f poate aproximat
a, pe D, cu functii din clasa A,
daca pentru orice > 0, exista g A, astfel nct
f g < ,
sau, echivalent, exista un sir de functii din A, care converge uniform catre
f, pe D.
Notiunea de functie n scar
a. Aproximarea uniform
a a functiilor
continue cu functii n scar
a
Denitie. O functie g : D Rp Rq se numeste functie n scara daca
ia numai un numar nit de valori distincte, iar orice valoare nenula este
luat
a pe un interval din Rp .
De exemplu, pentru p = q = 1, functia g : R R, data de
0,
1,
g(x) = { 3,
5,
0,

x 2
2 < x 0
0<x<1
1x3
x>3

este o functie n scara.


240

Folosind Teorema continuitatii uniforme (vezi pagina 226) se demonstreaza urmatoarea care se va dovedi utila n cadrul demonstratiei lemei lui
Riemann (vezi pagina 500).
Teorem
a. O functie continua f : D Rp Rq , unde D este un interval
compact din Rp , poate aproximat
a uniform cu functii n scar
a.
Notiunea de functie liniar
a pe portiuni. Aproximarea uniform
a
a functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Este de asteptat ca functiile continue s
a e aproximate uniform cu functii
mai simple care sunt continue (functiile n scara nu sunt continue).
Denitie. O functie g : [a, b] R R se numeste liniara pe portiuni
daca exista c0 , c1 , c2 , ..., cn , A1 , B1 , A2 , B2, ..., An , Bn R astfel ca
a = c0 < c1 < c2 < ... < cn = b
si
g(x) = Ak x + Bk ,
pentru orice k {1, 2, ..., n} si pentru orice x [ck , ck+1 ]
Observatie. Binenteles c
a pentru ca g s
a e continu
a, numerele reale
Ak si Bk trebuie sa ndeplineasca anumite relatii.
Folosind Teorema continuit
atii uniforme (vezi pagina 226) se demonstreaza urmatoarea
Teorem
a. O functie continua, f : J R R, unde J este un interval
compact, poate aproximata uniform cu functii continue liniare pe portiuni.
Polinoamele Bernstein
Denitie. Fie f : [0, 1] R o functie continua. Polinomul Bernstein
de ordin n, asociat functiei f , este denit prin
n
!
k
Bn (x) = Bn (x; f) =
f( )Cnk xk (1 x)nk ,
n
k=0

pentru orice x [0, 1].


241

Not
a istoric
a. Serge N. Bernstein (1880-1968), matematician rus, a
avut contributii nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, teoriei aproximarii si teoriei probabilitatilor. S-a n
ascut la Odesa. A absolvit liceul n
1898. Apoi merge la Paris unde studiaz
a la Sorbona si la cole dElectrotechnique
Suprieure. ntre 1902 si 1903 se a
a la Gttingen. Obtine titlul de doctor
n matematici de la Sorbona, n anul 1904, cu o tez
a n care rezolv
a cea de
a 19-a problema din lista lansata de c
atre Hilbert la congresul matematicienilor din 1900. La ntoarcerea n Rusia este nevoit sa se nroleze ntr-un nou
program doctoral deoarece autorit
atile ruse nu recunosteau, pentru posturile
din nvatamntul superior gradele obtinute n str
ain
atate. Obtine titlul de
doctor de la Universitatea din Harkov, cu o tez
a n care rezolv
a cea de a
20-a problema din lista mentionata anterior. Va preda la aceast
a universitate pna n 1933, an n care ncepe sa predea la Universitatea din Leningrad
(timp n care activeaza si n cadrul Academiei de S
tiinte a URSS). Din 1943
va preda la Universitatea din Moscova. A avut rezultate remarcabile n teoria aproxim
arii functiilor si n teoria probabilit
atilor (pe care a ncercat, n
1917, sa o axiomatizeze).
Observatie. Pentru orice n N si orice x [0, 1], avem:
n
!
1=
Cnk xk (1 x)nk .
k=0

nlocuind n cu n 1 si k cu j, avem:
1=

n1
!
j
Cn1
xj (1 x)n1j ,
j=0

de unde, prin nmultirea cu x si folosirea relatiei


j
Cn1
=

avem
x=

n1
!
j+1
j=0

j + 1 j+1
Cn ,
n

Cnj+1 xj+1 (1 x)n(j+1) ,

de unde, notnd j + 1 cu k, obtinem


x=

n
!
k
k=1

Cnk xk (1 x)nk .
242

(1)

Asadar
x=

n
!
k
k=0

Cnk xk (1 x)nk .

(2)

Un calcul similar, bazat pe formula (1) (unde se nlocuieste n cu n 2)


si pe
k(k 1) k
k2
Cn2
=
C ,
n(n 1) n
ne furnizeaz
a

n
!
(n n)x =
(k 2 k)Cnk xk (1 x)nk .
2

k=0

Prin urmare, avem


! k
1
1
(1 )x2 + x =
( )2 Cnk xk (1 x)nk .
n
n
n
k=0
n

(3)

nmultind (1) cu x2 , (2) cu 2x, si adunnd cu (3), obtinem


!
1
k
x(1 x) =
(x )2 Cnk xk (1 x)nk ,
n
n
k=0
n

(4)

relatie ce va folosit
a ulterior.
S
a remarc
am c
a relatia (1) spune c
a polinomul Bernstein de ordin n,
pentru functia f0 , data de f0(x) = 1, coincide cu f0 , iar relatia (2) spune
acelasi lucru pentru functia f1 , data de f1 (x) = x. Formula (3) arata ca
polinomul Bernstein, de ordin n, pentru functia f2 , data de f2 (x) = x2, este
Bn (x; f2) = (1

1 2 1
)x + x,
n
n

care converge uniform catre f2.


Vom arata n continuare ca acest fapt este valabil pentru orice functie
continu
a f : [0, 1] R.

243

Teorema lui Bernstein


Teorema de aproximare a lui Bernstein. Fie f : [0, 1] R o functie
continu
a. Atunci, sirul polinoamelor Bernstein, asociate lui f, converge uniform catre f.
Demonstratie. Deoarece, din (1), avem
n
!
f(x) =
f (x)Cnk xk (1 x)nk ,
k=0

obtinem

de unde

n
!
k
f(x) Bn (x) =
{f (x) f ( )}Cnk xk (1 x)nk ,
n
k=0

$
n $
!
$
$
k
$f(x) f ( )$ Cnk xk (1 x)nk .
|f (x) Bn (x)|
$
n $

(*)

k=0

n conformitate cu Corolarul de la pagina 214, functia f este m


arginit
a,
deci exista M R, astfel ca
|f(x)| M,
pentru orice x [0, 1].
Deoarece functia f este continua pe multimea compacta [0, 1], conform
Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 226), deducem ca pentru orice
> 0, exist
a > 0 astfel ca pentru orice x, y [0, 1], cu |x y| < , s
a
avem
|f(x) f(y)| < .
Fie n N astfel ca

n max{

1 M2
,
}.
4 42

Pentru partea din suma ce apare n membrul drept al inegalit


atii (*) la
care particip
a acei k cu proprietatea c
a
$
$
$
$
$x k $ < 11 ,
$
n$ n4
244

avem majorarea
n
!
!
Cnk xk (1 x)nk Cnk xk (1 x)nk = .
k

k=0

Pentru partea din suma ce apare n membrul drept al inegalitatii (*) la


care participa acei k cu proprietatea c
a
$
$
$
$
$x k $ 11 ,
$
n$ n4
adica cu proprietatea ca

(x

k 2
1
) 1,
n
n2

avem, folosind (4), majorarea


!
! (x k )2
n
2M Cnk xk (1 x)nk = 2M
C k xk (1 x)nk
k 2 n
(x n )
k
k
!
k
2M n (x )2 Cnk xk (1 x)nk
n
k
n
!
k
2M n (x )2 Cnk xk (1 x)nk =
n
k=0

1
M
= 2M n x(1 x) ,
n
2 n

deoarece, pentru orice x [0, 1], avem


1
x(1 x) .
4
Ca atare
|f(x) Bn (x)| 2,
pentru orice x [0, 1], adic
a
u

Bn (x) f,
pe [0, 1]. !
245

Corolar. Fie f : [a, b] R o functie continua. Atunci exist


a un sir de
polinoame care converge uniform ca
tre
f
.

Demonstratie. Se aplica teorema de mai sus functiei g : [0, 1] R, data


de
g(t) = f((b a)t + a),
pentru orice t [0, 1]. !

Teorema Stone-Weierstrass
Teorema de aproximare a lui Bernstein st
a la baza demonstratiei urm
atorului rezultat (care se poate demonstra si fara a se face apel la teorema lui
Bernstein):
Teorema Stone-Weierstrass. Fie K Rp o multime compacta
si A
o familie de functii continue cu domeniul K si codomeniul R, avnd urmatoarele proprietati:
a) functia e, data de e(x) = 1, pentru orice x K, apartine lui A.
b) daca f si g apartin lui A, atunci f + g apartine lui A, pentru orice
, R,
c) daca f si g apartin lui A, atunci fg apartine lui A.
d) pentru orice x = y K, exist
a f A, astfel ca f (x) = f(y).
Atunci, pentru orice functie continua f : K Rp R exista un sir de
functii din A, care converge uniform catre f.
Not
a istoric
a. Marshall N. Stone (1903-1989) a studiat la Harvard
(ntre 1919 si 1922). Obtine titlul de doctor n matematica n 1926 cu o
teza elaborata sub ndrumarea lui Birkho. A fost profesor la Columbia
University, Harvard University, Yale University, iar din 1946 a fost decanul
Departamentului de Matematic
a de la Chicago University. A avut contributii
nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, n special la teoria spatiilor
Hilbert si a algebrelor Booleene.
Observatie. Teorema de aproximare a lui Bernstein are marele avantaj
(spre deosebire de Teorema Stone-Weierstrass) de a furniza o metoda
constructiv
a pentru obtinerea unui sir de polinoame care converge uniform c
atre
functia continua considerata.

246

Exercitiu. Fie K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1}. K poate parametrizat


cu ajutorul unghiului [0, 2], unde tg = xy . O functie p : K R, de
forma
p() = A0 + (A1 cos + B1 sin ) + .... + (An cos n + Bn sin n),
pentru orice [0, 2], unde A1 , B1 , A2, B2 , ..., An , Bn sunt numere reale, se
numeste polinom trigonometric.
S
a se arate c
a orice functie continu
a f : K R poate aproximat
a
uniform cu polinoame trigonometrice.
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

247

EXTINDEREA FUNC
TIILOR CONTINUE

Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe dou


a
multimi nchise disjuncte
Teorema lui Tietze
Uneori este de dorit s
a se extind
a domeniul unei functii continue f
ar
aa
schimba valorile functiei pe domeniul ei initial. Acest lucru poate realizat
ntr-un mod trivial, denind functia prin valoarea 0 n afara domeniului ei
initial de denitie. Aceasta metoda
nu genereaza, de regula, o extindere
continua. De fapt, asa cum se vede considernd functia f : R {0} R,
data de f(x) = x1 , pentru orice x R {0}, uneori nu exista o extindere
continu
a. Totusi, asa cum vom vedea mai jos, o extindere continu
a exist
a
ntotdeauna dac
a domeniul initial de denitie este o multime nchis
a. Mai
mult, marginile extinderii se aa ntre marginile functiei initiale.
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe dou
a
multimi nchise disjuncte
Observatie. Fie A si B dou
a submultimi nchise ale lui Rp , astfel ca
A B = .
Denim
d(x, A) = inf y x
yA

si : R R, prin
(x) =

d(x, A)
,
d(x, A) + d(x, B)

pentru orice x Rp .
Atunci este continua si are urmatoarele proprietati:
|A = 0,
|B = 1
si
pentru orice x Rp .

0 (x) 1,

248

Teorema lui Tietze


Teorema lui Tietze, ntr-o forma mai generala dect cea prezentat
a mai
jos, este un instrument des utilizat n studiul propriet
atilor de separare ale
spatiilor topologice, anume n caracterizarea spatiilor topologice normale.
Teorema lui Tietze. Fie f : D Rp R o functie continu
a si
m
arginit
a, unde D este o multime nchisa. Atunci exista o functie continua
g : Rp R astfel ca
g|D = f
si
sup |g(x)| = sup |f(x)| .

xRp

xD

Not
a istoric
a. Heinrich Tietze (1880-1964) a fost profesor la Mnchen
si a avut contributii nsemnate n topologie, geometrie si algebr
a. Teorema
de mai sus a fost demonstrata n 1914. Tatal lui Tietze a fost directorul
Institutului Geologic al Universitatii din Viena. Tietze a studiat, ncepnd
cu 1898, la Technische Hochschule din Vienna (unde devine prieten, printre
altii, cu Hahn). Obtine titlul de doctor, n 1904, de la Universitatea din
Viena, sub ndrumarea lui Gustav von Escherich. A fost profesor la Brno,
Erlangen si Mnchen. A fost membru al Academiei de S
tiinte din Bavaria,
al Royal Society of London si al Academiei de S
tiinte din Austria.
Demonstratie. Conform Teoremei valorii maxime si minime pentru functii
continue (vezi pagina 213), putem considera
M = sup |f(x)|
xD

si, n conformitate cu Teorema de continuitate global


a (vezi pagina 208),
multimile nchise
M
A1 = {x D | f(x) }
3
si
M
B1 = {x D | f(x)
}.
3
Atunci, folosind observatia anterioar
a, deducem existenta unei functii
p
continue 1 : R R astfel ca
1|A1 =
249

M
,
3

M
3

1|B1 =
si

M
M
1 (x)
,
3
3

pentru orice x Rp .
Functia f2 = f 1 este continua si
2
sup |f2 (x)| M .
3
xD
Fie acum
A2 = {x D | f(x)

2M
}
3 3

si
2M
}.
3 3
Folosind din nou observatia anterioar
a, deducem existenta unei functii
continue 2 : Rp R astfel ca
B2 = {x D | f(x)

2|A2 =
2|B2 =

2M
,
3 3

2M
3 3

si

2M
2M
2 (x)
,
3 3
3 3

pentru orice x Rp .
Functia f3 = f2 2 = f 1 2 este continu
a si
2
sup |f3 (x)| ( )2 M.
3
xD
Procednd ca mai sus, obtinem un sir de functii continue, n : Rp R,
astfel ca, pentru orice n N, sa avem
2
|f(x) (1(x) + ... + n (x))| ( )n M,
3
pentru orice x D, si

1 2
|n (x)| ( )n1 M,
3 3
250

(*)

(**)

pentru orice x Rp .
Denim, pentru orice n N, functia continua
gn : Rp R, prin
gn = 1 + ... + n .
Atunci, pentru orice m, n N, m n, si x Rp , avem
$
$
|gm (x) gn (x)| = $n+1 (x) + ... + m (x)$

1 2
2
2
2
( )n M (1 + + .... + ( )mn1 ) ( )n M ,
3 3
3
3
3
relatie care arat
a, folosind Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a
(vezi pagina 147-148), ca sirul (gn )nN converge uniform catre o functie ce va
notata cu g.
Cum functiile gn sunt continue, conform Teoremei de la pagina 219, g
este functie continu
a.
De asemenea, din (*), rezult
a c
a
2
|f(x) gn (x)| ( )n M,
3
pentru orice x D, deci
g|D = f .
Mai mult, din (**), deducem ca, pentru orice n N si orice x Rp , avem
1
2
2
|gn (x)| M (1 + + .... + ( )n1 ) M ,
3
3
3
de unde
sup |g(x)| sup |f(x)| .
xRp

xD

Inegalitatea
sup |g(x)| sup |f(x)|

xRp

xD

ind evidenta, avem


sup |g(x)| = sup |f (x)| . !

xRp

xD

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, TOPOLOGY A rst course, Prentice Hall, 1975.
251

ECHICONTINUITATE

Notiunea de familie m
arginit
a de functii continue
Echicontinuitatea unei familii de functii
Teorema Arzel-Ascoli
Am folosit de multe ori pna acum teorema lui Bolzano-Weierstrass (orice
multime innita si marginita din Rp are un punct de acumulare) si rezultatul
corespunz
ator pentru siruri, anume lema lui Cesro (orice sir m
arginit din
Rp are un subsir convergent). Vom prezenta acum un rezultat analog pentru
multimi de functii continue. Pentru simplitate, vom prezenta aici numai
forma referitoare la siruri, desi se pot deni si pentru functii notiunile de
vecinatate, multime deschisa si nchisa, punct de acumulare etc.
Notiunea de familie m
arginit
a de functii continue
Fie K o multime compact
a xat
a din Rp.
Pentru o functie continua f : K Rq denim
def

f = f K = sup f (x) .
xK

Denitie. Familia A de functii continue, din K n Rq , se nume


ste
m
arginit
a (sau uniform marginita) daca exist
a M R astfel ca
f M ,
pentru orice f A.
Observatie. Este clar c
a orice famile nita A este marginita. n general,
o familie innita nu este m
arginit
a. Totusi, un sir uniform convergent de
q
functii continue, din K n R , este marginit.
Mai precis avem:
Lem
a. Daca A = (fn )nN , unde fn : K Rq , este un sir uniform
convergent de functii continue, atunci A este marginita.
252

Echicontinuitatea unei familii de functii


Observatie. Dac
a f : K Rq este o functie continu
a, ea este uniform
continu
a si ca atare pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel ca
pentru orice x, y K cu proprietatea ca
x y < ,
avem
f (x) f (y) < .
Desigur valoarea lui depinde si de f, deci, pentru a mai exacti, ar
trebui s
a scriem ,f (cnd lucr
am cu mai mult de o functie este nimerit s
a
punem n evidenta acest fapt).
Daca A = {f1 , ..., fn } este o famile nita de functii continue, din K n
Rq , atunci considernd
,A = min{,f1 , ..., ,fn } > 0,
obtinem un valabil pentru toate functiile din A.
Denitie. Familia A de functii, din K n Rq , se numeste echicontinua
daca pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel ca pentru orice
x, y K cu proprietatea ca
x y <
si orice functie
f A,
avem
f (x) f (y) < .
Observatie. Spunem c
a familia A de functii, din K n Rq , are proprietatea () dac
a pentru orice x K si orice R, > 0 exist
a x, R,
x, > 0 astfel ca pentru orice y K cu proprietatea ca
y x < x,
si orice functie
f A,
253

avem
f (y) f(x) < .
Daca familia A are proprietatea (), atunci ea este echicontinua.
Multi autori adopt
a ca denitie a echicontinuit
atii proprietatea ().
Observatie. Considerentele de mai sus arat
a c
a orice famile nit
a de
functii continue, din K n Rq , este echicontinua.
Vom ar
ata c
a orice sir uniform convergent de functii continue, din K n
R , este, de asemenea, echicontinuu.
q

Mai precis avem:


Lem
a. Daca A = (fn )nN , unde fn : K Rq , este un sir uniform
convergent de functii continue, atunci A este echicontinu
a.
Teorema Arzel-Ascoli.
Cele discutate mai sus arata ca pentru ca un sir de functii continue, din
K n Rq , sa e uniform convergent, este necesar ca el sa e marginit si
echicontinuu.
Vom ar
ata c
a aceste dou
a propriet
ati sunt necesare si suciente pentru
ca o familie A de functii continue, din K n Rq , s
a aib
a proprietatea c
a orice
sir de functii din A poseda un subsir uniform convergent.
Teorema Arzel-Ascoli este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicitatii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare, precum si
n studiul compacit
atii operatorilor integrali (care se vor studiu n cadrul
cursului de analiz
a functional
a).
Teorema Arzel-Ascoli. Fie K o multime compacta din Rp si A o
familie de functii continue din K n Rq .
Atunci, urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) A este m
arginita si echicontinua.
b) orice sir de elemente din A posed
a un subsir uniform convergent.
Not
a istoric
a. Cesare Arzel (1847-1912) a absolvit Universitatea din
Pisa, n 1869. A fost profesor la Universitatea din Palermo si la cea din
Bologna.

254

Not
a istoric
a. Guido Ascoli (1887-1957) a fost profesor la Milano si
Torino.

ca

Demonstratie.
b)a)
Vom ar
ata c
a a)b).
Dac
a A este nem
arginit
a, atunci, pentru orice n N, exist
a fn A astfel
fn n.

Conform primei leme de mai sus, nici un subsir al lui (fn )nN nu poate
uniform convergent, deci avem b).
Dac
a A nu este echicontinu
a, atunci exist
a 0 R, 0 > 0 astfel ca pentru
orice n N, exist
a xn , yn K cu proprietatea c
a
xn yn

1
n

si fn A cu proprietatea ca
fn (xn ) fn (yn ) 0 .
Daca sirul (fn )nN ar avea un subsir uniform convergent, atunci, conform
celei de a doua leme de mai sus, acest subsir ar echicontinuu, ceea ce ar
contrazice armatia de mai sus.
Deci avem b).
a)b)
Vom ar
ata c
a orice sir de functii, (fn )nN , din A, posed
a un subsir uniform
convergent.
Conform exercitiului 9 de la pagina 102, exista C o submultime numarabila a lui K cu proprietatea ca pentru orice y K si orice > 0 exista un
element x C astfel ca
x y < .
(*)
Daca C = {x1 , ..., xn , ...}, atunci (fn (x1 ))nN este un sir marginit din Rp ,
deci conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista un subsir
(f11 (x1 ), f12(x1 ), ...., f1n (x1 ), ...)
al lui (fn (x1))nN care este convergent.
255

Sa remarcam acum ca sirul (f1k (x2 ))kN este un sir marginit din Rp , deci
exista un subsir
(f21 (x2 ), f22(x2 ), ...., f2n (x2 ), ...)
al s
au care este convergent.
S
a remarcam, n continuare, c
a sirul (f2k (x3 ))kN este un sir m
arginit din
Rp , deci exist
a un subsir
(f31 (x3 ), f32(x3 ), ...., f3n (x3 ), ...)
al s
au care este convergent.
Procedeul se repeta si denim gn = fnn ca ind a n-a functie din cel de
al n-lea subsir.
Din constructie este clar ca sirul (gn )nN este convergent n orice punct
din C.
Vom ar
ata acum c
a sirul (gn )nN este convergent n orice punct din K si
ca avem convergenta uniforma.
Pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel ca pentru orice
x, y K cu proprietatea ca
x y <
si orice functie
f A
avem
f(x) f(y) < .
Folosind faptul ca multimea K este compacta, precum si faptul ca familia
(B(x, ))xC constituie o acoperire cu multimi deschise a lui K (vezi ()),
putem considera
C1 = {y1, ..., yk }
o submultime nit
a a lui C astfel nct pentru orice x K, exist
a
i {1, 2, ..., k} astfel ca
x yi < .
Deoarece sirurile (gn (y1 ))nN ,...,(gn (yk ))nN sunt convergente, exista
M N astfel ca pentru orice n, m M s
a avem
gm (yi ) gn (yi ) < ,
256

pentru orice i {1, 2, ..., k}.


Fie x K arbitrar.
Atunci exista i {1, 2, ..., k} astfel ca
x yi < ,
deci
gn (x) gn (yi ) < ,
pentru orice n N, n particular pentru orice n N, n M.
Ca atare, avem
gn (x) gm (x) gn (x) gn (yi )+gn (yi ) gm (yi )+gm (x) gm (yi ) < 3,
pentru orice m, n N, m, n M, fapt care arat
a, folosind criteriul lui
Cauchy pentru convergenta uniforma (vezi pagina 147-148), ca sirul (gn )nN
(care este un subsir al lui este (fn )nN ) este uniform convergent n orice punct
din K. !

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, TOPOLOGY A rst course, Prentice Hall, 1975.

257

LIMITE DE FUNC
TII

Limita unei functii de mai multe variabile ntr-un punct


Limite la innit si limite innite
Limita superioar
a si inferioar
a. Oscilatia
Limite laterale. Discontinuit
ati de prima si de a doua spet
a
Limite fundamentale
Analiza Matematic
a poate caracterizat
a destul de exact ca ind partea
matematicii unde se face n mod sistematic uz de diferite concepte de limita. Printre motivele care au determinat introducerea acestui concept n
cadrul prezentului curs abia acum, un rol central l ocupa acela ca n analiza
matematica elementara se opereaza cu cteva tipuri de limite. Am discutat
deja despre convergenta sirurilor si despre continuitate. n capitolele urmatoare va ap
area notiunea de limit
a n contextul prezent
arii notiunilor de
derivabilitate si de integrabilitate. Toate acestea sunt cazuri particulare ale
conceptului general de limita, concept care are un grad ridicat de abstractizare. Din acest motiv am ales ca initial sa introducem si sa discutam separat
aceste notiuni. Odata ce aceste notiuni au fost ntelese si asimilate, nu mai
este att de greu s
a se asimileze notiunea abstract
a de limit
a.
Limita unei functii de mai multe variabile ntr-un punct
Cadrul n care vom lucra n aceast
a sectiune este urm
atorul:
se consider
a o functie f : D Rp Rq , c un punct de acumulare al
lui D si b Rq .
Denitie. Vom spune ca f tinde catre b, atunci cnd x tinde catre c,
daca pentru orice vecin
atate V , a lui b, exista U, vecinatate a lui c, astfel
nct
f (x) V ,
pentru orice x (U D) {c}.
Vom nota aceasta situatie prin:
f(x) b.
xc

258

Lem
a. n cadrul de mai sus, daca b Rq , f (x) b si f(x) b ,
xc

xc

atunci b = b .

Observatie. Valoarea b, unic determinat


a de proprietatea f(x) b,
xc
poarta numele de limita lui f, atunci cnd x tinde catre c.
Vom marca aceasta situatie astfel:
limf (x) = b.

xc

Urm
atorul rezultat prezint
a formul
ari echivalente pentru existenta limitei
unei functii ntr-un punct.
Teorem
a. n cadrul de mai sus, urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) exista limf(x) si
xc

limf(x) = l.

xc

b) pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel nct pentru


orice x D astfel ca
0 < x c < ,
avem
f(x) l < .
c) pentru orice sir (xn )nN , de puncte din D {c} cu proprietatea c
a
lim xn = c,

avem
lim f(xn ) = l.

Urm
atorul rezultat precizeaz
a leg
atura dintre continuitate si limit
a.
Teorem
a. n cadrul de mai sus, facem presupunerea suplimentara c
a c
este punct al lui D.
Atunci, urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) f este continu
a n c.
b) exista limf(x) si
xc

limf (x) = f(c).

xc

259

Teorema urmatoare prezint


a comportamentul limitei la compunere.

Teorem
a. Fie f : D Rp Rq , g : D Rq Rs astfel ca Imf D ,
c un punct de acumulare al lui D, b Rq si a Rs astfel nct:
i)
limf(x) = b
xc

ii) exista U , o vecinatate a lui c, astfel nct


f (x) = b,
pentru orice x (U D) {c} (deci b este punct de acumulare pentru Imf).
iii)
limg(y) = a.
yb

Atunci exist
a lim(g f)(x) si
xc

lim(g f)(x) = a.

xc

Observatie. Conditia ii) din acesta teorema este esentiala, asa cum
arata exemplul urmator:
f : R R este data de
f (x) = {

0, x = 0
,
1, x = 0

g=f
si
c = 0.
Limite la innit si limite innite
Ca si n cazul sirurilor, vom prezenta cazul limitelor innite, respectiv al
limitelor la innit.
Denitie. Fie f : E R si x0 un punct de acumulare (n cazul q = 1,
eventual innit) al multimii E Rq .
260

Spunem ca l R este limita functiei f n punctul x0 daca pentru orice


vecinatate V a lui l exista
o vecinatate U a lui x0 astfel nct pentru orice
x (E U) {x0 },
avem
f (x) V .
Aceast
a situatie se marcheaz
a prin notatia
lim f(x) = l.

xx0

Observatie
1. Pentru q = 1,
lim f (x) =

xx0

daca si numai daca pentru orice R, exista


R, > 0 astfel nct
pentru orice x E cu proprietatea
0 < |x x0| < ,
avem
f(x) > .
2. Pentru q = 1,
lim f(x) =

xx0

daca si numai daca pentru orice R, exista R, > 0 astfel nct


pentru orice x E cu proprietatea
0 < |x x0| < ,
avem
f(x) < .
3.
lim f (x) =

dac
a si numai dac
a pentru orice R, exist
a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x > ,
261

avem
f(x) > .
4.
lim f(x) =

dac
a si numai dac
a pentru orice R, exist
a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x > ,
avem
f(x) < .
5.
lim f(x) =

daca si numai daca pentru orice R, exista R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x < ,
avem
f(x) > .
6.
lim f(x) =

dac
a si numai dac
a pentru orice R, exist
a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x < ,
avem
f(x) < .
Observatie. Comportamentul limitelor de functii la operatiile algebrice
este similar celui din cazul sirurilor.
Limita superioar
a si inferioar
a. Oscilatia
Vom presupune acum ca q = 1.
Asadar vom considera o functie f : D Rp R si c un punct din D.
Notiunile prezentate mai jos, care sunt analogul notiunilor de limit
a superioar
a si inferioar
a de la siruri, sunt utile pentru o caracterizare alternativ
a
a continuitatii.
262

Denitie. Denim limita superioara a lui f , atunci cnd x tinde catre


c, prin
lim supf(x) =
inf
( sup f(x)).
V vecin
a tate a lui c xDV

xc

Analog se deneste notiunea de limita inferioar


a a lui f atunci cnd x
tinde ca
a prin lim inf f(x).
tre c, care se noteaz
xc

Denitie. Denim oscilatia lui f pe o submultime A a lui D ca ind


(f, A) = supf(x) inf f(x) = sup (f(x) f (y)),
xA

xA

x,yA

iar oscilatia lui f n punctul c ca ind


(f, c) =

inf

V vecin
a tate a lui c

(f, V D).

Observatie. n cadrul de mai sus, avem


(f, c) = lim supf(x) lim inf f(x).
xc

xc

Propozitie. n cadrul de mai sus, urmatoarele armatii sunt echivalente:


i) f este continua n c;
ii)
(f, c) = 0;
iii)
lim supf(x) = lim inf f(x) = f (c).
xc

xc

Exercitii
1. n cadrul de mai sus, s
a se arate c
a, pentru orice > 0, multimea
{x D | (f, c) < } este deschis
a.
s
2. Fie fn , f : Rp R astfel nct fn f. Sa se arate ca daca, pentru
orice n N, fn este continua, atunci multimea punctelor n care f este
continua este densa n Rp .

263

Limite laterale. Discontinuit


ati de prima si de a doua spet
a
n cazul functiilor de o variabila reala se poate discuta despre notiunile
de limite laterale, ceea ce permite o anume clasicare a punctelor de discontinuitate.
Denitie. Fie f : A R R si a un punct de acumulare al lui
A (, a).
Vom spune ca l R este limita la stnga a functiei f n punctul a daca
pentru orice vecinatate V a lui l, exista
o vecinatate U a lui a, astfel nct
pentru orice
x U (, a)
avem
f (x) V .
Aceast
a situatie se marcheaz
a prin
lim f (x) = l

xa
x<a

sau prin
f (a) = l.
Analog se deneste limita la dreapta a functiei f n punctul a.
Limita la stnga a functiei f n punctul a si limita la dreapta a functiei
f n punctul a se numesc limitele laterale ale functiei f n punctul a.
Rezultatul de mai jos caracterizeaz
a situatia existentei limitei unei functii
ntr-un punct n termeni de limitele laterale.
Propozitie. Fie f : A R R si a un punct de acumulare al lui A.
l R este limita functiei f n punctul a dac
a si numai daca existele ambele
laterale (care au sens) ale lui f n a si sunt egale cu l.
Notiunea de limit
a lateral
a permite urm
atoarea clasicare a punctelor de
discontinuitate.
Denitie. Fie f : A R R. Un punct a A se nume
ste punct
de discontinuitate de prima spet
a daca exista si sunt nite limitele laterale
(care au sens) ale lui f n a, dar cel putin una este diferita de f(a). Celelalte
264

puncte de discontinuitate din A se numesc puncte de discontinuitate de speta


a doua.
Propozitia urmatoare precizeaza natura si cardinalul discontinuitatilor
unei functii monotone.
Propozitie. Fie f : I R o functie monotona, unde I este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Atunci discontinuit
atile lui f sunt numai de
prima speta si multimea acestora este cel mult numarabila.
Observatie. Alexandru Froda a demonstrat c
a multimea punctelor de
discontinuitate de prima spet
a ale oric
arei functii f : R R este cel mult
numarabila.
Propozitia urmatoare precizeaza natura discontinuitatilor unei functii cu
proprietatea lui Darboux.
Propozitie. Fie f : I R o functie cu proprietatea lui Darboux, unde I
este un interval nedegenerat al dreptei reale. Atunci f nu are discontinuit
ati
de prima speta.
Dup
a cum am v
azut, exist
a functii cu proprietatea lui Darboux care nu
sunt continue. Propozitia urm
atoare furnizeaz
a conditii suciente pentru ca
o functie cu proprietatea lui Darboux sa e continua.
Propozitie. Fie f : I R o functie monotona, unde I este un interval
nedegenerat al dreptei reale. Daca f are proprietatea lui Darboux, atunci f
este continua.
Propozitia urmatoare furnizeaza conditii necesare si suciente pentru ca o
functie sa realizeze un izomorsm ntre domeniul s
au de denitie si imaginea
sa.
Propozitie. Fie f : I R, unde I este un interval nedegenerat al
dreptei reale. Urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) f : I f (I) este homeomorsm i.e. f este bijectiva, iar f si f 1 sunt
continue;
ii) f este strict monoton
a si f(I) este interval
iii) f este continua si injectiva.
265

Aplicatii. Functia sin : [ 2 , 2 ] [1, 1] este strict monotona si surjectiva. Prin urmare, inversa sa, adica
functia arcsin : [1, 1] [ 2 , 2 ] este
continua.
Functia cos : [0, ] [1, 1] este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin
urmare, inversa sa, adic
a functia arccos : [1, 1] [0, ] este continu
a.

Functia tg : ( 2 , 2 ) R, este strict monoton


a si surjectiv
a. Prin urmare,
inversa sa, adica functia arctg : R ( 2 , 2 ) este continua.
Functia ctg : (0, ) R, este strict monotona si surjectiva. Prin urmare,
inversa sa, adic
a functia arcctg : R (0, ) este continu
a.
Functia exp : R (0, ) este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin urmare,
inversa sa, adic
a functia ln : (0, ) R este continu
a.
Limite fundamentale
Prezent
am acum cteva limite fundamentale:

lim

x0

sin x
=1
x

lim

x0

lim

x0

tgx
=1
x

arcsin x
=1
x

arctgx
=1
x0
x
lim

lim (1 + x) x = e

x0

1
lim (1 + )x = e
x

ln(1 + x)
=1
x0
x
ax 1
lim
= ln a,
x0
x
lim

unde a (0, )
266

(1 + x)r 1
= r,
x0
x
lim

unde r R.
Exercitii
1. S
a se calculeze

1
1
lim e x2 sin ,
x0
x
1

xe x
lim
x0 tg 2 x
x>0
si

(2x 1) ln(1 + sin2 x)

.
x0 ( 3 1 + x 1)tg 2 2x
lim

2. Sa se arate ca daca functia continua f : (a, b) R are limite nite n


a si b, atunci ea este marginita. Este reciproca adevarata?
3. Fie f : [1, ) R o functie crescatoare. Sa se arate ca lim f (x) =
x

dac
a si numai dac
a lim f(n) = .
n

4. Fie a > 0 si f : [0, a] R o functie monotona. Sa se arate ca f este


continua n 0 daca si numai daca lim f ( n1 ) = f(0).
n
5. S
a se arate c
a dac
a functia f : (0, ) R este m
arginit
a pe ecare
interval (0, b) si daca
lim (f (x + 1) f(x)) = ,

atunci

f(x)
= .
x x
6. Sa se arate ca pentru orice functie neconstanta si periodica f : R R,
nu exista lim f (x).
lim

7. Fie f : [0, ) R o functie cu urm


atoarele propriet
ati:
i) exist
a M R astfel nct
|f(x)| Mx,
pentru orice x [0, );
267

ii)
f(x + y) f (x) + f (y),
pentru orice x, y [0, ).
S
a se arate c
a:
si b = lim
a) exist
a si sunt nite limitele a = lim f(x)
x
x0
x>0

f(x)
.
x x

b)
ax f(x) bx,
pentru orice x R.
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Faculta

t
ii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39801
5. Gheorghe Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, Notiuni fundamentale, Editura S
tiintic
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985 cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din
Bucuresti II 32924

268

DIFEREN
TIABILITATE

269

DERIVATA PE R
Introdus
a nca n secolul al XVII-lea, concomitent de c
atre Isaac Newton si
G.W. Leibniz, notiunea de derivat
a este una dintre cele mai importante din Analiza
matematica. Derivata este o descriere matematica a vitezei de variatie a unei
functii. ... trebuie s
a deosebim ntre notiunea de derivat
a si aceea de derivabilitate.
Derivata este e un num
ar real, e unul dintre simbolurile minus sau plus innit,
n timp ce derivabilitatea nu este un num
ar, ci o proprietate.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 252-253
n timp ce notiunea de integral
a si are radacinile n antichitate, cealalta notiune fundamentala a analizei, derivata, a aparut abia n secolul al XVII-lea, datorit
a lui Fermat si altor matematicieni. Leg
atura organic
a dintre aceste dou
a
notiuni, aparent cu totul diferite, descoperit
a de Newton si Leibniz, a inaugurat
o dezvoltare f
ar
a precedent a stiintei matematice. Fermat era interesat n determinarea maximelor si minimelor unei functii. n gracul unei functii, un maxim
corespunde unui vrf mai nalt dect toate celelalte puncte nvecinate, n timp ce
un minim corespunde unui punct mai cobort dect toate punctele nvecinate. ...
Pentru a caracteriza punctele de maxim si minim, este natural
a folosirea notiunii
de tangent
a a unei curbe. Presupunem c
a gracul nu are colturi ascutite sau alte
singularit
ati si c
a, n ecare punct, el are o directie determinat
a, dat
a de dreapta
tangenta n acel punct. n punctele de maxim sau de minim, tangenta la gracul
functiei trebuie s
a e paralel
a cu axa Ox, deoarece, n caz contrar, curba ar urca
sau ar cobor n aceste puncte. Aceast
a observatie sugereaz
a ideea consider
arii
tangentei la curb
a n ecare punct al gracului functiei.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
S
tiintica, Bucuresti, 1969, pagina 432

The standard denition of the derivative given in rst-year calculus is f (x) =


(a)
f (x)f(a)
lim f(x)f
where this is understood to mean that
is a pretty good
xa
xa

xa

approximation to f (a) that gets better as x gets closer to a. As we have seen,


we can be much more precise. It is more accurate and useful to introduce the

actual dierence between the derivative and the average rate of change f (a) =
f(x)f (a)
+ E(x, a), where E(x, a) is the discrepancy or error introduced when we
xa
use the average rate of change in place of the derivative, or vice-versa. Relying on

an intuitive notion of limits, we would like to say that f (a) is the value of the

270

derivative provided this error, E(x, a), gets closer to 0 as x gets closer to a. The
meaning is clear in most cases, but the phrase "gets closer" is still to ambiguous.
What is important is that we can make the absolute value of our error as small as it
needs to be by controlling the distance of x from a. We now present notation that
was introduced by Cauchy in 1823: > 0 to represent the size of the allowable
error and > 0 to represent the distance between x and a. We x a real number
a and say that f is dierenatiable at x = a if and only if there is a number,

(a)
denoted by f (a), such that the error E(x, a) = f (a) f (x)f
satises the
xa
following condition: for any specied bound on this error, > 0, we can nd a
distance, , such that if x is within of a (0 < |x a| < ), then the error sits

within the allowed bound (|E(x, a)| < ). We call f (a) the derivative of f at
a. ... The denition just given is neither obvious nor easy to absorb. The reader
encountering it for the rst time should keep in mind that it is the fruit of two
centuries of searching. It looks deceptively like the casual denition for it compares

(a)
f (a) to the average rate of change f(x)f
. There may be a tendency to ignore
xa
the and and hope they are not important. They are. This has proven to be
the denition of the derivative that explains those grey areas where dierentiation
does seem to be working the way we expect it to.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 13-15

Denitia derivatei pe R. Leg


atura dintre derivabilitate si
continuitate
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy si
Teorema lui Darboux
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
Metoda lui Newton
Permutarea limitei cu derivata
Denitia derivatei pe R. Leg
atura dintre derivabilitate si continuitate
Asa cum se ntmpla cu orice concept fundamental, notiunea de derivata
sintetizeaz
a modelarea unor fenomene care provin din domenii diferite, ca de
exemplu problema tangentei, problema vitezei sau problema densit
atii liniare
a unei bare materiale (a se vedea, n acest sens, Analiz
a Matematic
a, Vol.
271

I, Editia a V-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, Lucrare elaborata


de un colectiv al catedrei de analiza matematica a Universitatii Bucuresti,
paginile 240-241).
Denitie. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al
lui D, care apartine lui D.
Daca exista (n R) limita
f (x) f (c)
xc
xc
lim

se nume
ste derivata lui f n c si se noteaza f (c).

Daca f (c) este nita, spunem ca f este derivabila n c.


Lem
a. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al lui
D, care apartine lui D. Daca f este derivabila n c, atunci f este continua
n c.
Demonstratie. Fie (xn )nN un sir de puncte din D, care converge catre c,
cu xn = c, pentru orice n N. Atunci avem
f(xn ) =
Cum

f(xn ) f (c)
(xn c) + f(c).
xn c

f(xn ) f (c)

= f (c)
n
xn c
lim

si

lim (xn c) = 0,

deducem c
a
lim f (xn ) = f (c),

deci f este continu


a n c. !
Observatie. Asadar continuitatea este o conditie necesara pentru derivabilitate. Se constata cu usurinta ca ea nu este si sucienta
: de exemplu se
poate considera functia f : R R, data de f(x) = |x|, pentru orice x R.
Folosind combinatii algebrice simple, se poate construi cu usurinta
o functie
care nu este derivabil
a ntr-un num
ar nit de puncte sau chiar ntr-o multime
numarabila de puncte. n 1872, Weierstrass a socat lumea matematica
, construind o functie continua n orice punct care nu este derivabila n nici un
272

punct (vezi pagina 473, precum si John C. Oxtoby, Measure and Category,
Springer-Verlag, 1971, capitolul 11).
Pentru observatiile de mai jos se poate consulta Analiz
a Matematic
a,
Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, Lucrare
elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiz
a matematic
a a Universit
atii
Bucuresti, paginile 250-271.
Regulile de calcul privind derivata sumei, produsului si ctului a dou
a
functii, precum si cea privind calculul derivatei unei functii vor prezentate
ntr-o forma mai generala n sectiunea urmatoare (vezi pagina 301).
Observatie. Daca
f, g : I R, unde I este un interval, sunt derivabile
n punctul x0 I, atunci:
i) functia f + g este derivabila
n x0 si

(f + g) (x0) = f (x0 ) + g (x0 );


ii) functia f g este derivabil
a n x0 si

(fg) (x0 ) = f (x0)g(x0 ) + f(x0 )g (x0);


iii) daca, n plus, g(x0 ) = 0, functia

f
g

este derivabila n x0 si

f
f (x0)g(x0 ) f(x0 )g (x0)
( ) (x0 ) =
.
g
(g(x0 ))2
Observatie. Dac
a f : I J si g : J R, unde I si J sunt intervale,
sunt derivabile n punctul x0 I, respectiv f (x0 ) J, atunci functia g f
este derivabila n x0 si

(g f ) (x0) = g (f (x0 ))f (x0 ).


Observatie. Daca f : I J = f(I), unde I si J sunt intervale, este o

functie strict monoton


a derivabil
a n x0 I, cu proprietatea ca f (x0 ) = 0,
atunci functia f 1 : J I este derivabila n f(x0 ) si

(f 1 ) (f (x0 )) =
273

1
.
f (x0 )

Observatie. Iata derivatele ctorva functii uzuale:

(xn ) = nxn1 , pentru orice x R si pentru orice n N;

(x ) = x1, pentru orice x (0, ) si pentru orice R;

(sin x) = cos x si (cos x) = sin x, pentru orice x R;

(ax ) = ax ln a, pentru oricex R si pentru orice a (0, );


1
, pentru orice x (0, );
x
1

(tgx) =
, pentru orice x R { + k | k Z};
2
cos x
2
1

(ctgx) = 2 , pentru orice x R {k | k Z};


sin x

(ln x) =

(arcsin x) =
, pentru orice x (1, 1);
1 x2
1

(arc cos x) =
, pentru orice x (1, 1);
1 x2
1

(arctgx) =
, pentru orice x R;
1 + x2
1

(arcctgx) =
, pentru orice x R.
1 + x2
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Notiunea de derivat
a este instrumentul principal care se foloseste ntr-o
problem
a practic
a de o importanta crucial
a, anume stabilirea punctelor de
extrem ale functiilor reale de o variabil
a real
a.
Prezentam n continuare primul pas care contribuie la solutionarea acestei
probleme, anume teorema lui Fermat.
Lem
a. Fie f : D R, unde D R, si c un punct de acumulare al lui
D, care apartine lui D.
a) Daca

f (c) > 0,
274

atunci exista R, > 0, astfel nct pentru orice x D (c, c + ), avem


f (c) < f (x).
b) Daca

f (c) < 0,
atunci exista R, > 0, astfel nct pentru orice x D (c , c), avem
f (c) < f (x).
Demonstratie.
a) Fie 0 R, 0 > 0 astfel nct

0 < 0 < f (c).


Atunci exista R, > 0, astfel nct pentru orice x D, astfel ca
0 < |x c| < , avem
$
$
$ f (x) f(c)

$
$
$ < 0 ,

f
(c)
$ xc
$
de unde, pentru orice x D (c, c + ), avem
0 <

f(x) f(c)
f (c).
xc

Cum pentru orice x D (c, c + ), avem x c > 0, rezult


a

(f (c) 0)(x c) < f(x) f (c),


de unde concluzia.
Demonstratia pentru b) este analoag
a. !
Denitie. Fie f : D R, unde D R si c D.
Punctul c se numeste punct de maxim local (relativ) al functiei f , daca
exist
a R, > 0, astfel nct pentru orice x D (c , c + ), avem
f(c) f(x).
Punctul c se numeste punct de minim local (relativ) al functiei f, daca
exist
a R, > 0 astfel nct pentru orice x D (c , c + ), avem
f(c) f(x).
275

Punctele de maxim local si cele de minim local se numesc puncte de extrem


local.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Rolle
(vezi pagina 277), Teoremei lui Darboux (vezi pagina 282) si a Teoremei lui
Fermat-cazul multidimensional (vezi pagina 340).

Teorema lui Fermat. Fie f : D R, unde D R si c D este un


punct de maxim (sau minim) local al functiei f .
Daca f este derivabila n c, atunci

f (c) = 0.
Not
a istoric
a. Pierre Fermat (1601-1665) a urmat cursurile Universit
atii din Toulouse, dup
a care, n 1620, pleac
a la Bordeaux unde ncepe
primele cercet
ari matematice. Studiaz
a si la Universitatea din Orlans,
de unde primeste o diploma n Drept. A fost unul dintre matematicienii
de frunte ai vremilor sale (a avut chiar unele controverse cu Descartes).
Rezultatul care l-a facut faimos este celebra teorema care arma ca ecuatia
xn + yn = z n (cu necunoscutele x, y, z), nu are solutii ntregi nenule, pentru
n N, n > 2. Acest rezultat a fost demonstrat n 1993-1994 de c
atre Andrew
Wiles. ncercarile de a demonstra acest rezultat, care s-au ntins pe aproape
300 de ani, au stat la originea algebrei moderne.

Observatie. Conditia c D este esential


a, asa cum arat
a urm
atorul
exemplu: f : [0, 1] R, f(x) = x, pentru orice x [0, 1].
Observatie. Functia f poate avea puncte de extrem n care sa nu e
derivabil
a, asa cum arat
a urm
atorul exemplu: f : R R, f(x) = |x|, pentru
orice x R.
Demonstratia Teoremei lui Fermat. Dac
a

f (c) > 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exista R, > 0 astfel nct pentru
orice x D (c, c + ), avem
f(c) < f(x),
276

ceea ce contrazice faptul ca c D un punct de maxim local al functiei f.


