Referat:Toxicitatea metalelor i rolul

procesului de coordinare n nlturarea

acestora din organism

Chiinu 2011
Cuprins
0

1. ntroducere.....................................................................................................
2. Eliminarea toxinelori din organism...................................................

2
2

3. Combaterea metalelor grele din organism.................................................

4. Agenti chelatari in combaterea metalelor toxice............... 6

5. Algele marine si rolul lor in detoxifiere....................................................... 11
6. Bibliografie................................................................................................. 13

1.ntroducere
1

TOXICUL este definit de catre Fabre si Truhaut ca fiind o substanta

chimica ce poate patrunde n organism indiferent pe ce cale, fie ntr-o cantitate
relativ mare n doza unica sau n doze repetate la intervale foarte scurte, fie n
cantitati relativ mici dar repetate n timp, provocnd n mod tranzitoriu sau
durabil, tulburari mai mult sau mai putin grave a uneia sau a mai multor functii,
putnd provoca chiar moartea.
INTOXICAIA este mbolnavirea provocata de un toxic. Dupa mprejurarile
n care are loc, intoxicatia poate fi accidentala sau voluntara, neprofesionala sau
profesionala. Toxicul profesional este o substanta chimica din mediul de
munca, o noxa profesionala, care poate sa deterioreze sanatatea, sa provoace
disconfort si sa scada capacitatea de munca.
TOXICOLOGIA este stiinta care se ocupa cu substantele chimice din mediul
extern i cu efectele lor asupra organismului n ce priveste: identificarea, izolarea
si determinarea lor cantitativa; mecanismele si manifestarile intoxicatiilor;
mijloacele de prevenire si combatere. Aparuta initial din necesitati medicolegale pentru dovedirea crimei prin otravire, toxicologia si-a extins treptat
preocuparile n domeniile farmaceutic, sanitar (toxicele din aer, apa si
alimente) si industrial. Toxicologia profesionala se ocupa cu etiologia,
patogenia,

clinica,

diagnosticul,

tratamentul

si

profilaxia

intoxicatiilor

profesionale. Principalele aspecte generale n toxicologia profesionala se refera

3 mari probleme: etiologia si patogenia intoxicatiilor; riscul toxic si evaluarea
lui; limitele de expunere.
2. Eliminarea toxinelor din organism
Cunoasterea cailor de eliminare a toxicelor este utila atat pentru diagnostic
(dozari de toxice in urina, aer expirat sau par), cat si pentru instituirea unor masuri
de profilaxie medicala a intoxicatiilor (supravegherea functiei renale, a gravidelor
sau femeilor care alapteaza).

Eliminarea depinde de proprietatile toxicelor, de

concentratiile si de legaturile lor in diferite compartimente ale organismului. Poate

exista un schimb rapid sau unul lent. Schimbul rapid, reprezentnd cca 30% din
2

totalul schimbului, are loc in cazul plasmei si lichidelor organismului, iar

schimbul lent in cazul tesutului adipos, rinichilor, fluidului celular, sistemului
osos si organelor in general. In ordinea descrescnda a ponderii lor, caile de
eliminare a toxicelor sunt: rinichii; bila; aerul expirat; intestinul; saliva;
laptele matern; pielea; parul; placenta.
Calea renala este cea mai importanta, eliminarea fiind realizata prin filtrare
glomerulara, transport activ si difuzie pasiva tubulara. Transportul activ e intalnit
la nivelul tubilor proximali pentru anioni acizi si cationi bazici organici, iar
difuzia pasiva la nivelul tubilor distali pentru toxicele liposolubile si
moleculele mai putin polare. Eliminarea renala e influentata de afinitatea
plasmatica a toxicului, pH-ul urinar si integritatea functiei renale.
Calea biliara de eliminare e utilizata de substantele puternic polare, compusii
cu greutate moleculara peste 300 (cele cu greutate moleculara sub 300 utilizeaza
calea renala), si de combinative anionice si cationice legate de proteinele
plasmatice. Transportul transmembranar este activ.
Calea respiratorie e utilizata de gazele si compusii volatili, uneori si
nevolatili.Calea intestinala de eliminare este minora.Prin saliva se elimina unele
metale grele ca plumbul, mercurul, cuprul, arsenul, difuziunea fiind pasiva. Prin
laptele matern se elimina unele metale grele ca plumbul, mercurul sau arsenul, ca
si unele substante liposolubile din clasa pesticidelor, solventilor organici fi
metabolitilor acestora. Calea cutanata implica transpiratia ca mijloc de
eliminarea a unor toxice. Prin par se elimina unele metale grele, arsenul s.a.
Transplacentar, prin difuziune pasiva si activa, trec gaze si lichide volatile ca
alcoolul, eterul s.a., unele substante hidrosolubile ca sarurile de plumb, mercur,
arsen si fosfor, precum si unele substante liposolubile ca benzenul, benzina s.a.
3. Combaterea metalelor grele din organism
Metalele sunt o categorie majora de toxine ce reprezinta o amenintare serioasa
asupra sanatatii, prin expunerile la locul de munca si in mediul de viata. Unele

