UNIVERSITATEA Lucian Blaga - SIBIU

FACULTATEA DE TIINE POLITICE

REFERAT la TEORIA GENERAL A RISCURILOR :

ORGANIZAIILE INTERNAIONALE
I SECURITATEA MONDIAL

REALIZATOR :
Std. Bivol

George Cosmin

SIBIU 2008
1

A. ORGANIZATII INTERNATIONALE
Istoria umanitatii este plina de conflicte si de nedreptati. Incercarile de stopare a lor au avut
doar un succes partial, atat in secolul XX cat mai ales in perioadele anterioare. Capacitatile
distructive ale armelor moderne, n special cele nucleare dar i perfecionarea celor bacteriologice i
chimice au facut ca necesitatea unor aranjamente prin care sa se poata asigura pacea mondiala sa
devina o tema mult mai stringenta decat in anii precedenti. n acest scop s-au creat diverse
organizaii, cu caracter regional sau cu vocaie universal, att pentru prevenirea agresiunii ct
i pentru nlturarea cauzelor politice, economice i sociale ale rzboiului, printr-o strns i
continu colaborare a popoarelor iubitoare de pace( Declaraia de la Yalta privind constituirea
unei organizaii internaionale pentru meninerea pcii i securitii).
n momentul de fa n lume exist o multitudine de organizaii internaionale, avnd o
implicare (i o pondere) tot mai mare pe scena internaional, att n politica statelor ct i n
politica i securitatea mondial.

1. DEFINIII
Datorit complexitii acestor organizaii, pn n prezent nu exist o definiie unanim
acceptat a lor. n continuare voi prezenta cteva din cele mai des uzitate DEFINIII :
1.1. G. Fitzmaurice, unul dintre raportorii Comisiei de drept internaional a ONU, a propus
urmtoarea definiie: O asociere de state, constituite prin tratat, nzestrat cu o constituie i
organe comune i posednd o personalitate juridic distinct de cea a statelor membre.
1.2. Cele dou convenii de la Viena (1969 i 1986) privind dreptul tratatelor nu au
preluat ca atare definiia dat de Fitzmaurice, ci au definit organizaiile internaionale ca fiind
organizaii interguvernamentale, excluznd organizaiile neguvernamentale (ONG) care,
dei opereaz la nivel internaional, nu se realizeaz prin intermediul statelor.
1.3. Profesorul Bindschedler d o alt definiie care vine n completarea celei date de G.
Fitzmaurice. n opinia lui, organizaia internaional este o asociaie de state, stabilit prin i
bazat pe un tratat, care urmrete scopuri comune i care are organe speciale proprii,
ndeplinind funcii particulare n interiorul organizaei. Definiia adaug un element nou
scopul comun, dar omite cerina ca organizaia s aib personalitate juridic distinct de cea a
statelor membre.

2. CERINE
Pentru ca o asociere s poat fi considerat organizaie internaional, trebuie s
ndeplineasc cumulativ urmtoarele cerine:
1. La respectiva asociere s participe, n calitate de pri contractante, statele, deoarece, n
conformitate cu art. 2 al Conveniei de la Viena din 1969, organizaiile internaionale
sunt fondate de ctre state i funcioneaz prin voina acestora.
2. Actul constitutiv al organizaiei s reflecte acordul de voin al statelor membre
fondatoare. De regul, acest acord mbrac forma unui tratat care n majoritatea cazurilor
este un tratat multilateral. Tratatul de constituire conine angajamente mutuale i impune
statelor o anumit cooperare n cadrul organizaiei i cu organizaia nsi. Prin tratatele
constitutive se creeaz drepturi i obligaii reciproce, opozabile tuturor membrilor.
3. Asocierea statelor n organizaii internaionale presupune urmrirea unor obiective i
scopuri comune.
4. Organizaia internaional trebuie s aib o structur instituional proprie. Ea trebuie s
dispun de un numr de organe, cu funcionare periodic sau permanent, prin intermediul
crora s i poat desfura activitatea, conform statutului. ntre aceste organe, s figureze
cel puin un organ format din reprezentanii tuturor statelor membre organ autonom
care nu depinde de un anume stat.
2

5. ntr-o organizaie internaional, asocierea dintre statele membre trebuie s se stabileasc i

s se desfoare n baza normelor de drept internaional.
6. S aib personalitate juridic proprie de drept intern i de drept internaional -, n
temeiul creia organizaia beneficiaz de drepturi i i asum obligaii pe teritoriul oricruia
dintre statele membre sau n raporturile cu acestea ori cu alte subiecte de drept internaional.