Daca

f (c) < 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exista R, > 0 astfel nct pentru
orice x D (c , c), avem
f(c) < f(x),

ceea ce contrazice faptul c


a c D un punct de maxim local al functiei f. !
Teorema lui Rolle, Teorema lui Lagrange, Teorema lui Cauchy
si Teorema lui Darboux
Prezentam n continuare cteva consecinte ale teoremei lui Fermat.
Teorema lui Rolle. Fie a, b R, a < b si f : [a, b] R, continua
pe [a, b], derivabila pe (a, b) astfel ca f(a) = f (b). Atunci exista
un punct
c (a, b) astfel nct

f (c) = 0.
Not
a istoric
a. Michel Rolle (1652-1719), membru al Academiei Franceze,
a contribuit la dezvoltarea Geometriei Analitice si a Analizei Matematice.
Demonstratie. Putem presupune c
a
f (a) = f(b) = 0.
De asemenea, putem presupune c
a f nu este identic nul
a si c
a ia si valori
pozitive.
Atunci, folosind Corolarul de la pagina 215, exista c (a, b) astfel nct
f(c) = sup f(x).
c[a,b]

Conform teoremei anterioare

f (c) = 0. !
Observatie. Fie f : I R, unde I este un interval din R, o functie
derivabila. Atunci:
277

a) ntre doua solutii consecutive ale ecuatiei f(x) = 0, se aa cel putin o

solutie a ecuatiei f (x) = 0;

b) ntre doua solutii consecutive, x1 , x2, ale ecuatiei f (x) = 0, se aa


cel mult o solutie a ecuatiei f (x) = 0.
Teorema urmatoare, cunoscuta si sub numele de teorema cresterilor nite,
este un instrument extrem de utilizat, care intervine n demonstratia multor
rezultate centrale din cadrul Analizei Matematice, precum: Teorema de permutare a derivatei cu limita (vezi pagina 290), Criteriul de diferentiabilitate
(vezi pagina 301), Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional (vezi pagina
307), Lema premergatoare Teoremei lui Schwarz (vezi pagina 309), Lema de
aproximare (vezi pagina 321), Formula Leibniz-Newton (vezi pagina 376),
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann
(vezi pagina 387), Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 397), Teorema privind calculul variatiei
totale a unei functii derivabile cu derivata continua (vezi pagina 470).
Teorema lui Lagrange. Fie a, b R, a < b si f : [a, b] R, continua
pe [a, b], derivabila pe (a, b). Atunci exist
a un punct c (a, b) astfel nct

f (b) f (a)
= f (c).
ba

Demonstratie. S
a consider
am functia : [a, b] R, dat
a de
(x) = f (x) f (a)

f(b) f(a)
(x a),
ba

pentru orice x [a, b].


Se constata cu usurinta c
a este diferenta dintre f si functia care are ca
grac segmentul de capete (a, f (a)) si (b, f(b)).
Prin aplicarea teoremei anterioare functiei se obtine concluzia. !
Not
a istoric
a. Joseph-Louis Lagrange s-a n
ascut la data de 25 ianuarie
1736, n Torino. El este considerat a un matematician francez, desi a fost
botezat cu numele de Giuseppe Lodovico Langragia, parintii sai ind originari din regiunea Torino. Bunicul sau a fost ca
pitan de cavalerie n armata
francez
a, dar a p
ar
asit Franta pentru a-l sluji pe Ducele de Savoia. Lagrange
a studiat la Colegiul din Torino, obiectul s
au preferat ind latina. A fost
atras de matematica atunci cnd a citit un articol al lui Halley, privitor la
278

modul n care este folosita algebra n optica. La nele anului 1754, Lagrange
deja obtinuse rezultate semnicative n teoria calculului variational (adica
studiul problemelor de tipul urmator: ind date doua puncte M1 (x1, y1 ) si
M2 (x2 , y2 ), s
a se determine o curb
a y = f(x), care uneste cele dou
a puncte,
x
(2
pentru care valoarea integralei g(x, y)dx este minim
a; de exemplu, s
a se
x1

determine o curb
a care uneste cele dou
a puncte, pentru care un obiect supus numai fortei de gravitatie, se deplaseaza
pe acesta curba, ntre cele doua
puncte, n cel mai scurt timp). n 1755 a fost numit profesor de matematica la
S
coala Regala de Artilerie din Torino. A trimis rezultatele sale lui Euler, care
a fost impresionat de noile metode elaborate de Lagrange. La propunerea lui
Euler, Lagrange a fost ales, n 1756, membru al Academiei din Berlin. Este,
de asemenea, membru fondator al Academiei Regale de S
tiinte din Torino.
n 1766 i succede lui Euler ca director al sectiei de matematic
a din cadrul
Academiei din Berlin. A cstigat, n cteva rnduri, premiul Academiei de
S
tiinte din Paris (n anii 1772, mpreun
a cu Euler, pentru studiul problemei
celor trei corpuri, n 1774, pentru studiul misc
arii lunii si, n 1780, pentru
studiul perturbatiilor orbitelor cometelor, provocate de c
atre planete). n
perioada petrecuta la Berlin a abordat teme diverse din astronomie, precum
stabilitatea sistemului solar, mecanica, dinamica, mecanica uidelor, probabilitati, teoria numerelor (a demonstrat c
a orice num
ar natural se prezint
a ca
suma a patru p
atrate perfecte). n 1787 p
ar
aseste Berlinul pentru a deveni
membru al Academiei de S
tiinte din Paris. n 1788 apare o carte esential
a,
care-l are drept autor pe Lagrange, anume Mcanique analytique, carte n
care se priveste mecanica ca un subdomeniu al Analizei Matematice. A fost
primul profesor de Analiza Matematica de la cole Polytechique (fondata n
1794). A predat, de asemenea, la cole Normale (fondat
a n 1795). A publicat dou
a volume cu lectiile de Analiz
a Matematic
a sustinute n decursul
carierei sale didactice. A murit la 3 aprilie 1813.
Consecinte. 1. n cadrul teoremei de mai sus, avem:

a) dac
a f (x) = 0, pentru orice x (a, b), atunci f este constanta.

b) daca f (x) 0, pentru orice x (a, b), atunci f este crescatoare.

c) daca f (x) 0, pentru orice x (a, b), atunci f este descrescatoare.


2. Teorema lui Lagrange poate folosit
a pentru a obtine diverse aproxim
ari.

279

De exemplu, pentru a aproxima pe


exista c (100, 105) astfel ca

de unde

105

105, conform teoremei lui Lagrange,

5
100 = ,
2 c

5
5
< 105 10 <
,
2.11
2.10

adica
10.22 <

105 < 10.25.

3. Teorema lui Lagrange poate folosita pentru a obtine diverse inegalitati.


De exemplu, este cunoscuta inegalitatea lui Bernoulli, anume ca pentru
n N si x R, astfel ca 1 + x > 0, avem (1 + x)n > 1 + nx. Vom arata ca
aceasta inegalitate este valabila pentru orice exponent real r 1. n acest
scop putem considera functia f : (1, ) R, dat
a de f(x) = (1 + x)r ,
pentru orice x (1, ). Aplicnd teorema lui Lagrange pe intervalul de
capete x si 0, se obtine inegalitatea de mai sus.
4. Fie f : I R, unde I este un interval, o functie continua
, derivabila

pe I {x0 }, unde x0 I, pentru care exista lim f (x). Atunci f (x0 ) exista
xx0

si

f (x0 ) = lim f (x).


xx0

O generalizare a teoremei lui Lagrange este dat


a de urm
atorul rezultat.
Teorema lui Cauchy. Fie a, b R, a < b si f, g : [a, b] R, continue
pe [a, b], derivabile pe (a, b). Atunci exista un punct c (a, b) astfel nct

(f(b) f(a))g (c) = (g(b) g(a))f (c).


Demonstratie. Pentru g(a) = g(b) concluzia este imediata.
n caz contrar, sa consideram functia : [a, b] R, data de
(x) = f (x) f (a)

f(b) f(a)
(g(x) g(a)),
ba
280

pentru orice x [a, b].


Teorema lui Rolle aplicata acestei functii ncheie demonstratia. !
De o mare utilitate pentru calculul limitelor de functii sunt urmatoarele
doua rezultate care au la baza demonstratiei teorema lui Cauchy (vezi Analiz
a Matematic
a, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiz
a matematic
a
a Universit
atii Bucuresti, paginile 303-317).
Regula lui lHospital. Fie a, b R {, }, a < b, I un interval
din R, astfel ca (a, b) I [a, b] si x0 [a, b]. Se consider
a doua functii
f, g : I {x0} R, cu urm
atoarele propriet
ati:
a) lim f (x) = lim g(x) = 0 (respectiv lim |g(x)| = ).
xx0

xx0

xx0

b) f si g sunt derivabile si g (x) = 0, pentru orice x I {x0}.

f (x)
c) exista
lim g (x) .
xx0
Atunci:
i) g(x) = 0, pentru orice x I {x0 } (respectiv exista V o vecinatate a
lui x0 astfel nct g(x) = 0, pentru orice x I V {x0 }.
(x)
ii) exista lim fg(x)
si
xx0

f (x)
f (x)
lim
= lim
.
xx0 g(x)
xx0 g (x)
Not
a istoric
a. Guillaume Franois lHospital (1661-1704) a fost studentul lui Johann Bernoulli (1667-1748). A fost cel care a tiparit, n 1696, primul
curs de Analiza Matematica (care cuprindea lectiile primite de la Bernoulli).
Complementar regulii lui lHospital este urmatorul rezultat (vezi exercitiul 10).
Teorem
a. Fie I un interval din R, x0 I, si f, g : I R doua functii
astfel ca:
a) f (x0 ) = g(x0 ) = 0.

b) f si g sunt derivabile n x0 si g (x0 ) = 0.


Atunci exist
a V , o vecinatate a lui x0 , astfel nct g(x) = 0, pentru orice
x I V {x0 }, si

f(x) f (x0)
lim
=
.
xx0 g(x)
g (x0)
281

Teorema lui Darboux


Desi derivata unei functii nu este n mod necesar continu
a (vezi exercitiul
3 de la pagina 293), este valabil urmatorul rezultat (ce se va folosi n cadrul
demonstratiei teoremei referitoare la metoda lui Newton).
Teorema lui Darboux. Fie f : I R, unde I este un interval din R,

o functie derivabil
a. Atunci pentru orice J, interval inclus n I, f (J) este
interval.
Not
a istoric
a. Jean Gaston Darboux (1842-1917) a urmat liceele din
Nimes si Montpellier, precum si cole Polytechnique si cole Normale Suprieure.
n 1866 obtine titlul de doctor n matematici cu o teza intitulata Sur les surfaces orthogonales. n anul academic 1866-1867 preda la Collge de France,
iar ntre 1867 si 1872 la Liceul Louis le Grand. ntre 1873 si 1881 preda la
cole Normale Suprieure. A fost decanul Facult
atii de S
tiinte de la Sorbona, ntre 1889 si 1903. Darboux a adus contributii importante n Geometria Diferential
a si Analiza Matematic
a. A fost membru al Royal Society of
London si al Acadmie des Sciences.

de

(x) = f (x) x,

pentru orice x I.
Avem

(a) < 0
si

(b) > 0.
Cum

(x) (a)

= (a) < 0
xa
xa
lim

si

Demonstratie. Pentru a, b J, a < b, s


a presupunem ca f (a) < f (b).

Pentru (f (a), f (b)), arbitrar, consideram functia : I R, data

(x) (b)

= (b) > 0,
xb
xb
exista c, d (a, b), c < d astfel ca
lim

(x) (a)
< 0,
xa
282

pentru orice x (a, c), si


(x) (b)
> 0,
xb
pentru orice x (d, b).
Ca atare,
(x) (a) < 0,
pentru orice x (a, c) si

(x) (b) < 0,

pentru orice x (d, b).


Atunci, conform Corolarului de la pagina 215, exista c (a, b) astfel nct
(c) = inf (x).
c[a,b]

Prin urmare, conform Teoremei lui Fermat (vezi pagina 276), g


asim c
a

(c) = 0,
adica

f (c) = ,
ceea ce ncheie demonstratia. !
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
O generalizare a teoremei lui Lagrange, extrem de utila din punct de
vedere practic, att pentru calculul limitelor (vezi spre exemplu exercitiul
11), ct si pentru determinarea punctelor de extrem, este dat
a de Teorema
lui Taylor. Acest rezultat se va folosi de asemenea n cadrul demonstratiei
Teoremei referitoare la metoda lui Newton (vezi pagina 287), Teoremei lui
Taylor-cazul multidimensional (vezi pagina 313), precum si n cadrul considerentelor premergatoare Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).

Denitie. Fie f : D R R o functie derivabila pe D. Daca f este

derivabila n c D, vom nota (f )(c) = f (c) si vom numi aceasta valoare


a doua derivat
a a lui f n c.

Similar se denesc a treia,..., a n-a derivata a lui f n c, notate f (c),...,


f (n) (c).
283

Teorema lui Taylor. Fie n N, a, b R, a < b, si f : [a, b] R o

functie cu urma
toarele proprieta
ti: exista f , f , ..., f (n1) : [a, b] R si
sunt continue si exista f (n) : (a, b) R.
Atunci, pentru orice , [a, b], exist
a , ntre si , astfel ca

(n1)

(n)

f ()
f ()
f
()
f ()
f() = f()+
()+
()2 +....+
()n1 +
()n .
1!
2!
(n 1)!
n!
Not
a istoric
a. Brook Taylor (1685-1731) a urmat cursurile St John
College Cambridge. n 1712 devine membru al Royal Society. Taylor este cel
care a descoperit metoda integr
arii prin p
arti precum si teorema de mai sus
(rezultate care sunt continute in cartea Methodus incrementorum directa et
inversa, aparuta n 1715).
Demonstratie. Fie P numarul real denit de relatia

(n1)

( )n
f ()
f ()
f
()
P = f(){f()+
()+
()2 +....+
()n1 }.
n!
1!
2!
(n 1)!
Consideram functia : [a, b] R, data
de

(n1)

f (x)
f (x)
f
(x)
P
(x) = f(){f (x)+
(x)+
(x)2 +....+
(x)n1 + (x)n },
1!
2!
(n 1)!
n!
pentru orice x [a, b].
Avem, pentru orice x [a, b],
(n)

P f (x)
(x) =
( x)n1,
(n 1)!

de unde, conform teoremei lui Rolle, se deduce concluzia.


(n)

Observatie. Cantitatea f n!() ( )n se noteaza cu Rn si se nume


ste
restul sub forma lui Lagrange. Acest rest se poate prezenta si n alte forme.
Mention
am aici doar forma lui Cauchy, anume, arm
am c
a exist
a (0, 1)
astfel ca
f (n) ((1 ) + )
Rn = (1 )n1
( )n .
(n 1)!
284

Metoda lui Newton


Pe lng
a problema determin
arii punctelor de extrem, o alt
a problem
a
practica n care notiunea de derivata si dovedeste ecienta este aceea a "rezolvarii aproximative" a ecuatiilor.
Atunci cnd ecuatia f(x) = 0 nu se poate rezolva "exact" se apeleaza
la tehnici de aproximare a solutiilor. Una dintre aceste tehnici este metoda
lui Newton (sau mai exact metoda lui Newton-Raphson). Metoda are la
baz
a ideea aproxim
arii gracului lui f cu tangenta lui f n apropierea unei
solutii a ecuatiei f(x) = 0. Mai precis se procedeaz
a astfel: se foloseste
tangenta pentru a se aproxima gracul lui f n jurul punctului (xn , f(xn )) de

pe gracul lui f, unde f(xn ) este "mic" si f (xn ) = 0; se determin


a punctul
xn+1 n care tangenta la gracul lui f n (xn , f(xn )) intersecteaz
a axa Ox,

i.e. se rezolv
a sistemul dat de ecuatiile y = 0 si y = f(xn ) + f (xn )(x xn )
si se obtine
f (xn )
xn+1 = xn
;
f (xn )
se continu
a procedeul nlocuind punctul (xn , f(xn )) cu punctul (xn+1 , f (xn+1 )).
Exemple
Un prim exemplu: Fie f : R R, data de
f(x) = x3 x 1,
pentru orice x R.
Cum f este continua si f (1)f(2) < 0, deducem ca ecuatia f(x) = 0 are
o solutie ntre 1 si 2. Se porneste cu punctul (x0 , f (x0 )), unde x0 = 1. Iata
calculele:

n xn

f(xn )

f (xn )

0
1
2
3
4
5

1
0, 875
0, 100682174
0, 002058363
0, 000000925
5 1010

2
5, 75
4, 449905482
4, 268468293
4, 264634722
4, 264632997

1
1, 5
1, 347826087
1, 325200399
1, 324718174
1, 324717957

285

xn+1 = xn

1, 5
1, 347826087
1, 325200399
1, 324718174
1, 324717957
1, 324717957

f(xn )

f (xn )

Un alt exemplu: Fie f : R R, data de


f(x) = x2 2,
pentru orice x R.
Cum f este continua si f (1)f(2) < 0, deducem ca ecuatia f(x) = 0 are
o solutie ntre 1 si 2. Se porneste cu punctul (x0 , f (x0 )), unde x0 = 1. Se
obtine
x2 2
xn+1 = xn n
,
2xn
de unde
xn
1
xn+1 =
+
2
xn
Iata calculele:
x0
x1
x2
x3

=1
= 1, 5
= 1, 41667
= 1, 41422

Eroarea
0, 41421
0, 08579
0, 00245
0, 00001

Num
arul de cifre corecte
1
1
.
3
5

Metoda lui Newton este folosita de cele mai multe dintre calculatoare
pentru a calcula solutiile unor ecuatii, deoarece convergenta ei este rapid
a.
Observatie. Metoda lui Newton nu converge ntotdeauna. Spre exemplu,
pentru f : R R, dat
a de

x r, pentru x r
f(x) = {
r x, pentru x r
daca alegem x0 = rh, obtinem x1 = r+h, iar apoi termenii sirului (xn )nN
oscileaza ntre aceste doua valori.
Observatie. Daca metoda lui Newton converge, atunci ea converge catre
o solutie a ecuatiei f(x) = 0. Dac
a x0 nu este ns
a sucient de aproape de
solutia care se urm
areste a aproximata, este posibil ca metoda lui Newton
sa convearga catre o alt
a solutie a ecuatiei f(x) = 0.

286

Observatie. Se poate arata ca daca inegalitatea


$
$
$ f (x)f (x) $
$
$
$ (f (x))2 $ < 1

este valida pe un interval care are drept punct interior o solutie a ecuatiei
f(x) = 0, atunci metoda lui Newton converge catre aceea solutie. Aceasta
conditie este sucienta, dar nu si necesara.
Iata un alt rezultat pozitiv privind metoda lui Newton. El este, n esenta,
datorat lui Joseph Fourier si lui J. Raymond Mouraille.
Not
a istoric
a. Isaac Newton, ul unui fermier bogat, dar complet needucat, s-a n
ascut n 1643, la Lincolnshire, Anglia. Frecventeaz
a Free Grammar
School din Gratham. Din 1661 frecventeaza cursurile de la Trinity College,
Cambridge. Interesul lui Newton pentru matematica este strnit n 1663,
an n care, cumparnd o carte de astronomie, nu o poate ntelege datorita
slabei preg
atiri matematice. Datorit
a unei epidemii, n 1665, se ntoarce la
Lincolnshire, unde, ntr-o perioad
a de doi ani pune bazele noilor sale idei din
matematic
a, zica, optic
a si astronomie. n 1669 i se ofer
a postul de Lucasian
Profesor, lasat liber de catre Barrow. A stabilit ca, n contradictie cu ceea
ce se credea pna atunci, lumina nu este formata dintr-o singura entitate de
baz
a, ci este un mixaj de diverse tipuri de raze. Public
a aceste concluzii,
n 1672, n Philosophical Transactions of the Royal Society. n 1687 scrie
Philosophiae naturalis principia mathematica, recunoscut
a ca ind cea mai
importanta carte stiintica scrisa vreodata si care-l propulseaza n postura
de lider international n cercetarea stiintica. n 1701 preia o functie guvernamentala la Londra. Regina Anne i acorda n 1705 titlul de Sir. A murit
n 1727.
Teorem
a. Fie I un interval al dreptei reale, a, b I, a < b, si f : I R
astfel nct:
i)
f(a)f(b) < 0
ii)

f (x) = 0 si f (x) = 0,
pentru orice x [a, b].
287

iii) exista x0 [a, b] astfel nct


f (x0 )f (x0 ) > 0.
Fie sirul (xn )nN dat de
xn+1 = xn

f (xn )
,
f (xn )

pentru orice n N.
Atunci exist
a l (a, b) astfel nct
lim xn = l

si
f(l) = 0.
Demonstratie. Cum f are proprietatea lui Darboux, exist
a l (a, b) astfel
nct f(l) = 0.

Deoarece f si f au proprietatea lui Darboux ele pastreaza semn constant


pe [a, b].
Putem presupune, far
a pierderea generalit
atii, c
a

f (x) > 0
si

f (x) > 0,
pentru orice x [a, b].
Asadar f este strict cresc
atoare.
Fie x1 (l, b].
Atunci
xn > l,
pentru orice n N.
ntr-adev
ar, pentru n N, e
P (n): xn > l.
Evident, P (1) este adev
arat
a.
288

Presupunnd ca P (n) este adevarata, vom arata ca P (n + 1) este adevarata.


ntr-adevar, conform teoremei lui Taylor (vezi pagina 284), exista
(l, xn ) astfel nct

f ()
f (l) = f(xn ) + f (xn )(l xn ) +
(l xn )2 ,
2

de unde

f(xn ) + f (xn )(l xn ) < 0,


i.e.
l xn <
adica
l < xn

f (xn )
,

f (xn )

f(xn )
= xn+1 ,

f (xn )

deci P (n + 1) este adev


arat
a.
Prin urmare, conform metodei inductiei matematice,
xn > l,
pentru orice n N.
Vom arata ca sirul (xn )nN este descrescator.
Deoarece f este strict cresc
atoare, avem
f(xn ) > f (l) = 0,
deci

f (xn )
> 0,

f (xn )

de unde
xn

f(xn )
= xn+1 < xn

f (xn )

pentru orice n N.
S
irul (xn )nN ind descresc
ator si m
arginit (avem xn [a, b], pentru orice
n N), este convergent, conform Teoremei convergentei monotone (vezi
pagina 138).
289

Fie [a, b] astfel nct


lim xn = .

Prin trecere la limita n relatia de denire a sirului (xn )nN , obtinem:


f (xn )
,

n f (xn )

lim xn+1 = lim xn lim

de unde, avnd n vedere continuitatea lui f si f si folosind Teorema de la


pagina 202, avem
f()
=
,
f ()
i.e.
f () = 0.
Cum f (l) = 0 si f este injectiv
a (ind strict cresc
atoare), deducem c
a
l = .
Deci
lim xn = l
n

si
f(l) = 0.
Permutarea limitei cu derivata
Fie (fn )nN un sir de functii, unde fn : I R, I ind un interval din R.
Este usor de g
asit un sir de functii care sunt derivabile n orice punct si astfel
ca limita sirului sa nu e derivabila ntr-un punct. Mai mult, exista un sir
de functii, care sunt derivabile n orice punct, si care converge uniform catre
o functie continu
a, ce nu este derivabil
a n nici un punct. Prin urmare, n
general, nu este posibil s
a consider
am derivata limitei unui sir convergent de
functii derivabile, chiar dac
a avem convergenta uniform
a. Vom ar
ata, n cele
ce urmeaza, ca, daca sirul derivatelor este uniform convergent, atunci situatia
este favorabila relativ la problema de mai sus. Mai precis avem urmatorul
rezultat care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei de la pagina
436.

290

Teorema de permutare a limitei cu derivata. Fie (fn )nN un sir de


functii, unde fn : I R, I ind un interval ma
rginit din R. Sa presupunem
ca exista x0 I astfel nct sirul (fn (x0 ))nN converge, ca fn este derivabila,

pentru orice n N, si c
a sirul (fn )nN converge uniform, pe I, c
atre o functie
g : I R.
Atunci sirul (fn )nN converge uniform, pe I, catre o functie derivabila
f : I R si, mai mult,

f = g,
adica

( lim fn (x)) = lim fn (x).


n

Demonstratie. Sa presupunem ca extremitatile lui I sunt a si b, cu a < b


si sa alegem un element arbitrar x I.
Pentru m, n N, conform teoremei lui Lagrange, exist
a y (depinznd de
m si n) ntre x si x0 , astfel ca

fm (x) fn (x) = fm (x0 ) fn (x0 ) + (x x0 )(fm (y) fn (y)).


Ca atare
#
#
#
#
fm fn |fm (x0 ) fn (x0)| + (b a) #fm fn # ,

deci sirul (fn )nN converge uniform, pe I, c


atre o functie continu
a f : I R.
Fie c I.
Conform teoremei lui Lagrange, exist
a z (depinznd de m si n) ntre x si
c, astfel ca

fm (x) fn (x) = fm (c) fn (c) + (x c)(fm (z) fn (z)).


n consecinta, pentru x I, x = c, avem
$
$
#
$ fm (x) fm (c) fn (x) fn (c) $ #

#
$
$#

f
#
m
n# .
$
$
xc
xc

(*)

Deoarece sirul (fn )nN converge uniform, pe I, pentru orice R, > 0,


exista n N, astfel ca pentru orice m, n N, m, n n sa avem
#
#
#
#
f

f
# m
n # < ,
291

deci, trecnd la limita, n (), dupa m, obtinem


$
$
$ f (x) f(c) fn (x) fn (c) $
$
$ ,

$ xc
$
xc

pentru orice n N, m, n n .

Deoarece lim fn (c) = g(c), exist


a m N, astfel ca pentru orice n N,
n
n m s
a avem
$
$
$
$
(c)

g(c)
$fn
$ < .
Fie

k = max{n , m }.

Deoarece fk este derivabil


a n c, exist
a (depinznd de k , deci de ),
astfel ca
$
$
$ fk (x) fk (c)
$

$
fk (c)$$ < ,
$
xc
pentru orice x astfel ca 0 < |x c| < .
Prin urmare
$
$
$ f(x) f(c)
$
$
$ < 3,

g(c)
$ xc
$
ceea ce arata ca f este derivabila n c si c
a

f (c) = g(c). !

Exercitii
1. Daca f : (a, b) R, unde a, b R, are proprietatea c
a pentru orice
a < x1 < x2 < x3 < b,
avem
0

f (x2 ) f(x1 )
f (x3 ) f(x2 )

,
2
(x2 x1 )
(x3 x2)2

atunci f este constanta.


2. Fie f : (a, b) R o functie derivabil
a n c, unde c (a, b). S
a se arate
ca daca (xn )nN si (yn )nN sunt dou
a siruri de elemente din (a, b), primul
cresc
ator, iar cel de al doilea descresc
ator, ambele tinznd c
atre c, atunci
f(yn ) f (xn )

= f (c).
n
yn x n
lim

292

3. Sa se arate ca functia derivabila f : R R, data de


f(x) = {

x2 sin x1 , x = 0
,
0,
x=0

are proprietatea ca f nu este continua.


4. Fie functia, f : R R, data de
f(x) = a1 sin x + a2 sin 2x + ... + an sin nx,
pentru orice x R, unde a1, a2 , ..., an R, iar n N.
Daca
|f(x)| |sin x| ,
pentru orice x R, s
a se arate c
a
|a1 + 2a2 + ... + nan | 1.
de

5. S
a se determine punctele de extrem local ale functiei, f : R R, dat
a
f(x) = {

x, x 0
.
x2ex , x > 0

6. Fie f : R R o functie indenit derivabila (i.e. exista, pentru orice


n N, f (n) ).
Sa se arate ca, daca, pentru un n0 N , avem

f(1) = f(0) = f (0) = f (0) = ... = f (n) (0) = 0,


atunci exista x (0, 1), astfel nct
f (n+1)(x) = 0.
7. Daca f : I R, unde I este un interval marginit din R, este derivabila

si nem
arginit
a, atunci f este nem
arginit
a.
8. Fie f : [0, ) R o functie derivabil
a, pentru care exist
aM >0
astfel nct
$
$

$
$
$f (x) f (y)$ M |x y| ,
pentru orice x, y [0, ).

293

Sa se arate ca, daca


1
lim (f(x + ) f(x)) = 0,
n

pentru orice n N, atunci exist


a R, > 0 astfel nct
|f(x) f(y)| |x y| ,
pentru orice x, y [0, ).
9. S
a se studieze posibilitatea aplic
arii regulii lui lHospital fractiei
pentru x tinznd la 0, unde f : R {0} R este dat
a de
1
f (x) = x2 sin ,
x
pentru orice x R {0} si g : R R este dat
a de
g(x) = sin x,
pentru orice x R.
(x)
10. S
a se calculeze lim f(x)
dac
a f, g : R R,
x0

f(x) = {

x2 , x Q
0, x
/Q

si
g(x) = sin x,
pentru orice x R.
11. S
a se calculeze

sin x arctx
,
x0 x2 ln(1 + x)
lim

folosind formula lui Taylor.


12. Exist
a f : R R, derivabil
a de dou
a ori astfel ca
f 0
si

f <0?

294

f (x)
g(x)

13. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a sirurilor (fn )nN si

(fn )nN , unde, pentru orice n N, fn : [0, ] R, este data de


fn (x) =

cos nx
,
n

pentru orice x [0, ].


14. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a sirurilor (fn )nN si

(fn )nN , unde, pentru orice n N, fn : R R, este dat


a de
fn (x) =

arctg nx
,
n

pentru orice x R,.


Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801
5. Gheorghe Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, Notiuni fundamentale, Editura S
tiintica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985 cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din
Bucuresti II 32924

295

DERIVATA PE Rn

Derivata dup
a o directie
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Continuitatea derivatelor partiale asigur
a diferentiabilitatea
Operatii cu functii diferentiabile
Teorema lui Lagrange - cazul multidimensional
Derivate partiale de ordin superior;
Schimbarea ordinii de derivare
Diferentiale de ordin superior;
Teorema lui Taylor - cazul multidimensional
Derivata dup
a o directie
n cursul precedent am considerat derivata unei functii care are domeniul si codomeniul din R si am constatat ca aceasta constituie instrumentul
adecvat pentru a determina punctele de extrem local ale functiei. Deoarece
determinarea punctelor de extrem constituie o problem
a central
a n multe
ramuri ale stiintei si pentru c
a n modelarea fenomenelor naturale apar, de
obicei, functii de mai multe variabile, vom ncerca sa construim un instrument asemanator, adecvat acestui caz, care sa serveasca aceluiasi scop.
Denitie. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al
lui D care apartine lui D.
Daca exista (n R), limita
lim

xc

f (x) f (c)
xc

se numeste derivata lui f n c si se noteaza f (c).

Daca f (c) este nita, spunem ca f este derivabila n c.


Denitia de mai sus (cu impunerea suplimentar
a ca limita considerat
a s
a
q
existe n R) este valabil
a si n cazul n care f : D R , cu modicarea c
a,

q
n acest caz, f (c) R . Acest fapt este demn de remarcat, c
aci o functie
f : I Rq , unde I este un interval din R, este o curb
a din Rq , iar derivata
sa n c, cnd exista, genereaza un vector tangent la curba n punctul f(c).
296

Altfel, daca gndim pe x ca ind timpul, functia f furnizeaza traiectoria unui


punct din Rq , iar derivata sa n c, cnd exista, reprezinta viteza punctului la
momentul c.
O privire atent
a asupra denitiei anterioare arat
a c
a unicul loc n care se
foloseste faptul c
a functia considerat
a are domeniul din R este atunci cnd
se consider
a ctul f (x)f(c)
. Aceast
a expresie nu mai are semnicatie pentru
xc
o functie cu domeniu din Rq .
O cale de a ataca problema ridicata mai sus este de a taia domeniul
functiei cu drepte ce trec prin c. Mai precis:
Denitie. Fie f : D Rq , unde D Rp , c un punct interior al lui D
si u Rp .
Un vector Lu Rq se numeste derivata lui f, n punctul c, dup
a vectorul
(c)
u (sau dupa directia u, daca u = 1), daca exista limita lim f(c+tu)f
si
t
t0

f(c + tu) f (c)


= Lu .
t0
t

lim

df
Observatie. Lu , dac
a exist
a, este unic si se noteaz
a fu (c) sau du
(c).
df
q
Notam cu fu sau cu du functia rezultanta, care are valori n R si domeniul
constnd din acele puncte din D, n care exista limita lim f (c+tu)f(c)
.
t
t0

Observatie. Fie f : D Rq , unde D Rp si c un punct interior al


lui D. Fie, pentru orice i {1, 2, ..., p}, ei = (0, 0, ..., 0, 1, 0, ..., 0), unde 1
not f
not f
este pe pozitia i. Atunci, dac
a exista, fei (c) = x
(c), respectiv fei = x
,
i
i
se numesc derivata partial
a a lui f n c, n raport cu variabila xi , respectiv
derivata partiala a lui f n raport cu variabila xi .
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Este posibil ca o functie care are derivat
a ntr-un punct dup
a orice directie, sa nu e continua n acel punct (vezi exercitiul 6, de la pagina 314).
De asemenea, este posibil ca o functie s
a aiba, ntr-un punct, derivata dupa
o anumita directie, dar sa nu aiba, n acelasi punct, derivata dupa o alta
directie (vezi exercitiul 4 de la pagina 313 si exercitiul 5 de la pagina 314).
Toate aceste lucruri arat
a c
a denitia de mai sus, desi marcheaz
a un progres
n c
aut
arile noastre, nu este instrumentul dorit.
297

Pentru a rezolva problema trebuie sa privim denitia functiei derivabile


din cazul 1-dimensional ntr-un alt mod.
Mai precis, avem:

Propozitie. Fie f : U = U R R si c U.
Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente:
a) f este derivabil
a n c.
b) exista o aplicatie liniara L : R R (i.e. L(x+y) = L(x)+L(y),
pentru orice , , x, y R) astfel ca
lim

xc

f (x) f(c) L(x c)


= 0.
|x c|

Aceasta noua abordare ne conduce la urmatoarea:

Denitie. Fie f : D Rp Rq si c D. Spunem ca f este diferentiabil


a (sau derivabil
a) n c daca exist
a o aplicatie liniara L : Rp Rq (i.e.
L(x + y) = L(x) + L(y), pentru orice , R, x, y Rp ) astfel ca
f (x) f(c) L(x c)
= 0.
xc
x c
lim

Observatie. L, daca exista, este unica si se noteaza cu Df(c) sau f (c)


si se numeste diferentiala (sau derivata) lui f n punctul c.
Propozitia urmatoare arata ca o functie diferentiabila ntr-un punct este
continua n acel punct. Ea se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de
diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi pagina 304).

Propozitie. Fie f : D Rp Rq si c D. Daca f este diferentiabila


n c, atunci exista , K R, , K > 0, astfel nct avem
f(x) f(c) K x c ,
pentru orice x D, cu proprietatea ca
x c < .
n particular, f este continu
a n c.

298

Demonstratie. Conform ipotezei, exista o aplicatie liniara L : Rp Rq


astfel ca
f(x) f(c) L(x c)
lim
= 0,
xc
x c

deci exist
a R, > 0, astfel nct, pentru orice x D, cu proprietatea c
a
x c < , avem
f(x) f(c) L(x c) x c ,
de unde, utiliznd inegalitatea triunghiului,
f(x) f(c) L(x c) + x c .
Conform propozitiei de la pagina 208, exist
a M R, M 0, astfel ca
L(x c) M x c ,
pentru orice x Rp .
Prin urmare
f(x) f(c) (M + 1) x c ,

pentru orice x D, cu proprietatea ca x c < . !


Exemple

1. Pentru p = q = 1, functia f este diferentiabil


a n c dac
a si numai dac
a
f este derivabil
a n c si Df(c) : R R este dat
a de

Df(c)(u) = f (c)u,
pentru orice u R.
2. Pentru p = 1, q > 1, functia f are componentele f1 , f2 , ..., fq , deci
f = (f1, f2 , ..., fq ). Atunci f este diferentiabila n c daca si numai daca
f1 , f2, ..., fq sunt diferentiabile n c si Df (c) : R Rq este dat
a de

Df(c)(u) = (f1 (c)u, f2 (c)u, ..., fq (c)u) = u(f1(c), f2 (c), ..., fq (c)),
pentru orice u R.
3. Pentru p > 1, q = 1, daca f este diferentiabila n c, atunci, pentru
f
orice i {1, 2, ..., p}, exist
a x
(c). Existenta tuturor derivatelor partiale n
i
299

c, nu este, n general, o conditie sucienta pentru diferentiabilitatea functiei


f n c (vezi exercitiile 6 si 7 de la pagina 314).
Df(c) : Rp R este data de
Df (c)(u1 , u2 , ..., up) =

f
f
(c)u1 + ... +
(c)up ,
x1
xp

pentru orice (u1 , u2, ..., up ) Rp .


Observatie. Orice functie liniar
a f : Rp Rq este diferentiabil
a n
orice c Rp si
Df (c) = f.
n particular, aplicatiile pri : Rp R, date de
pri (u1, u2 , ..., up ) = ui ,
pentru orice (u1 , u2 , ..., up ) Rp si orice i {1, 2, ...., p}, sunt liniare, deci, n
orice c Rp , avem
Dpri (c) = pri ,
fapt care justic
a notatia
pri = dxi .
Atunci, cu aceste notatii, avem
Df (c)(u1 , u2, ..., up ) =

f
f
(c)u1 + ... +
(c)up =
x1
xp

f
f
(c)pr1 (u1 , u2 , ..., up ) + ... +
(c)prp (u1, u2 , ..., up ) =
x1
xp

f
f
(c)dx1(u1 , u2 , ..., up ) + ... +
(c)dxp (u1 , u2, ..., up ),
x1
xp

pentru orice (u1 , u2, ..., up) Rp (avem mai sus o egalitate de numere reale),
adica
p
!
f
f
f
Df(c) =
(c)dx1 + ... +
(c)dxp =
(c)dxi ,
x1
xp
xi
i=1

care este o egalitate de aplicatii liniare din Rp n R.


5. Pentru p, q > 1 si f = (f1, f2 , ..., fq ) : D Rp Rq , dac
a f este
f
diferentiabil
a n c, atunci, pentru orice i {1, 2, ..., p}, exist
a x
(c).
i
300

Mai mult, Df (c) : Rp Rq este data de


Df(c)(u1, u2 , ..., up ) = (

f1
f1
fq
fq
(c)u1 +...+
(c)up, ...,
(c)u1 +...+
(c)up )
x1
xp
x1
xp

pentru orice (u1 , u2, ..., up ) Rp .


Matricea asociata acestei aplicatii liniare, pentru perechea de baze canonice, este
f1
f1
f1
(c) x
(c) ... x
(c)
x1
2
p
f2
f2
f2
(c) x2 (c) ... xp (c)
( x1
).
...
...
...
...
fq
fq
fq
(c) x
(c) ... x
(c)
x1
2
p
Aceast
a matrice se numeste matricea Jacobi a lui f n c si se notez
a Jf (c).
Cnd p = q, determinantul acestei matrici poarta numele de Jacobianul
lui f n c si se noteaza
det Jf (c)
sau

((f1 , f2 , ..., fq ))
|x=c .
((x1 , x2 , ..., xp ))

Rezultatul de mai jos arata


ca pentru o functie diferentiabila putem exprima derivata dupa o directie ntr-un punct prin intermediul diferentialei n
acel punct.

Teorem
a. Fie f : D Rp Rq si c D. Daca f este diferentiabil
a n
df
c, atunci exist
a du
(c) si
df
(c) = Df (c)(u),
du
pentru orice u Rp .
Continuitatea derivatelor partiale asigur
a diferentiabilitatea
Am v
azut c
a diferentiabilitatea unei functii ntr-un punct implic
a existenta tuturor derivatelor partiale n acel punct, deci existenta derivatelor
partiale ntr-un punct este o conditie necesara pentru diferentiabilitatea n

301

acel punct. Ea nu este si o conditie sucienta, asa cum arata urmatorul


exemplu: f : R2 R2 , data de
f(x, y) = {

0,
xy
,
x2 +y 2

(x, y) = (0, 0)
.
(x, y) = (0, 0)

Desi existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu este o conditie sucienta pentru diferentiabilitatea n acel punct, continuitatea acestor derivate
partiale constituie o conditie sucienta.
Mai precis avem:
Teorem
a (Criteriu de diferentiabilitate). Fie f : D Rp Rq si

c D. Daca exista o vecinatate V a lui c cu proprietatea ca exista toate


derivatele partiale n orice punct din V si acestea sunt continue n c, atunci
f este diferentiabila n c.
Demonstratie. Este sucient s
a consider
a cazul q = 1.
Pentru orice R, > 0, e R, > 0, astfel ca pentru orice
j {1, 2, ..., p} si orice y D, astfel ca
y c < ,
avem

Daca

#
#
# f
#
f
#
#
# xj (y) xj (c)# < .
x = (x1 , ..., xp )

si
c = (c1, ..., cp )
consideram vectorii
u0 = x,
u1 = (c1 , x2 , ..., xp ),
u2 = (c1 , c2 , x3, ..., xp),
...
up1 = (c1 , c2, c3 , ..., cp1 , xp),
up = c.
302

Atunci

p
!
f (x) f (c) =
(f (uj1 ) f (uj )).
j=1

Aplicnd teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) celui de al j-lea termen
din suma precedenta, exista j , apartinnd segmentului de capete uj1 si uj ,
astfel ca
f
f (uj1 ) f(uj ) =
( )(xj cj ).
xj j
Prin urmare avem
p
!
f

p
!
f
f
f (x) f (c)
(c)(xj cj ) =
(xj cj )(
( j )
(c)).
xj
xj
xj
j=1
j=1

Pentru
x c < ,
obtinem
#
#
p
p
#
# !
!
f

#
#
(c)(xj cj )#
|xj cj | x c p.
#f(x) f(c)
#
# j=1
xj
j=1

Prin urmare, am ar
atat c
a f este diferentiabil
a n c si c
a Df(c) : Rp R
este dat
a de
Df (c)(z1 , z2 , ..., zp ) =

f
f
(c)z1 + ... +
(c)zp ,
x1
xp

pentru orice (z1 , z2 , ..., zp ) Rp . !


Operatii cu functii diferentiabile
Rezultatele din aceasta sectiune descriu comportamentul clasei functiilor
diferentiabile la operatii algebrice.

Propozitie. Fie f, g : D Rp Rq , : D Rp R, c D si
, R.
a) Dac
a f si g sunt diferentiabile n c, atunci h = f + g este diferentiabila
n
c si

Dh(c) = Df (c) + Dg(c).


303

b) Daca f si g sunt diferentiabile n c, atunci k = f g este diferentiabila


n c si
Dk(c)(u) = Df (c)(u)g(c) + f (c)Dg(c)(u),
pentru orice u Rp .
c) Dac
a este diferentiabil
a n c, atunci f este diferentiabil
a n c si
D(f )(c)(u) = D(c)(u)f (c) + (c)Df (c)(u),
pentru orice u Rp .
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Lagrange - cazul multidimensional (vezi pagina 306),Teoremei lui Taylor cazul multidimensional (vezi pagina 312), precum si a Teoremei de schimbare
de variabil
a (vezi pagina 390).
Teorem
a (de diferentiabilitate a functiilor compuse). Fie f : D
p

R D R , c D si g : D R R astfel ca f (c) D .
not
Daca f este diferentiabil
a n c, iar g diferentiabila n f(c) = b, atunci
not
g f = h : D Rp Rr este diferentiabila n c si
Dh(c) = D(g f)(c) = Dg(b) Df (c).
Demonstratie. Conform ipotezei, exist
a o aplicatie liniar
a Df (c) : Rp
R astfel ca
f (x) f (c) Df (c)(x c)
lim
= 0,
xc
x c
deci pentru orice R, > 0, exista ,f R, ,f > 0, astfel nct, pentru
orice x D, cu proprietatea c
a x c < ,f , avem
q

f(x) f (c) Df(c)(x c) x c ,


si exist
a o aplicatie liniar
a Dg(b) : Rq Rr astfel ca
g(y) g(b) Dg(b)(y b)
= 0,
xb
x b
lim

deci pentru orice R, > 0, exista ,g R, ,g > 0, astfel nct, pentru

orice y D , cu proprietatea c
a y b < ,g , avem
g(y) g(b) Dg(b)(y b) y b .
304

Conform propozitiei de la pagina 298, exista , K R, , K > 0, astfel


ca pentru x D, cu proprietatea x c < , sa avem
f(x) f(c) K x c .
De asemenea, asa cum ne asigura propozitia de la pagina 208, exista
M R astfel ca, pentru orice u Rq , s
a avem
Dg(b)(u) M u .
,g
Ca atare, pentru x D, cu x c < min{, K
}, avem

f (x) f (c) ,g ,
deci
g(f(x)) g(f(c)) Dg(b)(f (x) f (c))
f (x) f(c) K x c .

(*)

Dac
a, n plus, x c < ,f , atunci

Dg(b)(f(x) f (c) Df (c)(x c))


M f(x) f(c) Df(c)(x c) M x c .

Prin urmare, pentru x D, cu x c < min{,


(), avem

,g
, ,f },
K

(**)
din () si

g(f(x)) g(f(c)) (Dg(b) Df(c))(x c)) (K + M) x c ,

ceea ce ncheie demonstratia. !

Observatie. Considerente de algebra liniar


a ne asigura c
a n conditiile
teoremei de mai sus, avem:
Jh (c) = Jg (b)Jf (c),
adica
Jgf (c) = Jg (f(c))Jf (c).
Altfel scris,
h1
(c)
x1
h2
(c)
x1

h1
(c)
x2
h2
(c)
x2

...
...
(
...
...
...
hr
hr
(c) x2 (c) ...
x1
305

h1
(c)
xp
h2
(c)
xp

...
hr
(c)
xp

)=

g1
(b)
y1
g2
(b)
y1

g1
(b)
y2
g2
(b)
y2

...
...
=(
...
...
...
gr
gr
(b) y2 (b) ...
y1
g1
(f (c))
y1
g2
(f (c))
y1

g1
(f (c))
y2
g2
(f (c))
y2

adica

f1
(c)
x2
f2
(c)
x2

...
...
)(
...
...
...
...
fq
fq
gr
(b)
(c) x2 (c) ...
yq
x1

...
...
=(
...
...
...
gr
gr
(f
(c))
(f
(c))
...
y1
y2
de unde

f1
(c)
x1
f2
(c)
x1

g1
(b)
yq
g2
(b)
yq

f1
(c)
x1
f2
(c)
x1

g1
(f (c))
yq
g2
(f (c))
yq

f1
(c)
xp
f2
(c)
xp

...
fq
(c)
xp

f1
(c)
x2
f2
(c)
x2

...
...
)(
...
...
...
...
fq
fq
gr
(f
(c))
(c)
(c)
...
yq
x1
x2

)=

f1
(c)
xp
f2
(c)
xp

...
fq
(c)
xp

),

! gi
hi
(g f)i
fl
(c) =
(c) =
(f (c))
(c),
xj
xj
yl
xj
l=1
hi
(g f)i
(c) =
(c) =
xj
xj

gi
f1
gi
f2
gi
fq
(f(c))
(c) +
(f(c))
(c) + ... +
(f (c))
(c),
y1
xj
y2
xj
yq
xj

pentru orice i {1, 2, ..., r} si j {1, 2, ..., p}.


Formula de mai sus se va dovedi utila n cadrul demonstratiei Formulei
lui Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional
nsemnatatea teoremei lui Lagrange din cazul 1-dimensional ne arata ca
este indicat s
a studiem un corespondent al acestui rezultat si pentru cazul
multidimensional.
Sa consideram functia f : R R2, dat
a de
f (x) = (x x2 , x x3 ),
pentru orice x R.
Pentru orice c R, f este diferentiabil
a n c si Df(c) : R R2 , este dat
a
de
Df(c)(u) = ((1 2c)u, (1 3c2 )u),
306

pentru orice u R.
Sa observam ca f(0) = (0, 0) si f (1) = (0, 0), dar nu exista c, astfel ca
Df(c)(u) = (0, 0), pentru un u nenul.
Asadar teorema lui Lagrange nu are un corespondent pentru cazul q > 1,
chiar daca p = 1.
n multe aplicatii este sucient s
a se considere cazul q = 1, iar n acest
a
situatie teorema lui Lagrange poate extins
a.
Mai precis, avem:
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional. Fie f : D Rp
R si a, b D astfel nct segmentul de capete a si b este inclus n D, iar
functia f este diferentiabila n orice punct al acestui segment.
Atunci exista un punct c, pe segmentul de capete a si b, astfel ca
f (b) f(a) = Df (c)(b a).
Demonstratie. Se consider
a functia : [0, 1] R, dat
a de
(t) = f((1 t)a + tb),
pentru orice t [0, 1].
Avem
(0) = f(a)
si
(1) = f(b).
Mai mult, din Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304), avem

(t) = Df((1 t)a + tb)(b a).


Din teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), exista t0 (0, 1), astfel ca

(1) (0) = (t0),


adica
f (b) f(a) = Df (c)(b a),
unde
c = (1 t0 )a + t0 b.!
307

Corolar. Fie f : D Rp Rq si a, b D astfel nct segmentul de


capete a si b este inclus n D, iar functia f este diferentiabila n orice punct
al acestui segment.
Atunci, pentru y Rq , exist
a un punct c pe segmentul de capete a si b
astfel ca
{f(b) f(a)} y = {Df (c)(b a)} y.
Demonstratie. Se aplica rezultatul precedent functiei F : D Rp R,
dat
a de
F (x) = x y,
pentru orice x Rp . !

