Sunteți pe pagina 1din 9

Despre iubirea crestina

I.
Iubirea crestina, iubirea de Dumnezeu si curata iubire de sine
- Iubirea (agape, eros) este insasi esenta vietii crestine (Dumnezeu este iubire I In 4, 8, 16).
- Sfantul Maxim Marturisitorul: Multi au spus multe despre dragoste, dar numai cautand-o printre
ucenicii lui Hristos o vei afla. Caci numai ei au avut Dragostea cea adevarata ca invatator al
dragostei.
- Iubirea e insumare si plinire a intregii vieti crestine. E cea dintai si marea porunca, pe care se
intemeiaza si in care se cuprind toata Legea si Prorocii. Cel e are iubire a implinir dintr-odata toate
poruncile, pentru ca iubirea e ca un rod si un san al lor.
- Hristos este arhetipul virtutilor si prin virtuti omul se face asemenea lui Hristos. Deci, putem socoti
iubirea drept cap al barbatului ajuns la masura varstei in Hristos.
- Iubirea se arata in trei chipuri, toate infratite: iubirea lui Dumnezeu, iubirea aproapelui si iubirea
curata de sine.
- Numim iubire dragostea de Dumnezeu, de oameni, de lucruri; spunem iubire si dragostei trupesti, si
celei duhovnicesti si sfinte. Insa, iubirea crestina e de un alt soi: este o stare sfanta in care e de fata si
lucreaza intreaga faptura a omului.

1. Iubirea crestine iubire de aproapele


- Iubirea de aproapele este iubirea de oameni, a tuturor, fara deosebire. Porunca de a ne iubi vrasmasii
arata cu adevarat ca se cuvine sa-i iubim pe toti, pana la unul. Acesta si este insemnul iubirii crestine.
Prietenii lui Hristos iubesc din inima pe toti. Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iubeste pe
toti oamenii la fel: pe cei buni ca prieteni, iar pe cei rai ca pe niste vrasmasi, facandu-le bine, rabdand
indelung si suferind cele ce vin de la ei Sfantul Maxim.
- A-i iubi pe toti la fel inseamna nu numai sa nu fie vreunul trecut cu vedera si fiecare sa fie statornic
iubit, ci toti sa fie iubiti, in toata vremea, cu cea mai vie iubire.
- Iubirea de aproapele, una dupa firea sa, are multe si felurite chipuri, dupa multimea virtutilor
inmanuncheate in ea. Aceasta o arata Sfantul Apostol Pavel: Dragostea indelung rabda; dragostea
este binevoiroare... (I Cor. 13, 4-7).
- Oglinzi ale iubirii se fac bunavointa, bunatatea, blandetea, mila, facerea de bine. Iubirea se arata in
sufletul smerit, rabdator, iertator, credincios, nefatarnic.
- Potrivit poruncii lui Hristos, omului i se cere sa-si iubeasca aproapele ca se sine insusi. Iubirea se
arata in acestea doua: sa nu-i faci celui de langa tine ceea ce nu voiesti sa ti se faca si sa-i faci ceea ce
tu ai vrea sa ti se faca.
- Sfantul Apostol Pavel: Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii (Rom 13,
10). Sfantul Apostol Pavel si in urma lui toti Sfintii Parinti ne indeamna sa nu necajim pe aproapele,
fie cu lucrul sau cu cuvantul, nici sa gandim ceva rau despre el.
- Insusi Domnul spune: Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi sa faceti lor (Mt 7,
12). Omul trebuie sa se simta infratit cu toti si gata sa-i ajute, urmand cuvantului apostolesc: Purtativa sarcinile unii altora si asa va-ti implini legea lui Hristos (Gal. 6, 2) si sa se face slujitorul lor. Iar
ajutor inseamna sa-i dai tot ce-i lipseste: bani, hrana, haine; si nici de sufletul lui sa nu uiti; de s-a
instrainat de Dumnezeu, in orice chip indeamna-l sa se intoarca la El. Ajuta-l, dar, cu vorba, cu
slujirea si mai cu seama cu rugaciunea.
- Intaiul temei al iubirii de aproapele este imitarea lui Dumnezeu pe cat ii sta omului in putinta. Sa
avem drept icoana a simtirii fata de cei de-o fire cu noi iubirea pe care fiecare dintre Persoanele
Preasfintei Treimi o are pentru celelalte doua (iubirea Tatalui, Care pe Fiul Sau L-a dat pentru noi;
iubirea Fiului, Care de bunavoie S-a intrupat, a patimit si aprimit sa fie rastignit; iubirea Sfantului
Duh, Datatorul Iubirii celei dumnezeiesti, Izvorul iubirii pe care oamenii o au unul fata de altul si al
iubirii lor de Dumnezeu).