3. SCURT ISTORIC
1815 ia fiin COMISIA RINULUI , prima organizaie internaional
1865 ia fiin Uniunea telegrafic internaional
1875 ia fiin Uniunea potal internaional
24 octombrie 1945 ia fiin ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE (ONU) cea mai
important organizaie internaional.

4. CLASIFICAREA organizaiilor internaionale:

a) n funcie de compoziie
- organizaii cu caracter sau vocaie universal, din care pot face parte toate statele lumii (Ex: ONU)
- organizaii cu caracter regional care reunesc un numr determinat de state, n baza principiului
contiguitii geografice.
b) n funcie de domeniul de activitate:
organizaii politice
organizaii tehnico-economice

5. STRUCTURA organizaiilor internaionale

Schema clasic a sistemului de organe al acestor organizaii cuprinde:
a) Un organ plenar sau o adunare plenar, ca organ suprem al organizaiei, n care sunt
reprezentate toate statele membre. De regul, acestea sunt reprezentate prin reprezentanii
guvernelor care, acionnd n baza instruciunilor guvernelor, reprezint n mod direct statele
membre acestea din urm fiind unele fa de altele n raport de egalitate juridic.
b) Un organ cu compunere restrns, ca entitate executiv. Alegerea membrilor n cadrul
acestui organ se face prin votul tuturor statelor membre, cu respectarea principiului egalitii
de tratament, potrivit cruia, prin rotaie, se asigur accesul tuturor statelor membre.
Exist ns i organe cu compunere restrns n care, n funcie de competen, particip numai
anumite state. De exemplu, din Consiliul de Securitate al ONU, fac parte 15 membri, ntre care 5
membri permaneni Frana, Anglia, Rusia, China i SUA iar 10 membri sunt desemnai, prin
sistemul rotaiei, de ctre Adunarea General a ONU.
c) Un secretariat avnd sarcini executorii.

6. CLASIFICAREA ORGANELOR organizaiilor internaionale

a) n funcie de compunere:
- organe plenare
- organe cu compunere restrns
b) n funcie de competen:
- organe cu competen general (Ex.:Adunarea General a ONU)
- organe cu competen specializat la un anumit domeniu (ex.: n cadrul celor 6 organisme
fundamentale ale ONU, secretariatul are competen administrativ; CIJ are competen
jurisdicional, Consiliul Economic i Social are competen economico-social etc.)

7. PERSONALITATEA JURIDIC a organizaiilor internaionale

Organizaiile internaionale au personalitate juridic distinct de cea a statelor membre.
Ca entiti internaionale, ele intr n raporturi cu statele membre, cu alte organizaii internaionale
i, n anumite condiii, cu statele nemembre sau cu ali participani la viaa internaional.
3

1. Relaiile cu statele membre: pot fi de ordin intern (drepturile i obligaiile nscute din
tratatul constitutiv) sau de ordin extern (obligaii specifice care decurg dintr-un acord special ntre
organizaie i un anumit stat-membru, cum ar fi acordul de sediu).
2. Relaiile cu statele nemembre: statele nemembre interesate de activitatea unei organizaii
pot deveni membri observatori sau asociai. De asemenea, ntre organizaie i unul sau mai multe
state nemembre se pot ncheia acorduri speciale , n baza crora activitile organizaiei (executate
de regul numai n beneficiul statelor membre) s fie extinse, n baza unui astfel de acord, i asupra
statelor nemembre cu care a fost ncheiat acordul n acest sens.
3. Relaiile cu alte organizaii/entiti internaionale: reprezint mai ales relaii de cooperare
ntre instituii specializate, relaii ce vizeaz un anumit domeniu.

Formele de manifestare a personalitii juridice:

