Sunteți pe pagina 1din 11

Problemele cu vorbirea la copii

Cei mici se confrunta deseori cu probleme in vorbire, insa doar uneori


acestea constituie motive reale de ingrijorare. Iata ce tipuri de tulburari
de vorbire exista, prin ce se caracterizeaza fiecare, precum si multe alte
lucruri interesante despre aceste probleme alaturi de sfaturi de la un
specialist in logopedie, precum si de la un specialist in dictie.
Despre problemele cu vorbirea
Tipuri de probleme cu vorbirea si simptome
Cauze medicale
Teste de diagnostic
Tratament
Sfatul specialistului

Despre problemele cu vorbirea


Este important sa intelegeti ca o intarziere in vorbire nu reprezinta acelasi lucru cu o
dificultate in vorbire sau cu o insuficienta. De fapt, intarzierea vorbirii constituie o
problema frecvent intalnita in dezvoltarea copiilor - observata in proportie de 5-10% la
copiii prescolari. Cand o persoana este incapabila sa produca sunete in mod corect /
fluent sau intampina probleme cu vocea, este vorba de tulburare in
vorbire (dificultatile in pronuntarea sunetelor sau tulburarile de articulare si balbaiala
sunt exemple). Insa cand o persoana intampina dificultati in intelegerea celorlalti (limbaj
receptiv) sau in impartasirea gandurilor, ideilor si sentimentelor in mod complet (limbaj
expresiv), este vorba despre otulburare de limbaj.
Retineti ca atunci cand cei mici invata sa vorbeasca, puteti observa prezenta unui sasait
sau balbait care, de cele mai multe ori, e considerat amuzant de adulti.

Tipuri de probleme cu vorbirea si simptome


Tulburarile in vorbire se refera in special la articulare - producerea fizica a sunetelor;
limbajul copilului este greu de inteles. Pot aparea: omisiuni (sunete din cuvinte si
propozitii pot fi complet excluse), substituiri (un sunet incorect este folosit in locul celul
corect),distorsionari (copilul incearca sa produca sunetul corect, insa nu reuseste
clar). Cauzelesunt de obicei necunoscute, insa poate fi vorba de palat despicat,
probleme ale dentitiei, pierderea auzului sau dificultate in controlul miscarilor gurii. Si
tulburarile neurologice pot afecta articularea (paralizia cerebrala). Mai sunt incluse in
aceasta categorie siapraxia/dispraxia (dificultatea in realizarea miscarilor voluntare ale
limbii si buzelor sau cu combinarea miscarilor, inclusiv cele necesare pentru a produce
sunete; vorbirea poate fi dificila sau contine erori de articulare, nu se poate exprima in
mod corect si consistent),dizartria (paralizia, slabiciunea sau slaba coordonare a
muschilor gurii; limbajul este lent, inexact, neclar si/sau hipernazal-prea multe sunete
ies pe nas si pot exista probleme cu inghititul). Motive de ingrijorare: copilul nu
produce sunete cu consoane (in special b,d,n si m) pana la varsta de 8-9 luni, nu
produce un alt cuvant in afara de mama sau tata pana la 12 luni, foloseste mai mult
vocale si gesturi pentru a comunica dupa 18 luni, limbajul nu poate fi inteles de
persoane straine pana la varsta de 3 ani, exclude consoanele din cuvinte la varsta de 3
ani, limbajul e greu de inteles la varsta de 4 ani, la varsta de 6 ani nu poate produce
multe sunete, exclude/ substituie sau distorsioneaza sunete dupa varsta de 7 ani, este
rusinat/ingrijorat de limbajul sau. Afazia constituie pierderea abilitatii de a intelege
limbajul (scris sau vorbit ) si apare ca urmare a tulburarilor din zonele creierului folosite
in vorbire.Disfonia spasmodica este o afectiune caracterizata prin dificultatea de a
vorbi din cauza unor spasme repetitive sau continue (distonia) ale muschilor care

controleaza corzile vocale.