Iubirii desavarsite i se cere sa iubeasca pe toti oamenii la fel, pentru ca asa ii iubeste pe ei
Dumnezeu. Iubirea crestineasca arde pentru toti oamenii la fel, pentru ca sunt cu totii de o faptura si
de o seama. Pentru aceasta se cuvine sa ne iubim din tot sufletul unul pe celalat.
Toti oamenii au una si aceeasi fire duhovniceasca, de aceea, dupa cum talcuieste Sfantul Antonie cel
Mare, cel ce pacatuieste fata de fratele pacatuieste fata de sine; cel care face bine fratelui, siesi isi
face bine.
Esenta spirituala care intemeiaza unitatea fundamentala a neamului omenesc este chipul lui
Dumnezeu, insemnul propriu firii omenesti, pe care fiecare om il poarta in sine, prin care este si se
numeste om. Pentru aceasta, a-l iubi pe aproapele inseamna a-L iubi pe Dumnezeu prezent in acela
prin chipul Sau.
Asadar, iubirea de aproapele este strans legata de iubirea lui Dumnezeu si se arata in a-l iubi pe el
de dragul lui Dumnezeu, in numele Sau, privindu-l si cinstindu-l pentru ca este faptura lui
Dumnezeu, prin fire dupa chipul Lui si harazit asemanarii cu El. Iubirea de aproapele inseamna a-l
iubi de acesta in Domnul si totodata a-L iubi pe Domnul in el.
Iubirea de aproapele are pret numai daca e legata de iubirea lui Dumnezeu. intru aceasta cunoastem
ca iubim pe fiii lui Dumnezeu, daca iubim pe Dumnezeu si implinim poruncile Lui (I In 5, 2). Deci,
iubirea aproapelui vine in urma iubirii lui Dumnezeu!
Iubirea lui Dumnezeu este marea si cea dintai porunca, iar cea de aproapele e a doua. Sfintii parinti
amintind aceasta ordine, ne invata sa ne ferim de a o pune pe una in locul celeilalte, iubind pe
aproapele fara sa tinem seama de dragostea lui Dumnezeu. Sfantul Isaac Sirul Frumoasa si vrednica
de lauda ese iubirea aproapelui, cand rija ei nu se desface de iubirea de Dumnezeu.
Iubirea de aproapele nu e sorbita si mistuita de iubirea datorata lui Dumnezeu, asa incat, daca-L
iubim de Dumnezeu, putem lepada dragostea de aproapele. Caci in iubirea de Dumnezeu e si iubire
de aproapele, si sete de ea, ca unele ce sunt nedespartite. Iubirea lui Dumnezeu nu se margineste la
iubirea fratelui, si nici iubirea de frate nu se margineste la iubirea lui Dumnezeu, pentru fratele nostru
are o libertate si o viata menite nu stingerii in Dumnezeu, ci desavarsirii in El, prin har, pentru vecie.
Dragostea de aproapele, ca si dragostea de Dumnezeu, nu va avea sfarsit. Totusi, iubirea este una
dupa fire, inceput si tel: de la Dumnezeu izvoraste, si la Dumnezeu tinteste.

