Sunteți pe pagina 1din 8

Bocancia Laura-Alice

Grupa:58 Seria:4

Celule stem
Celulele stem sunt celule nediferentiate care poseda capacitatea de a se
transforma in celule inalt specializate, care mai departe pot forma orice tip de
tesut si organ din corp.
Importanta lor rezida tocmai in aceasta posibilitate de a se dezvolta in orice tip
de celula din organismul uman. Cercetatorii cauta modalitati de a creste celule si
implicit de a dezvolta tesuturi cu importanta in tratamentul unor boli cu punct de
plecare celular si apoi de a transplanta aceste fragmente tisulare diferitilor
pacienti.
De exemplu, boli precum diabetul zaharat sau Parkinson apar datorita existentei
unui defect interesand un grup limitat de celule. Prin inlocuirea celulelor
modificate cu unele sanatoase se fundamenteaza baza tratamentelor medicale
de fond. Teoretic, acest tip de transplant poate constitui o alternativa terapeutica
si in cazul pacientilor cu afectiuni cardiace sau hepatice.
Proprietatile celulelor stem le fac utile diferitelor specialitati clinice, precum si
cercetarii medicale, insa folosirea lor ridica probleme etice si in prezent, datorita
faptului ca celule stem pluripotente provin de la un alt organism viu, considerat o
fiinta in sine, si anume embrionul uman (cu varsta cuprinsa intre 2 zile si 8-9
saptamani).
Argumentele in favoarea depasirii acestei bariere de ordin etic sunt utilizarea
celulelor stem embrionare in potentiala vindecare a unor boli grave, printre care
si diferite tipuri de cancere, precum si faptul ca recoltarea lor sa face doar de la
embrionii furnizati de clinicile de fertilizare.
In continuare sunt prezentate cateva dintre cele mai frecvente intrebari, alaturi
de raspunsuri, referitoare la celulele stem. Celulele stem embrionare sunt celule
nediferentiate care au particularitati ce le deosebesc fundamental de celulele
adulte cu functii specializate.
Capacitatea lor de diviziune este nelimitata in conditiile in care organismul caruia
apartin este viu, iar din aceasta caracteristica deriva cea mai importanta functie
pe care o au si pentru care sunt atat de folosite, si anume aceea de a actiona
precum un sistem de refacere si reparare a oricarei parti constituente a
organismului. La fiecare diviziune a unei celule mama, apar celule fiice cu
capacitatea de a ramane in stadiul de celula stem sau de a se dezvolta in celule
cu functii specializate, cum ar fi celulele musculare, nervoase sau celulele
sangvine.

Totusi, nu toate celulele stem poseda aceeasi capacitate de replicare sau acelasi
potential de diferentiere, motiv pentru care cercetatorii le-au impartit in mai
multe clase, astfel:
- celule stem totipotente, din care se poate forma embrionul
- celule stem pluripotente, care sunt capabile sa genereze orice fel de tesut adult
si care sunt inglobate in termenul de celule stem embrionare
- celule stem multipotente, care au proprietati de regenerare a unor tesuturi
specifice, cum ar fi pielea, ficatul, tractul intestinal.
Care este diferenta intre celulele stem adulte si cele embrionare?
Diferenta majora intre celulele stem embrionare si cele adulte deriva din originea
lor, si anume din organismul din care sunt recoltate. Celulele embrionare provin
din embrioni cu varsta de maxim 7 zile, care pot fi, la randul lor, donati sau
produsi in exces in timpul proceselor de fertilizare in vitro. Celulele stem adulte
sunt fie prelevate din organisme adulte, fie din cordonul ombilical.
Cercetatorii au evidentiat faptul ca si dupa nastere persista in organism un grup
restrans de celule nediferentiate, considerate a avea rol de rezerva in cazul in
care apar pe parcurs situatii care sa impuna folosirea lor.
Inconvenientul major al acestor celule stem il reprezinta faptul ca in urma
diviziunii lor, numarul de celule fiice este foarte limitat si inferior celulelor stem
embrionare.
O alta diferenta consta in longevitatea celulelor embrionare, care sunt capabile
de a-si mentine abilitatea de a forma orice alt tip de celula chiar si dupa luni sau
ani de utilizare si crestere in laborator.
De ce nu se fac cercetari direct pe celulele adulte?
Celulele stem adulte sunt celule nediferentiate aflate printre celule cu functii
specializate, in cadrul unui tesut sau organ, care au capacitatea de
autoregenerare si de diferentiere in cele mai importante tipuri celulare. Rolul
esential al acestor celule in organismul viu este acela de a mentine integritatea si
de a repara uzura tesutului in care se gasesc.
Astfel de celule stem au fost identificate in multe tesuturi si organe. Se pare ca
ele ocupa, in cadrul tesutului, o zona specifica bine delimitata, unde pot ramane
sub forma nediferentiata chiar si ani, pana cand sunt activate si incep sa se
divida sub influenta directa a leziunilor tisulare. Printre organele care contin in
mod cert celule stem adulte se numara: creierul, pielea, ficatul.
Celulele stem adulte prezinta, comparativ cu celulele stem embrionare, anumite
avantaje si dezavantaje care le indica sau nu in utilizarea terapeutica.
Printre avantaje se numara si faptul ca nu exista probleme de ordin etic in ceea
ce priveste utilizarea lor. De asemenea, in cazurile in care donorul si primitorul