Corolar. Fie f : D Rp Rq si a, b D astfel nct segmentul de


capete a si b este inclus n D, iar functia f este diferentiabila n orice punct
al acestui segment.
Atunci exista o aplicatie liniara L : Rp Rq astfel ca
f(b) f(a) = L(b a).
Demonstratie. S
a observ
am c
a dac
a f = (f1 , f2 , ..., fq ), atunci
fi (x) = f (x) ei ,
pentru orice i {1, 2, ..., n} si x D. Aplicnd precedentul corolar, exist
a
ci , pe segmentul de capete a si b, astfel ca
fi (b) fi (a) = Dfi (ci )(b a) ei .
Atunci aplicatie liniara L : Rp Rq c
autata are matricea asociata
(

fi
(ci ))i=1,q,j=1,p . !
xj

Observatie. Asa cum am v


azut, n general, nu putem alege aceea
si valoare pentru toate ci -urile.
Derivate partiale de ordin superior. Schimbarea ordinii de derivare
Dac
a f este o functie cu domeniul din Rp si codomeniul din R, f poate
f
avea p derivate partiale (de prim ordin) notate cu fxi sau cu x
. Fiecare
i
308

dintre aceste derivate partiale constituie o functie cu domeniul din Rp si


codomeniul din R, deci poate avea la rndul ei p derivate partiale, numite
2f
derivate partiale de al doilea ordin, notate fxi xj sau cu xj x
, adica derivata
i
f
partial
a a lui x
n raport cu xj .
i
n acelasi mod se denesc derivatele partiale de al treilea ordin,..., de al
n-lea ordin.
Asadar, f poate avea cel mult pn derivatele partiale de al n-lea ordin.
Este de mare importanta faptul ca, dac
a aceste derivate partiale sunt
continue, atunci ordinea de derivare nu este importanta. n plus, acest rezultat ne fereste de existenta un num
ar prea mare de notatii distincte pentru
derivatele partiale. Este sucient s
a consider
am cazul derivatelor partiale de
doilea ordin pentru functii cu domeniul din R2 si codomeniul din R (pentru
rezultate similare celui pe care-l vom prezenta, nsa ntr-un cadru mai larg
- de exemplu domeniul din Rq sau pentru derivate de ordin mai mare dect
doi - recomand
am consultarea manualelor [2], [3] si [4]). Ideea demonstratiei
este de ar
ata c
a ambele derivatele partiale mixte de doilea ordin, n (0, 0),
(0,k)+f (0,0)
sunt limita raportului f (h,k)f (h,0)f
atunci cnd (h, k) tinde catre
hk
(0, 0).

Lem
a. Fie f : U R2 R, f(x, y), unde U este o vecinatate a lui
2f
2f
(0, 0), pentru care f
si yx
exist
a n orice punct din U si astfel ca yx
s
a
x
e continu
a n (0, 0).
Atunci
2f
A(h, k)
(0, 0) = lim
,
(h,k)(0,0)
yx
hk
unde
A(h, k) = f (h, k) f (h, 0) f(0, k) + f(0, 0).
Demonstratie. Pentru orice R, > 0, exista R, > 0, astfel ca
pentru orice (h, k) U cu proprietatea ca |h| < si |k| < , avem
$ 2
$
$ f
$
2f
$
$
$ yx (h, k) yx (0, 0)$ < .
Pentru |k| < denim, pentru |h| < ,

B(h) = f(h, k) f(h, 0),


deci avem
A(h, k) = B(h) B(0).
309

Teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) ne asigura ca exista h0 (care


depinde de k) astfel ca
0 < |h0 | < |h|
si

A(h, k) = B(h) B(0) = hB (h0).


Dar

f
f
(h0 , k)
(h0 , 0).
x
x
Aplicnd iarasi teorema lui Lagrange membrului drept al egalitatii de mai
sus, exista k0 astfel ca
0 < |k0 | < |k|

B (h0 ) =

si

B (h0 ) = k

2f
(h0 , k0 ).
yx

Drept urmare, pentru |k| < si |h| < exist


a h0 si k0 astfel ca
0 < |h0| < |h| si 0 < |k0 | < |k| ,
pentru care
A(h, k)
2f
=
(h0 , k0 ).
hk
yx
Atunci

$
$
$ A(h, k)
$
2f
$
$ < ,

(0,
0)
$ hk
$
yx

pentru |k| < si |h| < , de unde concluzia. !

Teorema lui Schwarz. Fie f : U R2 R, f(x, y), unde U este o


2 f
vecinatate a lui (x, y), pentru care f
, f si yx
exista n orice punct din
x y
U si astfel ca

2 f
yx

Atunci exista

sa e continua n (x, y).

2f
xy

n (x, y) si
2f
2f
(x, y) =
(x, y).
yx
xy

Demonstratie. Putem presupune, f


ar
a pierderea generalit
atii, c
a
(x, y) = (0, 0).
310

Am vazut n lema de mai sus ca exista

lim

(h,k)(0,0)

A(h,k)
hk

si ca

A(h, k)
2f
=
(0, 0).
(h,k)(0,0)
hk
yx
lim

Pe de alta parte, pentru h = 0, avem


A(h, k)
1 f
f
= ( (h, 0)
(0, 0)).
k0
hk
h y
y
lim

Pentru orice R, > 0, exist


a R, > 0, astfel ca pentru orice
(h, k) U cu proprietatea c
a |h| < si |k| < , avem
$
$
$ A(h, k)
$
2f
$
$
$ hk yx (0, 0)$ < .

Trecnd la limit
a n aceast
a inegalitate pentru k tinznd c
atre 0, obtinem
$
$
2
$ 1 f
$
$ ( (h, 0) f (0, 0)) f (0, 0)$ ,
$ h y
$
y
yx

pentru orice h astfel ca |h| < .


2f
Prin urmare exist
a xy
n (0, 0) si

2f
2f
(0, 0) =
(0, 0).
yx
xy
Diferentiale de ordin superior. Teorema lui Taylor-cazul multidimensional
Dac
a f este o functie cu domeniul din Rp si codomeniul din R, atunci
diferentiala lui f ntr-un punct c este o aplicatie liniar
a Df(c) din Rp n R
astfel ca, pentru orice R, > 0, exista R, > 0, asa nct pentru
orice z, cu proprietatea ca z < , avem
|f(c + z) f(c) Df(c)(z)| < z .
Cu alte cuvinte, Df(c) este aplicatia liniar
a care aproximeaz
a cel mai
bine diferenta f(c + z) f (c), pentru z mic.
Orice alta aplicatie liniara constituie o aproximare mai putin bun
a.
311

Am vazut ca, daca exista, Df (c) este data de


Df (c)(z) =

f
f
(c)z1 + ... +
(c)zp ,
x1
xp

unde z = (z1 , ...zp ) Rp .


Desi aproximarile cu aplicatii liniare sunt simple si suciente pentru multe
scopuri, uneori este necesar sa obtinem aproximari mai exacte.
Este natural s
a ne ndrept
am atentia asupra functiilor p
atratice, etc.
ntruct nu vom intra n am
anuntele studiului aplicatiilor multiliniare,
vom folosi urmatoarea:

Denitie. Pentru o functie f : U Rp R si c D astfel nct


exist
a si sunt continue derivatele partiale de al doilea ordin ale lui f pe o
vecin
atate a lui c, denim diferentiala de ordin doi a lui f n c, ca ind
aplicatia, D2 f(c) : Rp Rp R, dat
a de
p
!
2f
D f(c)(y, z) =
(c)yi zj ,
xj xi
i,j=1
2

pentru orice y = (y1 , ..., yp ), z = (z1 , ..., zp ) Rp.

Similar, pentru o functie f : U Rp R si c D astfel nct exista si


sunt continue derivatele partiale de al treilea ordin ale lui f pe o vecin
atate
a lui c, denim diferentiala de ordin trei a lui f n c, ca ind aplicatia,
D3f (c) : Rp Rp Rp R, data de
3

D f (c)(y, z, w) =

p
!

3f
(c)yi zj wk ,
x
k xj xi
i,j,k=1

pentru orice y = (y1 , ..., yp ), z = (z1 , ..., zp ), w = (w1 , ..., wp ) Rp .


Analog se deneste diferentiala de orice ordin ntr-un punct.
Observatie. Vom folosi urm
atoarele notatii:
not

D2 f(c)(w, w) = D2 f(c)(w)2
not

D3 f(c)(w, w, w) = D3 f(c)(w)3
312

..............................................
not

Dn f(c)(w, ..., w) = Dn f(c)(w)n .


Avem pentru p = 2 si pentru w = (h, k) :
D2 f(c)(w)2 =

D3f (c)(w)3 =

2f
2f
2f
(c)h2 + 2
(c)hk +
(c)k 2 ,
xx
yx
yy

3f
3f
3f
3f
(c)h3+3
(c)h2 k+3
(c)hk 2 +
(c)k 3 ,
xxx
yxx
xyy
yyy
...

nf
nf
(c)hn + Cn1
(c)hn1 k+
xx...x
xx..xy
nf
nf
+Cn2
(c)hn2 k 2 + ... +
(c)k n .
x..xyy
yy....y

Dn f (c)(w)n =

Teorema urm
atoare va folosit
a n studiul punctelor de extrem pentru
functii de mai multe variabile (vezi pagina 341).
Teorema lui Taylor-cazul multidimensional. Fie f : U Rp R
o functie astfel nct pentru orice punct de pe un segment de capete u si v
exist
a o vecin
atate a sa pe care exista si sunt continue derivatele partiale de
al nlea ordin ale lui f .
Atunci exista un punct u pe segmentul de capete u si v, astfel ca
f(v) = f(u) +
+

1
1
Df(u)(v u) + D2f (u)(v u)2 + ...
1!
2!

1
1
D(n1)f (u)(v u)n1 + Dn f(u)(v u)n .
(n 1)!
n!

Demonstratie. Fie F : [0, 1] R, data de

F (t) = f(u + t(v u)),


pentru orice t [0, 1].
313

Atunci, conform Teoremei de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi


pagina 304),

F (t) = Df(u + t(v u))(v u),

F (t) = D2 f (u + t(v u))(v u)2 ,


...
(n)

(t) = Dn f(u + t(v u))(v u)n .

Conform Teoremei lui Taylor cazul 1-dimensional (vezi pagina 284), exista
[0, 1] astfel ca
F (1) = F (0) +
Alegem

1
1
1 n
(n1)
F (0) + ... +
F
(0) + F ().
1!
(n 1)!
n!
u = u + (v u). !

Exercitii
1. S
a se calculeze

f
( , 0)
x 4

si

f
( , ),
y 4 4

f(x, y) =

"

dac
a f : R2 R este dat
a de

sin2 x + sin2 y,

pentru orice (x, y) R2 .


2. Sa se calculeze Df(1, 1) pentru f : {(x, y) R2 | xy > 0} R, dat
a
de
f (x, y) = ln xy,
pentru orice (x, y) R2 .
3. Fie f : R3 R, data de
f(x, y, z) = 2x2 y + 6xy z 3 + 3z,
pentru orice (x, y, z) R3 .
S
a se calculeze derivata lui f n origine dup
a directiile (1, 2, 0) si (2, 1, 3).
2
4. Fie f : R R, data de
f(x, y) = {

x
,
y

y=
0
,
0, y = 0

314

pentru orice (x, y) R2 .


Sa se arate ca exista derivatele partiale de prim ordin n origine, dar ca,
pentru = 0, derivata lui f n origine dupa directia (, ) nu exista.
S
a se arate c
a f nu este m
arginit
a pe nici o vecin
atate a originii, deci nu
este continu
a n origine.
5. Fie f : R2 R, data de
f(x, y) = {

0,
xy = 0
,
1, n caz contrar

pentru orice (x, y) R2 .


S
a se arate c
a exist
a derivatele partiale de prim ordin n origine, dar c
a,
pentru = 0, derivata lui f n origine dup
a directia (, ) nu exist
a.
Sa se arate ca f nu este continua n origine, desi este marginit
a.
6. Fie f : R2 R, data de
f(x, y) = {

x2 y
,
x3 y 2

0,

x3 y 2 =
0
,
3
2
x y = 0

pentru orice (x, y) R2 .


Sa se arate ca exista derivata lui f n origine dupa orice directie, dar f
nu este continua n origine, desi exista o vecinatate a originii pe care f este
marginita.
7. Fie f : R2 R, data de
f (x, y) = {

xy
2

, (x, y) = (0, 0)

0,

(x, y) = (0, 0)

x +y 2

pentru orice (x, y) R2 .


S
a se arate c
a f este continu
a si are derivate partiale, dar nu este diferentiabil
a n origine.
8. Fie f : R2 R, data de
f (x, y) = {

x2 + y 2 ,
x, y Q
,
0,
n caz contrar

pentru orice (x, y) R2 .


S
a se arate c
a f este continu
a numai n origine, punct n care functia este
diferentiabila.
315

9. Fie f : R2 R, data de
f(x, y) = {

1
(x2 + y 2) sin x2 +y
(x, y) = (0, 0)
2,
,
0,
n caz contrar

pentru orice (x, y) R2 .


Sa se arate ca f este diferentiabila n origine, desi pe nici o vecinatate a
originii derivatele sale partiale nu sunt marginite (deci derivatele sale partiale
nu sunt continue n origine).

10. Fie f : D Rp R si c D.
Dac
a f este diferentiabil
a n c, atunci s
a se exprime derivata lui f n c
dup
a directia vectorului unitar w = (w1 , ..., wp ).
Utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, s
a se arate c
a exist
a
o directie dupa care derivata este maxima si ca acesta directie este unica,
daca cel putin una dintre derivatele partiale de prim ordin n c este nenula.
Aceasta directie se numeste directia gradientul lui f n c.
Aratati c
a exista un unic vector vc astfel nct
Df(c)(w) = vc w,
pentru orice vector w de norm
a 1.
Acest vector, vc , se numeste gradientul lui f n c si se noteaz
a c f sau
gradf (c) si este dat de
f
f
(
(c), ...,
(c)).
x1
xp
Dac
a g : D Rp R este diferentiabil
a n c, iar R, atunci
c (f ) = c (f),
c (f + g) = c (f) + c (g)
si
c (fg) = (c (f))g(c) + f(c)(c (g)).

11. Fie f : D = D Rp Rq astfel ca


f(x) = 1,
pentru orice x D.
316

Sa se arate ca
f(x) Df(x)(u) = 0,

pentru orice x D si u Rp .
n particular, pentru q = 1, vectorii f(x) si x (f) sunt perpendiculari
pentru orice x D.

f
x

12. Daca pentru f : D = D R2 R si c D, exist


a si este continua
pe D, iar f
exist
a
n
c,
este
f
diferen
t
iabil
a
n
c?

y
13. a) Fie f : R2 R, dat
a de
f(x, y) = {

xy(x2 y 2 )
,
x2 +y 2

0,

pentru orice (x, y) R2 .


S
a se arate c
a, n origine, exist
a
2
b) Fie f : R R, data de

2f
yx

y2 ln(1 +
f(x, y) = {
0,

(x, y) = (0, 0)
,
n caz contrar
si

x2
),
y2

2 f
,
xy

dar c
a nu sunt egale.

y = 0
,
n caz contrar

pentru orice (x, y) R2 .


2 f
2f
Sa se arate ca, n origine, yx
si xy
sunt egale, desi ele nu sunt continue.
n
14. Fie f : R R o functie diferentiabil
a omogen
a de grad p (i.e.
f(x1 , ..., xn ) = p f(x1 , ..., xn ),
pentru orice (x1 , ..., xn ) Rn si orice R).
S
a se arate c
a
x1

f
f
(x) + ... + xn
(x) = pf (x),
x1
xn

pentru orice x Rn .
Aceasta relatie poart
a numele de relatia lui Euler.
Not
a istoric
a. Leonard Euler (1707-1783) care a studiat cu Johann
Bernoulli, a fost unul dintre marii matematicieni ai omenirii (orb pentru o
ndelungata perioada a vietii) cu o impresionanta opera
matematica. Pentru
detalii privind biograa acestui titan al matematicii recomand
am articolul
Leonard Euler (1707-1783), de Ion Chitescu, Analele Universit
atii din Bucuresti, seria matematica, Anul LVI, 2007, Nr. 2, paginile 205-220.
317

15. Pentru f : R3 R, data de


f(x, y, z) = )

x2

1
,
+ y2 + z 2

pentru orice (x, y, z) R3 , sa se arate ca


2f
2f
2f
+
+
= 0.
xx yy zz
16. S
a se arate c
a o solutie a ecuatie
xz

f
f
f
yz
+ (x2 y 2)
= 0,
x
y
z

este dat
a de
f(x, y, z) = (xy, x2 + y2 z 2 ),

unde : R2 R este o functie diferentiabila.

17. Fie f : D = D Rp R o functie pentru care exist


a toate derivatele
partiale de prim ordin, iar p 1 dintre ele sunt m
arginite.
Sa se arate ca f este continua pe D.
18. Fie f : Rp Rp o functie diferentiabil
a care are toate componentele
omogene.
Sa se arate ca daca exista a Rp {0} astfel nct f(a) = 0, atunci
Df(a) nu este injectiva.
19. Fie f : Rp R data de
f (x) =

p
!
i=1

|xi | ,

pentru orice x = (x1, ..., xp ) Rp .


S
a se arate c
a f este diferentiabil
a n a = (a1 , ..., ap ) Rp dac
a si numai
daca ai = 0, pentru orice i {1, 2, ..., p}.
Sa se scrie, n acest caz, care este Df(a).

318

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a II, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
4. Analiz
a Matematic
a, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si
Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiza matematic
a a Universitatii Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de
Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti

319

TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI DIFEREN


TIAL
PE Rn

Notiune de functie de clas


a C1
Teorema de injectivitate local
a
Teorema de surjectivitate local
a
Teorema de inversiune local
a
Teorema functiilor implicite

n prima parte a acestei sectiuni vom ar


ata c
a pentru o functie diferentiabil
a ntr-un punct, caracterul local al acestei functii este determinat de
catre diferentiala functiei n punctul respectiv. Mai precis, daca diferentiala
functiei n punctul considerat este injectiva, atunci exista o vecinatate a
punctului pe care functia este injectiva; daca diferentiala functiei n punctul
c este surjectiv
a, atunci exista o vecin
atate U a lui c si o vecin
atate V a lui
f(c) astfel ca f : U V s
a e surjectiv
a. Drept consecinte obtinem unele
teoreme de inversiune si teorema functiilor implicite.
n aceasta sectiune vom lucra cu o functie f : D Rp Rq .
Denitie. Daca derivatele partiale de prim ordin ale functiei f exista
si

sunt continue n c D, spunem ca f este de clasa C 1 n c. Dac


a D0 D si
1
f este de clas
a C n orice punct din D0 , atunci spunem c
a f este de clasa
C 1 pe D0.
Observatie. Daca f este de clasa C 1 pe multimea deschisa D, atunci
f este diferentiabil
a pe D. Vom ar
ata n continuare c
a, n ipotezele de mai
sus, diferentiala functiei variaza
n
mod
continuu.

Lema 1. Daca f este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui punct c din D,


atunci pentru orice R, > 0, exista R, > 0, astfel ca pentru
orice x cu proprietatea ca
x c < ,
avem
Df (x)(z) Df(c)(z) z ,
320

pentru orice z Rp .
Demonstratie. Din continuitatea derivatelor partiale deducem ca, pentru
orice R, > 0, exista R, > 0, astfel ca pentru orice x cu
proprietatea c
a
x c < ,
avem

$
$
$ fi
$
f
i
$
$
$ xj (x) xj (c)$ < ,

pentru orice i {1, 2, ..., q} si j {1, 2, ..., p}, de unde concluzia. !


Lem
a de aproximare. Dac
a f este de clas
a C 1 pe o vecin
atate a unui
punct c din D, atunci pentru orice R, > 0, exist
a R, > 0,
astfel ca pentru orice x1 , x2 cu proprietatea ca
x1 c , x2 c < ,
avem
f(x1) f (x2 ) Df(c)(x1 x2 ) x1 x2 .
Demonstratie. Conform lemei anterioare, pentru orice R, > 0,
exist
a R, > 0, astfel ca, pentru orice x cu proprietatea c
a
x c < ,
avem
Df (x)(z) Df(c)(z) z ,

pentru orice z Rp .
Pentru x1 , x2 cu proprietatea c
a

x1 c , x2 c < ,
alegem w Rq astfel ca

w = 1

si
f(x1) f (x2 ) Df(c)(x1 x2 ) = {f (x1 ) f(x2 ) Df (c)(x1 x2)} w.
Functia F : [0, 1] R, dat
a, pentru orice t [0, 1], de
F (t) = {f(t(x1 x2) + x2 ) Df(c)(x1 x2 )} w,
321

este diferentiabila pe (0, 1) si

F (t) = {Df(t(x1 x2 ) + x2 )(x1 x2 )} w,


F (0) = {f(x2 ) Df (c)(x1 x2)} w,
F (1) = {f(x1 ) Df (c)(x1 x2)} w.
Conform Teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), exista (0, 1) astfel
nct

F (1) F (0) = F ().


Pentru x = (x1 x2 ) + x2 , avem
{f(x1 ) f(x2) Df (c)(x1 x2)} w = {Df(x)(x1 x2 ) Df(c)(x1 x2 )} w.
Deoarece
x c < ,
folosind inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (vezi pagina 86), avem
f(x1) f (x2 ) Df(c)(x1 x2 )
Df (x)(x1 x2 ) Df(c)(x1 x2 ) (x1 x2 ) . !
Teorema de injectivitate local
a
Vom arata n cele ce urmeaza ca daca o functie este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui punct c si daca Df (c) este injectiva, atunci exista o vecinatate a
lui c pe care f este injectiv
a; n contextul de mai sus, spunem c
a f este local
injectiv
a.
Teorema de injectivitate local
a. Dac
a f este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui punct c din D si Df (c) este injectiva, atunci exista R, > 0,
astfel nct f|U este injectiv
a, unde U = {x Rp | x c }.
Demonstratie. Deoarece Df (c) este injectiva, conform Propozitiei de pagina 216, exist
a r R, r > 0 astfel nct
r z Df (c)(z) ,
pentru orice z Rp ,
322

Lema de aproximare, pentru = 2r , ne asigura ca exista R, > 0


astfel nct
f(x1) f (x2 ) Df(c)(x1 x2 )

r
x1 x2 ,
2

pentru orice x1 , x2 cu proprietatea c


a
x1 c , x2 c < ,
si, drept urmare, obtinem
Df(c)(x1 x2 ) f(x1) f(x2 )
de unde
r x1 x2 f (x1 ) f(x2 )

r
x1 x2 ,
2

r
x1 x2 ,
2

i.e.

r
x1 x2 f(x1) f (x2 ) ,
2
pentru orice x1 , x2 U, deci f|U este injectiva. !
Observatie. Prin urmare f|U : U f (U) este inversabila. Teorema de
mai jos, care se bazeaza pe Teorema de continuitate a inversei pentru functii
continue (vezi pagina 217), arata ca aceasta inversa este continua. Ea se
va dovedi utila n cadrul demonstratiei Teoremei de inversiune locala (vezi
pagina 329).
Teorema de inversiune local
a (forma slab
a). Daca f este de clasa
C pe o vecinatate a unui punct c din D si Df (c) este injectiv
a, atunci exista
R, > 0 astfel nct f|U : U f (U ) este inversabil
a si inversa sa este
continu
a, unde U = {x Rp | x c }.
1

Observatie. Teorema de mai sus poarta numele de Teorema de inversare


locala (forma slaba) deoarece are dou
a slabiciuni, anume (f|U )1 : f (U) U
nu are domeniul de denitie, n mod necesar, o vecinatate a lui f(c) si, n
plus, desi ipoteza implica diferentiabilitatea lui f , concluzia nu mentioneaza
nimic relativ la diferentiabilitatea inversei lui f.

323

Teorema de surjectivitate local


a
Rezultatul care urmeaza este complementar celui anterior. El arma ca
daca o functie este de clasa C 1 pe o vecinatate a unui punct c si Df(c) este
surjectiva, atunci exista U, o vecinatate a lui c, si V , o vecinatate a lui f(c),
astfel ca f : U V s
a e surjectiv
a. Cu alte cuvinte, orice punct din Rq
care este sucient de apropiat de f (c) este imaginea, prin f , a unui punct
apropiat de c. Pentru a demonstra acest rezultat, vom ar
ata pentru nceput
ca el este valabil pentru aplicatii liniare, iar apoi pentru functii care pot
aproximate cu aplicatii liniare.
Lem
a. Daca
L : Rp Rq este o aplicatie liniara si surjectiva
, atunci
q
p
exist
a m R astfel ca pentru orice y R , exist
a x R cu proprietatea c
a
x m y
si
L(x) = y.
Demonstratie. Fie, pentru orice i {1, 2, ...., q},
ei = (0, 0, ..., 1, 0, ..., 0) Rq ,
unde i este pe pozitia i.
Exista ui Rp astfel ca

L(ui ) = ei .

Atunci, pentru orice y = (y1 , ...., yq ) Rq , avem


L(x) = y,
unde
x = y1 u1 + ... + yq uq .
Mai mult,
x m y ,
unde

q
!
1
m={
|ui |2 } 2 . !
j=1

324

Lem
a. Fie R, > 0 si g : D = {x Rp | x < } Rq continua
astfel ca g(0) = 0. Fie L : Rp Rq o aplicatie liniara si surjectiva si m R
ca n lema precedent
a. Presupunem ca, pentru orice x1 , x2 Rp , avem
g(x1) g(x2 ) L(x1 x2 )
Atunci, pentru orice y Rq , astfel ca
y < =

1
x1 x2 .
2m

,
2m

exista
x D cu proprietatea ca
g(x) = y.
Demonstratie. Pentru y Rq astfel ca y < =

,
2m

x0 = 0 si y0 = y.
Conform lemei precedente, exista x1 Rp , astfel ca
y0 = L(x1 x0)
si
x1 x0 m y .
Atunci x1 D.
Fie
y1 = y0 + g(x0 ) g(x1 ) = {g(x1 ) g(x0 ) L(x1 x0 )}.
Avem

1
1
x1 x0 y .
2m
2
Din nou, lema de anterioar
a ne asigur
a c
a exist
a x2 Rp , astfel ca
y1

y1 = L(x2 x1)
si
x2 x1 m y1 .
Atunci
x2 x1
325

1
x1 ,
2

de unde
x2

3
3
x1 < ,
2
4

si, prin urmare, x2 D.


Sa presupunem ca am ales 0 = x0 , x1, ..., xn D si y = y0, y1 , ..., yn Rq
astfel nct
m
xk xk1 m yk1 k1 y ,
(*)
2
yk1 = L(xk xk1 )
si
yk = yk1 + g(xk1) g(xk ),

(**)

pentru orice k {1, 2, ..., n},


Sa observam ca
yn = yn1 + g(xn1 ) g(xn ) = g(xn1 ) g(xn ) L(xn xn1 )

1
1
1
xn xn1
m yn1 n y
2m
2m
2

si ca
xn xn xn1 + xn1 xn2 + ... + x2 x1 + x1 x0
m y (

1
2n1

1
2n2

+ ... +

1
+ 1) < 2m y < .
2

Alegem xn+1 astfel ca


yn = L(xn+1 xn )
si
xn+1 xn m yn .
Ca mai sus, deducem ca
xn+1 < ,
deci xn+1 D.
Denim
yn+1 = yn + g(xn ) g(xn+1 );

326

avem
yn+1 = g(xn+1 ) g(xn ) L(xn+1 xn )

1
xn+1 xn
2m

1
1
m yn n+1 y .
2m
2
Se constata usor, folosind (), c
a sirul (xn )nN este Cauchy, deci, conform
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 141), el converge c
atre un element x Rp
astfel nct
x 2m y < ,

deci x D.
Pe de alta parte, cum

1
y ,
2n
este convergent c
atre 0Rq .

yn

pentru orice n N, sirul (yn )nN


De asemenea
yn = y g(xn ),

pentru orice n N (vezi (**)).


Deoarece g este continua, cfolosind Teorema de la pagina 202, obtinem
g(x) = lim g(xn ) = y,
n

ceea ce ncheie demonstratia. !


Teorema de mai jos se va folosi n decursul demonstratiei Teoremei de
inversiune local
a (vezi pagina 329), precum si a Teoremei multiplicatorilor
lui Lagrange (vezi pagina 346).
Teorema de surjectivitate local
a. Daca f este de clas
a C 1 pe o
vecinatate a unui punct c si Df(c) este surjectiva, atunci exista , R
astfel nct pentru orice y Rq cu proprietatea c
a
y f(c) < ,
exista x Rp asa nct
x c < si f(x) = y.
Demonstratie. Fie m generat de lema de mai sus pentru aplicatia liniar
a
surjectiva Df (c).
327

Conform lemei de aproximare, exista R, > 0, astfel ca pentru orice


x1, x2 cu proprietatea ca
x1 c , x2 c < ,
avem

1
x1 x2 .
2m
Fie g : D0 = {z Rp | z < } Rq , dat
a de
f(x1) f (x2 ) Df(c)(x1 x2 )

g(z) = f (z + c) f (c),
pentru orice z D0.
g este continua si
g(0) = 0.
Mai mult, pentru z1 , z2, alegnd x1 = z1 + c si x2 = z2 + c, avem
x1 x2 = z1 z2
si
g(z1 ) g(z2 ) = f(x1 ) f(x2),
deci
g(z1) g(z2 ) Df (c)(z1 z2)

1
z1 z2 .
2m

Pentru y Rq astfel ca
y f (c) < =

,
2m

consideram w = y f(c) si avem


w < .
n concordanta cu lema anterioar
a, exist
a z Rp, z < astfel ca
g(z) = w.
Dac
a consider
am x = c + z, avem
x c = z <
328

si
deci

w = g(z) = f (z + c) f (c) = f (x) f(c),


f (x) = w + f(c) = y. !

Teorema de mai jos se va folosi n cadrul Teoremei de inversiune locala


(vezi pagina 329).

Teorema aplicatiei deschise. Fie f : D = D Rp Rq de clasa C 1


pe D, cu proprietatea c
a Df(x) este surjectiv
a, pentru orice x D.
Atunci f (D) este deschis
a.

Mai mult, f(G) este deschis


a, pentru orice G = G D.
Demonstratie. Fie c G. Atunci, conform teoremei de surjectivitate
local
a, exist
a o bil
a deschis
a cu centrul n f (c) inclus
a n f(G), deci f(G)
este deschisa. !
Teorema de inversiune local
a
Vom combina cele dou
a rezultate anterioare, pentru cazul n care p = q
si Df(c) este injectiv
a si surjectiv
a (pentru a mai precisi s
a mention
am
ca o aplicatie liniara L : Rp Rp este injectiva daca si numai daca este
surjectiva). Mai mult, aceste proprietati au loc daca si numai daca matricea
asociat
a are determinantul nenul. n particular, Df (c) : Rp Rp este
injectiv
a dac
a si numai dac
a este surjectiv
a dac
a si numai dac
a det Jf(c) = 0.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei functiilor
implicite (vezi pagina 336).
Teorema de inversiune local
a. Fie f o functie de clas
a C 1 pe o vecinatate a unui punct c astfel nct Df (c) este bijectiv
a.
Atunci exist
a o vecinatate U a lui c, cu proprietatea c
a V = f(U ) este o
vecinatate a lui f(c), f : U V este bijectiva, iar g = f 1 : V U este
continu
a.
Mai mult, g este de clasa C 1 pe V si daca y V , iar x = g(y) U,
atunci
Dg(y) = D(f 1 )(f(x)) = (Df (x))1.
ca

Demonstratie. Deoarece Df(c) este injectiv


a, exist
a r R, r > 0, astfel
2r z Df (c)z ,
329

pentru orice z Rp (vezi Propozitia de la pagina 216).


Conform lemei 1, exista o vecinatate U0 a lui c pe care f este de clasa C 1
si astfel nct, pentru orice x din aceasta vecinatate, avem
r z Df(x)z ,

(*)

pentru orice z Rp .
n continuare, ne vom restrnge la o vecin
atate (deschis
a) U a lui c,
U U0, pe care f este injectiv
a si care este continut
a n bila cu centrul n c
si de raz
a din Teorema de surjectivitate local
a (vezi pagina 327).
Atunci, conform Teoremei aplicatiei deschise (vezi pagina 328), tinnd
cont ca Df (x) este injectiva, deci surjectiva, pentru orice x U , V = f (U)
este o vecin
atate (deschis
a) a lui f(c).
Mai mult, avnd n vedere Teorema de inversiune local
a - forma slab
a
(vezi pagina 323),
g = (f)1 : f (U) = V U
este continua.
Pentru arata ca g este derivabila n y = f(x) V , unde x U, e
y1 = f(x1 ) V , unde x1 U .
Cum f este diferentiabil
a n x, avem
f(x1 ) f (x) Df (x)(x1 x) = u(x1 ) x1 x ,
unde
lim u(x1) = 0.

x1 x

Daca Mx = (Df(x))1 , atunci


x1 x = Mx Df (x)(x1 x) = Mx (f(x1 ) f (x) u(x1 ) x1 x),
adica
g(y1 ) g(y) Mx (y1 y) = x1 x Mx (u(x1 )).

(**)

Deoarece Df(x) este injectiva rezulta, similar cu demonstratia de la Teorema de injectivitate locala (vezi pagina 322), c
a
y1 y = f (x1 ) f(x)
pentru y sucient de apropiat de y1 .
330

r
x1 x ,
2

(***)

Mai mult, din (), deducem ca


Mx (u)

1
u ,
r

pentru orice u Rp .
Prin urmare, folosind (**) si (***), obtinem
g(y1 ) g(y) Mx (y1 y) x1 x

1
2
u(x1 ) 2 u(x1 ) y1 y .
r
r

Ca urmare, g este diferentiabil


a n y = f (x) si
Dg(y) = Mx = (Df(x))1 .
Ramne de aratat ca g este de clasa C 1 pe V .
Fie z Rp si x, x1 , y, y1 ca mai sus.
Atunci, cum
Dg(y) Df(x) = Dg(y1 ) Df(x1) = IdRp ,
avem
Dg(y)(z) Dg(y1 )(z) = Dg(y) [Df (x1 ) Df(x)] Dg(y1 )(z).
Cum f este de clasa C 1 , pentru orice R, > 0 exist
a R, > 0
astfel ca pentru
x1 x < ,
sa avem
Df (x1 )(w) Df(x)(w) w ,

pentru orice w Rp.


Mai mult, pentru orice u Rp ,

Dg(y1)(u)
si

1
u
r

1
u .
r
Prin urmare, pentru y1 sucient de aproape de y,
Dg(y)(u)

Dg(y)(z) Dg(y1 )(z)


331

z ,
r2

pentru orice z Rp , de unde


pe V .

gi
yj

sunt continue n y, adica g este de clasa C 1

Exercitii
1. Fie f : R2 R2 , data de
f (x, y) = (x + y, 2x + ay),
pentru orice (x, y) R2 .
Calculati Df.
S
a se arate c
a Df este injectiv
a dac
a si numai dac
a este surjectiv
a, iar
acest fapt are loc dac
a si numai dac
a a = 2.
Sa se determine imaginea prin f a multimii {(x, y) R2 | 0 x 1 si
0 y 1} pentru a = 1, a = 2 si a = 3.
2. Fie f : R2 R2 , data de
f(x, y) = (x, xy) = (u, v),
pentru orice (x, y) R2 .
S
a se traseze curbele x = ct, y = ct (n reperul uOv), u = ct si v = ct (n
reperul xOy).
Este f injectiva? Dar surjectiva?
Sa se arate ca pentru x = 0 exista o vecinatate a lui (x, y) pe care f este
injectiva si astfel ca imaginea prin f a acestei vecin
atati sa e o vecinatate
a lui f(x).
Care este imaginea prin f a multimii {(x, y) R2 | 1 x 2 si 0 y
2}?
Dar preimaginea prin f a multimii {(u, v) R2 | 1 u 2 si 0 v 2}?
3. Fie f : R2 R2 , data de
f(x, y) = (x2 y 2, 2xy) = (u, v),
pentru orice (x, y) R2 .
S
a se traseze curbele x = ct, y = ct (n reperul uOv), u = ct si v = ct (n
reperul xOy).
S
a se arate ca orice (u, v) = (0, 0) este imaginea prin f a doua puncte
(x, y), deci f nu este injectiva
.
Sa se arate ca f este local injectiv
a n orice punct diferit de (0, 0).
332

1}?

Care este imaginea prin f a multimii {(x, y) R2 | 1 x 1 si 0 y


Dar preimaginea prin f a multimii {(u, v) R2 | 1 u 2 si 0 v 2}?
4. Fie f : R R, dat
a de
f(x) = {

x + 2x2 sin x1 , x = 0
.
0,
x=0

S
a se arate ca Df (0) este injectiv
a, dar c
a f nu are invers
a n jurul lui
(0, 0).
5. Fie f : Rp Rq o functie de clasa C 1 inversabila. Este adevarat ca
Df(x) este bijectiva, pentru orice x Rp ?
6. Fie f : Rp Rp diferentiabil
a pe o vecin
atate a lui c astfel nct
Df(c) are invers
a. Este adev
arat c
a f are invers
a n jurul lui c?
7. Fie f : Rp Rp diferentiabila n c astfel nct are invers
a diferentiabila
n f(c). Este adevarat ca Df(c) este injectiva?
8. Fie f : Rp Rq diferentiabila pe o vecinatate a lui c astfel nct
pentru orice R, > 0 exist
a R, > 0 astfel ca pentru x c < ,
avem Df(x)(z) Df (c)(z) z, pentru orice z Rp.
Sa se arate ca f are derivate partiale continue n c.
9. Fie L0 : Rp Rq o aplicatie liniara si injectiva. Sa se arate ca exista
R, > 0 astfel nct orice aplicatie liniara L : Rp Rq , cu proprietatea
ca L(z) L0 (z) z, pentru orice z Rp, este injectiv
a.
10. Fie L0 : Rp Rq o aplicatie liniar
a si surjectiv
a. S
a se arate c
a exist
a
p
q
R, > 0 astfel nct orice aplicatie liniar
a L : R R , cu proprietatea
ca L(z) L0 (z) z, pentru orice z Rp , este surjectiva.
11. Fie f : R2 R2 , data de
f (x, y) = (x cos y, x sin y),
pentru orice (x, y) R2 .
S
a se arate c
a, pentru orice x0 > 0, exist
a o vecin
atate a lui (x0 , y0) pe
care f este injectiv
a, dar c
a exist
a o innitate de puncte care au ca imagine,
prin f, pe f (x0 , y0).

333

Teorema functiilor implicite


Sa consideram o functie F denita pe o submultime a lui Rp Rq cu
valori n Rp .
Identicnd pe Rp Rq cu Rp+q nu este necesar sa denim ce nseamna
ca F este continu
a, diferentiabil
a sau de clas
a C 1 ntr-un punct.
S
a presupunem c
a
F (x0 , y0 ) = 0Rp .
Problema functiilor implicite este de a rezolva ecuatia
F (x, y) = 0Rp
pentru una dintre variabile, sa zicem x, n termeni de cealalta variabil
a, i.e.
sa gasim o functie , denita pe o submultime a lui Rq cu valori n Rp , astfel
ca
(y0 ) = x0
si
F ((y), y) = 0Rp ,
pentru orice y din domeniul de denitie al lui .
Este natural sa presupunem ca F este continua ntr-o vecinatate a lui
(x0, y0 ) si s
a sper
am c
a este continu
a ntr-o vecin
atate a lui y0 .
1
Chiar dac
a F este de clas
a C ntr-o vecin
atate a lui (x0 , y0), existenta si
unicitatea unei solutii continue pe o vecinatate a lui y0 nu este asigurat
a.
Spre exemplu, pentru p = q = 1 si pentru functia
F (x, y) = x2 y2 ,
avem doua solutii continue corespunza
toare punctului (0, 0), anume
1 (y) = y
si
2 (y) = y;
de asemenea avem solutii discontinue, ca de exemplu
3(y) = {

y, y Q
.
y, y
/Q
334

Functia
G(x, y) = y x2

are dou
a dou
a solutii continue corespunz
atoare punctului (0, 0), dar nici una
dintre ele nu este denita pe o vecin
atate a lui (0, 0).
Functia
0,
x=0
H(x, y) = {
,
y x3 sin( x1 ), x = 0

este de clas
a C 1 ntr-o vecinatate a lui (0, 0), dar nu are nici o solutie continu
a
denita pe o vecinatate a lui y = 0.
Pentru toate aceste trei exemple, derivata partiala n raport cu variabila
x se anuleaz
a n punctul considerat.
n cazul p = q = 1 conditia suplimentar
a care trebuie impus
a pentru a
asigura existenta si unicitatea solutiei este ca aceast
a derivat
a partial
a n
raport cu variabila x sa nu se anuleze n punctul considerat.
n cazul general, sa observa
m ca derivata DF (x0 , y0) este o aplicatie
p
q
p
liniara din R R n R care induce o aplicatie liniara L : Rp Rp , data
de
L(u) = DF (x0, y0 )(u, 0Rq ),
pentru orice u Rp .
L este derivata partial
a a lui F n raport cu x n punctul (x0 , y0).
Conditia suplimentara care trebuie impus
a pentru a asigura existenta si
unicitatea solutiei este ca L s
a e bijectiv
a.
Utiliznd o eventuala translatie, se poate presupune, fara pierderea generalitatii, ca (x0, y0 ) = (0, 0).
Problema de mai sus poate interpretat
a si n termeni de coordonate
astfel:
dac
a x = (x1 , ...., xp ) si y = (y1 , ...., yq ), ecuatia
F (x, y) = 0Rp ,
capata forma unui sistem de p ecuatii cu p + q necunoscute, anume
x1, ...., xp
si
y1 , ...., yq ;
mai precis, avem
f1 (x1 , ...., xp ; y1 , ...., yq ) = 0
335

...
fp (x1, ...., xp ; y1, ...., yq ) = 0.
Se ntelege aici ca sistemul este vericat de (0, 0, ..., 0 : 0, ....0) si ca dorim
s
a aam x1 , ...., xp n functie de y1 , ...., yq , cel putin pentru cazul n care yj urile sunt mici.
Se presupune c
a derivatele partiale ale functiilor fi n raport cu toate cele
p + q variabile sunt continue n vecinatatea lui zero si ca
(f1 , ..., fp )
= 0.
(x1 , ..., xp ) |(0,...,0)
Atunci vom arata ca exist
a functiile 1 , ..., p continue n (y1 , ...yq ) =
(0, ..., 0) astfel ca dac
a vom nlocui n sistemul initial pe x1 cu 1(y1 , ...yq ),...,
pe xp cu p (y1, ...yq ), obtinem o identitate n y1 , ...yq .
Teorema functiilor implicite. Fie F o functie denita pe o submultime
a lui Rp Rq cu valori n Rp , de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0Rp , 0Rq ).
Sa presupunem ca F (0Rp , 0Rq ) = 0Rp si ca aplicatia liniar
a L : Rp Rp ,
dat
a de
L(u) = DF (0Rp , 0Rq )(u, 0Rq ),
pentru orice u Rp , este bijectiva.
Atunci exist
a o functie , denit
a pe o submultime a lui Rq cu valori n
p
1
R , de clasa C pe o vecinatate W a lui 0Rq , astfel ca
(0Rp ) = 0Rq
si
F ((y), y) = 0Rp ,
pentru orice y W .
Demonstratie. Fie functia dat
a de
H(x, y) = (F (x, y), y),
denit
a pe o vecin
atate a lui (0Rp , 0Rq ) cu valori n Rp Rq .
H de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0Rp , 0Rq ) si
DH(0Rp , 0Rq )(u, v) = (DF (0Rp , 0Rq )(u, v), v).
336

Deoarece L este bijectiva,


DH(0Rp , 0Rq ) : Rp Rq Rp Rq ,
este bijectiva.
n conformitate cu Teorema de inversiune local
a (vezi pagina 329), exist
a
o vecin
atate U a lui (0Rp , 0Rq ), asa nct V = H(U ) este o vecin
atate a
lui (0Rp , 0Rq ), H : U V este bijectiva, iar inversa sa, G : V U, este
continua.
Mai mult, G este de clasa C 1 pe V , iar diferentiala sa, ntr-un punct din
V , este inversa diferentialei lui H n punctul corespunz
ator din U .
Functia G este dat
a de
G(x, y) = (G1 (x, y), y),
unde G1 este de clasa C 1 pe V , cu valori n Rp .
Fie W o vecinatate a lui 0Rq astfel nct daca y W , atunci (0Rp , y) V
si e : W Rp , dat
a de
(y) = G1(0Rp , y),
pentru orice y W .
Pentru (x, y) V , avem
(x, y) = (H G)(x, y) = H(G1 (x, y), y) =
= (F (G1 (x, y), y), y).
n particular, pentru x = 0Rp , obtinem
(0Rp , y) = (F ((y), y), y),
pentru orice y W .
Prin urmare
0Rp = F ((y), y),
pentru orice y W .
Deoarece G1 este de clas
a C 1 pe V , rezult
a c
a este de clas
a C 1 pe W .
!
Observatie. Este util sa avem o formula explicita pentru diferentiala lui
. n acest scop, sa introducem derivatele partiale ale lui F . Pentru (a, b)
337

Rp Rq sucient de aproape de (0Rp , 0Rq ), denim Dx F (a, b) : Rp Rp ca


ind aplicatia liniara
denita prin
DxF (a, b)(u) = DF (a, b)(u, 0Rq ),
pentru orice u Rp .
Similar Dy F (a, b) : Rq Rp este aplicatia liniara denita prin
Dy F (a, b)(v) = DF (a, b)(0Rq , v),
pentru orice v Rp.
Sa observam ca
DF (a, b)(u, v) = Dx F (a, b)(u) + Dy F (a, b)(v).

(*)

Corolar. n conditiile teoremei de mai sus, pentru orice y W , D(y) :


Rq Rp este aplicatia liniara denita prin
D(y) = (Dx F ((y), y))1 (Dy F ((y), y)).
Demonstratie. Fie K : W Rp Rq denit
a prin
K(y) = ((y), y),
pentru orice y W .
Atunci F K este 0Rp pe W .
Mai mult, pentru orice y W , avem
DK(y)(v) = (D(y)(v), v),
pentru orice v Rq .
Atunci
0Rp = D(F K)(y),
de unde, folosind (*), obtinem
0Rp = Dx F ((y), y) D(y) + Dy F ((y), y),
pentru orice y W .

Tinnd
cont de faptul c
a Dx F ((y), y) este inversabil
a, se deduce concluzia.
338

Exercitii
1. Fie F : R R R, data de
F (x, y) = x2 y,
pentru orice (x, y) R R.
Sa se arate ca este de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0, 0), dar ca pentru nici
o vecinatate a lui (0, 0) nu exista o functie continua astfel ca F ((y), y) = 0.
2. Fie F : R2 R2 R2 , dat
a de
F ((x1 , x2), (y1 , y2 )) = (x21 x2 y1 + y2, x1 y2 + x32 y1 ),
pentru orice ((x1 , x2 ), (y1, y2 )) R R.
S
a se determine punctele ((x1 , x2 ), (y1, y2 )) R R n jurul c
arora poate
rezolvat
a ecuatia F ((x1 , x2 ), (y1 , y2)) = (0R2 , 0R2 ), and x ca functie de y.
Sa se calculeze diferentiala solutiei.
3. Sa se aplice teorema functiilor implicite pe urmatoarele contexte:
i) u + v = x + y, xu + yv = 1, u
, u , v , v =?.
x y x y
ii) 2x2 + 2y2 + z 2 8xz z + 8 = 0, dz =?.
z
z
iii) (y + z) sin z y(x + z) = 0 zsinz x
y2 y
= 0.
4. Pentru
x1 = r cos 1 ,
x2 = r sin 1 cos 2 ,
x3 = r sin 1 sin 2 cos 3 ,
xn1 = r sin 1 sin 2... sin n2 cos n1,
xn = r sin 1 sin 2... sin n2 sin n1 ,
unde r [0, R], 1 , ..., n2 [0, ], n1 [0, 2], sa se determine
(x1 , ..., xn )
.
(r, 1, ..., n1)

339

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023

340

PUNCTE DE EXTREM

Teorema lui Fermat-cazul multidimensional


Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai
multe variabile
Extreme cu leg
aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
n continuare vom discuta problema stabilirii punctelor de extrem ale
unei functii cu domeniul din Rp si codomeniul din R, precum si metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru a determina punctele de extrem ale
unei functii care are variabilele supuse la diverse restrictii.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional
Prezentam un analog al teoremei lui Fermat pentru functii de mai multe
variabile.
Denitie. Fie f : D R, unde D Rp si c D.
Punctul c se numeste punct de maxim local (relativ) al functiei f , dac
a
exist
a > 0, astfel nct pentru orice x B(c, ) D, avem
f(c) f(x).
Punctul c se numeste punct de minim local (relativ) al functiei f, daca
exist
a > 0 astfel nct pentru orice x B(c, ) D, avem
f(c) f(x).
Punctele de maxim local si cele de minim local se numesc puncte de extrem
local.
Teorema lui Fermat-cazul multidimensional. Fie f : D Rp

R si c D. Daca c este un punct de extrem local al lui f, iar f este


diferentiabil
a n c, atunci
Df(c) = 0.
Demonstratie. Orice restrictie a lui f, la o dreapt
a, care trece prin c, are
un punct de extrem n c.
341

Prin urmare, Teorema lui Fermat (vezi pagina 276) ne asigura ca derivata
n c, dupa orice directie, este nula.
n particular,
f
f
f
(c) =
(c) = ... =
(c) = 0,
x1
x2
xn
de unde

Df (c) = 0. !