metale, cum ar fi cuprul si seleniul, sunt esentiale pentru functia meolica normala
la concentratii mici ( modulul 80), dar sunt toxice la nile crescute de expunere.
Altele, cum ar fi plumbul si mercurul, sunt xenobiotice si teoretic sunt
capabile sa exercite efecte toxice la orice nil de expunere. Ingestia de compusi ce
contin mercur organic este urmata de diaree, tenesme si formare de cule la nivelul
tractului gastrointestinal superior. Doza fatala de mercur organic este estimata la
10-60 mg/kg.P

Neurotoxicitatea consecutiva expunerii la mercur organic se

caracterizeaza prin: parestezii; tulburari ale vederii periferice, auzului, gustului si

mirosului; vorbire ingreunata, insilitate a mersului si membrelor; astenie
musculara; iriilitate; pierderea memoriei; depresie. in general, asemenea simptome
debuteaza la doze peste 1,7 mg/kg. Agentii chelatori cei mai eficienti sunt
dimercaprolul, succimerul si penicilamina, care prezinta grupe active mono- si
ditiol. Intoxicatia acuta cu mercur anorganic poate fi tratata cu dimercaprol in doze
care nu depasesc 24 mg/kg zilnic, administrate intramuscular in mai multe doze.
Tratamentul se imparte in cure de cate 5 zile, separate de cateva zile de pauza.
Forma W-acetil a penicilaminei este, de asemenea, utila la doze de 30 mg/ kg
zilnic, in doze dizate. Dializa peritoneala, hemodializa si hemodializa
extracorporala regionala cu complexare cu succimer au fost utilizate cu un oarecare
succes in tratamentul pacientilor cu insuficienta renala.
Intoxicatia cronica cu mercur organic este cel mai bine tratata cu W-acetil
penicilaminae langa cele patru metale discutate in detaliu in acest modul, mai
merita mentionate alte cateva.

Aluminiul contribuie la encefalopatia intalnita la

pacientii cu boala renala sera supusi dializei ( modulul 354). Nile crescute de
aluminiu se gasesc in retelele neurofibrilare din cortexul cerebral si hipo-campusul
pacientilor cu boala Alzheimer, ca si in apa poila si solul zonelor cu o incidenta
neobisnuit de mare a bolii Alzheimer. Dovada experimentala si epidemiologica
pentru legatura dintre aluminiu si boala Alzheimer continua totusi sa ramana relativ
slaba, si nu se poate trage concluzia ca aluminiul este un agent cauzator sau un
factor contribuant in bolile neurodegenerati. Cromul hexavalent este coroziv si
sensi-bilizant. Muncitorii din industria producatoare de cromati sau pigmenti de
4