2. Iubirea de Dumnezeu prima veriga a iubirii de aproapele


- De vreme ce iubirea de aproapele este atat de strans legata de iubirea lui Dumnezeu, se cere sa stim
bine ce este si cum se arata dragostea de Dumnezeu.
- Indeobeste se crede ca dragostea de Dumnezeu e un simblu simtamant, dar nu-i asa. Se arata, e drept,
mai intai ca simtire a inimii, aprinde mai intai puterea de a dori si de a iubi a omului, dar nu se
opreste aici; ii cuprinde intreaga fiinta, ii misca toate puterile lui.
- Citindu-i pe Sfintii Parinti, observam ca ei vorbesc putin despre iubire, care e insasi inima credintei
noastre. Iubirea nu sta in frumoasa graire, ci in faptele cele bune ale omului launtric si ale celui din
afara. Iubirea, cu chipul ei ceresc, e o negraita taina. Iubirea de Dumnezeu se arata in implinirea voii
sale, in ascultarea de poruncile lui, care sunt invataturi ce infatiseaza si propovaduiesc o vietuire
noua, a carei pilda ni S-a facut Hristos si pe care virtutile o arata luminat.
- A grai depre implinirea poruncilor inseamna a grai despre iubire si necontenita stradanie a omului de
a apropia de Dumnezeu si a vietui in Hristos!
- Iubirea de Dumnezeu sta in lucrarea tuturor poruncilor, dar mai intai de toate a iubirii de Dumnezeu
si apoi a iubirii de aproapele. Iubirea de aproapele nu poate fi despartita de iubirea de Dumnezeu, si
numai asa e iubire adevarata, din iubirea de Dumnezeu nu poate lipsi iubirea aproapelui, nedespartite
fiind.
- Iubirea de aproapele se arata ca urmatoare si implinitoare a iubirii de Dumnezeu. Cel ce iubeste pe
Dumnezeu cu siguranta iubeste si pe aproapele Sfantul Maxim. Daca nu-L iubim pe Dumnezeu nu
putem sa-l iubim pe aproapele. Cel ce nu iubeste pe aproapele nu pazaste porunca,. Iar cel ce nu
pazeste porunca nice pe Domnul nu-L poate iubi. Iubirea fratelui este marturia iubirii de Dumnezeu.

Iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele sunt nedespartite precum verigile unui lant. Cu cat se
apropie oamenii mai mult unul de altul prin iubire, cu atat se apropie mai mult de Dumnezeu. Si tot
asa, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu prin iubire, cu atat se apropie mai mult unul de altul.

3. Iubirea curata de sine a doua veriga a iubirii


- Iubirea cestina e mai intai de toate iubire de Dumnezeu si apoi, nedespartita de aceasta, iubire de
aproapele. Iubirea crestina implica, asadar, iubirea de sine sau filautia (philautia). Este vorba,
bineinteles, de philautia duhovniceasca, nu de acea philautie, care potrivit Sfintilor Parinti e prima
intre patimi si nascatoarea lor (philautie trupeasca, rea sau patimasa).
- Philautie patimasa este dragoste de sine in chip trupesc, narcisist, egoist, fara Dumnezeu.
- Philautie virtuoasa este iubire de sine in chip duhovnicesc, in Dumnezeu, de dragul Sau, omul
stiindu-se faptura a Sa, menit asemanarii cu El, starii de fiu al Lui prin infiere si dumnezeu prin har.
- Iubirea duhovniceasca de sine sau philautia virtuoasa, se arata aici implinitoarea celei dintai porunci
aceea de a-L iubi pe Dumnezeu pentru ca a se iubi pe sine in chip duhovnicesc inseamna a se iubi
in Dumnezeu si pentru Dumnezeu.
- Iubirea de Dumnezeu si philautia virtuoasa se cheama una pe alta, caci iubirea de sine a celui ce stie
ca poarta in el chipul lui Dumnezeu il face sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Iar cel ce iubeste pe
Dumnezeu se iubeste pe sine Sfantul Antonie cel Mare.
- Philautia patimasa e alipire a omului de sinea sa chircita, intunecata, care nu vrea sa stie de
Dumnezeu, o biata fantoma, lipsita de adevarata viata. Philautia virtuoasa, dimpotriva, il face pe om
zare deschisa catre Dumnezeu, patrunsa de energiile harului Sau. Una il face pe om, fara macar sa
stie, iubitor de sine in chip vrasmas fata de sine Sfantul Maxim; cealalta il face sa se iubeasca pe
sine cu adevarat pentru ce este dupa adevar: fire care are pe Dumnezeu drept inceput si tel si
persoana chemata sa-si faca in Dumnezeu cereasca firea, prin impreuna-lucrarea cu harul.
- Philautia patimasa e instrainarea omului in sine; philautia virtuoasa e regasire in sine, in Dumnezeu
si regasirea vietii celei adevarate, pierdute prin pacat. Una mana la pacat si atata patimile; cealata
uraste pacatul cel pierzator si e curata de patimile imbolnavitoare de suflet si e lucratoare harnica a
virtutilor care-l fac pe om adevarat si pe potriva firii sale.
- Sfintii Parinti: frumoasa iubire de sine potrivit fiintei si menirii lui duvohnicesti cere din partea
omului alipirea de virtuti sau, mai bine zis, alipirea de Dumnezeu prin implinirea virtutilor.
- Philautia duhovniceasca este usa iubirii de aproapele. Numai de se iubeste omul pe sine cu adevarat,
ca faptura a lui Dumnezeu, in Dumnezeu si pentru Dumnezeu, poate iubi in chip duvovnicesc si pe
fratele sau, cu o iubire neintinata de vreun cuget patimas sau trupesc. Numai asa il iubeste si pe acela
ca faptura creata dupa chipul lui Dumnezeu, menita asemanarii cu El, si frate al sau intru Hristos.
- Sfantul Antonie cel Mare: cel ce se iubeste pe sine si pe ceilalti ii iubeste. Deci, iubirea
duhovniceasca de sine se naste din iubirea de aproapele.
- Ca si iubirea aproapelui si a lui Dumnezeu, iubirea duhovniceasca nu este un lucru firesc. Philautia
virtuoasa trebuie sadita in locul philautiei patimase.
- Philautia trupeasca, fireasca in omul cal cazut, trebuie preschimbata in philautie duhovnicesca. Acest
lucru e cu putinta prin curatirea de patimi!