Tulburari ale vocii - vocea este produsa pe masura ce aerul din plamani urca si
vibreaza corzile vocale (fonatie). Vocea este apoi modificata pe masura ce trece prin
diferite tipuri de spatii din gat, nas si gura (rezonanta). Tulburarile vocii includ atat
tulburarile de fonatie, cat si de rezonanta. Tulburarile de fonatie presupun o voce
aspra, ragusita sau care indica modificari bruste in punctele de intensitate maxima. Se
pot datora nodulilor vocali, papiloamelor, unei ulceratii, unei panze laringiene,
paraliziei/ slabiciunii corzilor vocale sau dificultatii in coordonarea respiratiei in vorbire,
dar si acidului din stomac care urca, cancerului de gat sau suprautilizarii corzilor vocale
(tipat, curatarea constanta a gatului sau cantat).
Tulburarile de rezonanta sunt cauzate de un dezechilibru in energia sunetului pe
masura ce vocea trece prin spatiile gatului, nasului sau gurii. Exista de obicei doua
tipuri:hiponazalitate in care nu exista suficienta energie sonora prin nas, ce poate fi
cauzata de un blocaj nazal sau alergii si hipernazalitate in care partea moale a
palatului (valul) nu inchide complet fosele nazale din spatele gatului in timpul vorbirii si
prea multa energie sonora iese prin nas, ce poate fi cauzata de un palat despicat, palat
scurt sau submucos, nazofaringe larg, indepartarea a prea mult tesut in timpul unei
operatii de polipi sau miscarea precara a palatului moale. Motive de ingrijorare: daca
vocea este aspra, ragusita sau de slaba calitate, vocea este prea puternica/ prea slaba,
vocea este prea joasa/inalta pentru varsta/sexul copilul, vocea se intrerupe sau isi
schimba tonul, vocea pare hiponazala sau hipernazala.
Tulburarile de fluenta - fluenta constituie fluxul natural al vorbirii si apare cand limbajul

indica un numar anormal de repetitii, ezitari, prelungiri sau tulburari in ritmul sau fluxul
sau. Se poate observa si tensiune in fata, gat, umeri sau pumni si clipit des din
ochi. Motivele luate in considerare pentru aparitia disfluentelor sunt reactii la anumiti
factori de mediu ce determina balbaiala. Motive de ingrijorare: cand limbajul pare sa
aiba prea multe repetitii, ezitari, prelungiri, blocaje sau intreruperi, copilul pare incordat
cand vorbeste, evita sa vorbeasca de teama balbaielii.

Cauze medicale
In plus fata de cauzele prezentate anterior, dificultatile in vorbire pot avea la baza o
serie de cauze medicale/leziuni ale creierului sau nervilor (care controleaza muschii
faciali, laringele si corzile vocale necesari vorbirii). Principala problema suspectata la
copii are legatura cupierderea/scaderea auzului. De asemenea, exista si boli
musculare care afecteaza maxilarul, dintii si gura, unele fiind prezente chiar de la
nastere (afectiuni musculare innascute sau anormalitati congenitale anatomice-cum
este palatul despicat), in timp ce altele pot aparea ca urmare a unor boli metabolice,
infectii, tumori sau leziuni (accident vascular cerebral). Anormalitati ale corzilor
vocale cum sunt inflamatia, polipii, chisturile si tumorile pot afecta si ele calitatea vocii.
Doua situatii speciale sunt autismul (problemele in vorbire sunt un simptom pentru
autism) si mutismul selectiv (copilul nu vorbeste in anumite situatii).

Mai sunt incluse intre cauze medicale si dizabilitati intelectuale sau chiar
abuz. Pentru a descoperi cauzele care sunt extrem de complexe, trebuie sa intelegem
ca in vorbire coordonam muschi din mai multe parti ale corpului (laringe-corzi vocale,
dinti, buze, limba si gura, dar si sistem respirator). Trebuie subliniat ca in multe cazuri
cauza ramanenecunoscuta, dar si ca poate exista o componenta ereditara.