Statul are capacitate juridic nelimitat, conferit de suveranitate.
Organizaiile internaionale au:
- personalitate juridic internaional, n raport cu alte organizaii sau entiti internaionale
- personalitate juridic de drept intern pe teritoriul statului unde fiineaz
Personalitatea juridic internaional se manifest prin:
- capacitatea de a ncheia tratate conferit, de regul, prin actul constitutiv. Pot ncheia
tratate sau acorduri cu alte organizaii internaionale, cu statele membre sau chiar cu statele
nemembre, cu instituii specializate etc.
- asumarea de obligaii i rspunderea internaional
- reprezentarea pe lng alte subiecte de drept internaional :
Dreptul de legaie: asemenea statelor, organizaiile internaionale au dreptul de a fi
reprezentate pe lng alte subiecte de drept internaional (dreptul de legaie activ) i dreptul de a
primi, pe lng sediul lor, reprezentani ai acestora (dreptul de legaie pasiv). Principiul dreptului
de legaie pasiv menionat de art.5 al Conveniei de la Viena din 1975 cu privire la reprezentarea
statelor n relaiile cu organizaiile internaionale este dedus din recunoaterea dreptului statelor
membre de a stabili misiuni permanente pe lng aceste organizaii. Ct privete dreptul de legaie
activ, dei nu este stipulat n mod expres n actele constitutive, majoritatea organizaiilor i trimit
reprezentani n diferite state, n special n rile n curs de dezvoltare.
- recunoaterea altor subiecte de drept internaional: organizaia intr n contact i cu state
nemembre. Acestora le poate recunoate calitatea de subiect de drept internaional. Cnd
recunoaterea este emis de o organizaie a crei pondere n viaa internaional este general
recunoscut, ea capt o semnificaie aparte. Totui, recunoaterea unui stat de ctre o organizaie
internaional nu implic, n nici un caz, recunoaterea acelui stat sau a guvernului pe care l
reprezint de ctre statele membre ale respectivei organizaii.
- Capacitatea de a prezenta reclamaii: organizaiile internaionale beneficiaz de
posibilitatea de a-i reglementa diferendele, folosind mijloacele de reglementare a disputelor
indicate de dreptul internaional: negociere, arbitraj, mediere, anchet etc.
- Privilegii i imuniti: sunt prevzute n actele constitutive sau n conveniile special
ncheiate ntre state, organizaia beneficiind de astfel de privilegii i imuniti att pe teritoriul
statului unde i are sediul (privilegii privind de pild inviolabilitatea sediului, cele privind
funcionarii etc) ct pe arii extinse, de pild pentru reprezentanii organizaiei care particip la
evenimente, ntruniri internaionale, etc.
De asemenea ca privilegii pot fi conferite i imunitile diplomatice.
Personalitatea juridic de drept intern:
Organizaia poate ncheia contracte pentru nchirieri de spaii pe teritoriul statului unde i
are sediul. De regul, ncheie, de asemenea, un acord de sediu. Coopereaz cu instituiile sau cu
autoritile statului respectiv.

B. ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE (ONU)

Cea mai important organizaie internaional prin prisma numrului de membri, numrului
de angajai, fondurilor avute la dispoziie, prestigiului internaional, puterii politice i sprijinului de
care se bucur din partea statelor membre este ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE.
Cteva cifre elocvente n acest sens :
1. Nr. de membri = 192 ri ;
2. Numarul angajatilor din sistemul ONU (mai putin Banca Mondiala si FMI) = 56600 (2004) ;
3. Contribuiile anuale (Bugetul) = 10,5 mld $.

B1. SCURT PREZENTARE :

La iniiativa presedintelui american Woodrow Wilson privind infiintarea unei Asociatii
Generale a Natiunilor (unul din cele 14 puncte ale Declaraiei din ianuarie 1918), la sfarsitul
Primului Rzboi Mondial n 1919 a fost infiintata Liga Natiunilor. Liga a avut rezultate bune ca
organizatie umanitara dar a esuat in prevenirea agresiunilor si mentinerea pacii mondiale.
Autoritatea sa a fost slabita inca de la inceput de absenta SUA, ulterior de politica expansionist a
regimurilor militariste din Italia, Germania si Japonia ncurajat i de dorin puterilor occidentale
(Frana i Anglia) de a evita cu orice pret un alt razboi. Liga nu a putut face prea multe pentru a
penaliza agresiunea Japoniei impotriva Chinei, invazia italien din Abisinia(1935), ocuparea
Austriei i a Cehiei de ctre Germania (1939). Declanarea celei de a II-a conflagraii mondiale a
constituit eecul i destrmarea Ligii Naiunilor.
In februarie 1945,la conferina tripartit la nivel nalt de la Yalta, Roosevelt , Churchill si
Stalin au ajuns la o intelegere privind nceperii Conferinei Naiunilor Unite, la 25 aprilie la San
Francisco. Lucrrile acestei conferine au durat 2 luni i au avut ca finalitate elaborarea Cartei
ONU (structurat pe 19 capitole cuprinznd 111 articole), semnat la 26 iunie, intrat n vigoare la
24 octombrie 1945, data oficial a crerii Organizaiei Naiunilor Unite (ONU). Cele 51 de tari
semnatare se angajau sa mentina pacea prin cooperare internationala si securitate colectiva, printre
scopurile stipulate in Carta numrndu-se acelea de a pune capat razboiului si de a lupta pentru
drepturile omului, toleranta, progresul economic si social. Nici unul dintre acestea, nici organizarea
fundamentala a ONU nu s-au modificat semnificativ din 1945. Astazi, aproape toate natiunile lumii
sunt membre ONU: in total 192 de tari.
Cand statele devin membre ONU, ele accepta si isi asuma obligatiile prevazute in Carta
Natiunilor Unite - tratatul international care stabileste principiile de baza ale relatiilor
internationale.
Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:
sa mentina pacea si securitatea internationala;
sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;
sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru
drepturile omului;
sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.
ONU nu este un guvern si nu emite legi. Ofera totusi mijloace pentru rezolvarea conflictelor
internationale si pentru formularea de politici in chestiuni care ne afecteaza pe toti. In cadrul
Organizatiei toate statele membre mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice si sisteme
sociale diferite au un cuvant de spus, care s poat fi ascultat de toate celelalte state ale lumii.
n conformitate cu scopul pentru care a fost creat i cu Carta ONU, obiectivele
fundamentale ale organizaiei sunt :
1. Mentinerea pacii si securitatii - pn in prezent, ONU a acordat asistenta in incheierea a
peste 170 de acorduri de pace. Misiunile de mentinere a pacii si de observare sub egida ONU au
facut posibila initierea de negocieri de pace, evitandu-se astfel cresterea numarului victimelor
conflictelor armate. In prezent, ONU coordoneaza 16 misiuni de mentinere a pacii pe glob.