crom prezinta in mod clar un risc excesiv de cancer pulmonar. Introducerea de

clorura de cobalt ca fortifiant in bere a condus la aparitia de cardiomiopatii fatale
printre consumatorii consecnti. Expunerea datorata ocupatiei (de exemplu, a
anumitor mineri, producatori de baterii uscate si sudori cu arc electric) la mangan
poate cauza un sindrom parkinsonian in decurs de 1 -2 ani, incluzand probleme de
mers, insilitate posturala, o ura imobila, lipsita de expresivitate, tremor si
simptome psihiatrice. Expunerea la nichel induce un raspuns alergic, iar inhalarea
de compusi pe baza de nichel cu hidro-solubilitate scazuta (cum ar fi subsulfura de
nichel si oxidul de nichel) la anumite locuri de munca este asociata cu un risc
crescut de cancer pulmonar. Supraexpunerea la seleniu poate provoca iritatia locala
a sistemului respirator si a ochilor, iritatie gastrointestinala, hepatita, pierderea
parului, depigmentare si distrugerea nervilor periferici. Muncitorii expusi anumitor
forme organice de cositor (in particular derivati trimetil si trietil) dezvolta
perturbari psihomotorii incluzand tremor, convulsii, halucinatii si comportament
psihotic.
n sfrit, taliul, care este component al unor insecticide, aliaje metalice si artificii,
este absorbit atat prin piele, cat si prin ingestie si inhalare. Intoxicatia sera are loc
dupa ingestia unei singure doze > 1 g sau > 8 mg/kg. Greata si voma, durerea
abdominala si hematemeza preced confuzia, psihoza, sindromul cerebral organic si
coma. Taliul este radioopac. Inducerea vomei sau spalatura gastrica sunt indicate
in primele 4-6 h de la ingestia acuta; albastrul de Prusia previne absorbtia si se
administreaza oral in cantitati de 250mg/kg in doze fractionate. Spre deosebire de
alte tipuri de intoxicatii cu metale, intoxicatia cu taliu poate fi mai putin sera cand
se foloseste carbune activ pentru a-i intrerupe circuitul enterohepatic. Alte masuri
includ diureza fortata, tratamentul cu clorura de potasiu (care imbunatateste
excretia renala a taliului) si dializa peritoneala.
ntr-adevar, o mare parte a cercetarilor este in prezent concentrata asupra
contributiei expunerii de nil scazut la metale xenobiotice in bolile cronice si
modificarile subtile ale sanatatii ce pot avea consecinte semnificative asupra
sanatatii publice.
5

Cea mai importanta componenta a tratamentului in intoxicatia cu metale este

intreruperea expunerii. O alta componenta o constituie folosirea agentilor chelatori,
utili pentru a lega metalele in compusi ciclici sili cu toxicitate relativ redusa si
pentru a imbunatati excretia acestora. Principalii agenti chelatori sunt
dimercaprolul (British Anti-Lewisite; BAL), edetat (EDTA), succimer (DMSA,
acid dimercaptosuccinic) si penicilamina; utilizarea lor specifica depinde de
metalul implicat si de loul clinic. Carbunele activ nu leaga metalele si deci are o
utilitate limitata in cazul ingestiei acute de metale. Intoxicatia acuta cu arsenic prin
ingestie are ca rezultat cresterea permeabilitatii vaselor mici si inflamatia si
necroza mucoasei intestinale; aceste modificari se manifesta prin gastroenterita
hemoragica, pierdere de lichide si hipotensiune. Ulterior se poate dezvolta
cardiomio-patia, insotita de anomalii electrocardiografice. Simptomele includ
greata, varsaturi, diaree, durere abdominala, delir, coma si convulsii. Respiratia
poate avea miros de usturoi. Se pot dezvolta necroza tubulara acuta si hemoliza.
Doza letala raportata a arsenicului variaza de la 120 la 200 mg la adulti si este de 2
mg/kg la copii. Hidrogenul arseniat (forma gazoasa, arsina) cauzeaza hemoliza
severa in 3-4 ore de la expunere si poate duce la necroza tubulara acuta si
insuficienta renala. In intoxicatia cronica cu arsenic, debutul simptomelor apare la
2-8 saptamani. Aspectele tipice constau in modificari ale tegumentului si unghiilor,
cum ar fi hipercheratoza, hiperpig-mentare, dermatita exfoliativa si liniile Mees
(striuri transverse de culoare alba ale unghiilor de la maini); polinevrita senzoriala
si motorie, care se manifesta prin amorteli si furnicaturi cu distributie "in manusa si
soseta\", scaderea fortei musculare la nivelul extremitatilor si tetraplegie; si
inflamatia mucoasei respiratorii. Dole epidemiologice au sugerat o posibila
legatura intre consumul cronic de apa continand arsenic in concentratii care variaza
de la 10 la 1820 ppb cu vasospasm si insuficienta vasculara periferica culminand
cu "boala picioarelor negre\", o situatie clinica care consta in gangrena ce afecteaza
extremitatile. Expunerea cronica la arsenic este, de asemenea, asociata cu un risc
mult crescut de cancer al pielii si posibil de cancer pulmonar, hepatic
(angiosarcom), al cii urinare, al rinichiului si al colonului. Agentul chelator de
6

electie este dimercaprolul si se administreaza intramuscular intr-o doza initiala de