Teste de diagnostic
Exista o serie de teste care pot fi realizate pentru copii, insa in primul rand este vorba
deteste auditive; chiar si o problema usoara a auzului poate avea un impact
semnificativ asupra modului in care sunt reproduse sunetele. Testele de rezonanta
imagistica pot sa nu indice leziuni ale creierului intotdeauna.

Tratament
Problemele cu vorbirea pot fi tratate in unele cazuri prin terapia cunoscuta
drept logopedie; sedintele se realizeaza cu un patolog de vorbire si limbaj. Acesta va
observa modul in care copilul vorbeste si va identifica tipul exact al tulburarii. Pentru
evaluarea vorbirii poate fi necesara inregistrarea vocii sale sau ascultarea; uneori se
apeleaza la o analiza computerizata. Terapia abordata depinde foarte mult de varsta
si tipul de tulburare.Durata variaza in functie de gravitate, la inceput pot fi necesare
mai multe sedinte; se va apela la tehnici de respiratie, strategii de
relaxare (relaxarea muschilor cand copilul vorbeste, controlul posturii si un tip de
exercitii ale vocii care trebuie efectuate intr-o rutina zilnica).

In final, trebuie subliniat ca aceste probleme pot detemina copiii sa se inchida in sine
si sa se simta marginalizati. Ei evita adesea contactul direct al privirii, prin urmare
este necesar sa interveniti cat mai timpuriu, dar si sa vorbiti cat mai mult cu cei mici
despre orice lucru folosindu-va si de gesturi si sa-i ascultati cu atentie cand doresc sa
va transmita ceva, neintrerupandu-i; incurajati povestile, descrierea obiectelor si cititi
carti cu voce tare, cantati alaturi de ei. Nu-i criticati cand fac greseli gramaticale si nu-i
fortati sa vorbeasca.

Sfatul specialistului
Din ce motive apar problemele cu vorbirea la copii?

Cauzele tulburarilor de limbaj pot fi:


1. Cauze organice:
a. centrale - lezarea creierului datorita traumatismelor mecanice ale copilului in timpul
nasterii, boala parintilor (sifilis, alcoolism), boli suportate in copilarie (scarlatina,
meningita, encefalita, pojar).
b. periferice - anomalii congenitale ale organului auditiv, maxilare, dinti, palat tare,
moale, limba, buze.

2. Cauze functionale - vorbirea este lezata fara sa fie leziuni organice stabilite.
Datorita acestor cauze pot avea loc tulburari ale limbajului care privesc atat sfera
senzoriala (receptoare) cat si cea motorie (efectoare).
3. Cauze psiho-neurologice - se intalnesc la subiectii cu debilitate mintala, la cei cu
tulburari de memorie si de atentie, cu tulburari ale reprezentarilor optice, acustice.
4. Cauze psiho-sociale - se refera la aplicarea unor metode gresite de educatie, slaba
stimulare a vorbirii copilului, incurajarea in folosirea unei vorbiri incorecte pentru
amuzament, trairea unor stari conflictuale, stres.
Care este varsta la care sunt cel mai des intalnite tulburarile de limbaj?
Terapia logopedica se aplica cu precadere la nivelul varstelor mici, cand limbajul se
afla in perioada de formare si structurare. Pana la varsta de trei ani si jumatate avem de
a face cutulburare de pronuntie fiziologica (corespunzatoare varstei cronologice),
determinate de insuficienta dezvoltarii aparatului fono-articulator.
Copiii cu tulburare de vorbire se prezinta in cabinetul de
logopedie cel mai adesea intre 4 si 7 ani.
In ce mod se pot remedia?
Terapia logopedica este indicata pentru stimularea limbajului,
prin:
1. Dezvoltarea mobilitatii aparatului fono-articulator:
- Mobilitatea maxilarelor (inchiderea si deschiderea gurii, miscarea mandibulei stangadreapta, sus-jos, clantanitul dintilor, mestecatul);
- Mobilitatea obrajilor (umflarea obrajilor)
- Mobilitatea linguala (scoaterea si retragerea limbii, miscarea limbii sus-jos, stangadreapta, stergerea dintilor, buzelor, plescaitul);
- Mobilitatea labiala (sugerea si tuguierea buzelor, zambetul, tinerea cu buzele a unui
obiect ce este tras, fluieratul, suflatul, vibrarea buzelor)
- Exersarea palatului, muschilor faringelui (cascare, deglutitie, imitarea tusei)
2. Dezvoltarea respiratiei corecte
- Suflatul in lumanarea aprinsa, cu paiul in apa, trompeta, in hartiute
- Umflarea balonului, aburirea oglinzii
- Inspir-expir in trei timpi
- Inspir-expir pe nas si gura alternativ