Denitie. Fie f : D Rp R si c D. Daca Df(c) = 0, atunci c se


numeste punct critic al lui f.
Observatie. Nu orice punct critic este punct de extrem, asa cu arata
urmatorul exemplu: f : R2 R, data
de f(x, y) = xy, pentru orice (x, y)
2
2
R , si c = (0, 0) R . Un astfel de punct, care este critic, dar nu este de
extrem local, poarta numele de punct sa. n acest exemplu, f restrictionata
la anumite drepte, ce trec prin origine, are un punct de minim relativ n
(0, 0) R2 si restrictionata la anumite drepte, ce trec prin origine, are un
punct de maxim relativ n (0, 0) R2 . Este posibil ca o functie restrictionata
la orice dreapta
, care trece printr-un punct critic al functiei, sa
aiba puncte
de minim relativ. Prin urmare este util s
a dispunem de un criteriu pentru a
stabili daca un punct critic este punct de extrem sau punct sa.
Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai
multe variabile
Prezentam acum o modalitate de a selecta dintre punctele critice pe acelea
care sunt puncte de extrem local.
Teorem
a (Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru

functii de mai multe variabile). Fie f : D = D Rp R care are


derivate partiale de ordin doi continue si c D un punct critic al s
au.
n aceste conditii:
a) dac
a
D2f (c)(w)2 > 0,
pentru orice w = 0Rp , atunci c este un punct de minim relativ al lui f ;
342

b) daca
D2 f(c)(w)2 < 0
pentru orice w = 0Rp , atunci c este un punct de maxim relativ al lui f ;
c) dac
a exista w1 , w2 = 0Rp astfel nct
D2 f(c)(w1 )2 > 0
si
D2f (c)(w2)2 < 0,
atunci c este un punct sa pentru f.
Demonstratie. a) Deoarece f are derivate partiale de ordin doi continue,
folosind Corolarul de la pagina 215, exist
a m R, m > 0, astfel ca
D2 f(c)(w)2 m
pentru orice w Rp, w = 1.
Din acelasi motiv, exista R, > 0, astfel nct pentru orice u Rp ,
cu u c < , avem
m
D2f (u)(w)2 ,
2
p
pentru orice w R , w = 1.
Pentru w Rp , w = 1, conform teoremei lui Taylor - cazul multidimensional (vezi pagina 313), pentru t [0, 1], exist
a c, pe segmentul de capete c
si c + tw, astfel ca
1
f(c + tw) = f (c) + Df(c)(tw) + D2 f(c)(tw)2.
2
Prin urmare, pentru w Rp , w = 1 si t [0, ) avem
f (c + tw) f (c) =

t2 2
m
D f (c)(w)2 > t2 0,
2
4

deci c este un punct de minim relativ al lui c.


b) Se justic
a similar.
c) Fie w1 , w2 = 0Rp astfel nct
w1 = w2 = 1,
D2 f(c)(w1 )2 > 0
343

si
D2 f(c)(w2 )2 < 0.
Atunci, exista t, astfel nct
f(c + tw1 ) > f (c)
si
f (c + tw2 ) < f(c),
deci c este punct sa al lui f. !
Observatie. Rezultatul precedent arata ca natura punctului critic c este
determinat
a de forma patratic
a D2f (c)(w)2.
n particular, este important de stabilit daca
aceasta
functie ia valori de
semne contrare sau daca valorile ei au acelasi semn.
Cu notatia
$ 2
$
$ f (c) ... 2 f (c) $
$ x1 x1
$
xj x1
$
$
j = $
...
...
...
$,
$ 2f
$
2
f
$ x x (c) ... x x (c) $
1

unde j {1, 2, ..., p}, avem:


a) daca 1 , 2 , ..., p > 0, atunci c este un punct de minim relativ al
lui f;
b) daca 1 < 0, 2 > 0, ..., (1)p p > 0, atunci c este un punct de
maxim relativ al lui f;
c) daca 1 , 2 , ..., p 0 (sau 1 0, 2 0, ..., (1)pp 0)
si exista j {1, 2, ..., p}, astfel ca j = 0, atunci nu se poate trage nicio
concluzie (a se vedea n acest sens exercitiul 4);
d) n celelate cazuri c este un punct sa al lui f.
Detalii privind observatia de mai sus se pot g
asi n Constantin Meghea,
Irina Meghea, Tratat de Calcul Diferential si Calcul Integral pentru
nv
at
amntul Politehnic, Editura Tehnica, Bucuresti, 1997, pagina 451.
Vom demonstra aceasta armatie n cazul p = 2.
Asadar avem de studiat forma patratica
Q = Ax2 + 2Bxy + Cy 2.

344

Daca
= AC B 2 > 0,
atunci
A = 0
si avem

1
[(Ax + By)2 + (AC B 2 )y 2],
A
deci semnul lui Q este dat de semnul lui A.
Pe de alt
a parte, dac
a
Q(x, y) =

= AC B 2 < 0,
atunci:
i) pentru A = 0, Q(1, 0) = A si Q(B, A) = A(AC B 2 );
ii) pentru A = 0, C = 0 sau A = C = 0 se arata similar ca aplicatia Q ia
att valori strict pozitive, ct si strict negative.
Prin urmare avem urm
atorul:

Corolar. Fie f : D = D R2 R care are derivate partiale de ordin


doi continue, c D un punct critic al sa
u si
=

2f
2f
2f
(c)
(c) (
(c))2 .
xx yy
yx

Atunci:
2 f
a) dac
a > 0 si xx
(c) > 0, c este un punct de minim relativ al lui f ;
2f
b) daca > 0 si xx (c) < 0, c este un punct de maxim relativ al lui f;
c) dac
a < 0, c este un punct sa al lui f.
Observatie. Matricea
2f
(c)
x1 x1

...
(
...
...
2f
(c) ...
x1 xp

2 f
xp x1

...

),

2f
(c)
xp xp

numita Hessiana functiei f n punctul c, este cea care permite selectarea


punctelor de extrem dintre punctele critice.

345

Not
a istoric
a. Otto Hesse s-a n
ascut in 1811 la Knigsberg, Prusia (azi
Kaliningrad, Rusia). Aici urmeaza gimnaziul si Universitatea unde studiaza
matematica si stiintele naturii, avndu-i ca profesori pe Jacobi si Bessel. Sub
ndrumarea lui Jacobi obtine titlul de doctor n matematic
a, n 1840. n 1845
este numit profesor la Universitatea din Knigsberg, n 1855 la Universitatea
din Halle, n 1856 la Universitatea Ruprecht-Karls din Heildelberg, iar n
1868 la Politehnica din Munchen. Printre studentii lui Hesse trebuie amintiti
Gustav Kirchho, Rudolph Lipschitz si Ernst Schrder. A fost membru al
Academiei de S
tiinte din Berlin (din partea c
areia a primit premiul Steiner),
al Academiei de S
tiinte din Gttingen, al Academiei Bavareze de S
tiinte si
al London Mathematical Society. A murit n 1874.
Extreme cu leg
aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Pn
a n prezent am discutat situatia n care punctele de extrem ale unei
functii cu valori reale se aa n interiorul domeniului de denitie D Rp . Nici
una dintre consideratiile anterioare nu se aplica n cazul n care punctele de
extrem se aa pe frontiera domeniului de denitie al functiei. Daca frontiera
domeniului de denitie al functiei f poate parametrizat
a cu ajutorul unei
functii , atunci problema se reduce la studiul extremelor functiei f . Dac
a
S este o suprafata continuta n domeniul D de denitie al functiei f cu valori
reale, suntem nevoiti, de multe ori, sa determinam extremele functiei f|S .
Spre pilda, pentru D = Rn si f(x) = x, pentru orice x Rp , problema de
mai sus revine la a determina punctele de pe S, care sunt cele mai dep
artate
sau apropiate de origine. Dac
a S poate parametrizat
a cu ajutorul unei
functii , atunci problema, ca mai sus, se reduce la studiul extremelor functiei
f . De multe ori nsa, aceasta abordare nu este cea mai nimerita. Ca atare,
dorim sa elaboram o alta procedura pentru rezolvarea acestei probleme. Sa
presupunem c
a exist
a o aplicatie g, astfel ca S = {x D | g(x) = 0} =
1
g ({0}). Dorim s
a determin
am extremele relative ale functiei f|S . Dac
a f si
g sunt de clas
a C 1 pe o vecin
atate a unui punct c din D si Dg(c) = 0, atunci
o conditie necesara ca c sa e un extrem relativ al lui f|S este ca Dg(c) sa e
un multiplu de Df (c). n limbajul derivatelor partiale, exista R astfel
f
g
f
g
nct x
(c) = x
(c), ..., x
(c) = x
(c). Practic dorim sa determinam
1
1
p
p
c. , numit multiplicator Lagrange, este de asemenea o necunoscuta. Cele p
ecuatii anterioare, mpreuna cu ecuatia g(c) = 0, formeaza un sistem cu p +1
necunoscute, anume c1 , ..., cp si , unde c = (c1 , ..., cp ). Mai precis avem:

346

Teorema multiplicatorilor lui Lagrange. Fie f si g de clas


a C 1 pe

D Rp , cu valori n R si c D, a
sa nct
g(c) = 0.
Sa presupunem c
a exista V0 o vecinatate a lui c, astfel ca
f(x) f (c),
(sau f (x) f(c)) pentru orice x V0 cu proprietatea suplimentar
a g(x) = 0.
Daca Dg(c) = 0, atunci exist
a R, astfel ca
Df (c) = Dg(c).
Demonstratie. Fie F : D R2 data de
F (x) = (f(x), g(x)),
pentru orice x D.
F este de clasa C 1 si
DF (x)(w) = (Df (x)(w), Dg(x)(w)),
pentru orice w Rp.
Mai mult,
dac
a si numai dac
a

x S = {x D | g(x) = 0}
F (x) = (f(x), 0).

Sa presupunem ca g(c) = 0 si ca exista V0 o vecinatate a lui c, astfel ca


f(x) f (c) pentru orice x V0 cu proprietatea suplimentara g(x) = 0. (*)
Atunci DF (c) : Rp R2 nu este surjectiva, caci altminteri, n conformitate cu Teorema de surjectivitate local
a (vezi pagina 327), exist
a R, > 0

si V V0 , o vecin
atate a lui c astfel ca pentru orice (, 0) cu proprietatea
f(c) < < f (c) + ,

exist
a u V , astfel ca

F (u) = (, 0),

i.e.
f(u) = si g(u) = 0,
347

ceea ce contrazice (*).


Prin urmare, cum DF (c) = 0, deducem ca DF (c)(Rp) este o dreapta din
R2 care trece prin origine.
Pe de alt
a parte, Dg(c) = 0, deci exist
a w0 Rp , astfel nct
Dg(c)(w0 ) = 0,
de unde

w0
)) =
Dg(c)(w0)
w0
w0
= (Df (c)(
)), Dg(c)(
)) = (, 1),
Dg(c)(w0 )
Dg(c)(w0 )
DF (c)(Dg(c)(

unde
= Df (c)(Dg(c)(w0 )).
Atunci DF (c)(w) = (Df(x)(w), Dg(x)(w)) si (, 1) se gasesc pe o dreapta
ce trece prin origine, deci
Df (c)(w) = Dg(c)(w),
pentru orice w Rp, i.e.

Df (c) = Dg(c).

Observatie. Conditia Df(c)(w) = Dg(c)(w), pentru orice w Rp , se


mai poate scrie sub forma
f
f
g
g
(c)w1 + ... +
(c)wp = [
(c)w1 + ... +
(c)wp].
x1
xp
x1
xp
Alegnd wi = ei , i {1, 2, ..., p}, obtinem
f
g
(c) =
(c),
x1
x1
...
f
g
(c) =
(c),
xp
xp
care mpreun
a cu ecuatia g(c) = 0, formeaza un sistem de p +1 necunoscute,
anume c1, ..., cp si , unde c = (c1 , ..., cp ).
348

Observatie. Metoda lui Lagrange prezentata mai sus furnizeaz


a o conditie
necesara, iar punctele obtinute pot maxime relative, minime relative sau sa
nu e extreme relative. n aplicatii, stabilirea naturii acestor puncte se poate
baza pe considerente geometrice sau zice; n alte cazuri acest studiu poate
conduce la analize foarte subtile.
Observatie. Metoda lui Lagrange prezentata mai sus poate extinsa la
cazurile n care exista mai multe constrngeri, introducnd cte un multiplicator Lagrange suplimentar pentru ecare constrngere suplimentara
.
Observatie. Mai multe amanunte privind aceast
a metode se pot aa consultnd articolul "Metoda multiplicatorilor lui Lagrange", Gazeta Matematic
a, Seria pentru Informare Stiintic
a si Perfectionare Metodic
a, Nr.4, 2004,

p.319-339.
Exercitii
1. (Generalizare a teoremei lui Rolle). Fie f : {x Rp | x 1} R
o functie continu
a, diferentiabil
a n orice punct interior al domeniului de
denitie si astfel ca f(x) = 0, pentru orice x Rp , cu x = 1.
Sa se arate ca exista un punct interior al domeniului de denitie, e el c,
astfel ca Df(c) = 0.
2. Fie D Rn , n N, n 2, o multime deschis
a si f : D R o functie

continu
a, derivabil
a n punctul x0 D, astfel nct f (x0 ) = 0. S
a se arate
ca pentru orice vecin
atate V , a lui x0 , exist
a x V , x = x0 astfel nct
f(x) = f(x0).
3. Pentru functia f : R2 R, data de
f (x, y) = x2 + 4xy + y2 ,
pentru orice (x, y) R2 , sa se arate ca originea este un punct sa.
4. Pentru functia f : R2 R, data de
f (x, y) = x4 + y4 ,
pentru orice (x, y) R2 , sa se arate ca originea este un punct minim relativ
si ca (0, 0) = 0.
S
a se arate c
a originea este un punct maxim relativ si c
a (0, 0) = 0,
pentru f.
349

Pentru functia f : R2 R, data de


f(x, y) = x4 y 4,
pentru orice (x, y) R2, sa se arate ca originea este un punct sa si ca
(0, 0) = 0.
5. Pentru functia f : D = {(x, y) R2 | x > 0, y > 0} R, dat
a de
f(x, y) =

1 1
+ + cxy,
x y

pentru orice (x, y) D, s


a se determine punctele critice si s
a se stabileasc
a
natura lor (de minim, de maxim, sa).
6. Fie (x1 , y1), ..., (xn , yn ) R2.
Sa se determine o aplicatie liniara
F (x) = Ax + B, x R,
astfel nct

n
!
[F (xj ) yj ]2
j=1

s
a e minim
a.
F se numeste liniarizarea optim
a a celor n puncte date, n sensul celor
mai mici p
atrate.
7. Sa se arate ca o functie f : D = D Rp R, unde D este marginita,
p
'
2 f
care este armonic
a (i.e.
(x) = 0, pentru orice x D) nu are puncte
xj xj
j=1

de extrem relativ din interiorul lui D.


8. Pentru functia f : R2 R, data de

f(x, y) = (y x2)(y 2x2 ),


pentru orice (x, y) R2, sa se arate ca originea nu este un punct de extrem
relativ, dar ca f are ca punct de minim pe (0, 0) de-a lungul oric
arei drepte
x = t, y = t, t R care trece prin (0, 0).
Acest exemplu arata ca nu putem spera sa rezolv
am problema determinarii
punctelor de extrem ale unei functii de doua variabile prin reducerea la cazul
1-dimensional.
9. S
a se determine punctele de extrem pentru functiile:
350

i) f : R3 R, data de
f (x, y, z) = x2 + y2 + z 2 xy + x 2z,
pentru orice (x, y, z) R3 ;
ii) f : {(x, y, z) R3 | x, y, z > 0} R, data de
f (x, y, z) = x +

y2
z2 2
+
+ ,
4x
y
z

pentru orice (x, y, z) R3 ;


10. Sa se arate ca functia f : R2 R, data de
2

f(x, y) = x2 y 2 + 2ex ,
pentru orice (x, y) R2 , nu admite puncte de extrem global.
11. Sa se determine extremele globale ale functiei f : {(x, y) R2 |
x2 + y 2 1} R, dat
a de
f(x, y) = x2 + 2xy.

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

351

INTEGRABILITATE

352

INTEGRALA RIEMANN-STIELTJES

Notiunea de functie integrabil


a Riemann-Stiletjes n raport cu
alt
a functie
Propriet
atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala
Riemann-Stieltjes
Clase de perechi de functii (f, g) pentru care f este integrabil
a
Riemann-Stieltjes n raport cu g
Problema permut
arii limitei cu integrala
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Originile integralei pot urm
arite departe n trecut. Ele sunt legate de probleme geometrice ca denirea si determinarea lungimii unei curbe, a ariei unei
guri plane sau a unei suprafete n spatiu, a volumului unui corp solid sau de problema determin
arii centrului de greutate al unei guri plane sau al unui corp solid.
Cercetari de acest fel urca pna n antichitatea greaca (Eudox din scoala lui Platon,
secolul al IV-lea . C. si Arhimede, din scoala din Alexandria, secolul al III-lea .
C.) si sunt cunoscute acum sub numele de metoda exhaustiei, adoptat n secolul
al XVII-lea.
La o notiune foarte important
a se ajunge de obicei din mai multe directii, dup
a
cum si impactul ei se manifesta n mai multe domenii. Asa s-a ntmplat si cu
integrala. Daca itinerarul ei geometric ncepe nc
a n Antichitate, originea cinematic
a se cristalizeaz
a abia n secolul al XIV-lea, n leg
atur
a cu studiul misc
arilor
neuniforme.
Newton impune primatul functiei primitive si leg
atura dintre primitiv
a si arie,
pe baza unui algoritm deosebit de simplu.
Contrar lui Newton, G.W. Leibniz are ca punct de plecare, n problema ariilor,
operatia de limit
a a unei sume.
Abia fratii Bernoulli introduc, pe la 1690, termenul de integral
a, pe care-l
adopta si Leibniz si care corespunde la ceea ce numim azi primitiv
a.

(b

Notatia f(x)dx pe care o folosim azi pentru integrala denit


a a fost introdus
a
a

n 1816 de c
atre Fourier.

353

Pna la Cauchy, problema existentei integralei sau primitivei nu era distinct


a de
problema evalu
arii lor. ...(Cauchy) obtine prima demonstratie a existentei primitivei pentru orice functie continua.
n 1845 un nou pas important n claricarea ideii de integral
a este realizat de
Bernhard Riemann ... . Riemann este primul care ncearc
a s
a denesc
a integrala
pentru o functie nesupusa a priori nici unei restrictii.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 264-265, 267-268 si 269-270.
If we have waited this long before dening integration, it is because we have
not needed a careful denition. For more than a hundred years, it was enough to
dene integration as the inverse process to dierentiation. As we saw in the last
section, this is no longer sucient when we start using Fourier series. We need a
broader and clearer denition. Fouriers solution, to dene the denite integral in
terms of area, raises the question: what do we mean by "area"? As the nineteenth
century progressed, it became increasingly evident that the right way to dene
area was in terms of integration. If we are to avoid circular reasoning, then we
must look elsewhere for our denition.
It was Cauchy who rst proposed the modern solution to this problem. He
dened the integral as the limit of approximating sums. He was rst to unlink
the denitions of the integral and derivative. We have seen that Archimedes calculated areas by using approximating sums. Leibniz and his successors used these
sums to approximate integrals they could not evaluate precisely. But these were
approximation techniques, not denitions.
Part of the reason that no one used this denition before Cauchy is that it is
ungainly. Following Cauchy, we shall assume that we are working with a continuous
function f on a closed and bounded interval [a, b]. We choose a positive integer n
and an arbitrary partition of [a, b] into n subintervals: a = x0 < x1 < x2 < ... <
xn = b. These subintervals do not have to be of equal length. We form a sum
that approximates the value of the denite integral of f from a to b:
n
'

(b

f (x)dx

f (xj1 )(xj xj1 ). ... Cauchy now denes the value of the denite integral

j=1

to be the limit of all such sums as the lengths of the subintervals approach zero.
It is signicant that he does not merely take the limit as n approaches innity.
... increasing only the number of subintervals is not enough to give us convergence
to the desired value.
A more useful denition of integration was given by Bernhard Riemann in

354

"ber die Darstellbarkeit einer Function durch eine trigonometrische Reihe". ...
this was written after the summer of 1852 when Riemann had discussed questions
of Fourier series with Dirichlet. Its purpose was nothing less than to nd necessary
and sucient conditions for a function to have a representation as a trigonometric
series. Riemann never published it, probably because it raises many new questions
that he was hoping to answer. It appeared in 1867, after his death. ... Cauchys
denition was adequate for proving that any bounded continuous function is integrable. It was also sucient for a demonstration that any bounded piecewise
continuous function is integrable. Riemann wished to consider even more general
functions, functions with innitely many discontinuities within any nite interval.
His denition is very similar to Cauchys. Like Cauchy, he uses approximating
sums:

n
'

j=1

f(xj1)(xj xj1 ). Unlike Cauchy who evaluated the function f at the

left-hand endpoint of each interval, Riemann allows approximating sums in which


xj1 can be any point in the interval [xj1, xj ]. Because of this extra freedom, it
appears more dicult to guarantee convergence of these series. In fact, Riemanns
denition is equivalent to Cauchys. Cauchy wanted to be able to prove that any
continuous function is integrable. Riemann was interested in seeing how discontinuous a function could be and still remain integrable. ... What Riemann gains in
allowing xj1 to take on any value in [xj1 , xj ] is greater exibility. In particular,
it enables him to establish necessary and sucient conditions for the existence of
the integral.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 237-238 si 250-251.

Notiunea de functie integrabil


a Riemann-Stiletjes n raport cu
alt
a functie
Not
a istoric
a. Bernhard Riemann (1826-1866) a fost unul dintre matematicienii de frunte ai secolului al XIX-lea. n scurta sa carier
a, el a introdus idei de o importanta fundamental
a n analiza complex
a, analiza reala, geometria diferentiala, teoria numerelor si alte domenii ale matematicii.
Cercetarile sale de geometrie diferentiala au constituit baza matematica pentru teoria generala a relativitatii.
Numele lui Riemann este legat de (probabil) cea mai important
a conjenctur
a nedemonstrat
a nc
a, a matematicii zilelor noastre, si anume ipoteza lui
Riemann, care este de o importanta fundamental
a pentru studiul distributiei
numerelor prime.
355

Riemann s-a nascut n 1826 n tinutul Hanovrei, mai trziu parte din
Germania. nca de la o vrsta frageda el si manifesta
interesul pentru istorie
si matematica, ind ncurajat de catre familia sa n acest sens. La vrsta de
14 ani intr
a la gimnaziul din Hanovra, iar doi ani mai trziu este transferat la
gimnaziul din Lneburg, unde i este descoperit remarcabilul talent matematic. Schmalfuss, directorul gimnaziului, i d
a lui Riemann o carte de teoria
numerelor scrisa de Legendre. S
ase zile mai trziu, Riemann i napoiaza
cartea de 859 pagini spunnd: Este o carte minunat
a! Am terminat-o. S
i o
terminase. n 1846, Riemann se nscrie la Universitatea Gttingen. Conform
dorintelor tat
alui sau, ncepe facultatea de teologie, dar se transfer
a curnd
la facultatea de losoe pentru a studia stiintele si matematica.
Cu toate ca Gauss se aa si el la Universitatea din Gttingen n aceasta
perioada, probabil ca nu a avut nici un contact personal cu Riemann. Abilitatea lui Riemann i-a atras nsa atentia altui matematician de la Gttingen,
Moritz Stern. Dup
a un an, Riemann se transfer
a la Universitatea din Berlin,
unde poate benecia de ndrum
arile lui Jacobi, Steiner, Dirichlet si Eisenstein. Dirichlet a fost cel care l-a inuentat cel mai mult pe Riemann si care
avea sa devina colaboratorul sau. n 1850, Riemann se ntoarce la Gttingen,
unde si va petrece tot restul carierei.
Dizertatia lui Riemann, alc
atuit
a sub supravegherea lui Gauss, n 1851,
are ca subiect fundamentarea analizei complexe.
Urmatorul pas n cariera academic
a a lui Riemann este calicarea ca
Privatdozent (lector). Pentru aceasta, el trebuia sa prezinte un Habilitationsschrift (eseu) si un Habilitationsvortrag (prelegere). Ambele s-au dovedit a
opere matematice nsemnate. Pentru Habilitationsschrift, Riemann a ales
ca subiect seriile Fourier, prezentnd eseul complet n anul 1853. Cu toate
ca seriile trigonometrice fuseser
a ndelung folosite n astronomie, problema
gasirii solutiilor ecuatiei undelor, care pot reprezentate prin astfel de serii,
a constituit subiectul unor largi dezbateri n secolul al XVIII-lea. Problema
de baz
a era lipsa unei fundament
ari a Analizei Matematice. Fourier f
acuse
n mod extensiv uz de seriile trigonometrice n rezolvarea ecuatiei c
aldurii,
dar a f
acut foarte putine pentru a rezolva aspectele fundamentale. Eseul lui
Riemann a constituit un considerabil progres n aceasta problema, n primul
rnd prin aceea ca a dat primul criteriu de integrabilitate a unei functii, si
prin obtinerea unei conditii necesare pentru ca o functie integrabila
Riemann
s
a poat
a reprezentat
a printr-o serie Fourier.
Pentru Habiltationsvortrag-ul s
au, Riemann a propus trei teme, si, contrar asteptarilor sale, Gauss a ales-o pe cea de geometrie. Prelegerea lui
356

Riemann Despre falsele ipoteze aate la baza geometriei a fost sustinuta pe 10 iunie 1854. Aceasta opera
extraordinara introduce (ceea ce acum
se numeste) suprafata Riemann n-dimensionala si tensorul sau de curbura.
Rezultatele sale sunt folosite, saizeci de ani mai trziu, n teoria general
aa
relativit
atii a lui Einstein. Probabil c
a singura persoan
a din audient
a care
aprecia adncimea operei lui Riemann era Gauss, care f
acuse munc
a de pionierat n geometria diferentiala. Un raport al prelegerii lui Riemann nu a
fost publicat dect n anul 1868, dupa moartea sa.
Cu toate c
a Privatdozent-ul putea colecta taxe de la studenti, postul nu
era prev
azut cu salariu. Cu ajutorul lui Dirichlet, Riemann obtine un modest post renumerat. El nu devine profesor asistent dect n anul 1857, an n
care si publica cercetarile sale legate de functiile abeliene. Functiile abeliene
fusesera studiate de catre Abel si Jacobi; ele sunt o generalizare a functiilor
eliptice. Riemann dezvolta o teorie geometrica care rezolva mai multe probleme remarcabile din acest domeniu. Opera sa l recomand
a pe Riemann
ca pe un mare matematician, dar nu f
ar
a a-i controversat acest titlu. El
foloseste n mod extensiv, fara demonstratie, un principiu variational, numit
principiul lui Dirichlet. Weierstrass avea ndoielile sale n legatura cu acest
principiu, care, dupa moartea lui Riemann, cade n dizgratie. Aceasta stare
de fapt a avut ns
a consecinte fructuoase. Mai multi matematicieni au g
asit
cu succes demonstratii ale rezultatelor lui Riemann f
ar
a a folosi principiul
lui Dirichlet, iar principiului n sine i-a fost data o demonstratie riguroasa,
n anul 1899, de catre Hilbert.
n 1859, Dirichlet, care era succesor la catedra lui Gauss din 1855, moare
n urma unei boli grave. Riemann este numit n locul s
au. n acelasi an,
el este ales membru corespondent al Academiei de S
tiinte din Berlin. Ca
nou membru, lui Riemann i se cere s
a trimit
a Academiei un raport al activitatii sale recente. Raportul trimis de Riemann, numit Despre numarul
numerelor prime mai mici dect un numar dat, este de o important
a fundamental
a n teoria numerelor. Riemann arat
a c
a diverse rezultate legate de
distributia numerelor prime sunt strns legate de propriet
atile analitice ale
functiei zeta. Unele dintre rezultatele sale au fost stabilite n mod riguros de
catre Hadamard si Valle-Poussin n 1896, nsa celebra sa conjectura a ramas
nedemonstrata pna n prezent.
Not
a istoric
a. Thomas Jan Stieltjes s-a nascut n 1856 n Olanda. Tatal
sau era un vestit inginer de constructii civile (printre altele, el este cel care a
construit portul din Rotterdam), doctor al Universit
atii din Leiden. Stieltjes
357

si-a nceput studiile la Politehnica Delft n 1873. Aici si petrece mult timp n
biblioteca citind operele lui Gauss si Jacobi, fapt care-l determina sa neglijeze
cursurile si ca atare sa nu poata promova examenele. n 1877 devine asistent
la observatorul astronomic de la Leiden. n urma unei corespondente cu
Hermite, ncepe s
a-si dedice tot mai mult timp cercet
arii matematice. n 1885
este ales membru al Academiei Regale de S
tiinte din Amsterdam, iar n 1866
primeste titlul de doctor n matematici. n acelasi an este numit profesor la
Universitatea din Toulouse. Este foarte cunoscut n special datorita lucrarilor
sale privind fractiile continue. A murit n 1895.
Fie f, g : [a, b] R m
arginite (aceasta ipoteza
se va mentine, fara a mai
mentionat
a explicit, n toat
a aceast
a sectiune).
O partitie (sau o diviziune) a lui [a, b] este o familie nit
a de intervale
nchise, care au n comun cel mult un punct si a c
aror reuniune este [a, b].
De obicei, o partitie P a lui [a, b] este descrisa prin specicarea unei
multimi nite de numere reale (x0, x1 , ...., xn ) astfel ca
a = x0 < x1 < .... < xn1 < xn = b,
iar intervale sunt [x0 , x1], ..., [, xn1 , xn ].
Punctele x0 , x1 , ...., xn se numesc punctele diviziunii.
De multe ori termenul de partitie desemneaz
a att familia de intervale,
ct si punctele partitiei, deci putem scrie
P = (x0 , x1, ...., xn ).
Pentru doua partitii P si Q ale lui [a, b], spunem ca Q este o ranare a lui
P daca orice interval al lui Q este continut ntr-un interval al lui P , adica,
echivalent, orice punct al lui P este un punct al lui Q.
Scriem, n acest caz,
P Q.
Denitie. Fie f, g : [a, b] R. O suma Riemann-Stieltjes a lui f n
raport cu g, corespunz
atoare partitiei P = (x0 , x1 , ...., xn ) a lui [a, b], are
forma
n
!
S(P ; f, g) =
f( k )(g(xk ) g(xk1 )),
k=1

unde k [xk1 , xk ], pentru orice k {1, 2, ..., n}.


358

Observatie. n cazul n care g(x) = x, pentru orice x [a, b], obtinem


n
'
suma
f( k )(xk xk1 ) care poarta numele de suma Riemann si care poate
k=1

interpretata ca suma ariilor dreptunghiurilor cu baza [xk1 , xk ] si n


altimea
f( k ). Prin urmare, pentru partitii foarte ne ale lui [a, b] este de asteptat ca
suma Riemann sa genereze o aproximare a ariei de sub gracul lui f. Daca
g(x) reprezinta masa intervalului [a, x], atunci g(xk ) g(xk1) reprezinta
masa intervalului [xk1 , xk ]. Asadar, considernd g arbitrara, putem considera alte tipuri de magnitudini (altele dect lungimea) ale unui interval.
Observatie. Sa remarcam ca suma S(P ; f, g) =

n
'

f( k )(g(xk )g(xk1))

k=1

depinde de alegerea punctelor intermediare k . Ar poate potrivit s


a introducem o notatie care sa puna n evidenta acest fapt. Nu vom proceda astfel deoarece daca consideram partitia Q = (x0 , 1 , x1 , 2, ..., n , xn ) si suma
S(Q; f, g), unde punctele intermediare sunt, alternativ, capetele din dreapta
si din stnga ale intervalelor, avem S(Q; f, g) = S(P ; f, g), deci putem presupune totdeauna ca partitia considerat
a are un num
ar par de intervale, iar
punctele intermediare sunt alternativ, capetele din dreapta si stnga ale intervalelor.
Denitie. Fie f, g : [a, b] R. Spunem ca
f este integrabila
RiemannStieltjes n raport cu g dac
a exist
a un num
ar real I cu proprietatea c
a pentru
orice R, > 0 exista o partitie P a lui [a, b] astfel ca pentru orice partitie
P , care este o ranare a lui P , si orice suma Riemann-Stieltjes S(P ; f, g)
corespunzatoare lui P sa avem
|S(P ; f, g) I| < .
n acest caz, I este unic determinat, se numeste integrala RiemannStieltjes a lui f n raport cu g si vom nota
I=

*b

f dg =

*b

f (t)dg(t).

n cazul special n care g(x) = x, pentru orice x [a, b], spunem ca f


este integrabila Riemann.

359

Observatie. Pentru o mai bun


a ntelegere a denitiei de mai sus, ct si
pentru lega
tura
ei
cu
no
t
iunea
clasic
a de integrabilitate Riemann, este nece
sara rezolvarea exercitiilor 1,2 si 3 din aceasta sectiune.
Exemple
1. Pentru g, f : [a, b] R, unde
g(x) = {

0,
x=a
,
1, x (a, b]

f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g dac
a si numai dac
a f este
continu
a n a, caz n care valoarea integralei este f (a).
2. Functia f : [0, 1] R, data de
f(x) = {

0, x Q
,
1, x
/Q

nu este integrabila Riemann.


Pentru studiul fenomenelor mecanice care sunt modelate de integrala
Riemann-Stieltjes se poate consulta Analiz
a Matematic
a, Vol. II, Editia
a V-a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un
colectiv al catedrei de analiza matematic
a a Universitatii Bucuresti (cota la
biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti) la paginile 23-33.
Urmatorul rezultat, analog criterului lui Cauchy pentru siruri, se va folosi
n cadrul demonstratiei Teoremei de permutare a limitei cu integrala (vezi
pagina 366) si a Teoremei de integrabilitate Riemann-Stietjes a functilor continue (vezi pagina 363).
Criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes.
Fie f, g : [a, b] R. f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g
daca si numai daca pentru orice R, > 0 exist
a Q , o partitie a lui
[a, b], astfel ca pentru orice partitii P si Q care sunt ran
ari ale lui Q si
orice sume Riemann-Stieltjes S(P ; f, g) si S(Q; f, g) corespunzatoare lui P ,
respectiv Q, avem
|S(P ; f, g) S(Q; f, g)| < .
360

Propriet
atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Urmatorul rezultat exprima proprietatile de liniaritate ale integralei RiemannStieltjes.
Teorem
a. a) Fie f1 , f2 , g : [a, b] R, f1, f2 integrabile RiemannStieltjes n raport cu g si , R.
Atunci f1 + f2 este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g si
*b

*b

(f1 + f2 )dg = f1 dg +

*b

f2 dg.

b) Fie f, g1, g2 : [a, b] R, f integrabil


a Riemann-Stieltjes n raport cu
g1 si g2 si , R.
Atunci f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g1 + g2 si
*b

*b
*b
fd(g1 + g2 ) = f dg1 + f dg2 .
a

Urmatorul rezultat, care exprima aditivitatea de domeniu a integralei


Riemann-Stieltjes, se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei de derivare
pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 387).
Teorema de aditivitate de domeniu pentru integrala RiemannStieltjes. a) Fie f, g : [a, b] R si c (a, b) astfel ca f|[a,c] s
a e integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g|[a,c] si f|[c,b] sa e integrabila RiemannStieltjes n raport cu g|[c,b] .
Atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g si
*b

fdg =

*c

f dg +

*b

fdg.

b) Fie f, g : [a, b] R si c (a, b) astfel ca f s


a e integrabil
a RiemannStieltjes n raport cu g.

361

Atunci f|[a,c] este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g|[a,c], f|[c,b]


este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g|[c,b] si
*b

fdg =

*c

f dg +

*b

fdg.

Teorema de integrare prin p


arti pentru integrala Riemann-Stiletjes
Teorema care urmeaza surprinde un fenomen caracteristic integrabilitatii
Riemann-Stieltjes, fenomen care nu apare la integrala Riemann. Ea se va
folosi pentru deducerea Corolarului de la pagina 365, Teoremei de integrare
prin p
arti pentru integrala Riemann (vezi pagina 389) si a celei de a doua
teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389).
Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala Riemann-Stieltjes.
Fie f, g : [a, b] R. Atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport
cu g daca si numai daca g este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu f,
caz n care avem
*b

fdg +

*b

gdf = f(b)g(b) f(a)g(a).

Demonstratie. Sa presupunem ca f este integrabila Riemann-Stieltjes n


raport cu g.
Atunci, pentru orice R, > 0 exist
a o partitie P a lui [a, b], astfel ca
pentru orice partitie Q, care este o ranare a lui P si orice sum
a RiemannStieltjes S(Q; f, g) corespunzatoare lui P , avem
$
$
$
$
*b
$
$
$S(Q; f, g) f dg $ < .
(*)
$
$
$
$
a
Fie acum P o ranare a lui P si sa consider
am suma Riemann-Stieltjes
S(P ; g, f) data de
n
!
S(P ; g, f) =
g( k )(f (xk ) f(xk1 )),
k=1

362

unde P = (x0, x1 , ...., xn ) si k [xk1 , xk ], pentru orice k {1, 2, ..., n}.


Fie Q = (y0 , y1, y2 , ..., y2n ) partitia lui [a, b] descrisa astfel:
y2k = xk
si
y2k1 = k ,
pentru orice k {1, 2, ..., n}.
S
a observ
am c
a Q este o ranare a lui P .
Adunnd si sc
aznd termenii f(y2k )g(y2k ), k {0, 1, 2, ..., n}, obtinem
2n
!
S(P ; g, f) = f(b)g(b) f(a)g(a)
f (k )(g(yk ) g(yk1 )),
k=1

unde punctele intermediare k sunt din multimea {x0 , x1 , ...., xn }, adica


S(P ; g, f) = f(b)g(b) f(a)g(a) S(Q; f, g).
Prin urmare, din (*), avem
$
$
$
$
*b
$
$
$S(P ; g, f) {f(b)g(b) f(a)g(a) fdg}$ < ,
$
$
$
$
a

pentru orice partitie P , care este o ranare a lui P ., ceea ce arata ca g este
integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu f si
*b

fdg +

*b

gdf = f(b)g(b) f (a)g(a). !

Clase de perechi de functii (f, g) pentru care f este integrabil


a
Riemann-Stiletjes n raport cu g
Rezultatul urmator, care se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Riesz (vezi pagina 373), a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), Teoremei de schimbare de variabila (vezi
pagina 390), precum si a Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi
363

pagina 400), ne furnizeaza o clasa de perechi de functii f si g pentru care f


este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue. Fie f, g : [a, b] R. Daca f este continua si g este monotona,
atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Demonstratie. Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca
g este
cresc
atoare.
Deoarece, conform Teoremei continuit
atii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continua, deducem ca pentru orice R, > 0 exista R,
> 0 astfel ca pentru orice x, y [a, b], cu proprietatea ca
|x y| < ,
avem
|f(x) f(y)| < .
Fie P = (x0 , x1, ...., xn ) o partitie a lui [a, b], astfel ca
sup
k{1,2,...n}

(xk xk1 ) < ,

iar Q = (y0 , y1 , ...., ym ) o ranare a sa.


Atunci
m
!
S(Q; f, g) =
f (k )(g(yk ) g(yk1 ))
k=1

si

m
!
S(P ; f, g) =
f ( k )(g(yk ) g(yk1))
k=1

unde k -urile se pot repeta si nu apartin neap


arat intervalului [yk1, yk ].
Oricum, punctele k si k apartin unui aceluiasi interval [xh1, xh ], deci,
conform cu alegerea lui P , avem
|f( k ) f ( k )| < .
Drept urmare avem
$ m
$
$!
$
$
$
|S(P ; f, g) S(Q; f, g)| = $ (f( k ) f( k ))(g(yk ) g(yk1))$
$
$
k=1

364

m
!
k=1

|f ( k ) f( k )| |g(yk ) g(yk1 )|
= (g(b) g(a)).

m
!
k=1

|g(yk ) g(yk1)| =

Atunci, pentru P si Q ranari ale lui P , avem


|S(P ; f, g) S(Q; f, g)|
|S(P ; f, g) S(P ; f, g)| + |S(P ; f, g) S(Q; f, g)|
2(g(b) g(a)),
ceea ce, n conformitate cu criteriul lui Cauchy (vezi pagina 360), implic
a
faptul c
a f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g. !
Avnd n vedere Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala RiemannStieltjes (vezi pagina 362), obtinem:
Corolar. Fie f, g : [a, b] R. Daca f este monoton
a si g este continua,
atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Problema permut
arii limitei cu integrala
Studiem n continuare problema permutarii limitei cu integrala.
Pentru nceput avem nevoie de urmatoarea lem
a (care se foloseste si n
demonstratia Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes vezi pagina 386).
Lem
a. Fie f, g : [a, b] R, astfel nct f este continu
a si g este cresc
atoare. Atunci avem estimarea
$b
$
$*
$ *b
$
$
$ fdg $ |f| dg f (g(b) g(a)),
$
$
$a
$
a
unde f = sup |f (x)|.
x[a,b]

Daca
m f (x) M,
365

pentru orice x [a, b], atunci


m(g(b) g(a))

*b

fdg M(g(b) g(a)).

Observatie. Daca f este integrabil


a Riemann-Stieltjes n raport cu
functia monotona g, atunci |f| este integrabila
Riemann-Stieltjes n raport
cu g, iar inegalitatile de mai sus sunt valabile.
S
a presupunem acum c
a g : [a, b] R este cresc
atoare, iar (fn )nN ,
fn : [a, b] R, este un sir de functii integrabile Riemann-Stieltjes n raport
cu g, care converge simplu c
atre functia f : [a, b] R.
Suntem interesati n a determina conditii suciente pentru ca
*b

f dg =

*b

lim fn dg = lim

*b

fn dg.

Considernd g(x) = x, pentru orice x [0, 1], si


n2x,
x [0, n1 ]
f(x) = { n2 (x n2 ), x [ n1 , n2 ] ,
0,
x [ n2 , 1]
vom vedea c
a relatia de mai sus nu este valabil
a, prin urmare trebuie impuse
conditii suplimentare.
Un prim rezultat n aceasta directie, care va utilizat n cadrul Teoremei
de continuitate n raport cu parametrul pentru integrale improprii (innite)
cu parametru (vezi pagina 436), este dat de urm
atoarea teorem
a:
Teorema de permutare a limitei cu integrala. Fie g : [a, b] R o
functie crescatoare si (fn )nN , fn : [a, b] R, un sir de functii integrabile
Riemann-Stieltjes n raport cu g, care converge uniform c
atre functia f :
[a, b] R.
Atunci f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g si
*b

f dg =

*b

lim fn dg = lim

*b

366

fn dg.

Demonstratie. Pentru orice R, > 0 exista n N astfel ca


fn f = sup |fn (x) f(x)| < .
x[a,b]

Conform criteriului lui Cauchy (vezi pagina 360), putem considera o partitie P a lui [a, b], astfel ca pentru orice ran
ari P si Q ale sale, s
a avem
|S(P ; fn , g) S(Q; fn , g)| .
Alegnd aceleasi puncte intermediare pentru fn si f, avem
|S(P ; fn , g) S(P ; f, g)|

m
!
k=1

fn f (g(xk ) g(xk1 )) < (g(b) g(a)),

unde P = (x0, x1 , ..., xm ).


Similar
|S(Q; fn , g) S(Q; f, g)| < (g(b) g(a)).
Prin urmare, pentru P si Q ranari ale lui P ,
|S(P ; f, g) S(Q; f, g)|
|S(P ; f, g) S(P ; fn , g)|+|S(P ; fn , g) S(Q; fn , g)|+|S(Q; fn , g) S(Q; f, g)|
(1 + 2(g(b) g(a)),
ceea ce arat
a, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, c
a f este integrabil
a
Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Pentru a demonstra ca
*b

f dg =

*b

lim fn dg = lim

*b

fn dg,

sa observam ca, n acord cu lema de mai sus, avem


$b
$ $b
$
b
$*
$ $*
$
*
$
$ $
$
$ fn dg fdg $ = $ (fn f)dg $ fn f (g(b) g(a)),
$
$ $
$
$a
$ $a
$
a
367

de unde, deoarece
lim fn f = 0,

rezulta concluzia. !

Observatie. Ipoteza relativa la convergenta uniforma a sirului (fn )nN


este restrictiva. Exist
a rezultate de acelasi tip, n care restrictiile asupra
modului de convergenta sunt relaxate, dar n care se cere ca functia limit
a s
a
e integrabil
a (vezi cele dou
a teoreme de mai jos).
Teorema convergentei m
arginite pentru integrala Riemann. Fie
(fn )nN , fn : [a, b] R, un sir de functii integrabile Riemann, cu proprietatea
ca exist
a M R, astfel nct
fn M ,
pentru orice n N.
Daca (fn )nN converge simplu catre functia integrabila Riemann f : [a, b]
R, atunci
*b
*b
*b
f=
lim fn = lim fn .
n

Pentru demonstratia teoremei de mai sus avem nevoie de urmatoarea


lem
a care arat
a c
a o functie cu valori pozitive, a c
arei integral
a este strict
pozitiv
a, este mai mare dect o anume constant
a pe o multime "sucient de
mare"
Lem
a. Fie f : [0, 1] [0, ) o functie integrabila cu proprietatea ca
=

*1

f > 0.

Atunci multimea
E = {x | x [0, 1] si f(x)

},
3

contine un num
ar nit de intervale nchise cu suma lungimilor mai mare

dect 3f
,
unde
f = sup f(x).

x[0,1]

368

Demonstratie. Fie P o partitie a lui [0, 1] astfel ca


|S(P, f) | <

,
3

pentru orice suma Riemann S(P, f ).


Atunci
2
< S(P, f ).
3
Vom alege punctele intermediare din suma Riemann S(P, f) astfel ca, de
cte ori este posibil, sa avem
f ( k ) <

.
3

Daca P = (x0 , x1, ...., xn ), atunci

n
!
!
!
S(P ; f) =
f( k )(xk xk1 ) =
f ( k )(xk xk1) +
f( k )(xk xk1 ),
k=1

'
'
unde n
vom considera termenii pentru care [xk1 , xk ] E, iar n
vom considera termenii pentru care [xk1 , xk ] & E.
'
Notnd cu L suma lungimilor intervalelor care sunt implicate n
,
obtinem

!
!
2

< S(P, f )
f ( k )(xk xk1 ) +
f ( k )(xk xk1 ) < f L + ,
3
3

de unde

adica concluzia. !

< L,
3 f

Suntem acum n masura s


a prezentam:
Demonstratia teoremei convergentei marginite. Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca
[a, b] = [0, 1],
fn 0,
369

pentru orice n N, si ca

f =0

(ultimele dou
a presupuneri se pot realiza printr-o eventual
a nlocuire a lui
fn cu |fn f|, folosind exercitiul 7 din aceast
a sectiune).
Dorim sa aratam ca
*b
lim fn = 0.
n

(b
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca lim fn = 0.
n a

(b
(b
Atunci exist
a un subsir ( fnk )k al lui ( fn )n si > 0 astfel nct
a

*b

fnk > ,

pentru orice k N.
n conformitate cu lema de mai sus si cu ipoteza, deducem ca, pentru
orice k N, multimea
Ek = {x | x [0, 1] si fnk (x)

}
3

contine un numar nit de intervale cu suma lungimilor mai mare dect 3M


.
Prin urmare, exista x0 [0, 1] astfel nct {k N |x0 Ek } este innita,
fapt care intra n contradictie cu ipoteza care ne asigura ca lim fn (x0 ) = 0.
n
Pentru a ncheia demonstratia urmeaz
a s
a justic
am existenta punctului
x0 [0, 1] cu proprietatea c
a {k N |x0 Ek } este innit
a.
Fara pierderea generalitatii, putem presupune ca multimile Ek reprezinta
reuniunea unui numar nit de intervale avnd suma lungimilor mai mare

dect 3M
.
Este usor de v
azut c
a

{x [0, 1] | exist
a un num
ar innit de k N astfel ca x Ek } = Ek .
n=1 n=k

S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a nu exist
a x0 [0, 1] astfel
nct {k N |x0 Ek } este innita.
370

Atunci

{x [0, 1] | exist
a un num
ar innit de k N astfel ca x Ek } = Ek = ,
n=1k=n

deci, cu notatiile

Fn = Ek
k=n

si
Gn = [0, 1] Fn ,
avem

Fn = ,

n=1

i.e.