3-5 mg/kg dupa urmatoarea schema: la fiecare 4 ore timp de doua zile, la fiecare 6
ore in a treia zi si ulterior la fiecare 12 ore timp de 10 zile. (Se poate inlocui si cu
un agent chelator oral.) Uneori, succimerul este o alternativa eficace, mai ales daca
apar reactii adverse la dimercaprol (cum ar fi greata, varsaturi, cefalee,
hipertensiune arteriala si convulsii). In cazurile de insuficienta renala, dozele
trebuie ajustate cu atentie si poate fi necesara hemodializa, pentru a indeparta
complexul agent chelator - arsenic. Inhalarea acuta a unor doze mari de cadmiu
poate cauza iritare severa respiratorie cu durere toracica de tip pleuritic, dispnee,
cianoza, febra, tahicardie, greata si edem pulmonar necardiogen amenintator de
ata. Debutul simptomelor poate fi intarziat cu 4-24 ore. Nivelul zilnic al excretiei
de cadmiu de catre persoane fara expunere cunoscuta la cadmiu este, de obicei,
sub 10 nmol/1 (1 [ig/1 sau 1 /g de creatinina). Acest nivel creste intrucatva cu
varsta si fumatul. Terapia chelatoare nu este utila si folosirea dimercaprolului este
contraindicata, deoarece acest agent poate exacerba nefrotoxicitatea. Pilonii
principali ai tratamentului constau in etarea expunerii suplimentare si terapia
suportiva (incluzand tamina D daca exista osteomalacie).
4. Agenti chelatari in combaterea metalelor toxice. Pinicilina
Penicilamina este un chelator care formeaza complexe solubile si netoxice cu
ionii de cupru, mercur, plumb, fier, arsenic, calciu, zinc, cobalt, aur. Formeaza
complexe solubile cu cistina si poate fi utilizat in cistinurie. Are actiune asupra
sistemului imun (inhiba functia de helper a T-limfocitelor, hemotaxia neutrofilelor
si eliminarea enzimelor lizosomiale ale acestor celule, creste activitatea
macrofagelor). Afecteaza sinteza colagenului prin scindarea legaturilor dintre
moleculele nou sintetizate de tropocolagen. Este antagonist al piridoxinei (vitamina
B6).Boala Wilson este determinata de o tulburare in metabolismul cuprului, ce
conduce la acumularea acestuia in diferite organe si tesuturi. Cel mai frecvent,
cuprul se depune in ficat si creier, dar si alte organe pot fi afectate. Articolul de fata

prezinta modificarile patologice produse de depozitarea cuprului in diferite organe,

cat si posibilitatile de tratament in boala Wilson, disponibile la ora actuala.
Boala Wilson este o afectiune ereditara, cu potential letal, determinata de o
tulburare in metabolismul cuprului ce conduce la depunerea acestuia in diferite
tesuturi si organe. Incidenta bolii a fost estimata la aproximativ 1 la 30.000.
Cuprul in cantitati mici este esential pentru viata, fiind elementul costitutiv al unor
enzime importante, dar daca este prezent in exces devine toxic pentru tesuturi.
Sunt cunoscute doua boli legate de tulburari in metabolismul cuprului: boala
Menkes, un defect X-linkat in care este afectat transportul cuprului din intestin si
boala Wilson, caracterizata de depozitarea in exces a cuprului, datorata excretiei
necorespunztoare. (2)
Boala Wilson se transmite autosomal recesiv, gena anormala fiind reprezentata de
ATP7B, situata pe bratul lung al cromozomului 13, gena care codifica o proteina
transportoare a cuprului. Au fost descrise aproximativ 80 de mutatii la nivelul
genei ATP7B, cele masive care produc o distructie completa a genei conduc la
formele severe de boala. (2,4).
Defectul metabolic in boala Wilson duce la blocarea mecanismului de excretie a
cuprului in bila, acesta acumulandu-se in exces. Pe masura ce capacitatea
hepatocitelor de depozitare este depasita, cuprul este eliberat in sange, de unde
ulterior se acumuleaza in alte tesuturi.Consecintele patologice ale acumularii
cuprului apar initial in ficat, unde se pot observa la microscopul electronic, dar nu
exista aspecte patognomonice bolii Wilson.Tratamentul in boala Wilson este in
principal medicamentos si se bazeaza pe chelatori de cupru, care leaga cuprul si ii
cresc excretia. Tratamentul trebuie initiat din momentul diagnosticarii pacientului,
chiar daca acesta este asimptomatic. Tratamentul cu chelatori de cupru se face toata
viata, in doze variabile, in functie de necesitatile pacientului.Dieta pacientilor cu
boala Wilson are in vedere evitarea alimentelor cu continut ridicat de cupru, cum ar
fi: organele, fructele de mare, ciupercile, nucile, ciocolata. Pacientii trebuie sa evite
consumul

