Fantasticul si fabulosul in "Fat-Frumos din Lacrima" si "La tiga

nci"

Dintotdeauna omul a avut nazuinta secreta catre alta lu

me, imaginara, diferita de existenta cotidiana, banala, limitatoare pentru orizo
ntl sau de aspiratii. In literatura, fantasticul a imbracat, de-a lungul timpulu
i, numeroase forme de manifestare si de expresie. exista un fantastic al situati
ilor primordiale, manifestate prin hierofanii si acte revelatorii. Fantasticul p
ropriu-zis, apare odata cu literatura moderna, avand ca trasatura definitorie in
truziunea faptului neobisnuit in banalul cotidian. Roger Caillois spunea in "In
inima fantasticului" ca: "Fantasticul este o ncalcare a ordinii recunoscute, o r
upere aproape insuportabila de lumea reala. Cele trei momente ale oricarei scrie
ri fantastice sunt: ruperea, ordinea si revenirea la ordine." Tzvetan Todorov (I
ntroducere n literatura fantastica): ntr-o lume care este evident a noastra, cea pe
care o cunoastem, fara diavoli si silfide si fara vampiri, are loc un eveniment
ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. Cel care percepe ev
enimentul trebuie sa opteze pentru una din cele doua solutii posibile: ori este
vorba de o nselaciune a simturilor, de un produs al imaginatiei, si atunci legile
lumii ramn ceea ce sunt, ori evenimentul s-a petrecut ntr-adevar, face parte inte
granta din realitate, dar atunci realitatea este condusa de legi necunoscute. Fa
ntasticul ocupa intervalul acestei incertitudini; de ndata ce optam pentru un ras
puns sau pentru celalalt, parasim fantasticul patrunznd ntr-un gen nvecinat, fie st
raniul, fie
Proza fantastica se caracterizeaza prin aparitia subita a
unui element misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a realitat
ii. Aceasta intruziune a unei alte realitati" enigmatice n lumea obisnuita strneste
nelinistea sau spaima personajelor, care se straduiesc sa nteleaga ce se ntmpla de
fapt, sa gaseasca o justificare a evenimentelor insolite n care sunt angrenate.
De regula nici o explicatie nu se dovedeste pna la urma pe deplin satisfacatoare.
Prin echivocul si prin incertitudinea pe care le ntretine, fantasticul modern ar
e caracter deschis, problematizant, spre deosebire de basm, naratiune fabuloasa
traditionala, care nfatiseaza lumi nchise. Ca si sacrul, fantasticul este un fapt
de imaginatie si de limbaj. Idealul acestui limbaj este de a apropia, pana la id
entificare, realul de imaginar, car in textele obiectiv-impersonale raman univer
suri ireconciliabile. La tiganci este o nuvela fantastica, deoarece exista element
e ce definesc categoria estetica, numita fantastic: planul real-ireal, trecerea
din viata in moarte, motivul nunta-moarte, ritualul initiatic pentru desavarsire
a destinului cosmic. Aceasta nuvela are ca element original modul in care Eliade
vede fantasticul: mitul si imbinarea sacrului cu profanul reprezinta esenta spi
ritualitatii.
Nuvela este o specie a genului epic in proza de intinder
e medie, mai mare decat povestirea si mai mica decat romanu. In "La tiganci", ex
ista un singur plan narativ, acela al profesorului de pian Gavrilescu, prototip
al omului ratat in planul sentimental si profesional, care patrunde in alt spati
u decat cel real, guvernat de alte legi decat cea a timpului ireversibil.
Nuvela "La tiganci", de Mircea Eliade apartine prozei fa
ntastice, deoarece tema acestei opere este iesirea din timp. Personajul principa
l penduleaza intre real(spatiul bucurestean) si ireal ( gradina tigancilor, bord
eiul si casa cea mare). Gavrilescu este atras de racoarea nucului din gradina t
igancilor, unde il intampina o" neasteptata, nefireasca racoare". In momentul i
n care el realizeaza ca si-a uitat partiturile la eleva lui, Otilia, va schimba
cursul destinului sau, intrand intr-o noua etapa existentiala. Este prea tarziu sa
se intoarca din drum, astfel se produce o ruptura de realitate in momentul in c
are patrunde in spatiul miraculos de la tiganci . Incantat de splendoarea "ramurilo
r stufoase,compacte, de tei", se lasa atras in planul ireal, frumusetea teiului,
reprezentand un element de atractie in fantastic, un constituient fabulos, care
-l conduce intr-o stare de delir:" porni cu pasi mari, tinandu-se pe langa zidur

