Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA TEHNICA “GH.

ASACHI” IASI
FACULTATEA DE ARHITECTURA “G.M. CANTACUZINO”

PSIHOLOGIA CULORILOR

1
Ce este culoarea?
In 1666, omul de stiinta englez Sir Isaac Newton a descoperit ca atunci cand
lumina pura trece printr-o prisma, se separa in toate culorile vizibile. El a
descoperit si faptul ca fiecare culoare are o singura lungime de unda si nu poate
separa mai departe in alte culori.
Culoarea este un element important al vietii noastre. Tot ce ne inconjoara are o
culoare, un parfum sau un sunet. Pornind de la aceasta premisa s-a constatat ca,
modul in care ne imbracam si talentul cu care imbinam culorile vestimentare, ofera
intotdeauna indicii asupra personalitatii noastre sau a starii morale in care ne aflam.
Fiecaruia i se potrivesc doar anumite culori, deoarece fiecare culoare potenteaza un
anume tip de personalitate.
Din punct de vedere fizic nu exista culori, asa cum le percepem noi; exista
numai unde de lumina de diferite lungimi. Atunci cand privim un obiect vedem
lumina reflectata de acesta. Ochiul uman are abilitatea de a distinge intre sute de
astfel de unde, pe masura ce ele sunt primite de catre retina. Aceasta capacitate pe
care o avem ne da posibilitatea de a vedea lumea in culori.
Culorile, în combinaţii diverse, formează diverse raporturi şi în primul rând
raporturi de contrast, contrastele putând place din motive fiziologice, influenţând
în bine sau în rău armonia culorilor. Sunt diferite moduri de a prezenta culoarea,
mai luminat sau mai puţin luminat, făcând uz, în primul rând, de elementele
luminii sau insistând mai mult asupra culorii.
În cazul suprafeţelor lucioase, corespunzătoare materialelor textile aluminizate
sau chiar aurite, se aplică legile reflexiei stabilite experimental, adică raza
incidentă, raza reflectată şi normala sunt în acelaşi plan, iar unghiul de incidenţă
este egal cu unghiul de reflexie a luminii.
Radiaţia căldurii este dependentă şi de culoarea acestora. Astfel culoarea
corpurilor opace este determinată de radiaţiile monocromatice pe care le reflectă.
Corpurile negre absorb toate radiaţiile care cad pe ele, iar corpurile albe reflectă
radiaţiile incidente. Dacă un corp colorat este iluminat cu radiaţii de altă culoare
decât culoarea sa, el va apărea negru, datorită faptului că absoarbe aceste radiaţii.
Un corp de o anumită culoare reflectă radiaţii de culoarea sa şi din această cauză în
acest caz apare colorat.

2
În alegerea culorii, într-o mare varietate de posibilităţi, arhitectul are o mare
responsabilitate şi trebuie adesea să-şi ignore temperamentul, care se manifestă
prin preferinţe şi prin moduri de utilizare personale. Dar, chiar supusă unei voinţe
directoare şi organizatoare, această opţiune va fi întotdeauna limitată de materialele
de care dispune.
Dacă la interior culoarea poate fi utilizată fără restricţii ca element de
îmbogăţire şi de animare a suprafeţelor şi elementelor şi se aplică atît din
considerente morfologice cît şi pentru demonstrata ei valoare terapeutică, la
exterior, aşa cum am arătat, utilizarea culorii este impusă sau nerecomandabilă, în
funcţie de luminozitatea locului şi de calitatea luminii.
Arhitectura oraşului, în special dacă ne referim la clădirile publice, trebuie să
prezinte o rigoare a liniilor şi a volumelor, o simplitate a aspectului care, în
majoritatea cazurilor, conduc la diminuarea importanţei acţiunii culorii, chiar dacă
ea se manifestă prin diferenţe de material. Culoarea comportă întotdeauna veselie
şi pitoresc şi , de cele mai multe ori , acestea nu sînt trăsături ale construcţiilor
urbane , care trebuie să se integreze fără disonanţe în anturaj. O stradă, o piaţă,
trebuie să posede o anume unitate, chiar dacă la baza concepţiei lor nu se află o
voinţă directoare de unificare şi de armonie a formelor.
Piaţa primăriei din Bruxelles este, din acest punct de vedere, o reuşită de cea
mai înaltă ţinută. Culoarea, care este aici un element de subliniere a formelor
arhitecturale, este discret utilizată sub forma auririi unor elemente, acuzîndu-se
astfel cu simplitate structura compoziţiei. Prin acest mijloc , unitatea e respectată,
culoarea fiind o intervenţie raţională din care se degajă o senzaţie discretă de
bogăţie.