de

alcool

si

medicamentele

cu

efecte

potential
8

hepatotoxice.Penicilamina a fost primul chelator de cupru folosit. Efectele adverse

semnificative au facut sa fie mai putin utilizata astazi, in favoarea chelatorilor mai
noi si mai putin toxici. Penicilamina se administreaza pe cale orala, doza initiala la
adult este de 1 g/zi si de 0,5 g/zi la copii, administrata la distanta de mese. Pentru
evitarea efectului antipiridoxinic al penicilaminei, se asociaza administrarea de
vitamina B6 in doza de 25 mg/zi. (1,3 Dimercaprolul este considerat medicament
de ultima alegere, fiind administrat in cazurile refractare la terapia cu penicilamina
sau trientina sau care au prezentat reactii adverse importante ce au impus oprirea
tratamentului. Se administreaza intramuscular in doza de 3-5 mg/kg. Este
contraindicat in caz de hipersensibilitate, deficit de G-P-6-PD sau terapie
concomitenta cu suplimente ce contin fier.(4)
Dimercaprol

EDTA
Prin ce se remarca Provita Nutrition EDTA Chelatat Disodic Micronizat in
tablete gasto-rezistente? Cum EDTA simplu nu este tolerat de organism, exista 3
forme chimice de EDTA folosite in scopuri terapeutice: Disodiu, Calciu-Disodiu si
Dicalciu. Dintre acestea, Forma disodica este cea mai biodisponibila si cea mai
eficienta din punct de vedere terapeutic dar este si cea mai scumpa si greu de
tabletat. Mai mult, forma Chelatata disodic, adica nu combinata chimic ci legata
prin chelatare este cea mai avida de calciu, pierzand usor legatura cu sodiul in
schimbul calciului si al metalelor grele. Prin micronizare (reducerea la particule de
dimensiuni micronice), biodisponibilitatea este marita si mai mult prin realizarea
unui contact mai mare si mai intim cu calcefierile arteriale. Tabletele sau capsulele
obisnuite se dizolva rapid in stomac unde o mare parte a EDTA-ului este distrusa
9

de catre sucul gastric foarte acid, conducand pe langa reducerea efectului

terapeutic si la unle efecte nedorite cum ar fi arsurile, discomfortul stomacal sau
starea de voma. Tabletele Provita sunt acoperite cu 8% wt film gastrorezistent
suficient de gros pentru a impiedica dizolvarea tabletei in stomac timp de
minimum 2 ore, timp suficient ca aceasta sa treaca prin duoden in intestinul
subtire. Astfel, tableta ajunge intacta in intestin unde se desintegreaza rapid sub
actiunea bilei si sucului intestinal. Eliberarea EDTA-ului direct in intestin nu
numai ca ii mareste biodisponibilitatea la maxim (deci si efectul terapeutic) dar
elimina complet si efectele stomacale nedorite. Adaosul de Acid Malic are un efect
sinergic datorita afinitatii lui deosebite pentru metalele grele, in special Aluminiul
atat de prezent in apa, chiar si in asa zisa "apa plata".
EDTA:

Dizolva si previne formarea cheagurile de sange, cauza a accidentelor

vasculare

Dizolva si elimina calciul depus pe peretii vaselor de singe, cauza

aterosclerozei

Elimina si previne agregarea plachetara, cauza ingrosarii sangelui

Regleaza metabolismul calciului eliberand calciu din calcefieri si facandu-l

disponibil pentru a fi depus in oase si dinti.