2. Prevenirea proliferarii nucleare - Prin intermediul Agentiei Internationale pentru Energie

Atomica (AIEA), Natiunile Unite se asigura ca statele nu isi folosesc potentialul nuclear in vederea
dezvoltarii unui astfel de arsenal.
3. Oferirea de solutii judiciare in dispute internationale majore - Prin intermediul opiniilor
sale consultative sau a verdictelor date, Curtea Internationala de Justitie a contribuit la solutionarea
a numeroase dispute internationale.
4. Lupta impotriva terorismului - Pana in prezent, sub egida ONU s-au semnat 13 acte
relative la terorism, 63 de state ratificandu-le pe toate pana in iunie 2005.
5. Lupta impotriva criminalitatii internationale - Oficiul pentru Droguri si Criminalitate
ofera asistenta legala si tehnica in lupta impotriva coruptiei, spalarii banilor, traficului de droguri,
traficului de persoane si migratiei ilegale.
ONU are sase organisme distincte. Cinci dintre ele Adunarea Generala, Consiliul de
Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela si Secretariatul au sediul central in
New York. Cel de-al saselea - Curtea Internationala de Justitie - isi desfasoara activitatea la Haga, in
Olanda.

B2. MIJLOACE DE SOLUIONARE PANIC A DIFERENDELOR

n dreptul internaional, unul dintre principiile de baz care guverneaz ordinea juridic este
interzicerea recurgerii la for i la ameninarea cu fora prin urmare interzicerea rzboiului.
n art.2, al Cartei ONU se prevede c ONU i membrii si trebuie s funcioneze i s
respecte urmtoarele principii adoptate n urma Declaraiei Adunrii Generale a ONU din 1970,
referitoare la principiile dreptului internaional privind relaiile prieteneti i de cooperarea dintre
state, n conformitate cu Carta ONU:
a) Nerecurgerea la for sau la ameninarea cu fora
b) Soluionarea panic a diferendelor internaionale
c) Neamestecul n treburile interne ale statelor
d) ndatorirea statelor de a coopera ntre ele
e) Dreptul popoarelor la autodeterminare
f) Egalitatea suveran a statelor
g) ndeplinirea cu bun-credin a obligaiilor internaionale
La acestea se adaug cele 3 principii adoptate prin Actul final al Conferinei de la
Helsinki, din 1975, care vin n completarea celor 7 principii de mai sus, stabilind astfel un
decalog de principii decalog reconfirmat prin Carta de la Paris pentru o nou Europ semnat n
1990 de 34 de state care afirm c rennoiesc valabilitatea constant a celor zece principii ce
constituie baza relaiilor statelor:
h) Inviolabilitatea frontierelor
i) Integritatea teritorial
j) Respectarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale.
Carta ONU este un tratat ratificat, n prezent, de aproape toate statele lumii. Unul dintre
principiile cu for obligatorie (jus cogens) ale Cartei ONU prevede obligaia statelor de a soluiona
pe cale panic diferendele dintre ele (principiul a).
Art. 33 cu privire la competenele Consiliului de Securitate al ONU enumr mijloacele de
soluionare panic pentru care statele au libertatea de a opta:
I.
MIJLOACELE POLITICE SI DIPLOMATICE:
1. Negocierile
4. Ancheta internaional
2. Bunele oficii
5. Concilierea internaional
3. Medierea
II.
MIJLOACELE DE NATUR JURISDICIONAL
1. Arbitrajul
2. Reglementarea judiciar
III. MIJLOACELE DE SOLUIONARE CREATE N CADRUL ANUMITOR ORGANIZAII
INTERNAIONALE SAU PRIN TRATATE INTERNAIONALE
6

