Sunteți pe pagina 1din 3

Tema si viziunea despre lume- Testament T.

Arghezi
Modernismul este un curent literar constituit la sfarsitul secolului al XIX-lea, promovat in
literature romana de E. Lovinescu prin poezia si cenaclul Sburatorul.Modernismul presupune
atitudini anticlasice, antiacademice, antitraditionale si anticonservatoare si se bazeaza pe ruptura
fata de trecut si pe negarea valorilor din etapa anterioara
Avnd n vedere complexitatea modernismului ca formare si durata, acestuia ii corespund mai
multe sub categorii de poezie: poezia care cultiva ermetismul( limbaj obscur, criptic, dificil) care se
ntlneste n operele lui Ion Barbu.Tot modernismului i apartine poezia avangardista care adopta
formele extreme ale modernismului apusean, manifestata prin diferite curente ca dadaism,
suprarealism etc Si poezia eclectica, definita printr-un amestec de modernitate si traditie, ilustrata
fiind de LucianBlaga, Tudor Arghezi, etc.
Referindu-ne la cel din urma mentionat, acesta pleaca de la aspectele traditionale, oferind
alternative poetice ( idei, atitudini, modalitati lirice) moderne. Din aceasta cauza el se afla la
insersectia clasicului cu modernul, Al. George numindu-l un clasic al viitorului
O astfel de poezie este Testament a lui Tudor Arghezi, o ars poetica, un program (manifest)
literar realizat cu mijloace poetice in care autorul isi exprima concenptia despre poezie si despre
rolul poetului. Testament este o ars poetica moderna deoarece nu se limiteaza doar la rolul
artistului si al operie sale ci trateaza si alte problem precum raportul dintre inspiratie si tehnica
poetica , transfigurarea socialului in estetic (estetica uratului), bogatia limbajului ( prin folosirea
cuvintelor din toate mediile sociale) , forma poeziei care respinge regulile si conventiile clasice.
Tema poeziei este impartita in 2 planuri sau dimensiuni, axate pe ideea creatiei: pe de-o parte
opera este vazuta, in maniera modernista, in ipostaza unui mestesug (de unde si titlul volumului
din 1927 Cuvinte potrivite) iar pe de alta parte creatia este vazuta ca o mostenire a unor valori
spiritual lasate unui fiu spiritual cu care eul poetic comunica intr-u monolog adresat acest dialog se
realizeaza intre tata si fiu, strabuni si urmasi, rob si Domn, toate acestea fiind ipostaze ale eului
.Desi textul poetic este structurat in acest mod, a doua instant nu apare, lirismul fiind unul de tip
subiectiv.
Titlul poeziei are dubla acceptie: una denotativa si alta conotativa. In sens denotativ,
substantivul testament desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi
exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte. In sens conotativ ideea de testament
face trimitere la biblie, la Vechiul si Noul Testament deoarece mostenirea pe care eul liric o lasa
urmasilor sai este una de factura spirituala.
Aceasta mostenire se afla in stransa legatura cu metafora carte care ocupa un loc central in
aceasta arta poetica.
Pe masura ce se succed cele 6 strofe ale operei, cartea elemental de recurenta, este vazut din
toate fatetele sale, si in relatie cu o diversitate de elemente care i se asociaza.
O prima ipostaza a cartii este conturata in strofa intai. Cartea, in egala masura mostenirea, este
un but spiritual vazut ca o punte intre generatii, intre trecut si viitor (Nu-i voi lsa drept bunuri,
dup moarte,/Dect un nume adunat pe o carte,). In relatia eul liric- citiror, prin vocativul :fiule
poetul se identifica in mod simbolic cu un mentor al generatiilor viitoare, purtator al suferintelor si
zbuciumului stramosilor (in seara razvratita care vine/ de la strabunii mei pana la tine) enumeratia
rapi si gropi adanci ca si versul urmator suite de batranii mei pe branci sugereaza drumul dificil
al cunoasterii In egala masura treapta este vazuta ca o inaltare spirituala prin metafora treapta
(Cartea mea-i, fiule, o treapt.)
Fiind insa o ars poetica ,accentul nu se pune doar pe rolul artei ci si pe menirea creatorului.
Acesta, in perceptia modernista, este acum un artisan, un mestesugar al limbajului care este
constinent ca detine puterea de a crea si de a schimba lumea prin intermediul cuvantului.Poetul isi
cauta sursele de inspiratie si mijloacele artistice transformand socialul in esthetic Din graiul lor cundemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite/i leagne urmailor stpni. () Le-am prefcut