4. Iubirea rod al vietuirii celei duhovnicesti


- Cele trei chipuri ale iubirii iubirea de aproapele, iubirea de Dumnezeu si iubirea de sine
duhovniceasca nu sunt firescul firii noastre cele cazute, care ne instraineaza de Dumnezeu, de
semeni si ne alipeste de patimi, de sinea pacatoasa si de lume.
- Cele trei chipuri ale iubirii sunt rodul trudnic al multor stradanii si nevointe.
- Iubirea de Dumnezeu se arata in implinirea voii Sale si in ascultarea de porunci; iubirea, se capata
urmand invataturile dumnezeiesti, prin curatirea de patimi si rodind virtuti, caci acesta este rolul
poruncilor si al implinirii lor.

Multimea patimilor se naste din instrainarea omului de Dumnezeu si alipirea de sine si de lume.
Iubire de Dumnezeu, iubirea lumii ori iubirea rea de sine nu pot sta impreuna, si se alunga una pe
alta. Iubirea lui Dumnezeu cere lepadarea oricarei alipiri de lume si de sine.
prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu iubirea aceste lumi rele este vrajmasa iubirii lui
Dumnezeu. Nu e cu putinta sa dobandim iubirea daca nu vom uri lumea
Sfantul Macarie spune ca sfintii sunt atrasi de Hristos, doresc cu multa ardoare numai dragostea Lui
si numai pe El il au inaintea ochilor. De dragul Lui se dezleaga de toata dragostea lumii si arunca
orice legatura pamanteasca. Daca ramane cineva afara din Imparatie este pentru ca nu se leapada de
sine, de toate poftele lumi.
E nu neputinta sa dobandeasca cineva sufletul sau su dragostea cea cereasca a Duhului daca nu se
instraineaza de toate lucrurile acestui veac, cautand numai dragostea lui Hristos.
Deplina lepadare de sine si de lume nu o cere doar iubirea de Dumnezeu, ci si cea a aproapelui.
Iubirea desafarsita a fratelui cere si ea nepatimirea, tot asa cum o cere si iubirea desavarsita a lui
Dumnezeu. Numai atunci cand este omul curat de toata patima il poate iubi pe fratele sau cu o
dragoste duhovnicesca; iar de nu este nepatimitor il va iubi cu dragoste trupeasca si pamantesca,
aprinsa de patimile sale.
Chiar iubirea curata de sine cere lepadarea de sine si de lume. Pentru ca alipiti prin patimi de sinea
cea pacatoasa si de lume traim instrainati de adevarul fiintei noastre, ingrasam omul cel vechi din
noi, in loc sa-l dam mortii, pentru ca sa vietuiasca omul cel nou.
Adevarata noastra fiinta, cea duhovniceasca, iese la iveala, viaza si se implineste pe masura curatirii
de patimi di a vietii in Hristos, potrivit virtutilor; numai asa ia aminte omul la sine, poarta grija de
sufletul sau si se iubeste pe sine ce acea iubire care e dupa voia lui Dumnezeu si de El daruit.
Sfintii Parinti infatiseaza iubirea la capatul sfintelor nevointe ale desavarsirii, ca roada a stradaniei
intregii vieti a omului de a se instraina din lume si a se intoarce la Dumnezeu.
Dragostea, ca toate celelalte virtuti, este un dar al lui Dumnezeu, un har al Preasfantului Duh,
Datatorul iubirii. Iubirea este iesita de la Dumnezeu (I In 4, 7).
Ca sa primeasca omul acest mare dar, trebuie sa si-l doreasca cu toata ardoarea, sa se faca vrednic de
el. Sa-si curateasca inima si mintea prin nevointa omeneasca, insa dumnezeiasca dupa chip. Caci
iubirea, ca orice virtute, este rodul impreuna-lucrarii harului dumnezeiesc cu stradania omeneasca.
In aceasta osteneala a nevointei, prin care omul se intoarce la Dumnezeu, tinde spre El, se curateste
si se deschide harului Sau, mare e lucrarea rugaciunii.
Darul iubirii il primeste omul de la Dumnezeu ca raspuns la rugaciunea sa, impletita cu pazirea
poruncilor. Prin rugaciune si in rugaciune i se descopera omului chipul iubirii, atat de limpede cat e
rugaciunea de curata.
Prin rugaciune creste si se intareste iubirea de semeni si de Dumnezeu. Rugaciunea necontenita face
iubirea statornica. Rugaciunea se arata astfel a fi masura iubirii!