Gn = [0, 1].

n=1

Deoarece
F1 F2 ... Fn Fn+1 ...,
avem
G1 G2 ... Gn Gn+1 ...,
unde Gn reprezint
a o reuniune de intervale avnd suma lungimilor mai mic
a

dect 1 3M .
Atunci, cu conventia G0 = , obtinem urmatoarea contradictie:

n=1

n=1

1 = l([0, 1]) = l( Gn ) = l( (Gn Gn1 )) =

n
!
!
=
l(Gn Gn1 ) = lim
l(Gk Gk1) =
n

n=1

= lim

n
!

k=1

k=1

(l(Gk ) l(Gk1 )) = lim l(Gn ) 1


n

.
3M

Teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann. Fie


(fn )nN , fn : [a, b] R, un sir monoton de functii integrabile Riemann, care
converge simplu catre functia integrabila Riemann f : [a, b] R.
Atunci
*b
*b
*b
f=
lim fn = lim fn .
n

371

Demonstratie. Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca


f1 (x) f2 (x) ... fn (x) fn+1 (x) ... f(x),
pentru orice x [a, b] si orice n N.
Functiile
gn = f fn 0
sunt integrabile Riemann si avem
gn f1 + f ,
pentru orice n N.
n continuare demonstratia decurge precum cea din a teoremei de convergenta dominat
a.
Observatie. Vom reveni asupra problematicii expuse n cadrul teoremelor
de mai sus dupa ce vom discuta despre integrale improprii (vezi paginile 441
si 443). Problema permut
arii limitei cu integrala se va studia, ntr-un cadru
mult mai larg, n cadrul cursului de Teoria M
asurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz
Prezent
am acum un rezultat central al analizei matematice, anume Teorema de reprezentare a lui Riesz, n formularea c
areia apare notiunea de
integral
a Riemann-Stieltjes.
O forma mai generala a acestei teoreme se va studia n cadrul cursului de
Teoria Masurii.
Teorema de reprezentare a lui Riesz se va folosi n cadrul cursului de Analiz
a Functional
a (vezi, spre exemplu, Romulus Cristescu, Analiz
a Functional
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1983, teorema 2.2.4, pagina 114).
Fie
C([a, b]) = {f : [a, b] R | f este continua}.
Pentru orice f C([a, b]), vom considera
f = sup |f(x)| .
x[a,b]

372

Denitie. O functionala liniara pe C([a, b]) este o functie G : C([a, b])


R astfel ca
G(f1 + f2 ) = G(f1 ) + G(f2),
pentru orice , R si orice f1 , f2 C([a, b]).
G se numeste pozitiva daca
G(f ) 0 pentru orice f 0.
G se numeste m
arginit
a dac
a exist
a M R astfel ca
|G(f)| M f ,
pentru orice f C([a, b]).
Lem
a. Fie g : [a, b] R crescatoare si G : C([a, b]) R data de
G(f) =

*b

f dg,

pentru orice f C([a, b]).


Atunci G este o functional
a liniar
a, pozitiv
a si m
arginit
a.
Teorema urmatoare, datorata matematicianului ungur Riesz, ntr-o varianta mai generala, este o teorema central
a a analizei functionale.
Teorema de reprezentare a lui Riesz. Fie G : C([a, b]) R o
functional
a liniara, pozitiva si marginita.
Atunci exist
a o functie cresc
atoare g : [a, b] R astfel nct
G(f) =

*b

f dg,

pentru orice f C([a, b]).


Demonstratie. Pentru nceput vom construi functia cresc
atoare g.
Cum G : C([a, b]) R este o functionala liniara marginita, exista M R
astfel ca
|G(f)| M f ,
pentru orice f C([a, b]).
Prin urmare, cum G este liniar
a si pozitiv
a, obtinem c
a
0 G(f1) G(f2 ) M f2 ,
373

pentru orice f1, f2 C([a, b]) cu proprietatea ca


0 f1 f2 .
de

Pentru t (a, b) si n N sucient de mare, denim t,n : [a, b] R data

Se observa ca

1,
x [a, t]
t,n (x) = { 1 n(x t), x (t, t + n1 ] .
0,
x (t + n1 , b]
0 t,m t,n 1,

pentru orice t (a, b) si orice m, n N astfel ca n m.


Aceasta arat
a c
a sirul de numere reale (G(t,n ))n este descresc
ator si
marginit, si, prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi
pagina 138), el este convergent
Putem astfel deni functia g : [a, b] R astfel:
g(t) = lim G(t,n ),
n

unde t (a, b).


Deoarece
0 t,n s,n 1,
pentru orice n N si orice t, s (a, b) astfel ca t s, prin trecere la limita
dupa n tinznd la , obtinem
g(t) g(s),
pentru orice t, s (a, b).
Denind
g(a) = 0
si
g(b) = G(1),
unde prin 1 ntelegem functia constant egala cu 1, am denit o functie crescatoare g, avnd domeniul [a, b].
Fie acum f C([a, b]).

374

Atunci, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi pagina 227), functia


f este uniform continua si prin urmare pentru orice R, > 0 exista
R, > 0 cu proprietatea ca pentru orice x, y [a, b], astfel ca
|x y| < ,
avem
|f(x) f(y)| < .
Deoarece, conform Teoremei de integrabilitate a functiilor continue (vezi
pagina 364), f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g, pentru orice
R, > 0 exista o partitie P cu proprietatea c
a
$b
$
$*
$
$
$
$ f dg S(Q; f, g)$ < ,
(1)
$
$
$a
$
pentru orice ranare Q a lui P si orice sum
a Riemann-Stieltjes S(Q; f, g).
Fie P = (t0, t1 , ..., tm ) o ranare a lui P si n N astfel ca

< min{t1 t0 , t2 t1 , ..., tm tm1} max{t1 t0 , t2 t1 , ..., tm tm1 } < .


n
2
Deoarece, pentru orice k {0, 1, ..., m}, sirul descresc
ator (G(tk ,n ))n are
limita g(tk ), putem presupune ca n a fost ales de asa maniera nct
g(tk ) G(tk ,n ) g(tk ) +

.
2m f

(2)

Vom considera functia continua f : [a, b] R dat


a de
m
!
f (x) = f (t1 )t1 ,n (x) +
f(tk )(tk ,n (x) tk ,n1 (x)),

k=2

pentru orice x [a, b].


Un element x [a, b] se aa n maximum doua dintre intervalele familiei
[t0 , t1 + n1 ], ..., [tk1 , tk + n1 ], ..., [tm1 , tm ] a caror reuniune este [a, b].
Daca x apartine unui unic interval din familia descrisa mai sus, atunci:
i)
x [t0 , t1 )
sau
375

ii) exista k {2, ..., m} astfel ca


1
x (tk1 + , tk ].
n
n cazul i), avem
f (x) = f (t1 ),
iar, n cazul ii),
f (x) = f(tk ),
deci
|f(x) f (x)| < .
Daca x se aa n doua intervale din familia descrisa mai sus, atunci exista
k {1, 2, ..., m 1} astfel ca
1
x [tk , tk + ],
n
deci
f (x) = f(tk )tk ,n (x) + f(tk+1)(1 tk ,n (x),
i.e.
f (x) = f(tk )(1 n(x tk )) + f(tk+1 )n(x tk ).
Deoarece
|x tk | < si |x tk+1| < ,
deducem ca
|f(x) f(tk )| < si |f(x) f(tk+1 )| < ,
de unde
|f(x) f (x)| |f (x) f (tk )| (1 n(x tk )) + |f(x) f(tk+1 )| n(x tk ) <
< (1 n(x tk ) + n(x tk )) = .
Asadar
f f ,
de unde
|G(f ) G(f )| M.

376

(3)

Avnd n vedere (2), avem


$
$
$
$
)

G(
)

(g(t
)

g(t
))
$G(tk ,n
k
k1 $ <
tk1 ,n

,
m f

(4)

pentru orice k {2, 3, ..., m}.


Dar, folosind (2) si (4), obtinem
$
$
m
$
$
!
$
$
f(tk )(g(tk ) g(tk1 ))$ =
$G(f )
$
$
k=1
$
$
m
m
$
$
!
!
$
$
= $G(f(t1 )t1 ,n +
f(tk )(tk ,n tk ,n1 ))
f(tk )(g(tk ) g(tk1 ))$ =
$
$
k=2
k=1
$
$
m
$
$
!
$
$
= $f (t1 )G(t1 ,n ) f (t1 )(g(t1 ) g(t0 ) +
f(tk )(G(tk ,n ) G(tk1 ,n ) (g(tk ) g(tk1 )))$
$
$
k=2
$
$
|f (t1 )| $G(t1 ,n ) (g(t1 )$ +
m
$
$
!
$
$
+
|f (tk )| $G(tk ,n ) G(tk1 ,n ) (g(tk ) g(tk1))$
k=2

f (
+
) < .
2m f k=2 m f
m

Ca atare, avem
$b
$ $b
$
$*
$ $*
$
m
!
$
$
$
$
$ fdg G(f )$ $ fdg
$+
f
(t
)(g(t
)

g(t
))
k
k
k1
$
$ $
$
$
$ $
$
k=1
a
a
$ m
$
$!
$
$
$
+ $ f(tk )(g(tk ) g(tk1)) G(f )$ < 2,
$
$
k=1
m
'

unde am folosit (1),

k=1

(5)

f(tk )(g(tk ) g(tk1)) ind o suma Riemann-Stieltjes

S(P ; f, g), iar P este o ranare a lui P .


Din (3) si (5), obtinem
$b
$ $b
$
$*
$ $*
$
$
$ $
$
$ f dg G(f )$ $ f dg G(f )$ + |G(f ) G(f )| 2 +M = (2 + M),
$
$ $
$
$a
$ $a
$
377

pentru orice > 0, de unde


G(f) =

*b

f dg.

Observatie. Exista o corespondenta bijectiva ntre multimea functionalelor


liniare, pozitive si m
arginite din C([a, b]) n R si functiile cresc
atoare din [a, b]
n R, care se anuleaz
a n a si care sunt continue la dreapta n orice punct
din (a, b).
Not
a istoric
a. Frigyes Riesz, nascut la Gyr, Ungaria, n 1880, a studiat matematica la Budapesta (unde obtine doctoratul n 1902), Gttingen
si Zrich. Dupa doi ani petrecuti n nvatamntul liceal, obtine un post
n nv
atamntul universitar. Riesz a fost unul dintre fondatorii Analizei
Functionale. n 1907-1908 a descoperit vestita teorem
a de reprezentare a
functionalelor liniare si continue. A introdus notiunea de convergent
a slab
a
si a lucrat n teoria operatorilor. n 1911 este numit la Universitatea din
Koloszvr (Cluj), care se muta la Szeged n 1920. Aici, n 1922, mpreuna
cu Haar, ninteaz
a Institutul Matematic Jnos Bolyai si revista Acta Scientiarum Mathematicarum, n care public
a multe articole. n 1911 este numit
la Universitatea din Budapesta. Celebra teorem
a Riesz-Fischer (1907) este
fundamentala n Analiza Fourier a spatiilor Hilbert si n mecanica cuantica.
A contribuit de asemenea la teoria ergodica, teoria seriilor ortonormale si la
topologie. Cartea sa, Leons danalyse fonctionnelle, scrisa mpreuna cu
studentul s
au Szkefalvi-Nagy, este una dintre cele mai clare expuneri ale
analizei functionale scrise vreodat
a. A fost membru al Academiei Ungare si
al Academiei Franceze de S
tiinte, iar n 1949 a primit premiul Kossuth. A
murit n 1956.
Exercitii
1. Pentru o partitie P , a = x0 x1 .... xn1 xn = b, a lui [a, b],
denim norma lui P ca ind
P =

sup
j{1,2,...,n}

Fie f, g : [a, b] R.
378

(xj xj1 ).

Spunem ca f este (*) integrabila n raport cu g daca exista I R cu


proprietatea ca pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel ca
pentru orice partitie P a lui [a, b], cu P < , si orice suma RiemannStieltjes S(P ; f, g), avem
|S(P ; f, g) I| < .
Dac
a exist
a, I este unic, se numeste (*) integrala lui f n raport cu g si
(b
se noteaz
a (*) f dg.
a

Sa se arate ca daca f este (*) integrabila n raport cu g, atunci f este


integrabila n raport cu g si
*b

() f dg =
a

*b

fdg.

Observatie. n multe manuale de Analiz


a Matematic
a se adopt
a ca
denitie a integrabilitatii Riemann-Stieltjes (*) integrabilitatea. Dezavantajul
unei astfel de abordari este pus n evidenta de exercitiul de mai jos.
2. Fie g : [0, 1] R, data de
g(x) = {

0, x [0, 12 ]
.
1, x ( 12 , 1]

Sa se arate ca o functie f : [0, 1] R este (*) integrabila n raport cu g


dac
a si numai dac
a f este continu
a n 12 , caz n care
*b

1
() f dg = f( ).
2
a

Daca h : [0, 1] R, este dat


a de
h(x) = {

0, x [0, 12 )
,
1, x [ 12 , 1]

atunci h|[0, 1 ] este (*) integrabila n raport cu g|[0, 1 ] , h|[ 1 ,1] este (*) integrabila
2
2
2
n raport cu g|[ 1 ,1] , dar h nu este (*) integrabila n raport cu g.
2

379

3. Pentru g(x) = x, pentru orice x [a, b], sa se arate ca f este (*)


integrabila n raport cu g daca si numai daca f este integrabila n raport cu
g.
Exercitiul de mai sus puncteaza legatura dintre teoria integralei Riemann
descrise mai sus si cea "clasica" pe care o schitam mai jos (amanuntele se
gasesc n Analiz
a Matematic
a, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si
Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiz
a
matematica
a
Universit
a
t

ii
Bucure
s
ti,
la
paginile
366-384).

Denitie. Fie f : I R, unde I este un interval nedegenerat.


Vom spune c
a functia f admite primitive dac
a exist
a o functie derivabil
a

F : I R astfel nct F = f.
(
Func
t
ia
F
se
nume
s
te
o
primitiv
a
a
lui
f
s

i
se
noteaz
a
cu
f sau cu

(
f (x)dx.
Denitie. Fie [a, b] un interval nchis si marginit din R.
Se numeste diviziune a intervalului [a, b] un sistem de puncte
= (x0 , x1 , ..., xn1 , xn )
din [a, b], astfel nct
a = x0 < x1 < x2 < ... < xn1 < xn = b,
unde n N.
Cea mai mare dintre lungimile intervalelor [x0 , x1] ,[x1, x2 ],..., [xn1, xn ]
se numeste norma diviziunii si se noteaza
cu .
Asadar
= max (xi xi1 ) .
1 i n

Denitie. Fie [a, b] un interval nchis si m


arginit din R si = (x0, x1 , ..., xn1, xn )
o diviziune a intervalului [a, b].
Un sistem de n puncte 1 , 2 , ..., n cu proprietatea c
a
xi1 i xi ,
pentru orice i 1, n, se numeste sistem de puncte intermediare asociat diviziunii .
380

Denitie. Fie [a, b] un interval nchis si marginit din R, o functie f :


[a, b] R, = (x0 , x1 , ..., xn1 , xn ) o diviziune a intervalului [a, b] si un
sistem 1 , 2 , ..., n de n puncte intermediare asociat diviziunii .
Se numeste suma Riemann asociat
a functiei f , diviziunii si punctelor
intermediare 1 , 2 , ..., n numarul real
n
!
i=1

f ( i )(xi xi1 ).

Acest num
ar va notat prin
(f, ).
Denitie. O functie f : [a, b] R se numeste integrabila Riemann daca
exist
a un num
ar real If cu proprietatea c
a oricare ar R, > 0 exist
a
R, > 0 astfel nct pentru orice diviziune
= (x0 , x1 , ..., xn1 , xn )
a intervalului [a, b] cu
<
si orice sistem 1 , 2 , ..., n de n puncte intermediare asociat diviziunii ,
are loc inegalitatea
| (f, ) If | < .
Numarul real If se numeste integrala Riemann sau integrala denita a
functiei f pe intervalul [a, b] si se noteaz
a
*b

f(x)dx.

Teorem
a (Formula Leibniz-Newton). Fie f : [a, b] R o functie
integrabila Riemann care admite primitive.
Atunci
*b
f(x)dx = F (b) F (a),
a

381

unde F este o primitiva a lui f.


Propozitie. Daca functia f : [a, b] R este integrabila
Riemann, atunci
f este marginit
a.
Teorem
a. Fie o functie f : [a, b] R. Atunci urmatoarele armatii sunt
echivalente:
1) functia f este integrabil
a Riemann;
2) exista% un numar real If cu& proprietatea ca oricare ar sirul de diviziuni n = xn0 , xn1 , ..., xnkn 1 , xnkn , n N, ale intervalului [a, b], cu lim n =
n

0 si oricare ar punctele intermediare xni1 ni xni , i {1, 2, ..., kn }, sirul


sumelor Riemann (n (f, n ))nN converge c
atre If .

Denitie. Fie f : [a, b] R o functie m


arginit
a si = (x0 , x1, ..., xn1 , xn )
o diviziune a intervalului [a, b].
Pentru orice i {1, 2, ..., n}, e
mi =

inf

f (x)

sup

f(x).

xi1 xxi

si
Mi =

xi1 xxi

Sumele
S = S (f) =

n
!

Mi (xi xi1 )

n
!

mi (xi xi1)

i=1

si
s = s (f) =

i=1

se numesc sumele Darboux ale functiei f corespunzatoare diviziunii .


Mai precis, S se numeste suma Darboux superioar
a, iar s se nume
ste
suma Darboux inferioara.
Se observa c
a
s S .
Teorem
a (Criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux).
O functie marginita f : [a, b] R este integrabila pe [a, b] daca si numai
382

daca pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel nct oricare ar


diviziunea , cu < , avem
S s < .
Denitie. Fie A o multime din R. Spunem ca multimea A este neglijabil
a Lebesgue (sau de m
asur
a Lebesgue nul
a) dac
a pentru orice R, > 0
exist
a un sir (In )nN de intervale deschise si marginite cu proprietatea c
a
A
si

!
n=1

In

n=1

|In | < ,

unde prin |In | ntelegem lungimea intervalului In .


Remarc
a. Orice multime numarabil
a este neglijabila.
Teorem
a (Criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann). O
functie f : [a, b] R este integrabila
Riemann daca si numai daca
functia f
este marginit
a si multimea punctelor n care f este discontinua este neglijabila
(de
m
a
sur

a Lebesgue nula).
4. Sa se arate ca o functie f : [a, b] R cu proprietatea c
a multimea
A = {x [a, b] | |f (x)| } este nita
,
pentru
orice

>
0,
este
integrabila

b
(
si f(x)dx = 0.
a

5. Fie f : [a, b] R o functie m


arginit
a cu proprietatea c
a, pentru orice
x0 [a, b], exist
a lim f (x) R. S
a se arate c
a f este integrabil
a.
xx0

6. Fie g : [a, b] R o functie cresc


atoare. S
a se arate c
a f : [a, b] R
este integrabila n raport cu g daca si numai dac
a pentru orice R, > 0
exista P o partitie a lui [a, b] astfel ca pentru orice ranare P = (x1, ..., xn )
a lui P si orice i , i [xi1 , xi ], avem
n
!
i=1

|f ( i ) f( i )| {g(xi ) g(xi1 )} < .


383

7. Fie g : [a, b] R o functie crescatoare si f : [a, b] R integrabila n


raport cu g. Sa se arate ca |f | este integrabila n raport cu g.
8. Sa se dea exemplu de o functie f , care nu este integrabila Riemann,
dar pentru care |f | este integrabil
a Riemann.
9. Fie g : [a, b] R o functie cresc
atoare si f : [a, b] R integrabil
a n
2
raport cu g. S
a se arate c
a f este integrabil
a n raport cu g.
10. Sa se dea exemplu de o functie f care nu este integrabila Riemann,
dar pentru care f 2 este integrabil
a Riemann.
11. Fie g : [a, b] R o functie cresc
atoare si f, h : [a, b] R integrabile
n raport cu g. Sa se arate c
a f h este integrabil
a n raport cu g.
12. Fie f : [a, b] R o functie integrabil
a Riemann, astfel ca f(x) > 0,
pentru orice x [a, b].
Sa se arate ca
*b
f > 0.
a

13. Sa se calculeze
lim

*1

(1 + x2 )

nex + xex
dx.
n+x

14. Sa se calculeze
lim

*1

nx(1 x2 )n dx.

15. S
a se studieze convergenta simpl
a si uniform
a a sirului de functii
(fn )nN , fn : [0, 2 ] R,
fn (x) = n sinn x cos x,
pentru orice n N, x [0, 2 ].
16. S
a se arate c
a, dac
a pentru functia continu
a f : [a, b] R, avem
*b

xn f(x)dx = 0,

pentru orice n N, atunci

f 0.
384

17. Sa se arate ca
lim

*1

f(xn )dx = f (0),

unde f : [0, 1] R o functie continu


a.
18. S
a se arate c
a Teorema integrare prin p
arti pentru integrala RiemannStieltjes este valid
a si pentru functii (*) integrabile Riemann-Stieltjes.
Fie f : [a, b] R o functie continua si monotona.
Sa se arate ca f este (*) integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu f si
ca
*b
f 2 (b) f 2(a)
fdf =
.
2
a

S
a se arate c
a f este (*) integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu f 2 si
ca

*b

2(f 3 (b) f 3 (a))


si
f df =
3
2

*b

f 2df =

f 3 (b) f 3 (a)
.
3

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023

385

TEOREMELE CLASICE ALE CALCULULUI INTEGRAL

Teoreme de medie
Teorema fundamental
a a calculului integral
Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann
Teorema de integrare prin p
arti
Teorema de schimbare de variabil
a
Teorema lui Taylor cu restul sub form
a integral
a
Vom prezenta n cele ce urmeaza principalele teoreme privind integrala
Riemann (-Stieltjes).
Teoreme de medie; Teorema fundamental
a a calculului integral;
Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann; Teorema de integrare prin p
arti
Folosind corolarul de la pagina ??? si Lema de la pagina 365, se poate
demonstra urm
atorul rezultat, care se va folosi n cadrul demonstratiei primei
teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388), a celei de a
doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389),
Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 400), precum si n
cadrul demonstratiei Teoremei de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann (vezi pagina 412).
Prima teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] R, g cresc
atoare si f continua.
Atunci exista c [a, b] astfel ca
*b

*b

fdg = f (c) dg = f(c){g(b) g(a)}.


a

Folosind denitia derivatei si Teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann-Stieltjes (vezi pagina 361), se poate demonstra urmatorul
386

rezultat care, prin corolarul sau, reprezinta unul dintre pilonii calculului integral si care se va folosi n demonstratia primei teoreme de medie pentru
integrala Riemann (vezi pagina 388), n demonstratia Teoremei de schimbare
de variabila (vezi pagina 390), precum si n cadrul demonstratiei formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] R, g cresc
atoare si f continua.
Atunci, daca g este derivabila n c [a, b], functia F : [a, b] R, data
de
*x
F (x) = f dg,
a

pentru orice x [a, b], este derivabil


a n c si

F (c) = f(c)g (c).


Corolar-Teorema fundamental
a a calculului integral.
[a, b] R continu
a.
Atunci o functie F : [a, b] R satisface relatia
F (x) F (a) =

*x

Fie f :

f,

pentru orice x [a, b], dac


a si numai daca

F = f.
Observatie. Pentru detalii privind rezultatul de mai sus se pot consulta
exercitiile 1-4.
Teorema de mai jos furnizeaz
a conditii suciente pentru a reduce calculul unei integrale Riemann-Stieltjes la calculul unei integrale Riemann, fapt
foarte important din punct de vedere practic. Ea se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388),
a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 389), precum si a Teoremei de integrare prin parti pentru integrala
Riemann (vezi pagina 389).
387

Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann. Fie f, g : [a, b] R. Daca g este derivabila si cu derivata

continu
a, iar f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g, atunci fg
este integrabil
a Riemann si
*b

fdg =

*b

fg .

Demonstratie. Deoarece, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi

pagina 227), g este uniform continua, pentru orice R, > 0 exista o


partitie P = (x0 , ..., xn ), a lui [a, b] astfel ca, pentru orice k , k [xk1 , xk ],
avem
$
$

$
$
$g ( k ) g ( k )$ < ,

pentru orice k {1, 2, ...n}.

Pentru o ranare P a lui P , evalund S(P ; f, g) si S(P ; f g ), folosind


aceleasi puncte intermediare k , gasim o suma ce contine termeni de tipul

f( k ){g(xk ) g(xk1 )} f( k )g ( k ){xk xk1 }.


Folosind teorema lui Lagrange (vezi pagina 278), termenul de mai sus se
mai scrie

f( k ){g ( k ) g ( k )}{xk xk1 },


unde k [xk1, xk ], deci
$
$

$
$
f(
){g
(
)

g
(
)}{x

x
}
$ k
k
k
k1 $ f (xk xk1 ).
k
Prin urmare

$
$
$
$
$S(P ; f, g) S(P ; f g )$ < f (b a),

de unde concluzia. !

Folosind Prima teorem


a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 386), Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 387), precum si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la
integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra urmatorul rezultat.

388

Prima teorem
a de medie pentru integrala Riemann. Fie f, g :
[a, b] R doua functii continue astfel nct g 0.
Atunci exista c [a, b] cu proprietatea c
a
*b

*b
fg = f(c) g.
a

Folosind Teorema de integrare prin parti pentru integrala Riemann-Stieltjes


(vezi pagina 362) si Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra urm
atorul rezultat
care constituie o modalitate ecienta pentru calculul integralelor.
Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala Riemann. Fie
f, g : [a, b] R doua functii derivabile, cu derivata continua.
Atunci
*b
*b

f g = f(b)g(b) f(a)g(a) f g.
a

Folosind Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 364), Prima teorem
a de medie pentru integrala RiemannStieltjes (vezi pagina 386), Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 362) si Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra
urmatorul rezultat care se va folosi n demonstratia Criteriului lui Dirichlet
(vezi pagina 427).
A doua teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes.
a) Fie f, g : [a, b] R, f crescatoare si g continua.
Atunci exista c [a, b] astfel ca
*b

fdg = f (a)

*c

*b
dg + f(b) dg.
c

b) Fie f, g : [a, b] R, f crescatoare si g continua.


389

Atunci exista c [a, b] astfel ca


*b

*c

fg = f(a)

*b

g + f(b)

g.

c) Fie f, g : [a, b] R, f crescatoare, f 0 si g continua.


Atunci exista c [a, b] astfel ca
*b

*b
fg = f(b) g.
c

Daca f este descresca


toare, atunci exista c [a, b] astfel ca
*b

*c

fg = f(a) g.

Teorema de schimbare de variabil


a
Urm
atorul rezultat, care constituie o modalitate ecient
a pentru calculul
integralelor, se va utiliza pentru justicarea corolarului teoremei lui Taylor
cu restul sub forma integrala (vezi pagina 391).
Teorema de schimbare de variabil
a. Fie : [, ] R derivabila,
cu derivata continua si astfel nct a = () < b = (). Fie f o functie al
carei domeniu de denitie include imaginea functiei si care este continua
pe imaginea lui .
Atunci
()
*b
*
*

f(x)dx =
f(x)dx = f ((t)) (t)dt.
a

()

Demonstratie. Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor


continue (vezi pagina 364) ne asigura existenta integralelor din egalitatea de
mai sus.
Fie F : [a, b] R data de
F (u) =

*u

f (x)dx,

390

pentru orice u [a, b] si

H = F .

Atunci, folosind Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi


pagina 304) si Teorema fundamental
a a calculului integral (vezi pagina 387),
avem

H (t) = F ((t)) (t) = f((t)) (t),


pentru orice t [, ], de unde
*

f ((t)) (t)dt = H() H() = F (b) F (a) = F (b) =

*b

f(x)dx.

Teorema lui Taylor cu restul sub form


a integral
a
Prezentam mai jos o forma utila a teoremei lui Taylor ce se va utiliza n
cadrul demonstratiei Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).
Teorema lui Taylor cu restul sub form
a integral
a. Fie a, b R,

(n)
a < b, n N, f : [a, b] R, astfel ca f, f , ..., f s
a e continue.
Atunci

f (a)
f (n1)(a)
1
f(b) = f(a)+
(ba)+...+
(ba)n1 +
1!
(n 1)!
(n 1)!

*b

(bt)n1 f (n) (t)dt.

Demonstratie. Avem
1
(n 1)!

*b

(b t)n1 f (n) (t)dt =

*b
1
=
{(b t)n1 f (n1) (t) |t=b
(b t)n2 f (n1) (t)dt} =
t=a +(n 1)
(n 1)!
a

f (n1) (a)
1
=
(b a)n1 +
(n 1)!
(n 2)!
391

*b

(b t)n2 f (n1)(t)dt.

Se continua acest procedeu de integrare prin parti, iar n nal se obtine


concluzia. !
Corolar. Formula de mai sus se poate scrie, utiliznd teorema de schimbare de variabil
a, sub forma

f (a)
f (n1)(a)
f(b) = f(a) +
(b a) + ... +
(b a)n1 +
1!
(n 1)!
*1
(b a)n1
+
(1 s)n1 f (n)[a + (b a)s]ds.
(n 1)!
0

Exercitii
1. Sa se dea exemplu de o functie f integrabila Riemann pe [a, b] astfel
nct aplicatia F : [a, b] R, data de
F (x) =

*x

f,

pentru orice x [a, b], s


a nu e derivabil
a.
2. Sa se arate ca daca f : [a, b] R este integrabila Riemann si F :
(b

[a, b] R este derivabila, astfel ca F = f , atunci F (b) F (a) = f.


a

3. Fie F : [0, 1] R data de


F (x) = {

x2 sin( x12 ), x (0, 1]


.
0,
x=0

S
a se arate c
a F este derivabil
a, dar c
a F nu este integrabil
a.
4. Fie f : [0, 2] R data de
f (x) = {

0, x [0, 1]
.
1, x (1, 2]

Sa se arate ca f este integrabila Riemann, dar ca nu exista nici o functie


a c
arei derivat
a sa e f .
5. Fie f : [a, b] [0, ) o functie continu
a, iar M = sup f(x).
x[a,b]

392

Sa se arate ca

*b

lim ( f n ) n = M.

6. Fie f : R R,

(x

f(x) = {

sin 1t dt, x = 0
0,

x=0

Sa se arate ca f este derivabila. Este f continua?


7. Sa se determine functiile f : [0, ) [0, ), derivabile, nenule, care
au proprietatea ca
*x
(n + 1) f (t)dt = xf (x),
0

pentru orice x [0, ).


8. Fie n N si x R. Sa se arate ca dac
a

(a

sin2n+1 ((t + x))dt nu

depinde de x, atunci exista k Z astfel nct a = 2k.


9. Fie f : R R o functie continua. Sa se arate ca exista c [0, 1],
astfel ca
*1
1
x2 f(x)dx = f(c).
3
0

10. Sa se arate ca exista un unic c ( 12 , 1), astfel ca


*c
2
2
ex dx = (1 c)ec .
0

11. S
a se arate c
a
lim

x0

*3x

sin t
dt = ln 3.
t2

12. S
a se determine min I(a), unde
aR

I(a) =

*2

eax
dx.
1 + cos x

393

13. Fie f : R R o functie continua care verica relatia


f 3 (x) + f (x) x,
pentru orice x R.
Sa se arate ca

*2

5
f(x)dx .
4

14. Fie a R, > 0 si f : (a , a + ) R o functie continu


a si

derivabil
a n a, cu f (a) = 0. Pentru orice (0, ), conform teoremei de
medie, exista punctele cs, [a , a] si cd, [a, a + ] astfel nct
*a

f(x)dx = f(cs, )

si

*a+
f (x)dx = f(cd, ).
a

S
a se arate c
a

cd, cs,
= 1.

15. Fie f : [a, b] R o functie monotona, unde a, b R, cu proprietatea


ca pentru orice x1, x2 [a, b], x1 < x2 , exista c (a, b), astfel nct
lim

*x2

f(x)dx = f (c)(x2 x1).

x1

S
a se arate c
a f este continu
a pe (a, b).
R
amne valabil rezultatul valabil dac
a f este integrabil
a, dar nu este
monotona?
16. Fie f : R R o functie continua si fn : R R, data de
1!
k
f (x + ),
n k=0
n
n1

fn (x) =

394

pentru orice x R, unde n N.


Sa se arate ca, pentru orice a, b R, a < b, sirul de functii (fn )n converge
uniform, pe [a, b], catre functia h : R R data de
h(x) =

x+1
*

f(t)dt,

pentru orice x R.
17. Pentru ecare dintre urmatoarele situatii, sa se arate ca f este inte(b
grabila Riemann-Stieltjes n raport cu g si sa se calculeze fdg :
a

i) a = 1, b = 1, f (x) = x2 , g(x) = sign(x);


ii) a = 0, b = 2, f (x) = max{1, x2}, g(x) = x2 ;
ii) a = 0, b = 2, f (x) = x, g(x) = [ex ].
Bibliograe

1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &


Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023

395

INTEGRALA CU PARAMETRU

Continuitatea n raport cu parametrul


Derivabilitatea n raport cu parametrul
Formula lui Leibniz
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Studiul integralelor cu parametru este impus de reprezentarea integral
a
a functiilor reale de o variabil
a real
a care apare n descrierea matematic
aa
multor fenomene din economie, zic
a, tehnica etc.
Fie a, b, c, d R, D = {(x, t) | a x b, c t d} si f : D R o
functie continua.
Atunci, pentru orice t [c, d] xat, aplicatia dat
a de x f(x, t), pentru
orice x [a, b], este integrabil
a Riemann.
n aceste conditii, denim
F (t) =

*b

f (x, t)dx,

pentru orice t [c, d].


Vom studia n cele ce urmeaza proprietatile functiei F .
Continuitatea n raport cu parametrul
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 435.
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann. Fie a, b, c, d R, D = {(x, t) | a x b, c t d} si f
: D R o functie continua.
Atunci functia, data de
F (t) =

*b

f(x, t)dx,

pentru orice t [c, d], este continu


a.
396

Demonstratie. Deoarece, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi


pagina 227), f este uniform continua, pentru orice R, > 0 exista R,
> 0 astfel nct pentru orice t, t0 [c, d], cu
|t t0 | < ,
avem
|f(x, t) f(x, t0 )| < ,

pentru orice x [a, b].


Atunci, pentru t, t0 [c, d], cu |t t0 | < , avem
$b
$
$*
$
$
$
|F (t) F (t0 )| = $$ {f(x, t) f(x, t0 )}dx$$
$
$
a

*b

|f(x, t) f(x, t0)| dx < (b a),

deci F este continua n t0 , arbitrar ales n [a, b]. !


Derivabilitatea n raport cu parametrul
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398), precum si n cadrul demonstratiei Teoremei de la
pagina 436.
Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann. Fie a, b, c, d R, D = {(x, t) | a x b, c t d} si
f : D R o functie continua pentru care exista
(x, t) si este continua pe
f
t
D.
Atunci functia data de
F (t) =

*b

f(x, t)dx,

pentru orice t [c, d], este derivabil


a si

F (t) =

*b

f
(x, t)dx.
t

397

Demonstratie. Deoarece, conform Teoremei continuitatii uniforme (vezi


pagina 227), f
este uniform continua, pentru orice R, > 0 exista
t
R, > 0 astfel nct pentru orice t, t0 [c, d], cu |t t0| < , avem
$
$
$ f
$
$ (x, t) f (x, t0 )$ < ,
$ t
$
t
pentru orice x [a, b].
Atunci, pentru t si t0 ca mai sus, n conformitate cu Teorema lui Lagrange
(vezi pagina 278), exista t1 , ntre t si t0 , astfel ca
|f(x, t) f (x, t0)| = |t t0|

f
(x, t1).
t

Prin urmare, pentru 0 < |t t0| < , obtinem


$
$
$ f(x, t) f (x, t0) f
$
$

(x, t0 )$$ < ,


$
t t0
t

pentru orice x [a, b].


Atunci
$
$
b
$
$ *b
*
$ F (t) F (t0 )
$
f
$

(x, t0 )dx$$
$
t t0
t
$
$
a

$
$
$ f(x, t) f (x, t0 ) f
$
$

(x, t0 )$$ dx < (ba),


$
t t0
t

ceea ce arat
a c
a F este derivabil
a n t0 si c
a

F (t0 ) =

*b

f
(x, t0 )dx.
t

Formula lui Leibniz


O generalizare a rezultatului precedent este urm
atoarea:
Formula lui Leibniz. Fie a, b, c, d R, D = {(x, t) | a x b, c
t d} si f : D R o functie continua, pentru care exista f
(x, t) si este
t
continua
pe
D.

Fie , : [c, d] [a, b] doua functii derivabile.


398

Atunci functia data de


(t) =

(t)
*

f(x, t)dx,

(t)

pentru orice t [c, d], este derivabila


si

(t) = f((t), t) (t) f((t), t) (t) +

(t)
*

f
(x, t)dx.
t

(t)

Demonstratie. S
a consider
am H : [a, b] [a, b] [c, d] R, dat
a de
H(u, v, t) =

*u

f(x, t)dx.

Atunci
(t) = H((t), (t), t),
pentru orice t [c, d].
Drept urmare, conform observatiei de la pagina 306, avem

(t) =

H
H
H

((t), (t), t) (t) +


((t), (t), t) (t) +
((t), (t), t).
u
v
t

Dar, conform Teoremei fundamentale a calculului integral (vezi pagina


387), avem
H
(u, v, t) = f (u, t)
u
si
H
(u, v, t) = f (v, t),
v
iar conform Teoremei de la pagina 397, avem
H
(u, v, t) =
t

*u
v

de unde concluzia. !
399

f
(x, t)dx,
t

Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei care


permite reducerea calculului unei integrale duble la o succesiune de integrale
Riemann (vezi pagina 412), precum si n cadrul demonstratiei Teoremei de
la pagina 435.
Teorema de inversare a ordinii de integrare pentru integrala
Riemann. Fie a, b, c, d R, D = {(x, t) | a x b, c t d} si f
: D R o functie continua.
Atunci
*d *b
*b *d
{ f (x, t)dx}dt = { f(x, t)dt}dx.
c

Demonstratie. Continuitatea functiei f asigura existenta integralelor iterate de mai sus (vezi Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor
continue - pagina 364).
R
amne sa stabilim egalitatea de mai sus.
Deoarece, conform Teoremei continuit
atii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continua, pentru orice R, > 0 exista
R, > 0 astfel

nct pentru orice t, t [c, d] si x, x [a, b] cu proprietatea ca


$
$
$
$
$t t $ <

si

avem
Fie n N astfel nct

$
$
$
$
$x x $ < ,

$
$

$
$
$f (x, t) f(x , t )$ < .
ba
<
n

si
dc
< .
n
Vom mparti pe D n n2 dreptunghiuri egale generate de mpartirea lui
[a, b] si [c, d] n n intervale egale.
Pentru orice j {0, 1, 2, ..., n}, s
a consider
am
xj = a +

(b a)j
n

400

si
tj = c +

(d c)j
.
n

Atunci
t
*d *b
*xj
n !
n *k
!
{ f(x, t)dx}dt =
{ f (x, t)dx}dt.
c

k=1 j=1 t

k1

xj1

Drept urmare, conform Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann

Stieltjes (vezi pagina 386), exista xj [xj1 , xj ] si tk [tk1 , tk ] astfel ca


*d *b
n !
n
!

{ f(x, t)dx}dt =
f (xj , tk )(xj xj1)(tk tk1 ).
c

k=1 j=1

Similar exista xj [xj1, xj ] si tk [tk1 , tk ] astfel ca


*b *d
n !
n
!

{ f(x, t)dt}dx =
f(xj , tk )(xj xj1 )(tk tk1 ).
a

k=1 j=1

Prin urmare

$d b
$
$* *
$
*b *d
$
$
$ { f (x, t)dx}dt { f(x, t)dt}dx$
$
$
$
$
c

$ n n
$
$!!
$

$
$
$
{f (xj , tk ) f (xj , tk )}(xj xj1)(tk tk1)$
$
$
j=1
k=1

(b a)(d c).

Cum a fost ales arbitrar, deducem concluzia. !


Exercitii
1. S
a se calculeze

I() =

*2

ln(2 sin2 x)dx.

401

2. Pentru
F () =

*2

sin x
dx,
x

= 0, sa se calculeze F ().
3. Sa se arate ca
*
0

b cos x
b + b2 1

ln(
)dx = ln(
),
a cos x
a + a2 1

unde a, b > 1.
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023

402


INTEGRALA MULTIPLA

M
asura unui interval nchis din Rp
Submultimi ale lui Rp de m
asur
a nul
a
Integrala Riemann a unei functii de mai multe variabile
Integrala multipl
a ca integral
a iterat
a
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a functiilor de
mai multe variabile
M
asura unui interval nchis din Rp
Denitie. Un interval nchis din Rp este o submultime J a lui Rp de
forma [a1, b1 ] ... [ap , bp ], unde ai , bi R, ai bi , pentru orice i
{1, 2, ..., p}.
Observatie. J se numeste cub n cazul n care b1 a1 = ... = bp ap .
Denitie. Numarul (J) = (b1 a1 ) ... (bp ap ) se numeste masura
lui J = [a1 , b1 ] ... [ap , bp ].
Observatie. Pentru p = 1 terminologia clasica este cea de lungime, pentru p = 2 cea de arie, iar pentru p = 3 cea de volum.
Observatie. Dac
a exist
a k {1, 2, ..., p} astfel ca ak = bk , atunci (J) =
0; acest fapt nu implica ca J este vid, ci faptul ca
J nu are grosime" n cea
de a k-a dimensiune.
Submultimi ale lui Rp de m
asur
a nul
a
Denitie 1. O submultime Z a lui Rp se numeste de masura Jordan
nula daca pentru orice R, > 0 exist
a o familie nita {J1 , ..., Jn } de
intervale nchise astfel nct
n
Z Jk
k=1

si
(J1 ) + .... + (Jn ) < .

403

Not
a istoric
a. Camille Jordan (1800-1888) a studiat la liceul din Lion.
ncepnd cu 1855 studiaza matematica la cole Polytechnique, unde, din
1876, este si profesor de Analiza Matematica. Din 1883 este profesor si
la Collge de France. Tratatul s
au n trei volume, ap
arut ntre 1882 si
1887, intitulat Cours danalyse de lcole Polytechnique, este un model de
prezentare riguroas
a si pedagogic
a a chestiunilor de Analiz
a Matematic
a. n
1885 devine, pentru o perioada de 35 de ani, editorul uneia dintre cele mai
inuente publicatii matematice, anume Journal de Mathmatiques Pure et
Appliques (cunoscut si sub numele de Journal de Liouville). Trei dintre cei
sase i ai s
ai au murit n primul r
azboi mondial. A fost membru al Acadmie
des Sciences, oter al Lgion dhonneur si Presedinte de onoare al Congresului International al Matematicienilor de la Strasbourg, care a avut loc n
1920.
Exemple
1. Orice submultime nit
a a lui Rp este de masura Jordan nula.
2. Orice submultime a lui Rp ale carei elemente formeaza
un sir convergent este de m
asur
a Jordan nul
a.
3. Multimea S = {(x, 0) | x [0, 1]} R2 este de masura Jordan nula.
4. Multimea S = {(x, y) | |x| + |y| = 1} R2 este de masura Jordan
nula.
5. Multimea S = {(x, y) | x2 + y2 = 1} R2 este de masura Jordan nula.
6. Fie f : [a, b] R, a, b R, o functie continu
a. Atunci multimea
S = {(x, f(x)) | x [a, b]} R2 este de masura Jordan nula.
7. Multimea S = {(x, y) | x, y [0, 1] Q} R2 nu este de masura
Jordan nula, desi este num
arabila.
8. O reuniune nit
a de multimi de masur
a Jordan nula este o multime
de m
asur
a Jordan nul
a.
9. n contrast cu 6, exista f, g : [0, 1] R, doua functii continue, astfel
nct S = {(f (t), g(t)) | t [0, 1]} R2 nu este de m
asura Jordan nula (ea
continnd [0, 1] [0, 1]); S se numeste curba Peano. A se vedea exercitiul 8
de la pagina 481.
Integrala Riemann a unei functii de mai multe variabile
n cele ce urmeaza vom presupune ca D Rp este o multime compacta,
iar f : D Rq este o functie m
arginit
a.
404

Functia f : D Rq prelungita cu valoarea 0 n afara lui D, se va nota


tot cu f .
Deoarece D Rp este o multime compacta, exista If un interval nchis
din Rp , care contine pe D.
S
a presupunem c
a
If = [a1 , b1 ] ... [ap , bp ],
unde ai , bi R, ai < bi , pentru orice i {1, 2, ..., p}.
Pentru orice k {1, 2, ..., p}, e Pk o partitie a lui [ak , bk ].
Aceste partitii induc o partitie P a lui If ntr-un numar nit de intervale
nchise din Rp.
Dac
a P si Q sunt partitii ale lui If spunem c
a P este o ranare a lui Q
dac
a orice interval al lui P este continut ntr-un interval al lui Q.
Denitie. Fie f : D Rq , unde D Rp .
O suma Riemann a lui f corespunzatoare partitiei P = (J1 , J2 , ...., Jn ) a
lui If , are forma
n
!
S(P ; f) =
f(xk )(Jk ),
k=1

unde xk Jk , pentru orice k {1, 2, ..., n}.


Spunem ca functia f este integrabila Riemann daca exista un element
L Rq cu proprietatea ca
pentru orice R, > 0 exista
o partitie P a
lui If astfel ca, pentru orice partitie P , care este o ranare a lui P , si orice
suma Riemann S(P ; f ) corespunza
toare lui P , avem
S(P ; f) L < .
n acest caz, L este unic determinat, nu depinde
ste (inte( de If , se nume
(
grala Riemann multipla a lui f pe D si se noteaza f sau, pentru p = 2,
f
D ( ( (
D
((
(((
sau
f(x, y)dxdy, sau, pentru p = 3,
f sau
f (x, y, z)dxdydz.
D

Urm
atorul rezultat se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipla.

405

Criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipl


a. O functie
f : D Rq este integrabila Riemann, pe D, daca si numai daca
pentru
orice

R, > 0 exista Q , o partitie a lui If , astfel ca pentru orice partitii P si


Q, care sunt ran
ari ale lui Q si orice sume Riemann S(P ; f) si S(Q; f),
corespunzatoare lui P , respectiv Q, avem
S(P ; f ) S(Q; f) < .
Rezultatul urmator exprim
a proprietatea de liniaritate a integralei Riemann multiple. El va folosit n cadrul demonstratiei lemei 2 (vezi pagina
407), lemei 4 (vezi pagina 410), precum si a Teoremei de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple (vezi pagina 411).
Teorem
a. Fie D Rp o multime compacta, f, g : D Rq doua functii
integrabile Riemann pe D si , R.
Atunci f + g este integrabil
a Riemann pe D si
*
*
*
(f + g) = f + g.
D

Demonstratie. Totul decurge din faptul ca


S(P ; f + g) = S(P ; f ) + S(P ; g),
unde P este o partitie arbitrara a lui If , iar punctele intermediare folosite
sunt aceleasi pentru toate cele trei sume Riemann. !
Lema urmatoare se va folosi n cadrul observatiei de la pagina 409-410.
Lema 1. Fie f : D Rq , o functie marginit
a, unde D Rp este o
multime compact
a de m
asur
a Jordan nul
a. Atunci f este integrabil
a Riemann pe D si
*
f = 0.

Demonstratie. Deoarece D este de m


asur
a Jordan nul
a, pentru orice > 0
exist
a o partitie P a lui If cu proprietatea c
a acele intervale ale sale care
contin puncte din D au suma masurilor inferioar
a lui .
406

Daca M R are proprietatea ca


f(x) M,
pentru orice x D, atunci
S(P ; f) M ,
pentru orice partitie P care constituie o ranare a lui P , ceea ce arata ca f
este integrabila Riemann pe D si
*
f = 0. !
D

Observatie. Rationamentul de mai sus ne arata de asemenea ca


daca
q
f : D R este o functie marginita cu proprietatea c
a {x D | f(x) = 0}
este de m
asur
a Jordan nul
a, atunci f este integrabil
a Riemann pe D si
*
f = 0.
D

Urmatoarea lema se va folosi n cadrul Teoremei de aditivitate de domeniu


a integralei Riemann multiple (vezi pagina 437).
Lema 2. Fie D Rp o multime compact
a, E D, E avnd m
asur
a
q
Jordan nula
s

i
f,
g
:
D

R
dou
a
func
t
ii
m
a
rginite,
astfel
nct
f
este

integrabila Riemann pe D si
f(x) = g(x),
pentru orice x D E.
Atunci g este integrabila Riemann pe D si
*
*
f = g.
D

Demonstratie. Conform ipotezei, functia h = g f este nula pe D E,


deci, cum E este de masura Jordan nula, conform observatiei aferente lemei
1, h este integrabila pe D si
*
h = 0.