I. MIJLOACELE POLITICE SI DIPLOMATICE:

Toate cele 5 mijloace au caracter facultativ. Un stat nu poate fi obligat sau constrns s se
supun soluiei stabilite printr-unul dintre aceste mijloace de soluionare a diferendelor. Prile au
deplina libertate de a alege un anumit mijloc de soluionare diplomatic, de a combina aceste
mijloace diplomatice sau de a trece de la un mijloc la altul.
I.1. ntre acestea pe primul loc se situeaz Negocierile care sunt de altfel i cele mai des
utilizate. Sunt considerate ca fiind prima procedur diplomatic de soluionare a diferendelor,
modalitatea cea mai adecvat de clarificare sau soluionare a unui diferend. Se caracterizeaz prin
aceea c ntre prile la negociere nu intervine nici un intermediar. Prile sunt libere s aleag ce
anume se negociaz, n ce ritm, ct timp se aloc experilor etc. Negocierile nu au un regim
procedural prestabilit libertatea ns trebuie neleas n limitele procedurilor diplomatice. Prile
implicate n negocieri au urmtoarele obligaii ce reprezint reguli de drept internaional reguli
nescrise, dar general acceptate (cutuma):
- negocierile trebuie s fie angajate prioritar altor forme de soluionare (regimul
anterioritii negocierilor).
- Negocierile trebuie s fie efectuate cu bun-credin (prin bun-credin se nelege aici c
trebuie s fie fcute cu intenia real de a se ajunge la o soluie). n decizia dat n litigiul
privind Platoul continental din Marea Nordului, Curtea a artat c prile au obligaia de a
se comporta n aa fel nct negocierile s aib un sens.
- Respectarea principiului echivalenei nivelului de negociere. n lipsa unei convenii
contrare, durata negocierilor nu este limitat. Negocierile pot dura cteva ore, cteva zile sau
uneori civa ani.
I.2. Bunele oficii: implic aciunea amical a unui ter care intervine pentru a apropia prile
la un diferend sau pentru a le determina s nceap ori s reia negocierile. Terul poate fi una/mai
multe persoane sau unul/mai multe state. Terul nu se implic n soluionarea diferendului, ci doar
faciliteaz contactele sau negocierile. El ndeplinete rolul unei curele de transmisie. Regul:
terul nu-i poate impune oficiile, este obligatoriu acordul prilor.
Exemplu: n cursul anilor 60-61, ntre Frana i Algeria a aprut un litigiu, datorit faptului
c Frana refuza s recunoasc Guvernul provizoriu al Republicii Algeria i, implicit, independena
fostei colonii franceze. Cu acordul prilor, pentru soluionarea acestui diferend, Elveia i-a oferit
bunele oficii.
I.3. Medierea: se aseamn cu bunele oficii, dar presupune o implicare mai mare i o
intervenie mai activ a terului n rezolvarea conflictului. Terul cunoate temeinic originile
diferendului, cunoate poziia prilor i trebuie s fie neaprat total obiectiv. Mediatorul poate fi o
persoan, un stat, sau o organizaie internaional.
Reguli: Mediatorul trebuie s fie neaprat solicitat i acceptat de prile la diferend care i
definesc totodat mandatul. El trebuie s fac pe fiecare parte s neleag punctul de vedere al
celeilalte, iar, la momentul optim, s propun chiar soluii concrete.
Exemplu: Medierea ndeplinit n 1960 de Preedintele BIRD, n diferendul dintre India i
Pakistan, n vederea ajungerii al un acord cu privire la utilizarea partajat a apelor fluviului Indus.
I.4. Ancheta internaional: Se aplic numai unui numr limitat de situaii (intervine
numai n situaiile care nu implic nici onoarea, nici interesele vitale ale prilor respectiv, n
situaiile create n jurul unui dezacord care privete fapte izolate ce pot fi rezolvate printr-o
investigaie imparial i contiincioas). Se poart numai asupra situaiei de fapt care st la originea
diferendului. Terul este o Comisie de anchet, alctuit dintr-un numr impar de membri, denumii
comisari. Acetia pot fi ceteni ai statelor pri ori ceteni ai unor state tere. Prile pot depune
probe, pot face memorii scrise etc. Discuiile au n general caracter contradictoriu i se ncheie cu
ntocmirea unui raport, adoptat de Comisie cu majoritate de voturi. Raportul nu este obligatoriu
pentru pri.
Exemplu: diferendul Dogger Bank (1905) dintre Anglia i Rusia referitor la navele de
rzboi ruseti care au deschis focul asupra unor nave de pescuit engleze, creznd c sunt torpiloare
japoneze. Ancheta internaional a permis soluionarea panic a acestui diferend.
7