sunt aceeasi persoana, nu exista riscul respingerii transplantului celular prin


interventia sistemului imun. Daca insa, donorul este diferit de acceptor, poate sa
apara reactie imuna din partea organismului gazda care sa duca la respingerea
transplantului.
Insa cercetatorii au descoperit 3 dezavantaje extrem de importante celulelor
stem adulte care impun prudenta si pot chiar contraindica folosirea lor in terapie.
Dezavantajele sunt:
- in primul rand, faptul ca acestea sunt celule mature si nu au capacitate mare de
proliferare, in sensul ca pot genera doar anumite tipuri celulare, in numar limitat.
Aceasta observatie este sustinuta de experimente efectuate pe animale care
demonstreaza ca celulele stem cu origine sangvina sunt capabile sa formeze
hepatocite si celule cu rol in refacerea integritatii tegumentului. Practic, aceasta
observatie se traduce prin faptul ca celulele stem adulte pot fi utilizate in
tratamentul unui spectru restrans de boli. In comparatie, celulele stem
embrionare sunt capabile sa formeze orice tip de celula si astfel sa fie folosite in
tratamentul mai multor boli
- in al doilea rand, in cadrul unui organism, celulele stem adulte sunt greu de
identificat. Tinand cont de faptul ca organismul este format din miliarde de
celule, cautarea in mod particular a celulelor stem corespunde proverbialului "ac
in carul cu fan". Chiar si daca sunt identificate, numarul lor fiind redus, nu pot fi
utilizate in multe scopuri. Spre deosebire de ele, celulele stem embrionare sunt
usor de reperat, deoarece formeaza populatia celulara dominanta in organismul
embrionului, practic orice tip de celula embrionara putand juca rol de celula
stem. De asemenea, celulele embrionare se pot divide de un numar nelimitat de
ori, generand tot timpul celule noi in cantitati utile, atat pentru cercetare cat si
pentru terapie.
- in al treilea rand, celulele stem adulte se dezvolta greu, fapt evidentiat de
numeroase studii care au aratat durata lunga de timp, de ordinul lunilor chiar,
necesara unor celule stem adulte de a se transforma in tipul particular de celule
vizat initial, fapt deosebit de dezavantajos in cazul in care starea pacientului aflat
in tratament impune transplantarea rapida a celulelor. Celulele stem embrionare
insa au rata de diviziune rapida si pot fi chiar depozitate, astfel ca daca apare
nevoia administrarii lor, aceasta se poate realiza imediat.
De unde provin embrionii folositi pentru recoltarea celulelor?
Celulele stem embrionare se definesc prin originea lor. In mod specific, celulele
stem embrionare au originea in embrioni care provin din fertilizarea in vitro
realizata in clinici speciale si care sunt apoi donati laboratoarelor, in scopuri de
cercetare. Trebuie mentionat ca donarea se face doar daca donorul isi da
acceptul legal, dupa ce in prealabil i s-a explicat in mod amanuntit intregul
proces. Este interzisa folosirea in scopuri de cercetare a embrionilor rezultati in
urma fertilizarii naturale.