Dizolva si elimina cochiliile nano-bacteriilor care ne omoara treptat

Dizolva si elimina metalele grele acumulate pe vasele de singe si in restul

organismului

Elimina toxine acumulate in organism

Imbunatateste circulatia sanguina a creierului

Efecte vizibil pozitive asupra prostatei, rinichilor, ficatului, circulatiei

sanguine periferice

Intareste sistemul imunitar

10

CINE ARE NEVOIE?

Practic, toate persoanele de la virsta de 18-20 ani in sus au organismul intoxicat
cu Calciu si metale grele (in special mercur, plumb si cadmiu). EDTA este necesar
pentru toate persoanele care sufera de, sau sunt predispuse la: infarct miocardic,
atac de cord, congestii cerebrale, hipertensiune arteriala, impotenta, ateroscleroza,
colesterol marit, vene varicoase, osteoporoza, oboseala mintala, artoza, reumatism.
Pe masura ce imbartanim colesterolul, metalele grele si calciul se acumuleaza
pe peretii interiori ai sistemului circulator. Aceste depuneri se diagnosticheaza sub
diferite denumiri: ateroscleorza, intarirea arterrelor, arterioscleroza etc. Cu timpul
aceste depuneri obtureaza partial sau chiar total circuitul sanguin. Tesuturile
organelor interne nu mai primesc suficient oxigen si nutrienti conducind la o
functionare defecuoasa sau chiar incetarea functionarii organului respectiv. Daca
obturatia este la inima atunci se produce infarctul sau atacul de cord. Daca
obturatia este la creier se produce congestia cerebrala. Dar organele afectate nu
sunt numai inima si creierul. Si celelalte organe sunt afectate in aceeasi masura ca
de exemplu ficat, rinichi, organele sexuale, etc.
In toamna anului 2004 NASA a dezvaluit ca toti astronautii Americani sufera
de probleme de calcefiere in intreg organismul si ca aceata calcefiere se datoreaza
unor microorganisme extrem de mici care au fost denumite nano-bacterii
(nanobacterium). Cercetarile efectualte la Universitatea din British Columbia,
Vancouver, Canada au aratat ca nano-bacteriile, desi foarte mici (sub 90 nanometri)
se divid in mod continuu si normal in interiorul organismului uman in conditii
terestre iar in conditii de imponderabilitate se inmultesc uimitor de repede. De aici
calcefierea mai rapida a cosmonautilor. Practic toate organele si articulatiile sunt
afectate de nano-bacterii si depuneri de calciu cu efecte degeneratorii cronice si
acute. Iata unde se constata aglomerari de calcefieri in organismul uman

11

Nano-bacteriile sunt micro-organisme de peste 100 de ori mai mici decit

bacteriile obisnuite care se imbraca intr-o cochilie calcinoasa, rezistind astfel
tuturor tratamentelor medicale conventionale. Ele trec neobservate in analizele de
laborator obisnute. Nano-bacteriile se ataseaza tuturor organelor interne, in special
pe peretii vaselor sanguine, fiind responsabile astfel pentru deteriorarea continua a
starii de sanatate prin afectarea organelor respective. Nano-bacteriile au o afinitate
deosebita pentru peretii vaselor sanguine unde formeaza micro-placi calcaroase, in
faza incipienta sub forma unor clusteri (aglomerari blobulare) iar apoi, prin
depuneri de colesterol, fibrina si elemente celulare formeaza ateromul (obstructia
12

vasculara) caracteristica aterosclerozei.Totodata, organismul uman modern contine

depozite de metale grele si alte chimicale acumulate prin ingerare ca urmare a
poluarii mediului, chimizarii agriculturii si a industrializarii productiei de alimente.
Acestea au un efect degnerativ si carcinogen asupra organelor in care se
acumuleaza.
5. Algele marine si rolul lor in detoxifiere