i". Teiul este folosit ca simbol al linistii, un element fantastic, mireasma flo
rilor de tei aducand pacea in suflet, creandu-i o stare meditativa:"isi spuse vi
sator", teiul fiind arborele care vindeca sufletul, eliberandu-l de toate chinur
ile legate de viata cotidiana, simtindu-se eliberat de aceste apasari, parasind
spatiul cotidian si nesemnificativ in care traise mediocru si anonim profesorul
de muzica incepe sa recastige evenimentul sacru din curgerea anosta a vietii lui
, parcurgand un triplu esec: intelectual, profesional si sentimental, complacand
u-se in mediocritate." Uruitul uscat" al tramvaiului, reprezinta un semn al timp
ului real, in timp ce gradina cu rondurilede flori si bazinul inconjurat cu piti
ci, reprezinta spatiul utopic. Obligat sa-si tarasca trupul greu si vlaguit intr
-o zi caniculara de-a lungul unei gradini, acesta se opreste in fata gardului ad
mirand imprejurimea. Circumstantele in care s epetrece actiunea nu sunt unele fi
resti, profesorul de pian, fiin nevoit sa calatoreasca cu tramvaiul intr-o zi de
vara, pe canicula. "Oaza de umbra" din "susul strazii", reprezinta locul perfec
t, ca sa-si traga sufletul intr-o astfel de zi. "Incepu sa respire adanc, dandusi putin capul pe spate", se poate constata remarca naratorului, care semnaleaza
intrarea in cadrul oniric a personajului. Spre deosebire de alte creatii fantas
tice, nuvela lui Eliade, nu prezinta personaje fabuloase puternic caricaturizate
sau care sa intruneasca puteri supranaturale altele decat vrajitorie. In textel
e eliadiesti, prezentul nu este timp real, ci numai tim valorizant, recuperand s
emnificativul celui deja trait, fiind prezent in operele sale motivul timpului r
eversibil, un timp sacru, relevat in momentul reintalnirii actantului principal
cu fosta sa iubita, Hildegard, regasita la fel ca odinioara la bordeiul tigancil
or,visul reprezentand obsesiile si nemultumirile ascunse ale fiintei. Totodata,
titlul "La tiganci", trimite cu gandul la posibile elemente vrajitoresti, fiind
u-le cunoscute toate aceste elemente maiestresti. In opera lui Eliade, tigancile
apar ca un grup unitar, semnifica existenta ngradita si mizera a unui popor care
si-a pierdut libertatea, astfel ne putem gandi la pierderea libertatii lui Grav
ilescu si incatusarea in teritoriul lor, lasandu-se cuprins de farmecele ademeni
toare ale tigancilor inca de la coborarea din tramvai, unde se lasa imbratisatd
e mrejele aruncate asupra bordeiului.
Fragmentul din "Fat-Frumos din lacrima", prezinta momen
tul in care feciorul este nevoit sa duca la capat sarcinile decise de batrana pe
ntru a primi calul cu sapte inimi.Fat- Frumos, personajul principal al basmului
cult, in jurul caruia graviteaza actiunile care dau forma operei, este prezentat
cu puteri fabuloase, ca produs al imaginatiei orientate spre enorm. Spe deosebi
re de Gavrilescu, protagonistul nuvelei "La tiganci" de Mircea Eliade, care era
un simplu profesor de pian. Intreaga relatare este construita intr-un plan ireal
, fantastic: "El adormi; cu toate acestea-i parea ca nu adormise." Ambele creati
i literare, includ motivul visului, acesta reprezentand in realitatea aclimatiza
ta, un taram iluzoriu, fiind privit ca o posibilitate de implinire a dorintelor
in cadrul fantastic, irealizabile in planul real. In ambele texte apar doua lum
i, aflate, aparent, in antiteza. Lumea din afara, lumea exterioara nu este decat
un pretext pentru cea launtrica, evidentiata prin vis. In cazul lui Gavrilescu,
putem interpreta visul ca o evadare din insuccesele suferite ca o dorinta perso
nala, a protagonistului, ratacirea prin labirint reprezentat de paravanele din b
ordei, o pierdere a principalelor scopuri dupa care se ghideaza, fiind profund d
ezamagit de esecurile din viata. Ratacirea si totodata intreaga experienta poate
fi interpretata ca o regasire de sine. A doua oara, intalnirea cu Hildegard, po
ate fi interpretata ca o doleanta de a nu o fi pierdut, regretand deciziile ante
rioare, ea fiind cea pe care o iubise. La "Fat-Frumos din lacrima", motivul visu
lui reprezinta un eveniment oniric. Prin hiperbolizarea momentului, naratorul nu
reuseste decat sa augmenteze situatia de fabulos a operei :"Pelitele de pe lumi
na ochiului i se rosise ca focul si prin el parea ca vede cum luna coboara incet
, marindu-se spre pamant...". Descensiunea lunii, constituie un moment propice v
isului, noaptea. Motivul visului nu este intalnit doar la cei doi demiurgi, fiin
d preluat si de Sadoveanu in romanul "Baltagul", prin care ii dezvaluie Vitoriei
Lipan soarta lui Nechifor Lipan, capatand convingerea ca acesta este mort. La E
minescu, Fat-Frumos trece de la starea de veghe la cea de somn, intrand mai inta
i in lumea somnului fara sa doarma. Atat in "La tiganci", cat si in opera emines