I.5. Concilierea internaional: este o modalitate relativ nou. A cunoscut o larg utilizare
n special n perioada de dup I rzboi mondial. A fost introdus ntre mijloacele diplomatice de
soluionare prin Actul general de arbitraj din 1928. Const n aceea c o comisie, constituit de
pri, procedeaz la o examinare imparial i se strduiete s defineasc termenii unui aranjament
susceptibil de a fi acceptat de pri. i concilierea presupune acordul prilor. Acest acord se poate
da ns i ulterior declanrii unui conflict. Cele mai frecvente nelegeri privind recurgerea la
concilierea internaional sunt cele stabilite prin tratatele multilaterale sau bilaterale, nainte de
apariia unor eventuale diferende. Concilierea se desfoar ca i ancheta, prin intermediul unei
Comisii alctuit dintr-un numr impar de conciliatori. Comisia are att atribuii de elucidare a
faptelor ce au generat diferendul, ct i de clarificare a problemelor de drept pe care acesta le ridic.
Ea ntocmete un raport, ale crui concluzii trebuie motivate n fapt i n drept raport prin care
sunt propuse prilor aranjamente convenabile, pe baz de concesii reciproce. Dei nu are for
obligatorie pentru prile la diferend, de cele mai multe ori concluziile acestuia sunt avute n vedere
de ctre pri.
Exemplu: Romnia a devenit parte la Actul general de arbitraj din 1928 i a ncheiat ulterior
cu statele Micii Antante un Act general de conciliere, arbitraj i reglementare judiciar care urma s
se aplice n eventualele diferende dintre aceste state.
Ulterior Actului din 1928, concilierea a mai fost prevzut, ca mijloc de soluionare
diplomatic, ntr-o serie de tratate i convenii.
II. MIJLOACELE DE NATUR JURISDICIONAL
(MIJLOACELE JURISDICTIONALE)
Art. 33, Carta ONU, indic statelor, pe lng mijloacele diplomatice, i recurgerea la calea
arbitrajului i la cea a reglementrii judiciare. Ambele se caracterizeaz prin cteva elemente
fundamentale ale funciunii jurisdicionale:
1. Procedura are caracter contradictoriu i trebuie s garanteze egalitatea prilor i dreptul lor la
aprare
2. Ea se finalizeaz printr-o hotrre ntemeiat pe considerente de drept
3. Hotrrea este pronunat de un organ independent fa de prile n litigiu i este obligatorie
pentru pri
Particulariti:
1. Justiiabilii sunt n general state suverane,
2. Jurisdicia este facultativ. Statele nu pot fi aduse cu fora n faa unor organe de jurisdicie
internaonal
Fiind creata ca o masura de siguranta in vederea evitarii unor noi amenintari la adresa pacii
dup ncheierea celui de al II-lea razboi mondial, bineneles c activitatile de mentinere a pacii in
lume sunt cele mai vizibile actiuni ale sale. Dar Organizatia Natiunilor Unite, prin intermediul
diverselor sale agentii este implicate i intr-un vast proces de imbunatatire a conditiilor de viata la
nivel mondial. Intre activitatile sale conexe pot fi menionate: Promovarea dezvoltarii , Promovarea
democratiei , Promovarea drepturilor omului , Protectia mediului , Promovarea independentei , Intarirea
dreptului international , Oferirea de ajutor umanitar victimelor conflictelor , Ajutorarea refugiatilor
palestinieni , Atenuarea foametei cronice si a saraciei rurale in tarile in curs de dezvoltare , dezvoltarea
continentului african , Promovarea drepturilor femeii i a unor condiii de via mai bune pentru femei ,
Asigurarea accesului la o sursa de apa sigura , eradicarea rubeolei , Eliminarea poliomielitei , Eforturi pentru
imunizarea universal , Reducerea mortalitatii infantile etc.

B3. OPERATIUNILE DE MENTINERE A PACII

Operatiunile ONU de mentinere a pacii au fost infiintate in timpul Razboiului Rece ca o
modalitate de rezolvare a conflictelor dintre state prin trimiterea de personal neinarmat sau purtind
numai arme usoare. Trupele se aflau sub comanda ONU si interveneau intre cele doua forte armate
aflate in conflict. Trupele erau chemate atunci cind Consiliul de Securitate mandata Natiunile Unite
sa intervina pentru incetarea conflictului (asa numitul proxi-razboi) care ameninta stabilitatea
8

regionala, precum si pacea si securitatea internationala. Trupele de mentinere a pacii nu trebuiau sa