3
Utilizarea culorii prespune din partea artistului care o practică o bună cunoaştere a
mijloacelor pe care le aduce aceasta ca şi a efectelor care o însoţesc. Ea pretinde şi
o observaţie a condiţiilor speciale care guvernează utilizarea ei, dat fiind faptul că
noţiunea de culoare este inseparabilă de cea de materie şi că lumina este
animatoarea suprafeţelor colorate.
Policromia, considerată în anumite epoci ca un auxiliar important şi necesar
al arhitecturii, are uneori o utilizare extinsă în domeniul formelor arhitecturale.
Alteori ea se limitează la sublinierea liniilor separatoare ale suprafeţelor, la
ranforsarea efectelor părţilor considerate predominante , sau la crearea unei valori
de animaţie mai intense şi , prin aceasta, chiar unei bogăţii suplimentare de
expresie. Pentru a găsi exemplele cele mai tipice care ilustrează primul dintre cele
două moduri de aplicare, trebuie să privim către Orient şi zonele sale de influenţă,
spre China sau spre Rusia.
În prima dintre aceste ţări, efectul arhitectural decurge, în cea mai mare
parte, dintr-o utilizare generalizată a policromiei. Nu este vorba, ca în alte
arhitecturi la care ne-am referit, de o repartiţie mai mult sau mai puţin arbitrară a
culorilor într-o canava geometrică neinteresînd, de altfel decît anumite suprafeţe, ci
de o distribuţie globală a coloraţiilor care învelesc toate formele. Astfel, se
utilizează simultan materiale lăcuite sau vitrificate, stucaturile, ceramica, metalul.
Calitatea unei asemenea asamblări de materiale şi tonalităţi diferite se traduce
printr-o preţiozitate extremă a epidermelor:

4
Fără să se preocupe în mod special de armonie, această policromie cuplează totuşi
vermillonul, purpura cu verdele închis ; turcoazul cu galbenul, cu griul albăstrui, cu
cobaltul. Edificiul, oricare ar fi el, este colorat în toate elementele sale, de la pereţi
la pilaştri, de la sol la acoperiş :

5
Cu totul altele sînt mijloacele utilizate de arhitectura slavă. Aceasta moşteneşte pe
de o parte tradiţia bizantină, obiceiul de a acoperi formele arhitecturale interioare
cu fresce, mozaicuri şi marchetării viu colorate, mod reieşind de altfel mai curînd
din compoziţia picturală decît din policromie, pe de altă parte pe cea a Chinei
îndepărtate, de la care a primit aporturile cele mai diverse, în special ideea de a
înveli volumele exterioare cu o pigmentaţie colorată. Rusia şi-a însuşit aceste
tradiţii şi le-a dezvoltat într-o imagerie uneori infantilă.
Arhitectura Evului Mediu european a fost mult mai sobră. Deşi arhitecţii
dispuneau de cele mai frumoase materiale, în special de toate tipurile de piatră, un
climat mult mai umed inspira discreţie policromiei. Artiştii ştiau că uneori, unei
discreţii bine măsurate , îi corespunde o putere sporită a expresiei. Culoarea, de
altfel, datorită abundenţei ploilor care o spală şi o stinge, se adăposteşte în
retrageri, în nişe, sub bandouri, în profile ; ea colorează fondurile, le dă
consistenţă, subliniază trăsăturile decisive ale unor forme cărora le precizează
contururile. Ea nu se ataşează decît membrelor importante, cărora le ranforsează
expresia.
În spaţiul interior libertatea utilizării policromiei este limitată doar de
cunoaşterea efectelor psihologice şi fiziologice ale culorilor asupra utilizatorilor.
Este bine cunoscut, există culori calde şi culori reci. Culorile calde sînt culori
dinamice, în timp ce culorile reci sînt statice, calmante şi odihnitoare.
Culorile calde se utilizează cu precădere în spaţiile reci, cu temperatură scăzută,
pentru a le însufleţi, a le dinamiza şi pentru a crea senzaţia de căldură şi de
apropiere. Culorile reci sînt recomandabile în spaţii supraîncălzite, acolo unde se
produc degajări mari de căldură sau unde însăşi sursa de căldură este vopsită în
culori calde. Aceste culori pod da impresia de răcoare şi de bună aerisire.
Roşul, portocaliul şi galbenul dau senzaţia de cald şi creează în subconştient o
dispoziţie psihică stimulativă. Culoarea roşie este o culoare vie, dă o senzaţie de
căldură, de creştere a temperaturii, datorită faptului că radiaţiile specifice lungimii
de undă a acestei culori , fiind în vecinătatea spectrului infraroşu, au calitatea de a
pătrunde în ţesutul organic şi de a declanşa anumite procese fizice şi biochimice,
manifestate prin creşterea tonusului muscular şi a presiunii sangvine, respiraţie
profundă, accelerarea arderilor interne şi transpiraţie.
La nivel psihologic, asociate soarelui, focului, sîngelui, culorile calde au
calitatea de a genera senzaţia de lumină, deschidere, căldură. Roşul dă senzaţia de
mişcare, incită la acţiune, excită şi chiar irită şi predispune la impulsivitate,
Galbenul este, din punct de vedere psihologic, adevărata culoare caldă. În planul
afectivităţii , creează senzaţia de intimitate, apropiere şi înţelegere. Portocaliul este
o culoare de bună dispoziţie, de conversaţie şi sociabilitate.