5 Roadele duhovnicesti ale iubirii


-

Sfintii Parinti sustin ca iubirea curateste de patimi, si este izvor de virtuti, finalul ei fiind desavarsirea
omului

Iubirea este baza unirii oamenilor si izvor al vietii

Sfantul Maxim- Dobandirea dragostei este dobandirea lui Dumnezeu

2 Practici caritabile in Biserica Ortodoxa


-

Autorul vrea sa combata parerea gresita, potrivit careia B. O. nu efectueaza actiuni caritabile si
pleaca in acest demers de la exemplul Sf. Vasile- complexul Vasiliada

Se subliniaza importanta actelor caritabile intron mod institutional organizat pentru o mai mare
eficienta, si deasemenea vedem ca in traditia rasariteana milostenia face parte din metanoia

Ni se recomanda sa ne iubim unul pe altul, precum se iubesc personele Sfintei Treimi

Potrivit randuielilor patristice trebuie sa ii iubim pe toti oamenii la fel indifferent de religie, natie, sau
culoarea pielii, deoarece sunt chipul lui Dumnezeu

3 Iubirea de vrajmasi
-

Noul Testament a abrogate legea talionului, si ne-a indicat sa ne iubim vrajmasii, crestinismul fiind
singura religie care cere acest lucru

Vrajmasii sunt reprezentati de prigonitorii nostril si ai Bisericii

3. Iubirea de vrjmai
Dac n subcapitolele anterioare se vorbea despre iubirea de Dumnezeu, despre adevrata iubire de
sine (gr. philoutia) i despre practica caritabil n B.O., n acest capitol se vorbete despre iubirea de
vrjmai, cu toate c multe religii vorbesc de iubirea aproapelui, doar n cretinism se vorbete de iubirea
vrjmailor. N.T difereniindu-se de V.T. datorit iubirii vrjmailor (legea talionului fiind anulat astfel).
Iisus ne nvaa s nu rspundem rului cu ru, ci mai mult, la ru s rspundem cu bine. Porunca dat
de Iisus, de a ne iubii vrjmai este strns legat de porunca de a ne iubii aproapele, ct i de aceea de al
iubii pe Dumnezeu (S iubeti pe Domnul Dumnezeul Tu din toat inima ta, din tot cugetul tu, iar pe
aproapele tu ca pe tine nsui Mc.12,29-30).

I.

Cine sunt vrjmaii notri?

a) Vrjmaii notri sunt n primul rnd oamenii care vor s ne fac ru, care vor s ne vatme, care ne
prigonesc, ne vorbesc de ru (Mt.5,11), care ne blesteam i ne chinuiesc (Lc.6,28), to i cei care se
pornesc mpotriva noastr, adic cei care nu ne iubesc.
b) Vrjmaii notri sunt i cei care prigonesc Biserica, pe Hristos i pe Dumnezeu.

II.

Felul, chipurile i treptele iubirii de vrjmai

Treptele iubirii de vrjmai sunt n numr de 26, aceste trepte au rolul de a ne nv a c multe sunt
laturile iubirii de vrjmai, i c nu este cu putin s o dobndim fr s ne ostenim s le urmm. Astfel Sf.
Ioan Hrisostom identific primele 2 trepte, restul vin din tradiia Patristic i sunt sus inute de sf. Scriptur:
prima treapt, spune Sf. Ioan Hrisostom, e s nu facem noi ceva ru, a 2-a: s nu rspltim rul ndurat cu
un ru mai mare; a 3-a: s nu te rzbuni deloc, lsnd pedeapsa n slujba lui Dumnezeu; a 4-a:s nu te
mpotriveti celui ce-i vrea rul; a 5-a: s nu te mnii pentru cele ce i face vrjmaul, ci ndurnd s dai
dovad de rbdare; a 6-a: s nu te ntristezi pentru necinstirile i batjocurile primite, aa dup cum a fcut i
Mntuitorul n timpul Patimilor. A 7-a: s socoteti batjocora i ocara drept binecuvntare, drept binefacere,
i s-I mulumeti Domnului pentru ele (Fericii vei fi cnd v vor ocr i v vor prigonii), Ava Ioan de
Gaza spune cu privire la acest lucru: ncercarea de la vrjmaini se face spre sporire, iar de suntem
pctoi, spre iertarea pcatelor i ndreptare, spre deprindere i nvarea rbdrii . A 8-a treapt: s ne