raspunda la foc cu foc. Ca regula generala, rolul lor era acela de a interveni atunci cind se inceta
focul si cind cele doua parti implicate consimteau asupra prezentei lor. Trupele evaluau situatia din
teren si raportau cu impartialitate daca s-a incheiat acordul de incetare a focului, daca insurgentii siau retras trupele si daca au fost indeplinite si alte elemente ale acordului de pace. Toate aceste
eforturi ofereau ragazul necesar pentru ca diplomatii sa elimine cauzele conflictului i s semneze
acorduri de pace.
Incheierea Razboiului Rece a precipitat o reorientare a rolului operatiunilor ONU de
mentinere a pacii. In noul spirit, de cooperare, Consiliul de Securitate a infiintat misiuni mai ample
si mai complexe, adesea avind mandatul de a aplica acordurile de pace dintre protagonistii
conflictelor. Mai mult, notiunea de mentinere a pacii a inceput sa includa tot mai multe elemente
ne-militare tocmai pentru a se asigura durabilitatea pacii. Pentru a sprijini cererea crescinda de
operatiuni complexe, in 1992 a fost creat Departamentul Operatiunilor ONU de Mentinere a Pacii.
Cine decide desfasurarea operatiunilor de mentinere a pacii si cine conduce o astfel de
misiune?
Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite creaza si defineste mandatul unei operatiuni de
mentinere a pacii. Mandatul este de fapt descrierea obiectivelor si misiunilor de indeplinit. Pentru a
infiinta o noua operatiune sau pentru a modifica mandatul unei operatiuni existente, noua dintre cei
15 membri ai Consiliului de Securitate trebuie sa voteze in favoarea propunerii.
Totusi, daca unul dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului (China, Federatia Rusa, Franta,
Marea Britanie si Statele Unite ale Americii) voteaza impotriva propunerii, aceasta este respinsa.
Secretarul general ONU administreaza si coordoneaza misiunile si raspunde in fata Consiliului
pentru indeplinirea mandatelor acestora. De obicei, operatiunile de amploare sunt conduse de un
Reprezentant Special al secretarului General, iar Departamentul ONU pentru operatiunile de
mentinere a pacii (DPKO) il asista pe secretarul general in formularea politicilor si procedurilor,
facind recomandari asupra oportunitatii infiintrii unor noi misiuni sau privind administrarea celor
aflate in derulare. De asemenea, DPKO acorda sprijinul necesar si unui numar mic de misiuni
politice, cum ar fi cea din Afganistan.
Oficialitatile militare de rang inalt, militarii angajati si obervatorii militari aflati sub
mandatul unei misiuni ONU sunt angajati direct de catre Natiunile Unite (de obicei, sunt detasati de
la fortele armate nationale). Trupele de mentinere a pacii, cunoscute sub denumirea de casti
albastre, participa la operatiuni in conditii strict stabilite n colaborare cu guvernele tarilor pe care
le reprezinta si isi desfasoara activitatea sub autoritatea acestor guverne. Atit trupele, cit si
comandantii acestora, se deplaseaza in teatrul de operatiuni ca si contingente nationale, raportind
din punct de vedere operational Comandantului Fortelor si, prin acesta, Reprezentantului Special al
Secretarului General ONU.
Guvernele detin autoritatea de a trimite sau a retrage trupele de mentinere a pacii cu care sau angajat in operatiune, avind in plus responsabilitatea de a le plati salariile si raspunderea privind
aspectele disciplinare sau de personal.
Ofiterii de politie civila sunt tot o contributie a statelor membre si isi desfasoara activitatea
dupa principiile observatorilor militari experti in misiune, platiti de Natiunile Unite.
In ansamblu, operatiunile au fost incununate de succes. In El Salvador sau Mozambic, de
exemplu, misiunile au contribuit substantial la asigurarea unei paci durabile. ns nu ntotdeauna
totul a mers conform planului, probabil si din cauza unei evaluari supra-optimiste a situaiei din
teren i a rezultatelor asteptate. n acest sens putem vorbi despre Somalia, tara in care nu incetase
focul si nici beligerantii nu ajunsesera la un consens, astfel nct operatiunea nu s-a bucurat de
sprijinul politic atit de necesar pentru indeplinirea mandatului. Esecurile cele mai dureroase pentru
organizaie - masacrul din Srebrenita din 1995 (Bosnia si Hertegovina) si genocidul din Ruanda din
1994 au determinat Natiunile Unite sa isi examineze si reconsidere propriile operatiuni.
In 1999 s-a decis ca reformarea misiunilor de mentinere a pacii este absolut necesara.
Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a inceput o evaluare profunda a cauzelor care au condus la
esecurile amintite anterior. Analizele au demonstrat necesitatea imbunatatirii capacitatii Natiunilor
Unite de a organiza operatiuni de mentinere a pacii, in special de a asigura desfurarea rapida si
9