Algele marine sunt un nutriment natural cu

nenumarate efecte benefice asupra sanatatii, si reprezinta remediul natural pentru
eliminarea metalelor grele din organism, precum Mercurul sau Plumbul.
Acidul alginic, continut de algele marine, actioneaza in mod detoxifiant si
depurativ in toate patologiile legate de intoxicatia cu metale grele.
Iarna, detoxifierea organismului este mai mult decat necesara!
Numeroase alimente consumate in sezonul rece, pestele, in special tonul, multe
medicamente si vaccinuri contin metale grele, precum Plumbul si Mercurul.
Problema este ca in timp, aceste metale se acumuleaza in organism provocand
afectiuni grave ca orbirea, deteriorarea coordonarii nervoase, anomalii psihice,
afectiuni cardiovasculare, cancer si uneori efecte extrem de grav cum ar fi decesul.
Detoxifierea presupune eliminarea substantelor toxice din organism. Acest lucru
se poate face printr-o dieta sau prin consumul anumitor plante sau fructe cu efect
detoxifiant, cum sunt urzicile, planta de trei frati patati, musetelul, etc.
13

 Dietele de detoxifiere alunga oboseala corpului cauzata de substantele toxice

aflate in alimentele pe care le consumam.
Una dintre cele mai eficiente metode de detoxifiere a organismului este consumul
unor mixuri din plante medicinale si alge marine, mixuri obtinute cu ajutorul
procedeului Decottopia (extragerea substantelelor esentiale din plante, fara a le
distruge proprietatile curative). Acest procedeu este secretul unei minoritati
protestante din zonele piemonteze Langhe, din Italia, a devenit patrimoniul unei
familii de cultivatori de plante medicinale.
Specialistii in nutritie au demonstrat ca algele marine reprezinta, pe langa un
nutriment natural cu nenumarate efecte benefice asupra sanatatii, remediul natural
pentru eliminarea metalelor grele din organism, precum Mercurul sau Plumbul.
Alga numita Durvillea antarctica este cea ce contine acid alginic in proportie de
48%, fiind cea mai eficienta in stoparea radicalilor liberi responsabili cu procesul
de imbatranire si degenerare a celulelor.
Actiunea acidului alginic se manifesta prin absorbtia substantelor nocive ce se
gasesc in radicalii liberi si ajuta la eliminarea lor, evitand astfel inmagazinarea lor
in structurile osoase.
Acidul alginic si sarurile minerale continute de Durvillea antarctica, precum
seleniul, zincul, magneziul, calciul, asociate cu plante precum Ridichea-neagra,
Menta, Lemnul-dulce, Anghinarea, Coada-calului, Brusturele, Papadia, Rubarba,
Ghintura-galbena, Roinita, China, Ienuparul, Pir-tarator, Socul, Anasonul,
Patrunjelul, Strugurii-ursului si Unguras au o eficienta actiune antioxidanta,
actionand in prevenirea problemelor cardiocirculatorii, hepatice si in nefropatii .

14

6. Bibliografie
1. http://www.informatiiprofesionale.ro/productie/service/combaterea-metalelorgrele-din-organism/
2. http://www.medicultau.com/afectiuni-cauzate-de-muscaturi-de-reptile-siinocularea-de-venin-de-catre-vietati-marine/pericole-specifice-din-mediulambiant-si-ocupationale/mercurul.php
3.

http://www.scritube.com/medicina/NOTIUNI-GENERALE-DE-

TOXICOLOGI94163.php
4. http://www.medicultau.com/afectiuni-cauzate-de-muscaturi-de-reptile-siinocularea-de-venin-de-catre-vietati-marine/pericole-specifice-din-mediulambiant-si-ocupationale/intoxicatia-cu-metale-grele.php
5. http://www.medicultau.com/afectiuni-cauzate-de-muscaturi-de-reptile-siinocularea-de-venin-de-catre-vietati-marine/pericole-specifice-din-mediulambiant-si-ocupationale/arsenicul.php
http://www.medicultau.com/afectiuni-cauzate-de-muscaturi-de-reptile-siinocularea-de-venin-de-catre-vietati-marine/pericole-specifice-din-mediulambiant-si-ocupationale/cadmiul.php
15

6. EDTA Chelation: A Misunderstood Therapy for Atherosclerosis and Other

Diseases, by Ward Dean, MD, August 1997, VRP Library.
7. Harman, D. The biologic clock: The mitochondria? J Am Geriatr Soc, 1972;
20: 145-147.
8. These papers, The correlation between EDTA Chelation Therapy and
improvement in cardiovascular function: A Meta-Analysis, and EDTA Chelation
Treatment for vascular disease: A Meta-Analysis using unpublished data, both by
L.T. Chappell and J.P. Stahl, were published in the Journal of Advancement in
Medicine in 1993 and 1994.

16