lsm de bun voie prad ocrurilor. A 9-a: s doreti s ai parte i de mai mult necjire; a 10-a: s nu
urti pe cei ce-i pricinuiesc suferin; a 11-a: s nu ii minte ru; a 12-a: s nu i vorbeti de ru pe
vrjmai de ru, s nu-i osndim; a 13-a: s nu-i dispreuim; a 14-a: s nu i respingem; a 15-a: gndul la
vrjmai sau la rul pricinuit s nu trezeasc nici cea mia mic tristee; a 16-a: s nu-i judecm defel (Mt.
7,1-3); a 17-a: s-i iertm din toat inima, ca astfel s putem cere n rugciune iertare gre elilor noastre: i
ne iart greelile noastre dup cum iertm i noi -Rugciunea Domneasc. Aceast ultim treapt este
superioar primelor 16, deoarece ne conduce la cmara iubirii de vrjmai. A 18-a: s ne mpcm cu ei; a
19-a: mila fa semeni i mpreun ptimirea cu cei ce ne ursc; a 20-a: ajuns aici omul se roag lui
Dumnezeu ca s nu-l pedepseasc pe cel ce i-a fcut ru; a 21-a: s ne rugm sn ne rugm lui Dumnezeu
pentru ei (rugai-v pentru cei ce v prigonesc Lc.6,28); a 22-a: s i iubeti din suflet pe vrjmai; a 23-a:
s doreti s le faci binele i s le gndeti binele; a24-a: s i socotim pecei ce ne vrjmesc pe aceeai
treapt cu cei ce ne fac binele, s i iubim pe toi la fel: fericit este omul care poate s-i iubeasc pe toi
oamenii la fel Sf. Maxim Mrturisotorul; a 25-a: s ne purtm cu ei ca vedem ca i cu nite prieteni; a 26a: s i iubim pe vrjmai mai mult dect ne iubim pe noi nine.

Temeiurile iubirii s vrjmai

III.

Temeiul iubirii de vrjmai st n porunca dat de Iisus: iubii pe vrjmai votri i facei bine, i
vei fi fiii Celui Preanalt, cci El este bun i cu cei nemulumitori i ri (Lc.6,35-36). Acest temei este
acela al iubirii pe care Dumnezeu o are fa de cei buni sau ri, fa de iubirea pe care o arat tuturor:
binecuvntai pe cei ce v blesteam, facei bine celor ce v ursc. (...) fi i desvr ii precum Tatl vostru
Cel ceresc desvrit este (Mt. 5,44-48). Trebuie aadar s imitm pe Dumnezeu dup puterile noastre,
Hristos dndu-ne chiar pilda vieii Sale, S-a rugat pentru cei ce L-au supus chinurilor, , pentru cei ce L-au
batjocorit, cernd Lui Dumnezeu s-i ierte: Printe iart-le lor, c nu tiu ce fac (Lc. 23,24), i nsui
iertndu-i ca un Dumnezeu ce era. Iisus pe toate le-a primit pentru ca noi s ne mntuim, pentru ca noi s
clcm pe urmele Sale, El ne arat c iubirea de vrjmai este cu putin de mplinit. Sfin ii Prin i ne nva
s ne rugm pentru vrjmai, s ptimim pentru ei , urmndu-L astfel pe Iisus. Iar Sfntul Apostol tefan, pe
cnd era lovit cu pietre, nelund seama la durerea provocat de lovituri spunea: doamne, nu le socoti lor
pcatul acesta!(Fapt. 7,60).

IV.

Cum se ctig iubirea de vrjmai?

Ne st n fire ca pe aproapele care ne iubete i ne ajut s l rspltim napoi cu acela i sentiment,


ns pe vrjmai nu i putem iubi deoarece aceast iubire este o road a Duhului Sfnt. De aceea, ntre
iubirea de vrjmai i iubirea lui Dumnezeu exist o strns legtur, dat fiind faptul c nsui Hristos, de-a
lungul vieii pmnteti, a artat aceeai iubire tuturor fpturilor. Temeiul acestei iubiri este smerenia, i nu
mndria. Dac nu exist smerenie, asupra omului nu se revars harul i puterea de a iubi.