407

Conform teoremei de la pagina 406, functia h + f , i.e. functia g este


integrabila si
*
*
*
*
*
g = h + f = h + f = f. !
D

Integrabilitatea Riemann a functiilor de mai multe variabile


Este de asteptat ca daca f este continua pe un interval nchis J din Rp ,
atunci f este integrabila pe J. Vom demonstra un rezultat mai puternic,
care permite functiei sa aiba discontinuitati pe o multime de masura Jordan
nul
a.
Prima teorem
a de integrare pentru integrala Riemann multipl
a.
q
Fie f : J R , o functie marginita, unde J este un interval nchis din Rp .
Dac
a f este continu
a exceptnd punctele unei multimi de m
asur
a Jordan
nula, atunci f este integrabila pe J.
Demonstratie. Fie M R astfel ca
f(x) M,
pentru orice x J si e R, > 0.
Fie E multimea punctelor de discontinuitate ale lui f (care este de m
asur
a
Jordan nul
a).
Atunci exista o partitie P a lui J astfel ca intervalele sale care contin
puncte din E au suma masurilor mai mica dect .
Reuniunea C a intervalelor lui P , care nu contin puncte din E, este o
submultime compact
a a lui Rp pe care f este continu
a, deci uniform continu
a
(vezi Teorema continuit
atii uniforme - pagina 227).
Prin urmare, nlocuind eventual pe P cu o ranare a sa, putem presupune
ca daca Jk este un interval al lui P , care este continut n C si daca x si y
sunt puncte arbitrare ale lui Jk , atunci
f(x) f(y) < .
Fie acum P si Q ranari ale lui P .

S (P ; f ) si S (Q; f) ind portiunile din sumele Riemann corespunzatoare


intervalelor din C, avem
#
#

#
#
(P
;
f)

S
(Q;
f)
#S
# < (J).
408

S (P ; f ) si S (Q; f) ind celelalte portiuni din sumele Riemann, avem


#
# #
# #
#

#
# #
# #
#
(P
;
f
)

S
(Q;
f
)

(P
;
f)
+
(Q;
f
)
#S
# #S
# #S
# < 2M .
Prin urmare

S(P ; f) S(Q; f) < (2M + (J)),


deci f este integrabil
a. !
Teorema de mai sus stabileste integrabilitatea unei functii pe un interval
J, n conditiile de continuitate mentionate anterior. Este de dorit s
a obtinem
un rezultat care sa stabileasca integrabilitatea pe o multime mai generala
dect un interval. El se va utiliza n cadrul demonstratiei Corolarului de la
pagina 414
A doua teorem
a de integrare pentru integrala Riemann multipl
a.
q
Fie f : D R o functie continu
a, unde D este o submultime compact
aa
lui Rp care are frontiera de masur
a Jordan nula. Atunci f este integrabila
pe D.
Demonstratie. Fie If un interval nchis care contine pe D si sa extindem
pe f , pe Rp , prin f (x) = 0, pentru x
/ D.
Atunci aceast
a extindere este continu
a n orice punct al lui If , exceptnd eventual F r(D), care este de m
asur
a Jordan nul
a, de unde, conform
primei teoreme de integrabilitate pentru integrala Riemann multipl
a, f este
integrabila. !
Denitie 2. O submultime marginita D, a lui Rp, care are frontiera de
m
asura Jordan nula, se numeste masurabila si denim masura lui D, notata
cu A(D), ca ind
*
1dx.

DF r(D)

Urm
atoarea lem
a va folosit
a n demonstratia Lemei 4 (vezi pagina 410),
precum si a Teoremei de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
(vezi pagina 411).

409

Lema 3. Daca D este o submultime masurabila a lui Rp, atunci multimea


compacta D F r(D) este masurabila
si
A(D) = A(D F r(D)).
Demonstratie. Deoarece, conform cu exercitiul 12 de la pagina 116, avem
F r(D F r(D)) F r(D),
deducem c
a F r(D F r(D)) este de m
asur
a Jordan nul
a, deci D F r(D)
este masurabila si
*
*
A(D F r(D)) =
1dx =
1dx = A(D). !
DF r(D)F r(DF r(D))

DF r(D)

Observatie. Fie D o submultime a lui Rp , care este de m


asur
a Jordan
nula (vezi Denitia 1). Prin urmare, pentru orice R, > 0 exista o
familie nit
a {J1, ..., Jn } de intervale nchise astfel nct
n

D Jk
k=1

si
(J1) + .... + (Jn ) < .
Atunci
F r(D) J1 ... Jn ,
deci D si F r(D) D sunt de m
asura Jordan nula si, prin urmare, D este
m
asurabila n sensul Denitiei 2, si, conform Lemei 1 (vezi pagina 406),
avem
*
A(D) =
1dx = 0.
DF r(D)

Reciproc, s
a presupunem ca D este masurabila n sensul Denitiei 2, si
ca A(D) = 0. Atunci, pentru orice R, > 0, exista o partitie P a unui
interval care contine D, astfel nct pentru orice sum
a Riemann corespunzatoare lui P si functiei
fD (x) = {

1, x D F r(D)
,
0,
altminteri
410

avem
0 S(P ; fD ) < .
Alegnd punctele intermediare n D F r(D), cnd este posibil, deducem
ca DF r(D) este inclusa ntr-o colectie nita {J1, ..., Jn } de intervale nchise
din P cu (J1 ) + .... + (Jn ) < , adic
a D este de m
asur
a Jordan nul
a.
Prin urmare, o submultime D a lui Rp este de masura Jordan nula daca
si numai daca este m
asurabila n sensul Denitiei 2 si A(D) = 0.
Lema 4. Dac
a D1 si D2 sunt submultimi m
arginite, m
asurabile a lui Rp ,
atunci D1 D2 si D1 D2 sunt ma
surabile si
A(D1) + A(D2) = A(D1 D2 ) + A(D1 D2).
n particular, dac
a A(D1 D2 ) = 0, atunci
A(D1 ) + A(D2) = A(D1 D2).
Demonstratie. Deoarece, conform exercitiului 12 de la pagina 103, avem
F r(D1 D2) F r(D1 ) F r(D2 )
si
F r(D1 D2 ) F r(D1 ) F r(D2 ),
deducem ca multimile F r(D1 D2 ) si F r(D1 D2 ) sunt de masura Jordan
nul
a, deci multimile D1 D2 si D1 D2 sunt m
asurabile.
Folosind Lema 3 (vezi pagina 409), putem presupune c
a multimile D1 si
D2 sunt nchise.
Prin urmare D1 D2 si D1 D2 sunt nchise.
Fie f1, f2 , fi si fr functiile egale cu 1 pe D1 , D2 , D1 D2 si respectiv
D1 D2 si prelungite cu 0 n afara acestora.
Aceste functii sunt integrabile si
f1 + f2 = fi + fr .
Dac
a J este un interval care contine pe D1 D2 , atunci conform Teoremei
de la pagina 406,
*
*
*
A(D1 ) + A(D2) = f1 + f2 = (f1 + f2 ) =
J

411

(fi + fr ) =

fi +

fr = A(D1 D2 ) + A(D1 D2 ). !

Rezultatul urmator exprima


faptul ca integrala Riemann multipla
este
aditiva n raport cu domeniul de integrare.
Teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple. Fie f : D Rq integrabila, unde D este o submultime compacta si
m
asurabil
a lui Rp .
Fie D1 si D2 doua submultimi nchise masurabile ale lui D avnd urmatoarele proprietati:
i)
D = D1 D2
si
ii) D1 D2 este de masur
a nula.
Atunci f este integrabila pe D1 si pe D2 si
*
*
*
f = f + f.
D

D1

D2

Se poate justica usor urmatorul rezultat:


Teorem
a. Fie f : D Rq integrabila
pe D, unde D este o submultime
p
compacta si masurabil
a a lui R .
Fie M R astfel nct
f(x) M,
pentru orice x D.
Atunci

#
#
#* #
#
#
# f # M A(D).
#
#
#
#
D

n particular, dac
a f : D R si exista m, M R, astfel ca
m f (x) M,

412

pentru orice x D, atunci


m A(D)

f M A(D).

Teorema urm
atoare extinde Prima teorem
a de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 386).
Teorema de medie. Fie f : D R continua pe D, unde D Rp este
compact
a, conex
a si m
asurabil
a.
Atunci exista un punct p, apartinnd lui D, astfel ca
*
f = f(p) A(D).
D

Integrala multipl
a ca integral
a iterat
a
Prezentam n continuare modul n care putem reduce calculul integralei
duble si triple la integrale de ordin inferior prin scrierea acestora ca integrale
iterate.
Teorema de reducere a calculului unei integrale duble la o succesiune de integrale Riemann. Daca f : D R este o functie continua,
unde exist
a a, b, c, d R astfel ca D = {(x, y) | a x b, c y d},
atunci
* *
*d *b
*b *d
f = ( f(x, y)dx)dy = ( f (x, y)dy)dx.
c

Demonstratie. Conform teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi


pagina 400), avem
*d *b
*b *d
( f (x, y)dx)dy = ( f(x, y)dy)dx,
c

deci este sucient s


a ar
at
am c
a
* *
D

*d *b
f = ( f(x, y)dx)dy.
c

413

(b
Fie F : [c, d] R, F (y) = f (x, y)dx, pentru orice y [c, d].
a

Fie c = y0 y1 ... yr = d o partitie a lui [c, d], a = x0 x1 ...


xs = b o partitie a lui [a, b], iar P partitia lui D obtinuta utiliznd intervalele
[xk1 , xk ] [yj1 , yj ].
Pentru yj un punct arbitrar din [yj1 , yj ], avem
F (yj ) =

*b

s *
!

xk

f(x, yj )dx =

k=1 x

f(x, yj )dx.

k1

Conform primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes


(vezi pagina 386), pentru orice j si k, exist
a xjk [xk1 , xk ], astfel ca
F (yj )

s
!
=
f (xjk , yj )(xk xk1 ).
k=1

Atunci
r
r !
s
!
!
F (yj )(yj yj1 ) =
f (xjk , yj )(xk xk1 )(yj yj1 ),
j=1

j=1 k=1

de unde concluzia. !
Mai general, are loc urmatorul rezultat:
Teorem
a. Daca f : D R este o functie integrabila
, unde exista
a, b, c, d R astfel ca D = {(x, y) | a x b, c y d} R2 , si
(b
pentru orice y [c, d], integrala F (y) = f (x, y)dx exist
a, atunci F este
a

integrabila pe [c, d] si
* *
D

*d *b
*b *d
f = ( f(x, y)dx)dy = ( f (x, y)dy)dx.
c

414

Corolar. Fie
A = {(x, y) | (y) x (y), c y d} R2 ,
unde , : [c, d] [a, b] sunt functii continue.
Daca f : A R este continua pe A, atunci f este integrabil
a pe A si
* *
A

*d (y)
*
f = ( f(x, y)dx)dy.
c

(y)

Demonstratie. Putem presupune ca f este 0 n afara lui A.


Deoarece F r(A) = {(x, f (x)) | x [a, b]} R2 are masura
Jordan nula
(vezi exemplul 6, de la pagina 404), conform celei de a doua Teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipl
a (vezi pagina 409), rezult
a c
af
este integrabila pe A.
(y)
(b
(
Cum pentru un y xat, f(x, y)dx exist
a si este egal
a cu
f(x, y)dx,
a

(y)

concluzia decurge din teorema precedent


a, unde D = [a, b] [c, d]. !
Pentru integrala tripla functioneaz
a rezultate similare.

Teorem
a. Fie , : D R doua functii continue, unde D este o
submultime compacta si m
asurabila lui R2, astfel nct si
M = {(x, y, z) | (x, y) D si (x, y) z (x, y)} R3 .
Atunci, pentru orice functie continua f : M R, avem
* * *
M

f (x, y, z)dxdydz =

* *
D

(x,y)
*

f(x, y, z)dz)dxdy.

(x,y)

Observatie. Rezultate similiare celor descrise mai sus (care poarta numele generic de formule Fubini), ntr-un cadru mult mai general, se vor
studia la cursul de Teoria Masurii.

415

Not
a istoric
a. Guido Fubini (1879-1943) a studiat la Venetia si la Scuola
Normale Superiore di Pisa, unde i-a avut ca profesori pe Dini si pe Bianchi
care l-au canalizat spre cercet
ari de geometrie. si sustine teza de doctorat

n 1900. Pred
a la universit
atile din Catania, Genova si Torino. A tratat
teme din diverse ramuri ale matematicii, precum ecuatii diferentiale, functii
analitice, functii complexe de mai multe variabile, calculul variational, ecuatii
integrale neliniare, teoria grupurilor, geometrie neeuclidiana si proiectiva. n
timpul primului razboi mondial a studiat acuratetea tirurilor de artilerie, ceea
ce l-a condus la studiul acusticii si electricit
atii. Datorit
a circumstantelor
politice emigreaz
a n 1939 n Statele Unite ale Americii.
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a functiilor
de mai multe variabile
Un instrument foarte util n calculul integralelor multiple este dat de
urmatorul rezultat.
Teorema de schimbare de variabile la integrala Riemann multi

pl
a. Fie : G = G Rp Rp o functie de clasa
C 1 pe G astfel ca
detJ (x) = 0,
pentru orice x G.
Daca D este o submultime compacta si masurabila lui G, iar f : (D)
R este continua, atunci (D) este masurabila si
*
*
f = (f ) |detJ | .
(D)

Remarc
a. Concluzia este adevarata, chiar si n cazul n care detJ se
anuleaz
a pe o multime de m
asur
a Jordan nul
a.
(
Remarc
a. Din punct de vedere practic, avem de calculat
f . Formula
(D)
(
de schimbare de variabile ne conduce la calculul integralei (f ) |detJ |,
D

n care structura "complicata" a lui (D) este nlocuit


a cu structura mai
"abordabil
a" a lui D. Spre deosebire de cazul 1-dimensional, unde scopul
416

schimbarii de variabile este acela de a "simplica" functia de integrat, n cazul


multidimensional, accentul cade de "simplicarea" structurii domeniului pe
care se integreaza.
Remarc
a. Iata cteva schimbari de variabile standard:
1. Trecerea la coordonate polare n plan
Fie : R2 R2, dat
a de
(, ) = ( cos , sin ),
pentru orice (, ) R2 .
Avem
detJ ((, )) = ,
pentru orice (, ) R2 si, evident, este de clasa C 1 .
Daca Dp este o submultime compacta si masurabila lui R2 , Dp [0, )
[0, 2] are proprietatea ca (Dp ) = D, iar f : D R este continu
a, atunci
(D) este m
asurabil
a si
* *
* *
f (x, y)dxdy =
f( cos , sin )dd.
(Dp )=D

Dp

2. Trecerea la coordonate polare n spatiu


Fie : R3 R3, dat
a de
(, , ) = ( cos sin , sin sin , cos ),
pentru orice (, , ) R3 .
Avem
detJ ((, )) = 2 sin ,
pentru orice (, , ) R3 si, evident, este de clas
a C1.
Daca Ds este o submultime compacta si m
asurabila lui R3, Ds [0, )
[0, 2] [0, ] are proprietatea ca (Ds ) = D, iar f : D R este continua,
atunci (D) este m
asurabila si

417

* * *
=

* * *

f(x, y, z)dxdydz =

(Ds )=D

2 sin f( cos sin , sin sin , cos )ddd.

Ds

Exercitii
1. (S
a( se calculeze:
i)
(x y)dxdy, unde D este domeniul m
arginit limitat de dreptele
D

2
y = 1,
( (y =2 1, y = x + 1 si de parabola x = y .
ii)
(x + y)dxdy, unde D este domeniul m
arginit limitat de parabolele
D

x = y 2 (si (y = x2.
iii)
xydxdy, unde D este domeniul m
arginit limitat de axele de coorD

donate si de x + y = 1.
( ( x2
iv)
dxdy, unde D este domeniul marginit limitat de dreptele x = 2,
y2
D

y = x si de xy = 1.
2. (S(a se calculeze:
1
1
i)
arcsin 2
(x2 + y2 ) 2 dxdy, unde D = {(x, y) | 2 x2 + y 2 (2)2}.
(D ( x2
ii)
dxdy, unde D = {(x, y) | 1 x2 + y 2 2x}.
y2
(D ( ) 2
iii)
x + y 2dxdy, unde D = {(x, y) | x2 + y2 4}.
(D( )
iv)
x2 + y2 dxdy, unde D = {(x, y) | ax x2 + y 2 2ax, y 0}.
D

3. (S
(a se calculeze:
i)
xdxdy, unde D = {(x, y) | 1 xy 2, 1 yx 2, x > 0}.
(D (
ii)
(x + y)dxdy, unde D = {(x, y) | 1 x + y 13, x y 5x}.
D
((
2
2
iii)
(x + y)dxdy, unde D = {(x, y) | xa2 + yb2 1}.
D

4. (S(a (se calculeze:


i)
xyzdxdydz, unde V este domeniul descris de: 0 x a, 0 y
V

b si 0 z c, a, b, c R;

418

ii)

(((
V

(x + y)zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: x 0, y 0,

z 0 si( x(+( y + z 1;
iii)
zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: z = 0, z = h si
2

V
h2
(x2 +
a2( ( (

y 2), a, h R, h > 0;
(x2 + y 2 + z 2)dxdydz, unde V este domeniul descris de:

z =
iv)

2
2
x2 + y 2( +
( z( 2 a , a2 R;
1
v)
(x + y + z 2 ) 2 dxdydz, unde V este domeniul descris de:
V

x2 + y 2 + z 2 z.

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Tom M. Apostol, Mathematical Analysis, Addison-Wesley Publishing Company, Inc, 1957, - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 36591

419

INTEGRALA IMPROPRIE
n sectiunea de fata ne vom ntoarce la integrarea functiilor de o variabil
a
reala si vom discuta despre integrale improprii, adica despre integrale care
sunt denite ca limite de integrale Riemann.
Integrala improprie: cazul functiilor nem
arginite
Integrala improprie (innit
a): cazul domeniilor nem
arginite
n sectiunile anterioare am considerat functii m
arginite, care au domeniul de denitie o multime compact
a. Dac
a se renunta la una dintre aceste
ipoteze, teoria prezentat
a nu mai este valabil
a f
ar
a a se opera anumite schimbari. ntruct n multe aplicatii este de dorit s
a se opereze cu functii care
nu sunt marginite sau care nu au domeniul de denitie o multime compacta,
vom prezenta teoria integralei si n acest caz.
Integrala improprie: cazul functiilor nem
arginite
Fie J = [a, b] R si f o functie cu valori reale al carei domeniu de
denitie contine pe (a, b].
S
a presupunem c
a f este integrabil
a Riemann pe orice interval [c, b], unde
c (a, b] si sa notam
*b
Ic = f.
c

Vom deni integrala improprie a lui f, pe J = [a, b], ca ind limita lui Ic ,
atunci cnd c tinde c
atre a.
Denitie. Fie J = [a, b] R si f o functie cu valori reale, al c
arei
domeniu de denitie contine pe (a, b].
Sa presupunem c
a f este integrabil
a Riemann, pe orice interval [c, b],
unde c (a, b] si sa notam
*b
Ic = f.
c

420

Daca exista I R astfel nct pentru orice R, > 0 exista R,


> 0 astfel ca pentru orice c (a, a + ) sa
avem
|Ic I| < ,
spunem ca I este integrala improprie a lui f pe J = [a, b] si vom nota aceasta
(b
(b
valoare prin f sau prin f (x)dx.
a+

a+

Observatie. Asadar

*b

a+

f = lim
ca
c>a

*b

f.

Observatie. De multe ori semnul + din limita inferioar


a de integrare
este omis.
Exemple
1. Fie J = [a, b] R si f o functie marginit
a cu valori reale al c
arei
domeniu de denitie contine pe (a, b].
Daca f este integrabil
a Riemann pe orice interval [c, b], unde c (a, b],
(b
atunci exista f .
a+

Spre exemplu, functia f : (0, ) R dat


a de
1
f (x) = sin ,
x

pentru orice x (0, ), este integrabil


a impropriu pe [0, 1].
2. Functia
1
f(x) = ,
x
unde x (0, 1], nu este integrabila impropriu pe [0, 1].
3. Functia
f (x) = x,
unde x (0, 1], este integrabila impropriu pe [0, 1], pentru (1, 0) si nu
este intergrabila impropriu pe [0, 1], pentru (, 1).
421

Discutia precedenta a tratat functiile care nu sunt denite sau nu sunt


marginite n capatul din stnga al intervalului. Este evident cum se trateaza
cazul n care functia are un comportament similar n capatul din dreapta al
intervalului. Mai interesant este cazul n care functia nu este denit
a sau nu
este m
arginit
a ntr-un punct interior al intervalului.
Daca p este un punct interior intervalului [a, b], iar functia f este denita
n orice punct din [a, b], exceptnd eventual pe p, si dac
a exista integralele
p
(
(b
improprii f si f, atunci denim integrala improprie a lui f, pe [a, b],
a

p+

ca ind suma celor dou


a integrale improprii anterioare. Altfel spus, denim
integrala improprie a lui f pe [a, b] ca ind

lim

0
>0

p
*

f + lim

0
>0

*b

f.

p+

Este clar ca, daca exista cele doua limite de mai sus, atunci exista si
limita
p
*
*b
lim( f + f)
0
>0

p+

si
p
*

lim(
0
>0

f+

*b

f ) = lim

p
*

f + lim

0
>0

p+

>0

limitelor lim

p
(

0 a
>0

f si lim

(b

0p+
>0

1
dx
x3

>0

p
(

f+

(b

f.

p+

f ) nu implica existenta

p+

f.

Spre exemplu, pentru f(x) =


(1

Sa observam ca existenta limitei lim(


0

*b

1
,
x3

x [1, 1] {0}, avem

= 0, pentru orice (0, 1), dar integralele improprii

nu exist
a.

422

0
(

1
dx
x3

si

1
dx
x3

(1

0+

1
dx
x3

n cazul n care exist


a, limita
p
*

lim(

0
>0

f+

*b

f)

p+

(b
se va nota (CP V ) f si se va numi valoarea principala Cauchy a integralei.
a

n cazul n care functia are un num


ar nit de puncte n care nu este
denita sau nu este marginit
a, putem mparti intervalul n subintervale care
au ca extremitati aceste puncte.
Integrala improprie (innit
a): cazul domeniilor nem
arginite
Este important sa se extinda notiunea de functie integrabila si n cazul
functiilor care au drept domeniu de denitie o multime nemarginita. De
exemplu, daca f este denita pe {x R | x a}, ia valori n R si este
c
not (
integrabila Riemann pe [a, c], pentru orice c > a, folosind notatia Ic = f,
a

denim integrala improprie a lui f, pe [a, ), ca ind limita lui Ic , atunci


cnd c tinde catre .
Denitie. Fie f : [a, ) R, unde a R, o functie integrabila Riemann pe [a, c], pentru orice c > a si
Ic =

*c

f.

Un numa
ste integrala improprie a lui f, pe [a, ), daca
r real I se nume
pentru orice R, > 0 exist
a M R, astfel ca pentru orice c R, c > M
sa avem
|I I | < .

(
(
n acest caz numarul real I se noteaza cu f sau cu f (x)dx si se mai
a

numeste integrala innita a lui f pe [a, ) (dupa terminologia introdusa de


Georey Hardy (1877-1947), profesor la Cambridge).

423

Observatie. Asadar

f = lim

*c

f.

Exemple
1. Fie
f (x) =

1
,
x

unde x [a, ), a > 0.


Integrala innit
a a lui f pe [a, ) nu exist
a.
2. Fie functia
f(x) = x ,
unde x [a, ), a > 0, iar = 1.
Atunci integrala innita a lui f pe [a, ) nu exista pentru > 1 si
exista pentru < 1.
3. Fie functia
f (x) = ex ,
unde x R.
Atunci integrala innita a lui f pe [0, ) exista si este 1.
Observatie. Putem considera de asemenea cazul functiilor denite pe R.
n acest caz cerem ca f sa e integrabila Riemann pe orice interval din R si
consider
am limitele
*a
*a
not
lim f =
f
b

si
lim

*c

not

f =

f.

Este usor de demonstrat c


a daca cele doua limite de mai sus exista pentru
o anume valoare a lui a, atunci ele exista pentru orice valoare a lui a. n

424

acest caz denim integrala improprie a lui f pe R (sau integrala innita a


lui f pe R) ca ind suma integralelor de mai sus, adica:
*

*a

f = lim

f + lim

*c

f.

Este clar ca daca exist


a cele doua limite de mai sus, atunci exista si limita
*a

lim (

f+

f = lim

*a

f + lim

*c

(c

*a

f = lim ( f +

(a

f)

si

*c

*c

f).

Dac
a exist
a, lim ( f + f) se va numi valoarea principal
a Cauchy a
c c

integralei si se va nota cu

(CP V )

f.

Sa observam ca existenta (CP V )

exemplu pentru f(x) = x, x R, avem


integralele improprii

(0

xdx si

f nu implica existenta
(c

f. Spre

xdx = 0, pentru orice c R, dar

xdx nu exist
a.

Prezentam n continuare cteva criterii pentru existenta integralei improprii a unei functii f pe [a, ).
Pentru nceput iata un criteriu general de tip Cauchy.
Criteriul lui Cauchy pentru integrale innite. Fie f : [a, ) R,
unde a R, o functie integrabil
a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.

425

Atunci

(
a

f exist
a dac
a si numai dac
a pentru orice R, > 0 exist
a

K R astfel nct avem

$b
$*
$
$
$
$

pentru orice b c K .

$
$
$
f $$ < ,
$

Urm
atoarele trei criterii vizeaz
a functii care au valori pozitive.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei convergentei monotone pentru integrala innit
a (vezi pagina 441), precum si a
Teoremei de la pagina 445.
Teorem
a. Fie f : [a, ) [0, ), unde a R, o functie integrabil
a
Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.

(
Atunci f exista daca si numai daca multimea {Ic | c a} este marginita.
a

n acest caz

*
a

*c
f = sup f.
ca

Rezultatul urm
ator se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei de convergenta dominat
a pentru integrala innit
a (vezi pagina 441), precum si al
Teoremei de la pagina 446.
Criteriu de comparatie cu inegalit
ati pentru integrale innite.
Fie f, g : [a, ) [0, ), unde a R, doua functii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
0 f(x) g(x),
pentru orice x [a, ).

(
(
Atunci, dac
a exista g exista si f .
a

n plus,

426

*
a

g.

Criteriu de comparatie la limit


a pentru integrale innite. Fie
f, g : [a, ) [0, ), unde a R, doua functii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
f (x)
= 0.
x g(x)
lim

Atunci integralele

g si

f au aceeasi natura; altfel spus ele exista sau

nu, simultan.

Un criteriu foarte util, care va folosit n cadrul observatiei de la pagina


430, este urm
atorul:
Criteriu lui Dirichlet pentru integrale innite. Fie f : [a, ) R,
unde a R, o functie continua cu proprietatea ca exista M R, astfel ca
$c $
$* $
$
$
$ f $ M,
$
$
$a $
pentru orice c a.
Fie g : [a, ) R este o functie descresc
atoare cu proprietatea c
a
lim g(x) = 0.

Atunci exista integrala

f g.

Demonstratie. Pentru orice R, > 0 exista K R astfel ca pentru


orice x K s
a avem

0 g(x) <
.
2M
Daca b c K , conform celei de a doua teoreme de medie pentru
integrala Riemann-Stieltjes, punctul c) (vezi pagina 389), exista [c, b]
astfel ca
*b
*
fg = g(c) f.
c

427

Deoarece
$
$*
$
$
$
$

$ $
$ $*
*c
$ $
f $$ = $$ f
$ $
a

$ $
$ $*
$ $
f $$ $$
$ $

$ $c
$ $*
$ $
f $$ + $$
$ $

rezulta ca, pentru b c K , avem


$b $
$*
$
$
$
$ fg $ ,
$
$
$c $

$
$
$
f $$ 2M,
$

de unde, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, exist


a integrala

(
a

f g. !

Observatie. Problema denirii integralei improprii pentru functii avnd


mai mult de o variabila este mult mai complexa. (Spre
( exemplu, daca f :
2
R R este o functie continua si dorim sa denim
f(x, y)dxdy, ideea cea
R2 ( (
mai la ndemn
a este aceea de a o deni ca ind lim
f(x, y)dxdy, unde
r S
r

(Sr )r constituie o familie de multimi m


asurabile a c
aror reuniune acoper
a
2
R . Dicultatea const
a n multitudinea posibilitatilor de a alege familiile
(Sr )r si n neexistenta unei garantii ca diverse alegeri pentru familiile (Sr )r
vor genera aceeasi valoare a limitei. Lucrurile decurg "bine" atunci cnd
f 0 sau atunci cnd integrala converge absolut (i.e. atunci cnd integrala
lui |f| este convergent
a). Am
anunte privind aceast
a tematic
a se pot g
asi
n Advanced Calculus, Gerald B. Folland, Prentice Hall, 2002, paginile
202-206.
Exemple
1. S
a se arate c
a exist
a
2. S
a se arate c
a exist
a

(
1

1
dx.
1+x2
2

ex dx si c
a valoarea ei este

.
2

Observatie. Functia x ex apare n multe contexete (ca de exemplu n teoria probabilit


atilor sau n statistic
a). Primitiva acestei functii nu
se poate exprima cu ajutorul functiilor elementare folosind un numar nit de
428

operatii elementare ( vezi Maxwell Rosenlicht, Integration in nite terms,


American Mathematical Monthly 79, 1972, paginile 963-972, Joseph Fels Ritt,
Integration in nite terms: Liouvilles theory of elementary methods, New York: Colombia University Press; London: Oxford University
Press IX, 1948 sau http://www.sosmath.com/calculus/integration/fant/fant.html
). Formula de mai sus prezinta numarul ntr-un nou contex care nu are
nimic n comun cu notiunea de cerc.
3. S
a se arate c
a pentru p > 0, exist
a
4. S
a se arate c
a integrala

(
1

sin(x)
dx.
xp

sin(x2)dx, numit
a integrala lui Fresnel (Au-

gustin Fresnel (1788-1827), matematician si zician francez), exista.


Este de remarcat ca sin(x2 ) nu tinde catre 0, atunci cnd x tinde catre
.

(
5. Sa se arate ca exista integrala () = ex x1 dx, unde 1. Sa se
0

comenteze cazul (0, 1).

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

429

CONVERGEN
TA UNIFORMA
I ABSOLUTA

Notiunea de convergenta
a
absolut
Notiunea de convergent
a uniform
a
Criterii de convergenta
a
uniform
Ca si n cazul seriilor, putem discuta despre convergenta absoluta a unei
integrale.
Notiunea de convergent
a absolut
a
Fie f : [a, ) R, unde a R, o functie integrabil
a Riemann pe [a, c],
pentru orice c > a.
Atunci |f | este integrabila Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Deoarece
|f| f |f|
deducem, n baza Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 425), c
a dac
a exist
a

(
(
|f |, atunci exist
a si f, si, mai mult, avem
a

$ $
$* $ *
$
$
$ f $ |f| .
$
$
$
$
a

Denitie. Fie f : [a, ) R, unde a R. Dac


a exist
a
ca f este absolut integrabila pe [a, ) sau c
a
Observatie.

sin(x)
dx
x

(
a

|f| spunem

f converge absolut.

exist
a, dar nu este absolut convergenta.

ntr-adevar, existenta acestei integrale este asigurata de criteriul lui Dirichlet (vezi pagina 427).
n plus, pentru orice k N, exist
a un interval Jk , de lungime b > 0, astfel
ca:
Jk [k, (k + 1)]
430

si

1
|sin x| ,
2

pentru orice x Jk .
Atunci
$
$
*k $$
*2 $$
*3
$
$
$ sin(x) $ dx $ sin(x) $ dx +
$ x $
$ x $

$
$
*k
$ sin(x) $
$
$ dx + .... +
$ x $

(k1)

b 1
1
1
(
+
+ .... +
),
2 2 3
k

$
$
$ sin(x) $
$
$
$ x $ dx

pentru orice k N.

(
Prin urmare sin(x)
dx nu este absolut convergenta.
x

Notiunea de convergent
a uniform
a

n multe aplicatii este important s


a consider
am integrale innite, n care
integrantul depinde de un parametru. Pentru a manevra astfel de situatii o
importanta majora o are notiunea de convergenta uniforma a integralei n
raport cu parametrul.
Denitie. Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R. Sa presupunem
c
a exist
a
*
F (t) = f (x, t)dx,
a

pentru orice t [, ].
Vom spune c
a aceasta convergenta este uniforma (n raport cu t [, ])
daca pentru orice R, > 0, exista M R, astfel ca pentru orice c M
si orice t [, ], avem
$
$
$
$
*c
$
$
$F (t) f(x, t)dx$ < .
$
$
$
$
a
Denitii similare se pot enunta pentru t [, ) sau t N (ori, mai
general, pentru t M, unde M este o submultime arbitrara a lui R).
431

Criterii de convergent
a uniform
a
Prezentam n continuare cteva criterii pentru convergenta uniforma.
Criteriul de tip Cauchy prezentat mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei criteriilor lui Weierstrass si Dirichlet (vezi pagina 432 si 433).
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a n raport cu
parametrul a integralelor innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R.
Sa presupunem ca
exista
F (t) =

f (x, t)dx,

pentru orice t [, ].
Atunci convergenta este uniforma daca si numai daca pentru orice R,
> 0 exist
a K R astfel ca pentru orice b c K si orice t [, ] sa
avem
$b
$
$*
$
$
$
$ f(x, t)dx$ < .
$
$
$c
$
Criteriul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 446.

Criteriul lui Weierstrass privind convergenta uniform


a n raport
cu parametrul a integralelor innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R.
Sa presupunem ca, pentru orice t [, ] si orice c a, functia f(., t)
este integrabila pe [a, c] si c
a exista o functie M : [a, ) [0, ) astfel ca
|f (x, t)| M (x),
pentru orice x [a, ) si orice t [, ], si ca, n plus, exista
*

M.

432


(
Atunci, pentru orice t [, ], integrala F (t) = f(x, t)dx este (absolut)
a

convergenta, iar convergenta este uniforma n raport cu t [, ].

(
Demonstratie. Evident |f(x, t)| dx este convergenta, deci integrala
a

F (t) =

f (x, t)dx

este absolut convergent


a, pentru orice t [, ].
Pe de alt
a parte, inegalitatea
$b
$
$*
$ *b
*b
$
$
$ f(x, t)dx$ |f(x, t)| dx M (x)dx,
$
$
$c
$
c
c

mpreun
a cu Criteriul lui Cauchy, implic
a convergenta uniform
a n raport cu
t [, ]. !
Remarc
a. Criteriul lui Weierstrass este util atunci cnd convergenta
este absoluta si uniforma, dar nu este instrumentul potrivit atunci cnd convergenta este neabsoluta si uniforma. n acest caz se apeleaza la urmatorul :
Criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniform
a n raport
cu parametrul a integralelor innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R, o functie continu
a.
Sa presupunem c
a exista A R, astfel ca
$c
$
$*
$
$
$
$ f(x, t)dx$ A
$
$
$a
$

pentru orice t [, ] si orice c a.


n plus, sa consideram functia : [a, ) [, ] R cu urmatoarele
propriet
ati:
i) functia x (x, t) este descrescatoare, pentru orice t [, ]
si
ii) functia x (x, t) converge catre 0, atunci cnd x tinde ca
tre ,
uniform n raport cu t [, ] (adica pentru orice R, > 0 exista
433

K R astfel ca pentru orice x [K , ) si orice t [, ] sa avem


0 (x, t) ).
n aceste conditii, integrala
F (t) =

f(x, t)(x, t)dx

converge uniform n raport cu t [, ].


Demonstratie. Pentru orice R, > 0 exist
a K R astfel ca pentru
orice x [K , ) si orice t [, ] s
a avem
0 (x, t)

.
2A

Daca b c K , conform celei de a doua teoreme de medie pentru


integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), pentru orice t [, ], exist
a
t [c, b] astfel ca
*b

*t
(x, t)f(x, t)dx = (c, t) f(x, t)dx.
c

Prin urmare, pentru b c K si t [, ], avem


$b
$
$*
$
$
$
$ f(x, t)(x, t)dx$ (c, t)2A < ,
$
$
$c
$

de unde, conform Criteriului lui Cauchy, convergenta este uniform


a. !
Exemple-Exercitii
1. Integrala

(
0

2. Integrala

cos(tx)
dx
1+x2

converge uniform n raport cu t R.

(
0

ex xt dx converge uniform n raport cu t [0, ], pentru

orice R, > 0, dar nu converge uniform n raport cu t [0, ).


3. Integrala

(
0

etx sin(x)dx converge uniform n raport cu t [, ),

pentru orice (0, ).


434


(
4. Integrala etx sin(x)
dx, unde funtia de sub integral
a se consider
a a lua
x
0

valoarea 1 pentru x = 0, converge uniform n raport cu t [0, ).


Bibliograe

1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &


Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

435

CU PARAMETRU
INTEGRALA IMPROPRIE (INFINITA)

Continuitatea n raport cu parametrul


Teorema de inversare a ordinii de integrare
Derivabilitatea n raport cu parametrul
Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R, o functie continua.
Se presupune ca exista
F (t) =

f (x, t)dx,

pentru orice t [, ].
Vom arata ca daca aceasta convergenta este uniforma (n raport cu t
[, ]), atunci F este continu
a, iar integrala sa poate calculat
a schimbnd
ordinea de integrare. Un rezultat similar va demonstrat pentru derivat
a.
Continuitatea n raport cu parametrul
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrale innite. Fie f : [a, )[, ] R, unde , R, o functie continua

(
astfel ca pentru orice t [, ] exista F (t) = f(x, t)dx, iar aceasta convera

genta este uniform


a (n raport cu t [, ]).
Atunci F este continu
a.
Demonstratie. Pentru orice n N, e Fn : [, ] R, dat
a de
Fn (t) =

a+n
*

f(x, t)dx.

Conform Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann cu parametru (vezi pagina 396), pentru orice n N, functia
Fn este continu
a.
Cum sirul (Fn )nN converge uniform c
atre F , deducem, folosind teorema
de la pagina 220, ca functia F este continua. !
436

Rezultatul de mai jos se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremelor


de la paginile 446 si 448.
Teorema de inversare a ordinii de integrare
Teorem
a. n ipotezele anterioare, avem
*

adica

* *
F (t)dt = ( f (x, t)dt)dx,
a

* *
* *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx.

Demonstratie. Pentru orice n N, e Fn : [, ] R, dat


a de
Fn (t) =

a+n
*

f(x, t)dx.

Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare a ordinii de


integrare pentru integrala Riemann (vezi pagina 400), avem
*

Fn (t)dt =

a+n
*

f(x, t)dt)dx.

Cum sirul (Fn )nN converge uniform c


atre F , deducem, folosind teorema
de permutare a limitei cu integrala de la pagina 366, c
a
* *
* *
( f(x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx. !

437

Derivabilitatea n raport cu parametrul


Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrale innite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R, o functie
continua
avnd urma
toarele proprieta
ti:
f
i) t este continu
a;
ii) exista
*
F (t) = f(x, t)dx,
a

pentru orice t [, ];

(
iii) G(t) = f
(x, t)dx converge uniform (n raport cu t [, ]).
t
a

Atunci F este derivabil


a si

F = G.
Altfel spus, avem
*
*

f
( f(x, t)dx) =
(x, t)dx.
t
t
a

Demonstratie. Pentru orice n N, e Fn : [, ] R, dat


a de
Fn (t) =

a+n
*

f(x, t)dx.

Atunci, conform Teoremei de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann cu parametru (vezi pagina 397), Fn este derivabila
si
a+n
*
f

Fn (t) =
(x, t)dx.
t
a

Cum sirul (Fn )nN converge c


atre F , iar sirul (Fn )nN converge uniform
catre G, deducem, folosind Teorema de permutare a limitei cu derivata (vezi
pagina 291), ca

438

F = G. !

Exemple
1. Pentru 0 < < avem

log( ) =

ex ex
dx.
x

2.
(n + 1) = n!,
pentru orice n N.
3. Functia este continua pe (1, ).
4. Pentru t 0 si u 0,
*
sin(ux)
u
F (u) = etx
dx = arctg( ).
x
t
0

n particular, avem

=
2

sin(ux)
dx,
x

unde u > 0.
Observatie. Problema calculului valorilor unor integrale improprii precum cea de mai sus si cea a integralei lui Fresnel (vezi pagina 428), dar nu
numai, se va relua n cadrul cursului de Analiz
a Complexa ca o aplicatie a
teoremei reziduurilor (vezi P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii Complexe), Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1982, paginile 121-133).
Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

439

S
IRURI DE INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE)

Teorema de convergenta
a a lui Lebesgue pentru integrale
dominat
innite
Teorema de convergent
a monoton
a pentru integrale innite
Fie (fn )nN un sir de functii, fn : [a, ) R, unde a R.

(
Presupunem ca, pentru orice n N, exista fn si ca exista
a

lim fn (x) = f (x),

pentru orice x [a, ).


Am dori sa vedem n ce conditii exista

f si are loc relatia

lim

fn =

f.

Sa observam ca daca denim


fn (x) = {
unde n N, atunci exist
a

1
,
x

x [1, n]
,
0, x (n, )

fn , sirul (fn )nN este m


arginit, cresc
ator si

converge uniform catre o functie continua, care nu este integrabila pe [1, ).

(
Asadar, n general, nu exista f.
a

Mai mult, dac


a denim

gn (x) = {

1
,
n

x [0, n2 ]
,
0, x (n2 , )

(
unde n N, atunci exist
a gn , sirul (gn )nN este m
arginit si converge uniform
0

(
(
(
catre o functie g pentru care exista g, dar egalitatea lim gn = g nu este
0

valabila.

440

n 0

Asadar, n general
lim

fn =

f.

Prezent
am mai jos dou
a rezultate care furnizeaz
a conditii suciente pen

(
(
(
tru existenta lim fn si pentru asigurarea egalitatii lim fn = lim fn .
a n

n a

a n

Primul dintre ele se dovedeste util n cadrul rezolv


arii execitiilor 3 si 4 de
la pagina 450.
Teorema de convergent
a dominat
a pentru integrale innite
Teorema de convergenta
a pentru integrale innite. Fie
dominat
(fn )nN un sir de functii, fn : [a, ) R, unde a R, cu proprietatea ca
not

lim fn (x) = f (x),

pentru orice x [a, ).


Sa prespunem ca pentru orice c (a, ) si pentru orice n N, f si
fn sunt integrabile Riemann pe [a, c] si ca exista o functie M : [a, ) R
avnd urm
atoarele propriet
ati:

(
i) exista M ;
a

ii)

|fn (x)| M (x),


pentru orice x [a, ) si orice n N.

(
Atunci exista f si
a

lim

fn =

f=

lim fn .

Demonstratie. Utiliznd Criteriul de comparatie cu inegalit


ati (vezi pagina 426) si ipoteza, rezulta, conform consideratiilor de la pagina 418, ca exista

(
(
f si fn , pentru orice n N.
a

441

Existenta

(
a

astfel ca

M , ne asigur
a c
a pentru orice R, > 0 exist
aK R
*

M < ,

fn < ,

deci

pentru orice n N si

f < .

n conformitate cu Teorema de convergenta dominata pentru integrala


Riemann (vezi pagina 368), avem
lim

*K

fn =

*K

f,

deci pentru orice R, > 0 exist


a n N astfel ca pentru n N, n n
s
a avem
$K
$
$*
*K $$
$
$ fn f $ < .
$
$
$a
$
a
Prin urmare, pentru un astfel de n, avem
$
$ $
$ $
$
$*
* $ $*K
*K $ $*
* $
$
$ $
$ $
$
$ f fn $ $ f fn $ + $ f fn $
$
$ $
$ $
$
$a
$ $a
$ $
$
a
a
K
K
$K
$ $
$ $
$
$*
*K $ $* $ $* $
$
$ $
$ $
$
$$ f fn $$ + $$ f $$ + $$ fn $$ < 3.
$
$ $
$ $
$
a

Asadar, pentru orice R, > 0 exista n N astfel ca pentru n N,


n n sa avem
$
$
$*
* $
$
$
$ f fn $ 3
$
$
$a
$
a
442

i.e.

f = lim

fn . !

Teorema de convergent
a monoton
a pentru integrale innite
Teorema convergentei monotone pentru integrale innite. Fie
(fn )nN un sir marginit si crescator de functii fn : [a, ) R, unde a R.

(
Sa prespunem ca exista fn , pentru orice n N si e
a

not

lim fn (x) = f (x),

pentru orice x [a, ),

(
(
Atunci exist
a f dac
a si numai dac
a multimea { fn | n N} este
a

m
arginit
a.
n acest caz

lim fn =

*
a

*
*
f = sup fn = lim fn .
n

nN

Demonstratie. F
ar
a pierderea generalit
atii, putem presupune c
a
fn (x) 0,
pentru orice n N si pentru orice x [a, ).

(
S
irul ( fn )nN este cresc
ator.
a

Daca exista

f, conform Teoremei de convergenta dominata pentru in-

tegrale innite (vezi pagina 441), avem


*
a

f = sup fn = lim
nN

443

fn .


(
Reciproc, presupunem c
a multimea { fn | n N} este m
arginit
a si e
a

*
S = sup fn .
nN

Pentru c > a, avem, conform cu Teorema de convergenta monotona pentru integrala Riemann (vezi pagina 371),
*c

*c

*c

f = sup fn = lim
nN

fn .

(*)

Deoarece fn 0, deducem ca pentru orice c > a si pentru orice n N,


avem
*c
*
fn fn S,
a

de unde, folosind (), prin trecere la limita dupa n tinznd la , ducem ca


*c

f S.

Atunci, n conformitate cu Teorema de la pagina 426,

f exista
si

*
a

*c
*c
f = sup f = sup{sup fn } =
c

nN

*c
*
= sup{sup fn } = sup fn . !
nN

nN

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
444

INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE) ITERATE


n Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 437) am
obtinut un rezultat care permite permutarea ordinii de integrare pe o multime
de tipul {(x, t) | x [a, ), t [, ]}. Este de dorit sa putem schimba ordinea de integrare si pentru integrale innite iterate, adic
a s
a stabilim n ce
ipoteze avem egalitatea
* *
* *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx.

Teorem
a. Fie f : [a, ) [, ) [0, ), unde a, R.
Sa presupunem c
a
* *b
*b *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx,

(*)

pentru orice b a si ca
* *
* *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx,

pentru orice .
n aceste conditii, dac
a una dintre integralele iterate
* *
( f (x, t)dx)dt,

* *
( f(x, t)dt)dx
a

exist
a, atunci exista si cealalt
a si ele sunt egale.

(
(
Demonstratie. Sa presupunem ca exista ( f (x, t)dx)dt.

445

(**)

Deoarece f este pozitiva avem


*b

f(x, t)dx

f(x, t)dx,

pentru orice b a si orice t [, ).


Prin urmare
* *b
* *
( f(x, t)dx)dt ( f (x, t)dx)dt,

de unde folosind (*), avem


*b *
* *
( f(x, t)dt)dx { f (x, t)dx}dt,
a

pentru orice b a.

(
(
Folosind Teorema de la pagina 426, deducem ca exista ( f (x, t)dt)dx si
a

ca

* *
* *
( f(x, t)dt)dx { f (x, t)dx}dt.
a

Similar se obtine inegalitatea invers


a, de unde concluzia. !
Teorem
a. Fie f : [a, ) [, ) R, unde , R, o functie
continua
.
Sa presupunem ca functiile M : [a, ) [0, ) si N : [a, ) [0, )

(
(
au proprietatea ca exist
a M si N .
a

Daca, pentru orice (x, t) [a, ) [, ), avem


|f (x, t)| M(x)N(t),

atunci integralele iterate

* *
( f(x, t)dx)dt

446

si
* *
( f(x, t)dt)dx
a

exist
a si sunt egale.
Demonstratie. Deoarece N este m
arginit
a pe orice interval [, ], folosind
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 432), deducem c
a integrala
*

f (x, t)dx

converge uniform n raport cu t [, ].


Atunci, conform Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina
437), avem
* *
* *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx,

pentru orice , R, ,
Similar
* *b
*b *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx,

pentru orice a b, a, b R.
Pentru a ncheia demonstratia se apeleaz
a la Criteriul de comparatie cu

(
(
inegalit
ati (vezi pagina 426) pentru a justica existenta integralelor ( f (x, t)dx)dt

si

(
(

( f (x, t)dt)dx si la teorema anterioar


a pentru a justica egalitatea lor.

