Sunteți pe pagina 1din 8

Schizofrenia

Cuprins articol

1. Definitie
2. Semne si simptome
3. Cauze
4. Factori de risc
5. Consult de specialitate
6. Diagnostic
7. Complicatii
8. Tratament
9. Preventie
10. Stilul de viata si remedii la domiciliu
11. Sprijinul psihologic

Definitie

Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod
anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire
dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din
jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza.
Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea scindata sau
personalitatea multipla. In timp ce cuvantul “schizofrenia” inseamna ”minte-scindata”, ea se
refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii.
Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita
noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba
o viata productiva si placuta.

Semne si simptome

Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza.


In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva
unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente
sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
- lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in
viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri,
simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta
treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la
scoala sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le
are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul
pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada
intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura
diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative


Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive


Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele
pot include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci
este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte
pacientul, si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca
televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile
- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea
din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele
de “salata de cuvinte”
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in
schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
- probleme de memorie.

Cauze

Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de


factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor
neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia
schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele
reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.
Factori de risc

Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu


schizofrenie, boala este mult mai frecventa – aproximativ 10%. La barbati, simptomele
schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa
20 de ani sau dupa 30 de ani.
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care
par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.

Consult de specialitate

Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale
schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se
agraveaza fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu
recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau
scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.

Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei il


poate ajuta pe pacient sa invete noi cai de a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a
avea o viata productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate, e bine ca
acesta sa incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de care sa se deschida, indiferent
daca e vorba de un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul
are incredere. Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de succes.

Cum poate fi ajutata o persoana care poate avea schizofrenie

Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e bine ca familia sau prietenii
sa poarte o discutie deschisa si onesta despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu
schizofrenie nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt
reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot
incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat.
Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie
sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta.

Gandurile de suicid

Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie.


In cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul sa:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasa
- mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital
- sune la urgente pentru ajutor.
Diagnostic

Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o


evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala
alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt
prezente complicatii.

Aceste examene si teste generale cuprind:


- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale
cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si
examinarea abdomenului
- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru
consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi IRM sau CT
- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti
si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista
semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar
psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de
alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere
informatii despre simptomele pacientului.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie


Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii
din manualul de diagnostic.

Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:


- prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata,
comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative
- disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile
zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni
- nu sunt prezente alte tulburari mentale.

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti
pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezinta pentru a
invata mai multe despre boala si despre solutiile de tratament.

Complicatii

Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament


si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii
pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza
sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
- conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.

Tratament

Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca
pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si
terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un
participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu
simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta
sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea
acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social,
asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista,
de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament
si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta
medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua.
Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un
tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea
poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si
serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod


traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte
secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si
simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
- Haloperidol
- Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care
este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai


noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu


varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum
sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la
introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul
tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor
cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si
medicatia antianxioasa.

Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile,
medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament
sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului
fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In cazul in care pacientul opreste
brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus,
medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia
simptomelor de sevraj.
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc
pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului,
crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o
scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de
sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate.
Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie
monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni,
medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui
sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine,
minerale sau suplimente vegetale.

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale
sunt de asemeni importante.

Aceste tratamente pot include:

Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai
bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si
imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a
continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa
inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa
faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.

Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie
familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg
boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul
sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul
si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.

Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte
importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata
diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini
pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente
existente.

Probleme ale tratamentului

Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a
duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare
probleme care interfera cu tratamentul.
Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. Ei
pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca
nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce
priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma
injectabila. Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un
plan de actiune in caz ca acest lucru se intampla.

Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are
nevoie de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele,
scazandu-le din efect.
In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa
se agraveze. Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un
beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si
abuzul de alcool si droguri.

Preventie

Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la
controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la
imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la
prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand
mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai
devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea
folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului
antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la
prevenirea ca acestea sa se agraveze.

Stilul de viata si remedii la domiciliu

Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva
lucruri pentru a ajuta tratamentul:
- Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa
reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil,
simptomele schizofreniei vor reveni.
- Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii
care duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe
pacient sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti
cum sa actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa
orice modificare a simptomelor sau a modului in care se simte. Poate implica membrii
familiei si prietenii sa observe semnele de atentionare.
- Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele
schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor.
- Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea
medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta,
sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante.
Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.

Sprijinul psihologic

A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot
avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care
necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa
opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere.
Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:
- educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie
motivat in a urma planul de tratament
- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca
oameni care se confrunta cu aceleasi probleme
- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces
continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei
- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi
de folos la pacientul cu schizofrenie
- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului
cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi
- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest
fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati
zilnice.