6
Verdele, albastrul şi violetul sînt culori care dau o senzaţie de temperatură scăzută,
prin asociere cu culorile spaţiilor imense, ale cerului, întinderilor de apă, umbrei,
frigului, înserării.
Deschiderea sau închiderea psihologică a unui spaţiu, ca şi mărirea sau
micşorarea lui din punctul de vedere perceptiv pot fi realizate prin utilizarea
simultană sau alternativă, contrastantă sau continuă a unor game variate de
tonalităţi şi intensităţi cromatice, alese în funcţie de dimensiunile şi caracteristicile
funcţionale ale spaţiului, de poziţia geografică, sursa şi gradul de iluminare, etc.
Culorile deschise şi intense, avînd o putere mai mare de iradiere decît cele închise,
au calitatea de a crea senzaţia de mărire a unui spaţiu.

Rosu
Simbolizeaza pasiune, energie, pericol, caldura, optimism si
aventura. Nuantele pot varia de la sofisticat, cald, pasionat sau
chiar turbat, inducand diferite stari. Cel mai indicata este
folosirea nuantelor de rosu pentru camere in care se aduna
familia sau prietenii pentru socializare. Este o culoare vesela care stimuleaza pofta
de viata si nu in ultimul rand de mancare, astfel ca cea mai indicata camera pentru
peretii rosii este cea in care mancati (sufragerie/bucatarie). Rosul poate fi insa o
culoare prea "turbata" pentru firi sensibile si poate cauza dureri de cap, stres si
anxietate. O idee ar fi sa folosesti o nuanta diferita macar pe un perete, sau sa
reduci folosirea acestei culori la accesorii, pentru mai multa moderatie. Este
neindicata folosirea rosului in camere cu copii mici.

Roz
Este o culoare asociata cu feminitate, iubire, flirt, dragoste si
copilarie. Rozul a fost dintotdeauna o culoare apreciata cu
predilectie de catre publicul feminin si variaza de la
trandafiriu potolit pana la ciclamuri orbitoare. Rozul este o
culoare potrivita pentru dormitor, pentru ca este pasnica si odihnitoare, iar daca
este amestecata cu tonuri de fucsia poate inspira si pasiune. Daca ai stomac ceva
mai sensibil si nu suporti siropul unei camere complet roz, o poti neutraliza cu o
culoare mai rece, sau accente de gri, negru sau maro.

Portocaliu
Inspira stabilitate, caldura, confort, este culoarea apusului si a
frunzelor de toamna si se spune ca ajuta si la digestie. De aceea

7
poate fi folosita in bucatarie, sufragerie sau dormitor. Tonurile pot varia de la
piersica la un orange condimentat si tare, insa atentie cum il folosesti, pentru ca
poate face camera sa para mai mica. Este indicat pentru incaperile care primesc
multa lumina naturala.

Verde
Culoarea naturii, armoniei, echilibrului si a bunastarii, verdele este
insusi simbolul vietii. De asemenea, verdele ajuta la concentrare,
fiind indicat pentru spatii de studiu ca birou, biblioteca, si - de ce
sa ne ascundem dupa degetbaie. Este posibil ca verdele sa induca
stari de complezenta sau apatie, astfel ca e indicata folosirea mai multor nuante de
verde, cum ar fi khaki sau verde crud, pentru a face camera sa arate proaspat si nu
inchis.

Albastru
Este culoarea calmanta a cerului senin, asociata calmului si
serenitatii, sigurantei si contemplatiei. Se spune (nu mai stiu exact
daca din batrani sau de catre un grup de cercetatori americani) ca
albastrul previne cosmarurile si tine foamea la distanta, fiind o
culoare favorabila meditatiei, lucrului si concentrarii.
Se poate folosi de la dormitor si baie pana la biroul in care lucrezi, in functie de
nuanta, lumina si starea oferita, care poate varia de la liniste interioara la
concentrare si productivitate intelectuala.
Albastrul poate fi si neplacut, excesiv de sobru, daca lumina naturala este precara
si tonurile sunt reci. Daca vrei sa folosesti albastru in camerele de relaxare, alege o
nuanta mai calda, cum ar fi turcoaz oceanic sau albastru ceruleu.