- Exercitii de respiratie in fata oglinzii


- Pronuntarea vocalelor ritmic, rar
- Pronuntarea ritmica a consoanelor
3. Dezvoltarea auzului fonematic
- Exercitii de recunoastere si imitare a sunetelor din natura (onomatopee)
- Exercitii de recunoastere si pronuntarea a unor serii de silabe opuse (pa-pe-pi-po-pu)
- Exercitii de transformare a cuvintelor, prin inlocuirea de sunete sau silabe (mac-rac,
pat-sac, mare-sare)
- Completarea cuvintelor cu prima silaba pronuntata de logoped
4. Emiterea / impostarea sunetului
- Exercitii de diferentiere a pozitiei aparatului fono-articulator la sunetele siflante fata de
suieratoare
- Exercitii pentru emiterea sunetelor s, z, j, t, r etc.
- Exercitii demonstrative in oglinda, de articulare corecta a sunetului
- Imitarea sasaitului sarpelui, solicitarea linistii, sunetul produs de insecte in zbor, de
vant, soarece, telefonul, stranutul, vaca, oaia, magarul etc.
5. Consolidarea sunetului
- Introducerea sunetului in silabe (silabe directe si inverse, logatomi, structuri silabice cu
ritm)
- Introducerea sunetului in cuvinte prin:
- Asocierea silabelor in vederea formarii cuvintelor mono, bi si polisemantice in care
sunetul se afla in pozitii diferite
- Cuvinte in care consoana afectata este intervocalica
- Cuvinte in care consoana afectata este precedata de o consoana si urmata de o
vocala (scap, snur, brat)
- Exemple de cuvinte ce contin sunetul impostat
- Structuri verbale reversibile (sar-ras, toc-cot, roz-zor)
- Formarea unor cuvinte noi prin inlocuirea, omisiune, adaugarea la sunetul impostat,
exercitii de diferentiere s-s (scoala-scoala), z-j (zar-jar), r-l (rac-lac)
6. Automatizarea sunetului
- Propozitii simple care contin cuvinte cu sunetul corectat in diferite pozitii (Scaunul este
sub masa, Soarele straluceste)
- Sintagme cu partea finala constanta (Mama e acasa, Tata e acasa, Ana e acasa)
- Sintagme cu partea initiala constanta (Soarele a rasarit, Soarele e pe cer, Soarele a
apus)
- Sintagme afirmative, negative, interogative
- Povestiri dupa imagini, planse
- Dialoguri dupa o tema data

- Compuneri scurte dupa imagini, cu cuvinte date.


Ce sfaturi aveti pentru parinti in acest sens?
Prezentarea in cabinetul de logopedie pentru evaluare si stabilirea unui program
individualizat, in vederea corectarii tulburarii de vorbire. In cele mai multe cazuri
parintele poate continua acasa stimularea limbajului, urmand planul conceput de
terapeut - in perioada dintre sedinte.

Din ce motive apar problemele in exprimare/dictie la copii?


Multe dintre problemele de exprimare pe care le au copiii vin din lipsa de comunicare,
necorectarea la timp a defectelor aparute in limbaj de catre parinti sau educatori si
mai ales faptul ca nu li se atrage atentia atunci cand pronunta un cuvant gresit.