Rezultatele precedente au vizat cazul n care integralele iterate sunt absolut convergente, n timp ce urm
atorul trateaz
a cazul convergentei neabsolute.
El este util n rezolvarea exercitiilor 1 si 2 din acest capitol.

447

Teorem
a. Fie f : [a, ) [, ) R, unde , R, o functie
continua
.

(
(
Sa presupunem ca integralele innite f(x, t)dx si f (x, t)dt converg
a

uniform n raport cu t [, ), respectiv x [a, ).


n plus, dac
a denim, pentru orice x [a, ) si t [, ),
F (x, ) =

f(x, t)dt,

s
a presupunem c
a integrala

F (x, )dx

converge uniform n raport cu [, ).

(
(
(
(
Atunci integralele ( f(x, t)dx)dt si ( f(x, t)dt)dx exista, si

* *
* *
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx.

Demonstratie. Deoarece integrala


*

F (x, )dx

converge uniform n raport cu [, ), pentru orice R, > 0 exista


A R astfel ca pentru A A s
a avem
$A
$
$*
$
*
$
$
$ F (x, )dx F (x, )dx$ < ,
(1)
$
$
$
$
a

pentru orice .
S
a observ
am c
a
*A
a

*A *
* *A
F (x, )dx = ( f(x, t)dt)dx = ( f (x, t)dt)dx.
a

448

Atunci, din convergenta uniform


a a integralei

f (x, t)dt n raport cu

x [a, ), deducem ca
lim

*A

*A *
F (x, )dx = ( f(x, t)dt)dx.
a

Drept urmare, exist


a B astfel ca pentru 1 2 B s
a avem
$A
$
A
$*
$
*
$
$
$ F (x, 2 )dx F (x, 1 )dx$ < .
$
$
$a
$
a

(2)

Din (1) si (2), deducem c


a, pentru 1 2 B, avem
$
$
$*
$
*
$
$
$ F (x, 2 )dx F (x, 1)dx$ < 3,
$
$
$a
$
a

(
deci exista lim F (x, )dx.
a

Avem, folosind Teorema de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina


437), obtinem
* *
* *
*
lim ( f(x, t)dx)dt = lim ( f(x, t)dt)dx = lim F (x, )dx,

deci exist
a

* *
( f (x, t)dx)dt.

Trecnd la limita dupa tinznd ca


tre , n (1), deducem ca
$A
$
*

$* *
$
*
$
$
$ ( f(x, t)dt)dx ( f(x, t)dx)dt$ ,
$
$
$ a
$
a

de unde, prin trecere la limit


a dup
a A tinznd c
atre , se deduce concluzia.
!
449

Exercitii
1. Sa se arate ca
* *
* *
(x+t)
( e
sin(xt)dx)dt = ( e(x+t) sin(xt)dt)dx.
0

2. Sa se arate ca, pentru a > 0 si > 0,


* *
* *
xt
( e dx)dt = ( ext dt)dx.

3. S
a se arate c
a

x2

dx =
.
2

4. Sa se arate ca

sin x

dx = .
x
2

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

450

FUNC
TIILE GAMA S
I BETA

Functia Gama
Functia Beta
Leg
atura dintre functiile Gama si Beta
Functia Gama (introdusa si studiata de catre Euler n anii 1730) reprezinta o generalizare a conceptului de factorial la numere reale (si, asa cum se
poate constata dup
a parcurgerea cursului de functii complexe, la numere
complexe). Ea constituie o prezenta consistent
a n cadrul teoriei probabilitatilor, statisticii si combinatoricii. n strns
a legatura cu functia Gama este
functia Beta.
Functia Gama
Functia : (0, ) (0, ) data de
(x) =

et tx1 dt,

pentru orice x (0, ), se numeste functia Gama.


Aceast
a functie are urmatoarele proprietati:
a)
(1) = 1;
b)

1
( ) = ;
2

c)
(x + 1) = x(x),
pentru orice x (0, ); n particular, avem
(n + 1) = n!,
pentru orice n N;
451

d)
1
1
(2x) = 2 22x1 (x)(x + );
2

e)
lim x(x) = 1;

x0
x>0

prin urmare, functia nu este marginita;


f)
(x + a)
lim a
= 1,
x x (x)
pentru orice a (0, );
g) este o functie convex
a de clas
a C.
Functia Beta
Functia B : (0, ) (0, ) (0, ) dat
a de
B(x, y) =

*1

tx1 (1 t)y1 dt,

pentru orice x, y (0, ), se numeste functia Beta.


Aceast
a functie are urmatoarele proprietati:
a)
B(x, y) = B(y, x),
pentru orice x, y (0, );
b)

*2
B(x, y) = 2 sin2x1 t cos2y1 tdt,
0

pentru orice x, y (0, );


c)
B(x, y) =

ux1
du,
(1 + u)x+y

pentru orice x, y (0, ).


452

Leg
atura dintre functiile Gama si Beta
Legatura dintre cele doua functii este data de formula
B(x, y) =

(x)(y)
,
(x + y)

pentru orice x, y (0, ).


Observatie. Cititorul interesat poate aa detalii privind cele dou
a functii
consultnd urmatoarele lucr
ari:
E. Artin, The Gamma Function, New York: Holt, Rinehart, and Winston, 1964.
Philip J. Davis, Leonhard Eulers integral: A historical prole
of the Gamma function, The American Mathematical Monthly, 66 (10),
1959, 849-869.
O. Stanasil
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1981 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 29626
G.E. Silov,
Analiz
a Matematic
a, Editura S
tiintic
a si Enciclopedic
a,

Bucuresti, 1985 - cota la biblioteca Facult


atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32958
Exercitii
1. S
a se arate c
a
*

xm eax dx =

2a

m+1
2

unde a (0, ) si m (1, ).


2. Sa se arate ca
(x)(1 x) =
pentru orice x (0, 1).
3. Sa se arate ca

*1

ln (x)dx =

453

m+1
),
2

,
sin x

ln 2
.
2

4. Sa se arate ca
2

+ 12 )
= 2 ,
(2x)

2x (x)(x

pentru orice x (0, ).


5. Sa se arate ca:
i)

*2

tg a (x)dx =

unde a (1, 1);


ii)

,
2 cos( a2 )

1
1
1
dx = (( ))2 ;
4
4
3 cos x

iii)

*2

a a
sina1 (x)dx = 2a2 B( , ),
2 2

unde a (0, ).
6. S
a se arate c
a

(a)
=
(a)

(ex

1
1
) dx.
a
(1 + x) x

7. S
a se arate c
a
lim xa B(a, x) = (a),

unde a (0, ).

454

FORMULA LUI de MOIVRE-STIRLING


When Newton said "If I have seen a little farther than others it is because
I have stood on the shoulders of giants", one of those giants was John Wallis.
... His Arithmetica Innitorul, published in 1655, derives the rule (found also by
Fermat) for the integral of a fractional power of x:

(1

x n dx =

1
1+ m
n

n
.
n+m

Our

interest lies in one of the applications he makes of this rule, an innite process that
yields a value for . It does not involve an innite series but rather an innite
product. It is included because it demonstrates an audacious use of the innite, it
motivated Newtons calculation of , and it yields a useful formula that will play
an important role in estimating the size of n!.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina 271
An acurate approximation of n! was discovered in 1730 in a collaboration
between Abraham de Moivre (1667-1754) and James Stirling (1692-1770). ... One
of the rst things one observes about n! is that it grows very fast. ... we can say
with condence that ... n! nn en . To rene this approximation any further, we
need to turn to innite series. We shall follow de Moivres original argument which
he published in 1730. The reader is forewarned that it is intricate. de Moivre did
not simply sit down and write this out, it is product of nine years of work, the last
ve of which involved the frequent sharing of ideas with James Stirling.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 294, 296 si 297

Formula lui Wallis


Formula lui de Moivre-Stirling
Formula lui Wallis
Se poate constata usor ca

*2

(n + 12 )
1 3 5 ... (2n 1)
(sin x) dx =
=
2(n + 1)
2 4 6 ... (2n) 2
2n

455

si ca

*2

2n+1

(sin x)

(n + 1)
2 4 6 ... (2n)
dx =
=
.
3
1

3 5 ... (2n + 1)
2(n + 2 )

Prin integrarea inegalitatilor


(sin x)2n+1 (sin x)2n (sin x)2n1 ,
valabile pentru orice x [0, 2 ], folosind relatiile de mai sus, se constata
validitatea urmatoarei relatii care este cunoscuta sub numele de formula lui
Wallis
2 2 4 4 6 6 ... (2n) (2n)

= .
n 1 3 3 5 5 ... (2n 1) (2n 1) (2n + 1)
2
lim

Not
a istoric
a. John Wallis (1616 - 1703), matematician englez, a studiat la James Movats grammar school din Tenterden, Kent, la Martin Holbeachs school din Felsted, Essex (unde nvata latin
a si greac
a), la Emmanual
College si Queens College din Cambridge. n 1649, avnd n vedere ajutorul acordat (prin decodarea mesajelor "regalistilor") de c
atre Walllis, n
cadrul razboiului civil, taberei sustinatorilor ideii de Parlament n detrimentul sustin
atorilor Regalit
atii, a fost numit, chiar de c
atre Cromwell (care-l
aprecia, nu numai datorit
a vederilor sale politice, ci si datorit
a cunostintelor
sale), titular al Savilian Chair of Geometry de la Oxford, n locul titularului anterior care avea simpatii "regaliste". A fost titularul acestei catedre
pna la sfrsitul vietii, adica peste 50 de ani. Wallis, considerat ca ind
cel mai important matematician englez de pn
a la Newton, a contribuit, n
mod substantial, la elaborarea bazelor analizei matematice. Cea mai cunoscut
a lucrare a lui Wallis (ap
arut
a n 1656), care contine si formula de mai
(1
sus (descoperita datorita ncercarilor de a calcula
1 x2 dx, si deci de a
0

determina aria unui cerc de raz


a 1), se intituleaz
a Arithmetica innitorum.
Sunt prezentate aici metode, utilizate ulterior de c
atre Newton, pentru calculul integralelor. Wallis a fost primul care a utilizat simbolul (ales pentru
ca semnica o curba ce poate parcursa de o innitate de ori).

456

Formula lui de Moivre-Stirling


Formula lui Stirling ne furnizeaza o aproximare simpla si utila a lui n!
pentru valori mari ale lui n. Ea ne precizeaz
a comportatrea asimptotic
a, la
, a lui n!.
Teorem
a (formula lui de Moivre-Stirling)
lim

n!

1
n nn+ 2 en

2.

Not
a istoric
a. Abraham de Moivre (1667 - 1754), matematician francez,
a studiat la Academia Protestanta din Sedan unde a studit limba greaca,
precum si la Collge de Harcourt din Paris. de Moivre ind protestant, din
cauza persecutiilor religioase existente n Franta la aceea vreme, va petrece
o perioad
a n nchisoare pentru ca apoi s
a emigreaze n Anglia n 1688. Aici

se mprieteneste cu Halley si Newton. Face o prim


a comunicare cu titlul
"Method of uxions" la Royal Society, al c
arei membru devine n 1697. n
1710 de Moivre este numit ca membru al comisiei numite de Royal Society
pentru a judeca disputa dintre Newton si Leibniz cu privire la prioritatea
invent
arii bazelor calculului diferential si integral. de Moivre a contribuit la
dezvoltarea geometriei analitice, teoriei probabilit
atilor (a publicat, n 1718,
o lucrare de referinta n acest domeniu, intitulat
a "The Doctrine of Chance:
A method of calculating the probabilities of events in play", reeditata n 1738
si 1756) si a statisticii (a publicat, n 1724, o lucrare cu titlul "Annuities on
lives"). n lucrarea sa "Miscellanea Analytica", aparuta n 1730, se gaseste
asa numita formul
a a lui Stirling (atribuit
a n mod eronat lui Stirling). n cea
de a doua editie a acestei c
arti, ap
arut
a n 1738, de Moivre mentioneaz
a contributia lui Stirling la mbunatatirea formulei. A avut contributii nsemnate
la dezvoltarea teoriei numerelor complexe. A fost ales membru al Academiei
de S
tiinte din Paris, n 1754. Desi, avnd n vedere meritele sale stiintice
incontestabile, de Moivre a primit sprijin din partea lui Leibniz, Newton si
Halley pentru a obtine o catedr
a universitar
a, acest lucru nu s-a realizat,
venitul sau principal provenind din lectii particulare si murind n saracie.
Not
a istoric
a. James Stirling (1692 - 1770), matematician scotian, a
studiat la Oxford, Padova si Venetia si a condus Compania Minier
a Scotian
a.
Opera sa principal
a o constituie tratatul (publicat n 1730) intitulat Methodus Dierentialis, tratat care contine si celebra formula care-i poarta numele,
457

precum si chestiuni legate de functia Gama. O alta contributie nsemnata a


lui Stirling o constituie memoriul intitulat "Twelve propositions concerning
the gure of the Earth", sustinut n anul 1735 la Royal Society si a carui
variant
a extins
a a ap
arut sub numele "Of the gure of the Earth, and the
variation of gravity on the surface", n anul 1735. A purtat corespondente
cu mari matematicieni ai vremii, precum Newton, De Moivre, Maclaurin si
Euler. La propunerea prietenului s
au Newton, a fost ales membru al Royal
Society of London. A fost de asemenea membru al Academiei Regale din
Berlin.
Vom ncepe prin a demonstra urm
atoarele dou
a leme.
Lema 1. Pentru orice p, x (0, ), are loc inegalitatea
x x
ex < (1 + )p+ 2 .
p
n particular, pentru x = 1, obtinem c
a
1
1
e < (1 + )n+ 2 ,
n
pentru orice n N.
Demonstratie. Inegalitatea considerat
a este echivalent
a cu
x
x
0 < (p + ) ln(1 + ) x.
2
p
Pentru x (0, ), s
a consider
am functia fx : (0, ) R dat
a de
x
x
fx (p) = (p + ) ln(1 + ) x,
2
p
pentru orice p (0, ).
Inegalitatea considerat
a se scrie sub forma
0 < fx (p),
pentru orice p (0, ).
Deoarece

fx(p) = ln(

p+x
x p + x2
)
p
pp+x
458

si

fx (p) =

x3
> 0,
2p2 (p + x)2

pentru orice p (0, ), deducem c


a fx este cresc
atoare, deci

fx (p) < lim fx (p) = 0,


p

ceea ce arat
a c
a fx este descresc
atoare si ca atare avem
fx (p) > lim fx (p) = 0,
p

pentru orice p (0, ), i.e. concluzia.


Lema 2. Pentru orice n N, are loc inegalitatea
2
2n + 1
< ln(n + 1) ln n <
.
2n + 1
2n(n + 1)
Demonstratie. S
a consider
am functiile f, g : [1, ) R date de
f (x) = ln(x + 1) ln x
si
g(x) = ln x ln(x + 1) +

2
2x + 1

2x + 1
,
2x(x + 1)

pentru orice x [1, ).


Se constata usor ca

f (x) =

1
<0
4x(x + 1)(2x + 1)2

si

g (x) =

1
< 0,
2x2 (x + 1)2

pentru orice x [1, ).


Asadar f si g sunt descrescatoare pe [1, ) si prin urmare
f(x) f (1) = ln 2
459

2
<0
3

si
g(x) > lim g(x) = 0,
x

pentru orice x [1, ).


Atunci, pentru orice n N, avem
f (n) < 0 < g(n),
ceea ce echivaleaz
a cu concluzia.
Observatie. Anterior, n cadrul prezentului curs (vezi pagina 167), am
stabilit ca
inegalitatea
1
1
< ln(n + 1) ln n < ,
n+1
n
este valabil
a pentru orice n N, n 2.
Lema 2 este o nt
arire a acestui rezultat deoarece media armonica a nu1
1
2
2n+1
merelor n si n+1 este 2n+1
, iar media aritmetica a lor este 2n(n+1)
.
Acum putem ncepe demonstratia formulei lui Stirling.
Cu notatia
n!
xn = n+ 1
,
n 2 en
avem, conform lemei 1,
1

(1 + n1 )n+ 2
xn
=
> 1,
xn+1
e

(*)

pentru orice n N, ceea ce arata c


a sirul (xn )n este descrescator.
Cum el este minorat de 0, deducem ca, n conformitate cu Teorema convergentei monotone (vezi pagina 138), este convergent, deci exista l [0, )
astfel ca
lim xn = l.
n

Vom ar
ata c
a
l > 0.
Prin logaritmare, folosind (), obtinem
1
ln xn ln xn+1 = (n + )[ln(n + 1) ln n] 1,
2
460

de unde, conform lemei 2, avem


1 2n + 1
1 1
1
0 < ln xn ln xn+1 < (n + )
1 = (
),
2 2n(n + 1)
4 n n+1
pentru orice n N.
Atunci, pentru orice n, k N, prin adunarea inegalit
atilor de tipul celei
de mai sus scrise succesiv pentru indicii n, n + 1, ..., n + k 1, obtinem
1 1
1
0 < ln xn ln xn+k < (
),
4 n n+k
i.e.

1 1
1
xn
< e 4 ( n n+k ) ,
xn+k

1<
adica

xn+k
< 1.
xn
Prin trecere la limita, dupa k tinznd la , n inegalitatea anterioara,
obtinem
1
l
e 4n
,
xn
deci
l = 0.
1

e 4 ( n+k n ) <

Acum sa observam ca
x2n
4n (n!)2
=
x2n
(2n)!

2
2 4 ... (2n)
=
n
1 3 ... (2n 1)

de unde
x2n
2 4 ... (2n)
1

=
x2n
1 3 ... (2n 1) 2n + 1

2
,
n

2(2n + 1)
,
n

pentru orice n N.
Prin trecere la limita n relatia de mai sus, avnd n vedere formula lui
Wallis, deducem c
a

l = 2,
i.e.
lim

n!
n+ 12

n n

en

461

2.

Observatie. Formula lui Stirling se poate generaliza sub urm


atoarea
forma

(x)
lim x 1
= 2.
x x
2 ex
Detalii se pot gasi n Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice
Hall, 2002, paginile 350-353.
Exercitii
1. Sa se arate ca
lim

x(x + 12 )
= 1.
(x + 1)

Bibliograe
1. Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice-Hall, Inc., New
Jersey, 2002.
2. Andrei Vernescu, Num
arul e si Matematica Exponentialei, Editura Universit
atii din Bucuresti, 2004 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti

462

FUNC
TII CU VARIA
TIE MARGINIT
A
O functie reala f(t), denita pe [a, b], este cu variatie m
arginita pe [a, b], daca
exista un numar K , astfel nct, oricare ar diviziunea = (a = t0 < t1 < ... <

ti < ti+1 < ... < tn = b), avem v() =

n1
!
i=0

|f(ti+1 ) f(ti )| K (*). Pentru

a ntelege sensul intuitiv al acestei notiuni, este sucient s


a observ
am semnicatia
expresiei lui v(). Num
arul v() nsumeaz
a toate modic
arile pe care le sufer
a
functia pe parcursul de la a la b, daca se face abstractie de valorile pe care le ia n
interiorul intervalelor care alc
atuiesc diviziunea . Este clar atunci c
a pentru a
avea o m
asur
a ct mai bun
a a modic
arilor pe care valorile functiei le sufer
a ntre a
si b este indicat s
a ndesim ct mai mult punctele diviziunii . Cum num
arul v()
nu scade atunci cnd ad
aug
am noi puncte diviziunii , este natural s
a se ndrepte
atentia asupra celui mai mic num
ar K cu proprietatea (*). Acest numar va da cea
mai bun
a m
asur
a a modicarilor pe care functia f(t) le sufer
a pe segmentul [a, b].
Solomon Marcus, Notiuni de analiz
a matematic
a, Editura S
tiintic
a, Bucuresti,
1967, paginile 83 si 84

Notiunea de functie cu variatie m


arginit
a
Clase de functii cu variatie m
arginit
a
Caracterizarea alternativ
a a functiilor cu variatie m
arginit
a
Calculul variatiei totale a unei functii derivabile cu derivata
continu
a
Notiunea de functie cu variatie m
arginit
a
Denitie. Pentru o functie f : [a, b] Rp si P = (a = x0 , x1, ...., xn1, xn =
b) o partitie a lui [a, b], denim variatia lui f corespunz
atoare lui P , notata
cu VP (f ), ca ind
VP (f ) =

n
!
k=1

f(xk ) f(xk1) .

Daca multimea {VP (f) | P este o partitie a lui [a, b]} este marginita
, atunci
spunem c
a f este cu variatie m
arginit
a si n acest caz num
arul real pozitiv
sup{VP (f ) | P este o partitie a lui [a, b]}
463

se noteaza cu V (f ) si se numeste variatia totala a lui f pe [a, b].


a

Observatie. O functie continua f : [a, b] Rp se numeste drum, iar


imaginea sa se numeste suportul drumului considerat. Deoarece VP (f) reprezinta lungimea liniei poligonale determinate de punctele f(x0 ), f(x1), ..., f(xn ),
este natural sa spunem c
a suportul drumului f : [a, b] Rp are lungime (este
recticabil) daca sup{VP (f ) | P este o partitie a lui [a, b]} este nit si sa-l
numim lungimea suportului drumului f . Asadar suportul drumului f are
lungime (este recticabil) dac
a si numai dac
a f este cu variatie m
arginit
a si
b

n acest caz lungimea suportului drumului f este egal


a cu V (f).
a

Pentru o functie f : [a, b] R cu proprietatea ca F : [a, b] R2 , data


de F (x) = (x, f (x)), pentru orice x [a, b], este cu variatie marginita, vom
numi lungimea gracului lui f variatia totala a functiei F .
Rezultatul urmator arata ca studiul functiilor cu variatie marginit
a se
poate reduce la studiul cazului n care functia este cu valori n R.
Propozitie. O functie f : [a, b] Rp , avnd componentele f1 , ..., fp , este
cu variatie marginita daca si numai daca functiile f1, ..., fp sunt cu variatie
m
arginit
a.
Demonstratie. Deoarece pentru orice partitie P = (a = x0 , x1, ...., xn1 , xn =
b) a lui [a, b], avem
|fi (xk ) fi (xk1 )| f(xk ) f (xk1 )

p
!
i=1

|fi (xk ) fi (xk1)| ,

pentru orice i {1, 2, ..., p} si k {1, 2, ..., n}, deducem ca


n
!
k=1

i.e.

|fi (xk ) fi (xk1 )|

n
!
k=1

f(xk ) f(xk1)

p
n !
!
k=1 i=1

p
!
VP (fi ) VP (f)
VP (fi ),
i=1

ceea ce ncheie demonstratia.

464

|fi (xk ) fi (xk1 )| ,

Rezultatul urmator dovedeste ca proprietatea de a cu variatie m


arginita
se pastreaza prin restrictionarea functiei la un subinterval al intervalului
initial.
Propozitie. Fie f : [a, b] Rp o functie cu variatie marginita si [c, d]
[a, b]. Atunci f|[c,d] este cu variatie m
arginita si
d

V (f) V (f).
c

Demonstratie. Dac
a P = (c = x1 , x2, ...., xn1, xn = d) este o partitie
arbitrar
a a lui [c, d], atunci Q = (a = x0 , x1 , ...., xn , xn+1 = b) este o partitie
a lui [a, b] si avem
VP (f) =

n
!
k=2

f(xk ) f (xk1 )

n+1
!
k=1

f (xk ) f (xk1 ) = VQ (f) V (f),


a

de unde f|[c,d] este cu variatie m


arginit
a si
d

V (f) V (f).
c

Corolar. Fie f : [a, b] Rp o functie cu variatie m


arginita. Atunci
functia f1 : [a, b] R data de
x

f1 (x) = V (f),
a

pentru orice x [a, b] este cresc


atoare.
Rezultatul de mai jos arata c
a familia functiilor cu variatie m
arginita
constituie o subclasa a functiilor marginite.
Propozitie. O functie cu variatie marginita f : [a, b] Rp este marginita.
Demonstratie. Pentru x [a, b], Px ind partitia lui [a, x] formata numai
din capetele acestui interval, avem
f(x) f(x) f(a) + f(a) = VPx (f ) + f(a)
x

V (f ) + f(a) V (f ) + f (a) ,
a

465

ceea ce arata ca f este marginita.


Rezultatul de mai jos, care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei lui Jordan (vezi pagina 468), semnaleaza aditivitatea de domeniu a
variatiei totale.
Propozitie. Fie f : [a, b] Rp o functie cu variatie marginita si c
[a, b]. Atunci
b

V (f) = V (f ) + V (f).
a

Demonstratie. Fie P = (a = x0 , x1 , ...., xn1 , xn = b) o partitie arbitrar


a
a lui [a, b].
Atunci exist
a j {1, 2, ..., n} astfel nct
c [xj1 , xj ].
Sa consideram Pc = (a = x0 , x1 , ..., xj1 , c, xj , ..., xn1 , xn = b) par

titie a lui [a, b], P = (a = x0 , x1, ..., xj1 , c) partitie a lui [a, c] si P =
(c, xj , ..., xn1, xn = b) partitie a lui [c, b].
Avem
VP (f) =

n
!
k=1

f(xk ) f (xk1 ) + f(xj ) f(xj1 )

k=j

n
!
k=1

f(xk ) f(xk1) + f (xj ) f (c) + f(c) f(xj1 ) =

k=j

j1
!
=[
f (xk ) f(xk1 ) + f(c) f(xj1)]+
k=1

+[f(xj ) f(c) +

n
!

k=j+1

f (xk ) f(xk1 )] =
c

= VP (f) + VP (f ) V (f ) + V (f),
a

de unde

V (f) V (f) + V (f ).
a

466

(*)

Sa consideram P1 = (a = t0 , t1, ..., tn1 , tn = c) o partitie arbitrara a lui


[a, c] si P2 = (c = s0 , s1, ..., sm1 , sm = b) o partitie arbitrara a lui [c, b].
Fie P = (a = t0 , t1, ..., tn1 , tn , s1, ..., sm1 , sm = b) partitia lui [a, b]
format
a din puntele lui P1 si P2 .
Atunci
b

VP1 (f ) + VP2 (f) = VP (f) V (f),


a

de unde

V (f) + V (f ) V (f ).
a

(**)

Din () si () rezult
a ca
c

V (f) + V (f) = V (f).


a

Clase de functii cu variatie m


arginit
a
si

Propozitie. O functie monotona


f : [a, b] R este cu variatie marginita
b

V (f) = |f(b) f(a)| .


a

Demonstratie. F
ar
a pierderea generalit
atii, putem presupune c
a f este
cresc
atoare.
Atunci, pentru orice partitie P = (a = x0 , x1 , ...., xn1, xn = b) a lui [a, b],
avem
VP (f) =

n
!
k=1

|f(xk ) f (xk1 )| =

n
!
(f(xk ) f (xk1 )) = f (b) f(a),
k=1

de unde deducem ca f este cu variatie marginita si


b

V (f) = |f(b) f(a)| .


a

Propozitie. O functie Lipschitz f : [a, b] Rp este cu variatie marginit


a.
Demonstratie. Deoarece f este Lipschitz, exista M R astfel ca
f(x) f (y) M |x y| ,
467

pentru orice x, y [a, b].


Atunci, pentru orice partitie P = (a = x0, x1 , ...., xn1 , xn = b) a lui [a, b],
avem
VP (f) =

n
!
k=1

n
!
f(xk ) f(xk1)
M |xk xk1| = M(b a),
k=1

de unde deducem ca f este cu variatie marginita.


Corolar. O functie f : [a, b] R derivabil
a si cu derivata marginita este
cu variatie marginita.
Propozitie. Pentru o functie f : [a, b] Rp urm
atoarele armatii sunt
echivalente:
i) f este constant
a;
b

ii) f este cu variatie marginita si V (f) = 0.


a
Demonstratie. Implicatia i) ii) este imediat
a.
Pentru implictia ii) i) s
a consider
am, pentru x [a, b], Px partitia lui
[a, b] dat
a de punctele a, x si b.
Avem
b

0 f(x) f (a) + f (b) f (x) = VPx (f) V (f) = 0,


a

de unde
f(x) = f (a),
pentru orice x [a, b], deci f este constant
a.
Caracterizarea alternativ
a a functiilor cu variatie m
arginit
a
Rezultatul urm
ator precizeaz
a structura functiilor cu variatie m
arginit
a.
Teorema lui Jordan. Pentru o functie f : [a, b] R, urmatoarele
armatii sunt echivalente:
i) f este cu variatie m
arginita;
ii) exista doua functii crescatoare f1 , f2 : [a, b] [0, ) astfel nct
f = f1 f2.
468

Demonstratie.
i) ii) Conform Propozitiei de la pagina 466, functia f1 : [a, b] [0, ),
data de
x
f1 (x) = V (f),
a

pentru orice x [a, b] este crescatoare.


Fie
f2 = f1 f.
Vom ar
ata c
a f2 este cresc
atoare.
ntr-adev
ar, pentru a x < y b, avem
y

f(y) f(x) |f(y) f(x)| V (f ) = V (f ) V (f) = f1(y) f1 (x),


x

de unde
f1 (x) f(x) f1 (y) f(y),
i.e.
f2 (x) f2 (y).
nlocuind pe f1 si f2 cu f1 + sup |f1 (x)| + sup |f2 (x)|, respectiv cu
x[a,b]

x[a,b]

f2 + sup |f1(x)|+ sup |f2(x)|, demonstratia acestei implicatii este ncheiata.


x[a,b]

x[a,b]

Implicatia i) ii) decurge imediat din faptul ca functiile f1 si f2 , ind


monotone, sunt cu variatie marginita.
Corolar. Eventualele discontinuitati ale unei functii f : [a, b] R care
este cu variatie m
arginit
a sunt de prima speta.
Corolar. Fie f, g : [a, b] R. Daca f este continua si g este cu variatie
ma
a, atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g. Daca
rginit
f este cu variatie marginit
a si g este continu
a, atunci f este integrabila
Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Observatie. n cadrul cursului de functii complexe se va utiliza integrala
complexa
(sau integrala Cauchy) care este o integrala Riemann-Stieltjes a
unei functii continue n raport cu o functie cu variatie marginit
a ( a se vedea
P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii
complexe), Editura Didactic
a si Pedagogic
a , Bucuresti, 1982, pagina 50).

469

Calculul variatiei totale a unei functii derivabile cu derivata continu


a
n cele ce urmeaza vom prezenta o exprimare integrala a variatiei totale
a unei functii derivabile cu derivata continua.
Lem
a. Fie f : [a, b] Rp o functie cu variatie marginita. Atunci exista
un sir (Pn )n de partitii ale lui [a, b] astfel ca:
i)
lim Pn = 0;
n

ii)
b

lim VPn (f) = V (f).

ca

Demonstratie. Pentru orice n N, exist


a o partitie Pn a lui [a, b] astfel

1
< VPn (f).
a
n
Daca vom considera o partitie Pn a lui [a, b] care sa constituie o ranare

a lui Pn si care s
a aib
a norma mai mic
a dect n1 , atunci
b

V (f)

V (f )
a

b
1
< VPn (f ) VPn (f ) V (f )
a
n

si

1
,
n
pentru orice n N, de unde obtinem concluzia.
Pn <

Teorema privind calculul variatiei totale a unei functii derivabile


cu derivata continu
a. Fie f : [a, b] Rp o functie derivabil
a si cu derivata
continu
a.
Atunci
*b # # *b .
p
.!
b
# #

/
V (f) = #f # =
(fi )2 ,
a

unde f = (f1, f2 , ..., fp ).


Demonstratie. Fie R, > 0.

470

i=1

Deoarece f este derivabila, ea este integrabila, deci exista R, > 0


astfel ca pentru orice partitie P a lui [a, b] cu norma inferioara lui sa avem
$
$
$
*b # #$
# #
$
#
# #$$
$S(P, #
f
)

#
#
#f #$ < .
$
$
$
a

Deoarece functiile f1 , f2 , ..., fp sunt continue, iar [a, b] este un interval


compact, conform Teoremei continuit
atii uniforme (vezi pagina 227), ele sunt

uniform continue, deci exista > 0 astfel ca pentru orice x, y [a, b] astfel

ca |x y| < si orice j {1, 2, ..., p}, avem


$
$

$
$
(0)
$fj (x) fj (y)$ < .
Avnd n vedere lema de mai sus, exist
a n N si o partitie
Pn = (a = xn0 , xn1 , ..., xnmn = b)
a lui [a, b], astfel ca

si

$
$
$b
$
$V (f ) VPn (f )$ < ,
$a
$

(1)

Pn < min{ , },

de unde

(*)

$
$
b
$
$
*
#
#
#
#
$
#
# #$$
$S(Pn , #
#f #) #f #$ < .
$
$
$

(2)

Conform teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), pentru orice j {1, 2, ..., p},
n N si k {1, 2, ..., mn }, exist
a j,n,k [xnk1, xnk ] astfel nct

fj (xnk ) fj (xnk1 ) = (xnk xnk1)fj ( j,n,k ),


deci
mn
mn .!
!
!
#
#
. p
n
n
#
#
/ (fj (xn ) fj (xn ))2 =
VPn (f) =
f (xk ) f(xk1) =
k
k1
k=1

k=1

471

j=1

.!
p
mn .!
mn
!
!
.
. p

n
n
n
n
2
2
/
=
(xk xk1) (fj ( j,n,k )) =
(xk xk1)/ (fj ( j,n,k ))2,
k=1

j=1

j=1

k=1

$
# # $
$
# #$
$VPn (f) S(Pn , #f #)$ =

de unde

$
$
$!
.!
.!
$
p
p
mn
!
$ mn n
.
.
$

n
n
n
= $$ (xk xk1 )/ (fj ( j,n,k ))2
(xk xk1 )/ (fj ( n,k ))2 $$ =
$ k=1
$
j=1
j=1
k=1
$
$
$!
$
.!
.!
p
p
$ mn n
$
.
.

n
2
2
$
/
/
= $ (xk xk1 )[
(fj ( j,n,k ))
(fj ( n,k )) ]$$
$ k=1
$
j=1
j=1
$$
$.!
.!
$
mn
!
$. p
. p
$

n
n
2
2
$
/
/

(xk xk1) $
(fj ( j,n,k ))
(fj ( n,k )) $$
$ j=1
$
j=1
k=1
p $
mn
$
!
!

$
$
n
n

(xk xk1)[
$fj ( j,n,k ) fj ( n,k )$].
k=1

(**)

j=1

unde n,1, n,2 , ..., n,mn constituie un sistem de puncte intermediare arbitrare
pentru partitia Pn .
Am folosit mai sus inegalitatea
|u v| u v

p
!
j=1

|uj vj | ,

valabil
a pentru orice u = (u1, u2 , ..., up ) si v = (v1, v2, ..., vp ) vectori din Rp .
S
a remarc
am c
a n,k [xnk1, xnk ], ceea ce ne asigur
a c
a
$
$
$ j,n,k n,k $ Pn < ,
de unde, folosind (0), avem
$
$

$
$
$fj ( j,n,k ) fj ( n,k )$ < ,

pentru orice j {1, 2, ..., p}, deci, folosind (), obtinem


$
# # $
$
# #$
(f
)

S(P
,
$VPn
n #f #)$ p(b a).
472

(3)

Atunci, din (1), (2) si (3), deducem ca


$
$
$
*b # #$
b
$
#$
$V (f) #
#f #$$
$a
$
$
a

$
$
$
$ $
*b # #$$
# # $ $$
# #
$b
$ $
# #$
# #
# #
$$V (f) VPn (f )$$ + $VPn (f) S(Pn , #f #)$ + $$S(Pn , #f #) #f #$$ <
a
$
$
a
< (2 + p(b a)),

pentru orice R, > 0.


n concluzie

*b # #
# #
V (f) = #f # .
b

Corolar. Fie f : [a, b] R o functie derivabil


a si cu derivata continua.
Atunci lungimea gracului lui f este egal
a cu
*b )

1 + (f )2 .

Exercitii
1. S
a se arate c
a functia f : [0, 1] R dat
a de
f (x) = {

0, daca x
/ Q sau x = 0
,
1
,
daca x = rn
n2

unde 1 = r1, r2 , ..., rn , ... reprezint


a sirul numerelor rationale din [0, 1], este
cu variatie m
arginit
a.
Sa se arate ca functia g : [0, 1] R data de
g(x) = {

1, dac
axQ
0, dac
ax
/Q

este marginita, dar nu este cu variatie marginita.


473

Sa se arate ca functia h : [0, 1] R data de


h(x) = {

1, dac
a x (0, 1]
0,
dac
ax=0

este cu variatie marginita.


Sa se arate ca functia h f nu este cu variatie marginita.
2. Sa se arate ca functia f : [0, 2 ] R data de
f(x) = {

x sin x1 , dac
a x = 0
,
0,
dac
ax=0

este continua, nu este derivabila si nu este cu variatie marginita


.
2
3. Sa se arate ca functia f : [0, ] R data de
f (x) = {

x2 sin x12 , dac


a x = 0
,
0,
dac
ax=0

este derivabila si nu este cu variatie marginita.


4. Sa se stabileasca daca functiile de mai jos sunt cu variatie m
arginita
si, n caz armativ, s
a se calculeze variatia total
a:
i) f : [0, 1] R dat
a de
f(x) = {

x, daca x Q [0, 1]
;
x2 , dac
a x [0, 1] Q

ii) f : [0, 6] R dat


a de
2x,
daca x [0, 3)
f(x) = {
7,
dac
ax=3 ;
x2 + 3, dac
a x (3, 6]
iii) f : [0, 2] R data de

1 x2 , dac
a x [0, 1)
f(x) = {
;
3x,
dac
a x [1, 2]

iv) f : [0, ] R data de


f (x) = x cos x sin x,
474

pentru orice x [0, ].


5. Sa se arate ca sirul de functii cu variatie ma
rginita (fn )n , fn : [0, 1]
R, unde
0,
daca x [0, n1 )
fn (x) = {
x sin x , dac
a x [ n1 , 1]
converge uniform catre functia f : [0, 1] R, unde
f(x) = {

0,
dac
ax=0

x sin x , dac
a x (0, 1]

care nu este cu variatie marginita.


6. Sa se arate ca daca f : [a, b] R R este continua si (gn )n , unde
b

gn : [a, b] R, este un sir de functii cu variatie egal marginita (i.e. supV (gn )
n

este nit) care converge catre functia g : [a, b] R, atunci


lim

*b

fdgn =

*b

fdg =

*b

fd( lim gn ).
n

Bibliograe
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Gh. Siretchi, Capitole de Analiz
a Matematic
a, Functii cu variatie m
arginit
a; Integrala Riemann-Stieltjes, Editura Universit
atii din
Bucuressti, 2001, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II32924

475

SERII DE FUNC
TII

476

GENERALI
TI PRIVIND SERIILE DE FUNC
TII
Few mathematical feats have been as surprising as the exhibition of a function that is continuous at every value and dierentiable at none. It illustrates
that confusion between continuity and dierentiability is indeed confusion. While
dierentiability implies continuity, continuity guarrantees nothing about dierentiability.
Until well into the 1880s, there was a basic belief that all functions have
derivatives, except possibly at a few isolated points such as one nds with the
absolute value function, |x|, at x = 0. In 1806, Ampre tried to provide the
general existence of derivatives. His proof is dicult to evaluate because it is not
clear what implicit assumptions he was making about what constitutes a function.
In 1839 with the publication of J. L. Raabes calculus text, Die Dierential- und
Integralrechnung, the "theorem" that any continuous function is dierentiable with the possibility of at most nitely many exceptions - started making its way
into the standard textbooks.
Bolzano, Weierstrass and Riemann knew it was wrong. By 1861 Riemann had
introduced into lectures the function

'
sin(n2 x)

n=1

n2

, claiming that it is continuous at

every x but not dierrentiable for innitely many values of x. The convergence
of this series is uniform (by the Weierstrass M -test with Mn = n12 ), and so it is
continuous at every x. Nondierentiability is harder to prove. It was not until
1916 that G. H. Hardy showed that in any nite interval, no matter how short,
there will be intely many values of x for which the derivative does not exist.
It was demonstrated in 1970 that there are also innitely many values at which
derivative does exist. Riemanns example - while remarkable - does not go as far
as nondierentiability for all x.
The faith in the existence of derivatives is illustrated by the reaction to Hermann Hankels paper "Untersuchungen u
ber die unendlich oft oszillierenden und
unstetigen Functionen" in which, among other things, he described a general
method for creating continuous functions with innitely many points of nondifferentiability. J. Ho
uel applauded this result and expressed hope that it would
change the current attitude in which "there is no mathematician today who would
believe in the existence of continuous functions without derivatives" (as quoted in
Medvedev, Scenes from the History of Real Functions). Phillipe Gilbert pounced
upon errors and omissions in Hankels work and displayed them "so as to leave no
doubt ... about the inanity of the conclusions".

477

But the tide had turned. Hankel responded with the observation that Riemanns example of an integrable function with innitely many discontinuities implies that its integral, F (x) =

(x '
((nt))
(
)dt, is necessarily continuous at every
0
n2
n=1

x but cannot be dierentiable at any of the innitely many points where the in-

tegrand is not continuous. The real surprise came in 1872 when Karl Weierstrass
showed the Berlin Academy the trigonometric series mentioned at the end of chapter 1: f (x) =

'

bn cos(an x), where a is an odd integer, b lies strictly between

n=0

0 and 1, and ab is strictly larger than 1 + 3


. It is continuous at every value of x
2
and dierentiable at none. A ood of examples followed.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 259-260.

Notiunea de serie de functii


Teoreme privind transportul de propriet
ati pentru seriile de
functii
Criterii de convergent
a pentru serii de functii
Un exemplu de functie continu
a pe ntreaga axa real
a care nu
este derivabil
a n nici un punct
Notiunea de serie de functii
Denitie. Daca (fn )nN este un sir de functii, fn : D Rp Rq , iar
sirul sumelor sale partiale (Sn )nN , unde Sn = f1 + ... + fn , pentru orice
p
q
n
' N, converge, pe D, catre o functie f : D R R , spunem ca seria
fn converge, pe D, catre f.
'
fn (x) converge, spunem ca seria
' Daca pentru orice x D, seria
fn converge absolut pe D.
Daca sirul (S'
tre o functie f : D Rp Rq ,
n )nN converge uniform ca
spunem ca seria
fn converge uniform, pe D, catre f.
Teoreme privind transportul de propriet
ati pentru seriile de
functii
Folosind rezultatele privind transportul de proprietati pentru sirurile de
functii se pot deduce rezultate similare pentru serii de functii.
478

Teorem
a.'Daca (fn )nN este un sir de functii continue, fn : D Rp
R , iar seria
fn converge uniform, pe D, catre f : D Rp Rq , atunci
f este continua.
q

Teorem
a. Daca (fn )nN este un sir de functii, fn : [a, b] R
' R,
Riemann-Stieltjes integrabile n raport cu g : [a, b] R R, iar seria
fn
converge uniform catre f : [a, b] R R, atunci f este Riemann-Stieltjes
integrabil
a n raport cu g si
*b

fdg =

*b !

!*

fn dg =

fn dg.

Teorem
a. Daca (fn )nN este
' un sir de functii, fn : [a, b] R [0, ),
integrabile Riemann, iar seria
fn este convergenta catre functia integrabila
Riemann f : [a, b] R R, atunci
*b

fdg =

*b !

!*

fn dg =

fn dg.

Teorem
a. Daca (fn )nN este un sir de functii derivabile,
fn : [a, b]
'
R R, pentru care exista x0 [a, b] astfel nct seria
fn (x0 ) este con'
vergenta, iar seria' fn converge uniform, atunci exista f : [a, b] R R
astfel nct seria
fn converge uniform catre f, si, mai mult,
! !

f =(
fn ) =
fn .
Criterii de convergent
a pentru serii de functii
Dupa cum am vazut, convergenta uniforma este esentiala n rezultatele
de mai sus, deci este util sa dispunem de criterii care s
a asigure acest tip de
convergenta.
Criteriul lui Cauchy privind seriile de func
a (fn )nN este
'tii. Dac
p
q
un sir de functii, fn : D R R , atunci seria
fn converge uniform,
pe D, daca si numai daca pentru orice R, > 0, exista n N astfel ca
fn (x) + fn+1 (x) + ... + fm (x) < ,
479

pentru orice m, n N, m n n si orice x D.


Rezultatul de mai jos, care se poate demonstra cu ajutorul Criteriului
lui Cauchy de mai sus, se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei privind
convergenta uniforma a seriilor de puteri pe multimile compacte continute n
interiorul intervalului de convergenta (vezi pagina 487), precum si n cadrul
exemplului de functie continua pe ntreaga axa reala, care nu este derivabila
n nici un punct al acesteia (vezi pagina 481).
Criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii. Fie (fn )nN un
sir de functii, fn : D Rp Rq , pentru care exista un sir de numere reale
(Mn )nN , astfel ca
fn (x) Mn ,
pentru orice x
'D si orice n N.
'
Daca seria
Mn este convergenta, atunci seria
fn converge uniform,
pe D.
Criteriile urm
atoare sunt utile n stabilirea convergentei uniforme, cnd
aceasta nu este absolut
a.
Criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii. Fie (fn )nN un sir
p
q
de
' functii, unde fn : D R R , iar (Sk )k sirul sumelor partiale ale seriei
fn .
Presupunem ca exista M R astfel ca
Sk (x) M ,
pentru orice x D si orice k N
Presupunem ca sirul de functii (n )nN , unde n : D Rp R, este
descrescator si ca'el converge uniform, pe D, c
atre 0.
Atunci seria
n fn converge uniform pe D.
Rezultatul de mai jos se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Abel (vezi pagina 491).

Criteriul lui Abel privind seriile de func


' tii. Fie (fn )nN un sir de
p
q
functii, fn : D R R , pentru care seria
fn converge uniform.
Fie (n )nN , unde n : D Rp R, un sir de functii monoton si
m
arginit.
480

Atunci seria

'

n fn converge uniform pe D.

Un exemplu de functie continu


a pe ntreaga ax
a real
a care nu
este derivabil
a n nici un punct
Fie : R R functia continua, periodica, de perioada 2, denita pe [0, 2]
prin
x,
x [0, 1]
(x) = {
.
2 x, x [1, 2]
Atunci functia f : R R, data de
f(x) =

! 3
( )n (4n x),
4

pentru orice x R, este bine denita, continua pe R si nederivabila n orice


punct.
ntr-adev
ar, deoarece
$
$
$ 3 n n $
$( ) (4 x)$ ( 3 )n ,
$ 4
$
4

'
pentru orice n R si deoarece seria '( 34 )n este convergent
a, conform criteriului lui Weierstrass, seria de functii ( 34 )n (4n x) converge uniform. Cum
este continu
a, deducem c
a si f este continu
a.
Vom arata acum ca pentru orice x R, f nu este derivabila n x.
n acest scop vom xa x R.
Pentru m N, e k Z astfel ca
k 4m x k + 1.
Cu notatiile
m =

k
4m

si
m =

k+1
,
4m

s
a observ
am c
a:
i) 4n m 4n m este par, dac
a n > m;
n
n
ii) 4 m 4 m = 1, daca n = m;
481

iii) ntre 4n m si 4n m nu exista nici un ntreg, daca n < m.


Prin urmare
|(4n m ) (4n m )| = {
de unde
f( m ) f(m ) =
ceea ce implic
a

0,
4

nm

n>m
,
, nm

m
!
3
( )n [(4n m ) (4n m )],
4
n=0

! 3
3
1 3m + 1 1 3 m
|f( m ) f (m )| ( )m
( )n 4nm = m
> ( ) ,
4
4
4
2
2 4
n=0
m1

i.e.

adica

$
$
$ f( m ) f(m ) $ 1 m
$
$
$ m $ > 2 3 ,
m

$
$
$ f ( m ) f (x) m x
$ 1 m
f
(x)

f
(
)
x

m
m
$
$> 3 ,

$ x
m m
x m
m m $ 2
m

de unde
$
$ $
$
$ f( m ) f(x) m x $ $ f(x) f(m ) x m $ 1 m
$
$+$
$> 3 ,

$ x
m m $ $ x m
m m $ 2
m
deci

$
$ $
$
$ f( m ) f(x) $ $ f(x) f(m ) $ 1 m
$
$+$
$
$ x $ $ x m $ > 2 3 ,
m
pentru orice m N.
Deoarece
1
m x m +
= m,
m
pentru orice m N, deducem c
a
lim m = x.