Galben
Asociat zilelor insorite, galbenul este o culoare a energiei, a
creativitatii, si stimuleaza intelectul.
Cele mai indicate camere pentru aceasta culoare sunt bucatariile,
sufrageriile, spatiile de studiu sau orice incaperi orientate spre
nord.
Nefiind o culoare foarte odihnitoare, galbenul nu este indicat pentru dormitoare,
decat intr-o nuanta foarte potolita, cum ar fi culoarea untului. Desi in general
galbenul este o culoare prietenoasa si ospitaliera, nuantele mai puternice pot induce
stari de neliniste.

8
Lila
Asociata feminitatii si linistii interioare, aceasta culoare este indicata pentru
dormitoare si bai, locuri in care ultimul lucru pe care ti-l doresti
este stresul.
Movul poate arata insipid, astfel ca poate fi inviorat cu accente de
negru sau argintiu.

Violet
Asociat creativitatii, magiei, bucuriei, fertilitatii si pasiunii,
violetul este o culoare ideala pentru dormitoare.
Candva rezervat strict nobilitatii, violetul are o distinctie anume,
putand arata de o eleganta somptuoasa in unele nuante si
combinatii. Variind de la indigo intens la tonuri florale de mov,
violetul poate fi prea puternic, de aceea se poate potoli cu o nuanta deschisa de lila
sau folosi doar pentru accesorii sau un singur perete din camera.

Maro
O culoare a stabilitatii, securitatii si simtului practic, maroul este
cel mai indicat pentru camere de zi.
E o culoare neutra ce poate fi folosita in combinatie cu culori
puternice pentru a echilibra designul incaperilor. O camera numai
in nuante de maro poate fi anosta, de aceea poti folosi nuante de
verde sau albastru pentru mai multa armonie.

Gri
Asociat sofisticarii, gri-ul se poate folosi in orice incapere, aducand o stare de
ordine si liniste. O culoare neutra, el se foloseste in combinatie cu
alte culori puternice, pentru a oferi echilibru.

Negru
Asociat intensitatii, dramei, excentricitatii si chiar mortii, negrul
este o non-culoare ce absoarbe lumina fara a reflecta nimic.
Este indicata folosirea negrului cu moderatie, pentru a completa
diverse combinatii cromatice.
Fiid o culoare a depresiei, negrul nu ar trebui folosit ca baza, insa
este indicat pentru vitalizarea nuantelor molatice ca roz sau lila.

9
Utilizarea culorilor in marketing:

Majoritatea fast-food-urilor sunt decorate cu rosu si cu orange strident? Nu este


nimic întâmplator, caci studiile arata ca anume aceste culori te fac sa manânci
repede si sa parasesti localul respectiv. Si asta este exact ceea ce vor sa obtina
respectivele fast-food-uri, pentru a avea un flux mai mare de clienti.
Acum haideti sa vedem care sunt semnificatiile culorilor si ce mesaj transmit
audientei. Este bine de tinut cont de faptul ca o singura companie îsi poate
modifica culorile materialelor publicitare în functie de audienta la care se
adreseaza. Sa zicem ca activam în industria sucurilor naturale, atunci ambalajele
produselor vor fi viu colorate cu o paleta larga de culori(rosu, galben, verde), în
timp ce materialele promotionare pentru atragerea de noi investitori vor fi
confectionate utilizând o gama mult mai restrânsa de culori(sa zicem un albastru în
mai multe nuante) pentru a inspira încredere si stabilitate.

Culoarea rosie ne insufla ideea de pasiune, viteza, pericol, tarie, exaltare, în


timp ce albastrul, fiind considerat una dintre cele mai folosite culori, inspira
încredere, trainicie, legatura si dependenta.
Galbenul este culoarea caldurii, luminii, zambetului (bucuriei), fericirii,
portocaliul, însa, merge pe o nota mai jucausa.
Verdele ne aminteste de prospetimea naturii, exprimând abundenta, crestere,
multi considerând aceasta culoare fiind cea mai relaxanta pentru ochi, mai
simbolizând si inteligenta.
Violetul este o culoare nobila, regeasca ce vine sa ne transmita ideea de
spiritualitate, substrat, demnitate.
Rozul înseamna dulceata, dându-ne o senzatie de moale, firav, gingas. Albul este
pur, virgin, curat si tineresc, în timp ce negrul este sofisticat, elegant, seducator si
nu în ultimul rând misterios.
Auriul vine sa de dea o nota luxurianta, prestigioasa, valoroasa. Argintiul însa
fiind mai rece si mai detasat, de multe ori întrebuintat în sferele ce tin de stiinta.

10