n versuri i-n icoane,/Fcui din zdrene muguri i coroane./Veninul strns l-am preschimbat n
miere, Poezia moderna este o expresie a efortului creativ (i, frmntate mii de sptmni), nu
un rezultat al harului, de unde si titlul volumului din 1927 Cuvinte potrivitece sugereaza o
permanenta modelare a cuvantului pentru a exprima o idee poetica . Prin urmare muza pierde in
favoarea mestesugului, Intinsa lenesa pe canapea/ Domnita sufera in cartea mea adverbul de
mod lenesa si verbul sufera sugerand abandonarea muzei din procesul de creatie artistica.
Insa Arghezi nu renunta intru totul la ideea necesitatii inspiratiei. In poezia sa moderna conditia
poeziei este duala, fapt subliniat de opozitia dintre slova de foc, metafora ce trimite spre prezenta
divinitatii, a inspiratiei, a unei tensiuni interioare si slova faurita care sugereaza mestesugul,
temperarea trairii interioare. slova de foc si slova faurita/ imparechiate-n carte se marita/ ca fierul
cald imbratisat in clete sugereaza metamorfozarea cartii intr-un spatiu care adaposteste o taina
( cea a cununiei), o contopire intr-o noua unitate a inspiratiei cu mestesugul.
De asemenea definirea metaforica a actului de creatie poetica are loc prin verbele la persoana I
singular am ivit, am prefacut, facui, am luat, am pus, am facut, gramadii, iscatam. Concretetea sensului verbelor reda truda unui mestesug si plasticizeaza sensul abstract al
actului creator in plan spiritual.
Versul Robul a scris-o, Domnul o citeste sugereaza atat legatura dintre divinitate si artist ( ce
se poate stabili prin creatie), cat si nobletea actului de a citi.
Cartea, intr-o alta fateta a sa, capata caracter sacru, divin. Ea devine cartea de capatai a
urmasilor, un document fundamental , asemeni Bibliei,care leaga generatiile Aeaz-o cu credin
cpti./Ea e hrisovul vostru cel dinti./ Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vrsate-n mine.
Poezia continua mai apoi cu transformarea sa intr-o lume obiectuala.Se realizeaza o opozitie
intre munca pamantului (fizica) si efortul creativ ( munca intelectuala). Elementele precum sapa
si brazda sunt inlocuite de condei si calimara . Astfel, obiectele folosite pentru a lucra
pamantul devin unelte de scris; se poate surprinde trecerea individului de la natura la cultura,
desprinderea de o anumita conditie si intrarea in universal cultural ca sa schimbam acum intaia
oara/ sapa-n condei si brazda-n calimara
Urmatoarele strofe au rolul de transforma socialul in estetic. Are loc metamorfozarea suferintie
stramosilor in elemente ale creatiei poetice. durerea noastra surda si amara/ o gramadii pe-o
singura vioara.De asemenea versurile Am luat cenua morilor din vatr/i am fcut-o Dumnezeu
de piatr,sugereaza opunerea divinului cu propria creatie. Deoarece omul nu poate sa cunoasca
forma lui dumnezeu, de natura celesta, acesta creaza un dumnezeu de piatra, o divinitate
pamanteana. Aceasta divinitate ia nastere din modelarea cenusii mortilor din vatra. Se poate
afirma astfel sugestia unui cult al stramosilor, a unui trecut ridicat al rang divin. Cenusa semnifica
sfarsitul, ramasitele ,marturia existentei unui foc, in timp ce vatra trimite la ideea familiei, a
stramosilor.
Opera argheziana introducere in literature romana teoria despre estetica uratului, preluata de la
autorul francez Charles Baudelaire. Prin unicul sau volum de poezie , Florile raului, Baudelaire
largeste conceptul de frumos, integrandu-i intelegerea raului, a uratului. Noua frumusete care
poate coincide cu uratul, isi dobandeste nelinistea prin includerea banalului- odata cu deformarea
in bizar- si prin impletirea oribilului cu bufonescu; ( Hugo Friedrich) Arghezi, la randul lui, considera
ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat, sublim sau grotesc, poate constitui
materialul poetic din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi, ciorchin de
negi
Transformarea de elemente concrete in limbaj poetic are loc prin intermediulcuvintelor. Daca
poetul isi poate gasi ca surse de inspiratie elemente din orice mediu social, atunci poate folosi
cuvinte din toate registrele stilistice : cuvinte si expresii populare (gropi, rapi, pe branci, plavani,
vite, zdrente), termini religiosi( cu credinta, icoane, Dumnezeu, izbaveste), neologisme (obscur)
regionalism (gramadii), arhaisme( hristov) si alte cuvinte din limbajul comun. Aceste cuvinte
potrivite sunt rezultatul muncii de mestesugar al artistului eexprimata prin urmatoarele versuri
din graiul lor cu indemnuri pentru vite/ am ivit cuvinte potrivite framantate mii de saptamani/le-am

prefacut in versuri si icoane. Arghezi a imbogatit si a innoit vocabularul poetic romanesc ()prin
impunerea nu numai de termini pana la el tabuu, ci si de alte vorbe fara acces, pan atunci, in
literature, recoltate din toate zonele si straturile limbii. mai mult, insa, infinit mai mult decat
lansarea de cuvinte ca atare, oricare ar fi sursa acestora, banalitatea e ucisa, in literature
argheziana se intelege, prin relatiile in care sutn puse cuvintele, prin potrivirea lor () limbajul sau
exceleaza mai mult decat al oricarui alt scriitor roman prin bogatie, noutate si varietate Dumitru
Micu
In concluzie viziunea despre lume in poezia lui arghezi are mai multe coordinate fundamentale:
legatura spiritual intre generatii,responsabilitatea urmasilor fata de mostenirea primita de la
strabuni, lupta cu material limbii si cautarea menirii poetului si poeziei. Imaginea artistului
conturata in poezia testament este una a poetului mestesugar care utilizeaza toate registrele
stilistice din toate mediile sociale, oricat de urate, pentru a-si exprima ideile
De asemenea poetul , prin opera sa,are rolul de a servi ca intermediary intre trecut si viitor, intre
stramosi si urmasi.
- Ioan Negoitescu: " "Testamentul" ce initiaza "Cuvintele potrivite" () reprezinta bilantul
sufletesc al veacurilor de civilizatie autohtona, implicand truda creatoare a celor multi cu care se
declara solidar ".