ciana, sunt prezente vrajitoare, care fac posibil cadrul fantastic, tigancile si
baba de la care Fat-Frumos isi capata calul cu mai multe inimi. Este cunoscut c
a iubirea, necazurile sau aspiratiile isi gasesc remediu vrajitoresc. "Iara din
intinsele pustii se rascoleau din nasip schelete nalte..." Inaltarea trupurilor
, reprezinta idicarea mortilor din mormanturi, intr-un cadru prielnic. Atmosfera
este decrisa in momentul de apogeu al noptii luminata d eluna plina:"luna...par
ea ca o cetate sfanta si argintie." Albul pregnant in tablou descris sugereaza
feericul, constituind un simbol al unei lumi in care toate culorile s-au evapora
t, in cadrul eminescian predominand non-culorile: albul si negrul:" prund de arg
int", "mantale albe", "fire de argint", "oase albite de secaciune", albul fiind
culoarea giulgiului, a nalucilor. De asemenea putem interpreta culoare florilor
de tei, albul, ca un simbol al puritatii in cadrul fermcator, desi, la origini,
albul nu reprezinta o culoare pozitiva, ci neutra, pasiva, aratnd doar ca nimic nc
a nu a fost mplinit. La Eminescu albul contituie negurilor o stralucire de sidef
:" fire de argint". Si in basmul cult, titlul trimite la cadrul fabulos. Apropie
rea numelui de "Fat-Frumos", personajului, caruia ii atribuie o nastere binecuv
antata, extraordinara in relatie cu sacrul "din nastere", luand proportii cosmic
e:"Imparatul surase, soarele surase si el in infocata lui imparatie, chiar statu
pe loc incat trei zilen-a fost noapte ci numai senin si veselie."
Eminescu utlizeaza doar modelul epic si caracterul fabulos
in realizarea basmului. Luna, ca si element ce-l inividualizeaza, figura prepond
erenta in operele eminesciene, este prezent ca astru ceresc, contempland si ocro
tind iubirea dintrei cei doi.
Cele doua opere literare, prezinta particularitati individua
lizatoare pentru caracterul fantastic si fabulos, prin personaje tipice, element
e care contureaza cadrul feeric creionat.
In concluzie, fantasticulsi fabulosul din realizarile eliade
sti si eminesciene impresioneaza prin originalitate si splendoare.