V.

Rodirile duhovniceti ale iubirii de vrjmai

Sfntul Simeon Teologul ne explic faptul c iubirea de vrjmai nu este altceva dect un izvor de
smerenie, o cale ctre contemplaie aa cum afirm i Diadoh al Foticeei, iar Sfntul Maxim spune c ea ne
izbvete de patimile provocate de mnie. Ava Ioan ca i Sfntul Ioan Gur de Aur, spune n repetate
rnduri c iubirea de vrjmai este un mijloc de dobndire a iertrii pcatelor, continund Sfntul Ioan Gur
de Aur c aceast iubire ne face asemenea lui Dumnezeu, pe ct este cu putin.

VI.

Iubirea de vrjmai, semnul i msura desvririi duhovniceti

Pornind de la porunca nti a Domnului, iubindu-ne aproapele putem s o mplinim, pentru c a a


cum spune i Sfntul Ioan Teologul mpreun cu Sfntul Maxim Mrturisitorul, dac iubim pe Dumnezeu,
cu siguran ne iubim i aproapele.
Iubindu-ne aproapele mplinim i ce-a de a doua porunc deoarece nu putem spune c iubim
aproapele att timp ct exist o persoan pe care nu o iubim. Iubirea de vrjma i reprezint dragostea
desvrit.

4. Judecarea aproapelui i judecarea de sine


Judecarea aproapelui este socotit de Sfinii Prini un mare pcat. Chiar dac nu a fost pus de ei n
rndul patimilor de cpetenie, judecarea aproapelui se numr printre marile boli sufleteti deoarece este
pricinuitoare de rele.
Trebuie s ne ferim de orice form de judecare a aproapelui, fie cu gndul, cu cuvntul sau cu fapta
deoarece avem exemplu viu la Sfinii Prini. Ei nu au osndit pe nimeni chiar dac era vinovat ci au cercetat
ca nu cumva s fac i ei aceeai greeal. Tot ei ne nva c omul ar trebui s se judece pe sine i nu pe
altcineva i dac vedem pe cineva c pctuiete, noi s ne rugm pentru persoana respectiv.
Prin judecarea de sine, omul privete la greelile svrite cu zdrobire de inim i vrsare de lacrimi.
Astfel, judecarea aproapelui i judecarea de sine sunt potrivnice i se alung una pe alta aa cum i virtutea
nimicete patima. Acestea dou nu se pot realiza n acelai timp. Lsnd-o deoparte pe una, i anume
judecarea aproapelui, ne putem analiza sufletul, evitnd s mai svrim i alte pcate. De aceea, judecarea
de sine reprezint temelia vieii duhovniceti.
Dup ce a czut n pcat, prima datorie a omului este ridicarea, pentru a se mntui n Dumnezeu, iar
Sfinii Prini ne ndeamn la virtutea autopraghiei, adic omul s contientizeze c a pctuit i n acela i
timp s aib dorina de a se mntui, s aib grij de sine. La acela i lucru ne indeamn i Sfntul Maxim.
Dar pentru a mplini aceast virtute, omul trebuie s se fereasc s se amestece n treburile altora. Dac
reuim acest lucru, nu vom lsa nici ochiul s vad, nici urechea s aud, nici limba s griasc nicicum
nimic din cele ale altora, aa cum explic Sfntul Maxim.