Procesul de invatare al vorbitului este unul complex si se realizeaza in ani de zile de


comunicare continua. In momentul in care copilul este lasat aproape tot timpul cu...
bona, care il plaseaza in fata televizorului sau ii ofera
posibilitatea sa se joace ore intregi pe tableta, cu siguranta
copilul va avea carente de limbaj.
Ce litere/grupuri de litere sunt cel mai dificil de pronuntat
pentru copii?
Cele mai frecvente sunete trunchiate in limbajul copiilor sunt R,
L, V, F, S, S si M, B, P. Acestea ori sunt inversate in cuvinte... pronunta L in loc de R
(melgem cu tlenuletul), ori sunt pur si simplu omise din pronuntie.
Care este varsta la care sunt cel mai des intalnite?
Varsta de la care ar trebui cu adevarat sa ne preocupe dictia copilului nostru este intre
trei si cinci ani. Pana la cinci ani, copilul ar trebui sa poata pronunta toate sunetele
clar si corect, dar cu inceperea activitatii de atentionare pe sunetele pronuntate gresit
de la trei ani.
In ce mod se pot remedia?
Exercitiile de dictie pentru cei mici sunt esentiale la varsta la care ei isi formeaza practic
modul in care pronunta cuvintele. Manualul de dictie pentru copii: Strafurnica si
prietenii sai si audiobook-ul cu acelasi nume sunt doua instrumente indispensabile
pentru o dictie buna, de care copilul se va folosi intreaga sa viata.
Ce sfaturi aveti pentru parinti in acest sens?
Sa nu se grabeasca sa mearga la logoped. Mai intai ar trebui sa comunice cat mai
des cu pronuntie clara si raspicata cu copilul. Sa ii citeasca foarte mult si sa il
incurajeze sa repete cuvinte sau bucati de fraza din povestile citite. Sa il laude de
fiecare data cand a reusit sa rosteasca in mod corect un exercitiu de dictie si daca nu a
reusit, sa il repete chiar parintele cu intonatie sau cu dictie. In niciun caz sa nu repete
pentru amuzament cuvintele pronuntate incorect de catre cel mic.

Varsta

Nivel al vorbirii

Nastere

Plange

2-3 luni

Plange diferit in circumstante distincte; plange ca raspuns la mama;

3-4 luni

Gangureste aletoriu

5-6 luni

Gangureste ritmic

6-11 luni

Gangureste in imitarea vorbirii reale, cu expresie

12 luni

Rosteste 1-2 cuvinte; recunoaste nume; imita sunete familiare; intelege instructiuni simple

18 luni

Utilizeaza 5-10 cuvinte, inclusiv nume

Intervalul 1-2 Rosteste propozitii din 2 cuvinte; vocabularul se dezvolta; face la revedere; imita sunete ale
ani
animalelor familiare; foloseste cuvinte (cum ar fi "mai mult") pentru a-si face cunoscute dorintele;
intelege conceptul "nu

Intervalul 2-3 Identifica parti ale corpului; isi spune "eu" in loc de nume; combina substantive si verbe; are un
ani
vocabular de 450 cuvinte; foloseste propozitii scurte; potriveste 3-4 culori, intelege conceptele
mare si mic; ii place sa asculte aceeasi poveste repetata; formeaza unele pluraluri

Intervalul 3-4 Poate spune o poveste; lungimea propozitiei este de 4-5 cuvinte; vocabularul este de aproximativ
ani
1000 cuvinte; stie numele de familie, numele strazii, mai multe poezii de gradinita

Intervalul 4-5 Lungimea propozitiei de 4-5 cuvinte; foloseste timpul trecut al verbelor; vocabular de aproximativ
ani
1500 cuvinte; identifica culori, forme; adreseaza multe intrebari precum "de ce?" si "cine?"

Intervalul 5-6 Lungimea propozitiei de 5-6 cuvinte; vocabular de aproximativ 2000 cuvinte; iti poate spune din
ani
ce sunt facute diverse obiecte; cunoaste relatiile spatiale (cum ar fi "deasupra" si "departe"); stie
adresa; intelege conceptele de acelasi si diferit; identifica diverse diviziuni ale monedei; numara
10 obiecte; stie mana stanga si mana dreapta; foloseste toate tipurile de propozitii