Fertilizarea in vitro presupune recoltarea ovulelor si spermei si fertilizarea lor in


conditii speciale de laborator, apoi implantarea unuia sau mai multor ovule
fecundate in uterul viitoarei mame. Ovulele fecundate restante sunt inghetate si
tinute in recipiente speciale in cazul in care primul embrion implantat nu se
dezvolta corespunzator. Daca sarcina decurge normal si femeia nu mai doreste
folosirea embrionilor pastrati in laborator, acestia pot fi donati, constituind sursa
de celule stem embrionare.

De curand, in Statele Unite, s-a publicat un sondaj realizat in randurile


persoanelor care au apelat la serviciile clinicilor de fertilizare si din care reiese ca
peste jumatate din ele sunt de acord cu donarea embrionilor nefolositi.
Poate recoltarea celulelor sa crute embrionul?
Acest subiect este unul foarte controversat printre oamenii de stiinta. De-a lungul
timpului s-a incercat gasirea unei metode prin care sa fie posibila mentinerea
viabilitatii embrionului, in paralel cu recoltarea celulelor stem.
O posibila abordare implica recoltarea celulelor stem de la embrioni neviabili,
donati de clinicile de fertilizare. Pana la 60% din totalitatea embrionilor rezultati
prin fertilizare in vitro sunt incapabili sa se dezvolte in produsi de conceptie
viabili. Studiile realizate in scopul stabilirii eficientei acestei metode
demonstreaza ca se pot recolta celule stem normale de la astfel de embrioni, insa
numarul lor este foarte redus.
O alta posibilitate de recoltare a celulelor stem implica o tehnica folosita in
clinicile de fertilizare in vitro in vederea detectarii, anterior implantarii
embrionului, a eventualelor mutatii cromozomiale.
Alta metoda consta in reprogramarea celulelor stem adulte sa se comporte
precum celule embrionare. Acest lucru a fost realizat in august 2005, rezultatele
fiind publicate in prestigioasa revista "Science", insa cercetatorii au precizat ca
celulele stem hibrid realizate astfel nu aveau aplicabilitate terapeutica.
De curand, insa mai multe echipe de cercetatori, efectuand studii pe soareci au
descoperit cai noi de realizare a celulelor stem embrionare sau a unor tipuri
celulare identice lor. Astfel, studii efectuate la Institutul pentru Celule Stem de la
Harvard, au demonstrat posibilitatea formarii celulelor plecand de la embrioni
neviabili de soarece, iar cele efectuate la Institutul Whitehead de Cercetari
Biomedicale din Cambridge au obtinut celule embrionare plecand de la celule
adulte recoltate din pielea soarecilor. Experimentele nu au fost inca extrapolate la
embrionii umani, insa oamenii de stiinta sunt entuziasti in legatura cu aceste
rezultate.
S-a realizat vindecarea efectiva a vreunei boli folosind celule stem?
Experimentele si cercetarile efectuate pe celule stem embrionare au inceput
efectiv de-abia din anul 1998, cand un grup de oameni de stiinta condusi de dr.