Idiopraghia i osndirea de sine sunt imediat spulberate dac osndim aproapele, astfel omul se
indeprteaz de sine i de mntuirea lui, fcndu-se netiutor de pcatele sale. Omul trebuie s priveasc
asupra pcatelor lui i nu ale semenilor si deoarece Dumnezeu l-a rnduit pe Hristos drept singurul
Judector al celor vii ct i al celor mori. Judecnd pcatele aproapelui, omul nu face altceva dect s l dea
din scaun pe Dttorul legii i Judectorul, voind s fac el judecat n locul Lui, aa cum citim n Pateric.
Omul e incapabil s judece aproapele deoarece el privete doar la chip, n timp ce Judectorul
cunoate sufletul, comportamentul i gndirea fiecruia; nu are putina de a ti ce a fost n sufletul
aproapelui. Sfntul Ioan Casian scrie c judecnd cu uurin pcatele aproapelui care pe noi poate ne
supr, n faa lui Dumnezeu sunt uor de iertat, si astfel noi svrim un pcat foarte mare.
Nici un om nu poate judeca drept pe aproapele att timp ct nu i este cu putin s i judece
propriile pcate ntr-un mod cinstit. Osndind aproapele, omul se osndete pe sine; acesta fiind primul
neles al celor grite de Apostolul Pavel. Sfinii Prini ne mai spun c pe cellalt nu l vedem a a cum este,
ci cum suntem noi.
Judecarea aproapelui, nrurit de patimi, provoac chiar i halucinaii, aceast idee regsindu-se n
pilda lui Ava Doroftei. Judecnd pe cineva inseamn a te face stpn pe ntreaga fiin a lui i astfel putem
nscoci c tim ntreaga via a lui, dar noi vedem din el doar ceva trector. Fr s inem seama de ceea ce
are el mai adnc: o contiin i o libertate care l fac n stare s se schimbe n fiecare clip, s fie altul dect
cel de acum.

Cel care l judec pe aproapele su e ferecat n sine i vduvit de legtura cea freasc

ochiul judector nu ine seama de adevrul fiinei, tgduiete fptura creat dup chipul lui
Dumnezeu i se lipsete de ntlnirea cu omul adevrat, ce se cuvine iubit n Domnul i n care
Domnul e iubit.

Judecata aproapelui se arat astfel a fi n toate privinele mpotrivitoarea iubirii i fa de semen i


fa de Dumnezeu. Cel care judec i vorbete de ru cade din iubirea lui Hristos.

Ca s-l poi judeca i mustra pe fratele tu, trebuie s fi tu nsui curat de pcatul pentru care-l judeci.

Judecata aproapelui tulbur mintea i o orbete.

Judecarea aproapelui, pe drept o vom numi boal i un soi de nebunie, ce l taie pe om de la har.

pn i judecile bune trebuie lepdate; fie luntrice, fie pe fa i la orice gnd cu privire la
purtrile sau faptele aproapelui.

Pcatul mpotriva aproapelui e din ispita vrmaului

Judecata omeneasc e supus greelii.

Singur Dumnezeu cunoate desvrit sufletul fiecruia i singur El judec dup adevr i dreptate.

Singur Dumnezeu are dreptul de a-i judeca pe oameni.

Judecnd pe altul ne atragem asupra noastr judecata.

de-i judeci fratele e mare primejdie s cazi n acelai pcat, spun Prinii.

Dragostea nu gndete rul . Dragostea acoper mulime de pcate.

Patima aceasta se tmduiete odat cu dobndirea virtuii care-i st mpotriv i o alung. Trecerea
de la patim la virtute se face pe calea convertirii; omul ntoarce puterea sufletului su de a discerne
i a judeca, ndreptat ctre frate, ctre sine, spre judecata sa, preschimbnd reaua ei folosire,
vtmtoare ntr-una sntoas i bun.

IUBIREA SOILOR IUBIRE CRETIN

n cellalt, ptimaul voiete s-i vad propriul chip rsfrnt; vrea ca acela s-i ostoiasc dorinele i
nemplinirea; iubirea ptima e iubire farnic, face din cellalt prilej de iubire de sine; adevrata
iubire este nchinat cu totul celuilalt.

Pe brbat i pe femeie i mai poate lega i iubirea ca sentiment, care este unul dintre chipurile philiei,
numele dat la greci simirii iubitoare fa de cineva. Cei doi se atrag gndind c mpreun vor face o
singur fiin, deplin.

Nu este oarb ca iubirea ptima, nici egoist, ci i este drag acela pentru c e aa cum e.

Nu-i om pe lume care s nu fie nsetat de iubire, care s nu vrea s iubeasc i s fie iubit.

Iubirea omeneasc e slbit de patimi i cderi.

Firava iubire omeneasc singur harul dumnezeiesc o ntrete; el o dezmrginete; de la el primete


statornicie, trinicie, adncime, adeverire n chip desvrit.

Harul dumnezeiesc primit n Sf. tain a Nunii e nceptur i hran pentru un alt soi de vieuire n
doi, duhovnicesc;

Iubirea fiecruia are de acum un rost ndoit: s-l iubeasc cum nu se poate mai mult de curat i de
adnc pe cel mai de aproape al su.

inta suprem a cstoriei este, aadar, mprtia Cereasc.

Zidirea iubirii n snul familiei cere din partea soilor necurmat nevoin i lupt cu patimile.

S-ar putea să vă placă și