(*)

(**)

Presupunnd, prin reducere la absurd ca f este derivabila n x, folosind


relatiile () si (), obtinem, prin trecere la limit
a atunci cnd m tinde la ,
contradictia

2f (x) .
482

Observatie. Amanunte privind tematica functiilor continue care nu sunt


derivabile n nici un punct al axei reale se ga
sesc n John C. Oxtoby, Measure
and Category, Springer-Verlag, 1971, paginile 45-46 si Masaya Yamaguti,
Masayoshi Hata, Jun Kigami, Mathematics of fractals, Translation of
Mathematical Monographs, volume 167, American Mathematical Society,
Providence, Rhode Island, 1993, paginile 11-14.
Exercitii
' n
1. Seria ' xn2 converge uniform pe [1, 1].
2. Seria
x(1 x)n nu converge uniform pe [0, 1].
' (1)n+1
3. Seria
converge uniform, dar nu absolut pe R.
n+x2
' sin(nx)
4. Seria
converge uniform pe R.
n2
' sin(nx)
5. Seria
converge uniform pe [a, b] (0, 2).
n
' (1)
n
nx
6. Seria
e
converge uniform pe [0, 1].
n
7. Fie f : R R functia continu
a, periodic
a de perioad
a 2, denit
a pe
[1, 1] prin
1,
x [1, 23 ]
3x 1, x ( 23 , 13 ]
(x) = {
0,
x ( 13 , 13 ] .
3x 1,
x ( 13 , 23 ]
1,
x ( 23 , 1]
Fie functiile F, G : [1, 1] R, date de
F (x) =
si
G(x) =

! 1
f (32n x)
2n+1

! 1
f (32n+1 x),
2n+1

pentru orice x R.
Fie H = (F, G) : [1, 1] R2.
S
a se arate c
a F si G sunt continue si c
a

Im H = [0, 1] [0, 1].

483

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

484

SERII DE PUTERI

Notiunea de serie de puteri


Raza unei serii de puteri
Teorema Cauchy-Hadamard
Teorema de unicitate a seriilor de puteri
Teorema lui Bernstein
Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Seriile de puteri constituie o generalizare natural
a a polinoamelor. Ele
permit denirea riguroasa a functiilor elementare att n cazul real (vezi
paginile 193-195), ct si n cazul complex (asa cum se va vedea n cadrul
cursului de Functii Complexe; n acest sens, se poate consulta P. Hamburg,
P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii Complexe),
Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1982, paginile 92-95).
Notiunea de serie de puteri
'
Denitie. O serie de functii
fn , unde fn : R R, se numeste serie
de puteri, n jurul lui c, daca pentru orice n N, exist
a an R, astfel ca
fn (x) = an (x c)n ,
pentru orice x R.
Remarc
a. Fara a pierde din generalitate, putem presupune ca c = 0
(caci translatia x, = x c reduce o serie de puteri n jurul lui c la o serie de
puteri n jurul lui 0).
n
' Desni functiile x an x sunt denite pe R, nu este de asteptat ca seria
an x sa convearg
a pe'
R.
' n
' xn
De exemplu, seriile
n!xn ,
x si
converg pentru x apartinnd
n!
multimilor {0}, (1, 1), respectiv R.
Prin urmare, multimea punctelor n care converge o serie de puteri poate
mic
a, medie sau mare.
Asa cum vom vedea, o submultime arbitrara a lui R nu poate multimea
punctelor de convergenta ale unei serii de puteri.
485

Raza unei serii de puteri. Teorema Cauchy-Hadamard


'
Denitie. Fie
an xn o serie de puteri.
1
1
Daca sirul (|an | n )nN este marginit, consider
am = lim sup |an | n .
1
Daca sirul (|an | n )nN este nemarginit, consider'
am = .
Denim raza de convergent
a a seriei de puteri
an xn ca ind
0,
=
1
,
0
<
< .
R={
,
=0

(R, R) se nume
ste intervalul de convergenta al seriei de puteri
' Intervalul
n
an x , iar multimea punctelor n care seria de puteri este convergent
a se
numeste multimea de convergent
a a seriei de puteri.
Rezultatul de mai jos justica terminologia de raza de convergenta.
Teorema Cauchy-Hadamard.
Dac
a R este raza de convergenta a
'
seriei de puteri
an xn , atunci seria este absolut convergenta pentru |x| < R
si divergent
a pentru |x| > R.
Not
a istoric
a. Jacques Salomon Hadamard s-a nascut n 1865 n Franta.
A studiat la Lyce Charlemagne, unde conform propriilor spuse, excela la
Latina si Greaca, iar la aritmetica, pna n clasa a V-a, era ultimul din clasa.
ntre 1875 si 1876 urmeaz
a cursurile liceului Louis-le-Grand. ntre 1884 si
1888 Hadamard frecventeaz
a cole Normale Suprieure. A predat la liceele
din Saint-Louis si la Lyce Buon, avndu-l ca student pe Frchet. n 1892
obtine titlul de doctor n matematici. n acelasi an primeste Grand Prix
des Sciences Mathmatiques. n 1896 este numit profesor de astronomie si
mecanica rationala la Universitatea din Bordeaux. n decursul celor patru
ani petrecuti aici a obtinut nsemnate rezultate din mai multe ramuri ale
matematicii, anume teoria numerelor (a ar
atat, folosind tehnici din analiza
complexa, ca numarul numerelor prime mai mici sau egale cu n tinde la
innit la fel de repede ca si lnnn ), geometrie, algebra liniara, ecuatii integrale,
teoria codurilor etc. n 1897 este numit profesor la Facultatea de S
tiinte de
la Sorbona si la College de France. n acelasi an publica vestita carte intitulat
a Leons de Gomtrie Elmentaire. Obtine multe rezultate importante
privind ecuatiile cu derivate partiale, optica, hidrodinamica, elasticitatea si
probabilitatile (lanturi Markov) etc. n 1912 este numit profesor de Analiza
486

Matematica la cole Polytechnique. n acelasi an este ales ca membru al


Academiei de S
tiinte. Doi dintre ii lui au murit n lupta n primul razboi
mondial, iar un al treilea n cel de al doilea razboi mondial. n timpul celui
de al doilea r
azboi mondial a fost profesor vizitator la Columbia University.
A murit n 1963 la Paris.
Demonstratie. Vom trata numai cazul R (0, ), celelalte, anume R = 0
si R = , ramnnd n seama cititorului.
Pentru 0 < |x| < R, exista c [0, 1) astfel ca
|x| < cR.
Prin urmare
<

c
,
|x|

de unde deducem existenta unui n0 N astfel ca pentru orice n N, n n0,


sa avem
1
c
|an | n
,
|x|
ceea ce echivaleaza cu

|an xn | cn ,
ceea ce, deoarece c [0, 1), implica, conform Criteriului
' den comparatie (vezi
pagina 186), convergenta absolut
a a serie de puteri
an x .
Dac
a |x| > R = 1 , atunci, pentru o innitate de n, avem
1

|an | n >

1
,
|x|

adica
|an xn | > 1,

de unde deducem '


c
a sirul (an xn )nN nu converge la 0, ceea ce implic
a faptul
ca seria de puteri
an xn este divergent
a. !

Observatie. Teorema Cauchy-Hadamard nu mentioneaza nimic despre


ce se ntmpla n extremit
atile intervalului de convergen
. n fapt,
' n ta
'
' orice
1 n
1 n
situatie este cu putinta
.
Spre
exemplu,
pentru
seriile
x
,
x
s
i
x

n
n2
raza de convergenta este 1, dar prima serie nu converge nici n 1, nici n
1, cea de a doua converge n 1, dar nu converge n 1, iar cea de a treia
converge att n 1, ct si n 1.
487

'
Observatie. Raza de convergenta a seriei de puteri
an xn , n cazul n
|an |
|an |
care exista lim |an+1 | , este dat
a, de asemenea, de lim |an+1 | .
n

Rezultatul de mai jos arm


a convergenta uniform
a a seriilor de puteri pe
multimile compacte continute n interiorul intervalului de convergenta
Teorema privind convergenta uniform
a a seriilor de puteri pe
multimile compacte continute n interiorul intervalului
de conver'
n
genta
an x , iar K o sub. Fie R raza de convergenta a seriei de puteri
multime compact
a a intervalului
(R,
R).
'
Atunci seria de puteri
an xn converge uniform pe K.
Demonstratie. Faptul ca multimea K este compacta
implica
existenta
unei constante c [0, 1), astfel ca
|x| < cR,
i.e.
<

c
|x|

pentru orice x K {0}.


Prin urmare, exista n0 N astfel ca, pentru n N, n n0, avem
|an xn | cn ,
pentru orice x K.
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 480) ncheie demonstratia. !
Rezultatul de mai jos arata ca n interiorul intervalului de convergenta al
unei serii de puteri putem integra si deriva termen cu termen.
Teorema de derivare si integrare termen cu termen
a seriilor
'
de puteri. Fie R raza de convergenta a seriei de puteri
an xn , iar S :
(R, R) R suma seriei de puteri (i.e.
!
S(x) =
a n xn ,
pentru orice x (R, R)).
Atunci functia S este continua si
*b

S(t)dt =

*b !

an tn dt =

488

an

*b

tn dt,

pentru orice a, b (R, R). '

Mai mult, seria de puteri (an xn ) are raza de convergenta R si


!
!
!

S (x) = (
a n xn ) =
(an xn ) =
nan xn1 ,
pentru orice x (R, R).

Observatie. Teorema anterioara nu mentioneaza situatia capetelor intervalului de convergenta.


Daca seria este convergenta n unul dintre capetele intervalului de convergenta, atunci seria derivat
n acest
' xna poate sau nu sa e convergenta'
x
punct. De exemplu, seria
converge n 1 si n 1, dar seria
este
n2
n
convergenta n 1 si divergenta n 1.
Corolar. n conditiile de mai sus, avem
S (n) (0) = n!an ,
pentru orice n N.
' Teorema
' de nunicitate a seriilor de puteri. Daca seriile de puteri
an xn si
bn x converg, pe un interval (r, r), ca
tre o aceeasi functie,
atunci
a n = bn ,
pentru orice n N.
Observatie. Seriile de puteri au avantajul c
a sunt facil de manipulat
(sumele lor partiale ind polinoame) si ca au suma o functie derivabila de
o innitate de ori, ns
a prezinta dezavantajul ca (n general) o functie nu
se reprezinta printr-o serie de puteri pe ntreg domeniul de denitie (spre
1
exemplu, pentru functia f : R R, dat
a de f(x) = 1+x
2 , pentru orice
2
4
6
x R, relatia f(x) = 1 x + x x + ..., este valabil
a numai pentru
|x| < 1).
Teorema lui Bernstein
Am v
azut ca o conditie necesar
a ca o functie s
a e suma, pe un interval
(r, r), a unei serii de puteri, este ca functia s
a aib
a derivate de orice ordin.
Aceasta conditie nu este si sucienta.
489

De exemplu, functia f : R R, data de


1

f (x) = {

e x2 , x = 0
,
0,
x=0

are n origine derivate de orice ordin, egale cu 0, dar nu exist


a nici un interval
(r, r) pe care ea s
a e este suma unei serii de puteri.
Exista cteva conditii suciente pentru ca o functie sa poate scrisa ca
o serie de puteri.
Spre exemplu, folosind teorema lui Taylor (vezi pagina 284), se poate
ar
ata c
a dac
a exist
a M R astfel ca
$ (n) $
$f (x)$ M ,
' f (n) (0) n
pentru orice x (r, r) si orice n N, atunci seria de puteri
x
n!
converge, pe (r, r), c
atre f(x).
Teorema lui Bernstein. Fie f : [0, r] R o functie care are derivate
de orice ordin.
Daca f si derivatele sale de orice ordin sunt pozitive, atunci
f (x) =

!
f (n) (0)
n=0

n!

xn ,

pentru orice x [0, r).


Demonstratie. Conform teoremei lui Taylor cu restul sub forma integral
a
(vezi pagina 391), avem
f (x) =

n1 (k)
!
f (0)

k!

k=0

xk + Rn (x),

pentru orice x [0, r) si n N, unde


xn1
Rn (x) =
(n 1)!

*1

(1 s)n1 f (n)(sx)ds.

Prin urmare
r n1
f (r)
(n 1)!

*1

(1 s)n1 f (n) (sr)ds,

490

de unde, cum f (n) este crescatoare, avem


xn1
0 Rn (x)
(n 1)!

*1

x
(1 s)n1f (n) (sr)ds f(r)( )n1 ,
r

pentru orice x [0, r), deci


lim Rn (x) = 0,

ceea ce ne asigura valabilitatea concluziei. !


Teorema lui Abel si teorema lui Tauber
Am vazut ca o serie de puteri converge uniform pe orice multime compacta
din intervalul sau de convergenta.
Nu exista motive pentru a crede, a priori, ca acest fapt este valabil si
atunci cnd se consider
a multimi compacte din multimea de convergenta.
Totusi acest rezultat este valid, asa cum arat
a urm
atoarea:
'
Teorema lui Abel.
Dac
a
seria
de
puteri
an xn converge, pe (R,

'
' R),n
catre f(x), iar seria
an Rn converge catre A, atunci seria de puteri
an x
converge uniform pe [0, R] si
lim f(x) = A.

xR
x<R

Demonstratie. Putem presupune, fara pierderea generalitatii, ca R = 1.


Criteriul lui Abel (vezi pagina 480), cu
fn an
si
n (x) = xn ,
pentru orice x [0, 1], asigur
a convergenta uniform
a pe [0, 1].
Prin urmare, limita seriei de puteri pe [0, 1), care este f, este continua,
deci
lim f (x) = A. !
x1
x<1

491

Remarc
a. Acest rezultat sugereaza un mod de a atasa o limita unei serii
care nu este convergenta.'
'
Spre exemplu, seriei
bn i putem asocia seria de puteri
bn xn'
.
Dac
a sirul (bn )nN nu cre
ste prea rapid, atunci seria de puteri
bn xn
converge c
atre o functie B : (1, 1) R.'
Daca lim B(x) = , spunem ca seria
bn este Abel convergent
a catre .
x1
x<1

Teorema lui Abel arma ca daca o serie este convergenta, atunci ea este
Abel convergent
a, iar sumele, cea obisnuita si cea Abel,
' coincid.
Reciproca
nu
este
valabil
a
,
a
s
a
cum
arat
a
seria
(1)n ; seria de puteri
'
'
1
(1)n xn are suma x+1
, deci seria (1)n este divergent
a, dar este Abel
1
convergent
a c
atre 2 .
Teoremele care furnizeaza conditii suciente pentru ca o serie Abel convergenta sa e convergenta se numesc teoreme Tauberiene.
'
Teorema lui Tauber. Dac
a seria de puteri
an xn converge, pe (1, 1),
catre f(x),
lim nan = 0
n

si
lim f (x) = A,

x1

atunci seria

'

x<1

an converge c
atre A.

Not
a istoric
a. Alfred Tauber (1866-1947) a studiat la Universitatea din
Viena, unde a si profesat. A fost seful diviziei matematice a companiei de
asigur
ari Phnix din Viena.
Demonstratie. Pentru x [0, 1), avem
N
N
!
!
an A = ( an f(x)) + (f(x) A) =
n=1

n=1

!
!
n
=
an (1 x )
an xn + (f (x) A).
n=1

n=N +1

Deoarece pentru x [0, 1), avem

1 xn = (1 x)(1 + x + x2 + .... + xn ) < (n + 1)(1 x),


492

obtinem
N
!
n=1

Cum

N
!
|an | (1 x ) (1 x) (n + 1) |an | .
n

n=1

lim (n + 1) |an | = 0,

utiliznd Teorema de la pagina 159, avem


m
1 !
(n + 1) |an | = 0.
m m + 1
n=1

lim

Atunci, pentru orice R, > 0 exista n N astfel ca pentru orice


N N, N n s
a avem:
N
!
(n + 1) |an | < (N + 1),
n=1

|an | <

,
N +1

si
|f (x0 ) A| < ,
unde

1
.
N +1
Prin urmare, pentru un astfel de N, obtinem
$ N
$
$
$
N
$!
$
$ !
$
!
$
$
$
$
an xn0 $ + |f(x0 ) A|
$ an A$ (1 x0 ) n |an | + $
$ n=1
$
$
$
n=1
x0 = 1

n=N+1

(1 x0 )(N + 1) +

de unde concluzia. !

+1

xN
0
+ < 3,
N + 1 1 x0

493

Exercitii
si mult'
1. Gasi'
ti razele
imile de convergenta pentru seriile
'dexnconvergen
' n ta2n1
n!
n
n
de puteri:
x ,
, ( 2n+1 )
x ,
xn .
n2n
nn +1
x
2. Dezvoltati functia f (x) = e , x R, ca suma a unei serii de puteri ale
lui x 1.
3. Dezvoltati functiile f(x) = ex , g(x) = arctg(x), h(x) = arcsin(x),
s(x) = (1 + x)ln(1 + x), ca sum
a a unei serii de puteri ale lui x.

'
(1)n
4. Sa se ae suma seriei
.
3n+1
n=0

Bibliograe
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.

494

SERII TRIGONOMETRICE
Crisis in Mathematics: Fouriers Series
The crisis struck four days before Christmas 1807. The edice of calculus was
shaken to its foundations. In retrospect, the diculties had been building for
decades. Yet while most scientists realized that something had happened, it would
take fty years before the full impact of the event was understood. The nineteenth
century would see ever expanding investigations into the assumptions of calculus,
an inspection and retting of the structure from the footings to the pinnacle, so
thorough a reconstruction that calculus was given a new name: Analysis. Few
of those who witnessed the incident of 1807 would have recognized mathematics
as it stood one hundred years later. The twentieth century was to open with a
redenition of the integral by Henri Lebesgue and an examination of the logical
underpinnings of arithmetic by Bertrand Russell and Alfred North Whitehead,
both direct consequences of the events set in motion in that critical year. The
crisis was precipitated by the deposition at the Institute de France in Paris of a
manuscript, Theory of the Propagation of Heat in Solid Bodies, by the 39-year old
prefect of the department of Isre, Joseph Fourier. Fourier began his investigations
with the problem of describing the ow of heat in a very long and thin rectangular
plate or lamina. ... Fourier had reduced his problem to that of taking an even
function and expressing it as a possibly innite sum of cosines, what we today call
a Fourier series. His next step was to demonstrate how to accomplish this. Here
was the crux of the crisis. Innite sums of trigonometric functions had appeared
before. Daniel Bernoulli (1700-1782) proposed such sums in 1753 as solutions to
the problem of modeling the vibrating string. They had been summarily dismissed
by the greatest mathematician of the time, Leonhard Euler (1707-1783). Perhaps
Euler scented the danger they presented to his understanding of calculus. The
committee that reviewed Fouriers manuscript: Laplace, Joseph Louis Lagrange
(1736-1813), Sylvestre Franois Lacroix (1756-1843), and Gaspard Monge (17461818), echoed Eulers dismissal in an unenthusiastic summary written by Simon
Denis Poisson (1781-1840). Lagrange was later to make his objections explicit.
Well into the 1820s, Fourier series would remain suspect because they contradicted
the established wisdom about the nature of functions. Fourier did more than
suggest that the solution to the heat equation lay in his trigonometric series.
He gave a simple and practical means of nding those coecients. In so doing,
he produced a vast array of veriable solutions to specic problems. Bernoullis
proposition could be debated endlessly with little eect for it was only theoretical.

495

Fouriers method could actually be implemented. It could not be rejected without


forcing the question of why it seemed to work. There are problems with Fourier
series, but they are subtler that anyone realized in that winter of 1807-08. It
was not until the 1850s that Bernhard Riemann (1826-1866) and Karl Weierstrass
(1815-1897) would sort out the confusion that had greeted Fourier and clearly
delineate the real questions.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 1,3 si 4.

Notiunea de serie trigonometric


a
Notiunea de serie Fourier
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejr)
Notiunea de serie trigonometric
a
Seriile trigonometrice si dovedesc utilitatea n multe domenii (electrotehnica,
mecanica undelor, reprezentarea semnalelor periodice etc).
Denitie. Pentru (an )nN{0} si (bn )nN doua siruri de numere reale,
vom considera:
functia f0 : R R, dat
a de
f0 (x) =

a0
,
2

pentru orice x R;
functiile fn : R R, date de
fn (x) = an cos nx + bn sin nx,
pentru orice x R, unde n N.
Se numeste serie trigonometric
a cu coecientii an si bm , unde n N si

'
m N, seria de functii fn .
n

Sumele partiale ale unei astfel de serii se numesc polinoame trigonometrice.

Observatie. Este sucient sa studiem convergenta unei serii trigonometrice pe intervalul [, ].


496

Rezultatul de mai jos ne arata modul n care putem exprima coecientii


an si bm ai unei serii trigonometrice punctual convergente, n functie de suma
sa.
'
Teorem
a. Daca
seria trigonometrica a20 + (an cos nx + bn sin nx) este
n

punctual convergenta pe [, ] (deci pe R), iar S(x) este suma acestei serii,
atunci:
i) Functia S : R R este periodic
a, de perioad
' a 2.
ii) Daca, n plus, seria trigonometrica a20 + (an cos nx + bn cos nx) este
n

uniform convergent
a pe [, ], atunci S este continu
a pe portiuni pe orice
interval compact din R si
*

S(x) cos nxdx

S(x) sin mxdx,

1
an =

si
1
bm =

pentru orice n si m.
Notiunea de serie Fourier
Denitie. Fie f : R R o functie continua pe portiuni pe orice interval
compact din R si periodica, de perioada 2. Fie sirurile de numere reale
(an )n si (bm )m , unde
*
1
an =
f(x) cos nxdx

si
1
bm =

f(x) sin mxdx.

Atunci seria

a0 !
+
(an cos nx + bn sin nx)
2
n=1

497

se numeste seria Fourier a lui f, iar an si bm , se numesc coecientii Fourier


ai lui f.
Not
a istoric
a. Jean Baptiste Joseph Fourier s-a n
ascut n 1768 la Auxerre, n Franta. Din 1870 frecventeaz
a cole Royale Militaire din Auxerre.
n 1783 primeste primul s
au premiu pentru un studiu de mecanic
a. n 1787
Fourier se dedica vietii monahale, mergnd la manastirea benedectina din
St. Benoit-sur-Loire. Interesul sau pentru matematica este nsa prezent si n
aceasta perioada. n 1790 devine profesor la cole Royale Militaire din Auxerre. Conictului sau interior referitor la calea pe care o va urma (matematic
a
sau teologie) i se adaug
a un nou element, n 1793, cnd se implic
a n politic
a,
alaturndu-se Comitetului Revolutionar local. Desi datorita terorii generate
de revolutia Franceza doreste sa se retraga din astfel de activitati, acest lucru
este imposibil. Mai mult, pe motive politice este arestat. Din 1794 studiaza
la cole Normale din Paris unde sunt profesori Lagrange, Laplace si Monge.
Pred
a la Collge de France si la cole Centrale des Travaux Publiques condusa de catre Lazare Carnot si Gaspard Monge, care curnd si schimba
numele n cole Polytechnique. n 1797 i succede lui Lagrange la catedra de
analiza si mecanica. n 1798 se alatura armatei lui Napoleon n invazia Egiptului unde ocup
a diverse pozitii administrative pn
a n 1801 cnd se ntoarce
la postul de profesor de analiz
a de la cole Polytechnique. La cererea lui
Napoleon preia postul de prefect la Isre. Aceasta (1804-1807) este perioada
n care lucreaza la teoria propagarii caldurii, rezultatul ind memoriul intitulat Despre propagarea caldurii n corpuri solide, memoriu de o importanta
capital
a, dar care la vremea respectiv
a a fost foarte controversat. Lagrange si
Laplace au avut obiectii asupra dezvolt
arii functiilor n serii trigonometrice.
Din 1817 devine membru al Acadmie des Sciences. A murit n 1830.
Teoreme de reprezentare (Dirichlet, Fejr)
Observatie. Este posibil ca seria Fourier a unei functii f s
a e divergenta. De asemenea, este posibil ca seria Fourier a unei functii f sa e
punctual convergenta pe R, dar suma ei sa nu e f .
Vom prezenta n continuare un rezultat, anume teorema lui Dirichlet de
reprezentare, care precizeaz
a conditii suciente pentru ca seria Fourier a unei
functii f s
a convearg
a punctual c
atre f.
Pentru nceput vom introduce notiunea de convolutie a doua functii.
498

Denitie. Pentru f, g : R R functii continue pe orice interval compact


din R si periodice, de perioada 2, functia f g : R R, data de
(f g)(x) =

f (t)g(x t)dt,

pentru orice x R, se numeste produsul de convolutie al functiilor f si g.


n continuare vom prezenta dou
a leme.
Lem
a. Pentru orice x R 2Z si pentru orice n N {0}, e
Dn (x) =

sin(nx + x2 )
2 sin x2

(numit nucleul lui Dirichlet).


Daca f : R R este o functie continu
a pe portiuni pe orice interval
compact din R si periodic
a, de perioad
a 2, si daca Sn reprezinta a n-a
suma partiala a seriei Fourier asociata lui f, atunci
Sn = f Dn ,
pentru orice n N {0}.
Demonstratie. Se poate constata usor ca
n
!
1
Dn (x) =
(1 +
2 cos kx),
2
k=1

(*)

pentru orice x R 2Z si pentru orice n N {0}.


Atunci
n
a0 !
Sn (x) =
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
2
k=1
1
=
2
1
=
2

*
n
!
1

f(t)dt +

f (t)[1 + 2

n
!
k=1

k=1

f(t)[cos kx cos kt + sin kx sin kt]dt =

cos k(x t)]dt =

499

f(t)Dn (x t)dt = (f Dn )(x),

pentru orice x R2Z si pentru orice n N{0}, unde pentru justicarea


penultimei egalitati am folosit relatia ().
Lema lui Riemann. Dac
a f : [a.b] R este o functie continua pe
portiuni, atunci
*b
*b
lim f(x) cos nxdx = lim f(x) sin nxdx = 0.
n

Demonstratie. Dup
a cum este binecunoscut (vezi Teorema de la pagina
241), pentru orice R, > 0 exist
a o functie n scar
a : [a, b] R astfel
nct

f <
.
2(b a)
Avem
*b
*b
*b
f(x) cos nxdx = (x) cos nxdx + (f(x) (x)) cos nxdx,
a

de unde
$b
$
$b
$
$*
$
$*
$ *b
$
$
$
$
$ f (x) cos nxdx$ $ (x) cos nxdx$ + |f(x) (x)| |cos nx| dx <
$
$
$
$
$
$
$
$
a
a
a
$b
$
$b
$
$*
$ *b
$*
$
$
$
$
$
$
$
$
< $ (x) cos nxdx$ + f dx < $ (x) cos nxdx$$ + .
$
$
$
$ 2
a

Prin urmare, este sucient sa demonstr


am lema pentru functii n scara.
Asadar, putem presupune ca
exist
a
o

diviziune a = x0 < x1 < ... <


xm1 < xm = b si constantele c0 , c1 , ..., cm1 astfel nct
f(x) = ci ,
pentru orice x (xi1 , xi ) si orice i {1, 2, ..., m}.
Atunci
x
*b
m *i
!
f(x) cos nxdx =
f(x) cos nxdx =
i=1 x

m
!

i1

ci

i=1

500

sin nxi sin nxi1


,
n

de unde

$b
$
$*
$
m
!
$
$
$ f(x) cos nxdx$ 2
|ci | ,
$
$ n
$
$
i=1
a

inegalitate care implica faptul ca


lim

*b

f(x) cos nxdx = 0.

*b

f(x) sin nxdx = 0.

Analog se arata ca
lim

Observatie. Prin urmare, sirurile coecientilor Fourier ai unei functii


f converg catre 0.
Teorema de reprezentare a lui Dirichlet. Fie f : R R o functie
periodica, de perioada 2, cu proprietatea ca pentru orice interval compact al
axei reale exist
a o diviziune a acestui interval pe ale c
arei intervale deschise
f este derivabila, iar n punctele de diviziune f are derivate laterale nite.
Atunci seria Fourier a lui f este punctual convergenta pe R.
Mai precis,
a0 !
+
(an cos nx + bn sin nx) =
2
n=1

lim f (u) + lim f(u)

ux

pentru orice x R, unde


*

f(x) cos nxdx

f(x) sin mxdx,

1
an =

si
1
bm =

501

ux

u<x

u>x

n N {0} si m N.
Schita de demonstratie. Pentru x R, e
lim f(u) + lim f (u)

ux

m=

ux

u<x

u>x

Pentru (0, ) si n N {0}, avem


[Dn (f m)](x) =
=

(f (xt)m)Dn (t)dt+

(f (xt)m)Dn (t)dt+

(f(xt)m)Dn (t)dt.

Folosind cele dou


a leme obtinem
lim

(f (x t) m)Dn (t)dt = lim

(f (x t) m)Dn (t)dt = 0.

Exista o constanta C (0, ) astfel nct

$
$
|t|
$*
$ Csup |sin t |
$
$
2
|t|
$ (f (x t) m)Dn (t)dt$
.
$
$

$
$

Atunci, folosind aceasta evaluare, deducem ca

lim [Dn (f m)](x) = 0.

Dar, conform primei leme, avem


[Dn (f m)](x) = (Dn f)(x) m = Sn (x) m,
de unde concluzia.
Corolar. Daca f : R R o functie periodica, de perioada 2, cu proprietatea ca este continua si cu proprietatea ca pentru orice interval compact al
axei reale exist
a o diviziune a acestui interval pe ale c
arei intervale deschise
f este derivabila, iar n punctele de diviziune f are derivate laterale nite,
atunci seria Fourier a lui f este punctual convergenta pe R catre f.
502

Un alt rezultat important privind seriile Fourier este urm


atorul (pentru
detalii vezi Analiz
a Matematic
a, Vol. II, Editia a V-a, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiza
matematic
a a Universit
atii Bucuresti, paginile 132-134):
Teorem
a. Fie f : R R o functie periodic
a, de perioad
a 2, derivabil
a,
cu derivata continua. Atunci seria Fourier a functiei f converge absolut si
uniform pe R, suma sa ind f.
Un alt rezultat fundamental pentru teoria seriilor Fourier, rezultat care
pune n evidenta utilitatea conceptului de Cesro sumabilitate (vezi paginile
158-161 ), este datorat lui Fejr (pentru demonstratie se poate consulta
O. St
an
asil
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1981 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 29626, paginile 453-454).
Teorema lui Fejr. Pentru f : R R functie continua, periodica, de
perioada 2, vom considera
n =

S0 + S1 + ... + Sn1
,
n

unde Sn reprezinta a n-a suma partial


a a seriei Fourier asociata lui f, n N.
Atunci sirul de functii ( n )n , converge uniform, pe R, c
atre f .
Not
a istoric
a. Lipt Fejr (numele sau real este Leopold Weiss) s-a nascut la Pcs, Ungaria, n 1880. ntre 1897 si 1902 a studiat matematica si zica
la Budapesta si Berlin unde a fost studentul lui Schwarz. Teorema referitoare
la teoria seriilor Fourier care-i poart
a numele, publicat
a n 1900, constituie
baza tezei sale de doctorat pe care a sustinut-o n 1902 la Budapesta. ntre
1902 si 1905 preda la Universitatea din Budapesta, apoi, ntre 1905 si 1911
la Koloszsvr (Cluj), iar din 1911 pn
a la moartea sa, n 1959, din nou la
Budapesta. Principalul s
au domeniu de studiu a fost analiza armonic
a, dar
a publicat de asemenea un articol important despre functii ntregi (mpreun
a
cu Carathodory, n 1907) si unul despre transformari conforme (mpreuna
cu Riesz, n 1922).
Corolar. Fie f : R R o functie continua, periodica, de perioad
a 2,
cu proprietatea ca toti coecientii sai Fourier sunt nuli.
503

Atunci
f = 0.
Observatie. n cadrul cursului de Analiza Functionala se vor studia
seriile Fourier ntr-un cadru mai general, anume n contextul spatiilor Hilbert
( a se vedea Liliana Pavel, An Introduction to Functional Analysis,
Editura Universitatii din Bucuresti, 2000, paginile 94-104). Teoria seriilor
Fourier constituie punctul de plecare al unei ramuri importante a Analizei
Matematice, anume Analiza Armonic
a.
Not
a istoric
a. David Hilbert s-a nascut n ianuarie 1862 la Knigsberg,
unde a urmat gimnaziul si facultatea, obtinnd titlul de doctor n 1885.
Minkowski a fost unul dintre bunii lui prieteni. n 1885 se mut
a la Universitatea din Gttingen, unde r
amne pn
a la sfrsitul carierei. La nceput
Hilbert a lucrat n teoria invariantilor, descoperind celebra teorem
a a bazei.
Apoi atentia lui s-a ndreptat c
atre geometrie. Un studiu sistematic al axiomelor lui Euclid l-a condus la prezentarea geometriei sub forma axiomatica,
abordare care a avut o imensa inuenta asupra acestui domeniu. La cel de
al doilea congres al matematicienilor de la Paris a propus o list
a de 23 de
probleme, unele nerezolvate pn
a ast
azi. Studiile sale n domeniul ecuatiilor diferentiale au condus la notiunea de spatiu Hilbert. Printre studentii
sai amintim pe Weil si Zermelo. A murit n februarie 1943, ca cetatean de
onoare al orasului Knigsberg.
Observatie. Seriile trigonometrice au avantajul ca reprezentarea unei
functii printr-o astfel de serie are loc pe orice interval, ns
a prezint
a dezavantajul ca sunt mai greu de manevrat (derivarea si integrarea termen cu
termen trebuie sa se faca cu precautii suplimentare).
Exercitii
1. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f : (, ) R, dat
a de
f (x) = x,
pentru orice x (, ), si s
a se calculeze

'

n=1

1
(1)n+1 2n1
.

2. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f : (0, 2) R, dat
a de
f(x) = x2 ,
504

pentru orice x (0, 2), si s


a se calculeze

'

n=1

(1)n+1 n12 .

3. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f : (0, ) R, dat
a de
f(x) = 1,
pentru orice x (0, 2), si s
a se calculeze

'

n=1

1
(1)n+1 2n1
.

Bibliograe
1. Analiz
a Matematic
a, Vol. II, Editia a V-a, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, Lucrare elaborata
de un colectiv al catedrei de analiza
matematic
a a Universit
atii Bucuresti.
2. O. Stanasila, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1981, - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 29626

505

INDEX
A
a doua teorem
a de medie pentru integrala Riemann - Stieltjes
a doua teorema de integrare pentru integrala Riemann multipla
Abel, Niels Henrik - nota istoric
a
191
adev
ar
3
adunarea pe multimea numerelor ntregi
37
adunarea pe multimea numerelor naturale
30
adunarea pe multimea numerelor rationale
43
adunarea pe multimea numerelor reale
53
adunarea pe sistemul extins al numerelor reale
77
aderenta (nchiderea) unei multimi
101
dAlembert, Jean Le Rond - not
a istoric
a
187
Arhimede - nota istorica
62
Arzel, Cesare - nota istorica
254
Ascoli, Guido - nota istorica
255
axiomele lui Peano
29-30
B
Baire, Rene Louis - not
a istoric
a
122
Banach, Stefan - not
a istoric
a
232
baza a unui spatiu vectorial
23-24
Bernstein, Serge - nota istorica
242

n
bila nchisa din R
89
n
bil
a deschis
a din R
89
Bolzano, Bernard - not
a istoric
a
100
Borel, Emile - not
a istoric
a
115
Brouwer, L. E. J. - nota istorica
237
Buniakovski, Victor - nota istorica
86
C
Caccioppoli, Renato - nota istorica
235
Cantor, Georg - not
a istoric
a
10
Cauchy, Augustin Louis - not
a istoric
a
85
506

389
409

Cesro, Ernesto - nota istorica


157
coecienti Fourier
497,498
complementara unei multimi n raport cu o alta multime
13
compunerea a doua functii
18
conditie sucient
a
4
conditie necesar
a
4
conditie necesara si sucienta
4
conjunctie
3
convergenta simpl
a a sirurilor de functii
144
convergenta uniform
a a sirurilor de functii
145-146
convergenta (integrabilitatea) absolut
a pentru integrale innite
430
convergenta uniforma a integralei innite n raport cu parametrul
431
contractie
227, 236
corp
23
criteriul lui Abel
190
criteriul lui Abel privind seriile de functii
480-481
criteriul lui Cauchy
140
criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniforma
147-148
criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a n raport cu parametrul
a integralelor innite
432
criteriul lui Cauchy pentru integrabilitatea Riemann-Stieltjes
360
criteriul lui Cauchy pentru integrala Riemann multipla
406
criteriul lui Cauchy pentru integrale innite
425-426
criteriul lui Cauchy privind seriile de functii
479
criteriul de comparatie cu inegalit
ati
185
criteriul de comparatie cu inegalit
ati pentru integrale innite
426
criteriul de comparatie la limit
a
185
criteriul de comparatie la limita pentru integrale innite
427
criteriul de condensare al lui Cauchy
194
criteriul de diferentiabilitate
302
criteriul de discontinuitate
203
criteriul lui Dirichlet
189
criteriul lui Dirichlet pentru integrale innite
427
criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniforma n raport cu parametrul
a integralelor innite
433
criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii
480
criteriul lui Gauss
195
criteriul de integrabilitate Riemann al lui Darboux
382
507

criteriul lui Lebesgue de integrabilitate Riemann


383
criteriul lui Leibniz
192
criteriul lui Raabe
187
criteriul raportului
186
criteriul r
ad
acinii
186
criteriul de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai multe
variabile
342
criteriul lui Weierstrass privind convergenta uniforma n raport cu
parametrul a integralelor innite
432
criteriul lui Weierstrass privind seriile de functii
480
cuanticatorul existential
6
cuanticatorul universal
6
D
Darboux, Jean Gaston - nota istorica
282
Dedekind, Richard - nota istorica
50
derivata unei functii ntr-un punct
272
derivata de ordin superior
283
derivata dupa o directie
297
derivata partiala
297
Descartes, Ren - nota istorica
14
diametrul unei multimi
121
diferenta a dou
a multimi
13
diferentiala de ordin superior
312
Dini, Ulisse - nota istorica
221
Dirichlet, Johann Peter Gustav Lejeunne - nota istorica
disjunctie
3
E
e
162
Euler, Leonard - nota istoric
a

317

F
fals
3
familie uniform m
arginit
a de functii continue
familie de functii echicontinu
a
253
508

252

189

Fejr, Lipt - nota istorica


503
Fermat, Pierre - nota istorica
276
formula lui Leibniz
398-399
formula Leibniz-Newton
381
formula lui de Moivre-Stirling
457
formula lui Wallis
456
Fourier, Jean Baptiste Joseph - nota istorica
498
frontiera unei multimi
103
Fubini, Guido - nota istoric
a
416
functie
17-18
functie absolut integrabil
a
430
functia Beta
452
functie care admite primitive
380
functie continua ntr-un punct
200
functie cu proprietatea lui Darboux
217
functie cu variatie m
arginit
a
463-464
functie de clasa C 1
320
functie derivabila
272
functie diferentiabila
298
functia exponential
a
74
functia Gama
451
functie injectiva, surjectiva, bijectiva
18,19
functie integrabila Riemann
359
functie integrabila Riemann-Stieltjes
359
functie n scar
a
240
functie liniar
a
205
functional
a liniar
a m
arginit
a
373
functionala liniara pozitiva
373
functie liniara pe portiuni
241
functie Lipschitz
227
functia logaritmic
a
74
functia modul
71
functia putere
74
functie (strict) crescatoare
73
functie (strict) descrescatoare
73
functie ( strict) monoton
a
73
functie uniform continu
a
225

509

G
Gauss, Johann Karl Friedrich - nota
istorica

grup
21

166

195

H
Hadamard, Jacques Salomon - nota istorica
486
Heine, Heinrich Eduard - not
a istoric
a
115
Hesse, Otto - not
a istoric
a
346
Hessiana unei functii ntr-un punct
345
Hilbert, David - nota istorica
504
lHospital, Guillaume Franois - nota istorica
281
I
identitatea paralelogramului
85
imaginea unei multimi printr-o functie
20
implicatie
3
inductie matematic
a
30
inel
22
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
86
integrala Riemann improprie
420-421,423
interiorul unei multimi
101
intersectia multimilor
12
intervalul de convergenta al unei serii de puteri
486
inversa unei functii
19
mpartirea pe sistemul extins al numerelor reale
79
nmultirea pe multimea numerelor ntregi
37
nmultirea pe multimea numerelor naturale
31
nmultirea pe multimea numerelor rationale
43
nmultirea pe multimea numerelor reale
56
nmultirea pe sistemul extins al numerelor reale
78
J
Jordan, Camille - nota istoric
a

404

510

L
Lagrange, Joseph-Louis - nota istorica
278
Lebesgue, Henri Lon - nota istorica
120
legile lui De Morgan
5,14
Leibniz, Gottfried - not
a istoric
a
192
lema lui Abel
189
lema de aproximare
321
lema lui Cesro
139
lema lui Riemann
500
lema lui Stolz-Cesro
170
limita inferioar
a a unei functii ntr-un punct
262

limita inferioar
a a unui sir
151
limita la dreapta a unei functii ntr-un punct
264
limita la stnga a unei functii ntr-un punct
263
limita superioara a unei functii ntr-un punct
262
limita superioara a unui sir
151
limita unei functii ntr-un punct
259,260
limita unui sir
129
Lipschitz, Rudolf Otto Sigismund - nota istorica
227
M
majorant
25
margine inferioara a unei multimi
26
margine superioar
a a unei multimi
25,26
maximul unei multimi
25
Mertens, Franz - nota istorica
183
metrica
235-236
minimul unei multimi
25
minorant
25
de Moivre, Abraham - not
a istoric
a
457
de Morgan, Augustus - not
a istoric
a
14
multime
10
multime bine ordonata
26
multime ct generat
a de o relatie de echivalenta
multime (cel mult) num
arabil
a
34
multime compact
a
114
511

24

multime complet ordonata


26
multime conexa
111
multimea de convergenta a unei serii de puteri
multime de m
asur
a Jordan nul
a
403
multime deschis
a
93
multimi disjuncte
12
multimi egale
11
multime nita
34
multime nchis
a
94
multime majorat
a
25
multime m
arginita
25
multime masurabila
409
multime minorata
25
multimea numerelor irationale
58
multimea numerelor ntregi
37
multimea numerelor rationale
43
multimea numerelor reale
52
multimea numerelor reale (abordare abstracta)
multime ordonata
25
multimea punctelor limit
a a unui sir
152
multime total ordonat
a
25
multimea vida
12
N
negatia
3
Newton, Isaac - not
a istoric
a
287
norm
a
88,89
norma unei functii m
arginite
147
n
norma unui vector din R
83
O
oscilatia unei functii pe o multime
oscilatia unei functii ntr-un punct

262
263

P
Peano, Giuseppe - nota istorica

34
512

486

60

Picard, Charles Emile - nota istorica


232
polinoamele Bernstein
241
polinoame trigonometrice
496
predicat
6
preimaginea unei multimi printr-o functie
20
prima teorem
a de integrare pentru integrala Riemann multipl
a
408
prima teorema de medie pentru integrala Riemann
389
prima teorema de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes
386
principiul contractiilor al lui Picard-Banach-Caccioppoli
237
principiul dublei negatii
5
principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
69
produsul Cauchy a doua serii
183
produs cartezian de multimi
14
produs scalar
88
produsul scalar a doi vectori din Rn
83
propozitie
3
punct de acumulare
95
punct de discontinuitate de prima speta
264
punct de discontinuitate de a doua speta
264
punct de extrem local al unei functii
276, 341
punct de maxim local al unei functii
275, 341
punct de minim local al unei functii
275, 341
puterea de exponent natural a unui num
ar real
71
puterea de exponent rational a unui numar real pozitiv
72, 73
R
Raabe, Joseph - nota istorica
188
regula lui lHospital
281
regula modus-ponens
5
Riemann, Bernhard - not
a istoric
a
355
Riesz, Frigyes - nota istorica
378
relatie (reexiva, simetrica, antisimetrica, tranzitiv
a, de echivalenta)
relatie de ordine
25
relatie de ordine complet
a
26
relatia de ordine pe multimea numerelor ntregi
39
relatia de ordine pe multimea numerelor naturale
32
relatia de ordine pe multimea numerelor rationale
44
513

24

relatia de ordine pe multimea numerelor reale


54
relatia de ordine pe sistemul extins al numerelor reale
reuniunea multimilor
12
Rolle, Michell - not
a istoric
a
277

76

S
sc
aderea pe sistemul extins al numerelor reale
77
Schwarz, Hermann Amandus - not
a istoric
a
86
serie
179
serie absolut convergenta
181
serie alternata
191
seria armonic
a
180
serie Fourier
497-498
serie de functii
478
serie de puteri
485
sfera din Rn
89
seria geometrica
180
serie semiconvergent
a
181
serie trigonometrica
496
sistemul extins al numerelor reale
76
spatiu metric
236
spatiu metric complet
236
spatiu normat
88-89
spatiu topologic
108
spatiu vectorial
23
spatiul vectorial Rn
81
Stieltjes, Thomas Jan - nota istorica
357
Stirling, James - not
a istoric
a
457
Stolz, Otto - not
a istoric
a
170
Stone, Marshall - not
a istoric
a
246
submultime
11
subsir
131
surjectie canonic
a generat
a de o relatie de echivalenta

514

25

sir
128
sir Cauchy
140, 236
sir Cesro sumabil
157
sir convergent
129, 236
T
Taylor, Brook - nota istorica
284
Tauber, Alfred - not
a istoric
a
492
tautologie
4
t
aietur
a (n multimea numerelor rationale)
49
taietura de prima speta
51
taietura de a doua speta
51
teorema Arzel-Ascoli
254
teorema aplicatiei deschise
329
teorema Bolzano-Weierstrass
98
teorema Cauchy-Hadamard
486
teorema continuitatii uniforme
226
teorema convergentei marginite pentru integrala Riemann
368
teorema convergentei monotone
137
teorema convergentei monotone pentru integrale innite
443
teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann
371
teorema de acoperire a lui Lebesgue
120
teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
teorema de aditivitate de domeniu
pentru integrala Riemann-Stieltjes
361
teorema de aproximare a lui Bernstein
244
teorema de caracterizare cu a marginilor unei multimi
66
teorema de continuitate globala
208
teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
216
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala innit
a
436
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala Riemann
396
teorema de convergenta dominat
a pentru integrale innite
441
515

412

teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes


387
teorema de derivabilitate n raport cu parametrul
pentru integrala innita
438
teorema de derivabilitate n raport cu parametrul
pentru integrala Riemann
397

teorema de derivare si integrare termen cu termen


a seriilor de puteri
488
teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse
304
teorema de existenta a p
artii ntregi
64
teorema de injectivitate local
a
322
teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue
teorema de integrare prin p
arti pentru integrala Riemann
389
teorema de integrare prin p
arti
pentru integrala Riemann-Stieltjes
362
teorema de inversare a ordinii de integrare
pentru integrala Riemann
400
teorema de inversiune locala
329
teorema de inversiune locala (forma slaba)
323
teorema de permanenta a compacitatii
pentru functii continue
212
teorema de permanenta a conexit
atii
pentru functii continue
210
teorema de permutare a limitei cu derivata
291
teorema de permutare a limitei cu integrala
366
teorema de punct x al lui Brouwer
237
teorema de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann
413
teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes
la integrala Riemann
388
teorema de reprezentare a lui Dirichlet
501
teorema de reprezentare a lui Riesz
373
teorema de schimbare de variabil
a
390
teorema de schimbare de variabile
pentru integrala Riemann multipla
416
teorema de structura a multimilor deschise
104
teorema de surjectivitate local
a
327
teorema de unicitate a limitei
129
teorema de unicitate a seriilor de puteri
489
516

364

teorema functiilor implicite


336
teorema fundamentala a calculului integral
387
teorema Heine-Borel
115
teorema intervalelor nevide incluse
98
teorema lui Abel
491
teorema lui Baire
121
teorema lui Bernstein
490
teorema lui Bolzano a valorilor intermediare
211
teorema lui Cantor
118
teorema lui Cauchy
280
teorema lui Cesro
183
teorema lui Darboux
282
teorema lui Dini
220
teorema lui Fejr
503
teorema lui Fermat
276
teorema lui Fermat - cazul multidimensional
341
teorema lui Jordan
468
teorema lui Lagrange
278
teorema lui Lagrange - cazul multidimensional
307
teorema lui Mertens
183
teorema lui Rolle
277
teorema lui Schwarz
310
teorema lui Taylor
284
teorema lui Taylor - cazul multidimensional
313
teorema lui Taylor cu restul sub forma integral
a
391
teorema lui Tietze
249
teorema lui Tauber
492
teorema multiplicatorilor lui Lagrange
347
teorema privind calculul variatiei totale
a unei functii derivabile cu derivata continu
a
470
teorema privind convergenta uniform
a a seriilor de puteri pe multimile
compacte continute n interiorul intervalului de convergenta
488
teorema punctelor xe pentru contractii
229
teorema valorii minime si maxime pentru functii continue
213
teorema Stone-Weierstrass
246
Tietze, Heinrich - nota istoric
a
249
topologie
108

517

V
variatia unei functii corespunzatoare unei partitii
variatia totala a unei functii
463
vecinatate
95
W
Wallis, John - nota istorica
456
Weierstrass, Karl - not
a istoric
a
100

518

463

S-ar putea să vă placă și