James Thomson de la Universitatea din Wisconsin, SUA, a pus bazele unei metode
de izolare si cultivare a celulelor. Bugetele alocate studierii celulelor stem
embrionare au fost modificate si adaptate din anul 2001, laboratoarele neavand
pana atunci posibilitati financiare adecvate cercetarii amanuntite a acestui tip de
celule. Asadar, in ciuda faptului ca celulele stem au, teoretic, multiple aplicatii
practice, cercetarea lor este inca la inceput.
Celulele stem adulte, cum ar fi celulele hematoformatoare din maduva rosie a
oaselor (numite si celule stem hematopoietice), sunt, in prezent, singurele tipuri
folosite in tratarea unor boli cum ar fi leucemiile, limfoamele sau hemopatiile
maligne. Astfel de celule sunt folosite in scopuri terapeutice inca din anii 1960.
Se ridica celulele stem embrionare la nivelul asteptarilor cercetatorilor?
Cercetatorii considera ca atata timp cat asteptarile sunt realiste, rezultatele
terapiei cu celule stem ii pot surprinde chiar si pe cei mai pesimisti. Studiile si
experimentele desfasurate in ultimii ani au demonstrat ca aceste celule au
capacitatea de a influenta decisiv numeroase domenii ale medicinii, atat datorita
abilitatii de formare a celulelor de tipul neuronilor, hepatocitelor, cardiomiocitelor,
celulelor pancreatice sau endoteliale, cat si prin posibilitatea de a interactiona in
mod direct cu aceste celule modificandu-le materialul genetic in vederea folosirii
lor in cadrul terapiei genice.
Conditia de baza, insa, este sa nu se plece de la premisa ca celulele stem vor
reprezenta tratamentul universal pentru orice boala.
Ce boli pot fi tratate folosind celule stem? Toate bolile cunoscute pana in prezent
au o baza celulara - un defect aparut in replicarea celulara, in regenerarea si
repararea tisulara, care sa creeze un teren propice pentru dezvoltarea si
autointretinerea procesului patologic. Tinand cont de acest fapt se poate afirma,
teoretic doar, ca orice boala poate fi tratata folosind celule stem.
De exemplu, dupa un infarct miocardic, celulele cardiace din teritoriul afectat,
private de oxigen si nutrienti pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de
timp, isi pierd din roluri, afectand astfel functionalitatea cordului per ansamblu.
Daca aceste celule ar fi inlocuite cu unele viabile, inima si-ar putea relua lucrul la
randament maxim.
Exista boli in care organismul incearca sa lupte impotriva proceselor patogene,
insa mecanismele sale sunt depasite de intensitatea agresiunii. In acest caz, rolul
celulelor stem este de a intari sistemul natural de aparare la organismului.
Celulele stem au o utilitate importanta in ceea ce priveste transplantul unor
organe, aceasta datorita faptului ca, prin folosirea setului corespunzator de
celule, cercetatorii le pot influenta dezvoltarea, cu formarea de tesuturi si organe,
ca de exemplu ficat, rinichi.
De retinut!

Toate aceste utilizari atribuite celulelor stem sunt pur teoretice. Deocamdata nu
s-a recurs la aplicarea unor astfel de tratamente, cercetatorii insistand asupra
importantei continuarii studierii lor.
Intre bolile pentru care se studiaza intensiv tratamentul cu celule stem sunt
incluse: diabetul, boala Parkinson, boala Crohn, afectiuni cardiace, boli genetice,
cancere, precum si leziuni medulo-spinale.
Diabet: in ceea ce priveste diabetul, cercetatorii incearca sa influenteze
transformarea celulelor stem in celule producatoare de insulina, acestea urmand
a fi transplantate persoanelor diagnosticate cu o asemenea afectiune.
Boala Parkinson: in declansarea bolii in sine este incriminata distrugerea
neuronilor dintr-o anumita regiune a creierului. Boala se caracterizeaza prin
pierderea capacitatii de control a miscarilor voluntare asociind si un tremor fin al
extremitatilor. De multi ani, tratamentul acestei boli, care afecteaza peste 2% din
populatia peste 65 de ani se bazeaza pe administrarea de levodopa, substanta pe
care creierul o transforma in dopamina (aceasta lipsind la persoanele afectate,
datorita pierderii, in cadrul procesului patogenic a neuronilor care o produc). Pe
parcursul terapiei, insa, levodopa isi pierde din eficienta, in paralel crescand rata
de aparitie a efectelor secundare, pacientul devenind in final, o cauza pierduta.
Daca insa, se reuseste obtinerea de celule nervoase viabile si functionale se
poate incerca transplantarea acestora si inlocuirea celor bolnave.
Boli cardiace: dintre acestea, este vizat in special infarctul miocardic, incercanduse inlocuirea regiunii de muschi cardiac afectat de procesul ischemic.
Cancer: exista forme de cancer, precum cel de san, in care chimioterapia si
radioterapia au ca efect secundar distrugerea maduvei osoase, ceea ce impune
multa precautie si restrange mult din folosirea acestor modalitati terapeutice.
Daca prin intermediul celulelor stem se poate reface maduva osoasa, medicii ar
putea institui terapia anticanceroasa mai repede si in doze mai mari, in vederea
sporirii eficientei.
De asemenea, celulele stem pot fi folosite si in vederea formarii de celule cu
actiune specifica anticanceroasa, contribuind astfel la lupta impotriva cancerului
initiata de organism.
Celulele stem pot fi folosite si in vederea refacerii unei parti de tesut sau chiar
pentru transplantul diferitelor organe in cazul in care acestea au trebuit excizate
in scop terapeutic.
Traumatisme medulo-spinale: celulele stem sunt folosite pentru formarea
celulelor nervoase ce intra in componenta maduvei spinale. Scopul este de a
obtine ameliorarea simptomatologiei si chiar vindecarea persoanelor cu
hemiplegii sau tetraplegii survenite in urma unor leziuni grave ale coloanei
vertebrale.
Boala Crohn: este o inflamatie cronica de natura autoimuna, cu localizare
predilecta la nivelul ileonului terminal (motiv pentru care mult timp a si fost