autorizarea in functie de cerintele din teren. Misiunile de mentinere a pacii aveau nevoie de : n
primul rand consimmntul prilor aflate n conflict, acestea s fie de accord s nceteze lupta
i s accepte implicarea ONU n rezolvarea disputei (trebuie sa existe pace pentru ca aceasta sa
poata fi mentinuta), un mandat clar i realist, care s menioneze rezultatul dorit i mijloacele
avute la dispoziie, reguli de angajare clare, o mai buna coordonare intre Secretariatul ONU din
New York si agentiile ONU in ceea ce priveste planificarea si desfurarea trupelor in teatrul de
operatiuni (trupele trebuie desfasurate intr-un interval prcis), o cooperare mai buna intre ONU si
organizatiile regionale, precum si de resurse suficiente (militare, financiare i logistice). In plus,
ONU trebuia sa-si intareasca sistemul de protejare a civililor in fata conflictului.
Cererile pentru interventiile misiunior ONU au continuat sa creasca atit cantitativ, cit si
calitativ. Misiunile de mentinere a pacii au nceput sa se ocupe si de asigurarea respectarii legii, de
administratie, de dezvoltare economica sau de drepturile omului : 1999 - administrarea interimara in
Timorul de Est, pregatind drumul catre independenta acestei regiuni, 1999 - administrarea tranzitiei
n Kosovo dupa incetarea raidurilor aeriene ale NATO asupra Iugoslaviei.
Unele operatiuni de mentinere a pacii au fost mandate i sa organizeze alegeri. Totusi,
alegerile nu sunt usor de organizat, iar ONU a invatat cit de importanta este intii crearea conditiilor
propice, inclusiv asigurarea unui nivel de securitate acceptabil, un cadru legislative, un proces de
inregistrare a votantilor transparent, uneori chiar o constitutie, toate acestea implicind toti actorii si
necesitnd acordul lor.
n urma msurilor de reorganizare ntreprinse, ONU are capacitatea de a trimite forele
(inclusiv specialiti militari i civili) n teren ntr-un interval de 30-90 de zile pentru orice tip de
operaiune solicitat. Procesul de pace insa necesita timp; la fel si construirea institutiilor, ca si
reconstructia unei tari, iar trupele de mentinere a pacii trebuie sa-si indeplineasca mandatul cu
profesionalism, competenta si integritate.
La ora actual se constat o cretere semnificativ a numarului si dimensiunilor misiunilor
din Africa. Principalii participani la aceste fore sunt tarile in curs de dezvoltare (Iordania), dar cele
mai performante unitati de meninere a pcii sunt angajate in Irak si Afganistan, unde se poart i
rzboiul naiunilor unite mpotriva celui mai recent i periculos flagel pentru omenire Terorismul.
Elementele eseniale
PERSONALUL : ca element esenial pentru misiunile ONU se evideniaz personalul. In
situatia ideala, acesta ar trebui sa fie cunoscator de limbi straine, sa fie la curent cu situatia politica
si culturala din tara in care urmeaza sa-si desfasoara activitatea, s aib experiena necesar n
domenii ca justiie, administraie public, dezvoltare economic i alte domenii. In plus, se acord o
atenie sporit educatiei, calificarii i disponibilitatii celor care urmeaza a fi recrutati trebuie s fie
gata sa se prezinte la post in cel mai scurt timp. Totui, din cauza lipsei de personal mai ales din
rile nordice, ONU a largit criteriile de eligibilitate pentru politia civila, la misiuni putind participa
si ofiteri pensionati.
COSTURILE : operatiunile ONU de mentinere a pacii sunt foarte costisitoare. Totusi,
ONU aloca anual pentru operatiunile din intreaga lume sume mai mici decit bugetul primariei
orasului New York pentru departamentele de pompieri si politie. In plus, operatiunile de mentinere a
pacii sunt substantial mai ieftine decit cealalt alternativa razboiul.
In 1993, costul anual al operatiunilor de mentinere a pacii a inregistrat, sub aspect financiar,
un virf de 3,6 mld $, suma oglindind cheltuielile misiunilor din fosta Iugoslavie si din Somalia. Pina
in 1998, costurile au scazut la sub 1 mld $. Datorit amplorii noilor operatiuni, costurile au crescut
in anul 2001 la 3 mld $. In 2002, aceste operatiuni au costat ONU aproape 2,6 mld $. In acelasi an,
guvernele din intreaga lume cheltuiau peste 794 miliarde de dolari pentru narmare cifra
reprezinta 2,5 la suta din produsul intern brut mondial si nu da semne sa scada.

BIBLIOGRAFIE
1. www. Onuinfo.ro
2. Raluca Miga Beteliu Organizaiile internaionale
interguvernamentale, Editura C.H. Beck, Bucureti 2006.
10