denumita ileita terminala) sau colonului proximal, avand insa si forme extraintestinale. Mucoasa intestinului prezinta numeroase ulceratii si fisuri profunde
datorate unor procese imune aberante, in care celulele imune sunt directionate
impotriva celulelor intestinale. In acest caz, terapia cu celule stem vizeaza
inlocuirea acestor celulele imune cu unele cu functie normala.
Boli genetice: aceste boli se caracterizeaza prin existenta unui defect cu
localizare la nivelul diferitelor gene sau cromozomi, care afecteaza organismul
inca de la nastere, cum ar fi: anemia falciforma, fibroza cistica, boli
neuromusculare, precum si cancere (acestea avand o importanta componenta
genetica, pana in prezent identificandu-se cel putin 4 categorii de gene implicate
in aparitia lui).
S-a inceput administrarea celulelor stem sPentru moment, numarul pacientilor
tratati cu celule stem este foarte redus, cei care au beneficiat de un astfel de
tratament avand boli grave, in stadii terminale. Deocamdata, medicii evita sa
recurga la acest tratament, iar cand o fac, sunt foarte prudenti, intrucat acest
domeniu al medicinei este la inceput si exista inca numeroase necunoscute cu
privire la functionarea celulelor stem.
Incurajator este faptul ca cercetatorii europeni au descris, in septembrie 2006,
rezultate promitatoare in ceea ce priveste transplantul de celule din maduva
osoasa cu scopul tratarii leziunilor post infarct miocardic.
Este tratamentul cu celule stem considerat sigur?
Acesta este un alt punct intens discutat in prezent. Raspunsul la aceasta
intrebare depinde de originea celulelor stem. Daca sunt recoltate de la o
persoana si transplantate alteia, ele pot transmite infectiile donorului, in cazul in
care acestea exista si nu sunt reperate. Acest fapt este important tinand cont de
riscul infectarii HIV/SIDA. Insa, in vederea alegerii donorilor, metodele de
screening vor fi mult mai drastice.
O alta problema o ridica aparitia cancerului prin folosirea celulelor stem. O celula
normala se divide in organism de un numar definit de ori, dupa care moare.
Celulele stem au proprietatea de a se divide de un numar indefinit de ori, ceea ce
le aseamana celulelor canceroase. Este important de precizat ca celulele stem nu
sunt celule canceroase, dar caracteristicile diviziunii lor le apropie de acestea,
astfel existand posibilitatea ca la un moment dat sa degenereze si sa determine
aparitia cancerului. Nu exista o metoda specifica in vederea determinarii riscului
de aparitie a cancerului, de aceea pacientul trebuie investigat periodic, astfel
incat, daca aceasta problema apare, sa fie rezolvata cat mai rapid.

Cand va deveni terapia cu celule stem accesibila pacientilor?

Tratamentul cu celule stem implica parcurgerea unor etape (ca in cazul oricarui
medicament). Initial, celulele stem sunt stimulate sa se dezvolte spre o anumita
linie celulara si sa actioneze impotriva unei boli anume. Aceasta etapa are loc
exclusiv in laborator. Apoi este studiata actiunea lor pe animale cu scopul de a
evidentia efecte secundare importante, grave si eventual chiar cu potential letal
si pentru a stabili tolerabilitatea organismului. Apoi, daca rezultatul este
promitator, incep sa se faca studii pe pacienti. Initial, sunt selectati doar cei cu
patologie specifica, fara alte boli asociate, urmand ca in trialurile urmatoare sa fie
inclusi pacienti cu comorbiditati. Grupurile de pacienti sunt initial restranse
numeric, insa pe masura ce studiile se extind, cuprind un numar din ce in ce mai
mare de indivizi in vederea aprecierii eficientei si sigurantei tratamentului.